Cristina

Isterie la un teatru din Cluj, unde spectacolul "Menage a trois" s-a jucat cu casa închisă. Ardelencele s-au călcat în picioare ca să-l vadă pe Vârciu actor!

2012-01-27T14:01:00.001-08:00

Debutul ca actor al lui Liviu Vârciu se bucură de un real succes, nu doar la Bucureşti, ci şi în Ardeal, unde spectacolul "Menage a trois" este în plin turneu. La Cluj, Liviu Vârciu şi Ioan Isaiu erau să nu mai ajungă în faţa publicului, din cauza vremii, dar până la urma prestaţia lor s-a bucurat de un mare succes.

SUCCES. Liviu Vârciu s-a descurcat excelent în primul său rol în teatru.

După mai multe reprezentaţii în Bucureşti, spectacolul "Menage a trois" este acum într-un turneu prin ţară, care a debutat în Ardeal. La Cluj, Liviu Vârciu, Ioan Isaiu şi Ioana Nedelea erau foarte aproape să nu mai ajungă la sala de spectacole, din cauza viscolului. În cele din urmă, cei trei au urcat într-o maşină de teren Mitsubishi, care a înfruntat nămeţii şi i-a dus în siguranţă la Casa Armatei din Cluj. Ajunşi la destinaţie, zgribuliţi şi îngheţaţi, cei trei actori s-au înveselit subit când au constatat că sala de 320 de locuri este arhiplină, peste 400 de persoane venind să-i vadă, deşi preţurile erau de 30 şi 40 de lei. De aici totul a mers de la sine, bărbaţii au intrat în pielea pesonajelor lor, doi ziarişti angajaţi la publicaţia "Colaps", foarte buni prieteni, care se îndrăgostesc nebuneşte de aceeaşi femeie, Sophie (Ioana Nedelea), fapt ce-i transformă în cei mai mari duşmani. Într-un final, Vârciu pierde cursa pentru inima Sophiei, în favoarea "mai seriosului" Isaiu. Piesa lui Neil Simon, pusă în scenă de regizorul Sorin Misirianţu, care are de toate, de la confruntări fizice, cuvinte tăioase, până la declaraţii înfocate de amor, îşi continuă periplul prin Ardeal, cu oraşe ca Dej, Topliţa şi Târgu Mureş. Datorită succesului de la Cluj, piesa se va juca din nou aici, cel mai probabil la Teatrul Naţional, iar din februarie va continua turneul în ţară cu spectacole în mai multe oraşe din Moldova.

Lua şuturi de la bunicul şi a cumpărat odată 20 de baxuri de gumă pentru abţibilduri cu fotbalişti! Vezi ce alte boroaboaţe făcea Măruţă când era mic!

2012-01-27T14:00:00.001-08:00

Până să ajungă vedetă, moderatorul emisiunii "Happy Hour" a trecut prin mai multe joburi, de la radio şi DJ într-un club până la om-sandwich pentru o campanie electorală, împărţind pliante. Cătălin Măruţă, care a împlinit ieri 34 de ani, a dezvluit într-un interviu pentru CANCAN 5 lucruri mai puţin cunoscute despre copilăria şi tinereţea sa.

1. Colecţionarul: De la timbre, ceasuri şi şepci, Cătălin colecţionează tot ce prinde. "Mai nou, stilouri - noi, vechi, scumpe, mai puţin scumpe - deşi din comoditate scriu cu pixul. Adică scriu mai multe pe laptop şi iPad, cu pixul am ajuns doar să mă semnez pe câte-un act, cam ca toată lumea, de altfel". 2. Independenţă: "Am avut întotdeauna ambiţia să nu depind financiar de ai mei. Când mi-am luat primul job am fost încântat, fiindcă făceam un ban, ceea ce înainte nu se întâmpla".
3. Copilărie agitată: "Am luat o ceartă şi câteva şuturi de la bunicul când am făcut un foc de capul meu, în spatele casei, era să dau foc la toată ograda cu găini. Dar aveam şi momente de duioşie, când mergeam cu bunică-mea la biserică, în fiecare duminică".
4. Mândrie: "Prima mea casă, adică o garsonieră, a fost luată din munca mea. Am muncit pe brânci, la un moment dat aveam cinci joburi în acelaşi timp! După câţiva ani, am reuşit să-mi iau un apartament. După care, m-am căsătorit şi mi-am luat şi o casă mai mare. Înainte de toate astea, am trăit boem, n-aveam încotro. Am fost student căminist, am stat şi-n gazdă când nu găseam cămin, am stat şi pe la prieteni..."
5. Boroboaţe: "Am cumpărat odată, nu-ţi exagerez, 20 de baxuri de gumă de mestecat Cin-Cin, mă interesa "surpriza", adică poze cu fotbalişti celebri. Bineînţeles, luasem din banii pe care mama îi avea pentru întreţinere. Ascunsesem şi colecţia, şi cutiile goale după o perdea. A apucat-o pe mama curăţenia şi, când a intrat să aspire după draperie, a rămas încremenită".
A renunţat la plete în urma unui pariu
"Asta a ajuns chiar şi-o glumă în toată lumea: de câte ori îşi schimbă unul look-ul, ceilalţi îl întreabă: "Ce, mă, ai pierdut vreun pariu?". Întâmplător, la mine a fost pe bune, chiar am pierdut un pariu pe care l-am pus în emisiunea Tonomatul DP2, pe care o făceam la TVR pe atunci. Ca să se simtă bine ăia care au câştigat, m-am prefăcut nervos, dar acum îţi spun adevărul, eu mă gândisem de mult să renunţ la claia de păr şi să trec la un stil mai comod. Părul scurt se potrivea mai bine apucăturilor mele profesionale de atunci", ne-a spus Cătălin

Cu ce român celebru seamănă Orlando Bloom? Au trăit în epoci diferite, dar poţi să juri că sunt fraţi

2012-01-27T13:59:00.000-08:00

Chiar dacă nici măcar nu a apucat să îl prindă în viaţă pe celebrul român, actorul Orlandoo Bloom seamană izbitor cu acesta de parcă ar fi fraţi.

Actorul care s-a făcut cunoscut după rolul "Legolas" din trilogia "Stăpânul inelelor" seamănă izbitor cu pictorul român, Nicolae Grigorescu, în perioada când avea aproape aceeaşi vârstă ca a lui Orlando. Deşi nu au niciun punct în comun, cei doi însă sunt personalităţi care au construit o carieră impresionantă. Nicolae Grigorescu este primul pictor român de circulaţie europeană, ale cărui opere se vând şi astăzi pe sume colosale, iar Orlando Bloom este unul dintre cei mai îndrăgiţi actorii de la Hollywood, având un bogat palmares în ceea ce priveşte filmele de succes. (D.M.)

Nu vezi dublu! Ele chiar sunt cele mai sexy perechi de gemene din lume!

2012-01-27T13:58:00.000-08:00

Orice bărbat întoarce capul după o femeie frumoasă, oriunde s-ar afla aceasta. Dar, când vezi aceeaşi femeie frumoasă în dublu exemplar, situaţia stă şi mai bine.

Este cazul acelor femei frumoase şi sexy care au surori gemene, evident, la fel de seducătoare ca şi ele. CANCAN a făcut o selecţie a celor mai sexy gemene care, cu siguranţă merită nu doar să fie privite, ci şi studiate îndeaproape. Vouă care dintre perechi vă place cel mai mult?

Povestea lui Christian Louboutin, bărbatul pe care toate femeile vor să-l "calce" în picioare! Şi-a început cariera admirând picioarele dansatoarelor erotice

2012-01-27T13:57:00.000-08:00

Face nişte pantofi care pot fi consideraţi opere de artă. Femeile adoră încălţămintea creată de el, pentru că le face să arate cu totul şi cu totul special.

Acesta este Christian Louboutin, designer francez de încălţăminte, în vârstă de 49 de ani. Cu toate că este faimos, nu toată lumea îi cunoaşte povestea de viaţă. Louboutin şi-a lansat linia de pantofi de lux pentru femei în Franţa, în anul 1991. Din anul 1992, el a încorporat în designurile sale tălpile de culoare roşie, lăcuite, care au devenit semnătura lui specifică. În copilărie, Christian Louboutin fugea de la şcoală, începând de la vârsta de 12 ani, pentru a le urmări pe dansatoarele din cluburile de noapte din Paris, fascinat fiind de costumele acestora. Afirmă că acest lucru a fost o mare inspiraţie pentru cariera sa de designer. "Dacă îţi plac tocurile înalte, experienţa aceasta este una cu totul specială. Felul în care fetele îşi mişcă picioarele şi forma corpului lor le fac să reprezinte adevărate modele de stil", a explicat el.
Christian Louboutin a readus pantofii cu toc înalt la modă în anii 1990-2000, creând zeci de stiluri de pantofi cu tocuri înalte de 12 centimetri şi chiar mai mult. "Scopul meu este să fac o femeie să se simtă sexy şi frumoasă şi să-i fac picioarele să arate cât mai lungi posibil", a spus celebrul creator de pantofi. Creaţiile sale elegante încorporează cureluşe cu pietre preţioase, fundiţe, pene, piele şi tot felul de alte decoraţiuni care mai de care mai sofisticate.
Designerul francez a fost primul în topul anual Luxury Brand Status Index al Institutului Luxury pentru trei ani, pantofii creaţi de acesta fiind declaraţi cei mai buni pantofi pentru femei în 2007, 2008 şi 2009. Încălţămintea creată de binecunoscutul designer francez Christian Louboutin este preferata vedetelor, acestea alegând să poarte pantofii de această marcă la toate evenimentele importante la care participă, dar nu numai.

Autor: Dana Aramă

Despre... exorcizarea cu ierburi de leac

2012-01-27T13:46:00.001-08:00

* In Muntii Apuseni, exista traditia ca in Ajunul Craciunului, la sfarsitul Postului, pe un vas de lut sa se scrijeleasca numele lui Dumnezeu, in toate limbile stiute ale pamantului, apoi sa se umple cu apa neinceputa si sa se puna acolo ierburile mestere in a alunga duhurile rele. Se punea in vas odolean, care alunga zburatorii, busuioc luat de la icoane, care sa apere dragostea celor tineri si pacea caselor, pelinita din cununa de la Sfantul Ioan si alte ierburi magice. Iar dupa cateva ceasuri, apa rezultata se bea de catre toti, batrani si tineri, pentru a se innoi in suflet si in trup. Acest ritual din Apuseni il gasim, in diferite forme, in toate zonele tarii, desi efectul sau este greu de digerat in ziua de azi, pentru mintile hranite cu ateism sau, mai rau, cu clisee ale filmelor horror: exorcizarea, care este si subiectul acestui articol *

Ce este exorcizarea

Conform dictionarelor, exorcizarea este acel proces prin care o persoana "este eliberata de diavol prin rugaciuni, descantece etc." - o definitie sumara si oarecum brutala, dar care contine un verb-cheie, extrem de folositor: a elibera. Din timpuri imemorabile, oamenii au simtit nevoia de a se elibera de influentele rele, de obiceiurile rele, de gandirea si de simtirea negativa. Si, in acest scop, au fost create posturile, rugaciunile, descantecele si ritualurile, demersuri care, in medicina populara romaneasca, au un rol de vindecare a sufletului, fiind repetate ciclic, nu doar in scopul tamaduirii,

ci si al prevenirii tulburarilor psiho-emotionale. De fapt, procesul exorcizarii era ceva foarte bine cunoscut poporului roman, facand parte din rutina vietii de zi cu zi a taranilor nostri. De la rotile impletite din sanziene, care erau rostogolite pe dealuri in miezul verii, pentru a alunga duhurile rele, si pana la focul Sfantului Dumitru, in care erau aruncate in mod simbolic toate necazurile de peste an, ori la postul Craciunului, cu nenumaratele sale ritualuri si obiceiuri, toate aveau acest rol, de a elibera constiinta participantilor de influentele nefaste. In toate aceste ritualuri sunt prezente doua elemente: rugaciunile (inclusiv cele cu influente pre-crestine, cum ar fi descantecele) si plantele de leac, ultimele fiind creditate cu proprietati de alinare si vindecare sufleteasca miraculoase. Fenomenele de exorcizare spectaculoase si de-a dreptul brutale, mediatizate in ziua de astazi cu atata sarg, pana de curand erau ceva aproape necunoscut, deoarece eliminarea raului in diferitele sale forme era o practica zilnica, facea parte dintr-o forma de igiena, astazi prea putin cunoscuta - igiena sufletului. Or, sufletul, si odata cu el constiinta, fiind mentinute mai mereu curate, raul profund nu se putea instala. Printr-o traditie transmisa de milenii, taranii nostri stiau mereu sa-si gestioneze viata, asa incat sa nu aiba nevoie nici de medicamente psihotrope sofisticate, nici de vraji tenebroase si nici de exorcizari spectaculoase.

Exorcizarea si... stiinta

Se poate dovedi stiintific existenta unor influente bune sau rele, eventual venite din alte lumi, asupra sufletului omenesc? Se poate dovedi, de exemplu, existenta diavolului, a ielelor, a strigoilor, a zburatorilor, a vantoaselor ("celor din vant") si a multor asemenea entitati cunoscute in medicina magica romaneasca? Raspunsul este greu de dat, deoarece religia si traditia populara, pe de o parte, iar stiinta, pe de alta parte, fac parte, deocamdata, din lumi total diferite, tinand de moduri de gandire total diferite. Dovezile filmate despre exorcizarile spectaculoase facute in diverse colturi ale lumii pot fi puse la indoiala, la fel ca si declaratiile martorilor, iar aspectul de spectacol macabru al acestor exorcizari este un alt element care vine sa adauge un plus de indoiala. Dar subiectul acestui articol nu sunt aceste exorcizari-spectacol, ci traditiile populare referitoare la eliberarea sufletului de influentele rele. Si, trebuie sa recunoastem, si aceste traditii rezista prea putin in fata gandirii actuale, bazata pe dovezi materiale, stiintifice, rationale. Exista insa in acest context un domeniu unde traditiile referitoare la exorcizare sunt sustinute chiar de catre experimentele stiintifice. Iar acest domeniu este cel al plantelor medicinale, folosite de mii de ani pentru eliberarea de influentele rele si pentru echilibrarea sufleteasca, si care ulterior au intrat in vizorul stiintei, care le-a studiat.

