drooopy and the lezzie

Weird polls

2009-10-19T14:00:00.000-07:00

pentru colegistii din mahala: Sava sau Mihai Viteazul? :)

Probabil ca viata mea se va termina subit in momentul in care acest poll va aparea pe blog, but it's a must!

Gindurile mele sunt scurte

2009-10-08T14:00:00.000-07:00

Cred ca cel mai lung gind pe care l-am avut a durat citeva saptamini. Imi amintesc ca era vara, terminasem clasa a opta si ma obseda un roman... nu mai stiu ce roman. Nu-mi placea cum se termina si mi-am petrecut jumatate din vacanta de vara gindindu-ma la finaluri alternative, suficient de 'bune' si de plauzibile. Cred ca am ajuns la fabuloasa suma de 10-12 finaluri... nici unul insa nu mi-a ramas dupa aceea in minte.

De curind am inceput sa ma gindesc din nou la experienta asta... la faptul ca uneori gindurile noastre dispar pur si simplu fara sa lase urme si ca, pina la urma, nici nu e important sa lase urme. Disparitia unui gind e adesea precum simptomul unei vindecari...

Dar gindurile mele lungi erau, pe atunci, si un simptom al continuitatii mele, care se reformula cu fiecare gind insistent si cu fiecare vindecare, de multe ori neasteptata. Pina in ultimii ani nu am trait niciodata sentimentul acelui 'gap' interior, care se instaleaza atunci cind apar gindurile scurte si repetitive... Gindurile scurte, spre deosebire de cele lungi, nu dispar decit pentru a reaparea mai tirziu - in aceeasi varianta sau in alta; insa in aceeasi masura concentrata care iti da ameteli si dureri de cap. Gindurile scurte nu se vindeca. In psihologie ele sunt numite adesea obsesii, insa termenul mi se pare nefericit, pentru ca poate fi vorba si despre dorinte camuflate, anxietati, bias-uri emotionale etc. In mod interesant, nu gindurile lungi sunt obsesive... asa cum ar putea crede unii.

Gindurile mele scurte nu contin adesea nici un cuvint... dar se teleporteaza anomic prin mintea mea, astfel ca le regasesc peste tot. Nu ma lasa sa adorm, dar ma trezesc din somn. Nu sunt altele, dar uneori sunt trei. Cind seamana cu niste comprese cu gheatza, cind nu seamana cu o hoarda de animale salbatice... Nu stiu cum as putea sa le descriu altfel decit ca 'ginduri scurte', urmind modelul din The Celestial Emporium of Benevolent Knowledge al lui Borges... numai o analiza gresita a proprietatilor lor mi-ar putea spune cite ceva despre ele... iar cind nu le am, sunt lungi.

Wittgenstein on love

2009-09-06T14:00:00.000-07:00

Astazi m-am apucat sa recitesc Zettel. Pentru ca imi simt creierul destul de naclait, am luat textul in engleza... my german stinks when I'm tired... cu toate ca imi place mult mai mult sa citesc in original. Din intimplare am gasit niste pasaje la care nu m-am mai gindit de multa vreme, iar unul mi s-a parut foarte interesant:

"Love is not a feeling. Love is put the test, pain no." (Z, § 504).
adica...
"Liebe ist kein Gefühl. Liebe wird erprobt, Schmerzen nicht."

Cum s-ar putea interpreta aceasta idee? (well.. eu am o banuiala, dar sa vedem).

Si ochiul ciclopului

2009-09-03T14:00:00.000-07:00

despre care se spune ca era larg deschis, atit ziua, cit si noaptea, a privit injectat catre acea capita de fin din mijlocul curtii sub care se ascunsese o napirca. cu teama, ciclopul a clipit si in acel moment i s-a facut somn. ar fi vrut sa doarma o mie de ani, insa ciclopii nu dorm niciodata, nici macar in toropeala amiezii. si-ar fi dorit sa fie o napirca sub o capita racoroasa... sa vada ziua in culori saracacioase, dar suficient de fine... si sa nu aiba pleoape. iar noaptea... sa isi ascunda ochiul mobil in acea capsula stravezie care napirleste toamna.

ciclopii nu dorm. iar ochii lor nu napirlesc in nici un anotimp.

Legat de noptile mele de nesomn...

2009-04-12T14:00:00.000-07:00

"Eu nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar ma gandesc la tine.
Cu gheare de lumina
o dimineata-ti va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gindul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plinge mult atunci ori vei ierta?
Vei plinge mult ori vei zimbi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"

I know now I found my redemption... and water lilies are growing in my heart...

The River Out of Eden...

2009-04-06T14:00:00.000-07:00

"If the universe were just electrons and selfish genes, meaningless tragedies are exactly what we should expect, along with equally meaningless good fortune. Such a universe would be neither evil nor good in its intention. It would manifest no intentions of any kind. In a universe of blind physical forces and genetic replication, some people are going to get hurt, other people are going to get lucky, and you won’t find any rhyme or reason in it, nor any justice. The universe we observe has precisely the properties we should expect if there is, at bottom, no design, no purpose, no evil and no good, nothing but blind, pitiless indifference." (Richard Dawkins, The River Out of Eden)

Ideea ca am trai intr-un univers 'moral', 'bun' etc. mi se pare uneori groaznic de ciudata... chiar este cam ciudata si asta nu neaparat pentru ca electronii sunt amorali, iar 'gena' egoista defineste moralitatea in termeni instrumentali... de fapt, problema este ca mintea ne joaca adesea feste in intelegerea a ceea ce este in fond moral, respectiv imoral. Citeva experimente de X-Phi (experimental philosophy) au aratat ca un numar considerabil de persoane apreciaza ca intr-un univers determinist (in care nu exista intimplare, noroc sau indiferenta, ci ordine si eventual God), exista mai multa moralitate decit intr-un univers random, pe premisa ca ordinea genereaza mai multa repsonsabilitate decit dezordinea :)... asta imi aduce aminte, by the way, de modelul societatilor totalitare.

