Be Yourself

Marea cea mare

2014-09-24T11:46:00.000+03:00

Sunt momente în existența noastră, independent de conștiință, de gândire, când simțim că nu ne mai identificăm ca și indivizi. Viața este o călătorie cu multe necunoscute, însă trebuie să ne păstrăm curajul, indiferent de obstacole. De-a lungul anilor, m-am împotmolit în mocirlă, am reușit să evadez cu puterea gândului, apoi am călcat într-un cui, sufletul mi-a fost redus la o stare de somnolență, iar am reușit să văd lumina (obscură, ce-i drept) și tot așa. O perioadă zbuciumată pentru un suflet neînțeles, dar încontinuu biciut, judecat, pus la colț, uneori tolerat, apoi iar mustrat.
Am obosit. Mă declar înfrântă de acest joc perfid al destinului și pun punct suferinței mult prea îndelungate. Mi-au trebuit ani ca să pot să ridic capul din pământ, regret că mi-a lipsit curajul, mă bucur, totuși, că l-am găsit într-un final. Sună de neînțeles, știu! De ce? Pentru că ne-am învățat să ne ghidăm după cutume și ne-am aruncat în mediocritate. Marea cea mare reușește să rămână în joc. Eu nu mai pot și nu mai vreau.
Rămân o scoică spartă, eșuată pe țărm în timp ce toți ceilalți își continuă drumul impus de val. Un ritm amețitor, o mișcare dată de unde, dar o mișcare de suprafață (nimic profund), o mișcare oscilatorie a vieții.
Prefer să fiu o scoică scuipată de mare, respinsă de marea cea mare, prefer sa îmi regăsesc liniștea și identitatea.
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

M-am intors

2014-04-05T22:14:00.004+03:00

Wow! Am tras un chiul prelungit si nemotivat. Si mi-am pierdut si cei cativa putini cititori. Nu scriu pentru a fi citita, ci pentru a fi inteleasa. Am ajuns la perioada la care invat sa imi asum tot ceea ce fac. Sunt constienta ca asumarea implica si responsabilitate, dar trebuie sa invat sa fiu stapana pe deciziile luate.
Cand totul incepe sa doara si incepe sa si ne placa durerea mocnita este un semn ca traim. Da, suntem inca in viata! Incepem sa simtim tot felul de senzatii contradictorii si corpul si mintea o iau razna in tandem. Toata euforia devine un fapt de sine statator si ne transformam in niste mici cercetasi in cautarea unui absolut de neatins. Dupa ce alergam, de fapt? Totul este o mare minciuna si ne adancim in ea ... ne place sa sapam cat mai adanc pentru a acoperi durerea care musca avid din sufletul moscolit de mizeria cotidiana ce ne inconjoara. Mazga neagra isi intinde tentaculele si tindem sa devenim victimele propriei noastre existente (sa nu uitam ca ea este efemera, fragila si imprevizibila).
Avem curajul sa iesim in fata si sa ne strigam drepturile? Sa ne revendicam aceste necesitati? Sau ramanem niste lasi captivi in propria noastra viata?

Discovery School

2012-10-21T19:45:00.002+03:00

Test parental

2012-06-07T15:52:00.004+03:00

Din ce am mai primit pe email :

"Sunteti pregatiti sa aveti copii?

1. Pentru a avea o idee despre cum va veti petrece serile, intre orele 17h si 22h parcurgeti in lung si in lat sufrageria purtand in brate un sac umed care cantareste intre 4 si 6 kg. La ora 22h lasati sacul, reglati desteptatorul la 00h00 si mergeti la culcare. La miezul noptii, treziti-va si parcurgeti din nou sufrageria purtand sacul timp de o ora. Reglati desteptatorul la ora 3h00. Imposibil sa mai adormiti, evident, asa ca treziti-va la ora 2h00 si serviti-va ceva de baut. Intoarcerea in pat la 2h45. Cand suna desteptatorul, un sfert de ora mai tarziu, trezirea! Cantati cantecele de leagan pana la ora 4h00. Reglati desteptatorul la 5h00. Treziti-va si preparati micul dejun. Mentineti acest ritm timp de 5 ani...fara sa va pierdeti buna dispozitie!

2. Goliti un pepene si practicati in mijloc o gaura de talia unei mingi de golf. Suspendati-l de tavan cu o sfoara si balansati-l de la stanga la dreapta. Dintr-o farfurie cu supa (foarte lichida) incercati sa hraniti "pepenele" (care e in miscare), jucandu-va de-a avionul cu o lingurita. Continuati exercitiul pana cand farfuria e pe jumatate golita, varsati restul... pe genunchii dvs...bravo! acum stiti sa hraniti un bebelus! Pentru a avea o idee despre ceea ce se va intampla cand va incepe sa mearga, etalati dulceata pe canapea si pe perdele, disimulati un pic de peste congelat in spatele televizorului si lasati-l acolo timp de o luna sau doua...

3. Imbracatul celor mici nu e chiar o formalitate. Incepeti prin a cumpara o caracatita si o plasa pentru peste. Incercati sa introduceti caracatita in plasa. Timp prevazut: toata dimineata.

4. Nu sperati ca veti mai avea o masina curata si stralucitoare ca in ziua cand ati cumparat-o. Cumparati o inghetata de vanilie si uitati-o in cutia de pe bord. Introduceti o moneda in casetofon (sau CD player). Sfaramati un pachet de biscuti sau de ciocolata pe scaunele din spate.
In final, zgariati fiecare portiera cu un cui. Perfect!

5. Mergeti la supermarket insotiti de ceva care se apropie cel mai mult de un copil mic: o capra adulta de preferinta. Daca intentionati sa aveti mai multi copii, folositi mai multe capre. Faceti cumparaturile fara sa le scapati din ochi si platiti fara comentarii tot ceea ce au distrus.

