The Blog With No Name

Domnuuule, ce mai faceti, domnule?!

2012-02-14T00:42:00.000+02:00

Eeeeeee, ca de cand nu ne-am vazut multa vreme a trecut. Nu prea stiu ce caut pe aici. Domnule blog, imi iertati va rog ignoranta.

Ce vreau sa zic. Nu mai critic nimic, nu mai zic ca nu fac nu stiu ce ca fix aia o sa ajung. Un fel de "de ce ti-e frica de aia nu scapi". Sau cand zici "ce naspa e cutare"si apoi descoperi ca ai vorbit ca sa te afli in treaba, de fapt e foarte frumos.

Sunt tot blonda. Sunt tot alba de vezi prin mine. De ai vedea prin ochii mei, te-ai albi si tu. Si ca tot am adus vorba de ochii mei, sunt doar mai... mai trecuti (prin viata). Am observat asta pregatind o poza in photoshop si vazand ce riduri am facut. Apoi, editand in continuare am observat si pielea cum mi se lasa. Uau, chiar incep sa imbatranesc. Intr-o alta seara, cand nu aveam radacinile vopsite am inceput sa imi numar firele albe. M-am deprimat si am renuntat.

Si asa am realizat ca ma mint in fiecare dimineata in care ma trezesc prea tarziu sa am timp sa o lalai si sa ma gandesc la filozofia vietii; pentru asta exista drumul lung cu troleul 90. Ma mint rapid cu fond de ten si blush. Sa nu ma vada nimeni fara. Am ajuns sa nu mai ies din casa fara ele. Parca mi-ar fi o frica imensa sa ma vada cineva cu adevarat. Mare diferenta nu e. Doar pielea mea mult prea alba lasa toata vasele de sange sa se intrezareasca si ma face sa par "marmoreica". Si cearcanele pana in pamant de la 3h dormite/noapte.

Sa fii actrita, de fapt sa vrei sa fii actrita inseamna printre altele sa iti pui sufletul pe masa in fata tuturor. Ma simt atat de descoperita in fiecare zi la facultate incat imi rezerv dreptul sa ma mint cu fond de ten.

Am asa de multe ganduri acum. Ma napadesc si nu mai stiu ce sa scriu. Cred ca nu mai stiu sa scriu.

Vreau multe. Asta e clar. Stii ce ma intreb eu, draga domnule blog? Nu stii. Hai sa iti zic. Eh, am uitat. Poate imi aduc aminte, ti-am zis doar ca imi trec multe prin cap.

Din pacate, am asa o paranoia si nu pot sa iti spun cam tot ce as vrea. Dar, din moment ce am poposit pe aici cred ca iti transmit din varful degetelor ce toaca tastatura.

Cand am implinit 20 de ani eram in Vama. Si seara, la o terasa, am cantat "Deci 20" cu prietenul meu care m-a acompaniat la chitara. Minunat moment, asa de incarcat de toate sentimentele incat se dadea cu artificii in sufletul meu. Sa traiti, domnule Bisericanu si domnisoara Ciuta pentru orele de canto! Nu m-am facut complet de cacao cantand. Mare frustrare a mea, asta cu vocea si cantatul! E tot ce-mi lipseste pentru a atinge perfectiunea. Hehe, uite cum ma mint fara fond de ten. Apropo, scriu nemachiata. Ce Dumnezeu, sunt protejata aici la laptopul meu.

E adevarat. Nu sunt ce-am fost ieri si maine nu voi mai fi ce am fost azi. Ce mi se intampla azi ma face ce voi fi maine. N-avem timp de regrete, my friend. Traim, ne ducem maxim ca si asa vremea trece, timpul nu se mai intoarce, zise raza de Irina (Cehov- "Trei surori") din mine.

Multe, multe mi se intampla in fiecare zi. Pentru ca le las. Bune, rele, ma bucur doar sa simt. Sa traiesc cat oi trai dar nu sa zac in viata mea degeaba.

Nu stiu cand ma mai intorc pe aici, dar scumpule, la buna revedere!

