Sistem Informatic Geografic

hacktech aeroport

2026-03-07T06:06:00.001+02:00

Ce se poate rezolva cu GIS-ul, în mod special cu QGIS:

- situația juridică, teren, clădiri,

- gestionarea rețelelor utilitare, exterior/interior (apă, canal, electric, comunicații, instalații diverse),

- evidența mijloacelor fixe, echipamente, ( atributele utile pentru fiecare, număr de inventar, marca, model, fabricant, numărul de contract, valoarea de achiziție, termen de garanție, date de contact de la cine repara/întreține, interval de mentenanță, acces la manualele de reparații),

- zone servituți aeronautice - situația actuală / situația planificată, monitorizare elementelor care pot influența aceste zone,

- funcționalitate echipamentelor, integrare cu SCADA, afișarea diverselor valori de la senzori... status de funcționalitate... conexiuni cu diverse baze de date, cerul este limita.

Un scurt istoric, de sus, al aeroportului din Oradea

GIS

2025-03-28T08:32:00.001+02:00

Ce se poate face:

- nomenclatura stradală RENNS generare fișiere *.xml, editare, OSM, Google Maps

- gestionare imobile, construcții

- rețele edilitare, apa, canal, gaz, electricitate

- registrul spațiilor verzi RSV

- inventarul mijloacelor fixe

- servicii WMS, WFS

Imagini stradale

2025-03-11T09:18:00.001+02:00

Lidar, prelare, vizualizare, editare .

2024-11-06T15:35:00.001+02:00

Bucuros nevoie mare, mai ales atunci când, primești de la oameni minunați, pe care nici nu îi cunoști, date Lidar. Apreciez acest gest enorm. As agreed on LinkedIn, here are some sample LAS point clouds from Lidaretto H32(X) scanners

Aparatura: Lidaretto H32(X)

Laser Class 1 – Eye safe

Channels 16 / 32

Measure Range 120m / 300m

Accuracy +/- 1cm (typical)

Number of returns Max. 2 / 3

Resistance IP67

GNSS receiver Novatel OEM7, 555 channels, dual GNSS (optional)

GNSS signals Standard GPS+GLONASS L1/L2, upgradable to GALILEO and BEIDOU

GNSS accuracy PP 1-2cm

IMU accuracy PP Heading/Pitch/Roll - 0.038/0.008/0.008; 0.011/0.005/0.005 (optional)

Softuri:

Utilizare:

Pagina test embedare hartă patrimoniu

2024-10-31T13:02:00.004+02:00

Parcelări pentru PUZ

2024-09-30T14:17:00.002+03:00

Atunci când ești inspirat de urbaniști, să găsești softuri pentru a genera soluții de parcelare.

Implementare GIS în Primărie

2024-08-16T10:51:00.003+03:00

Orice Primărie (instituție, firmă) care dorește să își realizeze propiul GIS poate să o facă. Anul acestei imagine nu este greșit 2014. De prin 2007 lucrez cu softuri pentru gestionarea informațiilor spațiale.

Am fost chemat la UAT Nojorid să fac o implementare de GIS, după o analiza, imaginea de mai sus reprezintă realitatea, lipsa datelor în format vector, cât și procedurile de lucru cu astfel de date, trebuiesc îmbunătățite. Asigur asistență tehnică pentru astfel de implementări, prin care se poate realiza în GIS următoarele:

- transpunere PUG în GIS,

- nomenclatura stradală RENNS,

- evidența CU/AC,

- gestionarea imobilelor (numere topografice, cadastrale),

- rețele edilitare (apa, canal, electrice, gaz),

- hartă pe pagina de web a primăriei cu cele de mai sus.

UAT Avram Iancu

2024-08-03T09:36:00.001+03:00

Despre OSM

2024-07-23T08:33:00.004+03:00

View Larger Map

1. Wikipedia

2. Editare

3. Utilizare

De la fire, la mapiton, publicarea datelor geospatiale pe web, servicii WMS, WFS

2024-06-03T09:52:00.003+03:00

Publicarea certificatelor de urbanism "CU", autorizația de construire/desființare "AC"

2024-05-08T08:00:00.004+03:00

În conformitate cu ORDINUL nr. 839 din 12 octombrie 2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 23 noiembrie 2009,

Articolul 41

Asigurarea caracterului public

(1) Lista certificatelor de urbanism este publică.

(2) Lista se actualizează și se afișează lunar la sediul și pe pagina proprie de internet a emitentului și cuprinde enumerarea certificatelor de urbanism emise inclusiv în luna precedentă (în ordinea eliberării), făcându-se evidențierea fiecărui imobil prin menționarea adresei, a numărului cadastral și de carte funciară, precum și a scopului pentru care a fost emis actul.

(la 06-01-2020, Alineatul (2) din Articolul 41 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 34, Articolul I din ORDINUL nr. 3.454 din 31 decembrie 2019, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 06 ianuarie 2020 )

(3) Documentațiile de urbanism și de amenajare a teritoriului, precum și celelalte reglementări care au stat la baza emiterii certificatului de urbanism vor putea fi consultate la cererea solicitanților certificatelor de urbanism, în conformitate cu un regulament aprobat prin hotărâre a consiliului județean/local, după caz.

(4) Pe pagina proprie de internet a emitentului certificatului de urbanism sunt publicate, în mod obligatoriu, regulamentele locale de urbanism și reglementările urbanistice din documentațiile de urbanism aprobate.

(la 06-01-2020, Articolul 41 din Sectiunea 1 , Capitolul III a fost completat de Punctul 35, Articolul I din ORDINUL nr. 3.454 din 31 decembrie 2019, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 4 din 06 ianuarie 2020 )

Deschiderea datelor geospatiale

2024-03-07T16:24:00.003+02:00

Aici rezumatul.

Zonarea fiscală Oradea

2024-02-06T10:54:00.004+02:00

Pentru determinarea zonelor fiscale A, B, C, D este necesar întocmirea punctajului la nivel de număr cadastral. 5 minute, de la o stație de transport în comun, este unul din multele criterii. Link către HCL 731/2005. HCL 996/2023 cu zonificarea pe străzi, în Oradea.

Transpunere PUG în GIS

2024-01-18T04:44:00.009+02:00

Pentru o mână de ajutor, este la modă "Transpunere PUG în GIS", voi enumera etapele convertiri datelor din fișiere *.dwg, *.dxf în fișier *.gpkg conform specificațiilor din:

M.O. partea I, nr. 470/29.05.2023 poate fi consultat gratuit la adresa web: https://monitoruloficial.ro/Monitorul-Oficial--PI--470--2023.html

Ce este GPKG?

GPKG (GeoPackage) este un format de fișier standardizat pentru stocarea și schimbul de date geospațiale. Acesta este bazat pe specificația SQLite, permițând utilizarea unei baze de date relaționale pentru a gestiona informațiile geospațiale într-un mod eficient.

Istoric:

2010: Formatul GPKG a fost propus de OGC (Open Geospatial Consortium) ca o soluție pentru necesitatea de a stoca date geospațiale într-un mod compact și interoperabil.

2012: OGC a adoptat oficial GPKG ca standard.

2015: A fost publicată versiunea 1.0 a specificației GPKG, care a inclus funcționalități de bază pentru stocarea vectorilor, rasterelor și metadatelor.

2020: Standardul a fost revizuit pentru a include noi extensii și îmbunătățiri, cum ar fi suportul pentru datele 3D și temporale.

Caracteristici principale

Interoperabilitate: GPKG permite diverse aplicații GIS să citească și să scrie datele fără a fi necesar un format specific pentru fiecare aplicație.

Stocare eficientă: Datorită utilizării SQLite, GPKG este compact și poate gestiona volume mari de date geospațiale.

Suport pentru date multiple: Poate stoca atât date vectoriale (puncte, linii, poligoane), cât și date raster (imagini).

