ama

15 chestii despre cafea

noreply@blogger.com (ama) — Thu, 12 Jan 2012 18:39:00 +0000

Doar asa, pentru ca o iubesc prea mult! :))

*dati click pe poza pentru marire

Ce am invatat eu in scoala?

noreply@blogger.com (ama) — Sat, 07 Jan 2012 20:19:00 +0000

Cand o privesc pe Natalia construiesc tot felul de scenarii despre etapele care urmeaza pentru noi. Si una dintre cele mai mari temeri ale mele este scoala si sistemul de invatamant.

Visez timid la homeschooling si unschooling. Nu cred ca va fi posibila o astfel de cale si ma pregatesc pentru o dublare a sistemului traditional cu sesiuni de unschooling acasa.

Si privesc in urma si ma intreb ce m-a invatat pe mine scoala. Un raspuns greu si riscant. As zice nimic, dar multe dintre reflexele mele se trag din anii de scoala. Si totusi am invatat, dar ce?

Nu mai retin nimic. Mormane de carti, de cursuri, literatura, poezii, istorie. Daca nu ar exista in casa cartile in format fizic, as putea jura ca nici macar nu am auzit vreodata de ele. Si sa nu ma intrebati de ani de domnie- NIMIC!

In facultate, unul dintre profesorii nostri (nu mai stiu care, ironia!), ne spunea ca ei ne construiesc oasele. Si toata viata ne vom stradui sa punem carnea pe acest schelet.
Am invatat sa lucrez singura - competivitatea in scoala romaneasca este una atat de acerba incat cred ca asta devine trasatura nationala
Am invatat sa ma organizez - volumul stupid de mare de informatie se cerea structurat
Am invatat sa ma indoiesc - datorita inutilelor manuale alternative cu informatii contradictorii; datorita mult prea numeroaselor "culegeri de comentarii" unde fiecare se dadea in voie cu parerea despre "ce vroia sa spuna poetul"
....dar cel mai important:
Am invatat sa cercetez - pentru ca fiecare informatie de care ma indoiam ma impingea spre alte ore de studiu pentru a gasi o explicatie care sa fie credibila si logica pentru mine.

Ce imi dorec pentru Natalia?

Sa poata invata in voie. Fara constrangeri. Sa aiba sete de cunoastere si sa nu fie indopata cu informatii aiurea. Mi-as dori sa invete jucandu-se si sa iubeasca sa afle - sa iubeasca sunetul cartilor si chiar si sunetul tastelor (sa nu ocolim viitorul) scotocind internetul. Imi doresc ca totul sa vina firesc, sa nu fie fortata, bruscata, speriata.

Melodii cu amintiri

noreply@blogger.com (ama) — Tue, 03 Jan 2012 13:32:00 +0000

Cititorii mei vechi - nu imi vine sa cred prin cate etape din viata mea a trecut deja acest blog! - stiu ca raspund rar la lepse. Dar de data asta - si pentru ca vine din partea unei persoane foarte dragi mie, dar si pentru ca a fost o rememorare interesanta - am decis sa o fac.

De cand am nascut nu prea am apucat sa ascult muzica. Sa nu intelegeti gresit - in casa canta mereu cineva - eu, Natalia sau melodioare pentru copii. Doar ca nu mai am vreme de muzica mea, de oameni mari.

Sakura ma intreaba care sunt melodiile care imi amintesc de cate ceva. Nu neaparat melodiile preferate.

La Oreja de Van Gogh ascultam in prima vara in care l-am cunoscut pe Dan. Si cand ma suna el, aceasta melodie o pusesem drept sonerie. Iar de Michale Stipe & Coldplay ne leaga multe amintiri :)

Timisoara de Phoenix ascultam in clasa a XII-a cand invatam pentru admiterea la facultate. Motivational :)

Iar Paris de Craig Armstrong ascultam pe vremea cand Natalia era in burtica si vroiam sa o "trezesc" putin. Mereu reactiona la sunetul pianului ;)

Alaptatul la cerere - o perspectiva transculturala

noreply@blogger.com (ama) — Sun, 01 Jan 2012 15:05:00 +0000

Am tradus acest articol pentru perspectiva pe care o ofera asupra alaptarii, comparand societatea vestica cu alte culturi din lume. Ajuta mult sa aflam ca multe dintre obiceiurile noastre sunt de fapt excentricitati care fac dificila alaptarea la cerere.

Articolul in engleza il puteti citi aici.

Alaptatul la cerere - o perspectiva transculturala
Ph. D. Gwen Dewar

Alaptatul la cerere sau hranirea copilului la semnalul sau si alaptarea in ritmul copilului - sunt despre a raspunde cu flexibilitate la senzatia de foame a copilului tau.
Inseamna a initia hraniri cand copilul le cere si continuarea fiecarei sesiuni de alaptare pana cand copilul este satul.

Din punct de vedere evolutiv, transcultural si ca urmare a studiilor clinice, se dovedeste ca bebelusii au fost creati pentru a fi alaptati la cerere. Pentru detalii cititi si acest articol.

Aici va voi face o prezentare a beneficiilor alaptarii la cerere si ma voi concentra pe moduri in care tinerele mame pot raspunde la cereri frecvente de alaptare.

Femeile din societatile vestice industrializate se confrunta cu probleme speciale care pot face alaptatul la cerere dificil. Voi discuta despre cum in alte culturi mamele isi alapteaza copiii la cerere si cum mamele din culturile vestice pot aplica aceste lectii.

De ce este alaptatul la cerere o idee buna?

Productia de lapte este strans legata de frecventa la care este pus copilul la san. Cu cat copilul este pus mai mult la san, cu atat sanul produce mai mult lapte. Daca copilul este pus mai rar, productia de lapte scade. De aceea, alaptatul la cerere este modul ideal pentru a regla productia de lapte cu nevoile bebelusului.

In primele zile de viata, alaptatul la cerere ajuta la fixarea cantitatii de lapte. De asemenea, ajuta nou-nascutul sa recastige mai repede greutatea pierduta.
In plus:
*sanii femeilor produc cantitati diferite de lapte la hranire
*laptele difera caloric in functie de ora si de dieta mamei
*bebelusii au capacitati diferite in a extrage laptele
*capacitatea stomacului difera la fiecare bebelus

Alaptatul la cerere permite bebelusilor sa se adapteze la situatii particulare. Cand bebelusii sunt obligati sa urmeze un orar rigid, unii dintre ei nu se mai pot hrani corespunzator. In plus, consultantii in lactatie subliniaza faptul ca un copil caruia i se refuza accesul la san si este lasat sa planga - fie si pentru cateva minute - poate deveni agitat si suparat. Acest lucru face ca prinderea corecta la san sa fie mai dificila, scazand eficacitatea hranirii.

Din aceste motive, alaptatul la cerere este recomandat de:
Organizati Mondiala a Sanatatii
Academia Americana de Pediatrie
La Leche League

Alte motive:
Noile recomandari ale pediatrilor sunt influentate de grija pentu productia de lapte si dezvoltarea timpurie a bebelusului. Dar sunt si alte motive:
Alaptatul alina si reduce durerea (Shah et al 2006)
Asigura atingerea piele pe piele - o practica ce promoveaza atasamentul mama-copil (Moore et al 2007) si ajuta la stabilizarea temperaturii corporale a bebelusului si a nivelului de glucoza din sange (Anderson et al 2003)
Contactul piele pe piele este asociat si cu o dezvoltare mai mare a circumferintei craniene la prematuri (Rojas 2003).

Bebelusii dau semne reduse de stres fiind alaptati, iar Kerstin Uvnas Moberg, un psiholog si endocrinolog celebru (MD, PhD), crede ca alaptarea creste nivelul oxitocinei la copil - hormonul "imbratisarii" (Uvnas Moberg, 2003).
Toate acestea dovedesc ca alaptarea ajuta pe bebelus sa-si regleze mai multe functii, nu doar consumul caloric.

Care este media hranirilor la bebelus?

Precum aratam mai sus, bebelusii difera - atat ca indivizi, cat si transcultural.
Copiii din culturile primitive erau alaptati foarte des - de doua sau de mai multe ori pe ora. In culturile vestice, chiar si mamele care alapteaza la cerere rar o fac mai des decat o data la doua ore. Aceasta diferenta a dus la intrebarea daca alaptarea la cerere este similara la culturi diferite.
Dar indiferent de cultura in care traiti, este evident ca nou-nascutii au nevoie de hraniri frecvente. Cand mai cresc, copiii din culturile vestice pot sa isi aleaga propriile ore de masa si de obicei aleg un orar cu mese la cateva ore distanta.

Facand fata oboselii

Proaspetele mame dorm putin si pot gasi alaptatul la cerere foarte obositor. In mare masura aceasta este o problema trecatoare. Cu cat cresc, bebelusii pot consum mai mult lapte la o masa. De asemenea, se acomodeaza ritmului vietii de zi cu zi. De aceea, cu trecerea timpului, copii au nevoie de tot mai putine hraniri ziua, dar si noaptea.

Cu toate ca stii ca lucrurile se vor imbunatati in 4-6 saptamani, nu inseamna ca faza de nou-nascut este mai putin obositoare. Si cred ca este corect sa spunem ca mamele din culturile vestice se confrunta cu diferite conditii care fac alaptatul mai dificil. Mai jos am enumerat cateva lucruri care le fac pe mamele din alte culturi sa continue alaptarea la cerere si probabil ajuta mamele din culturile vestice.

Practici din alte culturi care ajuta alaptarea la cerere

Fara ceas

Stramosii nostri nu urmau orare fixe. Nici majoritatea oamenilor in istorie. Oamenii au avut mereu de lucru, dar nu aveau ceasuri si zilele lor lucratoare variau in functie de sezon si de ce aveau de lucru. Ideea de a veni la lucru la o ora fixa si de a sta acelasi numar inflexibil de ore este asociata cu industrializarea.
Mamele care sunt fortate sa urmeze un orar rigid - sa doarma la anumite ore din noapte, sa respecte anumite limite si programari - vor gasi mult mai putin timp pentru a alapta la cerere.

Program de flexibil de somn

Modelul vestic de somn - culcarea la aceasi ora seara si somnul continuu pentru 7-8 ore - este o alta excentricitate culturala. Antropologii si istoricii au documentat un orar de somn foarte diferit la alte culturi (Worthman and Melby 2002; Ekirch). Oamenii care traiesc fara lumina artificiala dorm mai mult in total. Si oamenii rar dorm doar intr-un episod lung. In schimb, ei dorm intervale mai scurte la ore diferite din zi si din noapte.

De exemplu, culegatorii-vanatorii - precum Kung San din Africa de Sud si Efe din Africa centrala - nu au ore stabilite de somn si de trezire si oamenii dorm cand considera oportun (Worthman and Melby 2002).
Stilul de somn oportunistic poate fi norma pentru specia noastra. Si, cu siguranta, este mai apropiata de felul in care dorm copiii, decat modelul vestic.
Precum "punch clock", modelul de somn vestic pune parintii in mare dezavantaj. Orarul de somn vestic este foarte putin flexibil. Daca ai ratat ocazia sa dormi in orele desemnate, ai ghinion. Programul rigid impiedica parintii sa recupereze somnul pierdut. Iar aceasta face alaptarea la cerere dificila, mai ales in primele saptamani cand bebelusii au nevoie de hraniri mai frecvente.
Co-sleeping
O alta ciudatenie a culturii vestice este somnul solitar si practica de a lasa copilul sa doarma singur in patut sau leagan. Cand copilul si mama dorm separat, hranitul nocturn este foarte dificil. De obicei, atat mama, cat si copilul se trezesc complet, facand extrem de dificila adormirea cand se incheie hranirea.

Dar, in majoritatea culturilor non-vestice oamenii dorm impreuna (Worthman and Melby 2002), iar copiii nu sunt lasati singuri.
Intr-un studiu transcultural recent despre ingrijirea copilului in societati slab industrializate, cercetatorii au aratat ca bebelusii dorm cu parintii in 23 din cele 26 de culturi studiate (Severn Nelson et al 2000). Un studiu mai vechi si mai extins nu a gasit nici un caz in 90 de culturi in care mama si copilul sa doarma in camere separate. (Barry & Paxton 1971)
Cand mamele si copiii dorm impreuna, alalptarea la cerere nu mai intrerupe somnul. Acest lucru este foarte adevarat cand mamele dorm in acelasi pat cu copilul. Bebelusul se trezeste noaptea si este hranit chiar acolo, intins, in pat. Cei doi nu se trezesc niciodata complet. (McKenna & Bernshaw 1995)

Purtarea copilului

Vesticii au obiceiul sa isi "parcheze" bebelusul in patut, leagan, scaune de masina sau centre de activitati pentru mare parte din zi. In restul lumii aceste practici sunt neintalnite. Studii transculturale arata ca bebelusii sunt tinuti in brate si purtati mare parte din zi. (Barry & Paxton 1971; Severn Nelson et al 2000). In societati primitive si in societati din climate calde purtarea bebelusilor se mai caracterizeaza si prin contactul piele pe piele (Konner 2006).

Prin urmare, mamele au mai multe sanse sa citeasca semnele date de bebelusi, iar acestia sunt mereu aproape de san. In unele cazuri bebelusii au acces foarte usor la sanul dezgolit, permitandu-le sa se hraneasca singuri.

Ajutoare

Daca nu platesc pentru asta, mamele din vest beneficiaza de foarte putin ajutor. In general, proaspetele mamici sunt izolate de familia extinsa si nu mai au legaturi stranse cu vecinii. Prin urmare se poate sa fie izolate si fara acces usor la:
- sfaturi despre alaptarea
- sfaturi despre ingrijirea copilului
- ajutor de urgenta

Aceasta inseamna mai multa munca si mai mult stres - ceea ce face alaptarea la cerere si mai dificila. Prin contrast, mamele din societatile primitive (sau alte societati neindustrializate) primesc foarte mult ajutor. Intr-una dintre societatile primitive (Efe din Africa Centrala) acest ajutor se extinde pana la a oferi lapte matern suplimentar mamelor cu nou-nascuti (Tronick et al 1987)!

Izolarea postpartum

In zone foarte extinse, din sud-estul Asiei (Jambunathan 1995), pana in China (Raven et al 2007) si in Maroc (Westermark 1926), mamele pot petrece primele 30-40 de zile in izolare postpartum.
In acest interval mamele sunt iertate (uneori le este chiar interzis!) de la mare parte din indatoriri, mai putin alaptarea. Prietenii si rudele (de obicei mamele si soacrele) ajuta cu treburile casnice si gatitul.
Izolarea postpartum nu este neaparat usoara. Culturile pot impune ritualuri si tabuuri pe care mamele le pot gasi restrictive (Leung et al 2005). Dar ajutorul pe care il primesc mamele face, in schimb, alaptarea mai usoara.

Acceptarea alaptarii in public

Pentru mamele din culturile vestice alaptarea este dificila mai ales cand parasesc caminul. Multi vestici se simt inconfortabil in prezenta mamelor care alapteaza si putine spatii publice asigura locuri unde mamele pot alapta in discretie.