6. Repetati de cel putin 5 ori tot ceea ce spuneti.

7. O ultima recomandare: inainte de a face copii, vizitati-va prietenii care au deja. Criticati din plin metoda lor de educatie, lipsa lor de rabdare sau de autoritate. Permiteti-va sa le dati sfaturi asupra orei de culcare, olitei, lipsa bunelor maniere la masa etc. Intr-un cuvant: ajutati-i sa-si rezolve problemele si, in acelasi timp, profitati bine de situatie: este ultima oara cand detineti solutiile. "

Plumb în picioare

2012-05-29T12:42:00.001+03:00

Picioare umflate de retenția de deșeuri umane se plimbă leneș prin camera cu iz de mucegai ; totul pare anost și lipsit de sens, ele nemaigăsindu-și locul sau rostul în lumea degradantă în care se târăsc. Tot dezastrul din suflet s-a prelins în picioarele greoaie acum de atâta mizerie, însă scurgerea de dejecții nu a dus către un spirit mai liniștit. Înmuiate în apă, spălate cu grija în speranța prostească a unei curățenii spirituale, picioarele mele tot grele se simt și nu reușesc să intre în nicio pereche de pantofi. Parada încălțărilor din dulap se desfășoară cu mare fast, fiecare pereche își etalează punctele forte în speranța unei plimbări prin urbe, însă nimeni nu vede durerea dată de umflături și bătături. O durere îndelung ascunsă, mascată și împopoțonată, ridicată chiar la rang de plăcere.
Suferință înfundată, picioare învelite în piele colorată, uneori mărgelată ; dans scârbavnic dătător de boală. Un joc perfid al picioarelor dezgustate în cele din urmă de toate chemările ademenitoare ale ambalajelor artificiale, generatoare de durere. Ca un ultim act de mândrie finală, și-au agățat plumb greu și rece drept podoabă, în speranța unei eliberări interioare.

La multi ani, Cip !

2012-05-01T17:34:00.001+03:00

Cip, e o varsta frumoasa, o varsta rotunda, unii zic ca e dificila, altii ca abia acum incepi sa traiesti cu adevarat....ramane de vazut.
Noi toti ne-am organizat intr-un flashmob virtual si dorim sa primesti urarile noastre sincere. Esti un tip special, cu totii o stim. Tolerant, impaciuitor, modest, un sot aproape perfect ( sa vedem ce dai dupa 40 ), un tata minunat, un prieten desavarsit, un coleg stimat.
Sper sa primesti cu drag cadoul facut din tot sufletul.
Te pupam.

Noi.

Cu scuzele de rigoare, adaug 2 poze pe care am uitat sa le includ in filmulet....dar, uite-asa devin mai speciale si mai vizibile.

Doamna și Traficul

2012-04-05T11:45:00.018+03:00

Este un subiect oarecum călcat în degete pe tastatură de ceva bloggeri, dar nu pot să mă abtin să nu constat și eu ( cu tristețe ), că mitocania din trafic, specifică până nu demult bărbaților, s-a transferat și la stimatele doamne, care se cred peste noapte reginele șoselelor și își bagă tocul în ele de reguli.

Azi am fost de-a dreptul indignată de o doamnă/domnișoară/duduie într-un Renault Megane ( cred ) roșu, mi-am notat și numărul ( e cu EAG ) ; m-a lăsat paf! Adică, mă consider o persoană tolerantă, cu toții facem mici "șmecherii" în trafic și ne lăudăm mai apoi cu ele ( " moooamaaă! să vezi cum am făcut, stânga, dreapta, pac ! mi-am luat avânt pe pista de accelerare, adică șina de tramvai și iar m-am băgat și i-am tăiat fața ; să fi văzut ce frână a pus fraierul"... ). Vă recunoașteți în descriere (măcar ocazional). Nu e șofer care să nu fi apelat la astfel de mici artificii de manipulare a volanului, altfel decât a învățat la școală - acum vă las imaginația să zburde la auzul unui verb atât de sugestiv.

Dar când șmecheria devine nesimțire și se combină și cu un strop de prost gust, se schimbă ușor unghiul din care vezi lucrurile. Nu mi-am propus să o fac cunoscută pe participanta la trafic dotată și cu o fundiță roz în cosițe, însă puțină decență nu cred că strică. Din proaste la volan, incapabile de parcări laterale, ne mai adjudecăm și titlul de birjari ????

Și dacă mă uit în jur, constat cu stupoare că doamnele dau dovadă de lipsă de toleranță în trafic ; probabil, când strângem în mână o unealtă pur masculină până de curând ( și mă refer la volan ), ne transformăm în niște războinice, gata de luptă. Totul e pe viață și pe moarte !

Lăsând deoparte aroma umoristică, mă declar dezamăgită de modul în care vrem sa înțelegem egalitatea dintre sexe. Eu vreau să fiu răsfățată și cocoloșită, să fiu ceva delicat și sensibil ( nu glumesc, sincer, că deja întrezăresc 2-3 care pufnesc în râs la auzul acestor vorbe taman din gura mea :-)).
Nervi de oțel în trafic și atenție la pisicile care zgârie rău ( cele de pe șosele, normal ). Cu un click pe poză, puteți vedea fundița roz din păr, dacă sunteți interesați, desigur ).