Metadate: Include posibilitatea de a adăuga metadate despre datele stocate, ceea ce facilitează gestionarea și utilizarea acestora.

Utilizări comune

GIS (Sisteme Informaționale Geografice): Folosit pe scară largă în aplicațiile GIS pentru stocarea și manipularea datelor geospațiale.

Cartografie: Utilizat pentru crearea și distribuirea hărților digitale.

Aplicații mobile: Suportă aplicații care necesită acces la date geospațiale într-un format eficient.

GPKG se dovedește a fi un instrument extrem de util pentru profesioniștii din domeniul geospațial, oferind o soluție robustă pentru gestionarea datelor într-o lume din ce în ce mai dependentă de informațiile geospațiale.

Urmează....

1. Verificarea existenței geometriilor în fișierele *.dxf/*.dwg

https://www.slideshare.net/slideshow/pug-in-gis-varianta-unui-tehnician-automatizari/273442468

Harta județului Bihor

2024-01-16T07:57:00.003+02:00

M-am gândit toată ziua despre ce să povestesc despre hartă, nu prea am avut eu cuvintele la mine, dar vă trimit textul:

Ideea contrucției acestei hărți a început în urma unei vizite de câteva ore în Oradea, oraș situat în partea opusă de „acasă”, care a presupus o călătorie de aproximativ 15 ore cu trenul. Inspirația a venit mai exact pe segmentul Stâna de Vale - Vadu Crișului, unde trecerea rapidă prin câteva trepte de relief mi-au adus aminte de cromatica hărților cu de tip MNT (model numeric al terenului) pe care le mai făceam în timpul facultății. Bineînțeles, o hartă cu această tematică ar spune prea puține dacă nu ar cuprinde și elementele de construcție umană: așezări, drumuri și căi ferate, pe lângă rețeaua hidrografică și forma și delimitarea spațiilor antropizate locuite (așezări urbane și sate). Astfel, pentru acest demers, am selectat o serie de date geospațiale de bază (cote altimetrice, categorii de drumuri, magistrale), cât și elemente de geografie umană (densitatea populației conform ultimului recensământ al populației, piramida vârstelor), care au rolul de a consolida gradul înalt al accesibilității de a citi harta, independent de gradul de avizare în cartografie a privitorului. Rezumând, sursele de date utilizate pentru această hartă sunt: Geofabrik (rețea hidrografică, drumuri, căi ferate, UAT-uri, localități) Corine Land Cover 2018 (utilizarea terenului) Copernicus EU DEM (DEM raster 25m) RPL 2021 (densitatea populației, piramida vârstelor) Geoportal ANCPI (cote altimetrice).

Vectorizare hărtii

2024-01-08T09:08:00.011+02:00

Vectorizarea hărților, un proces important de realizare a unui GIS, pentru fiecare comună din România.

Ghid de realizare:

- scanare la rezoluție 300 dpi color,

- procesare imagine, export in alb/negru,

- georeferențiere, sunt foarte bune GCP-urile

- vectorizare, introducere date

WebGIS

2023-12-14T12:11:00.002+02:00

Publicarea datelor geospațiale cu ajutorul celor de la #mapiton, prefer fișiere *.gpkg, acestea fiind disponibile pe web, asigurând o funcționalitate bună atât pe PC cât și pe dispozitive mobile.

Datele pot fi din diverse domenii: cadastru, rețele utilități (apă, canal, electricitate, gaz), inventarul mijloacelor fixe, patrimoniul public/privat la nivel de primărie cât și în cadrul unei societăți private.

Acces aici

Generare, import fișier xml

2023-10-21T19:08:00.003+03:00

Tot mai des întălnesc, aceste cerințe, ne trebuie un fișier *.xml, platforma suportă doar import în accest format. RENNS, ANCPI, ANRE, cu siguranță mai sunt și alți. QGIS este un bun început, care netezește drumul către obținerea *.xml-ului dorit.

Nomenclatura stradală

2023-07-03T09:48:00.001+03:00

Categoriile de folosință ale terenurilor

2023-05-10T19:20:00.000+03:00

Articol născut, din mâncărimea buricelor degetelor, care au primit comandă, de-a săpa meandrele internetului ( împins și de Super D, că de, dacă nu te întrebi tu, te întreabă altcineva și trebui să-i răspunzi ), să rezolve o dilemă: omul - terenul - impozitul.

Acum realizez că ordinea nu este corectă, mai citiți odată după (dilemă:). Corect ar fi terenul-omul-impozitul . Sunt convins că sunteți de acord cu ordinea, cel din mijloc direct răspunzător cu extremitățile. Las mai jos câteva rânduri din ce am înțeles eu, terenul a devenit o resursă importanță a societăți, limitată ( atât este... ) s-au pornit războaie, se moare pentru pământ, nu știm să avem grijă de el, este pe categorii, se plătește impozit pe el, mai mult s-au puțin depinde de: țară, localitate, zonă.

Din prezent

Categoria de folosinţă a terenului, individualizată printr-un cod, este unul dintre atributele parcelei. Evidenţierea la partea tehnică a cadastrului general a categoriei de folosinţă, alături de celelalte atribute este necesară atât pentru întocmirea cărţii funciare cât şi pentru stabilirea sarcinilor fiscale care grevează bunurile imobile. Fiecare dintre cele cinci destinaţii ale terenurilor, pot avea categorii de folosinţă predominante, care ocupă suprafaţa majoritară şi categorii de folosinţă care ocupă un procent mai mic. De exemplu, categoriile de folosinţă predominante sunt: arabilul, viile, livezile, fâneţele şi păşunile, dar un procent mai mic îl ocupă şi construcţiile, apele etc. Tot astfel, în intravilane, în afară de categoria de folosinţă curţi-construcţii care este predominantă în cadrul destinaţiei, se includ şi alte categorii de folosinţă care ocupă suprafeţe mai mici, ca, arabil, livezi, ape, etc.

Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face numai pe bază de documente, anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei. Procedura de înregistrare şi categoriile de documente se vor stabili prin norme metodologice.

Impozitul/taxa pe teren se stabileşte luând în calcul suprafaţa terenului, rangul localităţii în care este amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.

Explicații foarte utile cu clasificarea terenurilor aici

Istoric

Bugetul trebuie echilibrat, tezaurul trebuie reaprovizionat, datoria publică trebuie micşorată, aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată şi ajutorul dat altor ţări trebuie eliminat pentru ca Roma să nu dea faliment.
Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului.
(Cicero, anul 55 î.Hr.)

DIN CELE MAI VECHI TIMPURI PÂNĂ LA ÎNTEMEIEREA PRINCIPATELOR
Cea mai veche mențiune cu caracter istoric despre geți datează din 512 î.Hr., când istoricul grec Herodot scrie în Istoriile sale că „geții sunt cei mai viteji mai drepți dintre traci”, în contextul conflictului dintre sciți și perșii conduși de regele Darius.

După cucerirea Daciei de către romani, locuitorii Daciei romane se împart în următoarele categorii: cetăţeni romani - aveau toate drepturile; locuitorii municipiilor - aveau drepturi limitate; peregrinii (băştinaşii) - care au devenit cetăţeni romani în urma decretului dat de împăratul Caracalla în anul 212 d.Hr.; sclavii sau robii.
Din punct de vedere administrativ, Dacia avea trei feluri de aşezăminte:
Coloniile - formate numai din cetăţeni care aveau toate drepturile;
Municipiile - aşezăminte cu mai puţine drepturi în comparaţie cu coloniile, deoarece erau considerate cetăţi străine care, totuşi, aveau anumite drepturi în schimbul serviciilor prestate;
Satele - erau locuite de populaţia autohtonă.