Problema se pare ca se trage de la perceptia sexualitatii. Vesticii dau sanului doar o semnificatie erotica. Alaptarea, asadar, este riscanta. Dar, nu este nimic natural in aceasta asociere.
In majoritatea culturilor sanul este privit pentru functia sa primara - organ pentru producerea de lapte. Intr-un studiu transcultural, sanul este privit ca fiind sexy in doar 13 din 190 de culturi (Ford si Beach 1951).

Antropologistul Katherine A. Dettwyler argumenteaza ca atitudinea americanilor in privinta alaptarii este puternic influentata de notiunea de sani "sexy". In excelenta ei lucrare "Frumosul si sanul:Contextul cultural al alaptarii in SUA (Dettwyler 1999), Dettwyler compara atitudinea americana fata de atitudinea din alte culturi non-vestice. In locuri precum Mali sau Nepal, sanii femeilor nu au conotatii sexuale, iar femeile isi alapteaza copiii in public ori de cate ori acestia au nevoie. Nu este nimic sexual, rusinos sau ciudat in asta.

22.12.2011

noreply@blogger.com (ama) — Wed, 21 Dec 2011 21:11:00 +0000

A mai trecut un an. 28 de ani.

A avea ziua de nastere in preajma anului nou te ajuta sa iti faci mai bine bilantul. Iar acest an ....ei bine, acest an a fost cel mai frumos din viata mea.

In dimineata de luni - 11.04.11 - la 10.10 un plans ragusit venea sa imi schimbe nu doar viata, ci simturile si modul in care ma raportez la tot ce ma inconjoara.

Afirmatia ca un copil iti schimba viata este atat de folosita incat nu poate sa exprime cu adevarat schimbarea produsa in viata noastra.

Tot sistemul de valori ti se da peste cap. Lucruri care pana mai ieri pareau vitale, acum sunt uitate. Iar viata ti se masoara cu sisteme de masura total diferite - zambete, atingeri, strangeri de mana, somn linistit in brate, respiratie dulce si caldura.

Anul acest am invatat foarte multe.

Am invatat cat de multe poate duce corpul meu. Cat este de puternic astfel incat sa creasca un pui de om in el. Cat de rezistent este la durere. Cat de repede se reface.

Am invatat cat de puternici sunt hormonii si cat de tare te pot da peste cap. Mi-am dat seama ca memoria este ceva foarte usor de pierdut, am descoperit ca pot (cu toata seriozitatea) sa privesc in gol si sa nu gandesc nimic. Am aflat cum e sa citesti randuri intregi fara sa intelegi nimic si sa nu poti da sens cuvintelor.

Apoi am invatat despre instinct. Tineam instinctul ingramadit in carti de psihologie si pentru prima oara l-am simtit in mine, molcom si tacticos, facand parca in locul meu totul: tinand copilul in brate, punandu-l la san, sustinand gatul fragil (cel provocator de cosmaruri).

Apoi am invatat sa ma incred in instinct. Al meu si al Nataliei.

Anul acesta am invatat sa fim o familie. Da, din acest an avem si hartia care dovedeste legal ca suntem o familie si ne iubeam si inainte de venirea Nataliei, dar abia in acest an am devenit o familie adevarata. Si casa noastra a devenit un camin.

Anul acesta a fost cel mai frumos pentru ca a venit Natalia in viata noastra.

Si am descoperit o iubire uriasa, o putere neobosita si o liniste calda si adanca.

sursa poza

Orhan Pamuk - Bibliografie

noreply@blogger.com (ama) — Sat, 17 Dec 2011 21:22:00 +0000

Disclaimer organizatoric

In incercarea (disperata) de a imi mai organiza putin lecturile, reiau postarile bibliografice. Va rog sa le ignorati - sunt puse pentru a ma ajuta pe mine :)

Cevdet Bey ve Oğulları (1982)
Sessiz Ev (1983)
Beyaz Kale (1985); rom. * Fortăreața albă, traducere de Luminița Munteanu, Ed. Curtea Veche, 2007
Kara Kitap (1990); rom. Cartea neagră, traducere de Luminița Munteanu, Ed. Curtea Veche, 2007, 608 pag, (Premiul Nobel)
Yeni Hayat (1994); rom. Viața cea nouă, traducere de Luminița Munteanu, Ed. Curtea Veche, 2006
Benim Adım Kırmızı (1998); rom. Mă numesc Roșu, traducere de Luminița Munteanu, Ed. Curtea Veche, 2006, 616 pag (abandonat la jumatate)
Öteki Renkler (1999),
Kar (2002); rom. Zăpada, traducere de Livia Szasz, Ed. Curtea Veche, 2008,
İstanbul – Hatıralar ve Șehir (2003)
Masumiyet Müzesi (2008), rom. Muzeul inocenței, traducere de Luminița Munteanu, Ed. Polirom, 2010

*sursa

Bibi

noreply@blogger.com (ama) — Fri, 09 Dec 2011 18:27:00 +0000

Nu imi gasesc cuvinte sa va vorbesc despre Bibi.

Pur si simplu stau de minute intregi cu pagina goala deschisa, cu degetele atarnand deasupra tastaturii si incercand sa ma gandesc ce cuvinte ar putea transmite ce i se intampla acestui copilas. Pentru o secunda inspaimantatoare incerc sa ma gandesc cum se poate simti mama sa. Si doare atat de tare incat nu am curajul sa o fac.

Mi se pare atat de dureros sa stii ca doar banii iti pot salva copilul. Si sa speri, sa fii obligat sa speri, ca oamenii vor intelege si vor ajuta. Cu putin. Si sa trebuiasca sa speri, obligat, ca fiecare - in viata asta aglomerata - isi va face timp sa trimita un sms.

Sa speri ca se vor aduna destui oameni care chiar sa se gandeasca la Bibi si sa trimita un sms. Atatea ganduri pozitive, atata caldura, pornind din intreaga tara sa se adune intr-un bulgare de fericire si de generozitate si sa-l faca bine pe Bibi.

Va rog sa va faceti timp saptamana asta. Avem o saptamana sa adunam bani pentru Bibi si sa-l facem bine.

SMS la 848 de pe 10 pana pe 16 decembrie, prin care se doneaza 2 euro
La Romtelecom, 10-16 decembrie:
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Mai multe detalii despre Bibi http://viatacudba.blogspot.com/

10 motive pentru care Attachment Parenting ajuta in educatie

noreply@blogger.com (ama) — Wed, 07 Dec 2011 20:44:00 +0000

Cel mai adesea aud ca si contra-argument la Attachment Parenting (in text - AP) vestita fraza "ti se va urca in cap". Sau daca nu disciplinezi bebelusul din fasa, vei creste o creatura rasfatata, profitoare si lipsita de orice educatie.

Am incercat adeseori sa explic de ce AP ofera mai degraba independenta si de ce educatia este mai usoara si mai fireasca astfel, dar nu am reusit de fiecare data. De aceea am simtit nevoia sa traduc acest articol scris de Dr. Sears.

(am incercat o traducere cat mai buna, din pacate resimt acut lipsa de exercitiu)

10 motive pentru care AP ajuta in educatie

1 AP dezvolta sensibilitatea reciproca

La cei sase ani ai sai Matthew vine la mine cu o cerere – “Tata cred ca stiu deja raspunsul, dar…”. Datorita faptului ca empatia si increderea dintre noi este atat de puternica, el stie cand sa se astepte la un “da” sau la un “nu”. Ma testeaza, dar stie raspunsul. Parintii si copiii conectati isi comunica cu usurinta sentimentele. Atunci cand esti conectat cu copilul tau ii poti citi limbajul trupului si sa ii directionezi corect comportamentul, iar copilul va putea sa iti citeasca dorintele si sa incerce sa le satisfaca. Dupa cum spunea un astfel de parinte: “Tot ce trebuie sa fac este sa ii transmit din priviri ca nu sunt de acord si el isi indreapta comportamentul.”

2. AP creeaza oameni carora le pasa
Generalul Norman Schwarzkopf a spus “Oamenii care nu plang ma sperie”. Multe dintre tragediile omenirii isi au punctul de pornire din insensibilitatea unui grup fata de problemele si drepturile unui alt grup. Una dintre mamele care a venit la mine a aranjat o intalnire intre mame practicante de AP si o supravietuitoare a Holocaustului. Comentand despre beneficiile sociale ale unei educatii sensibile, ea a concluzionat “Datorita unor astfel de copii, astfel de tragedii nu se vor mai petrece niciodata.”

3. AP organizeaza bebelusii

Pentru a intelege mai bine cum AP organizeaza comportamentul bebelusilor, ganditi-va la perioada de gestatia ca fiind una care dureaza 18 luni – 9 in uter si 9 afara.
In pantec, uterul asigura functionarea automata a organismului bebelusului. Nasterea intrerupe temporar aceasta organizare. AP asigura o trecere delicata si sensibila la lumea din exterior. Cand o mama isi poarta bebelusul, ritmul mersului ei il va linisti si ii va aminti de viata intrauterina. Cand un copil este in bratele mamei si ii aude bataile inimii, isi va aminti de acelasi sunet auzit si in uter. Cand un copil este intins pe pieptul mamei sau al tatalui va simti ritmul respiratiei.
Fiind tinut aproape si simtind caldura umana, bebelusul se va linisti si va invata sa isi controleze reflexele. O metoda de parenting bazata pe atingere indelungata si cu accentul pe confortul copilului il va ajuta pe acesta sa se organizeze. Bebelusul va sti unde apartine.
Nevoile sale pentru mancare, caldura, confort si stimulare primind raspunsuri previzibile, bebelusul crescut prin AP are un inceput psihologic mai bun.

Un studiu din 1993 facut de Virginia Tech a comparat obiceiurile de somn/trezire si ale ritmului cardiac la copii alaptati si la copii hraniti cu biberonul. Bebelusii alaptati au avut un ritm cardiac mai bun si un program mai bun de somn. Erau mult mai organizati. Cercetatorii au concluzionat: bebelusii care nu sunt alaptati sunt precum un pian dezacordat.

4. AP incurajeaza atentia tacuta

Atat studiile cat si experienta personala au demonstrat ca bebelusii crescuti conform metodei AP plang mult mai putin. Deci ce fac ei in timpul liber ramas?

Ei petrec majoritatea acestui timp intr-o stare de atentie tacuta. Cand nu dorm, bebelusii trec prin mai multe tipuri de comportament: plans, stare de somnolenta, stare alerta si agitate si stare de atentie tacuta. Bebelusii sunt foarte atenti la mediul lor inconjurator in aceasta ultima stare. Pentru ca nu plang si nu se agita ei isi conserva energia pentru a interactiona. Rezultatul este ca sunt bebelusi mult mai placuti. Iar atunci cand un parinte isi face timp sa raspunda copilului cand este intr-o astfel de stare, bebelusul este motivat sa ramana astfel mai mult timp.

5. AP incurajeaza increderea

Avand in grija propriul copil este o parte importanta a disciplinei. Copiii trebuie sa stie ca se pot bizui pe parinti, nu doar pentru a le satisfice nevoile, dar si pentru a ii mentine pe calea corecta. Autoritatea este vitala pentru educare si autoritatea trebuie sa se bazeze pe incredere. Este vital pentru bebelus sa aiba incredere ca va fi pastrat in siguranta. Un bebelus AP invata sa aiba incredere in persoana care este conectata cu el. Cand un bebelus are incredere ca mama sa ii va satisfice nevoile, tot la ea va privi pentru a-l ajuta sa se comporte.

6. AP incurajeaza independenta

Daca va intrebati daca AP va face ca bebelusul vostru sa devina dependent de voi, nu va faceti griji. AP incurajeaza de fapt raportul corect dintre dependenta si independenta. Pentru ca bebelusul AP are incredere in parinti sa-l ajute sa se simta in siguranta, el este mai curajos in a descoperi mediul inconjurator. De fapt studiile au aratat ca copiii crescuti cu metoda AP tind sa se adapteze mai usor la noi reguli de joaca si se joaca mai independent decat copiii crescuti altfel.

7. AP incurajeaza intimitatea

Copiii crescuti dupa metoda AP au o anumita lumina in privire. Sunt oameni care privesc atent la alti oameni. Par sa fie cu adevarat interesati de ceilalti. Imi place sa privesc in ochi acesti copii pentru ca sunt atat de atenti.

Motivul pentru care acesti copii te privesc direct in ochi este pentru ca, inca de la nastere, s-au simtit confortabil conectandu-se cu parintii si de aceea fac asta cu mare usurinta.
Ei nu fac un efort sa te priveasca, iar privirea lor nu te indeparteaza; dar nu este nici superficiala, tradand lipsa de interes. Este contactul vizual perfect pentru a se conecta cu oamenii si a le mentine interesul.

Pentru ca acesti copii cresc invatand sa se conecteze mai degraba cu oamenii decat cu lucrurile, ei isi pastreaza aceasta capacitate si la maturitate. In multe nopti l-am observat pe copilul nostru de doi ani cuibarindu-se in bratele mamei sale. Inca de la aceasta varsta frageda, Lauren isi insusea o importanta caracteristica – capacitatea de a simti pe cineva aproape.

8. AP construieste minti mai riguroase

Creierul in dezvoltare al unui nou-nascut este o retea complexa de neuroni. Din fiecare neuron pornesc filament delicate care se intind spre a se conecta cu altele si sa formeze conexiuni. Astfel dezvolta creierul capacitatea de asociere: obiceiuri, tipologii de actiune sau gandire, cu alte cuvinte – organizare. AP creaza un echilibru comportamental in copil care ii va organiza si dezvoltarea psihologica.

Pe scurt – AP ajuta creierul sa faca conexiunile corecte.

Un copil care nu se poate conecta de adulti risca si sa faca conexiuni neurologice dezorganizate. Acest copil risca sa aiba problem comportamentale, precum hiperactivitate, lipsa de concentrare si impulsivitate – simptomele unei “boli” in crestere printre copii (si mai nou si intre adulti) – ADHD.

Creierul se dezvolta mai puternic in primii trei ani decat in intreaga viata. Poate influenta aceasta dezvoltare modul in care copii sunt ingrijiti? Noi credem ca da si mai credem ca in curand studiile vor dovedi ca boli comportamentale la adulti ar putea fi prevenite printr-o mai buna organizare a conexiunilor cerebrale la bebelusi.

9. AP ajuta la disciplinarea copilului dificil

Acest tip de parenting da rezultate excelente mai ales la copii dificili. De multe ori parintii nu realizeaza pana la 3-4 ani ca au un copil ce necesita un altfel de tip de disciplina (de exemplu, un copil hiperactiv, un copil cu dezvoltare intarziata sau un copil cu un temperament dificil). Ajutandu-te sa modelezi comportamentul copilului tau si crescandu-ti sensibilitatea pentru nevoile copilului tau, AP iti asigura startul potrivit pentru a te ajuta sa ai finalul dorit.
Parintii AP au din start un avantaj in educarea copilului dificil pentru ca sunt deja sensibili la personalitatea copilului. Iar copilul raspunde mult mai usor parintelui.
Unul dintre motivele pentru care copii cu temperament dificil sunt greu de educat este pentru ca ei sunt dezorganizati. Asa cum am aratat mai sus, AP ajuta la organizare. De fapt, studiile comparand efectele pe termen lung ale AP (sau ale lipsei acestui tip de apropiere) afecteaza cel mai puternic capacitatea de adaptare (adica usurinta cu care comportamentul copilului poate fi redirectionat dupa dorinta parintelui).