Fashion-istii

2012-03-23T09:11:00.003+02:00

Taxe online

2012-02-13T10:04:00.005+02:00

Vad ca toata lumea considera treaba asta cu taxele una pur masculina - oare ca-s ei mai proprietari decat noi ? Sau ... cum sta treaba ? Eu sunt oricum o exceptie :-))

Am tras chiulul cu raspunsul destept si documentat legat de taxe, dar na!, de la atata zapada....mai oboseste si degetul pe tastatura. Eu una sunt fan al platilor pe Internet ( cumpar de pe ebay, asos, elefant.ro ; imi platesc facturile si datoriile :-) ). Mi se pare o solutie extrem de eleganta ( si mi se potriveste, ca sa nu fiu exagerat de modesta ).
Stau sa ma gandesc ca nu pot gasi decat avantaje :
- nu imi ia banca niciun comision pentru tranzactie
- economisesc timp ( du-te la bancomat, scoate banu', du-te la ghiseu si ia pozitia umila de contribuabil suferind )
- merge orice card ( nu doar al meu ca e mai cu motz ).
- normal ca eu mai am un avantaj ca-s in sectorul 6 ( si sa nu va ofticati peste masura, da !? daca n-am metrou, macar cu taxele sa fiu mai linistita )

Acum ce sa zic, tre' sa astept sa se duca un pic zapada si sa imi fac curaj sa ma duc la primarie sa imi iau datele de identificare in sistem, cu toate ca vad ca au si sectiunea plata fara autentificare. Whatever ! Ma intreb cine mi-ar fura parola ? Adica io o dau de buna voie, daca se gaseste careva sa-mi plateasca taxele si impozitele ( nu zic nimic de amenzi ca incerc sa cred ca nu exista pe lumea asta ).

Mai am timp sa beneficiez de reducere, nu ? Aia de 10% din valoare...stiu ca pensionarii s-au inghesuit in primele zile din ianuarie ...sigur mai am timp si poate am noroc si castig unul din cele 1500 de premii puse la bataie de Visa ( rambursarea valorii taxelor platite cu cardul Visa, in limita a 250 de lei ).

Sunt tot mai stimulata sa fiu un contribuabil model ( oricum cei pe tocuri sunt numai modele :-))) Tre' sa aflu care-i treaba si cu infochiscurile, ca vad ca sunt si in Afi si la Cora ( intre 2 sesiuni de shopping ma pot agata si de taxe ).

Recunosc ca mai cochetez si cu ghiseul.ro, insa imi trebuie totusi parola de la primarie....si ma cam enerveaza treaba asta - cu toate ca merg doar o data si gata ( tre' sa aflu mai intai unde e primaria ).

http://www.youtube.com/watch?v=DJwU03RT2Hc&feature=player_embedded

In final, taxele trebuie platite, nu avem vreo scapare ; acum, stiti cum e, merge si o aventura direct la ei ( pentru cei care vor spume si nervi ), merge si o plata online, merge si un infochiosc. Important e sa existe alternative.

De ce este minunat sa fii barbat ?

2012-02-10T10:09:00.003+02:00

Uite ce am primit azi pe email ( nu ca nu as mai gasi si eu inca vreo 20 de motive, cel putin ).

- Iti pastrezi buna dispozitie toata luna.
- Mecanicii nu te iau de prost.
- Nu cari peste tot o geanta plina cu cacatisuri.
- Ti-e egal daca nimeni nu observa noua ta freza.
- La interviul pentru un job corpul tau nu conteaza.
- Niciunul dintre colegii tai n-are capacitatea de a te face sa plangi.
- Lenjeria intima e mai ieftina.
- Trei perechi de pantofi iti ajung.
- Iti pastrezi numele de familie toata viata.
- Faci baie si esti gata in 10 minute.
- Poti umbla in tricou alb prin locuri unde te poti uda.
- Tot ce ai pe fata ramane cu aceasi culoare.
- Nu trebuie sa te razi mai jos de beregata.
- Poti lasa patul de la hotel desfacut, fara mustrari de constiinta.
- Parul carunt si ridurile iti stau bine.
- Poti fi arbitru, popa, presedinte.
- Poti sa te asezi cu picioarele desfacute, si ce daca?!
- Mergi la toaleta singur, nu in pereche sau in grup.
- Nu trebuie sa opresti la urmatorul PECO fiindca "WC-ul e prea murdar".
- Poti sa-l admiri pe Brad Pitt fara sa mori de foame, incercand sa arati ca el.
- Cunosti cel putin 20 de variante de a deschide o bere.
- Poti rationaliza orice fraza cu un simplu "da-o in p... mea!" .
- Convorbirile telefonice cu prietenii tai dureaza mai putin de 60 de secunde.
- Daca nu suni un prieten cand ai zis ca o faci, acesta nu va comenta cu altii ca te-ai schimbat.
- Daca ai 35 de ani si esti necasatorit, prietenilor tai nu le pasa, din contra, te felicita.
- Prietenilor tai nu le pasa daca ai slabit sau te-ai ingrasat.
- Nu-ti pasa daca unii te vorbesc pe la spate.
- Poti sa te scarpini intre picioare la orice ora din zi.
- Daca-i cald, poti sa-ti deschei camasa fara probleme.
- Cu 400 de milioane de spermatozoizi in fiecare tragatura, ai putea duplica populatia pamantului ... (cel putin teoretic).
- Poti fi tata zilnic, daca vrei, fara sa trebuiasca sa astepti 9 luni.
- Nu te supara ca cel mai bun prieten de al tau are si alti prieteni.
- Poti manca o banana pe strada fara ca unii sa se gandeasca la prostii.