Obligaţiile faţă de stat erau acoperite sub diverse forme, fie în muncă, fie în bunuri, fie în bani. Taxele erau colectate şi utilizate de Imperiul Roman prin intermediul unui sistem administrativ condus de un Proconsul (Trium Daciarum) care avea trei „procuratores” cu îndatoriri regionale. Aceşti „procuratores“ aveau îndatorirea de strânge dările şi de a repartiza cheltuielile. Ei erau ajutaţi de un corp întreg de funcţionari fiscali. Dările percepute de la locuitorii din Dacia erau la fel ca cele percepute de pe tot cuprinsul Imperiului Roman şi erau de două feluri: directe sau indirecte.

Dările percepute de la locuitorii din Dacia erau la fel ca cele percepute de pe tot cuprinsul Imperiului Roman şi erau de două feluri: directe sau indirecte.

Impozitele directe erau:
a) Tributum soli, adică darea funciară asupra proprietăţilor imobiliare. Impozitul era aşezat nu pe venit, ci pe capitalul la care imobilul era evaluat, adică valoare venală la care se percepea impozitul restrictiv, de obicei 1% pe an;
b) Tributum capitis, care era darea pe cap de locuitor şi era plătită numai de cei care nu plăteau darea funciară; în afară de aceste două dări, locuitorii mai erau obligaţi la anumite munci sau servicii numite vectigalia.

Impozitele indirecte erau:
a) Darea numită vicesima hereditatum, care era a 20-a parte din moştenire adică 5%;
b) Darea de sclavi numită vicesima libertatum;
c) Taxele vamale numite portaria.

DE LA ÎNTEMEIEREA PRINCIPATELOR PÂNA LA REGULAMENTUL ORGANIC
Această perioadă se împarte în două subcapitole:

1. Epoca domnitorilor români, care ţine de la întemeierea Principatelor, adică de la sfârşitul secolului al XIII-lea până la începutul secolului al XVIII-lea;
2. Domniile fanariote.
Încă de la începutul întemeierii Principatelor, organizarea de stat a Munteniei şi Moldovei, Domnul concentra în mâinile sale toate cele trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească.
Administrarea fiscală a Principatelor era făcută de un întreg aparat fiscal începând cu Domnul, care scotea şi ridica toate dările, continuând cu Marele Vistiernic până la ceilalţi funcţionari din oraşe şi sate care se ocupau cu încasarea în mod efectiv a dărilor. Toţi aceştia formau aparatul fiscal.

În continuare îi vom analiza pe rând:
Domnul – stabilea cuantumul dărilor.
Marele Vistiernic - funcţia corespunzătoare ministrului de finanţe de azi.
Această denumire apare pentru prima dată în hrisovul din 8 ianuarie 1394, privitor la donaţiile făcute de Mircea cel Bătrân Mănăstirii Cozia. El era ajutat de: vtori-vistiernic, tretivistieri, logofeţi de vistierie (numiţi şi diaci de vistierie în Moldova) şi vistiernicei.

Având în vedere că primele dări din Principatele noastre au fost în natură, vom începe cu clasificarea funcţionarilor însărcinaţi cu strângerea lor astfel:
Găletarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea produselor agricole;
Vinăricerii - funcţionari care luau vinăriciul;
Fânarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea fânului;
Goştinarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei pe oi, porci sau vaci;
Oiarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea vămii pe oi;
Mierarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei pe miere şi ceară de albine;
Stolniceii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei pe peşte;
Clucerii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei de la fân și orz;
Vameşii pentru produsele laptelui - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei pentru produsele lactate;
Vameşii pe fructe - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei pe produsele pomilor;
Găblarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei de la cereale;
Ilişarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea anumitor dări în natură, dar numai în situaţii extraordinare;
Caminarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmelor din băuturi spirtoase.

În afară de aceste dijme locuitorii mai erau obligaţi să presteze şi alte munci. Numărul funcţionarilor care se ocupau de acest lucru (clăcarii şi potcovarii) era de asemenea foarte important.
Cea mai importantă categorie de funcţionari era cea a birarilor sau ashuharilor.
Birarii erau funcţionarii însărcinaţi cu strângerea dărilor în bani. Îi întâlnim pentru prima dată în actul din 22 iunie 1418 de la domnitorul Mihail I al Munteniei prin care acesta a permis mănăstirilor Cozia şi Cotmana să ia dănii.

Epoca domnitorilor fanarioţi
Epoca domnitorilor fanarioţi începe de la 1711 şi ţine până în anul 1821 când se instaurează domnii pământeni în urma Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu.
Unul din domnii care s-au ocupat de organizarea Principatelor a fost Constantin Mavrocordat.

Din punct de vedere financiar putem enumera următoarele reforme:
1. A introdus principiul generalităţii la impozit, care însemna că toţi locuitorii ţării erau obligaţi la plata birului în sistemul cislei;
2. A desfiinţat următoarele dări: porâtul, văcăritul, cumita pe vite;
3. A dat fiecărui boier deţinător de demnităţi în stat o leafă în raport cu munca sa, iar celorlalţi o leafă în raport cu venitul lor;
4. A micşorat numărul dregătorilor;
5. A unit venitul cămării cu venitul tezaurului public, alcătuind o singură casă de unde se făceau plăţile;
6. A înfiinţat casa răsurilor care se alimenta cu câte 4 parale la leu din veniturile tezaurului;
7. A fixat birul fiecărui ţăran la 10 lei pe an plătibil în 4 sferturi pe an.

DE LA REGULAMENTUL ORGANIC PÂNĂ LA UNIREA PRINCIPATELOR
Epoca domnilor pământeni
Această epocă se caracterizează din punct de vedere al finanţelor cu cea fanariotă. Organizarea fiscală a Principatelor rămâne la fel cum hotărâse Mavrocordat.

Epoca Regulamentului Organic
În anul 1828 Principatele Române sunt ocupate de către ruşi în urma războiului ruso-turc care s-a încheiat cu pacea de la Adrianopol din septembrie 1829. În urma păcii s-a hotărât ca Principatele să rămână sub administraţie rusească şi suzeranitate turcă.
Regulamentele Organice (1831, pentru Muntenia și 1832 pentru Moldova) organizează asemănător administrația și finanțele fiecăruia dintre Principate.
În urma intervenţiei generalului Kiseleff pe lângă Buteniev - ministrul Rusiei la Constantinopol, guvernul rus a încercat prin consulul general al Principatelor, Minciaky, să introducă un impozit funciar asupra proprietăţilor rurale fără deosebire.
Pentru a ameliora sistemul de repartiţie şi de percepere a impozitelor „care au ruinat principatele”, instrucţiunile preconizează abolirea diferitelor categorii de „privilegiaţi” din punct de vedere fiscal (scutelnici, posluşnici, breslaşi, slujitori), dar nu pentru a institui egalitatea în faţa impozitelor, ci pentru a uşura sarcinile fiscale ale birnicilor şi a permite o nouă repartiţie, în folosul boierilor, a rentei centralizate de stat. Pentru unificarea organizării celor două principate, se recomandă ca aceleaşi impozite să fie introduse în acelaşi timp în amândouă principatele.
De asemenea, tot acum se naşte şi o nouă clasă socială, cea a arendaşilor de moşii.

În perioada 1827-1831 instituţia însărcinată cu administrarea finanţelor publice funcționase sub denumirea de Visteria Ţării Româneşti, ca parte structurală a Divanului Săvârşitor.
Modificările aduse de adoptarea Regulamentului Organic, prin transformarea Divanului Săvârşitor în Sfat Administrativ, au vizat şi această instituţie care a funcţionat începând cu anul 1831 sub numele de Departamentul Visteriei Ţării Româneşti.

PRINCIPATELE UNITE ROMÂNE 1859 – 1881

După alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în cele două Principate, se impunea cu tot mai multă acuitate realizarea unirii administrative a Moldovei şi a Ţării Româneşti.