Copiii care se adapteaza sunt mai bine pregatiti pentru circumstantele in continua schimbare ale vietii. Accepta sa fie corectati de altii si eventual sa se corecteze singuri. Unii copii se nasc precum piesele unui puzzle, iar AP va ajuta sa asezati toate piesele corect.

10. AP incurajeaza ascultarea

Adevarata recompensa a AP este ascultarea. Adica ascultarea atenta. Acest tip de parenting, pe langa faptul ca sensibilizeaza parintii la nevoile bebelusului, sensibilizeaza si copilul la dorintele parintilor.

Cel mai des aud parinti care se plang ca nu ii mai asculta copilul.

Urmand dezvoltarea fireasca de la dependenta la independenta si cautarea identitatii, copilul incepe sa-si asculte proprile ganduri. Cat de ascultator este copilul tau depinde de temperamentul sau (pe care nu il poti controla) si de legatura dintre parinte-copil, ceea ce poti influenta. Pentru ca sunteti conectati, copilul va fi mult mai deschis sa accepte redirectionari si sa te asculte. Copilul AP are incredere ca mama lui stie cel mai bine si nu doreste decat sa ii faca pe plac.

Manduca

noreply@blogger.com (ama) — Sat, 03 Dec 2011 19:57:00 +0000

Tot auzisem de Manduca ca fiind sistemul de purtare cel mai cel, cel mai evoluat, cel mai confortabil, cel mai usor de pus.

De aceea cand Adelle.ro a anuntat ca da spre testare Manduca a trebuit sa ma inscriu si eu. Si paradoxal, nu neaparat pentru mine (obisnuita fiind deja cu mei taiul si avand fixurile unei batranici pe care nu o mai scoti din ale ei), ci mai ales pentru ca eram in cautarea unui sistem de purtare si pentru Dan.

Inainte sa ajunga Manduca la mine am avut ocazia sa incerc cateva sisteme de purtare - sling (fix, pe inel), wrap, mei tai, Boba si Marsupi.

Partea negativa

Manduca am incercat-o mai intai eu. Ei bine, din cauza conformatiei mele, nu m-am simtit deloc confortabil cu ea. Nataliei i-a fost foarte bine, copilul intr-adevar are o pozitie extraordinara si foarte comoda.
Doar ca eu nu m-am impacat cu ....bretelele! Tocmai pentru ca sunt late si cu burete (sa nu jeneze) picau de pe umerii mei prea ingusti si lasati in jos. Sistemul d eprindere in spate nu ajuta cine stie ce, doar bascula partea exterioara si ma incomoda in zona gatului.

Partea pozitiva

Dupa cum spuneam mai sus pozitia copilului este extraordinara si Natalia s-a cuibarit de indata in el. Pe parcursul testarilor si purtarilor a fost mereu foarte relaxata si fara griji. A si dormit in el fara probleme.

Se pune foarte usor.

Siguranta sistemelor de inchidere. Tin sa mentionez acest aspect dupa ce am fost extrem de sceptica la sistemul de inchidere cu scai al Marsupiului (am sa povestesc despre el in curand).

Nu l-am purtat pe spate pentru ca nu am avut (inca) curaj sa o punem astfel pe Natalia.

Un mare plus l-as da braului intarit care mi-a dat o senzatie de siguranta si (cel putin asa mi se pare) face ca bebe sa stea mult mai comod. Natalia fiind un bebe grasunel, in alte sisteme de purtare am avut mereu impresia ca materialul "taie" in carne pe pulpe. Datorita acelui brau solid am avut un punct in plus de sustinere (pentru noi) si la fel si pentru Natalia, fara sa mai am problema pulpelor sugrumate.

Mi-a placut faptul ca se regleaza marimea cu ajutorul unui fermoar, astfel incat sa poata fi purtat de la nou nascut la bebe mai mare.

Problema bretelelor la mine a fost un plus la Dan, care le-a considerat foarte confortabile.

Concluzie

Imi va fi mereu greu sa aleg un sistem de purtare. Eu le-as vrea pe fiecare - wrapul pentru nou -nascut (la bebe 2 nu mai ratez momentul!), pouchul pentru treburi rapide de rezolvat etc.

O Manduca as alege-o daca as fi o persoana foarte activa. Mi se pare sistemul de purtare ideal pentru mamele active, care iubesc iesirile in natura, sistemul perfect de purtare pentru plimbarile pe munte sau pe distante foarte lungi.

Alaptarea noaptea

noreply@blogger.com (ama) — Tue, 29 Nov 2011 21:21:00 +0000

(post scris pentru tema lunii pe http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/)

Intrebarea pe care o urasc cel mai mult este despre activitatea nocturna a puiului meu.
Sa ne intelegem, galmutza mea de fericire, la cele aproape 8 luni doarme toata noaptea! Se culca la 19.30 si se trezeste la 7 dimineata. Ce se intampla in acest interval - eu tot somn il numesc :)

Sa va deschid putin usa sa descoperiti ritualul nostru de seara.

Natalia face baita la 19.00 - fix. E scandal de nu. Dupa baita urmeaza o masa la tzitzi si dupa o tura de gangureli sau direct somn,. Oricum pana la 19.30-20.00 (in cazuri exceptionale) e deja culcata.

La miezul noptii se trezeste. Atunci vrea tzitzi urgent! :))) Adica nu o intereaseaza nimic altceva, poate sa o ia tati in brate, sa faca avionul, nimic numai conteaza. Noi spunem acestei mese midnight snack si am decretat ca este cea mai importanta masa a zilei.

Aud adeseori vorbindu-se despre trezitul de noapte ca despre o napasta. Pentru noi midnight snackul si trezitul de la miezul noptii este una dintre cele mai importante, frumoase si calde momente ale zilei. Daca va vine sa credeti - este un moment de referinta al zilei, un moment pe care noi ca parinti il asteptam cu nerabdare.

Cand se trezeste Natalia are ochii umflati de somn, uneori cu o urma de la cearceaf imprimata de obrajor, imbujorata, incruntata si plescaind din gurita. O luam in brate si incepe sa rada.
Imaginea aceasta - copilul somnoros, ciufulit, buhait zambind fericita ca ne vede, frecandu-se la ochisori sa se acomodeze cu lumina, dar zambind - este ceva ce nu am schimba nici pe cel mai dulce somn al zilei.

Dupa midnight snack Natalia fie adoarme bustean, fie ramane o vreme treaza langa mine si isi studiaza -gangurind incet- manutzele, fie mangaie cu drag formele din jurul ei - cateii de pe perna, frunzele sau bulinele de pe lenjerie.
De multe ori eu adorm inaintea ei si nici nu mai stiu cand adoarme si ea. Nu conteaza - ea sta linistita si ne lasa sa dormim.

Ce se intampla peste noapte nu as sti sa va spun exact. Pierd notiunea timpului si nu imi e mereu clar daca e realitate sau visez. In principiu - cand si daca ii este foame - Natalia incepe sa ma traga de pijama si se mufeaza in somn. Eu dorm in continuare, trezirea mea este similara cu cea pe care as avea-o sa imi aranjez putin perna sau sa ma acopar mai bine.

Dar apoi urmeaza dimineata si prima masa a zilei este din nou extrem de importanta. Daca midnight snackul este cea mai importanta masa a zilei din punct de vedere cantitativ, prima masa a zilei este cu siguranta cea mai lunga.
Cu o insistenta iesita din comun - pana la punctul in care incearca sa se mufeze prin bluza de pijama - Natalia isi cauta lapticul cald de dimineata - ca doar cum sa fie ziua buna fara el? :)
Si apoi papa si papa si nu mai termina. Se rasuceste, gangureste, mai bea putin, se rasuceste din nou, ma mangaie pe fata, rade daca deschid ochii, ma trage de pijama si iar mai ia cateva guri. Si tot asa pana cand ma ridic din pat.

Am auzit de multe ori ca sunt norocoasa ca am un copil linistit. Eu nu cred asta. Cred ca am avut noroc sa fi aflat la timp ca se poate si altfel.

Nu cred ca Natalia nu ar plange toata noaptea daca nu m-ar simti langa ea. Cand o vad noaptea cum se intinde dupa mine pe intuneric si se mufeaza doar de control, cum se relaxeaza si doarme relaxata, pentru mine toate acestea sunt raspunsurile cele mai linistitoare de care aveam nevoie - daca m-as fi indoit de deciziile de pana acum.

Si mai e un aspect extrem de important. Citeam peste tot ca alaptarea este prelungita de co-sleeping. Si nu intelegeam de ce.
Ei bine, acum am priceput!
Natalia este o mancacioasa - termina tot din farfurie si in timpul zilei nu mai vrea deloc lapte. De multe ori prima alaptare (dupa cea de la prima ora) e la 19.00 seara, inainte de culcare. Daca nu as alapta-o noaptea, nu cred ca as mai avea lapte acum. Si in plus am fost extrem de uimita de capacitatea de adaptare a organismului - sanii se umplu doar noaptea.

In concluzie, alaptarea noaptea nu este o corvoada, o nenorocire de care sa ma plang in comunitati mamicesti. Alaptarea de noapte mi-a transformat noaptea in momente de incredibila apropiere, de dragalasenie, de gangureli, de mangaieri.

Acum noaptea inseamna tandretea cu care Natalia ma mangaie, gafaitul ei usor in timp ce papa, plescaitul limbutei sau capul usor transpirat, respiratia ei mirosind a laptic.

Succesul ca parinte nu este babywise

noreply@blogger.com (ama) — Tue, 22 Nov 2011 20:03:00 +0000

Prima oara am inceput sa citesc absolut intamplator despre metoda babywise si Ezzo, cel care a elaborat-o. Apoi, din articol in articol, am sapat si am citit tot mai multe, cu o senzatie de frica, de groaza pana la ingretosare pe care nu am mai incercat-o din anii copilariei cand urmaream Twin Peaks pe ascuns.

Pentru cei care nu au mai auzit nimic despre asta - metoda babywise va promite un copil care functioneaza dupa ceas - mananca, doarme si se joaca doar la anumite ore, ore stabilite de parinti.

Nu mai reiau pe acest blog de ce sunt impotriva dresajului bebelusilor - mi s-ar parea ca devin redundanta si in plus argumentele mele sunt doar cele ce tin de bun simt si de dragoste, nimic stiintific nu se ascunde in ele.

Ceea ce m-a nelinistit pe mine este de ce oameni educati ajung sa cada prada acestui Ezzo.
Si sa fim sinceri, el nu a elaborat metoda asta din bunatatea sa sufleteasca, fiind gata sa pastoreasca parinti rataciti, ci fiecare vorba a sa costa. Costa cartile lui, cursurile pe care le tine, DVD-urile, cartile si chiar "caietele cu exercitii" vandute pe site-ul lui.

Ezzo a patruns in casele oamenilor prin biserica.
A inceput sa predice in biserici exploatand teama parintilor de a nu creste un bun crestin. Predicile si cartile lui erau mult mai categorice, mai agresive, propovaduind pedepse corporale si parintii il urmau cuvantul parohie dupa parohie. Era chemat sa tina cursuri si era platit pentru ele.

Citisem marturia unei mamici care l-a cunoscut in acea perioada si care si-a crescut primii doi copii dupa indicatiile sale.
Povestea ei era sfasietoare, dar ceea ce mi-a ramas in minte era faptul ca nu isi mai auzea copilasii plangand noaptea. Ori, se stie, o femeie e "setata" sa auda plansul copilului ei, ba mai mult va marturisesc ca daca copilul meu plange nu doar ca il aud eu, dar o aude organismul meu si incepe de indata sa curga laptele.
Aceasta mama a trebuit sa isi infraneze atat de mult instinctele in acest dresaj barbar incat a inceput sa piarda rand pe rand instinctele materne.
Si nu era vorba doar de infamul cry it out, dar Ezzo recomanda si hranitul la ore fixe si daca copilul refuza mancarea la o ora data, se tine infometat pana la urmatoarea ora. Bineinteles ca acest lucru duce urgent la pierderea laptelui.

Cei doi copii ai femeii au fost diagnosticati cu failure to thrive - ceea ce nu inseamna doar ca au incetat sa mai creasca, ci s-a oprit si dezvoltarea lor.
Aceasta femeie s-a trezit insa la timp si ceilalti doi copii i-a crescut ascultand de instinctele ei si a descoperit cat de firesc este pana la urma totul si cat de distorsionata poata fi maternitatea de exigente si orare fixe.

Dar Ezzo nu s-a multumit sa predice in cadrul bisericii, ci a inceput sa publice carti si pentru publicul larg.
Nu neg, Ezzo se dovedeste a fi un mare manipulator si un individ evident foarte carismatic. El si-a adaptat masiv discursul, a eliminat referirile la credinta si la ideea de a creste un "bun crestin" si a mizat pe exploatarea temerii tinerilor parinti de a .... nu fi parinti buni!

Si astfel parinti tineri, la inceput de drum, speriati si coplesiti de uriasa responsabilitate de a creste un omulet sunt victime sigure ale discursului sau invaluitor, care ii asigura ca asa nu vor da gres ca parinti.

Evident, practicile raman in esenta aceleasi, la fel de nemiloase si de nenaturale.

Nu conteaza ce nume poarta metoda - Babywise, Ferber etc - nu va incredeti si mai ales nu cautati retete. Un copil nu se creste in tipare fixe, ci cu dragoste si cu libertate.
Ca proaspat parinti - cand probabil sunteti cei mai vulnerabili si sunteti tematori sa nu dati gres - nu aplicati o metoda doar pentru ca cineva va spune ca functioneaza la ei. La fel cum voi sunteti diferiti de acea persoana, la fel si copilul vostru va fi diferit de copilul lor.

Va garantez - pe incercate! :) - ca majoritatea greutatilor cu care sunt speriati tinerii parinti dispar cand ascultati de voi si de copil. Simtiti nevoia sa il tineti in brate? Nu ezitati sa o faceti. Va place sa adormiti bebelusul in brate? Profitati de zilele in care va adoarme in brate si bucurati-va de increderea pe care o are in voi. Copilul se trezeste noaptea? Nu va fie rusine si nu credeti ca ati esuat in a descoperi metoda ideala cu care sa faceti un bebelus sa doarma noaptea intreaga - pentru noi "midnight snack"-ul este un moment extrem de important, plin de veselie, gangureli si dragalit. Copilul nu da gata cele 217 gr de legume pe zi (recomandate dupa un tabel)? Nu e nimic! Nu ezitati sa il puneti la san si sa il alaptati un pic mai mult.

Si nu uitati ca succesul vostru ca parinte nu se masoara in orele dormite pe noaptea sau in gramele de pireu de legume mancate pe zi. Succesul ca parinte se masoara doar in strangeri in brate, mangaieri si mai ales zambete!

