Homeopatie

Links for 2012-01-19 [Digg]

Fri, 20 Jan 2012 00:00:00 PST

Acupunctura unicista nu se poate in Romania
Mentalitatile vechi sunt greu de clintit, ele reprezinta obisnuinte pe care cetateanul refuza sa le schimbe . In domeniul medicinei naturiste pacientul roman ac
Analizele sunt obligatorii pentru diagnostic
Acupunctura, homeopatia sunt parte a medicinei . Putem scurta durata tratamentului prin administrarea remediului de constitutie sau prin utilizarea punctelor a

Links for 2011-12-29 [Digg]

Fri, 30 Dec 2011 00:00:00 PST

Tiroidita cauza psiho emotionala
Multe din suferintele pacientilor au drept cauza o trauma psihica veche al carei simptome sunt suprimate prin utilizarea medicatiei anxiolitice sau antidepresiv

Links for 2011-12-19 [Digg]

Tue, 20 Dec 2011 00:00:00 PST

Romania lui au furat altii
Dupa 1989 cei care ne conduc ne fura pe fata aplicand schema : " hotul striga hotul " . Epoca Iliescu, au fost acuzati comunisti, securistii, Ceausescu ca au fu
Orgoliul sau nevoia de protectie a teritoriului
Orgoliul isi are origini indepartate, experientele efectuate in Rusia au demonstrat ca acesta este present la animale ca o forma de manifestare a unui Ego primi

Links for 2011-12-17 [Digg]

Sun, 18 Dec 2011 00:00:00 PST

Ce tip constitutional este profesorul Korsakov ?
Imi permite eu incepator in ale homeopatiei sa stabilesc tipul homeopatic constitutional al marelui profesor Korsakov . Chestionar 1. Este inteligent sau nu ? 2

Links for 2011-06-25 [Digg]

Sun, 26 Jun 2011 00:00:00 PDT

Psoriazis periodic tratament acupunctura si homeopatie - Homeopatie acupunctura
Informatii despre eficienta acupuncturii, homeopatiei, fitoterapiei si dietoterapiei in tratamentul bolilor cronice . Utilizarea masuratorilor de biopotential Jing in scop de diagnostic si tratament conform metodei de analiza statistica a fizicianului Ioan Mamulas . Diagnostic computerizat de sindroame prin metoda TCM .

Links for 2011-06-24 [Digg]

Sat, 25 Jun 2011 00:00:00 PDT

Diabet zaharat neurogen caz - Homeopatie acupunctura
Informatii despre eficienta acupuncturii, homeopatiei, fitoterapiei si dietoterapiei in tratamentul bolilor cronice . Utilizarea masuratorilor de biopotential Jing in scop de diagnostic si tratament conform metodei de analiza statistica a fizicianului Ioan Mamulas . Diagnostic computerizat de sindroame prin metoda TCM .

Spionajul parapsihologic I

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Sat, 04 Jun 2011 08:50:18 PDT

PARAPSIHOLOGIA ŞI MECANICA CUANTICĂ

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Sat, 04 Jun 2011 08:38:36 PDT