Blue haired

2010-12-30T01:31:00.000+02:00

Din cand in cand simtim nevoia de schimbare.
Si mai mult decat atat, sa ne comportam inadecvat varstei.
Eu vreau sa ma simt mai liceeana asa momentan.
Asa ca am decis sa ma fac albastra.
Si verde, ma rog.
Cam asta a iesit.
Eu sunt fericita!
Sarbatori fericite ca mine!
Vai, nu, nu va doresc asta!
Sarbatori fericite!
Punct.

Ce caut eu in viata mea?

2010-12-18T22:00:00.002+02:00

Cine isi poate raspunde la aceasta intrebare, are un 10. De la viata.

Atat.

"Comfuz"

2010-11-22T23:16:00.001+02:00

Comme fouse.
Kommfuse.
Caumfoose.

Dea, dreaga stiu ca nu se scrie cu "m". Chiar asa de confuza nu sunt. Ma jucam putin cu ortografia.

Domnule, e ceva de nedescris. Ochii vad, oamenii cere. Da' ce cere? Aia e! Am vazut/auzit, nu-mi aduc aminte momentan unde, cum, ca nu e in regula sa pui semne de exclamare la ce scrii ca e ca si cum ai rade si ai reactiona la propriile glume/spuse. Ma rog.

Cum spuneam, sunt tare confuza apropo de mine si relatiile pe care la stabilesc cu cei din jurul meu. Bineinteles, eu, ca de obicei, afisez o mina serioasa si apar foarte sigura pe mine. Sau cel putin asa cred. Uite, acum imi dau seama ce confuza sunt si aici. Doamne, nu mai sunt o adolescenta ratacita in liceu!!!
Mai rau ca fetitele de a 10-a! "S-a uitat la mine azi, oare ma place?"

Cum ar spune un clasic in viata: "Calm!"

Iar, din nou si inca o data. Cum sa ma bucur de lucrurile bune, daca eu nu stiu ca sunt bune?!

Si poate ar fi mai simplu si usor sa nu analizez si sa reanalizez si sa rerere....reanalizez toate vorbele si gesturile tuturor. Of, mereu m-am complicat singura. Si, desi chiar sunt buna la dat sfaturi si judecat situatii, in cazul meu habar n-am. Sunt neica nimeni pentru mine. "O sa ajungi fara capatai de drumuri". Bine, domnuca draga, bine ca stiu sa le spun tuturor ce si cum si mie... Pauza. Uite, vezi, de aceea va trebui sa imi dezvolt o a doua personalitate, sa ii fac cunostinta cu actuala si sa le pun sa se intretina una pe cealalta:

"-Ntz, ntz, Francesca!! Numai prostii!
-Dar ce e, draga Francesca, ce nu-ti convine?
-Pai ce nu-ti convine tie!
-Pai si de unde stii tu ce nu-mi convine mie?
-Pai daca nu imi convine mie, nu-ti convine nici tie!
-Pai si ce nu iti convine?!"
-Pai nu ti-am spus?
-Pai, mie nu-mi convine de tine!
-Exact!"

Noiembrie

2010-11-13T23:29:00.000+02:00

N-am mai scris de mult timp. Si nu ca am dat pe afara de bine si n-am avut timp. Dar ce-i drept cand se ingreuneaza iar drumul, iata ca ma reintorc.

Imi cer scuze, blogule ca n-am mai fost pe la tine. Acum, ca sunt aici, imi dau seama ca mi-a fost dor de tine.

Te anunt ca viata mea nu e asa senina cum se intrezarea. Iete ca facui si-o rima.

Nu stiu mare lucru ce sa iti spun; dar deja stii din moment ce scriu. Sunt tot blonda, sunt tunsa scurt si asimetric. Am ochii la fel de mari, doar putin mai batrani. Haha.

Sunt asa de multe in carca ta de nici nu stiu cum rezisti sa le tii.

Stau si ma gandesc cat de multe s-au intamplat de la ultima postare.

Si cat de multe o sa mai vina.

Sa stii ca sunt cuminte si ma demachiez in fiecare seara.