Marti cu Morrie - Mitch Albom

noreply@blogger.com (ama) — Sun, 23 Oct 2011 11:43:00 +0000

Titlu - Tuesdays with Morrie
Autor - Mitch Albom
ebook

abandonat* slab* mediocru* mediu* bun* foarte bun* excelent* capodopera

Rar mi-a fost dat sa mai citesc o carte faimoasa si mult-laudata, dar care sa fie in asa hal de proasta. A fost una dintre singurele lecturi din viata mea pe care le-am considerat doar timp pierdut.

In primul rand, Marti cu Morrie se vrea a fi o carte cu lectii despre viata si moarte. Se vrea a fi. Pentru ca nu este decat o lauda nesfarsita de sine, intercalata cu niste fraze care doar se vor a avea incarcatura filozofica, dar nu sunt decat niste truisme penibile.

Albom imi da senzatia ca a profitat de tema care i-a picat in brate pentru a scrie o carte despre el. Pentru ca aflam detalii din plin despre cat era el de destept, cat era el de talentat, ce student eminet, cat de mult l-ar fi apreciat Morrie si ce rol important a avut el in ultimele zile ale sarmanului profesor chinuit.

Cartea ar trebui sa fie despre Morrie. Dar nu este. Albom nu cunoaste nimic despre omul asta, detaliile date despre el sunt contradictorii si foarte putine.

Am urmarit pe net cateva dintre discursuriile lui Morrie. Ei, aici deja se schimba treaba. Omul - desi pe patul de moarte, chinuit de boala - pur si simplu radiaza. Vocea lui calda transmite enorm! Vorbeste despre dragoste, compasiune, viata si chiar simti ca are ceva de spus.
Am inteles ca a scris si o carte, ramasa in urma si uitata din cauza prea-popularei mascarade Marti cu Morrie.

Co-sleeping - povestea noastra

noreply@blogger.com (ama) — Mon, 17 Oct 2011 19:10:00 +0000

Inainte sa cititi ce am eu sa va povestesc, cititi acest articol Co-sleeping: trei pe o saltea.

Pentru ca acest articol l-am citit si eu cand aveam inima indoita si spatele in pioneze dupa mai multe nopti de somn furat, atarnata pe o margine de canapea incomoda.

Inca de cand am venit din maternitate, Natalia a dormit cumintica in patutul ei. Noi in dormitorul nostru, perete in perete cu camera ei, cu usile deschise. Ii asiguram celebra lumina de noapte, o adormeam, o puneam in patutul ei si ma duceam sa dorm in patul nostru incapator din dormitor.

Dar nu dura mult pana cand copilul incepea sa se foiaisca. Ma ridicam, ma duceam la ea in camera (de multe ori izbindu-ma cu umarul de tocul usii in nauceala mea), ma opream o secunda langa patutul ei sa ma asigur ca m-am trezit de tot sa nu o scap si abia apoi o luam in brate, ma duceam cu ea pe canapeaua asezata strategic in camera ei si o alaptam. Apoi o tineam in brate sa o adorm, eu in fund, cu capul picand de somn si mereu trezita in atacuri de panica sa nu scap copilul.

Apoi ussssoooor, usssssoooor de tot incercam sa o pun la ea in patut.
Daca aveam noroc nu se trezea in aceasta manevra, dar nu mereu eram norocoasa si prin lumina difuza din camera vedeam doua margelute negre care, va jur cu mana pe inima, in acele nopti lungi, mi se pareau ca arunca priviri diabolice.
Si reluam procedura, o luam in brate, incercam sa o adorm, o puneam din nou in patut.

Si cu cat inainta in varsta devenea tot mai sensibila si culmea (!!!) cu treziri tot mai dese. Astfel ajunsesem sa stiu ca deja dupa alaptarea din jurul orei 3, nu mai aveam alta sansa decat sa adorm langa ea pe canapea. Numai asa mai aveam sanse sa dorm pana dimineata.

Si sa nu credeti ca am imbratisat co-sleepingul din prima. Doamne-feri! Ca doar asa invatasem din mosi-stramosi - sa nu rasfeti copilul, bebelusii astia sunt niste manipulatori, se invata cu binele si nu mai scapi de ei.
Si desi ma consideram deschisa la metode de parenting natural, ceva din mine rezista foarte puternic impotriva unei incercari de a primi copilul in pat cu noi.

Si atunci am inceput sa fac compromisuri.

Mai intai am atipit pe canapea langa ea.

Apoi am intins canapeaua sa stau si eu mai comod.

Apoi chiar am mai tras un rand de lenjerie si pentru canapeaua aceea si parea ca ne indreptam spre un viitor cuplu ce doarme in camere separate.

Apoi am citit articolul de mai sus si desi cunosteam teoria cu avantajele co-sleepingului, doua intrebari au fost cele care m-au facut sa cedez si sa nu mai am nici o rezistenta in fata ideii.

1. Daca mie imi place sa dorm imbratisata, cum pot sa cred ca acelui pui de om care pana de curand crescuse in mine, ii face placere sa doarma singur in patut?

2. Daca accept in patul meu si cainele (da, da, Aldo doarme in pat!) cum indraznesc sa nu accept sa doarma in pat copilul meu?

Asa ca, intr-o buna zi, mi-am informat sotul ca din acea seara copilul doarme cu noi.
Nu a fost entuziasmat si bineinteles prima lui reactie a fost: daca o strivesc?

L-am incurajat, arborand o relaxare fortata - cum sa o strivesti?! ai instincte doar!
Dar in prima noaptea am avut si eu emotii.

O prostie. Pentru ca totul e atat de firesc si de natural incat nu poti sa nu te intrebi de ce o fi inventat omul patut pentru bebe.

Niciodata nu a fost dormitorul un loc mai frumos si mai vesel decat de cand Natalia doarme cu noi. In acea camera, pe semi-intuneric, indiferent de cat de agitata ne-a fost ziua, ne adunam mereu si radem, ne dragalim, ne tinem in brate si simtim ca suntem o familie.
Iar diminetile....oh, diminetile! Cand te trezeste o manuta mica care te mangaie (sau de infasca, dupa caz si coordonare), cand auzi chiotele ei de veselie si ii vezi chipul cum se lumineaza cand deschizi ochii, te incarci de energie cat sa infrunti orice zi!

Ca si la faza cu vaccinul, de cand am recunoscut ca practicam co-sleepingul, am aflat de nenumarate familii care il practica intr-o forma sau alta - fie sunt abia la faza cu canapeaua in camera separata sau in "patul de familie" cu 2-3 copii.
Cred si eu ca acesti parinti nu discuta la fel de mult obiceiurile de somn ale bebelusilor fie din rusine de gura lumii, fie ca isi dau seama ca nu are sens - cine simte asta, stie despre ce e vorba.

Mi-au replicat insa cateva mamici ca bebelusii lor sunt fericiti sa doarma in patul si camera lor. Fiecare bebelus este diferit.
Ceea ce ma ingrijoreaza si exaspereaza pe mine sunt acei parinti care prefera sa aplice metode atat de periculoase si daunatoare precum cry-it-out-ul, decat sa accepte ca puiul de om nu are nevoie decat de caldura umana.

Mi se pare extrem de trist sa constat tot mai adesea in jurul meu cupluri care isi privesc copilul ca pe un dusman - al vietii lor sociale, al cuplului, al familiei (ce ironic!) in general.

Si cred ca asta se intampla mai ales din cauza barierelor pe care le ridicam noi in noi insine si fata de cei din jurul nostru. Daca am lasa mai des jos aceste bariere, daca ne-am permite sa iubim fara norma si reguli prestabilite, poate asa am descoperi mai curand ca venirea unui copil nu este pur si simplu o schimbare de program si indeplinirea unei norme sociale, ci este un motiv de bucurie pura, dragoste in acel mod absolut in care cuvintele sunt de prisos si descoperirea in noi a unei bucurii fara margini.

sursa foto

Prea mult zgomot

noreply@blogger.com (ama) — Sun, 02 Oct 2011 17:12:00 +0000

Zilele acestea blogosfera mamiceasca s-a inflamat din nou din cauza celebrei metode a lui Ferber, atat de laudatul la romani cry-it-out (in traducere libera "lasa-l mama sa planga ca asa se invata minte").

Am mai povestit de multe ori pe blog ca pana sa nasc, cu o inconstienta cum rar am dat dovada, nu m-am prea preocupat cu ce o sa fie dupa ce ajung cu bebe acasa. Eram atat de preocupata sa o vad nascuta si sanatoasa, incat detalii precum somnul, baia, rutina etc erau destul de putin importante in mintea mea.
Stiam insa una si buna - ca voi face tot posibilul sa ii ofer copilului meu tot ce este mai bun.

Si imi aminteam de vorbele unui dascal (aleg termenul special pentru ce a insemnat acea doamna in viata si inima mea) care ma sfatuia mereu sa imi tratez copilul ca pe egalul meu si sa nu-i desconsider necazurile. Daca va plange vreodata pentru ca i s-a stricat rochita de pe papusa, sa nu ii trantesc rece ca e o prostie sa planga din asa ceva. Ci sa vad un pic lumea prin ochii ei, sa privesc si eu rochita sfasiata, daca pot sa ii ofer o solutie si daca nu, pur si simplu sa fiu trista alaturi de ea.

De aceea nu am neglijat nici o clipa nevoile copilului meu. Inainte sa fii citit vreo teorie la moda, inainte sa aflu ca se numeste attachment parenting, inainte sa aflu ca acestea sunt metode de parenting.
Pur si simplu. Pentru ca ce mi-a spus acel dascal mi s-au parut argumente de bun simt.

Natalia nu a fost lasata niciodata sa planga nealinata.
Ne-a plans in brate, dar mereu am fost acolo pentru ea. Mereu o linisteam si ii spuneam ca o intelegem. Nu ne-am panicat, nu am devenit nervosi. Ba de cele mai multe ori ne-am insotit spusele cu un zambet de incurajare. Si fata mereu se linisteste, suspina privindu-ne cu ochi mari si gangure apoi suparata.

Natalia are imediat 6 luni.
Nu, nu sunt "trecuta" prin multe cu un copil. Dar va pot spune un lucru: poti ajunge la rezultate extraordinare cu o atitudine pozitiva, cu dragoste, atentie si respect.

In primul rand atentie cu ce asteptari porniti la drum.

Chiar si eu am fost bombardata inca dinainte sa nasc cu imaginea copilului-monstru mic si egoist, urlator si cacacios, motivul pentru care viata ta va deveni o fundatura trista de scutece murdare, fara iesiri in oras si mai ales, copilul va deveni amenintarea numarul 1 a casniciei tale.

Asteptam copilul ca pe o implozie programata a propriei vieti.

Si de aici oamenii se impart in doua categorii. Cei care ajung la randul lor sa propavaduiasca cataclisme ale natalitatii si oamenii care imi spuneau cu un zambet retinut "o sa fie cel mai minunat lucru din viata voastra".
Pentru noi Natalia a fost cu adevarat o minune, ceva care ne-a schimbat profund si pur si simplu ne-a facut mai fericiti. Am acceptat-o cu multa relaxare in viata noastra, ne-am cladit pogramul dupa al ei si suntem recompensati zi de zi cu liniste si zambete.

Dar mai sunt parintii care intra in prima categorie. Parintii care reiau ciclul copilului - problema.

Personal, nu cred in bebelusi problema.
Cu riscul sa ma repet - urasc intrebarea: e cuminte? urmata invariabil de: doarme bine noaptea?

Cum poate fi un bebelus obraznic? Si implicit, este un bebelus rau daca se trezeste noaptea si nu doarme ca un adult? Si sincer, cati dintre voi, capabili sa cititi aceste randuri (deci ajunsi la diferite stadii ale maturitatii) nu va treziti deloc noaptea?

Poblema metodelor de facut bebelusii sa doarma dupa program este perfidia lor.

Trecand de problemele medicale pe care le provoaca micutului aflat in dezvoltare (puteti citi aici si aici articole despre asta), ele santajeaza parintele si il inghesuie intr-un colt - nu vrei sa fii tocmai tu parintele bebeluslui acela rau, care (oroare!) nu doarme noaptea.

Si in plus, este o chestie generala, toata societatea asteapta asta de la tine: sa fii mama eroina! La 2 luni de la nastere sa recapeti talia de viespe dinainte de sarcina, sa ai unghiile perfect date cu lac, parul proaspat vopsit si sa ai vreme sa iti reiei viata sociala.
In fond, de ce nu poti educa copilul sa doarma? Asa poti primi o gramada de laude - ai bebelus cuminte - si ai si vremea sa iti reiei activitatile dinainte de copil.

Ahhh, si cine se plangea ca e greu sa ai un copil?!

Si daca nu iese? Pai cel mai bine e sa-l invatam pe micutul manipulator (care sigur la cele 6 luni ale sale a urzit un plan diabolic sa-ti ruineze stilul de viata) sa doarma. Nu vrea? Tipa, urla cu disperare? Ete na, tupeu pe el! Lasa-l sa planga! Doar toata lumea zice sa nu te lasi, ca li se urca la cap, ii scapi din mana. Micutii dictatori, hotii de viata sociala si de liniste conjugala.

Si ma intorc in gand la vorbele dascalului. Si fac acelasi exercitiu pe care il facea Zoozie azi.
Ce este in mintea si in sufletul unei fiinte care se simte parasita si pe care nu o ajuta corpul sa se descurce singura? Si chiar daca se taraste, este inchis.

Cand discutam cu prietenii despre Mar Adentro, toata lumea intelegea impulsul personajului principal - paralizat, prizonier in propriul trup - de a se omori.

Citatd din film - ("You are standing there, three steps away, but for me those three steps are an impossible journey.")

Pentru ca era mai usor sa te transpui in pielea lui - un adult - si sa te cutremure neputinta lui si sa intelegi adanca teama, groaza si nevoia de iubire neconditionata. Nevoia de blandete si de caldura umana. Intelegeai mai bine tristetea acelei camere in care personajul era izolat la nesfarsit.

Cu un bebelus e mai greu se pare. Dar va rog, faceti un efort.
Imaginati-va cum ar fi sa cereti ajutor, sa strigati de frica si sa nu va ajute nimeni. Nici macar acea fiinta care va alina orice teama, va alina foamea si la vazul careia zambiti pentru ca va simtiti inundati de dragoste si bucurie.
Si cum v-ati simti daca v-ar durea ceva si nu puteti intelege ce, daca ati sta incomod dar nu v-ati putea misca, daca pur si simplu in acel moment vi s-ar face frica, v-ati simti singuri si nimeni nu v-ar raspunde, toti ar pleca din camera si ar inchide usa dupa ei.

Nu cred ca detin adevarul absolut si in nici un caz nu ma cred o mama "care le stie pe toate". Eu invat zi de zi si in fiecare zi imi dau seama cat de usor este sa gresesti.