Fiz. dr. Ioan Mamulaş

1. Fizica modernă ne învaţă că există cel puţin un nivel – cel cuantic – al realităţii în care aceasta se manifestă în funcţie de observator. Să ne referim, de exemplu, la lumină. Într-un anumit aranjament experimental, ea se comportă ca undă, într-altul ca particulă, niciodată simultan şi undă şi particulă. Şi atunci ce este lumina? Se afirmă că lumina este o dualitate undă-corpuscul, din care se obiectivează un aspect sau celălalt, după tipul de proces în care este implicată. În unele fenomene, cum ar fi interferenţa sau difracţia, lumina se manifestă ondulatoriu; în altele, ca efectul fotoelectric ori împrăştierea Compton, ea apare ca un flux de corpusculi. Dualitatea reprezintă o caracteristică generală a lumii cuantice, lume complet diferită de viziunea clasică asupra asupra existenţei.
De fapt, ambele aspecte (cel corpuscular şi cel ondulatoriu) coexistă, însă în raporturi speciale: în timp ce unul este actual (manifest), celălalt se află în stare latentă (potenţială, virtuală) şi invers. Actualizarea sau virtualizarea unui aspect ori a altuia se produce în realizarea concretă a unui proces cuantic. Configuraţia fenomenologică este cea care actualizează sau, dimpotrivă, virtualizează comportamentul de undă sau corpuscul.
Prin analogie, se poate vorbi şi de dualităţile normal-paranormal, psihic-parapsihic, senzorial-extrasenzorial.
Fiinţa umană poate experienţia realitatea în două moduri aparent contradictorii. Primul mod, cel „normal” sau senzorial, se bazează pe simţurile comune şi ne relevă o lume în care lucrurile şi evenimentele ne apar mai întâi individualizate şi separate; mai apoi, prin prin evidenţierea raţională a unor raporturi între ele, se încearcă integrarea lor într-o concepţie capabilă să descrie unitatea lumii. În mod „normal”, organele senzoriale sunt singurele canale prin care omul capătă informaţii din exterior, iar timpul i se prezintă unidirecţional şi divizat în trecut, prezent şi viitor. Tot în mod „normal”, acţiunile psihicului omenesc asupra lumii materiale se exercită doar mediat, şi nu direct (adică nu prin „puterea minţii asupra materiei”).
Trăirile parapsihologice (ţinând de „paranormal”) ne dezvăluie o a doua cale de acces la realitate, ce permite omului să intre în contact neintermediat şi la un nivel mai profund cu lumea – atât exterioară, cât şi exterioară. Aici, timpul apare ca un „etern acum” în care trecutul, prezentul şi viitorul fuzionează, iar lumea materială poate fi influenţată nemijlocit de „forţa gândului”.
Cele două modalităţi de experienţiere a realităţii sunt numai aparent contradictorii, căci realitatea însăşi este aparent contradictorie. Ea este totodată continuă şi discontinuă, finită şi infinită, individualizantă şi globalizantă, concretă şi virtuală, materială şi imaterială, corporală şi necorporală, physis şi psyche, yin şi yang etc.. În ce priveşte fiinţa umană, ne permitem să afirmăm că dualitatea fundamentală a existenţei sale, respectiv dualitatea trup(corp)-suflet(spirit), nu ar mai trebui concepută cartezian, ca o dihotomie ontologică corespunzând unor tărâmuri existenţiale (res extensa şi res intensa) între care se află un abis insondabil, ci ca o dualitate de proprietăţi ale unei aceleiaşi „substanţe” (esenţe) reflectate într-un mod specific – inclusiv la nivel cuantic, şi care îl diferenţiază pe om de alte entităţi. Dificultăţile în a înţelege şi accepta dualitatea existenţei provin din faptul că omul, ca fiinţă biologică dotată cu psihic, este nevoit să trăiască în concretul imediat, să supravieţuiască într-o lume materială „normală”, în care se actualizează predominant aspectul corporal. Dar complexitatea umană nu se reduce la dimensiunile sale biologice şi obişnuit-psihologice. Ca orice element existenţial, omul reprezintă şi el un ansamblu de dualităţi angrenate permanent în „jocul” actualizării/potenţalizării. Ca şi realitatea, esenţa omului ar trebui abordată nu prin prisma logicii de genul „terţului exclus” ci a celei a „terţului inclus”, aşa cum ne îndeamnă gândirea filozofică a lui Stephane Lupasco.
Una dintre ele este, de pildă, dualitatea senzorial-extrasenzorial. Extrasenzorialitatea nu este un simplu accident sau incident în viaţa umană, ci o expresie a faptului că realitatea este duală şi, deci, poate fi cunoscută pe căi ce pot părea contrarii. Cunoaşterea senzorială o virtualizează pe cea extrasenzorială, iar cea din urmă se manifestă prin obnubilarea primeia. Forţând o comparaţie, procesul seamănă cu redarea imprimărilor de pe un disc de patefon: pus pe o parte, se ascultă numai ceea ce este înregistrat pe acea parte; nu pot fi ascultate simultan ambele feţe ale uniui disc. S-ar putea spune că discul de patefon este un obiect cu proprietăţi duale, informaţiile de pe el neputând fi „citite” decât ori de pe o faţă, ori de pe cealaltă. Însă discul ca atare are o realitate unică, înregistrările de pe el coexistă.
Coexistenţa aspectelor duale este, credem, în mod esenţial de natură informaţională. „Developarea” acestor informaţii creează impresia de contradicţie între componentele dualităţii. Pentru a cunoaşte o latură sau alta a existenţei (fiecare având un cadru temporal propriu) trebuie să ne racordăm specific la ele. Ceea ce presupune ieşirea dintr-un timp şi intrarea în alt timp. Într-o carte anterioară [1] am încercat să argumentăm că trăirile parapsihologice implică şi un timp parapsihologic – altul decât timpul fizic, biologic, psihologic –, care le face posibile. Posibilitatea de a intra în timpul parapsihologicexistă pentru fiecare dintre noi căci, în starturile profunde ale minţii noastre, factorii parapsihici acţionează permanent. Mai mult sau mai puţin întâmplător, ei ies la suprafaţă (se actualizează) şi ne semnalează că realitatea este cu mult mai complexă şi mai tulburătoare decât ne lasă să cuprindem cunoaşterea bazată pe simţurile şi pe logica obişnuite. Capacităţile parapsihice nu sunt un atribut exclusiv acordat unor rari „aleşi”. El este în fond un element normal (paranormalul nu reprezintă altceva decât un altfel de normal) al vieţii umane. O mai bună aprehendare a trăirilor parapsihologice va avea, cu siguranţă, o influenţă profundă asupra felului în care omul îşi concepe locul şi rolul în alcătuirea universală. Vom descoperi astfel că suntem mai uniţi şi mai interdependenţi unii faţă de alţii, decât credem îndeobşte, prin mijloace pe care nu le conştientizăm încă. La aceasta ar putea contribui (poate în mod decisiv) şi fizica cuantică.