Taxe...taxe....si iar taxe

2012-02-08T09:33:00.005+02:00

Dom'le, sa ne intelegem din capul locului : cand semnezi un contract de orice fel, are loc, automat si diviziunea muncii ( ma refer la certificatul de casatorie ). Am mai spus ca io nu-s pro egalitatea intre sexe ( adica nu si dupa casatorie ). Sunt anumite sarcini care nu imi plac : dusul gunoiului, spalatul masinii ( si nu ma intereseaza ce e sub capota si nici nu vreau sa stiu vreodata ) si plata taxelor si impozitelor.
Dar, chiar si dupa semnarea hartiei cu pricina, tot ajungi la ceva compromisuri si te vezi facand lucruri pe care le urasti ( intalnirea cu functionarul public, plimbarea de la un ghiseu la altul....).
Anul trecut mi-am luat mare teapa : uite banii, uite hartiile, uite adresa....si "Go Simo, go !" sa te iei la tranta cu taxele :-( Hmmmm.... m-au incercat niste emotii crancene. Ce sa fac ??? Sa ma duc cu masina ? Dar stiam ca nu prea am unde sa parchez ( iar cui i-a fost ridicata macar o data masina, credeti-ma ca ramane cu sechele care nu se vindeca asa usor )...asa ca mi-am chemat un taxi...m-am cocotat pe tocuri, mi-am tras masca de persoana afectata si suferinda si am pornit in marea aventura.
Am intrat in acea institutie, iar panica m-a cuprins inca de la usa ! Aveam un singur gand : sa fac stanga-mprejur si sa fug cat inca mai puteam. O camera obscura, fara prea multa lumina naturala, multa lume, 90% barbati ( am zis ca e treaba masculina asta cu taxele )....vreo 10 cozi...Panica totala !
Ce sa fac ? Ce sa fac ? Ce fac eu cand nu stiu ce sa fac ? Dau un telefon, normal. Sun persoana responsabila cu taxe si impozite si implor ajutor. Tremurul din voce, spaima evidenta l-au convins sa ma sprijine in aceasta misiune imposibila. Mai intai m-a calmat, mi-a spus sa trag aer in piept, sa ignor multimea de la parter si sa ma dau intr-o parte sa vad daca nu cumva sunt niste scari care duc spre etaj. Daca da, sa o iau usurel in sus, discret, fara sa atrag atentia celor de la parter.
Dupa ce m-am mai linistit un pic, am descoperit scarile salvatoare ; mi-am pastrat cumpatul pentru a nu etala prea mult entuziasm si a face multimea de la parter sa se inghesuie pe scarile mele ( adrenalina facuse ca simtul proprietatii sa se accentueze, instinctul de supravietuire dominand chiar si ratiunea ). Am luat-o agale, pe tocuri ( usor pe varfuri pentru a nu face zgomot ), spre etaj unde m-a cuprins o adevarata stare de euforie : nu era lume !!! Consilierul meu pe probleme de taxe si impozite care ma sustinea in continuare telefonic, mi-a spus sa ma indrept cu pasi fermi spre ghiseul numarul 8 ( care era in dreapta mea ). Deja simteam cum totul incepe sa revina la normal. Senzatia de voma disparuse, culoarea revenise in obraji, eram clar pe drumul cel bun. Mi-am dat masca de suferinda pe cea de persoana hotarata, stapana pe situatie si spun ca vreau sa platesc si eu niste taxe. Imping niste hartii si mi se spune sec sa merg la ghiseul 9 ( dar sa astept ca e colega plecata ). Ma bucur ca nu e nimeni, asa ca astept cuminte cam 5 minute, vine colega si imi da niste hartii si ma trimite la ghiseul 8 sa platesc ( dar sa astept ca e colega iesita ;-). Mai stau 5 minute si vine colega de la 8, imi cere banii.....dar vad ca imi ia mai putini decat erau pregatiti de consilierul meu ( cel care trebuia sa fie acolo in locul meu ).
Intreb daca s-au micsorat taxele....ca mai am bani cam de-un pantof ( imi fac deja planuri ca pun diferenta si e o situatie de win-win daca am aleg cu o pereche de pantofi la final ). Ntz ! Gresise....asa ca iar la 9, inapoi la 8 ( va suna cunoscut, nu-i asa ? ).
Oricum, am rasuflat usurata ca am scapat vie de acolo.
M-am tot gandit apoi daca nu sunt si alte solutii ???? De ce sa fie totul un chin pentru bietul contribuabil ( mai ales daca e unul pe tocuri ) ? E musai sa existe si "za easy way", corect ?
Si uite-asa revenim in zilele noastre si aflu ca tocmai ce s-a lansat o campanie Visa de plata a taxelor si impozitelor cu cardul !
Adica au aflat si cei de la Directia de Taxe si Impozite Locale ca exista plata online ? OMG, ca sa fiu iar cool.
Pentru ca m-am lungit prea mult, revin maine cu detalii ....ca se poate si altfel. Si solutia e atat de eleganta incat pot chiar sa trec pe lista mea de sarcini plata taxelor si impozitelor. Nu v-am starnit curiozitatea ?
As zice chiar ca nu mai e o treaba pur masculina. Uite-asa se cocoata stimatele taxe pe tocuri si pasesc elegant printre ghiseul.ro, e-banking....infochiosc.
Revin.

Ski

2012-01-30T19:47:00.003+02:00

Om de zapada

2012-01-30T19:41:00.002+02:00

Bansko

2012-01-30T19:31:00.002+02:00

La multi ani, Maya ! 7 ani

2012-01-20T08:51:00.004+02:00

Poze din ultimul an ( 6 spre 7 ) : am intrat la scoala, ne-am pierdut 6 dinti ! Important e ca a ramas aceeasi M, plina de personalitate si sigura pe ea.