Tot ce va spun eu este sa nu mai aplicati metode. Fie ca vorbim de cry-it-out sau de attachment parenting. Sa nu mai ascultati de ce vrea lumea si sa nu mai credeti ca trebuie sa faceti ceva sa va justificati ca parinte in ochii ei - e ok sa iti adormi copilul leganat, e ok sa nu mai ai vreme de iesit in oras, e ok ca bebelusul tau sa se trezeasca noaptea.

Ascultati doar de copil si ghidati-va doar dupa nevoile lui.
In primul rand fiecare copil este diferit - mananca in alt ritm, are alte gusturi, adoarme altfel, are alt program de somn, are alte lucruri care il distreaza si alte lucruri care il sperie. Fiecare metoda aplicata orbeste este o metoda de tortura.

Si apoi ajung sa ma minunez cate s-au intamplat si cat de mult ne-am departat noi de noi. Si cat de trist este sa nu-ti mai auzi nici macar glasul propriului copil. Sa nici nu il mai distingi in zumzetul general, in galagia a "cum ar trebui sa fie".

Si cel mai trist este atunci cand si bebelusul inceteaza sa mai auda vocea propriei mame, pierduta undeva in spatele unei usi, a baraitului abia perceptibil a tuturor gadgeturilor menite sa "iti faca viata mai usoara".
Si abia acum pricep monstruozitatea pernutei care imita sunetul batailor inimii.

Incepe de azi World Milksharing Week

noreply@blogger.com (ama) — Sat, 24 Sep 2011 19:00:00 +0000

http://www.worldmilksharingweek.org/

In aceasta saptamana ar trebui sa ne concentram atentia catre un subiect tabu in Romania - donarea de lapte matern!

Pentru mine este un subiect sensibil pentru ca am fost in pozitia donatoarei. Si am fost refuzata. Nu m-a deranjat refuzul in sine (ar fi fost oricum un efort suplimentar din partea mea), ci motivul acestui refuz.

Sa va povestesc.

Dupa cum tot am mai pomenit, eu am suferit de exces de lapte. Inca din maternitate aveam sa hranesc toti bebelusii de acolo. Natalia se satura si eu in continuare aruncam sticle intregi de lapte la ghiuveta. Sa va faceti o idee, aruncam in jur de 600 ml la 2 ore.
Ulterior s-a mai reglat "productia", dar a durat cateva luni bune.

La scurt timp dupa ce am nascut am aflat de cazul unui bebelus prematur care nu mai putea fi alaptat de mamica (isi pierduse laptele in lungile internari din spitalele romanesti) si nu suporta nici laptele praf.

M-am foit eu cateva ore, dar apoi mi-am luat inima in dinti si am sunat-o pe mamica si i-am facut oferta: daca vrea ii dau lapte de la mine, am destul, ba prea mult.

Mamica mi-a multumit bucuroasa, dar apoi oferta mea a fost refuzata - de doctorul copilului!

Doctoul i-a explicat mamicii (care a mers la el incantata ca are cum sa-si hraneasca copilul) ca laptele meu nu este bun pentru copilul ei. Ca laptele meu este bun doar pentru copilul meu, iar pentru al ei doar laptele praf este sigur.

Traim intr-o societate unde iti ascunzi laptele si faptul ca il ai.

Imi amintesc din Grey's Anatomy ca terifianta Bailey isi pata halatul cu lapte cand auzea copilulc a plange. O astfel de patanie la noi este insotita de o ridicularizare golaneasca si trimiteri catre blande rumegatoare.

Traim intr-o societate unde e firesc sa spui "am ramas fara lapte" si nu auzi niciodata voci - am prea mult lapte, ce pot sa fac cu el?

Raspunsul l-ati primit mai sus - raspunsul lumii medicale romanesti.
Laptele matern este bun doar pentru un singur copil, pe cand o formula generala de lapte praf are toate sansele sa se potriveasca perfect nevoilor fiecarui bebelus in parte.

Dar sa nu credeti ca peste tot e la fel. Priviti aceasta harta cu BANCI DE LAPTE MATERN!
reunite intr-o asociatie europeana.

Nu vi se pare de necrezut? Sunt doctori care considera ca prematurilor este MAI BINE sa li se ofere in spital lapte uman si nu praf sintetic. Fie el si de la o femeie oarecare, o mama ce a avut fie si cu 100 ml mai mult lapte. Stiti ce mult face 100 ml?

In 2010 peste 60% dintre prematurii din Franta erau hraniti in neonatologii cu lapte uman din banci de lapte. Si trendul era ascendent.

Eu una imi amintesc ca in majoritatea povestilor din copilarie, in povestile cu printi si printese, exista si o doica. In umbra, dar iubita si indragita. Si Fat-Frumos avea mereu inca un frate - fiul doici, frati "de lapte".
Si poate ar fi bine sa invatam din povesti si altceva decat sa il asteptam pe Fat-Frumos pe un cal alb - sa invatam despre viata din lapte!

Product Review - Multi-Mam Babywash

noreply@blogger.com (ama) — Fri, 23 Sep 2011 09:33:00 +0000

Ca tot am vorbit mai mult de rau in ultima vreme diverse firme si servicii, am zis sa mai schimb un pic registrul.
Acum doua saptamani am primit spre testare aceasta emulsie spumanta pentru bebe.

Dar inainte sa va povestesc ce si cum, va invit la o scurta incursiune in cateva probleme (minore) de piele.
Natalia a fost un copil grasut, cu multe pliuri, care s-a nascut si in prag de vara calduroasa. Am avut noroc insa, a fost perfect curata (adica fara iritatii) in aceste pliuri, in ciuda transpiratiei, hipersalivatiei si a caldurii sufocante. Intr-un singur loc am avut probleme: la ceafa!

Acolo s-a format o iritatie ce nu se mai dadea dusa, mai ales ca era si zona de contact intre ea si antebratul meu (deci unde se transpira la greu!) ori de cate ori o tineam in brate. Am incercat eu sa pun prosoape, sa o sterg, dar degeaba! Copilul mic transpira pe cap si cand papa.

Si am incercat sa o spal cu felurite chestii - si din farmacie, cu ingrediente agresive si nu neaparat naturale, dar si cu sampoane bio si produse naturale. Pielea de pe intreg corpul era perfecta, acolo la ceaga nu trecea si pace.

Buuun!
Si primesc produsul asta, citesc eu eticheta cat ma pricep (ei zic ca e fara parabeni si produsul contine urmatoarele Apa, glicerina, extract de Aloe Barbadensis, Gliceret-2 Cocoate *U/C, Laurat-10, laurat-11 carboxilat sodic, cocoamfoacetat sodic, lactat de sodiu, acid lactic, caprilil glicol, pantenol, polimer incrucisat al acidului poliglucoronic de galactoarabinan
*2QR , polizaharide bio-active patentate - poate pricepeti voi mai multe decat mine :)))

Impresii:
* la prima spalare am intrat in panica in momentul cand m-am trezit in mana cu spuma aceea vaporoasa. Am crezut ca veci nu va avea asta puterea sa spele parutul Nataliei. M-am inselat! Nu stiu cum face, dar spala bine-bine tot parul. Pe corp abia de si o vezi cand o speli, simti doar la mana ca alunca mai usor decat cu apa.

*la celelelte produse, o secunda de neatentie, o singura particula de samponel neclatit si acolo aveam o crusta dizgratioasa a doua zi. Ma scotea din minti! Stateam si clateam la parul sarmanei fete cu disperare si lupta mea tot nu era mereu victorioasa :| cu acest babywash nici macar dupa clatiri facute in graba si concentrandu-ma la joaca nu mi s-a intamplat sa gasesc vreo crusta a doua zi.

* si...minune! mi-a disparut in cateva zile iritatia de la ceafa.

* bebe miroase .... a bebe :) adica nu miroase a nimic babywash-ul asta si lasa bebelusului mirosul acela de laptic.

*recipientul cu pompita este foarte practic cand ai la baie un bebelus si nu ai vreme sa stai sa desfaci capace si sa torni chestii.

Ca minus este pretul :) dar in fond ce produs bun nu se plateste?

*Atentie! Nu recomand "cosmeticele" in exces pe bebelusi. Apa e sfanta! :) Si mereu alegeti un gel de dus/sampon cat mai delicat si folositi-l cu moderatie - adica nu are sens sa clabuciti de tot copilul in fiecare seara! :)

LE Am aflat ca gasiti babywashul impreuna cu comprese de tratare a ragadelor la farmaciile Dona cu 41 de lei (promotie septembrie-octombrie). Pachetul ideal pentru proaspetele mamici care se lupta si cu (inevitabilele) probleme la inceput de alaptare!

Grup de suport pentru alaptare

noreply@blogger.com (ama) — Mon, 19 Sep 2011 17:22:00 +0000

Azi a fost o zi trista pentru mine.

Rox Dudus m-a rugat sa o ajut cu o proaspata mamica din Timisoara, aflata intr-o maternitate unde este descurajata pur si simplu sa alapteze. Am fost de acord cu oarecare emotie, nu de alta, dar nu ma simt prea experimentata - in fond alaptez de doar 5 luni.

Si azi dimineata am vobit la telefon cu mamica de care va ziceam. Si i-am povestit prin ce am trecut eu si am incurajat-o, i-am zis ca oricat de greu pare la inceput, in cateva saptamani va deveni cel mai natural si mai firesc lucru cu putinta, iar decizia alaptarii va fi cea mai buna hotarare pe care a luat-o.

Apoi, la cateva ore distanta, am vazut ca mamicile din Constanta se aduna intr-un grup de suport pentru alaptare - unde discuta despre alaptare, despre temeri, nelamuriri si unde si viitoarele mame pot sa afle povesti si experiente reale.

Am pus pe wall-ul meu de FB intrebarea daca nu vor si mamicile din Timisoara sa se adune, din cand in cand, sa discute despre asta. Avand proaspat in minte si cazul mamicii, efectiv descurajata de asistente sa alapteze, certata ca insista sa isi puna copilul la san.

Ca wall-ul a ramas gol si nimeni nu a spus nimic a fost pentru mine o situatie care mai degraba m-a surprins. Acum, ori in Timisoara nu se prea alapteaza, ori mamele nu simt nevoia de comunitate si sa se ajute unele pe altele.

Mai sper totusi ca mesajul meu nu a ajuns in directia dorita si ca in viitor vor exista alte mame, care vor simti nevoia sa ofere si sa primeasca sprijin despre alaptare.

Apoi tristetea mi-a fost si mai tare adancita pentru ca am realizat in ce pericol ne aflam ca tinere mame.

Vedeti voi, uneori imi e si rusine sa readuc pe blog discutia despre alaptare. Veti zice ca am ajuns sa vorbesc doar de alaptare, scutece si bebelusi. Intr-o oarecare masura este adevarat, dar este si firesc pentru ca si viata mea s-a schimbat, iar acest blog urmareste tocmai evolutia mea.

Dar vorbesc mai insistent despre alaptare decat despre orice altceva. Si incep sa o fac cu tot mai multa convingere si uneori cu furie pentru ca realizez cu ce inamic mare ne confruntam.

Nu esti in nici o clipa mai vulnerabila decat atunci cand nasti - organismul este tocmai dupa o incercare grea, ai in brate minunea mult-asteptata si toti ce iti doresti este sa poti sa ii oferi tot ce este mai bun.

Si atunci cand esti atacata inca de la primele ore de informatii care mai de care mai imbietoare, de multe ori spuse direct si de personalul medical, se intampla sa pleci urechea si sa crezi.

Pentru ca mesajul marilor companii producatoare de lapte praf este spus pe ton mieros si imbietor - nu, ei nu condamna alaptatul. Ba mai mult, iata, au scris pe reclame ca il recomanda! Dar stai putin - uite, aici zice de completare. Daca nu ajunge laptele sau daca laptele nu are o calitate buna.
Si daca ai vreo neliniste sau un dubiu, te linistesc ca proprietatile laptelui matern si noua si revolutionara lor formula sunt similare calitativ.

Si se infiltreaza peste tot.

De exemplu, am nascut intr-un spital care m-a ajutat sa alaptez. Au tras asistentele de sanii mei, mi-au tinut copilul pana curgea apa de pe ele de epuizare. Tot respectul.
Am plecat din spital alaptand fara probleme si avand lapte sa mai hranesc inca vreo 5 bebelusi.
Totusi am primit o cutie mare de lapte praf. Sa o am acolo in "caz de nevoie".
(Am luat-o pentru ca eu folosesc lapte praf la paine).

In aceasi ordine de idei, trebuie sa fim FOARTE atente de la cine primim sfaturi despre alaptare.

Nu va incredeti intr-un doctor cae va vorbeste de "lapte slab" sau va recomanda celebra "completare".

Nu uitati ca ei pot avea o agenda in spate: firmele producatoare sunt foarte puternice si bogate. Si nu sunt zgarcite cu recompensele. Iar alaptatul este GRATIS!!!

M-a surpins extem de neplacut sa constant ca intr-un curs pentru gravidute, la lectia despre alaptare, se vorbeste despre alegerea laptelui praf!

Mi se pare incredibil! Si incredibil de periculos.

De aceea va rog - fiti foarte atente de la cine primiti sfaturi!

Nu lasati sa va sadeasca indoiala in suflet - laptele va curge si va fi bun! Mai intai veti cadea voi din picioare inainte sa fie laptele "prost". Pentru ca organismul mamei da copilului tot ce are ea mai bun - asa e natura!

Nu lasati sa se apropie de voi sub masca unei minciuni mieroase si sa va faca sa va indoiti de voi - da, e bine ca alaptezi, dar daca copilul tau nu se satura? daca nu ii asiguri toti nutrientii? uite, in praful nostru (sintetic sic!) miraculos avem adunate tot binele din lume pentru bebelusul tau.

Nu lasati sa va descurajeze cu grafice de crestere - daca copilul nu creste, trebuie supliment ca ai lapte prea prost! daca creste, trebuie scoasa masa de noapte (dat ceai, tot de ei produs) ca ai lapte prea gras. Nu uita ca fiecare copil are ritmul sau de crestere!

Peste tot vad in jur reclame la lapte praf.

La doctorita mea masa este plina de brosuri de alaptat tiparite de un producator de lapte praf. In ele se vorbeste despre alaptare, DAR daca nu ai lapte "bun" iti ofera minunatul lor produs. Nu ai de ce sa te ingrijorezi, e firma serioasa, uite ce hartie lucioasa si copii dolofani sunt pe coperta!

Pe masini in oras vad semne de "bebe la bord" de la producatori de lapte praf.

Raionul din magazin pentru bebelusi este sufocat de cutiute de tabla. Colorate in culori pastelate, stralucitoare si cu desene dragalase. L-ai lua si sa il ai ca obiect de decor in camera bebelusului, atat sunt de dragalase. Cum poate fi acolo ceva rau? Si parca simti asa, cum incolteste in mintea ta de consumerist, nevoia de a cumpara ceva SI pentru copilul tau. Cum sa iesi din magazin si sa nu ii iei nimic? Un pic de laptic, un pic de ceiut. Ceva acolo, ca pentru bebelusi.