Sunatoarea

�

La vreme de iarna, buchetelele cu flori galbene de sunatoare, numita si pojarnita (Hypericum perforatum), erau nelipsite din bucatariile caselor taranesti de la noi. Si la cate nu era folosita aceasta planta! In primele zile dupa post, era administrata ca fiertura pentru a proteja fierea si organele interne de efectele alimentatiei de frupt, mult mai grea. Mai mult, era luata profilactic, inainte de masa, pentru a pastra cumpatarea in fata bogatiei de alimente si de bautura de la masa de Craciun. In medicina magica, era folosita, impreuna cu busuiocul, contra "posedarilor" sau, in termeni mai accesibili zilelor noastre, contra tulburarilor psihice grave. Bobocii de sunatoare, culesi la Sfantul Ioan Sanzianul (24 iunie), erau folositi contra supararilor la inima (deceptiilor in dragoste).

Ce spun studiile stiintifice

Un numar impresionant de cercetari pe pacienti umani, de o amploare mai mica sau mai mare, arata faptul ca sunatoarea este extrem de eficienta in lupta cu diferite forme ale depresiei, precum si cu complicatiile sale psiho-emotionale. Este greu de pus un semn de echivalenta intre manifestarile depresiei si diversele influente malefice din medicina populara, tratate cu sunatoare, dar este cert ca extractul din aceasta planta a ajuns sa fie medicamentul cel mai administrat contra depresiei in Uniunea Europeana. Chiar si in refractara America, unde industria chimico-farmaceutica are o influenta covarsitoare, prescriptia acestei plante sub forma de extract a ajuns sa fie prima optiune terapeutica pentru multi psihiatri cu pacienti depresivi.
Ce face extractul de sunatoare mai exact? In primul rand, determina scoarta cerebrala sa elibereze anumiti neurotransmitatori, adica substante naturale care ne induc anumite stari emotionale, cum ar fi optimismul, entuziasmul, tonusul psihic. Apoi, aceasta planta atenueaza, prin mecanisme neurologice doar partial cunoscute, sentimentele de pesimism, de gol interior, de vinovatie paralizanta.

Mod de administrare

Studiile facute pe pacienti depresivi care au luat sunatoare au aratat ca, deja dupa doua saptamani de cura, cei mai multi depasesc starea de astenie, incep sa capete incredere in fortele proprii, renuntand la acea auto-evaluare negativa care este una dintre caracteristicile principale ale acestei afectiuni. In timpul curei de sunatoare se administreaza extractul, asociat, pentru un efect mai bun si pentru evitarea reactiilor adverse, cu pulberea de planta, in proportii egale. Doza zilnica de extract va fi cuprinsa intre 600 si 1200 mg, administrat in trei reprize, pentru o perioada de patru-sase saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.

Odoleanul

Se mai numeste si valeriana, denumirea sa stiintifica fiind Valeriana officinalis, iar "specialitatea" sa principala era respingerea influentelor malefice la nivel erotic. Odinioara, radacina sa era pusa in turtele de grau, cu care adolescentii plecau cu vitele la pascut, pentru "a-i feri de zburatori, care luau vlaga si mintile, dar si pentru a-i feri de alte ispite".

�

Era consumat si pus la brau de feciori, pentru a-i feri de iele, dar si de fetele de maritat, pentru a nu ceda ispitelor necurate. In timpul Caslegilor de Iarna, la sezatori, fetele veneau obligatoriu cu o legaturica de odolean ascunsa in san, pentru protectie de deochi. Se credea ca farmecele de legare in cununie si cele cu conotatii erotice nu au putere asupra celor care consuma radacina acestei buruieni de leac. In basmele romanesti se mai spunea ca cetele de zmei trec prin ceruri, pe deasupra caselor, de care nu se pot apropia din pricina odoleanului tinut in pridvor, care-i alunga, si atunci ei canta: "De n-ar fi odolean si iarba creata,/ Am avea si noi o viata". In zona muntoasa a Olteniei, radacina de valeriana pisata se dadea vreme de 49 de zile celor posedati de necurat. La rasarit si la asfintit, se lua cate un praf (aproximativ 1,5 grame) de valeriana, care se inghitea cu agheasma. Noaptea se dormea cu o legatura de valeriana, leustean si iarba creata la cap, pentru a alunga toate necuratiile din suflet si din trup. Sa vedem in continuare si cateva elemente stiintifice despre efectele acestei plante:

Ce spun studiile stiintifice

Studiile clinice arata ca aceasta planta este un puternic anxiolitic, imbunatateste somnul si, important, reduce excitabilitatea psihica si sexuala. Persoanele care sufera de anxietate, care se confrunta cu atacuri de panica sau cu tulburari de somn au obtinut rezultate foarte bune cu ajutorul acestei plante. De asemenea, odoleanul da rezultate intr-un domeniu unde medicatia de sinteza este adesea neputincioasa, si anume, tulburarile de dinamica sexuala. Fie ca vorbim de hiperexcitabilitate sexuala ori de diverse fobii si temeri legate de erotism, odoleanul are efecte foarte bune. Asadar, din punctul de vedere al efectelor terapeutice, exista o potrivire practic perfecta intre utilizarile traditionale ale valerianei, folosita pentru alungarea influentelor malefice la nivel erotic si psihic, si proprietatile medicinale, puse in evidenta prin studii clinice si de laborator.

Mod de administrare

Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de pulbere de odolean, in cure de 30-60 de zile, cu 7-10 zile de pauza.

Pelinita

Denumirea sa stiintifica este Artemisia vulgaris si - asa cum o arata si numele popular - este ruda buna cu pelinul. Pelinita este una dintre plantele medicinale cele mai raspandite la noi in tara, traditia folosirii sale in medicina si in magia populara fiind foarte ampla.

�

Actiunea sa este mai blanda decat cea a pelinului si, din acest motiv, a fost folosita pe o scara foarte larga. In mai toate zonele tarii, se dadea plamadita in vin pentru a stimula sistemul nervos central si pentru combaterea asteniei. De asemenea, se credea ca cei care sufereau de somnambulism sau de epilepsie erau sub influenta unor spirite rele sau erau posedati de duhuri rele, cu diverse denumiri, care puteau fi alungate cu ajutorul pelinitei. Ramurile proaspete de pelinita erau legate in cununi, prin care erau trecuti copiii epileptici. Maturele simbolice, obtinute din tulpini de pelinita, erau folosite pentru o curatire ritualica a caselor, inaintea marilor sarbatori, dar si in cazul camerelor in care stateau cei grav bolnavi, care astfel erau feriti de naluciri si vedenii. La sfantul Vasile cel Mare, considerat a fi sfantul cu cele mai puternice valente exorcizante, in colturile caselor bantuite erau puse legaturi cu pelinita si busuioc luat de la biserica, pentru a speria toate creaturile diavolesti.

Ce spun studiile stiintifice

Cercetarile medicale au demonstrat ca pelinita este un tonic nervos si vigilizant, ce combate starile astenice si anorexia psihica. Principiile active ale pelinitei sunt un puternic stimulent al sistemului nervos central, inducand o stare de tonus psihic si de buna dispozitie, combatand anumite forme de depresie. Tipologia de persoana depresiva care raspunde cel mai bine la tratamentul cu pelinita este cea la care depresia este insotita de inapetenta, sedentarism, somn greu si cu vise neclare, cu trezire dificila si insotita de stari de stupoare.
De asemenea, pelinita este un bun insecticid si are calitatea de a elimina aproape toti parazitii din organism, fie ei viermi sau protozoare, care nu rezista la actiunea principiilor sale active aromatice. Acest efect de alungare a parazitilor din corpul uman se pare ca are un echivalent si la nivel spiritual, de unde - se spunea - alunga toate influentele malefice.

Mod de administrare

Se administreaza pulberea, cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi, in cure de cate doua saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.

Angelica

�

I se mai spune si "ingerica" sau "iarba celor sapte ingeri", si se credea despre ea, in mai toata Europa, ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Folclorul nostru, mai ales cel din satele de munte, este plin de credinte incantatoare, legate de aceasta planta de leac. Se spune, de pilda, ca ea poate fi culeasa si administrata spre vindecare numai de oameni cu un cuget si suflet curate. Daca simte ca se apropie de ea un om rau ori lacom, isi pierde forta, pentru ca ingerii pleaca de la ea. Angelica poate fi culeasa numai dupa-amiaza, pentru ca, parandu-i rau dupa locurile in care s-a nascut si a crescut, e bine sa fie luata doar dupa ce "adoarme", spre inserat. Insasi denumirea sa stiintifica, Angelica archangelica, arata ca aceasta planta atrage, prin rezonanta, ajutorul si protectia ingerilor. In medicina magica romaneasca, angelica joaca, din acest punct de vedere, un rol unic, acela de "magnet" pentru influentele magice benefice si nu doar de simplu exorcizant.

Ce spun studiile stiintifice

Din punctul de vedere al actiunii farmacodinamice, angelica este un reglator excelent al sistemului neuro-vegetativ, avand, deopotriva, proprietati stimulente nervoase (datorita substantelor volatile pe care le contine) si calmante (datorita furanocumarinelor din compozitia sa). Acesti compusi cu efect antagonic la nivelul sistemului nervos central explica actiunea sa reglatoare. Prin calitatile sale tonice si psihotrope, administrarea acestei plante este capabila sa elimine starile de blocaj psihic ale celor grav bolnavi, stari caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai, de a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este vindecabila, pacientul nu este capabil sa sustina lupta cu propriile sale stari de pesimism si resemnare, care este, de fapt, si cea mai grea. Angelica, alaturi de rugaciune, se pare ca este un remediu cu adevarat magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic.

Mod de administrare

Se recomanda sub forma de pulbere: o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa. Daca se administreaza unor pacienti care se confrunta cu o senzatie de voma foarte puternica, atunci se amesteca cu putina menta, iar in cazul in care puterea de digestie este foarte redusa, se adauga putina pulbere de pelinita sau de anghinare.

Isopul

�

Este una dintre plantele biblice cele mai importante. In Psalmul 50 se spune: "Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei, si mai vartos decat zapada ma voi albi". In medicina populara romaneasca, isopul (Hyssopus officinalis) este considerat un purificator psihic, o planta care alunga gandurile negre si trezeste optimismul. La fel ca si pelinita, este creditat cu un efect puternic de curatare a caselor si a oamenilor de influentele malefice, fiind un mijloc de purificare emotionala si spirituala, asa cum o arata si psalmul citat. Ca atare, in Romania, dar si in intreaga lume crestina, a fost din cele mai vechi timpuri folosit ca remediu exorcizant, singur sau in combinatii, intr-o gama foarte larga de tulburari psiho-emotionale.

Ce spun studiile stiintifice

Studiile stiintifice au demonstrat ca partea aeriana a isopului contine substante active cu un puternic tonic psihic, care stimuleaza capacitati cognitive cum ar fi atentia, avand si efect antidepresiv. Uleiurile volatile pe care aceasta planta le contine si care ii dau mireasma caracteristica, proaspata, au calitati de stimulare a apetitului, de combatere a starilor de astenie si somnolenta.

Mod de administrare

Se pune o lingurita de planta maruntita intr-un pahar de apa si se lasa la temperatura camerei sa macereze, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de regula inainte de masa.

Busuiocul

�

Este o planta cu valente exorcizante, foarte puternice in randul crestin-ortodocsilor. Manunchiul de busuioc, care este pus la icoane ori care este folosit pentru stropirea cu agheasma in cadrul slujbelor, este un adevarat simbol al purificarii sufletesti, al reinnoirii spirituale si al eliberarii de rautatile "lumesti". In Ajunul Craciunului, venirea preotului cu manunchiul de busuioc, cu care stropeste, cu agheasma, deopotriva casa si pe credinciosi, a nascut o serie intreaga de traditii populare. In satele din nordul Ardealului, exista obiceiul ca preotul sa piarda, din greseala, o ramurica de busu

ioc, in casele cu fete de maritat, ramurica aducatoare de noroc si fericire in dragoste, daca era purtata in par, de sarbatori. Aceeasi ramurica era tinuta la loc de cinste la icoane, ca sa indeparteze raul si nenorocirile din casa.
Pentru administrarea interna, in medicina populara si magica romaneasca, de cele mai multe ori, busuiocul se asociaza cu sunatoarea, aceasta combinatie fiind imbatabila pentru echilibrarea sufleteasca si spirituala.

Ce spun studiile stiintifice

Conform observatiilor clinice, busuiocul este un stimulent al atentiei, induce stari de tonus psihic si mental, normalizeaza apetitul, iar asupra unora dintre pacienti are chiar darul de a induce stari de buna dispozitie si usoara euforie. Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza psihicul de efectele nefaste ale stresului si ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului, si in special sistemului nervos central, sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata, insa, ca la multi pacienti busuiocul induce o stare de optimism si de incredere, care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare.

Mod de administrare

Se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care se poate relua.

Passiflora

�

Este singura planta din aceasta prezentare care nu este specifica medicinii populare si magice romanesti. Traducerea denumirii sale nu este "floarea pasiunii", cum gresit este numita in diverse materiale publicitare, ci Floarea Patimilor lui Hristos. De ce au ales sa asocieze calugarii iezuiti, care au descoperit aceasta floare, de o incredibila si luxurianta frumusete, cu Patimile? Unii cred ca din cauza nuantelor sangerii pe care aceasta planta le capata, altii vad actiunea purificatoare la nivel psihic a acestei plante de leac ca pe un ajutor ceresc, care aduce aminte de Ajutorul Divin primit de catre oameni de la Iisus, prin sacrificiu, prin Patimi. Passiflora este cunoscuta ca planta care alunga teama, nelinistea, indemnand mintea si psihicul spre rugaciune, meditatie si contemplatie.

Ce spun studiile stiintifice

Aceasta planta este pe cat de eficienta in terapie, pe atat de complexa ca si compozitie chimica si actiune terapeutica. Nu exista un singur principiu activ care sa explice actiunile calmante si echilibrante ale acestei flori de leac si, ca atare, obtinerea medicamentelor de semisinteza din passiflora nu este posibila, planta integrala fiind mult mai eficienta.
Daca sunatoarea este remediul numarul unu contra depresiei, passiflora este, prin excelenta, eficienta contra anxietatii si insomniei, fiind o adevarata planta a calmului. Studii comparative, facute in spitalele specializate, au aratat ca extractul din aceasta planta are efecte calmante ale anxietatii la fel de puternice ca benzodiazepinele (o grupa de sedative de sinteza, din care face parte si Diazepamul), dar fara efectele secundare ale acestora. Pacientii tratati cu extract de passiflora au inregistrat o scadere a intensitatii si a frecventei starilor de angoasa si de teama fara motiv aparent, o imbunatatire a somnului si a vietii psiho-afective pe ansamblu. Contra insomniei, passiflora este cel mai folosit remediu natural. Spre deosebire de somniferele de sinteza, aceasta planta induce un somn usor, cu vise clare, cu respiratie normala, usoara, si cu depresie neurologica si mentala redusa. Dupa trezire, pacientii nu au simptome neplacute, cum ar fi starile de confuzie mentala, ameteala, dificultate in respiratie, melancolie ori probleme de orientare, ca in cazul celor care iau somnifere artificiale.