Mai vechi, aici :

http://albertmaya.blogspot.com/2011/01/la-multi-ani-m.html

Tulburari psihice

2012-01-19T10:42:00.002+02:00

Pana unde merge prostia omeneasca ? Urmariti pana la capat :-))

Ganduri matinale

2012-01-18T08:48:00.003+02:00

Zbuciumul incepe de dimineata...cine se agita cu noaptea-n cap, are sansele unei zile reusite :-) De cand cel mai mic membru al familiei si-a inceput "serviciul", zbuciumul matinal este mult mai vioi, mai alert si mai colorat.
Slalomul printre esarfe, fustite si rochite se loveste acum de noi obstacole...camasi, cravate, pantaloni. O adevarata provocare in alegerea a 3 tinute in fiecare zi ( corect accesorizate, bunul gust se insufla de la o varsta frageda, asa ca dimineata de dimineata cultiv cu drag si spor idei, potriviri de culori si materiale ).
Ma bucur cand vad ca toata lumea arata perfect, nu doar la exterior. Igiena si bunul gust sunt pe lista lunga cu lucruri pe care le cultivam, suntem cu totii mici gradinari si ne ingrijim sarguincios de toata gradina noastra. Detaliile fac diferenta, noi invatam acest lucru si ma bucur ca am ocazia de a transmite si prin intermediul lor ceea ce simt.
Nu vorbesc despre superficialitate, despre haine si pantofi ; e ceva mai mult. Daca reusim sa penetram dincolo de ambalaj, avem ocazia sa descoperim un stil de viata, un fel de a fi, de a se exprima si de a trai. Ambalajul intra in categoria detalii. Iar un cadou frumos ambalat iti excita si mai mult toate simturile ; iar bucuria de a vedea ce e dincolo de fundita cocheta este dublata.
Poate imi fac timp sa realizez niste poze matinale, insa printre ghiozdane, pachetele cu mancare, codite, fustite, bentite, pantaloni si camasi....este usor mai greu :-)
Am gasit in telefon o poza de prin decembrie, cred. Oricum, ambalajul este egal cu zero fara atitudine si continut de calitate :-)

2012 - back in business

2012-01-17T14:24:00.003+02:00

Nu m-as arunca spre vorbe marete, nu i-as spune nici lipsa de inspiratie, ci canalizare a "frustrarilor" si bucuriilor spre alte directii. Am tras chiulul in mod voit, a fost o vacanta prelungita...au trecut cateva luni in care am acumulat si bune si rele. Nu declar nimic schimbat in starea generala de ...anosteala cronica ; cred ca e aceeasi rutina presarata cu mici satisfactii si impliniri care cred ca se contureaza intr-un ritm ce tinde spre perfectiune ( aceea dupa care tanjim cu totii ).
Picioarele imi sunt la fel de grele si cauta cand si cand sa se relaxeze intr-o baie de flori impregnate de miresme bahice, insa nu reusesc sa isi gaseasca echilibrul in aceasta ecuatie cu prea multe necunoscute si prea putini prieteni.
Simt ca depresia ma-nconjoara ;-) asa ca bat in retragere. O fi de la anii din buzunarul meu prea putin generos cand e vorba de timp. Tic-tac, tic-tac, bate ceasul neincetat ; dar uite ca ceasul meu nu vrea sa ramana in urma, cu toate ca ma rog de el sa mai zaboveasca - in stilul sau sagalnic - pe cateva ulite temporale.
Acestea fiind spuse, ma duc sa mai scotocesc prin buzunarul hainei mele greoaie, in speranta gasirii timpului pierdut. Alunecarea prin trecut iti poate deschide ochii incetosati de prea mult fum itit in lipsa focului.
SS.

5 motive sa nu iti faci ziua la Mc Donald's

2011-09-28T11:18:00.010+03:00

Recunosc ca si M si-a serbat o data ziua de nastere la Mec, pentru ca era noua fitza si am zis sa tinem pasul cu moda. Apoi am incercat varianta acasa :-) ( sa vin cu sfatul : " nu incercati asta acasa ! " ).
Mai intai voi enumera cateva motive pentru a NU serba ziua copilului la Mec :

1. mancarea ( nu are rost sa detaliez ; au curs rauri de cuvinte pe online ).
2. party-uri pe banda rulanta, nici nu ajungi bine si tre' sa pleci ( ca vine urmatorul sarbatorit )
3. pret relativ ridicat * cu ceva costuri ascunse
4. spatiu mic, sufocant
5. personal crizat ( voi detalia mai jos )