Si asta, cand in voi sta laptele. Adevarata potiune magica, cu ingrediente 100% naturale, adaptate bebelusului vostru, cu anticorpii fix din mediul in care traieste, la temperatura ideala si in recipient steril.
Si e GRATIS! :)))

Despre VES Sighisoara

noreply@blogger.com (ama) — Thu, 15 Sep 2011 18:19:00 +0000

Inca inainte sa se nasca Natalia vazusem reclama la setul de vase pentru bebelusi de la Ves Sighisoara.

Mi-au si placut, dar mai mult decat atat mi-a placut campania de reinventare a unui produs romanesc. Si mi-am promis ca, atunci cand o veni vremea, voi cumpara si eu un astfel de set copilului meu, chiar daca la pret mi se parea usor exagerat.

Zis si facut.

Ma intreba mama ce sa ia cadou Nataliei si i-am sugerat acest set, sa fie un cadou util.
Mama, cu lunga experienta in comenzi online (zau, eu sunt novice in domeniu), plaseaza comanda si face gestul necugetat de a comanda si un ibric. Si imi atrage atentia asupra unui fapt:

taxa de transport este de 25 lei
DAR pentru fiecare produs in plus ti se mai adauga cativa lei!
(vezi mai jos simularea unei comenzi)

Mama, cu experienta in cumparaturi online dupa cum va spuneam, suna direct la fabrica si intreaba daca nu cumva e o greseala. Doamna de la celalalt capat al firului ii raspunde sec ca nu - se cantareste fiecare produs in plus.

Acum, mie mi se pare ciudat. In primul rand practici o taxa mare de livrare si in plus taxezi in plus pentru un amarat de ibric.

Ca sa fim clari, livrarea se facea prin Fan Curier si as fi zis ca acestea le sunt tarifele daca eu nu as fi primit in aceasi zi un colet mare cu 17 lei taxa de transport. La care, ghiciti ce?, nu mi s-a marit taxa dupa numarul de produse adaugate!

Asaaaa. Sa revenim!

Mama se resemneaza, asta este, sa ajunga vasele la nepotica draga.

Si trece o zi, trec doua, trec trei. Coletul nu mai sosea. Si daca era trimis prin batrana Posta Romana ajungea deja.

Si intr-un final suna curierul ca vine cu coletul. Si iese mama la poarta cu 170 lei, dupa cum i se specifica si in mailul de confirmare a comenzii.

(click pentru marire)

Dar ce sa vezi, curierul o anunta ca o costa de fapt 195 lei pentru ca tot ea plateste si transportul rambursului!

In acest moment mama ma suna pe mine si eu ii cer sa refuze coletul.

Dar ea mai da un telefon - la fabrica!

Ii raspunde un domn Constantin, care o informeaza ca el se ocupa de exporturi, dar daca asa scrie pe site asa e corect si atata e transportul. Mama ii atrage atentia ca suma din mailul de confirmare nu corespunde cu suma ceruta de curier, dar domnul Constantin insista ca nu s-a strecurat nici o eroare.

In cateva ore, dupa ce FanCurierul ii anunta pe cei de la VES Sighisoara ca vor plati 50 de lei - pretul dus-intors al coletului, mama primeste un telefon de la cei de la Ves prin care, cu un ton mieros, este intrebata daca nu vrea totusi sa accepte sa plateasca pentru colet la pretul anuntat pe mail.

Ceea ce a fost deranjant la acest telefon a fost faptul ca, abia atunci, dupa ce s-au pomenit cu coletul pe retur, s-au gandit cei de la VES Sighisoara sa acorde atentie unui client nemultumit, un client care in repetate randuri a incercat sa le atraga atentia asupra unei erori.

Exasperat de refuzul mamei, domnul de la VES a intrebat-o revoltat:

"Ziceti doamna o data daca mai luati sau nu coletul!"

Refuzul final aducand dupa sine aruncarea pisicii moarte in curtea vecinului - FanCurier in cazul asta - si domnul de la VES ii zice mamei "sa se duca sa se certe cu cei de la curier daca are o problema!"

Ce concluzii am tras eu?

1. Evident site-ul si sistemul de calcul al comenzii este hotesc.
Nicaieri, pe nici un site, nu mi s-a intamplat sa platesc in plus pentru produse marunte.

Am facut o simulare si am comandat cateva ibrice. Va rog sa urmariti cum creste pretul transportului!

(click poze pentru marire)

*hotia este din categoria gainarii

2. Sa acordam VES Sighisoara prezumtia de nevinovatie si sa zicem ca site-ul este defect.
Au primit doua telefoane de la acelasi client, care a vorbit cu doua persoane diferite, semnaland problema. Macar unul dintre ei ar fi trebuit sa se sesizeze si macar sa minta ca va verifica daca exista o asemenea situatie.

3. Sa ziceam ca clientul, informat prin mailul de confirmare, accepta plata acestui transport. Cum iti permiti sa incarci aceasta factura fara sa-ti anunti clientul? Cum poti sa trimiti la usa lui coletul cu factura umflata fie si cu 50 de bani???!!!

4. Orice firma care se respecta, sunata de un client nemultumit, TREBUIE sa incerce macar sa ofere o explicatie.
Personal, daca as fi fost in locul angajatului de la VES Sighisoara care ar fi primit un astfel de telefon, nu as fi ezitat nici o secunda sa spun ca sigur s-a strecurat o eroare, clientul sa plateasca suma convenita si de restul ne ocupam noi!

Pentru ca e vorba de numele firmei in jos si fie firma cat de mica, nu se cade sa pierzi fie si doar un client pentru 20 de lei!

5. Cineva imi spunea pe Facebook ca pot gasi acest set pentru bebelus si in supermarket. Nu, multumesc!

O firma care isi trateaza cu o asemenea lipsa de respect un client, nu o cred capabila sa fie suficient de serioasa sa investeasca intr-un produs de calitate.

Din punctul meu de vedere, aceasta firma nu-si respecta clientii. Punct.

Diversificarea - congelarea piureurilor pentru bebelusi

noreply@blogger.com (ama) — Sat, 03 Sep 2011 17:15:00 +0000

Qbebe mi-a lansat o noua provocare zilele acestea si anume sa ma gandesc la retete pentru bebelusi.

Bineinteles, eu cum inca sunt incepatoare in ale diversificarii, nu ma pot gandi la cine stie ce retete complexe (abia astept insa sa ajung la etapa ciorbelor cu zarzavat), ci mai degraba ma gandesc la un sistem prin care pot sa ii asigur bebelusului meu o diversitate cat mai mare in alimentatie.

Banuiesc ca nu este un secret pentru nicio mama ca sa gatesti zi de zi mai multe tipuri de legume si fructe poate deveni o adevarata provocare. In plus, mai trebuie sa ne gandim ca se apropie si iarna, pietele devin mai sarace si morcovii turcesti nu sunt solutia cea mai tentanta. Si nu e pacat de fasolea verde frageda din piete?

Asadar, pornind de la acest post, am cautat internetul pentru cat mai multe informatii despre depozitarea si congelarea pireurilor pentru cei mici.

1. De ce avem nevoie?

De un vas de fiert la aburi sau o plita/tava pentru copt
De un aparat de pasat - mixer vertical sau blender
De forme de cuburi de gheata
De pungi speciale de congelator
Marker

2. Cum incepem?

Eu va sfatuiesc sa alegeti un ingredient pentru o zi. Si in acest sezon al abundentei va puteti ghida dupa ce cumparati proaspat din piata, legume si fructe cat mai proaspete si naturale.

Avantajul acestei metode este ca nu e nevoie sa fierbeti doar un sfert de morcov, un buchetel de broccoli si trei pastai de fasole. Puteti fierbe si o jumatate de kilogram de morcovi - si un kilogram daca aveti suficiente forme!

Curatati-le si fierbeti-le pe aburi sau coaceti-le la cuptor, in functie de ce pregatiti.
De exemplu fierbeti morcovii, fasolea, sfecla etc si puteti coace cartofii si coace pe plita ardeii.

Pasati-le bine cand sunt gata.

3. Congelarea

Cand s-au racit le puneti cu o lingurita in cuburile de gheata.

Peste tavita de cuburi trageti o punga si depozitati-le cat mai adanc in congelator.
Lasati de pe o zi pe alta.

4. Depozitarea

A doua zi pregati pungile de congelator si markerul. Scrieti pe fiecare punga data.

Scoateti din congelator tavitele cu pireu, pastrati-le acoperite de punga si lasati sa curga pe spate apa rece de la robinet. Asa scoateti mai usor cuburile de pireu.

Scuturati cuburile direct in punguta care infasoara tavita si de acolo mutati-le in pungile de congelator cu data pe ele. Puneti-le de indata in congelator!

5. Decongelarea

Decongelarea o puteti face in doua moduri: scotand cubuletele cu o noapte inainte si lasandu-le sa se dezghete in frigider sau dezghetandu-le la cuptorul cu microunde inainte de masa.

In ambele cazuri faceti decongelarea in recipiente cu capac!

Daca decongelati la cuptorul cu microunde, amestecati bine pireul inainte de a-l folosi pentru a nu ramane zone fierbinti si altele reci.

asa arata decongelate doua cubulete de morcovi si unul de fasole verde

Cum sa procedati?

Ghidati-va dupa natura!

Nu e nevoie sa ai studii in nutritie din punctul asta de vedere, natura te ajuta sa ai o dieta echilibrata si te ghideaza prin culori.

Iata un mic tabel cu cele 6 culori pe care trebuie sa le acoperim zilnic in alimentatie, fie ca suntem adulti sau copii.

Bineinteles, ca la un bebelus aflat la inceputul diversificarii nu se pot da toate culorile, dar cu fiecare saptamana care trece se poate introduce un nou ingredient colorat.

Ce legatura are acest mic tabel cu cubuletele inghetate de pireu?

Cand mergeti la congelator pentru a scoate cubuletele pentru masa copilului, incercati sa combinati cat mai multe culori. La o masa sau pe parcursul zilei.

Atentie!
Nu combinati NICIODATA fructe cu legume si proteine cu carbohidrati.

Va garantez ca astfel veti reusi sa mancati mult mai colorat zi de zi!

Carnea

Am citit (personal nu am testat) ca se pot congela si pireuturi cu carnita. Regula fiind ca pireul sa fie facut din carne proaspata - gatita - congelata.

Termene de valabilitate

Perceptia gresita despre congelare este ca aceasta saraceste alimentele de proprietatile lor nutritive. Decongelarea nu face nici pe departe atat de mult rau din acest punct de vedere ca prepararea termica a mancarii.

Cand vine vorba de congelare trebuie sa tineti minte doua reguli:

alimentele sa fie depozitate corespunzator si in nici intr-un caz intr-un congelator care produce "zapada". Aceasta inseamna ca temperatura oscileaza si trece peste zero. Treceri repetate peste zero duc la formarea de gheata in cuburi, gheata care la evaporare va "rapi" si proprietatile nutritive.
pireurile ar trebui depozitate cat mai in spate in congelatoare (sa nu fie atinse de deschiderea usii) si de preferabil in lazi frigorifice.

Cu toate acestea nu se recomanda sa pastrati pireul mai mult de 3 luni, ideal ar fi sa il consumati in prima luna.

Avantajele metodei

1. Economisiti timp.

2. Masa este imediat gata si poate fi foarte, foarte diversificata!

3. Este naturala (spre deosebire de borcanasele din comert).

4. Nu e nevoie sa gatiti pentru cateva luni (nu e nici indicat!), e suficient daca puteti acoperi necesarul pe 1-2 saptamani.

Atentie!

Asta nu inseamna sa hraniti copilul doar cu pireuri congelate. Sunt alimente care nu se preteaza congelarii si care obligatoriu trebuie consumate crude.
Puteti chiar sa amestecati pireul cu preparate proaspete.

Aici gasiti mai multe retete bebe.

O intrebare despre alaptare

noreply@blogger.com (ama) — Wed, 31 Aug 2011 18:58:00 +0000

Zilele trecute am facut cu Natalia o iesire pana la posta din sat.

O tineam in brate cand in posta darapanata a intrat o tiganca batrana pe care adeseori am vazut-o prin sat. Si incepe femeia sa se minuneze de Natalia - ca ce frumoasa si grasuta e. Apoi coboara vocea si ma intreaba complice:

"Piept ii dati?"

"Da" ii raspund eu, zambind peste crestetul fetei.

Auzind una ca asta, femeia se lumina la fata si incepu sa turuie vesela:

"Si eu asa le-am zis la fetele mele: dati-le mama cat mai mult timp piept, ca aia e mancarea cea mai sanatoasa pentru bebelusi! Si le-au si dat fetele mele pana au fost maricei si alergau singuri prin curte."

Am ascultat-o cu mare drag si ma gandeam ca nici nu stiu cei de la La Leche League ce ambasador minunat au. Apoi totusi m-am intristat.

Pentru ca nu inteleg unde s-a produs ruptura.

Statisticile sunt dezastruoase si lumea tinde sa arate cu degetul mai ales spre mediul rural. Dar tiganca batrana din posta nu este singurul exemplu de femeie simpla, de la tara, care incurajeaza alaptarea. Si atunci? Unde se rupe firul?

*sursa foto

Despre vaccin - I

noreply@blogger.com (ama) — Sun, 14 Aug 2011 07:17:00 +0000

For the first time in history…children are sicker than the generation before them. They’re not just a little worse off, they are precipitously worse off, physically, emotionally, educationally and developmentally.
- Judy Converse, MPH, RD, LD; Why Do Pediatricians Deny The Obvious?, 2006

In maternitate am fost intrebata daca sunt de acord cu vaccinarea Nataliei. Am spus da. Cand a venit vaccinul de 2 luni, am mers la doctor si am vaccinat copilul cu DTPa, VPI si HepB. Doctorita nu mi-a zis nimic inainte de a face vaccinarea, nu mi-a zis ca ar exista riscuri, ci doar dupa mi-a dat ambalajele vaccinurilor si mi-a spus apasat sa citesc efectele adevese si sa fiu atenta la febra.

Am fost atenta la febra, Natalia nu a facut febra, in schimb nimeni nu ma atentionase despre somnolenta. Si cand bebelusul meu de 2 luni a dormit 11 ore, s-a trezit a mancat putin si a mai dormit 9 nici macar nu m-am ingrijorat. Abia la cateva zile distanta am citit cum in cazul unor astfel de perioade pre lungite de somn se recomanda o vizita la urgente.

Si ponind de aici am citit tot mai multe despre efectele adverse ale vaccinarii.

Din pacate, am considerat vaccinarea ca pe un adevar absolut, nu l-as fi pus la indoiala si nu m-as fi gandit vreodata sa nu vaccinez copilul. Aceasta perspectiva asupra vaccinarii m-a facut sa NU ma informez despre acest subiect si acum regret.

Iata ce am aflat in lecturile mele despre vaccinare.

1. Desi credeam ca vaccinarea e un aspect care nu se pune sub semnul indoielii, am descoperit ca tot mai multi parinti refuza sa-si mai vaccineze copiii si la fel creste si numarul doctorilor anti-vaccin.