În acest sens, prin Decretul Domnesc din data de 31 ianuarie 1862, se hotărăşte desfiinţarea Ministerelor din Iaşi şi transportarea arhivei cancelariilor Departamentelor Ministerelor în Bucureşti. În aceste condiţii, ca urmare a preluării atribuţiilor Ministerului din capitala Moldovei, sarcinile Ministerului de Finanţe din Bucureşti au sporit în mod simţitor. Se impunea, în consecinţă, elaborarea unei legi de organizare a Ministerului care să-i permită desfăşurarea activităţii în cele mai bune condiţii.
Decretul Domnesc pentru organizarea provizorie a Ministerului Finanţelor din data de 4 iunie 1862 stabilea serviciile şi birourile fiecărei structuri a Ministerului cu menţionarea atribuţiilor lor. În aceste condiţii, la începuturile sale, administraţia centrală a Ministerului Finanţelor a fost organizată provizoriu după cum urmează: Secretariatul General; Inspecţiunea generală de finanţe; Administraţia contribuţiilor directe; Administraţia veniturilor indirecte: sare, timbru, domenii şi alte produse ale bugetului; Direcţia Vămilor; Direcţia Poştelor; Contabilitatea generală şi mişcarea fondurilor şi Casieria centrală a tezaurului public. De-a lungul timpului, organizarea inițială a Ministerului de Finanțe a suferit schimbări radicale ca urmare a necesității adaptării la realitățile create de diverse evenimente precum: lărgirea sferei de acțiune a Statului prin realizarea Unirii, cele două războaie mondiale și consecințele lor, modificările regimului politic, alinierea la standardele internaționale prin noi sisteme de impunere, noi concepții și metode asupra controlului avutului statului. Între actele normative care au reglementat activitatea Ministerului de Finanțe până la instaurarea regimului comunist se numără: Legea din 1864; Legea pentru organizarea Ministerului de Finanțe din 1867; Legea pentru organizarea administrației finanțelor statului din 6 martie 1897; Legea pentru organizarea administrației generale a finanțelor statului din 1912; Legea pentru organizarea Ministerului de Finanțe din 1928 (MO nr. 111 din 23 martie 1928); Legea pentru organizarea ministerelor din 1929; Legea de organizare a Ministerului de Finanțe din 1933.

ub domnitorul Alexandru Ioan Cuza se produce un eveniment foarte important prin interzicerea arendei veniturilor din dările indirecte. După unificarea administrativă şi fiscală a Principatelor din anul 1862 s-au făcut următoarele reforme:
Legea pentru unificarea contribuţiei de poduri şi şosele din 31 martie 1862;
Legea contribuţiei funciare din 31 martie 1862;
Legea petentelor din 26 ianuarie 1863 (această lege este practic prima lege prin care cei nemulţumiţi de calcularea impozitelor se puteau adresa în scris statului);
Legea pentru unificarea contribuţiilor personale din 8 ianuarie 1863.
De remarcat că, în data de 8 octombrie 1863, Ministerul de Finanţe, prin ministrul C.C. Iliescu, transmite o circulară cu toate aceste legi numită „Condica contribuţiunilor directe“.
24 ianuarie 1864 – Se înființeaza Curtea de Conturi, organism suprem de control a gestiunii publice, cu atribuții de control administrativ și judecătoresc. Inițial, conducerea acesteia este asigurată de reprezentanți aleși de Adunarea Deputaților, iar după 1895 conducerea este numită de Ministerul Finanțelor.
22 august 1864 - Primul împrumut extern din istoria României, încheiat cu bancherii Stern din Londra în timpul mandatului lui Ludovic Steege ca ministru de Finanțe. Acesta a reprezentat momentul debutului țării noastre pe piața financiară a Europei. Guvernul român de la acea vreme a obținut împrumutul pe piața financiară londoneză prin Banca Imperială Otomană și cu ajutorul fraților Stern. În valoare de 916.000 de lire sterline, împrumutul era contractat cu o dobânda de 7% și a fost garantat de statul român cu veniturile vămilor. Banii obținuți astfel erau destinați, în principal, finanțării despăgubirilor rezultate din secularizarea averilor mânastirești din 1863 și pentru înzestrarea oștirii române.
1/13 decembrie 1864 - Publicarea legii de înființare a Casei de Depuneri și Consemnațiuni în Monitorul Oficial nr. 268.
24 decembrie 1864 – Constituirea primului Buget Unificat al României, prezentat Adunarii Elective de către ministrul de Finanțe Ludovic Steege.

1 ianuarie 1865 – A fost pusă în aplicare prima lege a contabilității statului, care cuprindea dispoziții asupra modului de întocmire și executare a bugetului de stat.
13 ianuarie 1868 – Intră în vigoare Legea pentru înființarea sistemului monetar al leului și pentru fabricarea monedelor naționale, în baza proiectului din 10 aprilie 1967 adoptat de Camera Deputaților. După Unirea Principatelor, încercările Guvernului român de a menține un curs stabil al monedelor europene se lovise de nenumărate obstacole. Cel mai puternic s-a dovedit absența unui sistem monetar unitar. Adoptarea acestuia a avut un rol decisiv în obținerea independenței economice a României. Legea monetară din 1867, inițiată de Petre Mavrogheni, fixa cantitatea de material prețios – aur și argint – care forma unitatea monetară a leului și etalonul prețurilor în România: conținutul leului aur a fost stabilit la 0,3225 grame aur cu titlul de 9000 la mie, dar legea prevedea și raportul de evaluare între aur și argint la 1 contra 14,38. A fost adoptat astfel sistemul bimetalist. Legea monetară mai stabilea caracteristicile monedelor naționale de aur și argint și condițiile de fabricare ale acestora. Dreptul de a bate monedă era rezervat statului român. Baterea monedei de aur și argint a fost întârziată nu numai din lipsa mijloacelor financiare, dar și din cauza relațiilor de dependență a statului român față de Imperiul Otoman. Așadar, primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, cu valori nominale de 1 ban, 2 bani, 5 bani și 10 bani, care au fost bătute în Anglia, în 1867. Primele monede de argint au fost bătute abia în 1872. În 1879 au fost bătute și cele de aur, purtând efigia prințului Carol.

7 iunie 1871 - Guvernul Lascăr Catargiu, prin Petre Mavrogheni, ministrul de Finanțe, prezintă Camerei un proiect de lege pentru stingerea datoriei flotante printr-un împrumut domenial (se ipotecau 381 domenii ale statului pentru un împrumut de 78.000.000 lei). Se iau o serie de măsuri menite să stabilezeze situația financiară dificilă a țării, având în vedere că în 1870 datoria flotantă a României se ridica la 54.431.589,80 lei. Se introduce monopolul tutunului (noiembrie 1871), se majorează impozitul funciar de la 4% la 6%, se introduce taxa de timbru și de înregistrare a taxelor de licență pentru băuturile spirtoase (februarie 1872) ș.a. Între 1871-1873 bilanțul a fost pozitiv. În patru ani, Petru Mavrogheni, bun organizator al finanțelor publice, a reușit să obțină un spor al veniturilor bugetare de 20 milioane (de la 70 de milioane la 90 de milioane lei). Totuși, spre sfârșitul guvernării conservatoare (1871-1876), bugetul va fi din nou deficitar.
12 iunie 1877 - Legea pentru emisiunea biletelor ipotecare în bancnote de 5, 10, 20, 50, 100 și 500 lei (pentru o valoare de 30.000.000 de lei) garantate de bunurile imobiliare ale statului, prima hârtie-monedă din România, având drept scop producerea mijloacelor bănești în vederea finanțării Războiului de Independență (1877-1878), lege promovată de Ion C. Bratianu în calitate de prim-ministru și ministru de Finanțe.

11 aprilie 1880 – Principele Carol I promulga legea de înființare a Băncii Naționale a României (Legea pentru înființarea unei bănci de scont și circulațiune). Proiectul, depus de I.C. Brătianu în Parlament, ilustra politica liberala „prin noi înșine”, pe fondul stabilității politice datorate Războiului de Independență victorios, recunoașterea internațională a Independenței, ceea ce elimina impedimentele resimțite atunci când au avut loc primele emisiuni ale monedei naționale.