Am mers de curand la un astfel de party, in calitate de invitati si am ramas neplacut surprinsa de atitudinea animatoarei-sefa fata de copii. Primul meu contact cu ea a fost unul violent - intrebam respectuos daca pot sa iau un meniu pentru cel mic ( am vrut doar jucaria, ca deh! daca aveau toti, urla si el, au zis ca e 6 lei, dar 10 e meniul, asa ca am zis ca ma spurc si eu cu un Mc puisor si niste cartofi bio ). Pur si simplu a racnit la mine ca ea tre' sa stea la interior, ca ce vreau ? servita la masa ???
Trec cu vederea abordarea total lipsita de respect si bun simt ( plus ca eu eram clientul ) si imi vad de ale mele, doar ca bag un cap in vaporul plin de bucurie ( sau cel putin asa ar fi trebuit ) si o surprind pe don'soara animatoare care opreste furioasa CD playeru' si urla la M : " ce atingi balonul acum cu piciorul ? Eu ce-am zis ??? ce-am zis ?? Cu mana si nu acum ! Treci in spate ! Treci in spate " Recunosc ca nu am avut reactie de moment si am lasat asa...
Vine momentul tortului.Il iau pe A in brate si merg si eu in vapor alaturi de ceilalti pitici. Tipa era in continuare in spumele marii ( sa fie PMS - nu ca ar fi treaba noastra ) ...pune sampanie, iar urla la toti pe un ton autoritar si infricosator sa nu se atinga de pahare. Pai aia micii...cand au vazut lichidul colorat si parfumat in pahare....au inceput sa dea tarcoale. Unul dintre ei chiar a baut ! Atunci s-a dezlantuit muma padurii.... ma mir ca tot acest spectacol se derula in fata catorva parinti....ce sa zic, cred ca erau toti hipnotizati de scorpie ( ca si mine de altfel ).
Insa eu am cedat nervos cand l-a sarit pe A la tort. Stateam amandoi cumintei la masa( probabil a luat in calcul doar cei care au stat non-stop in vapor ), pana cand A a inceput sa planga pentru ca dorea tort. Vad ca termina don'soara animatoare de impartit primul tortul si ca nu schiteaza nici un gest legat de micutul A. O intreb daca nu are de gand sa ii dea si lui ; raspunsul : " dar ce ? Ce ? Doar mai e un tort, asteptati, unde va grabiti asa ??? am plecat si nu v-am dat tort ?" - A urla in tot acest timp - pentru ca ceilalti copii terminasera deja...si el doar balea ;-(
Am mancat si tort, dupa vreo 3-4 minute, ca nu mai avea farfurie pentru copii, colorata. La final vad ca M are o masca si o rog sa mearga sa ceara una si pentru fratiorul lui ( ca sa nu avem scandal acasa, pe drum ..in general).

Va las pe voi sa ghiciti daca a primit :-))))

A trebuit sa ma crizez si eu putin :-)))

Concluzie : mai bine iti vezi de treaba si faci petrecerea intr-un cadru mai cald. Nu as generaliza, poate e un caz singular, insa e al naibii de frustrant.
Recunosc ca am rezervat deja la Mec pentru M, dar nu ma mai duc....no way. Mai bine aduc toti copiii acasa si ne batem cu tort :-))) e mai putin riscant.
Am incercat sa imi temperez limbajul, sa stiti :-)

Traficul nostru cel de toate zilele

2011-09-22T11:28:00.006+03:00

As vrea sa nu ma transform intr-un birjar ( la limbaj ma refer ), insa ma simt agasata tot mai rau de traficul din ce in ce mai sufocant. Tot mai multa mitocanie in trafic ; de dimineata am asistat la o cearta intre un motociclist si un sofer care credea ca si-a tras sosea.
Eu una sunt mereu atenta la motociclisti, le fac loc si deja am inceput sa le invat limbajul ( corporal ), atunci cand primesc o multumire pentru ca imi pasa ( au ei un cod al lor, un picior in sus si alte minunatii - poate dezvolta un motociclist).
Nu stim sa dam dovada de respect, nici fata de pietoni, nici fata de ceilalti participanti la trafic ; nu stim sa parcam cat sa nu incomodam, nu stim sa lasam un numar de telefon daca blocam alte masini ( ca deh!, vrea sa plece ? sa ma caute ! sa faca niste eforturi, iar cand ma gaseste, sa fiu si mai mitocan decat am fost deja ).
Cei din provincie vor replica repede ca asta e Bucurestiul pe care l-am creat si ni-l meritam. Eu as zice ca totul pleaca de la respectul fata de propria persoana. Daca puti deja de la prima ora, ce pretentii sa mai emit legat de conduita in trafic ? La ce sa ma astept ?
Urasc cand ma urc pe podul Basarab si nu sunt lasata sa intru in coloana ( ma refer cand mai mult se sta, decat se avanseaza ). Lumea nu intelege ca nu ma bag in fata nimanui, trebuie si eu sa ma integrez cumva in peisaj. Am deprins gesturi de taximetrist, sa scot o mana pe geam in semn de multumire, inainte sa fiu lasata....pai degeaba semnalizez! trebuie sa ies juma' din masina si sa zic ca nu vreau decat sa intru in coloana ca altfel dau cu capu'n parapet. Si cine da 2 bani pe toata treaba asta ?
Sunt deja satula de trafic, duc copilul mai devreme la scoala, ca vad ca e o lupta contra cronometru : cateva minute fac diferenta.
Domnilor si doamnelor din trafic ( cu toate ca noi doamnele suntem mai elegante, probabil de la tocuri ni se trage ) - nu va mai grabiti sa prindeti rosu ! il gasiti si cu o masina in plus sau in minus.
M-am saturat sa fortez mereu ! plec spre casa de pe o straduta cu sens unic care are un semafor in capat, ceea ce face ca mai tot timpul sa fie coloana de masini. De fiecare data trebuie sa ma umplu de spumele marii cand vreau sa plec de pe loc. Semnalizez, ii las pe cei ce gonesc spre verde, insa cand e rosu.....cu ce mai incurc ? Unde se grabesc ? sau au impresia ca stau cu semnalizarea la misto ( ca tot e pe val cuvantul ).
Par frustrata, nu ? Chiar sunt. Dar, vorba poetului, e doar o traire de moment. Pana plec spre casa, imi trece. Prea multi nervi irositi in trafic, prea multa energie consumata. Pana la urma toti ajungem unde ne propunem, mai devreme sau mai tarziu.
Fir intins !