E tare ciudat sa vina vremea in care sa iti dai seama ca nu o sa mai traiesti niciodata clipele de altadata, nu o sa mai mananci anumite lucruri, nu o sa mai vezi niste persoane iar daca o sa le vezi nu o sa fie acelasi lucru. Momente din familie, din copilarie, din... Nici nu mai stiu din ce. Dar, in fiecare zi mai descopar ceva ce nu o sa mai fie la fel. Pot sa vina lucruri noi si bune, nu zic nu, din contra. Dar tare ar fi fost frumos sa mai gust din trecut. Si nu plang dupa chestii absurde, si nu sunt eu absurda si stiu ca trebuia sa traiesc altfel momentele acelea, dar mereu judecam ca vor veni si altele. Ma bucuram de ele, dar de, cum sunt copiii, eram curioasa sa vad cum va fi sa fiu mare in aceleasi imprejurari. Stiu ca trecutul e trecut si ca trebuie sa traiesc in prezent si sa imbratisez viitorul, dar... e trist sa te trezesti intr-o si sa nu mai gasesti decat o urma tremuranda din ce erai si aveai o data.

Cand ma uit la poze vechi cu mine, mi se pare ca aceea e Francesca, nu eu. Probabil ca e o banalitate lucrul acesta pentru cei mai batrani si ca ei au trecut prin asta deja si nu e mare filozofie. Pseudo-Francesca de acum e rea si intoleranta. Cauta afectiunea prin respingere. Daca se intampla ceva bun, fuge. Parca as avea un detector de rau pe cap. Cand l-am gasit bipai si sap acolo. Binele nu-l gasesc sau nu-mi dau seama de el ca n-am detector de asa ceva.

Da, da. Numai rautati si in ce scriu. Mai trist decat trist. Stiu. Trist sa stiu. Si mai trist sa scriu ce trist e sa stiu. Si si mai trist sa nu stiu ce sa fac contra asta. De fapt, acum ca ma gandesc, stiu ce sa fac. Dar, ca de obicei, stim teoria, practica ne omoara.

Domnule blog, te salut respectuos si pana la urmatoarea intrevedere iti doresc mult succes. Salutari putinilor ce ma citesc si le-a fost dor de mine.

P.S. Din tot ce a mai ramas din mine, dragostea n-a murit. Si n-am s-o las niciodata sa moara! Promit solemn!

La revedere

2010-07-19T17:44:00.001+03:00

Scriu si o fac cu sinceritate. Imi pun sufletul de fiecare data in fata mea si cu fiecare cuvant imi iau la revedere de la o parte din mine. Si cu urmatorul cuvant ma recompun si gasesc resurse sa merg mai departe. Uneori amintirile te trag inapoi, uneori iti dau puterea sa intelegi si sa continui. Si asa si momentul in care iti amintesti devine o amintire.

N-am terminat jurnalul de bac si nici nu am mai vazut vreun rost in asta avand in vedere gluma proasta care este bacul, in formula aceasta noua. CARE ESTE.

Si cu toate ca in cuvinte si fraze imi iau la revedere, raman la fel de veche pentru ca nu pot sa accept cu usurinta noutatea. Noul, in schimb, cand devine vechi, pentru mine, e cel mai placut. Si nu, nu traiesc in trecut. Sunt foarte prezenta. Dar cu toate astea nu suport telefonul cu touchscreen.

Ma apropii de 19 ani si totusi ceva e in neregula pentru ca nu imi e usor sa mai pricep lucruri noi si sa tolerez alti oameni cu conceptii radicale. Resursele imi sunt insuficiente din punctul asta de vedere. Si oameni pe care ii admiram candva au picat mult sub cei pe care ii consideram josnici. Dar macar aceia si-au pastrat locul, josnicia fiind mereu punctul forte si iata mai nou le descopar consecventa. Nu ca ar fi vreun lucru bun.

"I know what is right, and i know what is wrong and i'd die for the truth"

Iata ca a trecut mult si nu am sters blogul. Asta datorita faptului ca am descoperit oameni care ma citesc. Si ca sa trag o teapa mica de tot netului, mai pun o data un keyword pentru si mai multe view-uri. Haha. Lady Gaga. Haha.

ora tarzie sau nu

2010-06-19T01:53:00.000+03:00

vine bacul... sa tot vina! ma simt pregatita...

dezamagirile cu gust amar lasate de sfarsitul liceului... nenumarate.

de la persoanele de la care te astepti mai putin.

furtul.

cea mai frecventa activitate din liceu.

nu doar la teste.

furtul.

am incercat sa realizez niste lucruri pe parcursul liceului.

tot ce am reusit: o maturizare dureroasa.

e 01:52 si nu gasesc ceva mai bun de facut.