Unul dintre experimentele propuse de Eddy Nahmias, Thomas Nadelhoffer, Jason Turner si Steve Morris (vezi aici) a aratat ca un procent covirsitor de 83% dintre persoanele chestionate a considerat ca exista responsabilitate morala intr-un context total determinist sau ruled by God's intentions, desi contextul elimina din start liberul arbitru. Cu alte cuvinte, ordinea genereaza mai multa responsabilitate, desi - paradoxal - genereaza mai putina libertate decit un context random! La nivelul unei societati totalitare acest paradox se reflecta de pilda in introducerea sistemelor de supraveghere si constringere (gen televizoarele din 1984): oamenii sunt 'responsabilizati' prin restringerea tot mai mare a libertatii :), altfel spus, devin cu atit mai responsabili cu cit sunt mai putin liberi...

Aceasta viziune despre lucruri o intilnim adesea si la pensionarii antipatici de la bloc, care si-au facut ucenicia ideologica in regimul dinaintea erei noastre: de multe ori te ciocnesti de acea atitudine autoritara care urmareste sa te responsabilizeze prin intimidare... o intilnesti si la job cind simti ca esti 'spionat' indeaoproape de numeroase perechi de ochi nevazute... o intilnesti si cind deschizi tv-ul sa te uiti la stiri si afli ca 'Dumnezeu nu a vrut sa le fie bine romanilor anul asta' la catarama cu ideea ca 'domnilor, trebuie sa fim mai responsabili!'... Pina la urma este foarte greu sa faci pe cineva responsabil intimidindu-l, spionandu-l sau incurajindu-l sa fie lenes in numele unui dictat divin implacabil. De fapt nu e vorba numai de lene aici, este vorba si de un mod subtil de a te deroga de responsabilitatea pe care o invoci :)... tactica foarte familiara la noi dupa '90, dar asta deja e o alta discutie.

Unde vreau sa ajung cu toata povestea asta... in general oamenii sunt tentati sa creada ca sansa este un lucru mai rau decit controlul, ca lipsa unui design inteligent este mai ingrozitoare decit ratiile la mincare intr-un regim planificat, ca in fond libertatea este mai oribila decit lipsa ei... si ca oamenii nu pot fi morali altfel decit constrinsi... eventual cu pistolul (ca tot l-am auzit intr-o noapte pe mircea badea debitind inflacarat despre legalizarea portului de arma!). Sincer, eu prefer sa inot in the river out of Eden. Oriunde m-ar duce...

Read Till You're Crazy...

2009-03-30T14:00:00.000-07:00

despre paradoxul alegerii sau cum poti lua alzheimer

2009-03-11T15:00:00.001-07:00

prieten al meu, e ca si cum am trai intr-un prezent continuu cu refresh-ul la 3 ani, 2 ani, respectiv 3 luni cind trebuie sa iti schimbi, nu-i asa, masina, calculatorul si dvd-ul... your memory vanishes si sistemul ti se reseteaza de multe, multe ori. asta e alzheimer, varianta contagioasa!

deci schema de la inceput chiar e fishy, fishy... de la (iii) nu prea ajungi la (i), de fapt nu prea ajungi nici la (ii)... toata lumea a auzit de mitul lui sisif, right? individul care impinge un bolovan, iar bolovanul se pravaleste din nou, iar el trebuie sa-l impinga, reluind totul de la capat forever... hi, hi! that's us in societatea de consum... masina, calculatorul, dvd-ul, masina, calculatorul dvd-ul, masina, calculatorul, dvd-ul. chestiunea cu libertatea in toata povestea asta e simpla: daca vrei sa ai cit mai multe alegeri, evident, fiecare lucru trebuie sa fie cit mai efemer - nu poti crea diversitate adica repetitivitate, pardon, decit reducind durata de viata a fiecarui lucru cit mai mult. mda... de fapt repetitivitatea e mult mai ieftina decit alte forme de diversitate (in fiecare an se mai adauga cite 100 de GB la harduri, right?; asta e o forma de diversitate prin repetitivitate si e foarte ieftina). repetitiile astea interminabile iti reduc libertatea prin aceea ca te conditioneaza, intr-un fel sau altul, sa tii pasul cu ele; adevarul este ca daca nu iti schimbi dvd-ul la 3 luni e posibil sa nu mai poti vedea filme noi, pentru ca apar noi formate de codare bla, bla... iar dupa trei ani masina s-ar putea sa te lase cind ti-e lumea mai draga. maximizarea alegerii conduce in mod interesant la o restringere uimitoare a libertatii, adica tindem sa devenim cu totii niste mici sisifi, cu alzheimer si saraci. liberalismul clasic facea o corelatie necesara intre proprietatea privata si libertate (e suficient sa-l citim pe batrinelul John Locke), ideea fiind cit se poate de simpla: nu ai ceva al tau, inseamna ca esti la dispozitia altcuiva :). intrebarea e: ce se intimpla cu proprietatea privata daca fiecare lucru pe care il detii se volatilizeaza intr-o clipa? proprietatea ajunge ca acel bolovan care se pravaleste mereu peste tine... e ceva ce trebuie sa inventezi la fiecare 3 ani sau 3 luni sau 3 zile... so, adios proprietate; so, adios libertate. libertatea devine ca o gura de oxigen sub apa... o inghiti si mai rezisti citeva secunde crezind ca everything is alright.

iar daca ajungi sa traiesti din actiuni/dividende sau din valori usor tranzactionabile, atunci chiar ca proprietatea si libertatea ta sunt o boare de vint peste ochi... watch the americans :).

Brilliant Noise from Semiconductor

2009-03-11T15:00:00.000-07:00

Vimeo.

Brilliant Noise takes us into the data vaults of solar astronomy. After sifting through hundreds of thousands of computer files, made accessible via open access archives, Semiconductor have brought together some of the sun's finest unseen moments. These images have been kept in their most raw form, revealing the energetic particles and solar wind as a rain of white noise. This grainy black and white quality is routinely cleaned up by NASA. Most of the imagery has been collected as single snapshots containing additional information, by satellites orbiting the Earth. They are then reorganised into their spectral groups to create time-lapse sequences. The soundtrack highlights the hidden forces at play upon the solar surface, by directly translating areas of intensity within the image brightness into layers of audio manipulation and radio frequencies.