Mod de administrare

Extractul de passiflora se administreaza cate 250-300 mg de trei ori pe zi, in cure de 90 de zile. Tratamentul poate fi eficient inca de la inceput, dar chiar si in cazul in care primele doze nu par a da efectele scontate, nu trebuie sa renuntam. Aceasta, deoarece, potrivit cercetatorilor, cele mai clare rezultate se vad dupa o cura de 30 de zile cu Passiflora, efectele sale de imbunatatire a vietii emotionale si a somnului instalandu-se lent, dar temeinic.

In loc de incheiere

Fara doar si poate, plantele medicinale nu sunt singurul si nici macar cel mai puternic mijloc exorcizant, dar au in schimb calitatea ca actiunea lor terapeutica asupra sufletului poate fi obiectivata prin studii stiintifice. Trebuie insa sa stim ca, si fara influenta acestor plante, exorcizarea, alungarea influentelor malefice din viata noastra, are loc - fara sa ne dam seama - practic in fiecare zi din viata fiecaruia dintre noi. Cum? De exemplu, prin puterea unui zambet sincer, abia schitat de catre buze, dar venit din suflet, care sterge intr-o clipa toata durerea, revolta sau supararea.

�

Apoi, raul din noi nu rezista prea mult atunci cand daruim din tot sufletul. Este vorba de darul acela, nu conteaza cat de mic, care nu ne este cerut, dar pe care simtim nevoia sa-l facem. Daruim un cuvant bun, daruim o carte care ne este draga sau poate doar cateva minute din timpul nostru, in care ascultam cu rabdare pe cineva drag. Aceasta daruire repetata va scapa sufletul nostru de tristete, de intoleranta, il va elibera din temnita furiei sau a disperarii.
Nu trebuie sa uitam de rugaciune, care - pentru cel care o poate face sincer si direct - este un mijloc exceptional de despovarare a sufletului, de curatire si de inaltare a constiintei. Rugaciunea, in timp, modifica in bine caracterul, alunga uratul din noi si scoate la iveala comori nebanuite, fiind un mijloc de exorcizare, dar si mult mai mult decat atat.
Dar ce ramane de facut pentru cei care nu pot zambi, care nu pot darui si nici macar nu se pot ruga, in adevaratul sens al cuvantului? Ei bine, si pentru un asemenea caz disperat exista o farama pretioasa de speranta, totodata si cel mai important mijloc de exorcizare: IUBIREA. Nu, nu este vorba de patima, nici de acel joc al atractiei si repulsiei cu tente erotice, ci de acea iubire pur sufleteasca, altruista, dezinteresata, in care reusim sa punem binele cuiva mai presus de noi insine, fie si pentru cateva clipe. Atat timp cat exista si un fir, cat de mic, de iubire, despovararea de rau, de urat, este posibila mult mai rapid decat ne-am putea imagina. Si pentru ca au venit sarbatorile, pentru ca oamenii au atata nevoie de afectiune, sa ne aducem aminte sa le zambim, sa le daruim si sa-i iubim, in tacere.

Ilie Tudor

Douazeci de ani de amintiri

2012-01-27T13:45:00.001-08:00

TOMA ROMAN

Marele secret: cititorii

Cand, in 1991, Sanziana Pop mi-a propus sa lansam impreuna o noua revista, numita "Formula AS", mass-media romaneasca era in plina expansiune. Cotidiene si saptamanale apareau ca ciupercile dupa ploaie. Publicul era insetat de noutati dupa aproape cincizeci de ani de informatie controlata, prezentata protocolar in toate tipariturile vremii. Cine a trait in "epoca de aur" isi poate aminti ca intre "Scanteia" si "Romania libera" - cele doua cotidiene nationale - diferenta o facea, practic, doar "mica publicitate". Dupa 1990, romanii descatusati s-au aruncat cu voluptate in parcurgerea unor publicatiice ofereau informatii variate, sinteze, barfe, zvonuri, dezvaluiri etc. Aparitiile cotidiene sau saptamanale atingeau tiraje ametitoare. "Zig-Zag"-ul, "Expres"-ul, "Evenimentul zilei", "Cotidianul", "Libertatea" s.a.m.d. dispareau din chioscurile de presa la primele ore, se citeau in colectiv, se imprumutau. Inca o revista a insemnat, in 1991, un act de curaj, pentru ca "piata" era deja saturata si primele semne ale crizei economice care i-a saracit pe cetateni aparusera.
Care a fost secretul succesului? In primul rand, s-a datorat echipei conduse cu mana sigura de Sanziana Pop. O echipa solidara, constanta. Cine a rasfoit colectia "Formulei AS" va constata ca nucleul redactional a ramas, de peste douazeci de ani, cam acelasi. (In ultimii ani revista si-a adaugat o "aripa tanara" compusa din oameni de mare talent.) Un nucleu de prieteni care au structurat strategia revistei prin lungi si fructuoase cautari comune. Au existat si exista insa si alte echipe redactionale solidare. Echipe in care oamenii sunt prieteni. Succesul "Formulei AS" ar putea fi gasit mai degraba in faptul ca echipa sa de prieteni, familia pe care o alcatuiesc, a stiut - in primul rand - sa-si faca un Prieten pe care nu l-a inselat niciodata: Publicul!

�

"Formula AS" a fost prima revista romaneasca de dupa 1989 care s-a modelat dupa cerintele si asteptarile cititorilor sai. Nu i-a batut cu superioritate pe umar. Nu i-a socat cu dezvaluiri senzationale sau cu atitudini patimase. Nu a urmarit sa judece realitatea in locul lor. "Formula AS" a cautat sa le ofere solutii la problemele existentei de zi cu zi si le-a cerut, la randul sau, solutii. Celor multi, oamenilor obisnuiti, "Formula AS" a vrut sa le usureze viata, ajutandu-i sa se cunoasca si sa se sprijine intre ei, sa-si demonstreze ca, intr-o societate macinata de individualism si coruptie, de minciuna si abuz de putere, mai exista inca intelegere si caldura umana, iubire de patrie si iubire de aproape. "Formula AS" a devenit, in fapt, o revista faurita de cititorii sai. Echipa de prieteni, condusa de Sanziana Pop, si-a inteles Prietenul. I-a inteles adica pe cei care fac "Formula AS" sa reziste presiunilor si capcanelor de tot felul, sa supravietuiasca intr-un context dominat de mercantilism, de brutalitate si minciuna. Si-a inteles, altfel spus, cititorii. Revista exista printre ei si pentru ei.

RUXANDRA CONSTANTINESCU
Fotografie de familie

De ce sunt iubite pozele de familie? Acolo, macar si pentru cateva minute, toata lumea e fericita si ramane incremenita in timp, fara a mai imbatrani vreodata. Poza de familie e secretul tineretii vesnice. Daca n-ai o poza de familie, atunci faci o revista.

�

Revista "Formula AS" e poza noastra de familie.
N-am crezut vreodata ca va trebui sa dau ceasul inapoi cu 20 de ani, pana in clipele de-nceput ale "Formulei AS", caci nu mi se parea important sa mai contabilizez date, amintiri. Odata pornit caruselul, am simtit ca merge de la sine, dar iata ca, incet-incet, s-au strans toti anii astia, pe care acum ii desfasor ca pe-un ghem auriu. E nevoie doar de putina liniste, de "privirea interioara", si-n lumea umbrelor, ghemul se duce singur unde il porti...
Ma vad mai intai intr-o cladire de pe Calea Victoriei, unde Sanziana-cea-blonda cauta febril numele viitoarei reviste pe care visa s-o realizeze, cu o mana de jurnalisti, unii de improvizatie, ca mine, dar cu dorinta nebuna de a scrie, altii supercalificati, plecati, impreuna cu ea, de la cotidianul "Viitorul Romanesc"... "Vreau sa facem o altfel de presa", spunea. "De etaj, nu de strada. Si cu o viziune normala asupra realitatii. Sa le redam romanilor optimismul, sa-i convingem ca paharul pe jumatate gol este plin. Hai sa-i spunem "Formula AS". ""AS"-ul este castigatorul si performerul, profesionistul fara de care iesirea Romaniei din ceata va fi imposibila". "Trageti AS-ul. Fiti Asi!"
Iar indemnul s-a implinit. Alaturi de colegii ei scriitori, pe care Sanziana i-a implicat in alcatuirea revistei, au fost si multi tineri ce bateau la usa jurnalismului si pentru care "Formula AS" a fost trambulina de pe care s-au lansat spre televiziune si presa scrisa, devenind nume sonore ale mass-media romanesti. Mi-i amintesc bine, la acea prima adunare, pe rebelii ploiesteni Horia Turcanu si Catalin Apostol (ca niste rockeri, pletosi si barbosi, imbracati in haine de piele cu tinte si cu lanturi la gat), dar cu ochii stralucind de dorinta si bucuria de a participa la nasterea unei reviste, in al carui program credeau.

Redactia "Formulei AS" la numarul 500 - De la st. la dr.: sus - Sorin Preda, Otilia Teposu, Marius Petrescu, Dana Ene, Claudiu Ionescu, Roxana Stoian, Florentin Popa, Ines Hristea, Iulian Ignat, Dia Radu. Jos - Corina Pavel, regretata Sanda Anghelescu, Ruxandra Constantinescu, Toma Roman, Sanziana Pop, Rodica Demian, Silvia Kerim, Ion Longin Popescu

�

Si tot atunci, in prima sedinta de vise legate de revista ce urma sa se nasca in curand, ne vorbea Sanziana despre calatoriile de documentare prin tara, pe care le inchipuia in viitorul apropiat, cu intreaga redactie. Imi aduc aminte perfect de-o imagine ce mi s-a infipt clar in minte: "Atunci vom sta in fanul proaspat cosit, pe o pajiste, intr-o sedinta de redactie in aer liber. Scrisul are nevoie de oxigen". Sunt douazeci de ani de atunci si marturisesc cu mana pe inima, ca tot ce ne-a promis Sanziana s-a implinit. Cred cu ardoare ca puterea gandului chiar poate face minuni! O spune revista, care a ajuns la numarul 1000. Iar daca Dumnezeu isi da binecuvantarea, poti fi fara grija.
In fond, o poza de familie este intotdeauna una idilica, in care fericirea momentului ramane pe vecie intiparita pe hartia fotografica. Noi, cei de la "Formula AS", nu avem o poza... de grup, cu intreaga familie. Pentru mine, insa, prima imagine pe care o voi purta pana la sfarsit (si pentru asta nu am nevoie de nici un album) este camera modesta de pe Calea Victoriei, unde 20 de entuziasti si o blondina cu mana de fier si vise cat roata Carului Mare, au pus la cale un vis care s-a implinit.
La multi ani!

CARMEN MURGASANU
Dupa 20 de ani...

Douazeci de ani? Cand a trecut timpul? Parca ieri am vazut-o pe Sanziana Pop cum intra in tipografie, tinand la piept, ca pe un pretios odor, dosarul cu manuscrisele primului numar al "Formulei AS".

�

Blonda, mladie, cu ochii stralucind de nerabdare sau poate umeziti de emotia acelui inceput. La fel de emotionata eram si eu. Stateam langa Sanziana Pop! Cu ani in urma ii urmaream fascinata reportajele, la micul meu televizor alb-negru, si vorbele ei mestesugite adaugau, pe rand, cate o culoare pe ecran: iarba devenea verde, cerul albastru...
Aceeasi magie a reusit si cu "Formula AS". Nu s-a publicat nici un text care sa nu treaca prin filtrul ei de sinceritate, de frumos, de caldura sufleteasca. Stateam impreuna in fata monitorului si "teseam" pagina dupa pagina, dupa care le despleteam doar pentru a le tese mai frumos. Asa a inceput viata copilului "Formula AS". A crescut cand si-a deschis paginile pentru a mijloci dialogul intre cititori, cand i-a indemnat sa-si astearna sufletul in scris. A crescut cand a inceput lupta pentru pastrarea traditiilor romanesti, pentru salvarea padurilor, a muntilor sau a cainilor fara stapan...
De fapt, toti acesti douazeci de ani au fost o lupta continua, facuta cu pasiune, impreuna cu cititorii, pentru cititori... Cand au trecut? Nu mi-am dat seama. Cert e ca acum, copilul "Formula AS" a ajuns la varsta maturitatii si noi am prins ghiocei la tample, dar, ca orice parinti, ii supraveghem in continuare pasii, ne bucuram de succesele lui, il sprijinim sa treaca peste obstacole. Intr-un cuvant: il iubim.

MARIUS PETRESCU
In cautarea trecutului

Din prima redactie a saptamanalului "Formula AS", n-am mai ramas in prezent decat patru: secretarul general de redactie Ruxandra Constantinescu, redactorul-sef Toma Roman, tehnoredactorul Carmen Murgasanu si subsemnatul, exceptand-o pe fondatoarea publicatiei, scriitoarea si publicista Sanziana Pop. Nici unul dintre noi - ultimii mohicani - nu poate spune cu mana pe inima daca stie suficient de bine cum au trecut acesti douazeci de ani din viata noastra... S-au scurs prea repede? Era loc pentru mai bine, mai mult?