2. Într-o scrisoare din 1947 către Max Born (iniţiatorul interpretării probabilistice a mecanicii cuantice), Albert Einstein îşi mărturisea marea sa nemulţumire – deşi contribuise el însuşi la introducerea în fizică a conceptului de cuantă de energie – faţă de teoria cuantică: “Nu pot să cred la modul serios în ea pentru că teoria nu poate fi reconciliată cu ideea că fizica ar trebui să descrie o realitate în spaţiu şi timp, liberă de acţiuni fantomatice la distanţă.” [2, p. 158]. Cu mai bine de două sute de ani înainte, obiecţii similare fuseseră ridicate contra teoriei gravitaţiei propusă de Isaac Newton, teorie ce părea unora că invocă misterioase acţiuni la distanţă. De pildă, pentru că gravitaţia, în teoria lui Newton, nu opera prin acţiuni mecanice directe, Leibniz eticheta această “putere” de atracţie “fie ca miraculoasă, fie ca fără sens şi raţiune” sau ca o “nerezonabilă calitate ocultă” (citate după [3]).
Dar fizica modernă a făcut progrese acceptând, în cele din urmă, existenţa a ceea ce Einstein denumea, în sens peiorativ, “acţiuni fantomatice la distanţă” (spooky actions at a distance, în limba engleză). Opoziţia faţă de teoria newtoniană a gravitaţiei s-a topit în faţa unităţii sale teoretice şi matematice, a succeselor ei predictive şi experimentale. În mod similar, mecanica cuantică pare a fi câştigat în pofida “cârcotelilor” lui Einstein, devenind în prezent cel mai puternic demers teoretic al fizicii, în care corelaţiile nemediate (adică “fantomatice”, cum le cataloga creatorul teoriei relativităţii) la distanţă sunt acceptate prin noţiuni precum cea de non-localitate ori de intricare cuantică
Într-o lucrare publicată în 1935, Erwin Schrödinger [4] demonstra că, în conformitate cu principiile mecanicii cuantice, dacă un sistem de particule subatomice este despărţit spaţial în două părţi, cele două jumătăţi vor rămâne “inextricabil corelate” – sau, cu un alt termen, “entanglate” (autohtonizare românească după englezescul entangled = foarte încurcat, amestecat, intricat, devălmăşit) –, indiferent de cât de departe sunt separate în spaţiu. La vremea respectivă, nu existau dovezi empirice pentru acest fenomen, desemnat în literatura anglo-saxonă prin sintagma Quantum Entanglement (prescurtat QE)*. Tot atunci, Einstein, împreună cu Boris Podolsky şi Nathan Rosen, au imaginat un experiment mental (cunoscut ulterior ca experimentul EPR, paradoxul EPR sau efectul EPR) din care deduceau că este fără sens să se presupună că obiectele/sistemele se pot influenţa reciproc la distanţă fără transmitere de semnal [5]. Întrucât teoria cuantică arăta că, cel puţin la nivel microfizic, lucrurile se pot conecta între ele fără transmisii de semnale (contrar cauzalităţii clasice), Einstein – adeptul a ceea ce Amit Goswami numeşte “realism materialist” [6, p. 129] – considera respectiva teorie ca ridicând dubii foarte serioase.
Un experiment de tip EPR arată, de fapt, cum “funcţionează” QE. Să presupunem că avem, iniţial, un sistem format din două particule α şi β caracterizate printr-o mărime observabilă O (de exemplul spinul în cazul electronilor, sau starea de polarizare pentru fotoni) ce poate avea valorile opuse notate formal cu A şi B. La un moment dat, despărţim particulele şi le trimitem la distanţă una faţă de cealaltă, în direcţii opuse, către doi detectori ai lui O: particula α către detectorul 1, iar particula β spre detectorul 2, fără ca între cei doi detectori să existe vreo legătură. Aplicând consecvent prevederile şi formalismul matematic al teoriei cuantice rezultă următoarea situaţie, care-l contraria pe Einstein: dacă un observator plasat la detectorul 1 “vede” pentru particula α valoarea A, atunci, cu necesitate (necesitate cuantică, de precizat încă o dată), detectorul 2 va indica pentru particula β valoarea B; invers, dacă detectorul 1 arată B, atunci detectorul 2 va indica A.
Până ca valorea lui O să fie determinată de detectori, cele două particule se află în ceea ce se numeşte “stare de superpoziţie cuantică”, reprezentată de aceeaşi funcţie de undă, fără a se putea preciza valoarea lui O pentru vreuna din ele. Atunci când observatorul de la detectorul 1 “vede” A, sistemul nu se mai află în superpoziţie şi funcţia de undă “colapsează” în starea {αA; βB}. Şi aceasta pentru că cele două particule au făcut parte iniţial din acelaşi sistem (interacţiunile dintre ele erau locale) şi rămân “entanglate cuantic”, şi după ce au fost despărţite la distanţe oricât de mari (corelaţiile dintre ele având acum un caracter non-local). Einstein era convins că, într-un experiment real, indicaţiile celor doi detectori ar fi independente între ele, ceea ce ar dovedi incompletitudinea mecanicii cuantice, dacă nu chiar absurditatea ei.
În termeni de specialitate, concluziile analizei cuantice a situaţiilor dintr-un experiment de tip EPR s-ar putea formula aşa: “ori de câte ori observabilele ţinând de elementele locale ale sistemului sunt complementare cu observabilele ce descriu sistemul ca întreg, aceste elemente locale sunt entanglate unele cu altele” [7]. Aceasta înseamnă că elementele/particulele/sistemele entanglate cuantic se comportă într-un mod coordonat şi corelat, fără a schimba energie sau semnale între ele. (Vorbind metaforic, este ca şi cum aceste elemente ar “cunoaşte intuitiv” cum să se comporte unele faţă de celelalte.) Predicţiile mecanicii cuantice în acest sens – rafinate prin contribuţiile matematice ale lui J. S. Bell [8] – au fost confirmate experimental începând cu anul 1981, odată cu lucrările colectivului condus de Alain Aspect [9, 10]. Gedankenexperiment-ul propus de Einstein şi mai tinerii lui colaboratori pentru a combate mecanica cuantică se dovedea, până la urmă, a fi catalizatorul descoperirii realităţii corelaţiilor non-locale, negată cu obstinaţie de cel mai celebru savant al secolului XX.