Alain de Botton, Un ghid filosofic pentru fericire (II)

2009-02-20T14:00:00.000-08:00

Episodul 2: Epicur si hedonismul

Adesea epicurismul a fost considerat o filosofie "pentru porci", concentrata asupra satisfacerii placerilor si evitarii suferintelor. In fapt, ne arata Alain de Botton, Epicur (341-270 i.H.) nu a fost nici pe departe un avocat avant la lettre al consumismului, ci un sustinator sincer al "prieteniei, vietii libere si gindirii" ca drum spre fericire. Hmmm... un libertin nobil?

Alain de Botton, Un ghid filosofic pentru fericire (I)

2009-02-16T14:00:00.000-08:00

Episodul 1: Socrate si increderea de sine

De ce cei mai multi dintre noi se lasa condusi de "spiritul de turma" sau de "tirania majoritatii" si nu sunt capabili sa isi sustina propriile convingeri? Pe de o parte pentru ca autoritatea altora le pare o garantie a adevarului, pe de alta parte pentru ca multi nu au suficienta incredere in ei insisi. Aceasta este lectia filosofica a lui Socrate.

Clint Mansell, "Lux Aeterna" & Requiem for a Dream

2009-02-15T14:00:00.000-08:00

Coco... stra-stra-bunicul lui WALL-E

2009-02-13T14:00:00.000-08:00

Coco, spre deosebire de Cog, are posibilitatea de a se deplasa autonom prin comportamente de tip apropiere/evitare si de a-si selecta singur 'tintele'. In plus, este capabil sa faca o procesare afectiva (prin integrarea informatiei senzoriale si sincronizarea unor raspunsuri functionale, cum ar fi raspunsurile emotionale primare sau atentia), in asa fel incit sa raspunda la rindul lui prin reactii expresive la stimulii biologici. Cercetarile sunt in desfasurare si nu exista inca rezultate clare. Cu toate acestea, proiectul in sine este provocator pentru ca face din ce in ce mai plauzibila existenta robotilor autonomi. Ne amintim cum in Odiseea Spatiala robotul Hall 'preia controlul' navei devenind autonom, insa cu totii ne intrebam: nu-l scoate nimeni din priza? Simpla capacitate de procesare a unor informatii, oricit ar fi ele de multe, si luarea de decizii pe baza lor nu este suficienta. Autonomia inseamna mai mult - unul dintre lucruri este chiar recunoasterea si evitarea pericolelor, adica a acelor lucruri care ne pot scoate din 'priza'. Un robot care interactioneaza cu lumea din jurul lui este mai fit pentru aceasta sarcina decit un procesor inteligent, care nu poate interactiona nici cu informatia pe care o detine si nici cu sursele ei. Un program de sah, de pilda, nu se poate razgindi; iar un robot precum Hall nu poate reactiona atit de repede la un pericol ca un robot care reactioneaza senzorial-afectiv, oricit de puternic ar fi si oricit de multa informatie ar putea procesa intr-un interval infim de timp.

Cu alte cuvinte, WALL-E este un film filosofic - atit despre robotica, cit si despre oameni. Inteligenta artificiala va fi 'artificiala' atita vreme cit va ramine neintegrata intr-o forma de viata (bazata pe interactiune si adaptare), intr-un dasein cum ar spune Heidegger. Pe de alta parte, chiar oamenii ar putea avea de invatat de la niste roboti umani... si prin asta acei roboti nu vor mai fi 'roboti', ci niste fiinte la fel ca si ei :). Conceptul lui Heidegger este foarte bun: dasein-ul nu se refera nici la oameni, nici la elefanti, nici la masini - ci la o forma de viata, care poate integra atit oameni, cit si entitati precum WALL-E sau Eva. Este o invitatie sa dam un sens si o intelegere mai largi insasi ideii de viata.

Daniel Dennett, Freedom Evolves

2009-02-11T14:00:00.001-08:00

Se pare ca liberul arbitru nu este o aparitie 'magica' in univers, specifica numai fiintelor umane, ci o facultate care a evoluat impreuna cu toate fiintele vii de pe Pamint in decursul ultimelor 3 miliarde si jumatate de ani... fara nimic miraculos, ci pe cale naturala.

Biological Bases of Homosexuality

2009-02-11T14:00:00.000-08:00

http://www.springerlink.com/content/w27453600k586276/

Get to know us first

2009-02-10T14:00:00.000-08:00

Inca un post serios, so please don't hate me! :)... De data aceasta despre raportul intre sexualitatea si modul de viata ale unei femei lesbiene. Intre cele doua elemente exista o diferenta - analoga de fapt diferentei intre 'sex-' si 'gender identity' din filosofia feminista. Identitatea sexuala este in linii mari o chestiune biologica - reglata hormonal, toata lumea stie asta :) - in timp ce identitatea de gen cuprinde mult mai multe lucruri: un mod de viata, raporturi sociale si familiale, o identitate culturala si, fireste, una erotica.

Aceste lucruri au fost aduse pentru prima data in discutie in cultura LGTB de catre fondatoarele miscarii 'Daughters of Bilitis', Del Martin si Phyllis Lyons, in cartea lor Lesbian/Woman (1972). Acolo autoarele spuneau: " a lesbian woman is a woman whose primary erotic, psychological, emotional and social interest is in a member of her own sex, even though that interest might not be overtly expressed." Cu alte cuvinte, o lesbiana este intii de toate o persoana... a carei identitate se construieste pe mai multe paliere si are mai multe fatzete decit vor sa accepte cei care infiereaza lesbianismul drept 'imoral'.