�

La toate aceste intrebari, pe care uneori ni le adresam cu glas tare, patroana si prietena noastra are un singur raspuns: "Suntem norocosi, pentru ca imbatranim impreuna si nu simtim". Sanziana are dreptate: "Ne-a imbatranit tineretea" (cum spune poetul) impreuna cu "Formula AS". Nu mai e nevoie sa ne privim in oglinda. Este de-ajuns sa ne uitam la primul numar al revistei, asezat langa ultimul aparut, ca sa ghicim cata risipa de munca, pasiune si bucurie am consumat in ultimele doua decenii din scurta noastra viata. Pentru ca relativele diferente de varsta dintre noi au disparut in acesti douazeci de ani. Noi, toti, avem acum varsta "Formulei AS"...
Anul I, numarul 1, 20-27 septembrie 1991
Chiar in primele zile ale lunii septembrie, am primit un telefon de la Sanziana Pop. Ne cunosteam dinainte de 89, de pe vremea cand ea lucra la revista literara "Luceafarul", unde eu veneam cu timide incercari poetice. Era intr-o stare de surescitare fantastica! Mi-a explicat pe nerasuflate, in stilul ei telefonic inconfundabil, ca se hotarase sa editeze o revista, fiindca dorea sa-si demonstreze siesi, in primul rand, ca, dupa o indelungata cariera literara si publicistica, este in stare sa scoata o publicatie cu totul opusa ca problematica si ca ton, presei de senzational a momentului. "Un ziar normal, pentru oameni normali", mi-a spus viitoarea mea sefa si directoare, care, in rastimpul absentei mele din tara, se pusese deja pe treaba, elaborand structura si aspectul revistei, cu tenacitatea ei de Rac incapatanat. Lucrurile erau atat de avansate, incat fusese fixata pana si data exacta la care trebuia sa intram in tipografia lui Ion Ratiu, pentru a "trage" primul numar.
Eram la Paris pe vremea aceea. Cand i-am insirat lista subiectelor mele, Sanziana a tras un chiot telefonic de bucurie si m-a convocat la redactie, in cel mai scurt timp. Peste doua zile, intram in Casa Vernescu, pe Calea Victoriei, unde se afla sediul nou al Uniunii Scriitorilor. In aripa din spatele vilei, la etaj, in incaperile in care se mutase dupa 89 revista "Luceafarul" (la care Sanziana inca lucra), era o forfota de nedescris. Regretatul Laurentiu Ulici (a semnat multa vreme editorialul in vechea serie a revistei) ii oferise o generoasa gazduire viitoarei publicatii, pana cand noua gazeta si-ar fi gasit un sediu propriu. Pe langa scriitori consacrati, precum Eugen Uricaru, care a fost, si el, semnatarul cronicilor externe din "Formula AS", Nicolae Prelipceanu si altii, aparuse "prin preajma" si o armata de tineri ziaristi talentati, ca Horia Turcanu, Catalin Apostol, Valentin Boeru, Mirel Curea, Dinu Petrescu, Gogu Olbojan, Dumitru Augustin Doman, Paul Agarici si multi altii. Trecerea lor pe la viitorul saptamanal, desi a fost mai mult sau mai putin efemera, le-a purtat noroc, pentru ca aproape toti au devenit adevarate staruri jurnalistice, indiferent daca lucreaza acum in televiziune, au intrat in politica sau au ramas in presa scrisa... Frenezia si entuziasmul acelor clipe de "inceput de lume", intr-o atmosfera de autentic santier redactional, nu pot fi rezumate in cateva fraze.
Din acele zile nebune care au precedat aparitia primului numar, revad cu ochii mintii numai zbuciumul "sefei" (asa i-a si ramas numele), agitandu-se pe coridorul intunecat al redactiei. Dupa mai putin de trei saptamani de la intalnirea tuturor colaboratorilor, vedea lumina tiparului cel dintai numar al revistei, in conditii grafice neasteptat de bune pentru acea epoca. Recunosc ca nici unul dintre noi nu era constient, pe deplin, de semnificatiile profunde ale acelei clipe de neuitat, pentru ca nimeni nu avea de unde sa stie ce se va intampla in urmatorii douazeci de ani din viata noastra. Ceturile tranzitiei incepusera sa curga din cer... In tot acest rastimp, mult prea lung pentru scurtimea vietilor noastre, "Formula AS" si-a primenit necontenit structura tematica, formula grafica sau chiar componenta redactiei. O performanta in care nu s-a pus doar inteligenta si munca, profesionalism si tenacitate, ci mai ales sufletul intemeietoarei acestei reviste, generozitatea ei fara limite, alaturi de care am depus si noi, toti, sudoare, speranta si, mai ales, dragoste. Un fragment mai mic sau mai mare din viata noastra a ramas sigilat, pe veci, in cuprinsul acestei reviste, ce a ajuns pentru noi aidoma unei fiinte vii. La multi ani, "Formula AS", la aniversarea celor doua decenii de cand am visat sa schimbam lumea impreuna!

SORIN PREDA
Strada Armasului nr. 5

Intre mine si Formula AS a fost dragoste la prima vedere. Cred ca ne-am placut reciproc, fiecare din noi uimindu-ne unul de altul - eu, de oferta navalnic afectuoasa a Sanzianei Pop; ea, de rapiditatea cu care am acceptat.

�

Din prima clipa am stiut ca ne potrivim si ca vom ramane mult timp impreuna. Am simtit acest lucru, asa cum simti uneori cand vezi o haina in vitrina si stii ca e a ta; ca e facuta anume pentru tine. A doua zi, paseam in redactia din legendara strada Armasului. Trec peste unele detalii, cum ar fi incaperea modesta de la ultimul etaj. Trec, de asemenea, peste calvarul oricarui claustrofob - o scara melcuita, abrupta si ingusta, care nu se oprea decat sub acoperis, intr-o mansarda atat de goala, incat cu greu puteai sa ghicesti daca proprietarii abia s-au mutat sau erau pe punctul de a pleca, grabit, in alta parte. Important a fost altceva - caldura cu care am fost primit, felul in care mi-a deschis usa Ruxandra Constantinescu ("pridvorul" dintotdeauna al redactiei si cea mai veche combatanta a Formulei AS); felul profund camaraderesc in care m-a imbratisat fraulein Rodica Demian si, ulterior, Valentin Iacob (alt batran Mohican).
Se simtea in mica incapere din Armasului nr. 5 eroismul debutului, dar si acea inocenta calina a oricarui inceput de drum. Cu totii eram egali si lipsiti de pretentii, mofturi sau vedetisme. Nimeni nu se credea a fi cu ceva mai presus decat ceilalti. Eram noi intre noi, gata oricand sa ne ajutam si sa ne sprijinim unii de altii. Saracia are virtutile si recompensele ei. Fara masini de scris, birouri sau dactilografe (cum eram obisnuit la marile trusturi de presa Zig Zag si Expres); fara fojgaiala, telefoane si strigate intretaiate pe hol, noul meu ziar, "Formula AS", era o familie mica, linistita si suficient de incapatoare ca sa dea de lucru la mai toti vecinii din Armasului nr. 5. (Responsabil cu difuzarea era regretatul domn Mocanu, de la parter.)

Polovragi noiembrie 2005. De la st. la dr.: Ion Longin Popescu, Iulian Ignat, Rodica Demian, Sanziana Pop, Andrei Cheran, Otilia Teposu, Sorin Preda si Bogdan Lupescu

�

La etaj, statea dactilografa. La mansarda, avea sa se mute nu peste mult timp Dan Trasnai, colegul si vigilentul nostru insotitor pe meleagurile patriei, iar la subsolul cladirii era contabilitatea - o camaruta cat o ghereta de portar, in care doamna Mimi venea de doua ori pe saptamana, in functie de incasari si alte urgente anuntate.
Am multe amintiri cu "Formula AS", dar niciuna nu intrece in intensitate imaginea incaperii din Armasului nr. 5, prima noastra redactie, locul de unde a pornit spre viata revista. Armasului 5 e pentru mine o strada si un nume de parfum exotic. Uneori, cand vreau sa ma simt mai tanar si mai optimist, ma las cu capul pe umarul unei amintiri de la "Formula AS". Ma las mangaiat si purtat de ganduri, simtind in nari aromele de iarba proaspat cosita ale inceputului. Arome vii si fructate. Arome de Armasului nr 5.

CORINA PAVEL
Busola "Formula AS"

E deja banal sa spui ca traiesti intr-o trista realitate. Campanii media agresive si insidioase te programeaza sa nu cauti repere spirituale autentice, in afara "programelor" consumiste pe care ti le servesc, de la alimentatie la "entertainment". Dezradacinarea, dezorientarea, debusolarea sunt o marca a vremurilor moderne. E lesne de pierdut discernamantul in fata asediului nonvalorilor si a raului ce ni se arata sub multiple si seducatoare infatisari. Valoarea si binele raman uitate pe fundul unui sipet, a carui incuietoare a ruginit demult.

�

In acest context, creionat cu tuse din ce in ce mai groase si mai intunecate in ultimii ani, revista "Formula AS" este o busola de uz personal. O busola care te ajuta sa te orientezi in realitatea tot mai agresiva in care traim, te ajuta sa intelegi lumea din jur si sa te intelegi pe tine. De doua decenii, pe piata de presa romaneasca (ce miracol, si acesta!), lumea din paginile revistei "Formula AS" apare ca un tablou in culori vii si proaspete, care te fac sa-ti regasesti pofta de viata si reperele uitate. Un tablou al lumii si omului, creatii ale lui Dumnezeu, vazute cu inima, nu doar cu ochii, cu multa dragoste si compasiune. Mai sunt, desigur, multe locuri necercetate si nedeslusite, neasezate inca pe panza tabloului. Dar stiu ca eu si colegii mei, in calatoriile noastre de documentare, cu ajutorul lui Dumnezeu si curajul de a merge pana la capat al Sanzienei Pop, le vom descoperi si le vom aseza exact acolo unde se potrivesc.
Busola "Formula AS" mi-a fost si mie de ajutor, in clipele de grele incercari. La masa de scris, cu gandul la prestanta paginii revistei in care urma sa-mi inscriu semnatura, mi-am regasit increderea si curajul de a merge mai departe. La randu-mi, am plans si m-am bucurat citind articolele colegilor mei, in fiecare saptamana, ca orice alt cititor al revistei. Acum, la ceas aniversar, revistei "Formula AS" si creatoarei ei, Sanziana Pop, le doresc, din tot sufletul, ani lungi si multe bucurii impartasite. Si ca sa intelegeti, dincolo de vorbele frumoase pe care as putea sa le insir aici, despre ce inseamna revista aceasta pentru mine si cat de mult mi-a schimbat existenta, am sa va povestesc despre prima mea zi la Formula AS"... Era tarziu, era toamna, si intr-o mansarda cocheta a unei case din Bucurestiul vechi, Sanziana Pop facea sedinta de redactie. Scriitoare ce s-a bucurat de celebritate inca de la prima carte, "Serenada la trompeta", jurnalista de marca la revista literara "Luceafarul", reporter de televiziune, de data asta Sanziana statea in fata mea, in calitate de director al revistei "Formula AS", vorbind despre sumarul de numar, comentand subiecte pentru viitoarele articole. Uluita de bucuria redescoperirii, ii ascultam cu nesat vocea precipitata, ce-mi era asa de familiara: ii urmarisem, in orasul de provincie in care traisem pana la varsta studentiei, toate reportajele de televiziune de pe postul national, realizate cu o sensibilitate si o pasiune cuceritoare, intr-o perioada in care orice cuvant era inregimentat politic, in clipa in care era rostit sau scris. Campanii curajoase, asumate de Sanziana intr-o nota de patriotism mostenit prin descendenta ei ardeleana, pentru pastrarea traditiei si a marcilor noastre identitare ca neam. Campanii continuate si acum, dupa atatia ani, in paginile revistei "Formula AS". Credinte nezdruncinate de-o viata: ceasuri traite doar pentru altii, ascultand strigatele de ajutor ajunse in paginile revistei, trimitand inapoi speranta si sprijin concret; pledoarii menite sa uneasca oameni, eforturi, in numele bunatatii, compasiunii si iubirii de semeni, convingand ca principiile calauzitoare pe drumul ingust al vietii spirituale pot invinge nihilismul, ateismul, secularizarea societatii in care traim, asaltati de indemnuri false si de repere submediocre; in mijlocul ispitelor, in pantecele orasului atat de bolnav, in care se inmultesc cabinetele psihanalistilor, care, daca ar cauta cu mai multa osardie urmele chipului lui Dumnezeu din om, ar avea mai multe retete de succes pentru pacientii lor, asa cum au marii nostri parinti duhovnicesti, dar necautati si nestiuti decat de putini oameni. Iar dintr-acestia, si de noi. Norocosi sa putem impartasi din intelepciunea lor, la randu-ne, cititorilor nostri. Si sa primim, in schimb, prin scrisori, ori la intalnirile cu cititorii din tara, dovezi de incomensurabila dragoste si fidelitate.
De aceea, e multa lumina si multa iubire in paginile acestei reviste. Energii care circula de la unii la altii, intr-o retea virtuala ce nu se teme ca, la prima pana de curent mondiala, va disparea in neant. Rug nestins, flacara ce nu topeste. Nu va temeti, apropiati-va, nu va veti arde aripile! Ci, dimpotriva, le veti intinde si mai larg! Sunt aici si dau marturie!

IULIAN IGNAT
De la A.S.E. la "Formula AS"

Prima mea amintire legata de revista este felul in care ma strambam, intr-un gest copilaresc, atunci cand vedeam pe tarabele de ziare sigla "Formulei AS".

�

Asta, pentru simplul fapt ca avea prea multe litere in comun cu initialele A.S.E., pe care ajunsesem sa le urasc cand, dupa doua luni petrecute la facultate mi-am dat seama ca nu inteleg mai nimic si ca locul meu nu este acolo. Dupa vreo doi ani, am inteles insa ca "Formula AS" este cu totul altceva decat o revista la care sa te strambi, si ca mi-ar placea sa scriu acolo, asa ca m-am prezentat la redactie cu un articol mai stufos in maini. Se pregatea o sedinta de redactie, eu asteptam timid si ciufulit, pe hol, insa doamna Sanziana m-a luat in serios si mi-a spus ca daca scriu bine, si scriu in stilul revistei, putem colabora. A urmat ceva mai mult de un an de proba, cu un articol publicat si doua nu. Nu mai patisem asa ceva, orgoliul meu era cam sifonat, in alte cazuri nu m-as mai fi uitat in urma, insa de data asta, am simtit ca trebuie sa raman. Pentru ca am simtit ca acolo se intampla ceva cu totul diferit de celelalte redactii prin care trecusem, ca sunt aproape de ceea ce doream. Voiam sa fac o treaba buna, care sa aiba un rost, sa gasesc un sef pe care sa-l respect, sa am incredere si sa invat de la el, si sa simt ca fac parte dintr-o echipa. Nu ma gandeam pe atunci ca dupa 15 ani voi fi tot la "Formula AS" si ca voi fi primit chiar mai mult decat imi doream la inceput: anume, contactul cu oamenii pe care i-am cunoscut, in mii de kilometri strabatuti prin tara.

OTILIA TEPOSU
Un juramant pe viata

Am fost in redactia "Formulei AS" cu mult inainte sa fiu angajata.