REGATUL ROMÂNIEI 1881 – 1947

14 martie 1881 - Parlamentul României a votat transformarea României în Regat.
10 mai 1881 - Domnitorul Carol I a fost proclamat Rege al României.
12/24 martie 1890 – Legea pentru introducerea sistemului monometalist bazat pe aur, adoptată din cauza diferențelor de valoare create pe piața monetară internațională între aur și argint, ultimul cunoscând o scădere, modificându-se astfel prevederile legii din 1867. În textul actului normativ se menționa: „Unitatea monetară a României este leul de aur. Un kg de aur finețe 9/10 valorează 3100 lei”.
1898 - Se încheie un împrumut extern de 180.000.000 lei, în timpul mandatului lui George Manu, ministru de Finanțe în guvernul George Gr. Cantacuzino (11 aprilie 1899 – 7 iulie 1900). Situația financiară era gravă și de aceea găsirea de noi surse de venituri era stringentă. Parlamentul votează o taxă de timbru și de înregistrare, urcarea prețului tutunului, sporirea tarifelor căilor ferate ș.a. Cu toate acestea, deficitul bugetului 1899-1900 ramâne totuși de peste 35 de milioane, cel mai mare pe care îl avusese România până atunci.
26 martie 1901 - Proiectul de buget supus votului Parlamentului de către guvernul Dimitrie A. Sturdza (14 februarie 1901 – 20 decembrie 1904) își propunea să modifice major politica financiară a statului. Acesta propune mari reduceri de cheltuieli și cuprinde un număr crescut de impozite. Cifra totală a veniturilor statului, cuprinzând și creșterea unor impozite era de 218.500.000 lei. Suprimând o serie de posturi, guvernul face o economie de 10.327.646 lei. Reducând salariile, după o scară progresivă, de la 25 la 20% (toate salariile peste 800 de lei erau micșorate cu 20%), se face o economie de 8.255.836 lei. Înlăturând orice risipă și cheltuială nefolositoare, s-au mai obținut 8.002.628 lei. Suma acestor economii s-a ridicat la 25.193.986 lei. Treptat, criza este depășită.
1903 - Ministrul liberal Emil Costinescu efectuează o reformă a finanțelor comunale radicală, prin care se desființau accizele de intrare a produselor în localitățile respective, suprimându-se astfel barierele de taxare dintre comune: numărul de accize s-a redus de la 132 la 32 și se aplicau la locul de producție sau la punctul de vamă dacă produsele erau din import. Perceperea nu se mai făcea de către comune, ci de către administrațiile financiare ale statului, Ministerul de Finanțe urmând să repartizeze, prin Fondul Comun, alimentat de impozitele locale, fiecărei comune partea necesară de venituri; acesta reducea aparatul de percepere prin desființarea celui comunal și îi permitea redistribuirea fondului colectat în raport de interesele particulare și generale ale comunelor, dar cu oarecare arbitrar din partea Ministerului de Finanțe. Reforma finanțelor comunale din 1903, cu toate modificările numeroase intervenite, chiar și după reforma de unificare a impozitelor locale din 1923, a rămas baza sistemului de finanțe locale din toată perioada.

Ianuarie 1908 – Apare publicația „Revista generală de comerț și contabilitate”, care va fi editată până în 1941.

1 Decembrie 1918 – Înfăptuirea statului național unitar. Primul Război Mondial adusese imense jertfe umane și materiale; gravele dificultăți cu care se confruntau producția agricolă și industrială, transporturile, comerțul afectau profund finanțele publice și circulația monetară. Bugetul ordinar al țării care, timp de 15 ani înainte de război, se încheiase cu importante excedente, în 1919 înregistra un deficit de peste 3 miliarde de lei, la care se adăuga deficitul bugetului extraordinar. Datoria statului fața de Banca Națională, aproape inexistentă înainte de război (13 miliarde de lei în 1913), se va cifra, în 1919, la 3,8 miliarde lei. La acestea se adaugau obligațiile impuse României prin tratatele de pace, datoriile interaliate provenind din razboi, cele din unificarea monetară sau din alte cauze.
1918-1938 - Portofoliul finanțelor a fost ocupat de o serie de personalități precum Oscar Kiracescu, Ion N. Angelescu, Aurel Vlad, Mihai Popovici, Constantin Argetoianu, Vintilă Brătianu, Ion I. Lapedatu, Iuliu Maniu, Virgil Madgearu, Victor Slăvescu, Mircea Cancicov, care și-au adus pe deplin contribuția în administrarea finanțelor statului român.
1937 – Apare publicația „Buletinul contabililor”.
29 octombrie 1918 - 27 septembrie 1919 - Mandatul lui Oscar Kiriacescu, primul ministru de finanțe al României Mari. La 6 februarie 1919 încheie o convenție cu Banca Națională, prin care se unifică mai întâi cele două credite de 1300 milioane lei și 300 milioane lei într-unul singur în valoare de 1.600.000.000, reducându-se totodată dobânda la 1% pe an. Tot cu prilejul acestei convenții, Ministerul Finanțelor are, printre altele, următoarele obligații față de Banca Națională: oprirea exportului biletelor Bancii Naționale, întrucât deveniseră obiect de speculă în toate țările vecine, precum și oprirea oricărui import de bilete din aceste țări.

La 15 ianuarie 1919, Ministerul de Finanțe lansează Împrumutul Unirii pe titluri de rentă 5% amortizabilă în 40 de ani și 90%.

1 august 1921 – Legea asupra contribuțiunilor directe, numita și „legea Titulescu”, denumită astfel după numele ministrului de finanțe, inițiatorul ei. În locul vechilor impozite pe care le desființează, legea impune șapte impozite cedulare (cedula – parte a veniturilor impozabile), de tip real, un impozit global pe venit, precum și un impozit asupra averii. Impozitele cedulare se stabilesc în cote proporționale, diferențiate în funcție de natura venitului la care se referă. Impozitul global era progresiv și se aplica tuturor veniturilor cumulate provenind din diverse surse, dupa ce fuseseră în prealabil supuse impozitelor cedulare.

Supusă criticilor, ”legea Titulescu” nu a intrat niciodată în vigoare.

23 februarie 1923 - Legea pentru unificarea contribuțiunilor directe și pentru înființarea impozitului pe venitul global din 1923, inițiată de Vintilă Brătianu. Aceasta păstrează, în linii mari, sistemul impozitelor directe, inițiat de N. Titulescu, cu unele modificări și adaptări. Astfel, în locul celor șapte impozite cedulare, se instituie șapte impozite denumite elementare, așezate pe: 1. Veniturile proprietăților agricole; 2. Veniturile proprietăților clădite; 3. Veniturile proprietăților mobiliare; 4. Veniturile comerciale și industriale; 5. Salarii și 6. Venituri din profesiuni și ocupații neimpuse de alte impozite. Impozitul pe venitul exploatărilor agricole care, în legea din 1921, avea o existență de sine stătătoare, în noua lege a fost suprimat, toate veniturile din surse agricole – atât ale proprietarilor, cât și ale arendașilor – fiind supuse unui singur impozit. Impozitele elementare vizează tot venitul net, care se determina fie pe bază de declarații, fie după semne exterioare, după caz. Trecerea de la impozitele pe produsul brut la impozitele pe produsul net, adică pe venit, diferențierea acestora în funcție de proveniența și natura veniturilor și completarea impozitelor elementare proporționale cu un impozit global progresiv de tip personal au marcat un pas înainte pe drumul perfecționării impozitelor directe. Legea Brătianu a ramas în vigoare încă mulți ani după trecerea în neființă a inițiatorului ei, în total aproximativ 25 de ani.