Sa ducem analogia pina la capat si sa ne aducem aminte de primele miscari feministe de la inceputul secolului XX care incercau sa arate tocmai faptul ca o femeie nu este o masinarie sexuala, actionata precum ceasul mecanic, si anume cu cheitza. Eliberarea si emanciparea sexuala a femeilor bla bla au constat de fapt in recunoasterea identitatii lor de gen: femeile au un erotism al lor, o psihologie, o viata emotionala, niste asteptari sociale etc. etc. Ei bine, si o femeie lesbiana traieste intr-un orizont asemanator... nici ea nu este un tonomat sexual si mai mult ca sigur, nici nu isi doreste sa fie asa ceva. Pentru o femeie lesbiana, ca pentru orice alta femeie, sexul are o semnificatie intr-un context mai cuprinzator de valori, asteptari, nevoi sociale, emotionale, erotice etc. Think about it...

Romania mai 'cosmopolita' decit SUA in chestiunea gay

2009-02-08T14:00:00.000-08:00

Zilele astea am frunzarit si eu ziarele (pe internet, fireste... e mult mai comod) si am aflat despre hotarorea parlamentului european de a invita tarile UE printre care si Romania sa isi alinieze legislatia in privinta casatoriilor si parteneriatelor civile intre persoane de acelasi sex. Iata stirea:

"O decizie a Parlamentului European obligă statul român să recunoască cuplurile homosexuale căsătorite sau care au încheiat un parteneriat civil în alte ţări europene. Dacă acestea vin în România, statul este obligat să le confere toate drepturile pe care le aveau în ţările în care şi-au jurat credinţă în faţa primarului. Pe de altă parte însă, statul român nu recunoaşte dreptul homosexualilor autohtoni de a-şi uni destinele. Dar aceste două moduri diferite de a trata homosexualii înseamnă discriminarea unor cetăţeni europeni. Cam asta este logica pe baza căreia Asociaţia Accept crede că decizia de miercuri a Parlamentului European va schimba situaţia homosexualilor din România.
Mai exact, decizia de miercuri sună astfel: „Parlamentul European invită statele membre să propună linii directoare pentru recunoaşterea reciprocă, între statele membre, a legislaţiei existente, în vederea garantării faptului că libertatea de circulaţie în Uniunea Europeană a cuplurilor de persoane de acelaşi sex se aplică în condiţii egale cu cele pentru cuplurile heterosexuale”. Pentru Florentina Bocioc, directoarea executivă a Accept, decizia Parlamentului European obligă autorităţile române „să răspundă acestei recomandări prin adoptarea unei legislaţii interne care să reglementeze instituţia parteneriatului civil (inclusiv pentru cuplurile de acelaşi sex)”. " (sursa: http://www.gandul.info/societatea/romania-invitata-sa-respecte-casatoriile-gay.html?3932;3752947)

In goana dupa aerul cosmopolit si banii de la UE, Romania - poate una dintre cele mai homofobe tari din Uniune - va trebui sa recunoasca casatoriile sau parteneriatele civile intre persoanele de acelasi sex. La capitolul asta putem spune ca am batut SUA, care se zbate intr-un marasm continuu al legalizarilor si anularilor casatoriilor gay... Traiasca Romanica!

Dar pina la urma Titu Maiorescu avea dreptate. Aerul de progres al Romaniei este doar o gogoasa umpluta cu frustrari... Caci Romaniei ii lipsesc si maturitatea si elegantza si asta nu numai in materie de drepturi civile, ci in multe alte privinte. Pina si limba romana a inceput sa se degradeze sumbru sub oracaiturile melodioase ale manelistilor universali... Pe scurt, ceea ce imi displace in toata aceasta poveste este ca Romania imi da inca impresia unei tari care se cere civilizata de altii... nu de ea insasi.

Obama si chestiunea gay (again)!!!

2009-02-03T14:00:00.000-08:00

Anul trecut, inainte de maretele alegeri de peste ocean, toata lumea gay privea catrea viitoarea administratie Obama cu asteptari, sperante, optimism... am si postat aici un interviu de pe OurChart... beah! beah!

Ieri am citit insa ca lucrurile nu stau chiar asa... in decembrie 2008 s-au 'ilegalizat' din nou casatoriile intre persoanele de acelasi sex in California si nu numai... beah! beah! Iata un comentariu de pe un forum american LGTB:
"The elation many of us felt at the success of President-elect Barack Obama on November 4, 2008 turned into dismay when we realized that California's Proposition 8 (and other anti-gay amendments in Arizona, Arkansas, and Florida) had passed. The dismay was particularly personal for friends of mine whose marriages are now in limbo. Are they legal or not? Although anger and depression are natural responses to these reverses, the better one is a rededication to fighting for our rights. As the New York Times editorialized, "Struggles over civil rights never follow a straight trajectory, and the ugly outcome of these ballot fights should not obscure the building momentum for full equality for gay people, including acceptance of marriage between gay men and women. But the votes remind us of how much remains to be done before this bigotry is finally erased." I hope that the California Supreme Court, which recognized marriage as a fundamental right, will have the courage of its convictions and nullify Proposition 8. Failing that, I hope that a proposition assuring marriage equality will be on the ballot again soon and that a better organized effort be made, including outreach to those who are not yet convinced of the justice of our cause. More specifically, I hope that President Obama will support such an effort." (Jay)

Si pentru ca vorbeam intr-un alt post despre finlandezi... ia uite cum e la ei:
"Helsinki has a population of approximately 568,000, and the Greater Helsinki area, which contains the neighboring cities of Vantaa, Espoo, and Kauniainen, and eight outer suburban municipalities, has a population of about 1.3 million.he population of Helsinki is predominantly Finnish, with a sizable Swedish-speaking minority.
Helsinki does not have specifically gay or lesbian neighborhoods. In fact, gay and straight groups frequently gather at the same popular venues. Lately, however, the city has developed a diverse glbtq scene, with a small number of restaurants, cafés, bars, dance clubs, and hotels all catering to the needs of the community.
Although slower than its Nordic neighbors to assure glbtq equality, Finland is liberal in regards to gay rights, and prohibits employment discrimination on the basis of sexual orientation and gender identity. Since 2002, the country's registered gay and lesbian couples, the majority of whom reside in Helsinki, have had the same legal status as married heterosexuals, with the exception of adoption rights." (LGTB ENC, Sectiunea Social Sciences)

Nu mai comentez...