�

Am ajuns la inceput acolo doar cu gandul, pentru ca citeam cu nerabdare fireasca revista eleganta ce aparea in vremea aceea, la inceputul anilor nouazeci, in "costum" alb-negru, de gala, gata de marea intalnire saptamanala cu cititorii ei. Pot spune, fara sa gresesc, ca intalnirea mea cu revista a stat de la inceput sub semnul miraculos al curcubeului, al norocului si al bucuriei. Asa ca nu este de mirare ca in momentul in care am ajuns de-adevaratelea in redactie, m-am simtit din prima zi intre prieteni buni. Dar cate emotii, cate semne de intrebare, cate nelinisti, totusi, pentru prima intalnire! In ziua aceea am purtat cea mai buna bluza, cu gulerul apretat si calcat la marea stiinta, mi-am pregatit geanta cu o seara inainte, si-am pus in ea, ca un scolar sarguincios, un pix si un carnetel nou (unelte de reporter novice), caci doar eram la un alt inceput de drum, nu? Am ajuns cu un ceas mai devreme decat trebuia, dar ce mai conta, cata vreme de-abia asa am reusit sa trec peste emotia ce-mi gatuia vocea. Iar cand a aparut Sanziana si cand au inceput discutiile legate de revista, de numarul tocmai aparut, de celelalte care urmau, depasisem deja politetea rece a lui "dumneavoastra", cu apropiatul si prietenescul "tu".
In ciuda anilor care au trecut de cand suntem impreuna, protocolul acela al inceputului, care a insemnat si inseamna inca griji si emotii si nerabdare, incredere si sinceritate fata de ceilalti si, mai ales, fata de cititori, dar si imensa bucurie, se repeta la fiecare intalnire si ma obliga si acum, poate chiar mai mult decat la prima sedinta de redactie tinuta in mansarda care adapostea pe atunci revista. Ma obliga sa fiu un reporter onest, ma obliga sa caut mereu cu o curiozitate neobosita si nestirbita oameni si locuri, subiecte interesante, sa nu cobor stacheta atat de inalta pe care aceasta revista a impus-o, prin perseverenta si profesionalism, in presa romaneasca de pana acum.

De Sanziene, cu toata redactia

�

Cei care au fost prezenti atunci la acea intalnire, Ruxandra, Marius, Florentin, Manu, Sorin, Dana, Carmen, Rodica, Sanda si Iulian, au ramas prietenii mei cei mai apropiati. Intre timp, au mai aparut si alti colegi, cu care, de-ar fi sa fie, ai putea merge pana la capatul lumii, fara griji, caci sita dura a profesionalismului i-a selectat mereu pe cei mai buni. Viata noastra nu se mai numara de multa vreme in ani, ci in numere de revista, in deplasari pe teren, in expeditii prin cine stie ce loc din tara si din lume, in cautarea oamenilor si a povestilor adevarate. Am trait impreuna bucurii si necazuri, boli si amaraciuni de tot felul, unii au plecat in alte lumi, dar ceea ce ne-a ridicat mereu a fost gandul ca, fiind la "Formula AS", n-ai cum sa ramai singur in fata oricaror provocari si incercari, oricat de dure ar fi. La Formula AS exista o echipa, iar juramantul de credinta si solidaritate al acesteia este pe viata.
Prima intalnire a mea cu "Formula AS" s-a derulat sub lumina norocoasa si magica a curcubeului. Din acea lumina ma incarc si azi, numarand - nu zile si nopti, ci intamplari in care timpul poate fi croit dupa alte coordonate decat cele stiute, iar lumea intreaga poate fi rescrisa, ca si cum in fata noastra, pe pagina alba, s-ar scrie singur un poem.
Un poem saptamanal cu numele "Formula AS", ajuns acum la momentul de varf, cu numarul 1000.

BOGDAN LUPESCU
O duminica la Maieru

Iarasi si iarasi ma gandesc la duminica aceea invaluita intr-un soare de primavara, din comuna nasaudeana Maieru, la biserica aceea alba, cu-n turn ascutit, in fata careia stateau sute de oameni cu privirile indreptate spre mine, zambind... Uneori, noptile, cand nu pot dormi, ma straduiesc sa-mi inviu... in minte, imaginile acelea si ele ma linistesc... ca-ntr-o suava... euforie. Doisprezece ani au trecut de atunci. Hm... Cand or fi trecut anii astia? Doisprezece ani de la prima mea intalnire cu cititorii, prima deplasare cu echipa de reporteri a revistei la care scriu si acum.

�

S-a intamplat cam asa: vreo opt sute de cititori-tarani, coborati in vatra asezarii, de pe toate magurile din jur. Ne asteptau, insirati de-o parte si de alta a strazii, in dreptul caminului cultural, aproape toti imbracati in straiul alb al stramosilor, pe care nu-l purtau doar la "ocazii" festiviste, ci de fiecare data, duminicile...
Duminica de vara, o intalnire a redactiei "Formula AS" cu cititorii din comuna Maieru, judetul Bistrita-Nasaud. De-o parte si de alta a ulitei, zeci, sute de tarani imbracati in haina stramoseasca, rezemati de garduri, citind numarul proaspat tiparit al gazetei. Nu li se vad chipurile, doar doua siruri lungi de coperte colorate, insfacate de palme zdravene, aspre, trudite. Taranii nu rasfoiesc revista, o citesc. Cu atentie, cu obisnuita febra a gasirii de lucruri noi. Si pentru aproape un ceas, in centrul comunei, e liniste si soare.
In comuna Maieru, din judetul Bistrita-Nasaud. Din cate sate se-nsira pe Valea Somesului nasaudean, nici unul n-are sufletul mai fierbinte ca Maieru. Satul copilariei lui Liviu Rebreanu are inima inca vie, in ciuda incercarilor timpului. Munca nu lancezeste, cinstea nu rugineste, traditia si credinta in Dumnezeu sunt prinse langa icoane. Sprijinita ca-ntotdeauna de dascali, neostenitii luminatori ai Ardealului, constiinta de sine a satului flutura victorioasa peste ogoarele pregatite de rod. La Maieru, prezentul si-a sapat matca sigura. Un licar din curgerea lui speram sa treaca si in paginile prezente, pe care le inchinam celor 700 de cititori-tarani care ne-au asteptat, atunci, in sala Caminului Cultural. O duminica memorabila pentru revista noastra ajunsa sa fie citita si intampinata cu bucurie, pe sub stresini de sat. Maieru. Satul lui Liviu Rebreanu.

DIA RADU
Reteta fericirii

Aveam 18 ani si multe naivitati cand am trecut prima oara pragul revistei "Formula AS". Am crescut aici, saptamana de saptamana, vazand cum se incheaga mai bine de jumatate din cele 1000 de numere.

�

Apoi a trecut timpul si n-am apucat sa-l masuram, decat in reportaje si deplasari, in deadline-uri si predari, in alergari saptamanale dupa condimente si mirodenii, pentru o formula castigatoare inventata de noi. N-o s-o gasiti insa in carti de specialitate! E una din retetele acelea care ies din intamplare atunci cand uiti tigaia prea mult pe foc sau cand, lovind din greseala vreun borcanas, sare din el un praf care schimba cu totul aroma. Marii bucatari, se stie, gatesc nu dupa carti de bucate. Amesteca miresme si gusturi cu voluptatea marilor fantezisti. Sanziana Pop are intuitie si-un nas de chef cuisinier. E suficient sa o vezi ce pune in oala: informatie proaspata, bine aleasa, leacuri si sfaturi utile din credentul bunicilor noastre, lume romaneasca dupa gust si un praf subtire de cultura, reportaje - nici prea amare si nici prea iuti, dialoguri savuroase inmuiate in saft. Si peste toate, caldura si emotie cat cuprinde, drag si grija pentru cititor, inainte de a o da la cuptorul tipografiei, de unde pleaca fierbinte si mirosind a cerneala, spre casele a 150.000 de romani.
Asa s-a facut "Formula AS" in toti anii acestia. Intai pe dibuite, atenta la oameni, la nevoile lor, la obsesiile si la foamea lor. O revista normala, care sa aiba de toate, ca o mancare buna, de la bunica din Ardeal. Apoi, crescand, cand cititorii au mai iesit si ei din vacarmul tranzitiei, revista s-a pregatit cu stiinta multa, cu si mai multa atentie la detalii, ca un festin in care aperitivele se succed purtate pe sus de valeti in fireturi. Vechea reteta s-a innoit cu ingrediente noi si arome surprinzatoare. Pe langa chef-ul bucatar au inceput sa roiasca tot mai multi nou-veniti. Derutati la inceput, caci nicaieri in presa nu se mai gateste asa, au prins repede gust. Cititorii au mai imbatranit si ei un pic, odata cu noi, insotindu-ne pas cu pas, in cautarea noastra alchimica. Acum, dupa atata timp, e parca mai frumos si mai greu ca niciodata. La ce ne entuziasmam altadata, astazi strambam din nas. Schimbam cu indrazneala cate ceva, ca supa sa fie mereu aceeasi si totusi totdeauna mai buna. Cautam cu febrilitate, de parca, dupa 20 de ani, n-am fi gasit inca reteta minune. Si stiu, de abia atunci cand privesc inapoi, ca ne-nselam. Ca am gasit, cautand, ceva cu mult mai pretios. Ne-am gasit pe noi. Mai buni, mai frumosi, mai uniti. Asul castigator fusese dintotdeauna al nostru. Pitit in maneca, n-am stiut insa ca ne-a facut fericiti.

CATALIN MANOLE
Intalnire la Biaritz

�

Cand am venit in echipa "Formulei AS"? Sa fie acum sase ani? Poate sapte? Doamne, cum au zburat anii! Parca au fost cateva clipe. Parca ieri s-a intamplat totul. Si daca stau sa privesc in urma cu de-amanuntul, parca au trecut secole. Am trait cateva vieti in cei cativa ani. E ciudat. Zeci de intamplari, sute de nopti, zeci de mii de kilometri in care am rascolit maruntaiele Romaniei si ale Europei, langa echipa Formulei, si toate par acum traite intr-o clipire de gene, ca intr-un vis. Nu a fost un inceput, au fost inceputuri. Unul dintre ele s-a deschis cu farurile a doua masini cu numar de Bucuresti, g

onind in noapte, pe coasta Biaritz-ului, in Franta. Le asteptam pe marginea soselei, cu rucsacul in spate, eu sosit din Paris cu trenul, si ei din Romania, dupa trei zile de strabatut Europa. Ne-am cazat intr-o veche hacienda, cu mobile grele, din lemn masiv, semineu din piatra si o curte enorma, in care alergau liberi cai albi. Din acea seara petrecuta impreuna, pe o terasa cu balansoar, unde ajungea, ca o parere, briza sarata a oceanului, am stiut ca sunt in echipa de aur a reporterilor. Bogdan, Andrei, Longin, Manu, Turcanu, Sanziana erau de-ai mei. Sau eu eram de-al lor. Am descoperit atunci o echipa de reporteri adevarati, pasionati de viata, orgoliosi, timizi, salbatici si poeti in acelasi timp. Imi pareau marinari nebuni, ce aveau ca singur scop sa strabata, pe corabia sufletului lor, vietile si povestile tumultuoase ale altora, doar pentru a putea povesti mai departe. Vorbeau cu inflacarare despre locurile pe unde au umblat, despre oamenii magnifici intalniti, fie ca erau ciobani din varful muntelui sau ministri, le pasa de istorie, de Romania, de magia gesturilor simple si de amanuntele universului nebagate in seama de nimeni. Am trait cu bucurie enorma sentimentul ca sunt primit cu drag intr-o noua familie. Am baut, am cantat, am dansat si am povestit cu totii, pana dimineata. Sanziana Pop, si atunci, ca si acum, era busola acestei corabii de zurbagii insetati de viata si de povesti. Un singur cuvant ridica discutia la alt nivel, ne facea sa ne simtim scriitori, sa ne luam in serios, sa vedem ca viata intreaga e un reportaj, cel mai frumos si mai liber fel de a scrie.

Biaritz, 2004. De la stanga la dreapta: Bogdan Lupscu, Dan Trasnai, Emanuel Tanjala, Ion Longin Popescu, Catalin Manole, Sanziana Pop, Horia Turcanu si Andrei Cheran

�

Prezenta ei le pune pe toate intr-o lumina ca de luna plina, aurie, magica si nobila. Si nu a fost doar un inceput. Anii care au urmat au fost exact asa. Ziua scormoneam realitatea, cautam radacinile cele mai adanci, desfacand viata si oamenii pana la ultima fibra, in speranta gasirii acelui mic diamant care este taina oricarui lucru, esenta lui. Noaptea, sarbatoream pana tarziu bucuria unei noi zile primite in dar, incercand sa gasim sensul celor traite, vazute, citite. Au mai fost si alte inceputuri. Atunci cand am facut baie cu Turcanu in Mediterana, la lumina lunii, chiuind catre echipa ramasa pe nisipul fierbinte, in jurul unei sticle cu vin; atunci cand am umblat pe bicicleta in satul Prejmer, in cautarea subiectelor, uimit de mostenirea saseasca a Transilvaniei, sau atunci cand m-am pierdut in Pirinei si m-au gasit, noaptea tarziu, Dan, Manu si cativa ciobani basci, eu pazit de un foc improvizat in pustiu, ei tipand de fericire ca sunt viu.
In echipa "Formulei AS" am scris, am rescris, ne-am indragostit, ne-am despartit, ne-am imprietenit si ne-am ajutat la greu, ca niste camarazi adevarati, ne-am razvratit si am acceptat, ne-am confesat, ne-am certat, ne-am impacat si ne-am rugat. Prima oara cu "asii", nu am stiut ca vor urma toate astea. N-am stiut ca ajunsesem in Raiul reporterilor.

CLAUDIU TARZIU
Zana buna a presei romanesti

Spre sfarsitul anilor '90, "Formula AS" avea deja reputatia de o foarte buna scoala de reportaj, daca nu cumva cea mai buna. Revista ajunsese un fenomen de presa, cu un tiraj urias si o influenta publica pe masura.