decat sa ma gandesc la ce a durut in cei patru ani.

si inca doare.

si nu iese bine oricat as incerca.

nu sunt buna.

dar sunt destul incat sa fiu imitata.

altii nu sunt mai buni.

dar ii imit.

el.

ea.

ei.

pana la urma sa stai in fund si sa accepti viitorul, firesc, fara sa intervii.

esti prea mic pentru a incerca ceva.

si prea mare pentru a intelege.

simplitatea jocului de copil.

prea tarziu.

si prea devreme.

sa te irosesti.

e dureros cand cei din jur iti dau a intelege ca esti important si apoi sa te trateze ca pe un nimic.

dar tocmai asta vor.

ce rost are sa mai spui niste lucruri daca sunt de la sine intelese?

nu, n-am nevoie de voi.

dar e asa de rau singura...

Janet Jackson ft. Missy Elliott - Son Of A Gun

2010-04-30T23:20:00.000+03:00

Amintiri

2010-04-30T20:52:00.000+03:00

E prea frumos prezentul si viitorul. Amintiri... frumoase. Doar unele. Restul pa-pa. Hai sifon, ca berea-i scumpa!

Lady GaGa - Poker face Rock cover

2010-04-17T14:35:00.000+03:00

Postarea fara titlu

2010-03-15T20:44:00.000+02:00

Pentru ca eu am ramas fara titlu la... ce? Am ramas asa... fara.

Fara cuvinte, fara sentimente, fara motive.

Fara postare. O vedeti, dar nu e. Pentru ca eu nu sunt.

De fapt, sunt. Doar ca nu locuiesc in mine. Si traiesc cand ma gasesc la tine.

In rest, rutina unui mort ce mai respira. Fum. Si aerul tau.

15 motive pentru care mi-am tras blog

2010-02-21T21:44:00.000+02:00

1. Pe blog pana şi ideile proaste sunt de cea mai buna calitate
2. Am toata puterea necesara sa mă pot face de ras fara prea mult efort
3. Pot sa învart 3 cuvinte fara sa însemne ceva anume "doar e la moda"
4. Fiind o frustrata îmi rezerv dreptul de a fi ironica în spaţiul meu "ceea ce va fi vizibil"
5. Ador sa-mi ocup timpul cu asta "adică sa pierd timpul în timp ce pierd timpul"
6. Am viziuni pur idioate pe care vreau sa le împărtăşesc confraţilor mei
7. Sa mai existe înca un cocalar in world wide web
8. Sa il depăsesc pe Zoso, Arhi si Bobbyvoicu la vizite " evident vizite calculate per-total"
9. Pentru ca îmi place sa visez
10. Pentru ca mă pot exprima liber şi fara bravadă
11. Pentru ca blog-ul si berea dau stil lucrurilor
12. Pentru ca adolescenta iţi da milioane de lucruri de discutat
13. Pentru ca sunt satula de "trişti"
14. Pentru ca textul liber in blog-ing poate fi variabil subînţeles
15. Si nu in ultimul rand pentru ca pot

N.B.cules de pe www.f-jokes.com

BAC I

2010-02-16T20:09:00.000+02:00

Jurnal de bac

Pe langa succes fulminant (fas, doar o realizare personala, in care fericirea ca am impresionat profesorul de romana depaseste cu mult termenul de "experimentat") un prilej de noi dezamagiri, pe care ma tem sa le mai insir, s-ar putea sa fiu clasata ca o mica mare frustratica.

Norocul meu ca am fost in primii sase ai zilei (numa' sase-s norocoase) si nu am stat sa ma stresez in plus in sala de asteptare. A trecut si diriga prin clasa inainte sa incepem, cealalta profesoara a zis ca are fierastraul in geanta si ca nu stim ca de fapt suntem acolo sa ne taie? Am extras prima biletelul, numarul 134. M-am asezat in banca, aveam senzatia ca nu inteleg nimic, nu mai stiu nimic apoi m-am calmat si am umplut ciorna. A inceput ascultarea si cei din fata mea au fost asaltati cu intrebari la care se balbaiau si se panicau. Ma si vedeam in locul lor, actionand la fel.

Francesca? Da!