Exponent al politicii economice „prin noi înșine”, care nu excludea participarea capitalul străin, dar o condiționa de respectarea primatului intereselor naționale, Vintilă Brătianu creează pârghiile legale ale politicii „prin noi înșine” prin măsuri precum:
19 iunie 1923 - Conștient de insuficiența capitalurilor românești, Vintilă Brătianu a înființat „Societatea Națională de Credit Industrial” cu sarcina de a acorda credite întreprinderilor industriale, a contribui la mobilizarea creanțelor și a încuraja procesul de industrializare a țării. Astfel, 20% din capitalul noii bănci era subscris de stat și 30% de către Banca Națională, iar organizarea băncii era rezervată guvernului (ministerele de finanțe și de comerț) în conlucrare cu Institutul de Emisiune. Cu sistemul de credit astfel perfecționat, Vintilă Brătianu a creat noi societăți sau a contribuit la modernizarea celor existente prin asocierea statului cu capitalul bancar național: „Societatea Națională de Gaz Metan” (1925); IAR Brașov; Societatea Copșa Mică-Cugir (1926) ș.a.m.d.;
7 iunie 1924 - Legea privind comercializarea și controlul întreprinderilor economice ale statului, care lărgea posibilitățile de asociere a statului cu capitalul particular în întreprinderi independente ca administrație și gestiune, dar supuse controlului direct al statului prin comisari ai guvernului, precum și prin numirea unor membri în Consiliul de administrație și ca cenzori;
27 iunie 1924 - Legea pentru regimul apelor;
3 iulie 1924 - Legea minelor definea noua politică minieră a României pe temeiul art. 19 din Constituție, unde se consacra principiul că zăcămintele miniere și bogățiile de orice natură ale subsolului sunt proprietatea statului;
4 iulie 1924 - Legea energiei prevedea că pot obține concesiuni de amenajări de forțe hidraulice numai cetățenii români sau societați anonime române, constituite cu respectarea unor prevederi precise privind rolul capitalului național și al cetățenilor români în conducerea și administrarea lor.
1928 - Impozitul pe salariu înregistrează cea mai dinamică evoluție (a crescut de 5.12 ori), ajungând să ocupe primul loc (22,5% din totalul impozitelor directe față de 14,8% în 1923); pe locul secund s-a situat impozitul pe veniturile din comerț și industrie, dar ponderea acestuia s-a micșorat continuu (de la 28,7% în 1923 la 16,9% în 1928); pe locul trei s-a situat impozitul pe veniturile agricole (în creștere de la 13,6% la 15,7%); pe locul patru – impozitul pe veniturile valorilor mobiliare (în regres de la 23,1% la 13,3%); pe locul cinci – impozitul pe veniturile din clădiri (în creștere de la 6,5% la 9,7%), iar pe ultimul loc – impozitul pe veniturile din profesii libere (în scădere de la 4,1% la 3,1%). Modificările intervenite în structura impozitelor constituie o confirmare a faptului că diminuarea ponderii s-a produs tocmai la veniturile din comerț, industrie și profesii libere, la care evaziunea se practica pe scară largă, iar majorări s-au produs la impozitele pe salarii, agricol și clădiri, la care posibilitățile de sustragere a veniturilor de la impunere erau limitate.

10 noiembrie 1928 - Prin venirea la putere a guvernului Iuliu Maniu, România trece de la politica „prin noi înșine” la politica „porți deschise”, care modifica legislația economică liberală, inclusiv legea minelor, pentru a se asigura o „absolută egalitate“ între capitalul românesc și cel străin.
1929 - La scurtă vreme după apariția primelor convulsii în economia SUA, criza s-a resimțit și în alte țări ale lumii, inclusiv România. La noi, primele semne ale crizei s-au manifestat în toamna anului 1929 și au îmbrăcat forma diminuării prețurilor la cereale, ca urmare a scăderilor de prețuri la care se tranzacționau cerealele la bursele americane, adică pe cea mai importantă bursă a lumii. Din anul următor, s-au înregistrat scăderi de prețuri la petrol, la lemn, la vite, ca și la alte produse principale la export (cu circa 60%).
7 februarie 1929 - Legea pentru stabilizare monetară, potrivit căreia este menținut monometalismul, greutatea în aur a leului era de 32,226 ori mai mică decât cea stabilită în 1890, consacrându-se astfel puternică depreciere suferită după 1916. O puternică inflație depreciase leul, reducându-i puterea de cumpărare până la 1/40 față de perioada antebelică. Această lege a fost adoptată pe baza unui masiv împrumut extern (100.733.000 dolari). Pentru achitarea cuponului datoriei externe, guvernul Iuliu Maniu (10 noiembrie 1928-7 iunie 1930) a inițiat crearea Casei Autonome a Monopolurilor (1929), care avea dreptul exclusiv de exploatare a tutunului, sării, hârtiei, de țigarete, timbrelor și cărților de joc, câștigurile obținute fiind vărsate într-un cont special deschis la Banca Națională.
iunie 1930 – Guvernul Iuliu Maniu a obținut un împrumut de la trustul american „Morgan” în valoare de 8 milioane de dolari, în schimbul căruia a concesionat societății International Telephone and Telegraph Corporation din New York exploatarea telefoanelor pe 20 de ani. Promovând politica „porților deschise” în fața capitalului străin, guvernul a inițiat modificarea legislației liberale. Din cauza greutăților bugetare guvernul a mărit taxele existente sau a introdus altele noi pe produsele de larg consum, ceea ce a afectat serios nivelul trai al populației.
1931 – Măsurile pentru redresarea situației economice au continuat cu obținerea unui nou împrumut extern de la Banca Franței în valoare de 1.325.000.000 franci francezi, cu o dobândă de 10,23% pe an (1930), cu aplicarea primei curbe de sacrificiu (publicată la 30 decembrie 1930) în baza căreia salariile tuturor funcționarilor statului, caselor autonome și regiilor publice erau reduse cu 10-50%.
1 ianuarie 1932 - Guvernul introduce o a doua curbă de sacrificiu, pe fondul reducerii resurselor veniturilor statului de la aproximativ 40 miliarde în 1930 la numai 26 miliarde în 1932.
28 septembrie 1932 – Constatând că masa contribuabililor nu își putea plăti impozitele, guvernul a inițiat un proiect de lege prin care impozitul agricol se diminua cu 50%, cel pe clădiri se reducea de la 12% la 10%, cel profesional (pentru avocați, medici etc.) de la 8% la 6%.
12 aprilie 1933 – Legea conversiunii datoriilor agricole, care acorda un moratoriu de 5 ani debitorilor agricoli care aveau mai puțin de 10 ha și de 2 ani celor care posedau între 10 și 15 ha, precum și cetățenilor din mediul urban care aveau un venit impozabil pe clădiri de maximum 100.000 lei în București, de 80.000 în alte municipii și de 40.000 în comunele urbane.
19 aprilie 1933 – A fost promulgată legea pentru unificarea contribuțiilor directe și pentru înființarea impozitului pe venitul global.
7 aprilie 1934 – Legea pentru „lichidarea datoriilor agricole și urbane”

1939-1944 - La conducerea Ministerului Finanțelor s-au aflat Mitiță Constantinescu, Gheorghe N. Leon, Ion Gigurtu, George Gh. Cretzianu, general Nicolae Stoenescu, Ion C. Marinescu, Alexandru Neagu, Gheron Netta, general Gheorghe Potopeanu, general Constantin Sănătescu, Mihail Romniceanu, care au administrat România din punct de vedere fiscal în perioada dificilă a celui de-al Doilea Război Mondial.
Intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial a pus o imensă presiune asupra bugetului de stat, în special în ceea ce privește susținerea cheltuielilor de război, acestea fiind suportate în special prin împrumuturi masive de pe piața internă. „Împrumutul Reîntregirii“, prin care se solicita tuturor cetățenilor români să susțină financiar acțiunea de reconstrucție a Basarabiei și Bucovinei de Nord, a fost inițiat prin decretul-lege nr. 2200 din 1941.