�

Dar mai mult decat atat, era, la fel ca astazi, foarte iubita. Eu, unul, nu cunosc vreo alta publicatie care sa fi fost rasplatita cu mai multa afectiune de catre cititorii sai. Si e limpede de ce. Pentru ca intr-o presa in care numai raul devine stire, in care este exhibat uratul pana la saturatie si in care sunt satisfacute cele mai joase curiozitati, "Formula AS" este o aparitie calma si surazatoare, o zana buna, ce daruieste fiecaruia o mangaiere, un alint, o incurajare, un sfat si care, cu gesturi firesti, ridica valurile uitarii sau ale ignorantei, de pe romani exceptionali, locuri romanesti minunate, episoade istorice ce ne fac mandri de romanitatea noastra, si de pe credinta fierbinte, traita "cu Dumnezeu alaturi, in iarba". Nu e magie, ci dragoste. Iar dragostei i se raspunde cu dragoste. Cu acest suflu binefacator ne-a cucerit "Formula AS". Spun "ne-a cucerit", caci si eu cazusem in mrejele ei, desi nu m-am gandit niciodata ca voi scrie si voi lucra la aceasta revista. Intai, pentru ca m-am considerat si am fost mereu un soldat de linia intai al presei cotidiene - acolo unde nu-i timp de reverii parfumate si piruete stilistice, ci numai pentru infruntari la baioneta. Apoi, pentru ca redactia "Formula AS" era invaluita intr-un halou aproape mistic. Zana cea buna nu putea fi slujita decat de fiinte cu insusiri speciale, daca nu chiar supranaturale. Reporterii ei nu apareau in zonele obisnuite de confruntare, ci bateau drumuri pe care nu mai fusesera niciodata alti ziaristi, gaseau povesti despre care nimeni nu-si inchipuia ca exista si scriau cu o arta mostenita parca de la vechii maestri in filigran. Au trecut anii, iar puterea de atractie a "Formulei AS" crestea, pe masura ce i se adancea misterul.
Asadar, tare uimit am fost in ziua aceea din vara anului 2006, cand directoarea revistei "Formula AS", doamna Sanziana Pop in persoana, m-a sunat la telefon ca sa-mi propuna sa colaborez la paginile de spiritualitate ale revistei. Peste doua luni, eram deja in redactie, coleg cu reporterii aceia de linia intai, pe care ii stiam doar din scris: Bogdan Lupescu, Catalin Manole si Horia Turcanu. Dar a trecut ceva timp pana sa-i cunosc fata catre fata pe toti. Mi se confirmase, iata, ca "Formula AS" era altfel, nu numai in continutul sau editorial, ci si in organizarea cu totul neobisnuita a redactiei. La "Formula AS" nu se lucreaza in redactie, ci pe teren. Cand mi-am vazut in cele din urma colegii, asta nu s-a intamplat la vreo sedinta scortoasa, ci in deplasari de documentare prin tara, conduse invariabil de "sefa" (d-na Sanziana Pop). Acolo, pe teren, se stabilesc noile directii de explorare ale revistei, se analizeaza subiectele, se discuta abordarile jurnalistice. Iar cele mai frumoase momente sunt seara, cand ne adunam cu totii la vatra, de pe cine stie ce dealuri si munti, franti de oboseala, dar cu tolbele pline si fericiti. Ne impartasim pe rand ce-am vazut, auzit si simtit, si ne bucuram de meseria pe care o facem si pe care o celebram cu un pahar de vin.
Au trecut cinci ani de atunci. Cinci ani rodnici in care, alaturi de ceilalti colegi de la revista "Formula AS", am invatat sa traiesc in alt ritm, pe alte coordonate, cu o alta perspectiva asupra lumii - din care frumosul si binele se vad pretutindeni. O schimbare esentiala, pentru restul vietii mele.

CIPRIAN RUS
Lectia de realitate

In presa, ca-n viata, toate iti sunt permise, dar nu toate iti sunt de folos.

�

Crescut cu clasicii realismului american si incurajat de liberalismul mediatic romanesc al ultimului deceniu, am aflat tarziu talcul "selectiei de realitate". Era acum un an si ceva, la prima mea sedinta cu echipa "Formulei AS". De fapt, atunci am retinut doar ideea: lepadarea de balast, ocolirea informatiilor irelevante, a contrastelor obositoare si a detaliilor sclipicioase, care dau atatea si atatea intertitluri in presa cotidiana, dar care sufoca momentele de gratie ale povestilor. Ca asta nu era o simpla lectie de stil aveam sa descopar pas cu pas, in numeroasele deplasari prin tara cu echipa si in timpul nesfarsitelor seri petrecute impreuna, in discutii despre temele si directiile esentiale ale revistei.
"Formula AS" traieste la propriu aceasta selectie de realitate. De aici forta, de aici linistea, de aici lumina, de aici motivatia de a tine drumul drept si de a o lua de la capat, saptamana dupa saptamana, intr-o lume tot mai sufocata de panica, de kitsch, de violenta, de urat, si intr-o piata de presa care se scufunda, an de an, in propria-i ipocrizie si in propria-i suficienta. Caci selectia de realitate inseamna responsabilitate, cere argumente solide, impune decizii ferme si invoca in permanenta publicul, ca reper major al faptului de presa. Selectia de realitate e acel dozaj fin de evenimente, de sfaturi, de stari si de personaje, care ii permit apoi cititorului insusi sa faca, cat timp rasfoieste revista, propria-i selectie de realitate, propria-i evadare din lumea isterica sau morocanoasa, falsa sau agresiva, in care traieste.
"Religia are de-a face cu vesnicia, nu cu vremelnicia", i-a dojenit candva IPS Mitropolit Bartolomeu pe preotii care incurcau Biserica in masinatiuni politice. Imi place sa cred ca, dupa doua decenii, stilul de presa promovat de "Formula AS", care a operat judicios selectia de realitate, in raport cu maruntele interese politice si economice care au inconjurat-o mereu, si-a castigat partea sa de vesnicie in sufletele celor ce o pretuiesc. ""Formula AS" e o stare de spirit", obisnuiesc sa spuna, inspirat, unii dintre cititorii revistei.

Ciprian Rus, Sanziana Pop si Catalin Manole

�

Iar starea aceasta de spirit este emotia. Iar emotia vine (aveam sa invat, in anul petrecut in mijlocul echipei stranse in jurul sau de doamna Sanziana Pop) din dragul de oameni si din dragul de a scrie, din respectul fata de cititor si din respectul fata de meserie. Am intalnit aici oameni care scriu de 10 sau de 20 de ani reportaje si interviuri, cu adevarat antologice, si care au, dupa fiecare text predat, emotii ca in ziua debutului. Si tot aici, la "Formula AS", am intalnit cititori care, desi cunosc revista de 10 sau de 20 de ani, o asteapta la taraba cu aceeasi febrilitate si cu aceeasi frumoasa emotie ca la primele intalniri cu ea. In fapt, relatia aceasta dintre cititor si reporter e marca distinctiva pe care "Formula AS" a impus-o in acesti 20 de ani. In presa, ca-n viata, ca sa tii sus povestea, ai mereu nevoie de emotie. Iar emotia chiar asta e: selectie de realitate.

CATALIN APOSTOL
O stare de spirit

Era o dimineata mohorata, intr-o iarna tarzie, cand strazile Bucurestiului erau inca sub asediul exasperant al troienelor imbacsite de praf, cand oamenii erau tot mai agasati de-atata frig si noroaie, iar eu imi pierdusem parca orice nadejde ca vor mai veni vreodata peste noi zilele insorite de primavara. Abia ma trezisem din somn, incercand sa ma dezmeticesc, cu o stacana plina ochi cu cafea.

�

Am deschis televizorul, pe un post de stiri, cu gestul reflex al condamnatului la rutina si vesnica plictiseala. In doar cateva minute, au navalit peste mine cele mai oribile noutati. Ca benzina se scumpeste, ca un batran a murit pe strada de frig, ca inca vor mai veni nopti geroase. Tocmai atunci a sunat telefonul. Sincer, nu ma mai asteptam la nimic bun, la nici o veste care putea sa ma trezeasca din amorteala. Si totusi, a fost un apel salvator. Era Sanziana Pop, care ma invita sa ies cu ei, adica cu ea si cativa reporteri de elita ai revistei, intr-o deplasare undeva, pe la Hateg. A fost momentul care mi-a luminat ziua. Apoi, mai tarziu, aveam sa inteleg ca momentul acela mi-a luminat intr-un fel miraculos si destinul. Am purces fara tagada si in cateva ore eram deja alaturi de ei, in drum spre locul acela de vis, din inima tarii. Desi eram colaborator mai vechi al revistei, nu avusesem pana atunci privilegiul unei asemenea calatorii. Au urmat cateva zile uimitoare, in care m-am simtit ca un print rasfatat. Colegii m-au purtat parca pe brate, sute de kilometri, aratandu-mi cele mai frumoase locuri din zona. Descopeream o lume nestiuta, o lume magica, cu oameni fermecatori. Sate parca decupate dintr-o poveste, asternute de mana lui Dumnezeu peste dealuri si vai, case frumoase, parca insufletite, oameni harnici, smeriti si senini, biserici stravechi cu turle mangaietoare, manastiri minunate, ascunse cuminte printre paduri. Aflam, incet, incet, ca nimic din tot ceea ce descopeream nu semana cu Romania vazuta la televizor, cu acea jalnica imagine care-mi otravise pana atunci, zi de zi, sufletul.

Catalin Apostol, Claudiu Tarziu si Sanziana Pop, la Manastirea Oasa

�

Aflam, incet, incet, ca Romania e o tara iubita de Dumnezeu, ca oamenii ei sunt poate mai frumosi si mai vii decat pe alte meleaguri. Dupa atata amar de ani de frustrari si tristete, aveam sa simt din nou gustul sperantei si al multumirii ca s-a intamplat sa fiu roman. A fost calatoria care m-a ajutat sa vad lumea altfel, sa explorez dincolo de ceea ce pare urat, sa caut partea autentica si trainica a realitatii, sa descopar sublimul tocmai acolo unde totul pare hidos. "Stii, tot timpul e bine sa ai o sita prin care sa cerni realitatea. Altminteri, iti otravesti sufletul. E ca si cum ai avea niste stergatoare dinaintea ochilor. Sa stergi cu ele toata mizeria, ca sa poti privi limpede." Sunt vorbele Sanzianei Pop, spuse la una dintre primele noastre intalniri. Cuvintele astea m-au insotit tot timpul de-atunci. Si poate ca in aceste cuvinte sta tot secretul succesului pe care il are revista "Formula AS": Tehnica stergatoarelor. Ca, spre deosebire de alte publicatii, scoate la lumina lucruri fundamentale, de substanta, ca in vremuri atat de tulburi, evoca sublimul, dumnezeirea, ca pune degetul pe rana cu o neasemuita blandete, ca spune povesti triste cu o mare tandrete. Mai pe scurt, ca are o grija si o dragoste de neinchipuit fata de cititori. Calatoria din iarna aia atat de tarzie a fost pentru mine prilejul sa descopar ca "Formula AS" nu e doar o revista. E o stare de spirit, e un adevarat fenomen, care va ramane la loc de cinste, in istoria presei romanesti.

Redactia

Cum se zicea în 1969, în jurnalele de ştiri, CĂ NU MERG TRAMVAIELE DIN CAUZA ZĂPEZII. VIDEO DE ARHIVĂ

2012-01-27T13:44:00.001-08:00

IMAGINI EXTRAORDINARE: Înregistrarea unui jurnal de ştiri din România comunistă, difuzat în 1969, arată cum era relatată o cădere masivă de zăpadă în acele timpuri.

Înregistrarea unui jurnal de ştiri din România comunistă, difuzat în 1969, arată cum era relatată o cădere masivă de zăpadă în acele timpuri. Clipul-document ,,Carnet de iarnă" poate fi găsit şi achiziţionat pentru 35 de euro în arhiva video a celebrei companii media British Pathé.

"Odată cu seara Anului Nou, în chip de semne bune, pe întreaga ţară s-au aşternut zăpezi bogate, nesfârşite aşternuturi de argint pentru ogoare", aşa începe ştirea tv difuzată în 1969. ,,Ne-am trezit peste noapte împotmoliţi în frumos şi primii care au protestat împotriva acestei estetici cam abuzive au fost automobiliştii de toate mărcile", spune prezentatoarea, recitând parcă dintr-o compunere cu titlul "Iarna".

Cum "nici măcar tractoarele cu pluguri n-au putut împiedică se piardă întâlniri", oamenii harnici din toate oraşele ţării, "cu ostaşii şi ofiţerii în primele rânduri au pornit o bătălie veselă, dar mai ales obositoare împotriva zăpezii. Pe unde au intrat în acţiune şi motorizatele, victoriile au fost remarcabile", se anunţă triumful în buletinul de ştiri.

Faptul că mijloacele de transport în comun nu circulă nu e prezentat de crainci drept o veste proastă. "În ciuda căderilor masive de zăpezi, viaţa şi-a urmat cursul ei normal. Excepţie făcând mijloacele de transport în comun care au adoptat ca tactică şi strategie alinierea în lungi şi întârziate coloane"

CLIC PE IMAGINEA DE MAI JOS, CA SĂ URMĂREŞTI FILMUL "CARNET DE IARNĂ"

&amp;lt;p&amp;gt;Your browser does not support iframes.&amp;lt;/p&amp;gt;
Pe site-ul companiei britanice există mai documentare de epocă referitoare la România, unele datând încă din anii '30.

Citeşte şi Cum arătau Bucureştii în iarna lui 1954. Troienele de zăpadă atingeau 5 metri, iar vântul bătea cu 126 km/h

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine

“Arena de stiri” te premiaza cu un smartphone ! Click AICI !

Chemarea junglei. De ce a decis un fost agent de pază să calce pe urmele lui Tarzan

2012-01-27T13:43:00.001-08:00

Un fost paznic de la un magazin din Manchester a lăsat uniforma de muncă pentru pielea de leopard şi a decis să trăiască în sălbăticie, asemenea legendarului său idol, Tarzan.

Un fost paznic de la un magazin din Manchester a decis să îmbrace pielea de leopard a legendarului său idol, Tarzan, şi trăiască în sălbăticie. DeWet Du Toit, în vârstă de 24 de ani, îşi petrece acum zilele căţărându-se prin copacii din junglele africane, scrie Daily Mail.

Tarzan din zilele noastre se foloseşte de crengi şi liane pentru a se deplasa dintr-un copac în altul, în timp ce scoate celebrul ţipăt de junglă, consacrat de personajului fictiv care l-a inspirat.
Pasiunea bărbatului pentru sălbăticie a început încă din copilărie, pe vremea când locuia în Namibia şi privea copleşit colecţiile tatălui său, care era la rândul lui un împătimit al aventurilor lui Tarzan. Acum visul lui DeWet a devenit realitate, iar el poate să-şi petreacă majoritatea timpului antrenându-şi corpul şi mintea pentru a face faţă condiţiilor din junglă.

Trei zile pe săptămână le petrece căţărându-se în copaci cu ajutorul lianelor, înotând în apele râurilor şi alergând pe crestele munţilor din apropierea locuinţei sale din George, Africa de Sud. Atunci când nu se refugiază în junglă, stă la ferma din George, alături de părinţii săi, Ludolf şi Ida, ambii de 53 de ani, şi de fratele său geamăn, Rudolph.

"Semăn cu tarzan din atâtea puncte de vedere. Cel mai bun prieten al meu este un elefant pe nume Shaka, asta pe lângă maimuţele, zebrele sau crocodilii cu care îmi petrec mai mult timp decât cu oamenii. Lumea crede că sunt nebun, dar eu ştiu că m-am născut pentru asta", explică DeWet, care noaptea îşi face culcuş în copaci, pentru a se feri de leoparzi şi şerpi.