Cu mainile reci (in plus cred ca si tremuram) ma asez in prima banca din fata lor. Iau o mina serioasa, incep sa citesc textul si apoi sa turui toate cele ce le organizasem in minte anterior. Nu intrebau, nu notau nimic, amandoi profesorii se lasasera pe spate si ma ascultau. Deja eram in elementul meu, dandu-ma extrem de interesanta, precum si sunt.

Cred ca e de ajuns! Bravo! Foarte experimentat... A, nu avem si asta.

Si frumoasa si desteapta, bravo!

Eu mai-mai sa-mi ies din piele de fericire. Am topait cand am iesit din clasa. Frumos.

Pacat ca eu visam la ziua in care sa cobor treptele liceului si sa aud: "Ei, cat ai luat?" "10!!!" "UUUUUUUU"...

E bine si asa. Hai sa nu ma mai plang atat de orice. De lista dezamagirilor care continua ma plang oricum pentru ca eu inca mai sper in acea onestitate si ordine a lumii.

Cata naivitate pentru "experimentat"...

Sfarsitul

2010-02-13T20:45:00.000+02:00

...e inceputul. Sunt sigura de asta.

Precum un sut in fund e un pas inainte. Inainte, mai departe de tine. Mai aproape de mine. Era bine, daca eu eram tu. Asa tot la tine ma intorceam. Sau poate ca suntem.

Precum viata de dupa. Moartea nu ma sperie. Mai rau ma sperie bacu. Suna ciudat, dar nu m-as supara sa mor. Sunt convinsa ca ma asteapta ceva foarte bun la celalalt capat. Si daca nu o sa imi dau seama ca mor, de ce sa ma intereseze daca mi-am dat seama sau nu din moment ce am murit?

Precum o prietenie care se termina. Am invatat, o sa aplic mai departe si o sa am noi prieteni. Si spun prieteni, nu Prieteni pentru ca nu am avut si nu o sa am asta vreodata.

Precum melodia care s-a terminat. Incepe alta. The day the music died... Didn't exist.

Precum o iubire. N-o sa mai vina una la fel. Asa cum cum sodiul reactioneaza diferit cu clorul fata de apa. Reactionez diferit cu fiecare. Si e bine in sensul in care si egalez reactia.

Precum tot.

Uneori sfarsitul inseamna numai moarte. Sfarsitul a orice.
Cainele a murit o data cu stapana. Speranta o data cu...sfarsitul inceputului si inceputul sfarsitului.

Daca as avea tot ce mi-as dori?
Cum ar fi?
De fapt, cu o instanta care sa hotarasca cat de mare e dorinta pe o scara de la 1 la 5 si care sa faca posibil sa se indeplineasca tot ce e de la 3,5 in sus. Si de asemenea, sa fie o scara de la 1 la 5 cu ce iti doresti cel mai putin sa se intample. Si de la 3,5 in sus sa nu se indeplineasca.
Nici nu cer mult... Nu?
Da?

It doesn't matter in the end.

Tigara

2010-02-04T21:42:00.000+02:00

Entitate moarta intr-un pachet de carton, invelit in folie transparenta lucioasa. Neajutorata, firava, isi cere dreptul la viata. Poate o onorezi dandu-i viata cu un zippo. Se rostogoleste in rotunjimea buzelor tale. Isi face loc in mana dreapta intre bobarnacul degetului mijlociu si concavitatea aratatorului. S-a aprins. Prima ei rasuflare si o apropiere mai intima decat in mod normal. Pe buze, in gura, in plamani si apoi in aerul ce te inconjoara. O licarire portocalie ce iti lumineaza contururile. Fumul senzual ce se rasfrange in cascade albastre din carnea innegrita si ia forma sentimentelor momentului.
Filtrul incepe sa se innegreasca... e aproape de intrarea in cenusa proprie. O fumezi pana la filtru? O mai lasi in scrumiera? O tii indreptata in sus? E in sangele tau? Fumul ti-a urcat la cap si ai ametit? O scrumezi des?
Bucuria cand e a ta? Cum scoti fumul? Faci cerculete? Il scoti intr-un con perfect? Il lasi sa se imprastie pe cerul gurii si sa se fofileze afara? Pe nas? In reprize? O faci racheta? O modelezi de-a lungul scrumierei? Bati cu aratatorul pe filtru cand scrumezi? Sau o bruschezi cu cel opozabil? Cum o stingi?
Tu cum o simti?
Cum fumezi?