3. Pe de altă parte, este necesar să se precizeze că, în conformitate cu teoria cuantică standard şi cu premizele teoriei relativităţii restrânse, este imposibilă transmiterea de informaţie prin QE (aşa-numita teoremă a lui Eberhard [11, 12]). Pentru a o dovedi (cititorul nefamiliarizat cu foarte abstractul formalism al mecanicii cuantice poate trece peste demonstraţia matematică ce urmează, reţinând doar concluziile), să considerăm că spaţiul Hilbert al unui sistem cuantic S este produsul tensorial a două spaţii Hilbert şi : . Acest lucru este valabil dacă S este compus din două subsisteme S1 şi S2 cu, respectiv, spaţiile Hilbert şi . Considerăm acum matricea densitate pe . Matricea densitate este decompozabilă dacă este de forma , unde şi sunt matricile densitate pe şi , şi nedecompozabilă în caz contrar. Fie şi două observabile pe, respectiv, şi , cu operatorii proiecţie şi şi descompunerea spectrală:
,
,
,
Observabilele şi sunt comensurabile şi pot fi măsurate simultan.
Probabilitatea de măsurare a perechii pentru valorile lui şi este dată de: . Dacă este măsurat numai sau numai , probabilităţile pentru rezultatul sau sunt:

Odată ce observatorii au ales observabilele pe care doresc să le măsoare, ei, desigur, nu au control asupra rezultatului măsurătorii lor. Din relaţiile precedente reiese că:

Să ne imaginăm acum că o măsurare a lui a dat rezultatul . Probabilitatea condiţională că o măsurătoare subsecventă a lui va da este: . În mod evident, avem: .
Pentru stările nedecompozabile, probabilităţile condiţionale pot depinde puternic de , şi tocmai prin aceasta se relevă QE. Dacă, totuşi, rezultatul măsurării observabilei este necunoscut unui observator care îl măsoară pe , observatorul va “vedea” distribuţia:

Această distribuţie a valorilor măsurate este aceeaşi pentru toate observabilele şi coincide cu distribuţia obţinută dacă nici un fel de măsurătoare nu este efectuată asupra celei de-a doua părţi a sistemului compus. Prin urmare, observatorul care măsoară pe nu poate decide din distribuţia de probabilitate obţinută dacă a fusese făcută o măsurătoare în cealaltă parte, şi nici ce observabilă fusese măsurată. “Astfel, nici un semnal nu poate fi transmis alegând şi măsurând o observabilă B într-o altă parte a sistemului” [12]. Corelaţiile de intricare ar putea fi folosite pentru transmiterea de semnal numai dacă, pe un canal diferit şi pentru fiecare act de măsurare, observatorul de la cealaltă extremitate era informat despre ce observabilă a fost măsurată şi care dintre valorile ei măsurate pot fi păstrate sau rejectate. Rezultatul privind distribuţiile valorilor măsurate este independent de separarea spaţială sau temporală a evenimentelor ce constituie fiecare măsurătoare. Dar dacă separarea oricăror perechi de măsurători din cele părţi ale sistemului compus este de gen spaţiu, şi dacă teoria relativităţii restrânse este valabilă, atunci corelaţiile de intricare (adică QE) nu pot fi rezultatul vreunei interacţiuni fizice.
Se poate însă face observaţia că, în definitiv, chestiunea esenţială constă în felul în care înţelegem “informaţia”. S-au propus zeci de definiri ale acestui concept, fără a exista o accepţiune unanimă. Este foarte posibil ca ştiinţa să nu fi ajuns încă la o devoalare exhaustivă a manifestărilor de tip informaţional, a esenţei informaţiei şi nici a tuturor formelor prin care informaţia poate fi “împărtăşită” (nu neapărat transmisă prin semnale fizice) între diferitele entităţi de la nivelurile micro-, mezo- şi macro-fizic.
Convingerea autorului acestor rânduri este că în fenomenologia parapsihologică – taxabilă, la o adică, şi ea printre spooky actions at a distance (prescurtat SAD), dar de această dată nu în sens peiorativ, ci pentru a-i sublinia caracterul anti-dogmatic în raport cu paradigmele “ştiinţei academice”) –, dată fiind implicarea determinantă a psihicului/mentalului/conştiinţei, sunt actualizate potenţialităţi aparte de raportare/relaţionare/conectare/corelare informaţională, nerelevabile printr-o viziune pur fizicalistă asupra lumii (cea care admite “distribuirea” informaţiei doar prin semnale fizice).
Fizicianul cuantist J. Polkinghorne acceptă aparent telepatia, dar crede că este o supralicitare să se pretindă că experimentele EPR “probează posibilitatea telepatiei” [13, p. 81] şi argumentează de ce: “efectul EPR nu oferă o explicaţie a telepatiei, căci gradul de entanglare mutuală al acestui efect nu este unul care ar putea facilita transferul de informaţie (…) incertitudinea probabilistă subatomică este foarte diferită de voinţa liberă a unui agent” [13, p. 92]. Dar evidenţa pentru telepatie ca transmitere de informaţii prin semnale poate fi pusă la îndoială pentru că orice test de telepatie necesită existenţa unei înregistrări obiective a ţintelor, ce pot fi, prin urmare, “inspectate” prin clarviziune, fapt pe care îl subliniase cu decenii în urmă Joseph Banks Rhine [14]. În definitiv, testele/cazurile care sugerează existenţa telepatiei dovedesc doar că două minţi sunt corelate şi nu că “ceva” se transferă de la una către cealaltă