Meditatie despre zadarnicia omeneasca

2009-02-01T14:00:00.000-08:00

"Se ia o bucată de piatră se ciopleste cu o daltă de sânge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se răzuieste cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
si brusc se fărâmă un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!"

(Nichita Stanescu, "Lectia despre Cub", din vol. Opere Imperfecte)

Stiati ca exista furnici sinucigase?

2008-11-02T14:00:00.000-08:00

Da... prima data am aflat despre ele ascultind o prelegere a lui Daniel Dennett despre meme... "a meme consists of any idea or behavior that can pass from one person to another by learning or imitation. Examples include thoughts, ideas, theories, gestures, practices, fashions, habits, songs, and dances. Memes propagate themselves and can move through the cultural sociosphere in a manner similar to the contagious behavior of a virus" (Wikipedia).

Mda... uitati-va la aceste furnici sinucigase din filmuletzul de pe National Geographic: un parazit este cel care le determina sa se sinucida. Paralela interesanta a lui Dennett este ca si memele sunt ca niste paraziti care ne altereaza comportamentul cu scopul de a-si perpetua existenta :). Oricit de deplasata vi s-ar parea analogia, ginditi-va la unele forme de fanatism - cum ar fi fanatismul ideologic... si apoi uitati-vă la furnicile parazitate din filmuletz. Nu-i aşa ca seamana?

The Virus of Faith, Richard Dawkins

2008-11-01T15:00:00.000-07:00

The God Delusion

2008-10-31T15:00:00.000-07:00

De curind am inceput sa citesc cartea lui Richard Dawkins, The God Delusion, tradusa anul trecut si la noi sub titlul: Himera credintei in Dumnezeu. Titlul traducerii e putin nefericit, pentru ca nu credinta este o himera :) - avind in vedere, de exemplu, nivelul inalt de bigotism la care am ajuns la ora actuala in Romanica noatra, ci ceea ce oamenii numesc in general 'dumnezeu'. Cartea ridica multe probleme interesante si mi se pare ca receptia ei la noi a fost destul de 'subtire'... am vazut niste comentarii pe citeva forumuri si unele post-uri pe bloguri personale. Citeva probleme care merita bagate in seama ar fi:

a) care este relatia dintre religie si stiinta? sau, mai degraba, care ar trebui sa fie :)... Un lucru care se ignora adesea este ca stiinta este rationala si impartiala, spre deosebire de religie care, de cele mai multe ori, isi extrage autoritatea din superstitii si frici irationale. Chiar daca stiinta nu are raspuns la toate intrebarile, cel putin raspunsurile ei sunt oneste: se bazeaza pe fapte verificate si ras-verificate, nu pe povesti si mituri. Religia, in schimb, pretinde ca ofera raspuns la toate intrebarile, insa nici unul dintre aceste raspunsuri nu e clar. Un exemplu: care e originea Universului?
Raspuns: Dumnezeu l-a creat.
Provocare:Dovedeste.
Raspuns: Nu se poate, e o chestiune de credinta...
Zau?

b) ce are a face moralitatea cu religia? Aici Dawkins discuta un exemplu foarte interesant: situatia unor copii evrei din Italia in secolul al XIX-lea. Prozelitismul religios ajunsese in asa hal de aberant incit copii mici din familii evreiesti bogate erau botezati clandestin de servitorii crestini ai acelor familii, iar apoi erau luati cu forta din casele parintilor pe motivul ca un crestin botezat nu poate trai intr-o casa de pagini. Ulterior erau internati in orfelinate si li se interzicea orice legatura cu familia. Acesta este un exemplu despre cum o prescriptie religioasa considerata 'morala' ( si anume aceea ca un copil crestin trebuie sa creasca printre 'crestini', nu printre 'pagini' sau 'pacatosi') este, in fond, profund imorala; de asemenea este un exemplu despre cum fanatismul religios ii poate face pe oameni imorali. Sa ajungi sa furi copii... asta e ceva foarte serios.

c) cum apare fanatismul religios? care sunt cauzele lui? Una dintre cauzele fanatismului religios este, evident, indoctrinarea de la virste foarte mici. Asa cum toata viata mincam cu cutitul si furculita pentru ca asa am fost educati, asa ajungem sa consideram si ca doamne-doamne vrea sa mergem la biserica, sa aprindem lumanari de pasti etc. Si asa cum noi cei care mincam cu cutitul si furculita ne consideram civilizati si superiori celor care maninca cu mina sau cu betele, tot la fel, credintele astea ale noastre in mersul la biserica si inchinatul pe strada ajung sa ni se para superioare si adevarate, in raport cu orice altceva ce ar putea sa existe pe lume. Asa apare fanatismul...

Una dintre fatetele fanatismului e educatia religioasa in scoli. Dupa mine educatia religioasa in scoli e un fenomen foarte asemanator cu furtul de copii din Italia secolului XIX, numai ca un pic mai sofisticat. Copilul e 'furat' de o institutie care se cheama Biserica - cu majuscula! - in numele idealului generos ca ii ofera o educatie morala solida. Fireste, e posibil ca educatia morala pe care acel copil o va primi sa fie una utila: va invata sa nu injure, sa nu se bata, sa isi iubeasca colegii de clasa, parintii etc. Dar problema e alta: pe linga aceste lucruri utile, el va ajunge sa creada tot felul de gogoritze: despre originea universului, a vietii pe pamint, vindecari miraculoase etc. Va deveni un ignorant superstitios, care in loc sa isi rezolve problemele in mod rational, se va duce la vrajitoare sau la popi din astia 'vizionari' sa-l 'ajute'.

In discutia despre educatia religioasa nu se gindeste nimeni la consecinte. Nu e oare un lucru cam arbitrar sa iei un copil abia nascut si sa-l arunci in lanturile unui sistem de credinte, doar pentru ca asa crezi tu ca e bine? Pentru ca tu esti Biserica - cu majuscula! si autoritatea ta e (sic!) supranaturala? Nu e cam ipocrit sa il fortezi sa invete despre ingerasi si dracusori care il urmaresc pretutindeni, despre rai si iad si alte traznai, doar pentru ca asta te ajuta pe tine ca Biserica - cu majuscula! sa iti extinzi autoritatea si asupra acelor oameni neajutorati care abia deschid ochii la lumea din jurul lor?