REGIMUL COMUNIST 1947 – 1989
Republica Populară Română 1947 – 1965
15 august 1947 - Sub presiunea sovieticilor, fără o informare prealabilă a populației, a fost adoptată Legea nr. 287 pentru reforma monetară, care a intrat în vigoare la 15 august 1947. Anii celui de-al Doilea Război Mondial și perioada care a urmat produseseră o depresiune fără precedent a monedei naționale. Până la începutul lunii august 1947, nivelul prețurilor cu amănuntul crescuse de 8365 ori față de 1938, în circulație vehiculându-se o masă uriașă de semne monetare. Potrivit acesteia, bancnotele BNR și monedele emise de Ministerul Finanțelor au fost retrase din circulație. Acestea au fost înlocuite cu noi însemne monetare: bancnote de 100, 500 și 1000 de lei emise de BNR și monede în valoare de 50 de bani, 1, 2 și 5 lei de metal, cărora li se adăugau și bilete de 20 de lei de hârtie. Raportul de preschimbare a banilor vechi cu cei noi a fost de 20.000 de lei vechi pentru 1 leu stabilizat. Operațiunea s-a desfășurat pe o perioadă determinată, în intervalul 15–21 august 1947. Se impuneau anumite praguri pentru a limita circulația bănească și, mai mult decât atât, să deposedeze de bani pe cei care dețineau o cantitate prea mare în accepțiunea puterii comuniste. Astfel, salariații și pensionarii aveau dreptul de a schimba cel mult 3.000.000 lei vechi, la fel invalizii, văduvele și orfanii de război, iar agricultorii cap de familie - 5.000.000 lei vechi. Persoanele care nu puteau prezenta acte care să dovedească că exercitau o profesiune au avut dreptul de a preschimba cel mult 1.500.000 lei vechi. Consecința a fost o reducere drastică a masei monetare. O cantitate mare de bani care fusese economisită de firme, bănci sau persoane fizice devenise, peste noapte, lipsită de valoare sau predată autorităților statului. Devalorizarea leului în 1945-1947 a anulat practic datoria publică, iar Legea pentru reforma monetară recunoaște ca datorie publică doar rentele perpetue.

30 decembrie 1947 - Monarhia a fost abolită, regele Mihai I a fost nevoit să abdice și să părăsească țara. Parlamentul – care după alegerile generale din 1946 s-a transformat în Marea Adunare Națională – a adoptat Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, prin care Statul român a fost proclamat Republică Populară. Regimul comunist a adoptat o serie de măsuri care au vizat distrugerea elitei financiare și police interbelice, naționalizarea mijloacelor de producție, colectivizarea, reforma monetară ș.a. În primii ani de dominație comunistă resursele României au fost exploatate de sovietici prin intermediul companiilor mixte româno-sovietice SovRom, înființate după încheierea conflagrației mondiale pentru a gestiona plata uriașei datorii de război către URSS, stabilită prin Tratatul de Pace de la Paris la suma deloc neglijabilă de 300.000.000 dolari (la valoarea din 1938, echivalentul a cca 5 miliarde de dolari la valoarea din 2014).
1948 - România aderă la CAER.
februarie 1948 - Toate instituțiile de credit au fost radiate din registrul societăților bancare, ele putând fi reînscrise doar pe baza unei noi autorizații de funcționare emise de Curtea Superioară Bancară cu avizul BNR.
13 aprilie 1948 – Constituția Republicii Populare Române, prima constituție a României din perioada comunistă.
11 iunie 1948 – Legea pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi. Au fost naționalizate Societatea Națională de Credit Industrial, Casa de Economii și Cecuri Poștale și Casa de Depuneri și Consemnațiuni. Întreprinderile naționalizate puteau primi credite doar de la BNR.
13 august 1948 – Legea pentru dizolvarea și lichidarea întreprinderilor bancare și instituțiilor de credit.
13 noiembrie 1948 – Banca Națională a României a devenit prin lege Banca de Stat a Republicii Populare Române, guvernatorul a devenit președinte, fiind în același timp și adjunct al ministrului Finanțelor. Banca de Stat a RPR putea acorda doar credite pe termen scurt în baza planului de credite.
29 ianuarie 1949 - Decretul Marii Adunări Naționale pentru organizarea Ministerului de Finanțe al Republicii Populare Române din 29 ianuarie 1949.
26 ianuarie 1952 - O nouă reformă monetară a fost adoptată prin Hotărârea Consiliului de Miniștri cu privire la efectuarea reformei bănești și la reducerile de prețuri. Stabilizarea monetară din 1947 confiscase 94,16% din masa monetară existentă, dar treptat prețurile crescuseră. În 1952, această a doua confiscare a numerarului în circulație prevedea că sumele în numerar de până la 1000 de lei vechi inclusiv se preschimbau la raportul de 100 la 1, sumele cuprinse între 1000 și 3000 de lei vechi inclusiv la raportul de 200 la 1, iar cele care depășeau 3000 de lei la raportul de 400 la 1.
1956 – Apare „Evidența contabilă”, organ de presă al Ministerului de Finanțe, care își schimbă numele, în 1970, în „Revista de contabilitate”.
1964 - Decretul nr. 840/1964 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.

Republica Socialistă România 1965 – 1989
Republica Socialistă România (RSR) a fost denumirea oficială purtată de statul român în a doua parte a perioadei comuniste a țării (1965-1989), după ce inițial se numise Republica Populară Română. În această perioadă, țara a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, în calitatea sa de secretar general al partidului unic, Partidul Comunist Român (PCR), la care s-a adăugat, începând cu anul 1974, funcția de președinte al Republicii Socialiste România. Regimul comunist, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a avut un caracter preponderent dictatorial. A fost menținut controlul rigid al Comitetului Central asupra planificării centralizate, ceea ce a împiedicat orice pas către socialismul de piață.

1969 - Legea Marii Adunări Naționale de aprobare a Decretului nr. 784/1969 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor.
15 decembrie 1972 - România a devenit membră a FMI, în condițiile în care Ceaușescu avea nevoie de valută prin care să-și poată finanța planul ambițios de dezvoltare a producției industriale.
1981 - Datoria externă a țării se ridica la 10,2 miliarde de dolari (în 1971, datoria externă era de 1,2 miliarde dolari). Criza petrolului, cutremurul catastrofal din 1977, inundațiile din 1980 și 1981 au dat o lovitură producției industriale și au avut drept efect reducerea exportului de alimente, către care se îndrepta privirea lui Nicolae Ceaușescu pentru a plăti datoria externă. Faptul că era obligat să accepte condițiile băncilor occidentale a constituit o grea lovitură dată mândriei exacerbate a conducătorului român. El a declarat în mod sfidător, în decembrie 1982, că va plăti datoria externă până în 1990 și, pentru a realiza acest lucru, a introdus o serie de măsuri de austeritate fără egal chiar și în istoria neagră a regimurilor comuniste est-europene. În 1981-1982 s-a trecut la raționalizarea cărnii, a pâinii, a zahărului, a laptelui, a energiei; aceasta s-a extins la aproape întreaga țară, cu excepția Capitalei.

PERIOADA 1989 – PREZENT
Revoluția Română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații desfășurate în România, între 16 și 25 decembrie 1989, care au dus la căderea dictatorului Nicolae Ceaușescu și la sfârșitul regimului comunist din România. Demonstrațiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul și execuția soților Ceaușescu. La fel ca în țările vecine, în anul 1989 majoritatea populației din România era profund nemulțumită de regimul comunist. Politica economică și de dezvoltare a lui Ceaușescu (inclusiv proiecte de construcții grandomane și un regim de austeritate menit să permită României să-și plătească întreaga datorie externă) era considerată responsabilă pentru penuria extinsă din țară.