Emotii - trairi sub masca

2011-09-21T11:48:00.006+03:00

Mereu mi-am zis ca eu nu-s nici cea mai afectuoasa, nici cea mai pupacioasa, nici cea mai plangacioasa. Nu am idee de ce, doar ca simt nevoia mai mereu sa sting orice semn de emotie care s-ar impregna in vreun fel pe chipul meu. Prefer sa invalui totul intr-o gluma, cu un zambet in coltul gurii, sa ma prefac ca nimic nu m-a miscat sau impresionat, ca doar sunt de piatra. Am descoperit de curand ca nu mai poti ascunde chiar totul - cred ca varsta e de vina :-))
Zi mareata, zi de scoala, prima zi de scoala, cu scolarita de mana si una bucata sotz de cealalta - flori, aparat foto, plus ajutoare ( za nashu' ), pornim voiniceste spre scoala ( eu cu inima cat un purice, cu un nod in gat - uff! parca retraiesc si acum emotiile acelei zile ) ; suntem primii in dreptul liniei cu I B - ne asezam in linie, adica doar M, noi degajam sa aiba copilul aer sa respire ( plus ca nu am vrea sa o coplesim cu emotiile noastre evidente - mai ales ca e usor agitata ca nu stie despre ce e vorba ). Incepe festivitatea de deschidere, M e undeva mult in spate ( caci ceilalti viitori colegi cu parintii de mana s-au postat in fata ei, iar apoi au fost impinsi spre linia cu I B, unde ea era asezata regulamentar - dar ce sa mai discutam, detalii :-) adica le-as zice romanisme, ca tot sunt ale noastre si nu ne supravietuim fara ele.
M-am tinut barbata pana au inceput cu Gaudeamus si podul de flori sa intre bobocii .... auci!....imi tremurau ochii ca-n desene animate....dar am revenit repede pe linia de plutire. M-am redresat, m-am leganat de pe un toc de 10 cm pe celalalt :-) si, bineinteles, ca am depasit elegant si pe tocuri situatia creata.
In clasa iarasi balamuc, multi copii, si mai multi parinti....munti de flori..ghiozdane, sosete albe, pampoane si culoare. Un spectacol usor burlesc - dar sa dam vina pe emotiile create de momentul in sine. A urmat sedinta cu parintii. Aici spectacolul a fost desavarsit. Stau si ma intreb de unde au dascalii atata rabdare ? Cred ca au un program misterios pe care il activeaza inainte de intalnirile cu parintii. Nu am mai asistat de ceva vreme la o parada de idei - nu dintre cele stralucite - atat de picanta ( imi vine in minte Cascadorii Rasului ).

Si uite ca am trecut de prima saptamana de scoala, a inceput si a doua. Credeam ca lucrurile incep sa se aseze si pot si eu sa vad cu ce se mananca scoala in zilele noastre.
Nu am reusit inca sa relationez cu Doamna, caci e mereu asaltata de parinti care roiesc in jurul ei si o bombardeaza cu tot felul de "probleme" inchipuite, daca e sa ma intrebati pe mine. Vreau si eu sa stiu cum se descurca M, tanjesc de fapt dupa o farama de informatie in acest sens, insa cred ca e mai bine sa astept si sa ii las Doamnei un pic de spatiu . Macar din partea mea ( sper ca atitudinea mea sa nu fie luata drept dezinteres total fata de institutie/copil/educatie ).
Ar fi ideal ca acest interes crescut - atat al parintilor, cat si al elevilor - sa se manifeste si pe termen lung, nu doar in clasele primare. Acum se lupta pentru prima banca, iar peste cativa ani nu vor mai sti cum sa se ascunda prin fundul clasei ; un paradox clasic.
Nu vreau sa termin intr-o nota pesimista, imi place scoala, imi place Doamna, imi place clasa, imi place banca :-) Imi vine in minte Doamna mea, doamna Veniamin pe care am iubit-o tare mult si cu care inca mai tin legatura. Imi vin in minte anii de gimnaziu cand am avut cei mai faini colegi si cel mai unit colectiv ( de care nu m-am mai lovit pana astazi ).

Ca-ntre fete

2011-08-31T13:05:00.003+03:00

O ieşire în urbe cu nişte tipe superbe ( a se înţelege BUNE - adică nu ai cum să nu întorci capul când apar în peisaj ) se poate transforma într-o noapte de pomină ce merită menţionată şi amintită. Nu ţin minte când am avut o astfel de "ieşeală" ( poate mai prin adolescenţă ).
Despre ce discută oare mai multe tipe într-o cârciumă stilată ? Printre fum de ţigară amestecat cu arome dulci de parfum provocator ; printre pahare alunecoase de vin bun, alb, sec, înşelător... Mereu m-am întrebat care e faza cu "hai să ieşim ca băieţii....sau ca fetele " ? M-am lămurit : se dezbate foarte ardent un singur subiect SEXUL ( sau orice discuţie se începe, tot în această direcţie este împinsă, sexul fiind un fel de ROMA a discuţiilor ).
Acum nu cred că e cazul să fim pudici şi să ne îngropăm feţele în cearşaf sau să roşim. Toată lumea ştie despre ce e vorba +/- ceva detalii pur tehnice. Nu l-am inventat eu - nu văd de ce ne-am scandaliza în faţa acestui cuvânt.
Oricum, am constatat ( părere personală ) că femeile dau dovadă de mai multă dezinvoltură şi iniţiativă în ceea ce priveşte consumarea actului. Mai mult curaj, as zice. Nu vreau să ţin prelegeri pe teme sexuale, însă îmi permit să redau un panseu ( nu îmi aparţine ) : " domnilor, ţineţi minte ca nu voi ne .... pe noi, ci noi pe voi". Acum fiecare pune ce vrea în locul punctelor...conduceţi ? salvaţi ?
Ieşirile între ei/ele cred că sunt al naibii de amuzante, mai ales dacă participanţii nu poartă capul pe umeri ca să nu le plouă în gât :-)