Spune-mi despre tine...
Arata-mi analogia tigara-iubire...
Spune-mi cand incep sa mor din dragostea pentru tine...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Scuze, ai si tu o tigara?

Love is when all things fit into place

2010-01-26T20:08:00.000+02:00

Nimic mai mult
De-o zi,
De un cuvant,
De o privire,
De un suras,
De o traire,
De un apus.

Nimic mai putin
De o tigara,
De un vin,
De o atingere,
De un joc copilaresc,
De o convingere,
De-un "Te iubesc".

Exact
atatea saruturi,
atatea imbratisari,
in asternuturi
cu mici denivelari
ale amintirilor
altor saruturi,
altor imbratisari.

Lebada...

2010-01-25T19:51:00.000+02:00

Cand aveam vreo 11 ani si incepeam sa imi descopar usor pasiunile am simtit cerul ca pe un loc ce ma cere, stelele ca pe niste zane ce imi vorbeau... Nu le desluseam cuvintele asa ca m-am dus la un curs de astronomie. Aveam teorie si apoi mergeam la observator... Simteam ca pot sa ma pierd in stelele pe care le cautam, simteam ca atractia gravitationala nu mai exista si ca voi fi aspirata prin luneta catre alte galaxii... Deja invatasem cateva constelatii, invatasem sa vad cand se vor stinge stele din diferite colturi ale lor... Aveam tot felul de harti pe care calculam distante si invatam pozitionari... Era frumos pentru mine, aproape la fel ca teatrul... Aproape...
Intr-o seara insa m-am speriat. Nu stiu de ce, nu era mare lucru dar m-a zapacit. In concluzie, nu m-a mai vazut nimeni pe acolo.
O aripa a lebedei s-a stins dupa cum am calculat.

Cand ma sperii se rupe filmul... Vin lucruri care ma dau peste cap si nu vad alta solutie decat sa fug. Mi-am pastrat reflexul asta si acum si scutul meu de protectie e la locul lui. Sunt mai fricoasa decat o iepuroaica urmarita de trei vanatori. Dar macar ramane in viata. Pe moment. Ca sa mai simta ceva.

Astept ziua cand iepuroaica se lasa pagubasa. Poate vanatorii o sa o placa si o sa o duca acasa copiilor lor. Sau poate o sa o omoare si o sa o manance. Sau poate doar o sa o omoare si nu o sa vrea sa o manance si o sa o arunce. In final o sa moara oricum. Depinde in ce mod. Poate chinuita de copiii vreunui vanator. Poate in vizuina ei, cu iepuroiul.

~~~

Cand e, e bine dar e rau. Cand nu e, e rau dar e bine. Mai bine nu era deloc. Dar cand a venit era frumoasa. Acum e la fel de frumoasa, dar e rea. E foarte rea cu mine. Dar o iubesc. Iubesc sa o urasc.

~~~

Te iubesc. Pe tine, Vulturule. Si pe tine, Libelula. Lebada e in infinit. Ursul e dupa peste. Insectele ma pisca.

Leul pastreaza lumina in coama ce ii e coroana. Ii e bine doar cu semenii lui. Ei inteleg pasiunea si ragetul pe care il arunca in cer. Leii ar trebui sa fie pentru totdeauna...

Radu Gyr

2010-01-22T21:16:00.001+02:00

Dă-mi chipul tău

Da-mi chipul tau, granit senin,
da-mi duhul tau, senina iarba,
în ne'mpacatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarba!

Să nu mai spumege în piept,
sub indoieli ori sub blesteme,
nici cate-n pofta mea le-astept,
nici cate spaima mea le teme.

Vreau taina nestiintei reci
si-a nepasarii voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoiala nu patrunde.

Granit, da-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ti impietrire,
pentru-o lumina fără chin
si-o moarte fără rastignire!

Vreau, iarba,-nteleptiunea ta
de-a nu-ti aduce-n veci aminte,
vreau harul tau de-a infrunta
far-a privi nimic 'nainte.

Să cresc în timp si infinit
din duhul tau, senina iarba,
din duhul tau, senin granit,
în fericirea voastra oarba.