"Uneori mă simt singur. Mi-ar plăcea să-mi găsesc o Jane, cu care să-mi petrec timpul", adaugă acesta. El spune că nu este genul de om căruia să-i placă petrecerile. "Nu mă îmbăt niciodată. Prefer să mănânc fructele pe care le culeg din junglă. Ştiu şi care sunt insectele pe care le pot mânca, fără să păţesc nimic. Mi-am plăcea să pot împărtăşi toate aceste lucruri cu o fată care să să fie dispusă să-mi ţină companie în junglă", spune DeWet.
Atunci când nu stă în junglă îşi ajută tatăl la agricultură. În 2006 se mutase împreună cu fratele său geamăn în Marea Britanie, unde a lucrat ca agent de pază şi ca şofer timp de un an. Civilizaţia nu l-a atras însă, şi el a decis să se întoarcă la ferma familiei din Africa de Sud, de unde a decis să meargă şi mai departe, retrăgându-se în junglă. Pentru viitor, DeWet aşteaptă propuneri de la Hollywood, pentru a juca rolul lui Tarzan în următoarea producţie cinematografică.

"Am început să mă antrenez pentru sălbăticie în anul 2007 şi până acum am făcut mari progrese. De curând am negociat un posibil contract cu nişte persoane din Statele Unite pentru rolul lui Tarzan. Toată lumea vorbeşte despre asta. Oamenii sunt foarte miraţi că am reuşit. Nimeni nu-mi dădea mari speranţe", spune DeWet.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine

Confruntarile se muta in online. VEZI taberele!

Jocuri de acţiune - Top 5 jocuri de acţiune

2012-01-27T13:42:00.000-08:00

Câteodată nu ai chef de gândire strategică, de puzzle-uri sau de cine ştie ce mecanici de joc complexe

Câteodată nu ai chef de gândire strategică, de puzzle-uri sau de cine ştie ce mecanici de joc complexe. Pur şi simplu vrei să te distrezi cu un joc de acţiune, în care spectacolul împuşcăturilor şi sunetul asurzitor al exploziilor este depăşit doar de numărul de inamici doborâţi de săbiile sau gloanţele tale. Citeşte mai multe pe go4games

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine

“Arena de stiri” te premiaza cu un smartphone ! Click AICI !

Legea Pensiilor si Salarizarea in 153 de studii de caz

2012-01-27T13:27:00.001-08:00

Autor: Rodica Mantescu (coord.)
Editura: Rentrop & Straton
Colectie: Legislatie & Fiscalitate
Anul aparitiei: 2009
Format: CD

Legislatia muncii e stufoasa, greoaie, cu o multitudine de posibile interpretari si imposibil de descalcit fara ajutor profesionist. N-o puteti schimba. Ceea ce puteti insa sa faceti este sa invatati din experienta altor manageri de resurse umane, de la alte firme. Experienta lor, daca ati avea acces la ea, ar fi un ajutor nepretuit pentru dvs., pentru ca problemele cu care se confrunta ei sunt, cu siguranta, si problemele dvs. Ei cum s-au descurcat? Ce solutii au gasit? V-ar interesa sa aflati?
CD-ul Legea Pensiilor si Salarizarea in 153 de studii de caz prezinta situatii concrete, de zi cu zi, cu care s-au intalnit deja alti angajatori, precum si modul in care au fost ele solutionate. Este vorba, asadar, despre 153 de solutii care pot fi exact solutiile de care aveti nevoie si dvs. Problemele similare au aceeasi rezolvare, iar puterea exemplului de aplicare corecta a legislatiei va ajuta sa actionati rapid, corect si economic!
Tematicile tratate in cele 153 de studii de caz prezentate pe CD abordeaza problemele cele mai actuale intalnite in activitatea unui departament de resurse umane. Structurate pe capitole cu nume sugestive pentru navigare rapida si facila, cazurile prezentate sunt grupate astfel:

• Concediul de maternitate
• Concediul medical
• Concediul pentru cresterea copilului
• Diverse contributii sociale
• Pensii
• Plati compensatorii
• Somaj
• Ajutoare materiale
• Avantaje in natura
• Drepturi salariale
• Spor de vechime
• Tichete de masa, tichete cadou
• Somaj tehnic

Formatul in care sunt prezentate studiile de caz este acela de intrebare-raspuns, rezolvarea problemei continand pe langa exemplele de calcul si temeiul legal care sta la baza solutiei adoptate.

Decizii de constatare a neconstitutionalitatii 1992-2006. Volumul I+II+III

2012-01-27T13:22:00.001-08:00

Autor: Constantinescu Mihai, Dumitru Horatiu, Ruxandra Sabareanu, sub Egida Curtii Constitutionale
Editura: C. H. Beck
Colectie: Jurisprudenta
Nr. pagini: 808
Anul aparitiei: 2007

Lucrarea de fata reprezinta o culegere a deciziilor Curtii Constitutionale pe anii 1992-1998 (Vol. I), al carei scop ambitios este de a oferi teoreticienilor si practicienilor dreptului, precum si altor persoane interesate posibilitatea cunoasterii cat mai complete a activitatii Curtii Constitutionale, marcand astfel impactul modificator asupra ordinii juridice normative. Volumul I cuprinde 4 Index-uri complexe, care sa asigure accesul rapid si sigur la deciziile Curtii si a informatiilor cautate.

Culegere de Solutii Practice de Fiscalitate

2012-01-27T13:21:00.001-08:00

Autor: Rentrop & Straton
Editura: Rentrop & Straton
Colectie: Carti Legislatie & Fiscalitate
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: ***

Beneficiaza de experienta altora!
297 cazuri practice de fiscalitate rezolvate din perspectiva OUG 34/2009 si HG 488/2009
Draga prietene,
Afla care solutii pentru cele mai actuale si controversate probleme pe care modificarile aduse Codului fiscal si Normelor de aplicare ni le creeaza noua, contabililor.
A aparut . CD-ul iti pune la dispozitie:
297 studii de caz rezolvate din perspectiva OUG 34/2009 si HG 488/2009
4 sinteze cu solutii teoretice sustinute de exemple practice referitoare la modificarile din Codul fiscal si Normele sale de aplicare.
Din cuprinsul CD-ului :
Impozitul pe Profit
- Raport special: Cele mai importante 11 noutati aduse capitolului Impozitul pe profit; abordare teoretica sustinuta de exemple practice, 24 de pagini;
- 85 de intrebari si raspunsuri din sfera impozitului pe profit.
TVA
- Raport special: Cele mai importante 8 noutati aduse capitolului TVA; abordare teoretica sustinuta de exemple practice si studii de caz, 37 de pagini;
- 99 de intrebari si raspunsuri din sfera TVA.
Proceduri Fiscale
- Raport special: Modificari importante in Procedurile fiscale;
abordare teoretica sustinuta de exemple practice si studii de caz, 22 de pagini;
- 51 de intrebari si raspunsuri din sfera procedurilor fiscale.
Â Impozitul pe Salarii/Venituri
- Raport special:
Cum au influentatOUG 34/2009 si HG 488/2009 Impozitul pe Salarii/Venituri; abordare teoretica sustinuta de exemple practice si studii de caz, 23 de pagini;
- 63 de intrebari si raspunsuri din sfera impozitului pe salarii si venituri.
Legislatia completa, actualizata la zi
- Codul fiscal cu toate modificarile si completarile ulterioare
- Normele de aplicare a Codului fiscal cu toate modificarile si completarile ulterioare
Descopera secretele celui mai mic impozit pe profit!
Specialistii te ajuta sa-ti protejezi buzunarul, respectand Codul Fiscal
Din cuprinsul Raportului Special - Impozitul pe profit:
* Consideratii privind impozitul minim de plata
* Cheltuieli cu transportul persoanelor si al marfurilor
* Nerecunosterea cheltuielilor reprezentand valoarea de inregistrare a titlurilor de participare
* Acordarea regimului de declarare derogatoriu ca urmare a suspendarii activitatii unei societati
* Aplicarea calculului impozitului minim microintreprinderilor
* Impozitarea rezervei din reevaluarea mijloacelor fixe incepand cu data de 1 mai 2009
Iata doar cateva dintre cele 85 de intrebari referitoare la Impozitul pe Profit la care veti afla raspunsurile in CD-ul :
* Deductibilitatea TVA la combustibili
* Plata anticipata a impozitului pe profit
* Deducerea cheltuielilor cu locuintele de serviciu
* Imozitul forfetar la ONG-uri
* Deductibilitatea cheltuielilor cu cazarea in tara si strainatate
* Contractele incheiate cu PFA
* Calculul impozitului pe profit la sfarsitul anului in cazul in care ai de recuperat pierdere fiscala
* Deductibilitatea fiscala a diferentei de amortizare
* Amortizarea aferenta perioadelor de scutire pentru activele corporale aflate in conservare
* Cum se trateaza diferentele de curs valutar aferente evaluarii creantelor, datoriilor si disponibilitatilor banesti
* Impozitul minim de plata la societatile cu activitate suspendata
* Impozitul pe profit si sumele primite din finantari nerambursabile
* Impozitul pe profit si reevaluarea cladirilor
* Inregistrarea in contabilitate a platilor suplimentare pentru impozit pe profit si dividende, cu majorarile aferente
* Depunerea declaratiei de inregistrare a contractelor cu personale nerezidente
* Contractele de leasing
* Cheltuielile de intretinere si reparatii asupra unei constructii pentru care societatea a incheiat un contract de inchiriere
* In ce masura bonurile fiscale emise de casele de marcat si bancomate mai sunt folosite ca documente justificative pentru inregistrarea cheltuielilor in contabilitate?
* Deductibilitatea cheltuielior cu activitatile de team-building
* Cheltuielile nedeductibile fiscal si TVA-ul cu deductibilitate limitata
* Este obligatoriu ca foaia de parcurs sa fie insotita de ordin de deplasare pentru deductibilitatea cheltuielilor cu combustibilul?
* Pentru inregistrarea impozitului forfetar se folosesc aceleasi conturi ca pentru inregistrarea impozitului pe profit?

Constitutia Romaniei. Comentariu pe articole

2012-01-27T13:20:00.001-08:00

Autor: Coordonatori: Ioan Muraru si Elena Simina Tanasescu; Autori: Dana Apostol Tofan, Flavius Antoniu Baias, Viorel Mihai Ciobanu, Valerian Cioclei, Ioan Condor, Anastasiu Crisu, Stefan Deaconu, Andrei Popescu, Sorin Popescu, Bianca Selejan Gutan, Milen
Editura: C.H. Beck
Colectie: Drept constitutional
Anul aparitiei: 2008
Numar pagini: 1528

Lucrarea, menita sa raspunda intrebarilor si sa lamureasca neclaritatile cititorilor si a cetatenilor romani in general, valorifica multe din ideile prezentate in comentariile aparute dupa aprobarea prin referendum a Constitutiei, dar si practica aplicarii textelor constitutionale, bogata doctrina, precum si jurisprudenta Curtii Constitutionale.
"Orice Constitutie este rezultatul unor conditionari istorice, politice, sociale si economice specifice; orice comentariu al unei Constitutii urmeaza aceeasi soarta.", au spus Ioan Muraru si Elena Simina Tanasescu, coordonatorii lucrarii.

Codul Muncii in 157 de studii de caz

2012-01-27T13:19:00.000-08:00

Autor: Rodica Mantescu (coord.)
Editura: Rentrop & Straton
Colectie: Legislatie & Fiscalitate
Anul aparitiei: 2009
Format: CD

Legislatia muncii e stufoasa, greoaie, cu o multitudine de posibile interpretari si imposibil de descalcit fara ajutor profesionist. N-o puteti schimba. Ceea ce puteti insa sa faceti este sa invatati din experienta altor manageri de resurse umane, de la alte firme. Experienta lor, daca ati avea acces la ea, ar fi un ajutor nepretuit pentru dvs., pentru ca problemele cu care se confrunta ei sunt, cu siguranta, si problemele dvs. Ei cum s-au descurcat? Ce solutii au gasit? V-ar interesa sa aflati?
CD-ul Codul Muncii in 157 de studii de caz prezinta situatii concrete, de zi cu zi, cu care s-au intalnit deja alti angajatori, precum si modul in care au fost ele solutionate. Este vorba, asadar, despre 157 de solutii care pot fi exact solutiile de care aveti nevoie si dvs. Problemele similare au aceeasi rezolvare, iar puterea exemplului de aplicare corecta a legislatiei va ajuta sa actionati rapid, corect si economic!
Tematicile tratate in cele 157 de studii de caz prezentate pe CD abordeaza problemele cele mai actuale intalnite in activitatea unui departament de resurse umane. Structurate pe capitole cu nume sugestive pentru navigare rapida si facila, cazurile prezentate sunt grupate astfel:

* Abaterile disciplinare
* Contractul Individual de Munca perioada determinata
* Clauza de mobilitate
* Clauza de neconcurenta
* Concediul de odihna
* Concediul fara plata
* Contractul de mandat
* Contractul Colectiv de Munca
* Cumulul de functii
* Delegare. Detasare
* Formarea profesionala
* Functionarii publici
* Incadrarea in munca
* Incetarea Contractului Individual de Munca
* Modificarea Contractului Individual de Munca
* Salariatii pensionari
* Sindicatele
* Suspendarea Contractului Individual de Munca
* Timpul de munca
* Transferul salariatilor

Formatul in care sunt prezentate studiile de caz este acela de intrebare-raspuns, rezolvarea problemei continand pe langa exemplele de calcul si temeiul legal care sta la baza solutiei adoptate.

Codul de procedura civila. Comentariu pe articole

2012-01-27T13:18:00.001-08:00

Autor: Les Ioan
Editura: C. H. Beck
Colectie: Drept civil
Nr. pagini: 1504
Anul aparitiei: 2007

Aparitia celei de-a treia editii a Comentariilor a fost determinata, in primul rand, de modificarile legislative suferite de Codul de procedura civila prin Legea nr. 459/2006. in acest context, editia de fata a lucrarii contribuie la dezvoltarea noilor principii si reguli in materia executarii silite, astfel cum au fost ele conturate prin acest act normativ. in al doilea rand, din dorinta de a pune la dispozitia cititorilor informatie juridica relevanta si de maxima actualitate si de a-i tine la curent cu ultimele evolutii ale teoriei si practicii dreptului procesual civil, lucrarea a fost imbogatita cu jurisprudenta si doctrina publicate de la aparitia celei de-a doua editii si pana la sfarsitul anului 2006.
Lucrarea constituie un instrument util pentru toti practicienii dreptului, care vor putea gasi, intr-o singura lucrare, atat solutii teoretice, cat si practice la diversele probleme pe care, in mod inevitabil, viata juridica le ridica. Mai mult, speram ca actuala editie a Comentariilor va starni si interesul specialistilor si practicienilor din domeniul executarii silite, care vor deslusi, in cuprinsul lor, spiritul noilor orientari legislative in domeniu. Nu in ultimul rand, lucrarea ii vizeaza si pe tinerii absolventi ai facultatilor de drept, care vor gasi aici repere procedurale semnificative si utile pentru solutionarea unora dintre problemele cu care se vor confrunta la inceputul lor de cariera. Ei sunt cei chemati sa desavarseasca marea reforma a justitiei intr-o Romanie care azi face parte din marea familie europeana si in cadrul careia, fara indoiala, juristul trebuie sa constituie un exemplu de onestitate si impartialitate.