Thor/Captain America/Green Lantern/Percy Jackson

2011-08-10T09:36:00.003+03:00

Sunt devoratoare de cinema - iar în ultima perioadă am văzut cam tot ce rulează prin sălile de cinematograf ( am sărit Harry Potter - însă stă cuminţel pe listă şi aşteaptă ). Am observat că nu sunt decât comedii bunicele ( Bad Teacher, Larry Crowne, Morning Glory ) care pe mine personal mă destind şi chiar mă fac să râd in hohote ( bine, doar se ştie că nu sunt aşa dificilă ) şi filme cu super-eroi....care mai de care mai puternic şi mai dotat : Captain America ( infantil, puţin exagerat, însa BUN specimen :-)) , Green Lantern cu Ryan Reynolds care s-a pricopsit şi el cu multe pacheţele spre încântarea telespectatoarelor ( printre care mă număr şi eu ).
Foarte multe personaje cu tot felul de puteri miraculoase : Iron Man, Thor....Percy Jackson şi cred că lista poate continua. Nu ne mai plac eroii simpli ? E nevoie de un inel ? De un paloş gros ? De o pereche de chiloţi traşi peste nişte colanţi ? De o mască ?
Cred că avem nevoie de astfel de fantezii, nu ? Văd că e noua tendinţă în cinematografie. Actorii sunt supuşi la antrenamente fizice grele pentru a ne delecta cu un fizic impresioant. Şi, sincer, am fost mai mult decât delectată.
Oricum, toate cele de mai sus au şi un pic de penibil...doar nu se putea fără, nu ? Însă mie mi-au plăcut....adică am reuşit să le văd cap-coadă ( dar eu nu sunt un etalon...pot să văd orice film...chiar şi unul cu zmeurici...nu mă intrebaţi de ce ).

Viaţa în 2

2011-08-09T12:50:00.005+03:00

De ceva vreme experimentăm acest nou concept ( nou pentru noi de când au apărut ză kids în duetul nostru ) şi simt că suntem din ce în ce mai extenuaţi. Poate unde am încercat să acoperim într-o perioadă foarte scurtă de timp tot ceea ce nu am putut face în ultimii ani, constrânşi, oarecum, de statutul de părinte.
Un ritm galopant presărat cu şedinţe de masaj şi cinema de 2 ori pe săptămâna, totul încununat cu sesiuni prelungite de shopping ( shoes în special ), iar la urmă condimentat cu mâncare nesănătoasă.
Recunosc că nu prea am mai dat pe acasă ...fiecare şi-a făcut timp şi pentru micile plăceri personale.
Mi-am dat seama că un somn neîntrerupt ( de junior care vrea "apte" în fiecare noapte ) îmi conferă o stare de bine, nu mă mai retrag la ora 22.00 spre tărâmul de visare, ci reuşesc să o lungesc pâna spre miezul nopţii ( nu că ar fi cel mai indicat, se ştie că somnul până în miez de noapte este cel mai benefic pentru creier - sau cel puţin aşa susţin cercetătorii britanici în care e musai să ne încredem ).
În concluzie : casa e mai puţin îngrijită ( dacă nu prea mai ajungem pe lumină în ea ), mai multe rufe în coşul cu rufe, mai puţină mâncare în frigider....mai multe lucruri de călcat :-) în picioare :-)
Aşa că, vara se pare că ne prieşte, doar că nu ştiu dacă acest comportament adolescentin ne şade bine. Dar îmi vine în minte cântecelul de la o reclamă la margarină, dacă nu mă lasă memoria :"Ce bine ne-nţelegem noi 2...nu mai sunt alţii ca noi...ne-nţelegem dintr-o privire..tra la la".
Oricum, casa e mai goală şi îmi lipseşte bula mea de gălăgie.

Vizibilitate

2011-08-09T08:22:00.003+03:00

Acum cateva zile luam o decizie radicala, as zice. Nu as gasi prea multe explicatii, decat asa, o traire de moment, ca tot imi place aceasta motivare a unor fapte. Cert e ca ieri am fost trezita la realitate de o persoana cu o oarecare notorietate - am aflat cat de important e sa te faci vizibil, nu conteaza unde si cum ; si ca "invizibilitatea" dauneaza grav notorietatii.
Asa ca, voi face o usoara curatenie prin contul meu si voi suporta in continuare toate ororile de ortografie, gramatica si lexic. Trebuie sa suport cu stoicism astfel de monstruozitati cu un scop bine conturat, acela de a fi vizibila intr-un fel sau altul.
Uneltele acestea de comunicare ( ma refer la blog, FB si alte retele de socializare, forumuri etc ) reprezinta un canal extrem de bun pentru a transmite idei si ganduri. Privind in urma, postarile de pe blog transmise ( share-uite) si pe FB aveau un numar de cititori considerabil mai mare. Asa ca, pana la urma, e vorba de marketing si promovare. De ce sa imi tai singura craca de sub picioare, ca sa zic asa ?!
Poate că încă mai reuşesc să aduc un zâmbet pe o faţă crispată, să ridic un semn de întrebare, să înveselesc o frunte brăzdată de griji. În semn de respect pentru activităţile online, mi-am propus să încerc să scriu cu diacritice ( să vedem cât mă ţine ).
Am simţit nevoia de o explicaţie pentru cârcotaşii din viaţa mea. Oricum am dat şi următorul răspuns cuiva care mă întreba de ce am părăsit reţeaua : ca să creez o ştire pentru blogul meu :-) Chiar două : plecarea şi revenirea ( că tot e la modă, doar că unii pleacă la Monaco ).
În concluzie : tot nu ştiu care e treba cu prietenii din Pisces ....nici cum se hrăneşte porcu' din Farmville ....şi nici nu cred că vreau să aflu.
Poate părea lipsă de consecvenţă, dar cine e perfect ? ( înafară de mine :-))
Aşadar, faţa is back şi nu mai abandonează nava ( până data viitoare ).