Si chiar daca Biserica asta cu majuscula! ar fi plina de intentii bune, tot ar fi o magarie sa-i controlezi pe oameni... pentru ca nimeni nu se naste nici 'crestin', nici 'musulman', nici 'evreu'... in caz ca ati uitat acest lucru, oamenii se nasc liberi. Si nimeni nu ar trebui sa-i puna sa faca nimic dincolo de limitele a ceea ce e rational si uman sa faca. Consecintele educatiei religioase sunt de multe ori bigotismul, fanatismul, ignoranta superstitioasa fata de lucruri de bun simt, cum ar fi istoria propriului nostru univers sau evolutia vietii pe pamint. De ce am vrea sa ne educam copii astfel? Ce ar avea ei de cistigat din asta? Ar avea cineva de cistigat din asa ceva?

E grav sa confunzi educatia morala cu educatia religioasa... si din pacate asta se intimpla la noi masiv! Nimeni nu spune sa-l citesti pe Kant la 10 ani, dar o educatie morala bazata pe ratiune si pe valorile umane, pe care le consideram de bun simt: compasiunea, iubirea, loialitatea, sinceritatea etc. etc. cred ca ar fi mult mai folositoare decit bolboroseala despre draci si focuri subterane, despre oameni care se nasc pacatosi si condamnati daca nu sunt botezati (sic!) si alte asemenea.

GAY L.A.

2008-10-13T14:00:00.000-07:00

De cind am inceput sa ma uit la L Word mi-am dat seama ca Los Angeles-ul este un oras foarte interesant - de fapt este centrul culturii americane "pop" si al culturii LGTB. Chiar am inceput sa citesc regulat L.A. Times varianta electronica, a carui pagina culturala e deosebit de interesanta, mai ales pentru promovarea artei independente...

Dar nu despre asta ma gindeam initial sa scriu :). M-am luat cu vorba, sorry! Ci despre un articol din glbtg encyclopedia despre "istoria" acestui oras:

Earliest "Gay Marriage": 1781--1850
Los Angeles was founded on September 4, 1781 by pobladores (townspeople) of various ethnic and racial mixtures sent from Mexico, including twenty-six persons of African descent. The beginning of southern California glbtq history is mixed in--and often hidden within--the histories of the dominant communities.
For example, Francisco Palóu's Life of Father Serra (who spread Catholicism to California in the eighteenth century by establishing missions), published in Mexico in 1787, recounts an instance of Native Americans near Mission Santa Barbara "caught in the act of committing the nefarious sin."
Palóu termed a male cross dresser a joya (jewel) and noted that when joyas were caught having sex with a man, "they were duly punished for this crime, but not with the severity it properly deserved. When they were rebuked for such an enormous crime, the layman answered that the Joya was his wife!" Although Palóu records this report with amazement bordering on incredulity, the same-sex pairing of the Native Americans might be said to constitute the earliest gay marriages in California.
Life of the social elites during the Mexican period revolved around ranchos and town houses maintained in Los Angeles by rancho owners. Some of these owners were bachelors who gave lavish parties, wore elaborate finery, and, in several cases, were said not to be interested in the attentions of women. Lol!

Modern Los Angeles Gay Life Begins: 1910-1939
The crucial period for the development of gay life in Los Angeles is that from 1910 to 1939. Pockets of glbtq life can be documented during this period in many neighborhoods, but mostly in downtown Los Angeles (particularly the bars and Pershing Square), Echo Park and neighboring Silver Lake, Los Feliz, Hollywood, West Hollywood, Venice Beach, and certain parts of the San Fernando Valley. Most of these areas still contain prominent glbtq communities.
Gay and lesbian life was constructed differently from today's social and sexual networks. The pursuit of working-class "trade" (or men who identified as heterosexual but participated in same-sex sexual encounters on a limited basis), "military trade," or even "rough trade" was a preoccupation of many gay men. These patterns of desire often determined locations of meeting places and, eventually, bars where sexual rendezvous could be made.
Women who might today be termed lesbian were frequently referred to simply as "spinsters." These women, who often lived with their families, formed fewer visible communities than their male counterparts, relying mostly on informal social networks, though a number of them entered into "Boston Marriages" and other romantic relationships.
Men and women who cross dressed professionally, such as the female impersonator Julian Eltinge at the beginning of the twentieth century, attained a degree of mainstream acceptance. He and other men and women appeared photographed in drag on dozens of sheet music covers, which would have appeared on pianos in parlors across the U.S.
With the burgeoning of the city at the beginning of the twentieth century, the contributions to its culture by single men and women can be discerned. While most of these individuals never publicly (or perhaps even privately) identified as gay or lesbian, it is likely that many participated in same-sex sexual activities.
The spinster Olive Percival, for example, was a cultural force in the Arts and Crafts period. She hosted at the home she shared with her mother in South Pasadena such persons as the British writer Vita Sackville-West, whose sexual identity is now well known.
One founder of the Los Angeles Philharmonic Orchestra was the philanthropist William Andrews Clark, Jr., unmarried heir to a Montana copper mining fortune. He commissioned for his elegant private library (its building, grounds, and collections later bequeathed to UCLA) murals that included nude young males. His collections consisted of sixteenth-century English Literature, Montaniana (in deference to his roots and his father and his livelihood), and, more of interest here, the works of and about Oscar Wilde. The Clark Library Wilde collection as continued today is the largest and most complete in the world.

Beginning in the late teens and 1920s, some of the earliest impressions or glimpses of Los Angeles gay bar life come from the letters of gay poet Hart Crane and from the daybooks of heterosexual Los Angeles photographer Edward Weston, whose notations of sailors and effeminate gay men mingling together are surprisingly nonjudgmental. Crane wrote that he was "here where the evenings are made lustful and odorous with the scent of lemon flowers and acacias on the sea-salt air." He revealed his habits of cruising for military trade in Los Angeles's port city some miles from the center of town.