2. Imunizarea in masa nu este o garantie a disparitiei anumitor boli ale copilariei; astfel incat ramane greu de explicat cum incidenta anumitor boli (precum tusa convulsiva) a scazut inainte de inceperea imunizarii in masa; daca ea aproape ca a disparut in SUA dupa introducerea vaccinului, ramane la fel de greu de explicat de ce s-a intamplat acelasi lucru si in Europa unde nu se introdusese inca vaccinul!
Unii cercetatori considera ca scaderea numarul infectarilor se datoreaza mai mult cresterii nivelului de trai sau a reinterpretarii datelor.

Un exemplu graitor este cel al poliomelitei, unde scaderea dramatica a cazurilor se datoreaza schimbarii criteriului de diagnosticare! Astfel, daca inainte se acceptau cazurile cu paralizie de 24 de ore, ulterior esrau inregistrate doar cazurile cu paralizii ce depaseau 60 de zile!

3. Vaccinarea distruge sistemul imunitar!
Se considera ca un sistem imunitar sanatos este format din doua coordonate - Th 1 si Th 2. Th1 reprezinta capacitatea organisumului de a detecta virusii si Th2 de a produce anticorpi. Bebelusii se nasc cu Th2 predominand, urmand sa se dezvolte Th1.
Vaccinarea insa incurajeaza doar productia de anticorpi (Th2) si inhiba Th1. Astfel organismul nu isi construieste sistem imunitar. De aceea a crescut dramatic incidenta bolilor autoimune (ex diabet), a alergiilor si a infectiilor (otite si raceli).

4. Nu s-a dovedit siguranta vaccinurilor pentru ca nu s-a facut nici un studiu care sa vada efectele pe termen lung.

5. Exista numeroase efecte secundare pe termen scurt ale vaccinurilor, recunoscute chiar si de producatori si puse pe prospect. Insa nimeni nu vorbeste despre efectele pe termen lung ale acestor vaccinari repetate si nu s-a facut nici un studiu pentru a investiga acest aspect!

6. Am inceput sa citesc in primul rand despre DTPa, vaccinul antidifteric, antitetanic si antipertussis (tuse convulsiva). Primul semnal de alarma mi-a fost tras de acest fapt:

Din cele 253 de cazuri morti infantile care au primit in anii '90, cu peste 61 de milioane de dolari despaguri (acordate de US Court of Federal Claims), 224 sau 86% au fost atribuite vaccinarii cu DTP.
Intre 1970-1974 in Japonia s-au inregistrat 37 morti si 7 de cazuri cu urmari grave in urma vaccinarii cu DTP. Ca urmare a unui boicot organizat de doctori si parinti, guvernul a oprit vaccinarea pana in 1975 pentru a examina situatia. Apoi a recomandat vaccinarea copiilo mai mari de 24 de luni - ca urmare in perioada urmatoare in Japonia nu s-a mai inregistrat NICI UN CAZ de moarte de pe urma vaccinarii.
In 1998 in SUA au fost raportate 57 de morti de pe urma vaccinului DTPa; luand in vedere faptul ca (asa cum voi explica mai jos) multe morti sunt puse in "carca" altor afectiuni, se considera ca doar 10% din mortile cauzate de vaccin ajung sa fie dovedite prin proces. In acelasi an s-au raportat 17 morti din cauza tusei convulsive (impotriva careia se face vaccinarea). Daca e sa consideram doar numarul acceptat de morti de pe urma DTP, acesta este oricum mai mare decat mortile de pe urma virusului.
Pana acum, in evaluarea riscurilor ridicate de vaccinul DTP, nu s-a facut nici un studiu care sa urmareasca valabilitatea vaccinului in urma depozitarii. Astfel, de cand pleaca de la producator si pana ajunge in copil, vaccinul poate suferi diferite modificari care nu au fost niciodate cercetate! In plus:
Vaccinurile nu se produc dupa acelasi standard de la un producator la altul, ba mai mult difera de la un lot la altul!
In cartea sa despre riscurile vaccinarii, Walene James arata ca intr-un studiu al UCLA 1 din 13 copii au avut un plans ascutit si persistent dupa vaccinarea cu DTP, un semna de leziuni cerebrale dupa parerea doctorului Bobby Young.
1 din 100 de copii vaccinati cu DTP sufera de convulsii si/sau plans ascutit. Din acestia, 1 din 3 va avea sechele permanente. Conform Edward Grant Jr. (intr-o expunere in senatul SUA pe 3 mai 1985), in fiecare an peste 35 000 de copii sufera de pe urma vaccinarii cu DTP.
Inca din 1979 un studiu a aratat ca injectarea virusului pertussis la animale creste productia de insulina.

Voi cita alte cateva articole despre pericolele vaccinurilor si va rog sa le cititi integral:

Vaccinarea, mutatiile genetice si oncogeneza la om - http://mama-in-era-varsatorului.blogspot.com/2011/07/vaccinarea-mutatiile-genetice-si.html - Aceasta lucrare a fost prezentata la prima conferinta nationala a asociatiei medicilor de familie, in Bucuresti, la data de 25 martie 2005. Articolul a fost preluat de la adresa: http://www.nccn.net/~wwithin/articole1.htm

Studii recente si mai vechi au demonstrat ca injectarea de material genetic strain direct in fluxul sanguin conduce la mutatii genetice si oncogeneza in organismul care primeste acel material.

Majoritatea vaccinurilor aflate in uz curent sunt preparate din virusuri vii atenuate. Virusurile se numara printre cele mai simple microorganisme vii, fiind formate din cateva siruri de ADN sau ARN invelite intr-o capsida proteica; aceasta structura extrem de simpla nu le permite sa traiasca independent, ci doar in interiorul unei celule vii care sa le ofere nutritie si conditii de reproducere. In acest sens, virusurile pot fi considerate ca parazite ale altor organisme vii.

Pentru productia vaccinurilor virale in scop comercial virusurile trebuie multiplicate in cantitati foarte mari; aceast lucru se realizeaza reproducand virusurile pe culturi speciale de celule vii in laboratoare. Cel mai frecvent folosite in acest scop sunt celule de provenienta fie animala (rinichi de maimuta, embrion de pui), fie umana. Celulele umane utilizate curent in productia de vaccinuri sunt asa-numitele linii de celule “nemuritoare”. Acestea sunt de fapt celule canceroase provenite din diferite tipuri de tumori umane, singurele capabile sa supravietuiasca in vitro si sa se divida fara limita in timp si spatiu.

Fantoma poliomielitei si miturile vaccinarii- http://piersicuta.blogspot.com/2011/03/fantoma-poliomielitei-si-miturile.html

*un articol incredibil de bine scris si documentat

"Vaccinul contra poliomielitei a fost unul din primele vaccinuri antivirale. Pus la punct de biologul Salk, el a fost fabricat pornind de la culturi de virus pe rinichi de maimute. Zeci de milioane (ZECI DE MILIOANE) de copii au fost vaccinati pana in 1960, data la care s-a descoperit ca era contaminat cu virusul SV40 al maimutei, virus care scapase atentiei fabricantilor de vaccinuri si care, dupa cum se va afla prea tarziu, provoaca tumori la hamster si cancerizare la om, dupa cum au aratat unele experimentari asupra tesuturilor umane (Shah K, Nathanson N.:Human exposure to SV40: review and comment.Am J Epidemiol. 1976 Jan;103(1):1-12).

Cert este ca in 1977, Dr. Jonas Salk a declarat impreuna cu alti oameni de stiinta ca vaccinarile in masa cu vaccinul antipoliomielitic au stat la baza tuturor cazurilor de poliomielita incepand din 1961 si deci nu au mai existat decat cazuri de asa-numita "poliomielita de vaccin" (Science 4/4/77, "Abstracts") dupa ce boala in sine fusese in fapt eradicata.

Argumentele mele impotriva - http://piersicuta.blogspot.com/2011/05/argumentele-mele-impotriva-vaccinarii.html

Unul dintre "parintii" industriei vaccinarii, Louis Pasteur, un chimist mediocru care a murit milionar, a fost demascat ca si-a falsificat experimentele, publicand doar rezultatele care-i conveneau lui (vezi cartea "The private science of Louis Pasteur" scrisa de prof. univ. Gerald L. Geison); ce incredere se poate avea intr-o "stiinta" care de fapt a fost si a ramas o dogma si care s-a bazat de la bun inceput pe inselatorie si minciuna, pe dorinta de profit, pe frica si naivitatea oamenilor?? ... Pasteur sustinea de pilda (una din multele minciuni!) ca a folosit virusul rabiei pentru a dezvolta vaccinul antirabic, cu 100 de ani inainte de aparitia microscopului de electroni cu care s-a putut pentru prima oara identifica si izola - si asta doar partial - un virus! Iar in final, pana si Pasteur a admis pe patul de moarte ca "microbul nu e nimic, mediul este totul"! Din pacate, masinaria profitului se pusese prea bine in miscare si functiona ca unsa, astfel incat lumea stiintei nici macar nu a sughitat la dezvaluirea inselatoriilor lui Pasteur, totul a continuat cu business as usual...

Studiile de admitere pe piata sunt "secrete industriale" ale firmei producatoare. De ce? Deoarece aceste studii sunt facute pe termen f.f. scurt (ca sa se poata puna in vanzare f.f. rapid vaccinul respectiv) si multe din persoanele cu autoritate de la diversele Comisii pentru Vaccinare sunt in acelasi timp "consilieri" pentru concernele farmaceutice (BUKO 1999) (Martin Hirte: Impfen Pro und Contra, p. 26-27).

Calea naturala de imbolnavire este prin piele sau mucoasele respiratorii/stomacale, in timp ce un vaccin nu respecta aceasta cale si astfel sunt injectate direct in organismul unui bebelus urmatoarele substante: virusi vii sau "amortiti", amestecati cu aldehida formica (substanta care abia acum, in 2011, a fost introdusa de Departamentul de Sanatate American pe lista substantelor cancerigene), hidroxid de aluminiu, sulfat si fosfat de aluminium, mercur, sulfat de amoniu, fenoxyetanol (antigel!), cloroform, monofosfat si difosfat de potasiu, gelatina, polisorbat, sorbitol, tributilfosfat, glycerol, neomicina, sulfat de neomicina, monosodiumglutamat, hidroliza de caseina din pancreas de porc, fermenti modificati genetic, fenol (acid carbolic), borax, metanol, coloranti, resturi de proteine MRC5, antibiotice, endotoxine bacteriene, fungi modificati genetic, latex, culturi de celule embrionale de pui, resturi din culturi animale si umane (da, celule de fetusi umani!!), proteine straine crescute pe rinichi de maimuta ETC. Cu alte cuvinte, substante pe care le-ati evita ca pe Necuratul daca le-ati gasi pe eticheta vreunui produs alimentar si nu ati vrea sa le consumati pe cale orala sunt injectate in organismul unui bebelus la cateva luni de viata!

Surse

http://www.quibono.net/60.html
http://www.nvic.org/Vaccines-and-Diseases/Whooping-Cough.aspx
http://www.whale.to/vaccines/mendelsohn.html
http://mama-in-era-varsatorului.blogspot.com/2011/07/vaccinarea-mutatiile-genetice-si.html
http://piersicuta.blogspot.com/2011/03/fantoma-poliomielitei-si-miturile.html
http://www.quibono.net/60.html
http://vran.org/

Poti rasfata un bebelus?

noreply@blogger.com (ama) — Fri, 12 Aug 2011 06:56:00 +0000

Va marturisesc ca cea mai frustranta si des intalnita intrebare/grija cu care o mamica este asaltata este cea a rasfatatului copilului.

Toata lumea - strain, ruda, prieten - moare de grija asta. Sa nu iei copilul in brate de cate ori plange ca apoi numai in brate vrea. Sa nu te duci la el cand plange noaptea in patut pentru ca nu va mai adomi singur. Fereasca toti sfintii sa il lasi sa iti adoarma in brate!

In principiu suntem o societate care isi doreste bebelusi eroi - care nu plang, care adorm singuri si nu vor in brate. Doar ei sunt bebelusii "cuminti". Si ce termen impropriu! Cum sunt bebelusii obraznici?!

Dar sa revenim - se poate rasfata un bebelus?

Ei bine, nu!

In primul rand pentru ca un bebelus nu are dorinte, are nevoi.

Astfel incat, daca bebelusul plange in patut sa fie luat in brate, el nu o face din moft, ci pentru ca ceva chiar il supara. Daca il luati in brate si el se potoleste, inseamna ca ceva faceti bine - fie este calmat de atingerea si caldura voastra, fie are aer si trebuie tinut ridicat sa il dea afara sau pur si simplu ii este distrasa atentia de noua perspectiva asupra incaperii.
Daca pus inapoi in patut incepe iar sa planga, nu interpretati acest plans ca o manipulare. La un nivel foarte simplist, bebelusul a vazut ca ii este mai bine ridicat decat intins si nu face decat sa isi exprime dorinta de a simti aceasi placere.
Si nu poate comunica decat prin plans.

Ceea ce pare a fi o ironie, este faptul ca tocmai acesti copii - care sunt luati in brate de cate ori doresc - ajung sa fie cei mai siguri pe ei. Pentru ca un copil lasat sa planga singur in pat (pentru a nu fi rasfatat!) nu invata decat ca nu este nimeni acolo sa il ajute si va deveni extrem de nesigur si nervos. Un copil luat in brate, caruia ii oferim atentie si care simte ca este cineva acolo ori de cate ori nu se simte bine, va deveni mai repede independent si va fi mult mai sigur pe puterile sale, invatand repede sa isi indentifice aceste nevoi si cum sa si le satisfaca. Astfel, pe termen mediu, ei devin si primii copii care se linistesc singuri, fara interventia parintilor.

Bineinteles ca exista o linie de demarcatie intre attachment parenting si dependenta.
Trebuie sa va ajutati copilul, sa il mangaiati, sa nu ii refuzati caldura si sprijinul vostru, dar in acelasi timp este nevoie sa identificati momentele cand el are nevoie sa faca unele lucruri singur. De exemplu, eu am constatat de multe ori un plans marait de frustrare pentru ca nu ajunge la o jucarie sau nu se poate intoarce. In aceste momente cel mult intervin usor pentru a o ajuta, dar o las sa incerce singura sa obtina ceea ce vrea.

Concluzia

De cate ori vi se va mai spune ca rasfatati copilul pentru ca nu il lasati sa planga, nu va simtiti rusinate. Increderea in sine niciodata nu s-a obtinut prin abandon! Si doar dragostea voastra neconditionata le poate oferi reala incredere in fortele proprii.

*sursa foto

4 luni

noreply@blogger.com (ama) — Thu, 11 Aug 2011 12:51:00 +0000

Acum 4 luni Natalia venea in vietile noastre. Ghemotoc purpuriu, urland ragusit din rasputeri, ne spunea de pe atunci cum viata noastra toata se va schimba.

Si s-a schimbat. In atatea feluri incat nici nu mai facem fata sa le enumeram.