Între primele măsuri luate de noul regim politic figurează abandonarea planificării centralizate, liberalizarea prețurilor și conversia fostelor întreprinderi de stat în societăți comerciale, punându-se astfel bazele economiei de piață, asigurarea independenței de guvern a BNR, astfel încât politicile pro-ciclice ale guvernelor să fie stăvilite de o autoritate monetară independentă.

Între actele normative care au reglementat activitatea Ministerului de Finanțe după Revoluția din 1989 se numără: Hotărârea Guvernului nr. 978/1990 privind organizarea și funcţionarea Ministerului Finanţelor; Hotărârea Guvernului nr. 788/1992 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor; Hotărârea Guvernului nr. 449/1994 privind organizarea si funcţionarea Ministerului Finanţelor; Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală; Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea și funcţionarea Ministerului Economiei si Finanţelor; Hotărârea Guvernului nr. 34 din 22 ianuarie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice.

Ianuarie 1990 – Apare seria nouă a „Revistei de contabilitate”, sub numele „Revista Finanțe, Credit, Contabilitate”.
1 iulie 1993 – Introducerea cotei TVA, reglementată prin Ordonanța numărul 3/1992, aprobată prin Legea nr. 130/1992. Măsura a fost pusă în aplicare pentru a înlocui impozitul pe circulația mărfurilor. Valoarea cotei TVA în 1992 a fost stabilită la 18%.
24 octombrie 1994 – Legea nr. 87 pentru combaterea evaziunii fiscale.
11 mai 1999 – Legea datoriei publice nr. 81.
23 aprilie 2001 – Legea nr. 215 privind administrația publică locală.
11 iulie 2002 – Legea nr. 500 privind finanțele publice.
22 decembrie 2003 – Legea nr. 571 privind Codul fiscal.
1 ianuarie 2007 – Aderarea României la Uniunea Europeană.
1 ianuarie – 30 iunie 2019 - Președinția română a Consiliului UE. România a prezidat reuniunile Consiliului Afacerilor Economice și Financiare (ECOFIN), principalele realizări ale mandatului țării noastre fiind revizuirea ESA, Propunerea de Regulament de instituire a Programului InvestEU, pachetul privind TVA la comerțul electronic.

BIBLIOGRAFIE

Axenciuc, Victor, Evoluția economică a României. Cercetări statistico-istorice 1859-1947, vol. III. Finanțe-Credit-Comerț-Finanțe Publice, București, Editura Academiei Române, 2000
Banu, Angela, Datoria publică a României (1864-1949), București, Editura Oscar Print, 2012
Deletant, Dennis, România sub regimul comunist, București, Fundația „Academia Civica”, 1997
Mamina, Ion; Scurtu, Ioan, Guverne și guvernanți, București, Casa de Editură, Presă și Impresariat Silex, 1906
Murgescu, Costin, Mersul ideilor economice la români, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1987
Sasâna M., Eraclie, Organizarea aparatului fiscal în România, București, Institutul de Arte Grafice, 1940
Văcarel, Iulian, Finanțele publice. Teorie și practică, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1991
Văcarel, Iulian, Politici economice și financiare de ieri și de azi, București, Editura Economică, 1996
Xenopol A.D., Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol. I., Editura Saeculum, 2014

Text preluat de pe: https://mfinante.gov.ro/ro/web/site/istoric-mfp-12 la data de 10.05.2023

WebGIS, hărți pe pagină de web

2023-02-27T12:41:00.001+02:00

Și a venit perioda în care, împreună cu oameni cu acceași pasiune pentru hărți, să le realizăm pe pagină de web. Analizăm atent datele disponibile, formatul lor, dacă nu găsim, le colectăm din teren ( etapă consumatoare de timp și resurse dar le facem). Dacă sunt metodologii tehnice în legislație, le respectăm (deși sunt făcute .....). Sistemul presupune configurarea serverului, o adevărată aventură, mergem pe Linux, personalizăm aplicația după cerințele bine studiate și analizate, pentru ca harta să -- zboare --.

Îmi face plăcere, când văd discuțiile de pe forumuri despre hărți, cât de vitale și de nelipsite au ajuns. În România GIS-ul a apărut tot mai des pomenit prin instituțile statului. Per total, cu plusuri și minusuri dar cu o mare pasiune mergem înainte, nu este ușor dar când le vedem pe pc, telefon, tabletă, în mașină, camion, tractor, vapor, zâmbim. Cu siguranță învățăm în fiecare zi, domeniul este foarte complex, de la înțelegerea unei instalații electrice dintr-un echipament, până la, unde pun o bifă pe această setare.

Aici un exemplu

Despre fișierele pe care le deținem

2023-01-10T08:21:00.001+02:00

Am tot căutat softuri, pentru a vedea ce tipuri de fișiere (numărul lor, cât ocupă, ...) cât si posibilitatea de-a avea rapid niște rapoarte in diferite formate.

O soluție este Xinorbis 8.3.3 autor Paul Alan Freshney ultima versiune din 26.02.2020.

Actualizarea în format digital GIS a documentației de amenajare a teritoriului – PUG

2022-11-10T11:11:00.015+02:00

Ordinul 90/1991

Culori si semne conveționale....

Sunt intocmite în fișiere *dwg/dxf

Cum le standardizăm pentru GIS?

Există o reglementare, simboluri, culoare, atribute.....

Pentru cei care vor să dezbatem acest subiect, vă rog să lăsați un email in secțiunea comentarii.

Propunerile, sugestiile sau opiniile cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ supus dezbaterii publice pot fi transmise pe adresa Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Bd. Libertății, nr. 16, Latura Nord, sector 5, București, la adresa de e-mail: transparenta@mdlpa.ro, în termen de 15 zile calendaristice de la publicarea anunţului.

https://www.mdlpa.ro/pages/proiectordincompletarenormeaplicarelegea3502001amenajareteritoriuurbanism

actualizarea în format digital GIS a documentelor de amenajare a teritoriului și de planificare urbană

-- Actualizare si transpunere in format digital GIS a Planului Urbanistic General PUG --

Din anul 2007, un articol (http://www.marketwatch.ro/articol/2121/Utilizarea_platformelor_GIS_in_urbanism/ )

Structura standardizată de directoare și fișiere pentru realizarea documentației de urbanism în format GIS

Import fisiere dxf in cgxml

2022-11-09T08:28:00.000+02:00

Totul se face în QGIS

Scop: transformarea fișierului *.dxf, un sector pentru import în cgxml

1. import *.dxf

2. separare straturi terenuri/construcții

3. fix geometry

4. polygonize

5. verificare gaps, topology

6. join attributes by location

7. export layers to DXF (configure layer)

Localizare rețele utilități

2022-10-16T10:23:00.001+03:00

Am ajuns și la această etapă, avem nevoie de o hartă cu utilitățile. Pe piață sunt diferite echipamente pentru depistarea retelelor. Au apărut dispozitive cu GPS ce înregistrează următoarele date: Standard data: Log # Survey Reference Antenna Mode Depth Current (mA) Frequency in use (Hz) Sonde/Line Signal Strength (dBųV and %) Signal Strength (%) Gain Setting (dB) Compass (deg) Arrow readout CD Phase (deg) Accessory Type, Battery level, Volume Overload Flag,With Internal or External GNSS Fix: GPS Mode GPS, Date and Time, GPS Distance (m), Latitude Angle (deg), Latitude Direction Longitude Angle (deg) Longitude Direction GPS Fix Satellites in use Horizontal Dilution Altitude Value (m) Altitude Units Geoid Value (m) and Units DGPS Time DGPS ID Time Reference.

Export de date în format *.csv, *.kml, *. shp

Când primesc datele voi posta aici, prelucrate în QGIS

Cele mai performante sunt cu RTK imagine preluată

Preturi la echipamente: de la 1,000 euro, cele din gama de sus , ajung si la 10,500 $