Gay Culture and Community: 1940-1946

Some of the most important explicitly gay novels were written soon after World War II and some of them were set in Los Angeles. For example, some scenes of Gore Vidal's The City and the Pillar (1948) are set in Los Angeles. In several later novels, particularly Isherwood's A Single Man (1964, dedicated to Vidal), scenes of gay life in the 1940s and the 1950s are recreated nostalgically, including bar life in Santa Monica Canyon and the relations of gay men with military men during World War II. Joseph Hansen in Living Upstairs (1993) also looked back to the Hollywood gay bar scene of the 1940s.

The Modern Gay Movement Is Born in Los Angeles: 1947-1959

The modern glbtq civil rights movement was born in Los Angeles during the 1950s with the establishment of the first lasting U.S. glbtq publications and organizations. The formation of these organizations made possible the emergence of the
homophile movement in the United States.

In 1947, Vice Versa, a newsletter featuring reviews, articles, and editorials on lesbian life, was created in Los Angeles by a secretary who still prefers not to use her real name. The name she later chose was Lisa Ben, an anagram of lesbian. She called her writing for women "America's gayest magazine," the first written by lesbians and for lesbians. She produced only nine issues of Vice Versa, typing two originals of each with carbons. She learned that she could not mail them and even had difficulty distributing them by hand in lesbian bars such as the If Club.

ONE, the Mattachine, and the Los Angeles chapter of the lesbian homophile group, the Daughters of Bilitis (founded in San Francisco in 1955, with a Los Angeles chapter formed in 1958), together constituted an attempt to create an organized gay and lesbian community that could seek redress to the discrimination and humiliation faced by homosexuals throughout the United States.ONE was the first U.S. gay organization to open a public office, which it did in downtown Los Angeles in November 1953, and Legg as business manager was the first paid ($25 a week) employee of the nascent civil rights movement.

The 1960s

Police harassment on New Year's 1967 sparked the largest protest by glbtq citizens anywhere in the decade. In a raid of the Black Cat Bar, at Sunset Junction in Silver Lake, police brutalized numerous patrons and staff. In response activists organized a large demonstration, collected money to fight the charges in court, and alerted media to the problem of police harassment. The placards at the Black Cat protest were surprisingly modern: "No more abuse of our rights and dignity"; "Blue fascism must go"; and, "Stop illegal search and seizure."

Organizing activities in Los Angeles outside the political arena included the first specifically gay and lesbian Christian denomination to be founded anywhere. In October 1967, in a paid advertisement in The Advocate, Los Angeles pastor Troy Perry announced a planning meeting for what would become the Metropolitan Community Church (MCC).

The 1970's - The Liberation Era

Jeanne Córdova established The Lesbian Tide, a journal that united the interests of feminists and lesbians. For African-American women and others, Jewel Thais-Williams founded Jewel's Catch One disco in 1973, a venue that still serves as a meeting, organizing, and fundraising space for women of color and others, such as for Carl Bean's Unity Fellowship Church (established 1985). In 1976 Jinx Beers established Lesbian News (LN), a magazine that is still published and is now the longest-running national lesbian publication.
Unique to Los Angeles was the Woman's Building, also first established near MacArthur Park in 1973; it moved later to an industrial building north of downtown and Chinatown. Founded by three women, one a lesbian, art historian Arlene Raven, the Woman's Building provided education and a place for women to create apart from men and institutions controlled by the patriarchy. In the period from 1973 to 1991, it sponsored classes and produced performance pieces, art exhibitions, and a journal, Chrysalis. Many lesbians felt free to explore their identities in this supportive space.

In 1978 a citizens' initiative known as the Briggs Amendment, which sought to ban gay men and lesbians from teaching in the public schools, made it to a state-wide ballot as Proposition 6. This was a dubious first, the first time American voters faced a statewide gay rights issue. The discriminatory initiative was fought strongly by gay and lesbian groups across the state and was one of the first occasions that gay men and lesbians came together politically after the period of separatism. Shortly before the election, the Union of Lesbians and Gay Men was formed in Los Angeles. The initiative was broadly defeated.

The world's first glbtq Jewish temple, Beth Chayim Chadashim, was founded in 1972. Other religions with particular outreaches to glbtq people also flourished in Los Angeles.

------------

Articoul continua cu istoria pina in prezent. Dar selectia mea se opreste aici. O observatie... sau poate o intrebare la care merita reflectat: oare cum ar fi sa traiesti intr-un oras 'gay'? sau predominant 'gay'? E ca si cum, sa zicem, traieste o persoana 'straight' intr-un oras preponderent 'straight' cum e, de exemplu, Bucurestiul :D?

Fenomenologia spiritului si backtracking-ul :)

2008-07-28T14:00:00.001-07:00

In introducerea la Filosofia Spiritului, G.W. Hegel vorbeste in stilul caracteristic, adica cvasi-indescifrabil, despre cunoastere. Epistemlogia de pina la el promova ideea ca inainte de a stabili ce cunoastem trebuie sa stabilim criteriile pentru ca o anumita informatie sa conteze drept cunoastere. Intrebarea este insa: de unde stim ce criterii sa folosim?

Hegel sustine ca intreaga problema trebuie pusa altfel. Este un fapt ca oamenii au cunoastere - intr-un sens nenormativ, pe care el il numeste fenomenologic. De asemenea, este un fapt ca oamenii detin criterii pentru cunoastere. Criteriile sunt formulate 'abstract', iar informatiile sunt dobindite 'concret' - adica prin senzatii, perceptii, reprezentari etc. Procesul prin care criteriile sunt armonizate cu datele senzoriale poate fi gindit intr-un mod similar cu backtracking-ul din programare... Sa vedem cum anume.

Un criteriu ne spune:
>datul senzorial X este cunoastere (senzatia de rosu cind vedem un mar rosu e cunoastere);
>datul senzorial Y nu este cunoastere (senzatia de rosu cind visam un mar rosu nu e cunoastere).