Lumea vorbeste adeseori (prea des) despre renuntare cand se discuta decizia de a avea un copil. Si asa este, renunti la multe. Dar dupa ce ai trecut de momentul in care minunea isi face loc in viata ta realizezi ca de fapt nu renunti la nimic, pentru ca nimic din ceea ce era important inainte nu mai are acum valoare.

Privind zi de zi noile poze din vacante ale prietenilor de pe FB nu simt niciodata invidie sau dorinta de a pleca, frustrarea ca sunt tinuta locului. Dimpotriva. Ma uit si nu imi doresc decat sa merg in acele locuri cu ea, sa ii aratam lumea. Chiar zilele trecute vorbeam sa vizitam din nou Barcelona, de a ii arata si ei orasul de care ne-am indragostit amandoi.

Cel putin noi am primit o gramada de incurajari de genul "nu o sa mai plecati nicaieri", "gata viata voastra", "nu o sa mai dormiti", "vor fi alte prioritati, voi veti fi pe ultimul plan", "trebuie sa renuntati la caine".

In lumina primelor patru luni ale Nataliei vin sa spun:

*nu plecam deocamdata pentru ca e micuta si nu vrem sa o chinuim in scoica de masina prea multe ore; dar abia asteptam sa mai creasca putintel sa ne plimbam impreuna cu ea - sincer, cred ca vom fi mult mai plimbareti cu copil decat inainte de el, macar din dorinta de a o plimba pe ea;

*da, viata noastra s-a terminat! viata asa cum o stiam inainte de Natalia. Incercam sa ne gandim cum era "inainte" si nu reusim. Ne tot intrebam - Ce faceam noi toata ziua, singuri? Nu ne plictiseam? Cum puteam trai asa, fara bucuria asta?
Poate inainte sa vina ea nu o simteam, dar acum, cand e aici si ne gangureste si ne iubeste, nu intelegem cum am putea trai o secunda fara ea. Regretul nostru nu e ca nu mai e viata ca inainte, ci doar ca am asteptat asa de mult pana sa avem un copil!

*cu riscul sa supar multa lume eu nu inteleg - pur si simplu nu reusesc sa inteleg - supararea asta cu noptile nedormite. E un lucru atat de normal, de natural, de logic, incat ma apuca dracii cand aud pomenind de asta - fie ca amenintare (daca ai copil nu mai dormi noaptea), fie ca intrebare plina de condescenta (Si? Cum e? Mai dormiti noaptea?)
Ei bine nu cum dormeam inainte, pentru ca un copil se trezeste, are nevoie de mancare mai des decat noi. Perfect natural. Si nu, nu ma simt deranjata de asta si nu ma plang - stiam la ce sa ma astept si nu mi se pare un fapt de mare sacrificiu.
In plus am norocul ca mereu mi se zambeste in bezna noptii. Ca asa e ea, o finuta si o dragalasa :)

*lucrurile nu sunt chiar atat de dramatice si cu un caine in casa; ok, recunosc, cainele a mai pierdut din drepturi si teritorii (aka canapeaua din living); si este certat cand latra; dar in rest convietuirea este cat se poate de buna si abia asteptam ca Natalia sa poata sa il mai si urmareasca prin casa :))

*in ultima perioada si-a schimbat mult orarul de somn - ziua motaie 10-20 de minute maxim si in rest se joaca, gangure, trebuie plimbata si distrata; iar noaptea (de la nopti dormite in intregime), ajunge sa ceara de mancare si de 4-5 ori. Aceste noi modificari de pogram au dus sa adoptam c0-sleepingul (am sa va povestesc mai multe separat) si pana acum suntem foarte multumiti de rezultate - copilul doarme mai mult, e aproape de "sursa" de hrana, si eu dorm mai mult si ma odihnesc si dimineata ne trezeste in gangureli si rasete.

* tot in ultima perioada am avut un real razboi interior cu privire la controversatul subiect al vaccinarii; momentan suntem la 90% ca nu (mai) vaccinam fata (elaborez subiectul in viitor).

* Natalia si-a dezvoltat considerabil repertoriul de gangureli si de intonatii; este foarte, foarte, foarte vocala ;))

* rade foarte mult, la orice si la oricine :)

* in 10 zile urmeaza botezul.

Cum am nascut eu la privat

noreply@blogger.com (ama) — Mon, 25 Jul 2011 14:50:00 +0000

Si eu, ca multe alti oameni din tara, am auzit povestile horror despre maternitati romanesti. De fapt am crescut cu ele, povestite inca de mama si terminand cu prietenele care au nascut inaintea mea. De aceea cand am ramas insarcinata decizia de a naste la privat a venit ca o urmare logica.

Cand discuti despre nastere si spui ca vrei sa nasti la privat va trebui sa te confrunti cu doua tipuri de atitudini: 1. cei care au nascut la privat - o atitudine pozitiva, de incurajare; 2. cei care au nascut la stat - de descurajare, de "arunci banii pe fereastra", "mai bine cumperi ceva la copil de banii aia" si exemple de copii scosi bolnavi din spitale private.

Cand intalneam mamicile din a doua categorie mereu ma simteam vinovata si speriata. Vinovata pentru ca "arunc" banii si speriata ca orice as face tot cu copilul bolnav ajung acasa.
Pentru linistea mea am analizat atent problema si am ajuns la concluzia ca dorinta de a naste la privat nu se rezuma doar la confortul meu ci mai ales se refera la dorinta de a naste copilul intr-un mediu curat, cu aparatura moderna si mai ales cu cadre medicale care au tot interesul ca totul sa decurga ca la carte.
In plus, fiind martora cu doar cateva luni inainte la nasterea unui bebelus intr-o maternitate de stat unde tatal alerga sa cumpere de la cearceafuri, comprese sterile, vata si pana la hartie igienica (pe langa mita data doctorilor) am ajuns la concluzia ca nu am cum sa nasc la stat.

Chiar daca mai piperata, prefer sa platesc doar o factura!

Si a venit ziua cezarienei.

Inceperea procesului mi s-a parut defectuos si m-a agitat incredibil. Ajunsa de dimineata la spital a trebuit sa completez o serie de acte si declaratii. Chiar daca eram programata la cezariana si nu ma chinuiau durerile, de emotie tot mi s-a parut dificil sa ma concentrez. In plus, se sta in picioare. Ca gravida trecuta binisor peste termen fiecare minut petrecut in picioare era un chin. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost sa am si contractii!

Am fost apoi dusa intr-o incapere unde am fost dezbracata de toate hainele, mi s-a dat un halat si papucei si am pornit spre sala de travaliu.
Termen impropriu pentru ca era o rezerva cu un singur pat, cu un aparat de monitorizare a fatului si cu baie separata. Am fost vizitata de moasa si de doctorul de garda, intrebata, incurajata si chiar lasata sa motzai cand m-a luat somnul din cine stie ce motiv - cand ma gandesc in urma ma minunez cum puteam dormi in acele clipe :)))

Povestea despre sala de operatii am spus-o deja la povestea nasterii si nu mai revin.

Cat am fost amortita m-au mutat doi brancardieri foarte glumeti, care nu au uitat sa ma felicite pentru ca sunt proaspata mamica. Acele momente cat am fost purtata pe brate au fost cele mai greu de suportat pentru mine. La nivel psihic. Brusc, dintr-un om tanar in toata puterea, ajungi sa nu iti mai poti misca picioarele si sa depinzi de altii sa fii mutat dintr-un pat in altul. Si apoi "umilinta" continua - in primele zile, pana cand ajungi sa te poti rasuci cat de cat, te spala asistentele.
In prima zi, dupa ce m-am ridicat in picioare, asistenta m-a dezbracat si m-a sters din cap pana in talpi. Eu trebuia doar sa ma concentrez sa stau in picioare. E o senzatie ciudata, frustranta, dar apoi gandindu-ma in urma a fost un lucru extraordinar! Abia operata, plina de sange, transpirata, nu as fi putut niciodata sa imi fac o toaleta atat de completa. Iar aceasta toaleta - mai mult sau mai putin complexa, in functie de necesitate - se facea de mai multe ori pe zi.

Despre camera

Camera era de doua paturi si avea o toaleta cu dus.
Paturile aveau un sistem de ridicare si acest aspect a fost salvator! De multe ori m-am simtit mai comod intr-un pat ridicat pentru ca daca eram perfect intinsa aveam impresia ca se trage operatia.
Langa pat exista un snur sau telefon cu care se putea chema asistenta. Va marturisec ca in prima noapte am crezut ca asistentele stau la usa noastra - nici nu apucam sa atingem snurul si deja erau langa noi. Niciodata nu s-au aratat iritate sau suparate, ba mai mult stateau cu noi de povesti, ne incurajau, ne povesteau din experienta lor si se asigurau mereu ca avem tot ce avem nevoie.
Asternuturile si camasile de noapte ne erau schimbate de cate ori era nevoie. Si credeti-ma a fost nevoie foarte des! Pe asternut era suficientsa apara o singura picatura de sange si deja veneau infirmierele sa le schimbe.
Mancarea era furnizata de o firma de catering. In afara de prima zi cand am pimit doar iaurt si supa, in urmatoarele zile primeam un meniu din care ne alegeam mancarea. Niciodata nu am putut manca tot ce mi s-a adus.
Televizor in camera.

Natalia a fost tinuta la neonatologie si adusa ori de cate ori o doream. Asistentele de la neonatologie ne-au ajutat sa invatam cum sa alaptam, ne-au ajutat sa ne ridicam pentru prima oara copilul in brate si mai apoi ne-au invatat cum sa il schimbam, imbracam, cum sa ii facem toaleta si cum sa ii facem baita. Ei bine, cam tot ce aveam nevoie sa stim ca proaspete mamici.

Eram vizitate toata ziua de doctori.
Dimineata venea echipa de ginecologi care ne verifica operatia/uterul/sanii. Urma prima vizita a neonatologului care ne facea o prezentare scurta a copilului - de la grame pierdute/luate, la vaccin, fontanela si ne raspundeau la orice intrebari panicoase de proaspete mamici aveam - temperatura in camera, cu ce sa ii stergem la fundulet etc. Neonatologul se mai intorcea si pe seara cu un nou brief al evolutiei copilului.
Intre timp eram vizitate si de un consilier de alaptare, o persoana specializata in alaptare care mie una mi-a dat extrem de multa incredere si cu care am putut discuta (si lamuri) multe temeri si nelamuriri legate de alaptare. Poate calmului ei ii datorez si faptul ca nici o secunda nu m-am descurajat si am continuat sa alaptez pana cand lucruile au devenit absolut naturale.

Cat am fost in spital am fost mereu panicata ca Nataliei i se da lapte praf pe ascuns :)) asta pentru ca fata era adusa rar la san si dormea mai mult decat alti bebelusi. Abia ajunsa acasa cu ea am realizat ca de fapt asta e ritmul ei. Iar incurajarea alaptarii a devenit evidenta intr-o seara cand colega mea de salon a plans putin. Nimic grav, cateva lacrimi de nervi si de durere. In acea seara in salonul nostru a fost o forfota continua - toate asistentele de serviciu si moasa care ne-a ingrijit la nastere au venit si au vorbit cu noi (si cu mine, de teama sa nu ma molipsesc si eu!). Erau atat de ingrijorate sa nu ne stresam sa nu cumva sa pierdem laptele incat ingrijorarea lor ne-a readus noua buna-dispozitie! ;))

O astfel de spitalizare iti reda incredere in sistemul de sanatate romanesc. Da, este scump. Dar nu a trebuit sa ma stresez nicio secunda pentru a ma gandi daca am "rasplatit" cum se cuvine nu stiu care asistenta. Nu a trebuit sa ma stresez ca e mizerie la baie si va spun sincer, ca luxul de a putea aseza pe o toaleta curata cand esti proaspat operata este de nepretuit!
Singurul lucru pe care il regret e ca am lasat-o prea mult pe Natalia la neonatologie. Imi era adusa ori de cate ori se trezea si o tineam pana adormea, dar imi era teama ca nu stiu ce sa fac cu ea daca incepe sa planga. Suna atat de infantil acum, dar in acele prime zile, cand inca nu o puteam ridica in brate, cand nu stiam cum sa o iau in brate, cand inca aveam cosmarul cu gatul firav, simteam ca e mai in siguranta cu personal specializat.

Va spuneam la inceputul articolului ca am ales sa nasc la privat mai ales pentru ca ma gandeam ca Natalia sa fie pe maini bune la inceput de drum. Dar dupa spitalizare am realizat ca este important si pentru mama sa fie pe maini bune in acele zile - sa fie linistita, relaxata si ingrijita. Este important ca si ea sa beneficieze de cel mai bun tratament cu putinta si sa nu trebuiasca sa fie umilita in vreun fel in acele zile.

LE
*bebelusii erau tinuti la neonatologie, dar erau adusi la mama ori de cate ori aceasta dorea; cunosc o mamica la al doilea copil care l-a avut mereu langa ea pe bebelus!
*am fost consultata inainte de orice manevra facuta copilului - analize si schema de vaccinare;
* tu poti decide exact cate calmante ti se administreaza! Am auzit povesti despre mamici care nu puteau alapta pentru ca erau imbuibate cu medicamente. Eu am intrebat la fiecare perfuzie ce mi se administreaza si de ce si mi s-a explicat mereu pe intelesul meu. Am cerut sa nu mi se mai administreze calmante la cateva ore dupa operatie si nimeni nu m-a fortat sa le iau.
* in sala de travaliu poti fi insotita de partener; daca as fi beneficiat de un travaliu, mi-a placut ideea intimitatii acelei sali si a faptului ca nu sunt nevoita sa aud/vad durerile altei femei;
* am putut sa-mi ating copilul imediat dupa nastere, inca acoperit de vernix! nu il lasa mult cu tine pentru ca in sala de operatie este frig!
* de indata ce am ajuns in salon Natalia mi-a fost adusa si o asistenta a si inceput manevre de stimulare a sanului si m-a ajutat sa incercam sa o facem sa suga.
* problema este ca doctorii si asistentele tot din vechiul sistem vin; s-a intamplat o singura data ca o asistenta sa fie mai ursuza si intrebata fiind cand putem veni la neonatologie sa invatam cum sa imbaiem bebelusii, a zis ca nu se stie daca au timp in acea seara; a fost suficient sa pomenim in treacat de acest fapt doctorului de garda ca asistenta ne-a si chemat la neonatologie si a petrecut macar o jumatate cu fiecare mamica explicand cum se face toaleta bebelusului.

16 iulie 2011

noreply@blogger.com (ama) — Sat, 16 Jul 2011 20:42:00 +0000

Astazi am fost o rasfatata, asa cum sunt de obicei in weekend cand e si tati acasa toata ziua.

Dupa somnul de frumusete - cel de dupa micul-dejun de la 7.00 si pana la pranz - am stat treaza toata ziua si le-am dat de lucru si la mami si la tati.
Dupa cum vedeti, ziua dorm in noul meu patut din living unde mami a mutat toate jucariile zornaitoare. Idee buna in fond, acum ca ii am pe toti la un loc joaca a devenit muuult mai interesanta.

Apoi am petrecut mare parte din timp cu tati, sa vada si el ca nu e usor cu bebe mic :)