21 ianuarie 2010

2010-01-21T16:58:00.000+02:00

De obicei imi scriu frustrarile pe blog. Dar azi sunt foarte fericita. Ca un copil tamp. Desi am teza maine, trebuie sa lucrez 15 variante de bac la chimie si sa dau test la fizica.

Si mi s-au intamplat lucruri nefericite azi. Nu imi mai pasa. Mi-a pasat putin, dar nu indeajuns. Pentru ca...

Imi pare rau ca dau impresii gresite. Oricum fericirea mea nu are vreo reprezentare in viata reala... Posibila ei reprezentare e un punct pierdut in Google Maps. Fara GPS.

Sunt persoane care te marcheaza. Am vazut asta azi in trei persoane. Stiam totusi... Dar azi m-a lovit mai ceva ca de obicei.

Una dintre ele mi-a vorbit despre muzica adolescentei. Notele nedescifrabile asezate pe portativul anilor adolescentei. Despre lumina celui care e independent de determinari, care tine universul in maini, care are tot timpul din lume. Care chiar daca a patit cel mai urat lucru, radiaza in continuare si daruieste. Care simte. O puritate aninata de varful celui mai abrupt munte. O nebunie senzoriala a sentimentelor.

Cealalta din ele mi-a spus nimic si multe cu o privire.

Ultima, dar nu cea din urma mi-a aratat o poza. O istorie draguta, dar nu penibila...

Da, ai avut dreptate, o zi care se infatiseaza neprietenoasa nu va ramane asa. Ziua e prietena mea. Noaptea e amanta mea. Ziua e nebunia mea. Noaptea e linistea mea. Noaptea e a mea. Ziua e pentru noi. O sa iti dau din noaptea mea candva...

Sedinta de bilant

2009-12-31T14:47:00.001+02:00

Pierderi: multe.
Castiguri: cateva.

E mai bine sa fie mai putine castiguri, te bucuri mai adevarat si le intelegi mai bine. Am pierdut si da, am invatat. Nu tot. Putin asa, sa valorific pe parcurs si sa descopar restul lucrurilor de invatat.

Acum un an aveam mai mult. De fapt si acum am la fel de mult, mai putin cu o persoana insa.
Te iubesc, asa va fi mereu. Desi mortii nu se vad intre ei, nu ne vad pe noi, nu vin pe urma noastra, noi calcam pe urma lor. Prea buni pentru lumea asta. O sa ajung si eu candva asa. Si atunci ne vom resimti.

Anul care vine voi fi mai aproape de singurul loc in care traiesc. Si o sa invat sa te traiesc si sa te simt mai bine. Scena.

O sa incerc in continuare sa dau oamenilor ceea ce merita. Si sa evaluez asta in raport cu mine. Dincolo de toate, ma iubesc. O sa am grija si de tine.

Inainte cu mania persecutiei, paranoia, crize de ras, imitatii ieftine. Orice pentru ca.sa. Ca sa imi fie mie bine.

Poate totusi o sa urasc mai putin. Nu stiu cum se face, dar nu urasc pe cine trebuie. Iert cand nu trebuie si pedepsesc tot asa. O sa imi aplic psihologia inversa.

Si ca de obicei ma mint. Mai mult sau mai putin.

La multi ani! MIE!

Francesca...

2009-12-16T21:52:00.000+02:00

"Francesca, plansul ma-neca vazand
durerea ta, iar mila ma invinse.
Ci spune-mi: dorul vostru cum si cand
a lunecat din dulcea reverie
spre pofta ce v-a mistuit curand?".
"Nu-i chin mai mare",--mi spuse dansa mie,
"decat a-ti aminti de fericire
intru restriste, domnul tau o stie !
Dar daca-a noastra jalnica iubire
ti-e voia s-o cunosti din radacini,
ti-oi da de ea, prin prin grai si lacrimi, stire.
Citeam odata, de-ncantare plini,
cum Lancelot cazu iubirii prada,
singuri eram si de pacat straini.
Adeseori, ca unul sa il vada
pe celalalt, stateam palind la panda,
cu-n stih muscaram a iubirii nada.
Pe cand citeam cum gura surazanda
i-o saruta reginei cel iubit,
acesta, ce mi-e-alaturi si-n osanda,
ma saruta la randul lui vrajit.
Un Galeot fu cartea pentru noi:
din ziua-aceea n-am mai fost citit".