Practic criteriul este definit in functie de ceea ce consideram un dat senzorial reliable, respectiv non-reliable. Insa in ce sens este un dat senzorial reliable? De exemplu, in anumite conditii, oamenii nu pot distinge intre vis si realitate (vezi fenomenul lucid dream). Smecheria, spune Hegel, este ca, incet-incet, mintea noastra invata sa "integreze" in obiectele ale caror perceptii le avem propriile sale criterii... cu alte cuvinte diferenta intre rosul din vis si cel din realitate nu este intre senzatii, ci intre obiectele lor: ce vedem in stare lucida e real, ce visam nu e real.

In ultima instanta distinctia intre ceea ce este real si ceea ce este doar aparent constituie tot un fapt fenomenlologic, un fapt ce tine de fenomenologia cunoasterii, pentru ca mintea noastra a invatat sa favorizeze senzatiile in starea de veghe celor din vis, probabil din ratiuni practice. Prin urmare nu vom avea niciodata criterii de cunoastere in sens strict, desi vom avea un concept normativ al cunoasterii :).

In backtracking se intimpla un lucru destul de asemanator.Programul anticipeaza solutia prin constructia nedeterminista a algoritmului de calcul (adica fara a lua in considerare si a examina toate posibilitatile pentru a ajunge la solutie). Practic, solutia este prezenta in elaborarea caii de rezolvare a problemei pentru ca programul face o selectie a cailor de urmat.

Ca si mintea, programul integreaza in obiect (i.e, rezolvarea), propriile criterii (i.e, selectia caii spre solutie). Singura diferenta este ca programul face intotdeauna selectia cea buna in sens absolut, in vreme ce mintea noastra o face doar intr-un sens aproximativ. Aceasta este, in esenta, Fenomenologia Spiritului :).

Care este inceputul timpului?

2008-07-28T14:00:00.000-07:00

A Brief History of Time de Stephen Hawking.

Mie mi s-a parut deosebit de fascinant mai ales primul capitol, in care Hawking arata cum o intrebare prin excelenta filosofica/metafizica etc. a intrat in acest moment in cimpul stiintei si se preteaza la o solutie simpla si clara... Bine, nu e tocmai simpla, dar cel putin e clara :).

Intr-o prima faza, autorul ne propune sa ne intoarcem la 'metafizica' intrebarii: care este inceputul timpului? In secolul al XVIII-lea filosoful german Immanuel Kant a reusit sa prezinte in celebra Critica a Ratiunii Pure miezul metafizic al acestei intrebari sub forma unei antinomii (adica a unei opozitii). Antinomiile sunt considerate probleme la care nu se poate oferi o solutie pentru ca argumentele in favoarea uneia sau celeilalte dintre posibilitati sunt in egala masura valide (de aici concluzia lui Kant ca ratiunea nu joaca un rol constitutiv in cunoastere). Iata atinomia timpului din Critica Ratiunii Pure.

Pe de o parte putem spune asa: Universul are un inceput. Dar daca universul are un inceput, atunci exista o perioada infinita de timp inaintea aparitiei sale, prin urmare ne lovim de intrebarea: de ce a inceput intr-un anumit moment si nu in altul? Cu alte cuvinte, daca universul are un inceput, atunci ce face ca un anumit moment sa fie 'inceputul' in detrimentul tuturor celorlalte momente posibile? Pe de alta parte, daca universul nu are un inceput (exista dintotdeauna), atunci inaintea oricarui eveniment din univers ar trebui sa existe o perioada infinita de timp, pentru ca istoria universului este infinita. Ambele ramuri ale antinomiei par in egala masura valabile, dar si imposibile :). Hawking ne atrage insa atentia ca in formularea acestei antinomii Kant are o presupozitie (o idee de baza, implicita, nedeclarata). Presupozitia lui Kant este urmatoarea: indiferent daca universul are un inceput sau nu (i.e., daca este finit sau infinit), timpul dureaza "inapoi" la nesfirsit. Fara aceasta supozitie, filosoful nu ar fi putut construi antinomia :).

Ei bine, cosmologia contemporana ne-a demonstrat ca timpul nu dureaza "inapoi" la nesfirsit. In 1929 Edwin Hubble a observat ca galaxiile indepartate se departeaza de noi cu viteza mare. Acest lucru insemna ca inainte, la inceputul expansiunii universului, obiectele erau mai aproape unele de altele. Prin urmare, a existat un moment zero in istoria universului in care toata materia era concentrata intr-un singur punct. Prin aceasta descoperire problema "inceputului" intra in domeniul stiintei. Iata cum.

In momentul Big Bang, cind universul era infinitezimal de mic, dar cu o masa infinit de mare, legile fizice "pluteau in aer" - practic, nu existau legi ale fizicii pentru ca nu exista nici universul. Legile au aparut abia in momentul in care a inceput evolutia universului. Asadar, daca a existat ceva inainte de Big Bang, acest lucru nu poate afecta in nici un fel ceea ce se intimpla acum, dat fiind ca nu exista nici o continuitate (de exemplu, cauzala) intre "inainte" si "dupa" Big Bang. Tot ce a fost inainte de Big Bang poate fi pus intre paranteze/suspendat pentru simpul motiv ca nu are consecinte observationale.

In fapt, ceea ce ne spune cosmologia contemorana este ca,"inainte" de Big Bang, timpul pur si simplu nu poate fi definit. Lucrurile sunt mult mai clare acum decit in vremea lui Kant, nu-i asa? :)

Probabil ca multi dintre noi nu se vor arata nemultumiti de o asemenea solutie, care pare sa nu spuna nimic esential despre "inceputuri" si nici sa ne ilumineze in vreun fel. Insa eu cred ca ar trebui sa respectam modestia stiintei si felul ei de a ne furniza raspunsuri. Practic stiinta ne spune de ce nu vom afla niciodata raspunsul la o intrebare precum: ce a fost inainte de inceputul universului? si de asemenea transeaza antinomia lui Kant: da, universul are un inceput, iar acel inceput este totodata si inceputul timpului - pentru ca universul nostru nu este un univers static, asa cum si-l inchipuiau clasicii, ci un univers dinamic, iar timpul este masura dinamicii lui.