Codul civil adnotat (Vol.I-IV)

2012-01-27T13:17:00.001-08:00

Autor: Georgean Nicolae, Hamangiu Constantin
Editura: C. H. Beck
Colectie: Restitutio
Anul aparitiei: 2008
Numar pagini: 2992

Codul Civil Adnotat, elaborat de Constantin Hamangiu si Nicolae Georgean este o opera fundamentala pentru orice jurist, unica in intreaga literatura de specialitate. Editat in anul 1925 la Editura Librariei Universala Alcalay & Co. (cel mai cunoscut editor din perioada interbelica), initial in 4 volume, Codul si-a atins scopul declarat al autorilor, acela de a fi instrument de consultare zilnica a complicatelor probleme de drept ce ridica importanta materie a Codului Civil, deoarece si in prezent este utilizat ca material bibliografic de referinta in rezolvarea problemelor de interpretare si aplicare a normelor de drept civil. Celor patru volume li s-au alaturat inca cinci, editate in timp (1929-1934), cuprinzand comentarii din doctrina romaneasca si straina si completand jurisprudenta.
Codul civil roman de la 1864 fiind in mare parte imprumutat din codurile europene, in special din Codul Napoleon de la 1807, nu se putea incadra in viata societatii romanesti decat prin larga contributie a jurisprudentei si stiintei juridice romanesti. Elaborarea de catre Constantin Hamangiu si colaboratorul sau, Nicolae Georgean, a Codului Civil Adnotat a urmarit tocmai realizarea acestui scop: facilitarea aplicarii Codului civil in cadrul relatiilor sociale create in dreptul privat. Notele ingrijitorului au avut in vedere doar articolele codului civil, fara a se opri asupra trimiterilor autorilor, la legislatia in vigoare la 1925. In lucrarea de fata notele autorilor sunt indicate cu cifre arabe iar notele ingrijitorului sunt indicate cu asterisc.

Cele mai grave 59 de greseli in aplicarea Codului muncii

2012-01-27T13:16:00.001-08:00

Autor: Gabriela Dita, Rodica Mantescu
Editura: Rentrop & Straton
Colectie: Legislatie & Fiscalitate
Anul aparitiei: 2010
Format: CD

CD-ul Cele mai grave 59 de greseli in aplicarea Codului muncii va atrage atentia asupra a 59 de situatii sensibile cu care va puteti confrunta chiar maine. Iar maniera de prezentare este foarte clara: descrierea situatiei; greseala comisa de angajator; consecintele greselii; rezolvarea/modalitatea de evitare.
Cele 59 studii de caz prezentate pe CD nu sunt niste simple atentionari, ci solutii complete care prezinta toate aspectele relevante ale situatiilor in cauza, cu temeiurile legale pe care se bazeaza si cu comentarii avizate ale specialistilor. Asadar, aflati chiar acum unde au gresit alte firme si cum trebuia de fapt abordata problema!

Achizitii si livrari intracomunitare - Cele mai controversate 205 probleme si solutii

2012-01-27T13:15:00.001-08:00

Autor: Geta Serban Matei
Editura: Rentrop & Straton
Colectie: Carti Afaceri
Anul aparitiei: 2010
Format: CD

Care sunt beneficiile CD-ului Achizitii si livrari intracomuntare in 205 studii de caz? Iti spune exact ce este o achizitie intracomunitara (AIC):

a. AIC reprezinta o tranzactie de bunuri efectuata de o persoana impozabila care urmeaza unei livrari intracomunitare (LIC) efectuate in afara Romaniei;
b. AIC reprezinta o tranzactie de mijloace de transport noi;
c. AIC reprezinta o tranzactie avand ca obiect produse accizabile, efectuata de catre o persoana impozabila.

Iti spune exact cum poti determina locul tranzactiilor intracomunitare:
a. locul AIC se considera a fi locul unde se gasesc bunurile in momentul in care se incheie transportul bunurilor;
b. locul AIC este statul membru care a comunicat un numar valabil de inregistrare in scopuri de TVA pentru respectiva achizitie intracomunitara;
c. daca AIC a fost supusa TVA si in statul membru in care se incheie transportul si statul membru care a comunicat un cod de inregistrare in scopuri de TVA, baza de impozitare se reduce in mod corespunzator in statul membru care a comunicat codul de inregistrare in scopuri de TVA.

Iti spune exact cum poti efectua taxarea inversa:
Tranzactiile intracomunitare sunt supuse TVA prin sistemul taxarii inverse intre cele doua entitati economice participante la tranzactie, din doua state membre diferite, in functie de raspunsul la urmatoarele cinci intrebari:
a. Este operatiunea realizata de o persoana impozabila?
b. Este operatiunea in sfera de aplicare a TVA?
c. Unde este locul achizitiei?
d. Este operatiunea considerata scutita de TVA?
e. Care este persoana obligata la plata TVA?

Si nu oricum: ai toate aceste informatii aplicate pe 205 studii de caz!!!
* Achizitii intracomunitare. Modificari Codul fiscal 2010
* Achizitie intracomunitara Bulgaria
* Inregistrarea in contabilitate a achizitiilor intracomunitare
* Achizitii intracomunitare. Obligatii declarative
* Achizitie intracomunitara. Taxare inversa. Declaratia 390
* Achizitie servicii intracomunitare de consultanta. Modalitatea de facturare
* Achizitiile intracomunitare de servicii de inchiriere echipamente. Ordin de compensare

96 de trucuri pentru plata minima a taxelor si impozitelor datorate Statului

2012-01-27T13:14:00.001-08:00

Autor: Colectie
Editura: Rentrop & Straton
Colectie: Legislatie & Fiscalitate
Anul aparitiei: 2010
Format: CD

Contabilii au transmis 96 de intrebari legate de probleme sensibile intalnite in activitatea lor de zi cu zi - dificultati concrete, punctuale si deloc evidente la prima vedere, create de legislatia fiscal-contabila. Iar specialisti de top, oameni cu greutate din Ministerul Finantelor, au oferit raspunsurile. Imbatabile. Va intereseaza aceste raspunsuri?
CD-ul 96 de trucuri pentru plata minima a impozitelor datorate Statului - solutii sigure pentru probleme frecvente si controversate de contabilitate!

* Cheltuielile cu transportul angajatilor - Ce greutate trebuie sa aiba un autoturism pentru transportul angajatilor la si de la locul de munca pentru a putea deduce TVA: sub 3.500 kg sau peste 3.500 kg?
* Vanzarea unui activ al firmei catre unul dintre asociati - In cazul in care firma vinde unuia dintre asociati (persoana fizica) un activ din patrimoniu la valoare contabila ramasa neamortizata, cum se incadreaza tranzactia?
* Amortizarea unui mijloc fix second-hand - Care este durata de utilizare a unui mijloc fix second-hand, din punctul de vedere al amortizarii fiscale?
* CAS tratat ca o cheltuiala deductibila - Contributia de asigurari de sanatate virata de persoanele care desfasoara activitati independente se poate considera ca fiind cheltuiala deductibila? Baza ar fi punctul 38 din normele Codului fiscal unde apare fraza "precum si alte contributii obligatorii pentru contribuabili".
* Contributii si impozit pentru salariile compensatorii - In cazul salariilor compensatorii acordate persoanelor disponibilizate/concediate, se platesc contributiile si impozitul pe salariu?

Cum sa-ti imblanzesti rebelul interior. Ghid pentru transformarea comportamentului de autosabotare

2012-01-27T13:10:00.000-08:00

Autor: Pauline Wallin
Editura: Trei
Colectie: Psihologie practica
Anul aparitiei: 2011
Numar pagini: 304

Share |

Ce mi-o fi venit sa spun chestia asta?, Nu pot sa cred ca am mancat atat de mult!, Unde mi-a fost capul? - la un moment dat, cu totii ne-am pus asemenea intrebari. Toti am spus sau am facut ceva ce am regretat mai tarziu, chiar daca noi stim intotdeauna cum este bine. Si foarte probabil ca vom comite iar si iar aceeasi greseala. Motivul? Rebelul interior, care ne impinge spre conflicte cu noi insine si cu ceilalti.
Aceasta carte arata cu claritate cititorilor cateva dintre modurile in care se saboteaza singuri si explica foarte clar cum pot modifica acest comportament de esec.

Clever. Cum sa-i conduci pe cei mai creativi si mai inteligenti dintre oamenii tai

2012-01-27T13:08:00.001-08:00

Autor: Rob Goffee, Gareth Jones
Editura: Publica
Colectie: Leadership
Anul aparitiei: 2011
Numar pagini: 240

Share |

Studiile dovedesc ca, in cadrul organizatiilor, o mana de oameni talentati creeaza valoare intr-o masura dispropotionat de mare in comparatie cu ceilalti membri. Acesti oameni nu sunt definiti de coeficientul lor de inteligenta sau de diplomele academice. Si nu sunt genul de "independenti" care creeaza valoare pe cont propriu. Dimpotriva, sunt oameni extrem de valorosi, ganditori extraordinari care au nevoie de resursele comerciale si financiare ale organizatiilor pentru a-si atinge potentialul maxim. Pe scurt, sunt "destepti", asa cum ii catalogheaza Rob Goffee si Gareth Jones. Ei pot sa fie straluciti, dificili - si uneori chiar periculosi. Competitivitatea organizatiei tale depinde de inteligenta cu care ii conduci, cu precizarea ca strategiile traditionale de management nu vor fi eficiente in cazul lor.
In Clever, Goffee si Jones iti prezinta un set de reguli neconventionale care ii pot inscrie pe oamenii destepti din organizatia ta - si intreaga organizatie - pe directia succesului:
1. Spune-le ce sa faca, nu si cum sa faca;
2. Castiga-le respectul prin expertiza de care dai dovada, nu prin functia pe care o ai;
3. Ofera-le acel "spatiul organizat" de care are nevoie creativitatea lor;
4. Intuieste-le nevoile si motiveaza-le constant;
5. Pune-i in legatura cu alti confrati destepti;
6. Convinge-i ca organizatia ta ii poate ajuta sa atinga succesul;
7. Protejeaza-i in fata problemelor administrative si de politica organizationala.
Economia cunoasterii nu se apropie – este deja prezenta. Afacerea si cariera ta depind din ce in ce mai mult de ideile inteligente ale oamenilor destepti din subordinea ta.

Cele cinci limbaje ale iubirii. Editia pentru barbati - Cum sa-i arati partenerei ca esti implicat trup si suflet in relatie

2012-01-27T13:07:00.001-08:00

Autor: Gary Chapman
Editura: Curtea Veche
Colectie: Familia la Curtea Veche
Anul aparitiei: 2011
Numar pagini: 216

Share |

Evident ca-ti iubesti partenera - dar stii sa-i arati acest lucru? Tu ii daruiesti flori, ea si-ar dori, mai degraba, s-o imbratisezi. Tu cumperi bilete ca sa mergeti impreuna la film, ea ar prefera sa ramaneti acasa si sa vorbiti. Simti ca esti in impas? Citeste cu atentie aceasta carte!
Dr. Gary Chapman demonstreaza ca oamenii isi exprima iubirea in moduri diferite. El sustine ca exista cinci limbaje ale iubirii: timpul petrecut alaturi de femeia iubita, declaratiile, darurile, serviciile, contactul fizic. Vrei sa ai o relatie de cuplu mai implinita? Invata limbajul de iubire al sotiei tale si ajut-o si pe ea sa vorbeasca limbajul tau!

Minciunile adultilor. Indicii ale inselatoriei in casnicie, afaceri si politica

2012-01-27T13:06:00.002-08:00

Autor: Paul Ekman
Editura: Trei
Colectie: Psihologie practica
Anul aparitiei: 2009
Numar pagini: 488

Minciuna este prezenta in toate relatiile umane, de la cele institutionale la cele private. Unii o considera ca pe ceva ingrozitor, in timp ce altii, dimpotriva, o tolereaza, atragand atentia asupra faptului ca, uneori, adevarul poate fi folosit ca arma a cruzimii. Daca va numarati printre aceia care prefera adevarul sau daca sunteti obligati prin profesie sa descoperiti adevarul, cartea de fata va ofera indiciile verbale, dar mai ales nonverbale ale minciunii. Limbajul trupului, intonatiile vocii, expresiile faciale etc. sunt prezentate detaliat de autor, specialist in cercetarea emotiilor şi a comunicarii nonverbale.
Cuprins:
1 IntroducerePrefata la editia a III-a
2 Minciuna, scapari si indicii de inselatorie
3 De ce esueaza minciunile
4 Cum sa detectezi minciuna din cuvinte, voce sau miscarile corpului
5 Indicii faciale ale inselatoriei
6 Pericole si masuri de precautie
7 Poligraful ca vanator de minciuni
8 Verificarea minciunii
9 Vanatoarea de minciuni in anii ’90
10 Minciuni din viata publica
11 Noi descoperiri si idei in legatura cu minciunile si vanarea minciunilor
Comanda

Psihologia seductiei. 100 de experimente pentru intelegerea comportamentului in dragoste

2012-01-27T13:06:00.000-08:00

Autor: Nicolas Gueguen
Editura: Polirom
Colectie: Hexagon. Practic
Nr. pagini: 272
Anul aparitiei: 2008

O mana trecuta prin par, o privire insistenta, un zambet larg: seductia se bazeaza pe nenumarate strategii, deseori inconstiente. Pentru a va face remarcat si placut, trebuie sa stapaniti limbajul trupului si sa stiti cum poate fi interpretat comportamentul dumneavoastra. Nicolas Gueguen prezinta rezultatele unor experimente stiintifice care au demonstrat, spre exemplu, ca o femeie care zambeste devine mai frumoasa sau ca simtul umorului e un avantaj considerabil pentru un barbat. Misterul atractiei este astfel explicat prin intermediul psihologiei comportamentale, ce va ajuta sa intelegeti regulile jocului seductiei.

Cuprins:
Caracteristicile partenerului ideal • Un barbat dominant este mai dorit? • Feromonii si activitatea sexuala • De ce ne cucereste o voce? • Impactul culorii hainelor asupra atractivitatii • Este Barbie idealul de frumusete feminina? • Machiajul si puterea de atractie a femeii • Stiti sa faceti ochi dulci? • Semnalele nonverbale de respingere emise de femei • Preferati o femeie frumoasa, inteligenta sau senzuala? • Umorul si atractivitatea • Efectul corespondentei silabelor numelui si prenumelui in formarea cuplului