2009-11-05T20:32:00.000+02:00

Trebuie sa afirm ca sunt uimita. Am ajuns la 9 posturi, cu asta 10 si inca nu mi-am sters temporar blogul. Ceva se intampla...

Oare cand imi sterg blogul?

Sictir

2009-11-02T19:42:00.000+02:00

Scarba. M-am saturat de rautate. M-am saturat de nimicuri. Asta e, nu pot sa fiu fericita asa. N-am fost nicicand dar repulsia care ma cuprinde acum face lucrurile astea mai de nesuportat ca niciodata. Pana unde puteti merge?
Toate lucrurile astea oricum se inrautatesc. Din vina TA. A TA. Te urasc. Doamna.
Si pe tine, domnisoara.
Pe tine te iubesc. Cred. Ar trebui sa ma accept pe mine ca sa te iubesc. Si nu ma accept pentru ca ma las prada lumii si pentru ca nu am puterea sa ripostez si sa va trimit pe toti naibii. Grabiti-va cat mai am putina inima. Ziceam ca nu mai pot sa mai suport pierderea unei persoane. Ei bine, s-a mai intamplat o data. Si stiu...era prea buna pentru lumea asta asa ca a plecat.
Pierd si ce nu am... Paradoxal, nu? Vesnic o sa imi bat gura cu vorbe goale si aiurea ca sa ma distrag de la ce ma doare cu adevarat. E buna singuratatea. Esti obligat sa traiesti cu tine, nu sa il suporti si pe altul si sa incerci sa ii fii pe plac. E greu sa imi fiu mie pe plac, daramite altora. Ti s-a parut caaaa... Nu.

Traieste, apoi impartaseste! Asa spuneai tu. Impartaseste-mi acum dupa ce viata ta s-a terminat. Te astept. Iarta-ma. Mi-e dor de tine. Vesnic o sa imi fie.

Gloomy Sunday

2009-10-30T20:17:00.000+02:00

Sunday is gloomy
My hours are slumberless
Dearest the shadows
I live with are numberless

Little white flowers
Will never awaken you
Not where the black coach
Of sorrow has taken you

Angels have no thoughts
Of ever returning you
Would they be angry
If I thought of joining you?

Gloomy Sunday

Gloomy is Sunday
With shadows I spend it all
My heart and I
Have decided to end it all

Soon there'll be candles
And prayers that are said I know
But let them not weep
Let them know that I'm glad to go

Death is no dream
For in death I'm caressing you
With the last breath of my soul
I'll be blessing you

Gloomy Sunday

Dreaming, I was only dreaming
I wake and I find you asleep
In the deep of my heart here
Darling I hope
That my dream never haunted you
My heart is telling you
How much I wanted you

Gloomy Sunday

O lopata si 28 de gradinari

2009-10-30T18:14:00.000+02:00

Mortua est!

Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfeli ai trecut de al lumii otar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte şi flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regină pe rând vizitate.

Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.

O rază te-nalţă, un cântec te duce,
Cu braţele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape şi aur în aer.

Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;
Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece,
Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu -

Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală,
Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?

Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint,
Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt;

Să treci tu prin ele, o sfântă regină,
Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,
În haină albastră stropită cu aur,
Pe fruntea ta pală cunună de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viaţa-i o baltă de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. -

Dar poate... o ! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum cele bune...
Când sorii se sting şi când stelele pică,
Îmi vine a crede că toate-s nimică .

Se poate ca bolta de sus să se spargă,
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,
Să văd cerul negru că lumile-şi cerne
Ca prăzi trecătoare a morţii eterne ...

Ş-atunci de-ai fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta caldă ea n-o să învie,
Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.

Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă,
De racla ta razim eu harfa mea spartă
Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O rază fugită din chaos lumesc.

Ş-apoi... cine ştie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar ştie oricine
Că ceea ce nu e, nu simte dureri,
Şi multe dureri-s, puţine plăceri.

A fi? Nebunie şi tristă şi goală;
Urechea te minte şi ochiul te-nşală ;
Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

Văd vise-ntrupate gonind după vise,
Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise,
Şi nu ştiu gândirea-mi în ce să o stâng
Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să mori?

De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.

Eu mai mult de atat nu am ce spune. A, ba da... Te iubesc. Titi.