4. Există o continuă opunere, nu rareori prea înverşunată ca să nu dea loc la bănuiala unei anume lipse de onestitate ştiinţifică, faţă de realitatea fenomenelor psi. Oricât de multe dovezi s-au acumulat şi se acumulează, niciodată nu este suficient. Poate ca în nici un alt domeniu, aici se pretinde, de către cei ce niciodată nu vor fi convinşi sau nu doresc (din varii motive) să fie convinşi de existenţa psi-ului, aplicarea unui dublu standard epistemologic. Pentru a da un singur exemplu în această privinţă, redăm cele spuse de “scepticul de serviciu” Richard Wiseman, psiholog la Universitatea din Hertfordshire, Marea Britanie, şi citate pe 28 ianuarie 2008 în ziarul londonez Daily Mail (p. 28): “Sunt de acord că potrivit standardelor oricărui alt domeniu ştiinţific viziunea la distanţă este dovedită, dar se pune întrebarea: avem nevoie de standarde mai înalte pentru dovezi atunci când studiem paranormalul? Eu cred că da … Întrucât viziunea la distanţă este o asemenea chestiune cu totul neobişnuită care ar revoluţiona lumea, avem nevoie de dovezi covârşitoare înainte de a trage vreo concluzie. Acum nu le avem”. (De precizat că termenul de “viziune la distanţă” – remote viewing în engleză, prescurtat RV – fusese propus în deceniul opt al secolului trecu de parapsihicul newyorkez Ingo Swann pentru a înlocui denumiri considerate desuete, precum cea de “clarviziune la distanţă”, fiind apoi preluat de Harold E. Puthoff şi Russell Targ, utilizat în programele de cercetare parapsihologică finanţate de serviciile secrete americane şi încetăţenit în literatura parapsihologică după 1990. Se consideră că RV se produce atunci când o persoană percepe de la distanţă impresii despre ceea ce se află/petrece într-un anumit loc, fără ajutorul stimulilor senzoriali sau al oricărui alt mod de transmisie cunoscut. Folosind terminologia lui J. B. Rhine, RV este o formă de percepţie extrasenzorială (extrasensory perception – ESP).
În fapt, R. Weisman nu face decât să reia ceea ce repeta cu obstinaţie celebrul (cândva) Carl Sagan, atunci când se referea la ceva care îi contraria prejudecăţile scientiste: “Afirmaţiile extraordinare au nevoie de dovezi extraordinare”. Dacă am fi maliţioşi, am spune că R. Weisman şi alţii ca el au nevoie nu de “dovezi copleşitoare”, ci de “para-dovezi”.
De unde vine o asemenea opunere? O posibilă explicaţie ar fi aceea că acceptarea veridicităţii fenomenelor psi (de pildă, atribuirea de efecte nemediate la distanţă intenţiei mentale) este în contrapunere cu viziunea materialistă asupra lumii pe care se străduie să o impună corifeii şi trepăduşii “ştiinţei oficiale”, viziune în care mintea şi/sau spiritul ori conştiinţa apar ca simple epifenomene, ca “secreţii” ale creierului. Practic, istoria parapsihologiei (atâta câtă este) nu e altceva decât istoria discuţiilor despre posibilitatea parapsihologiei ca domeniu demn de interesul ştiinţific.
Şi totuşi fizica modernă – îndeosebi mecanica cuantică – pare să facă un anume loc pentru SAD, incluzând poate şi pe cele ale conştiinţei. Pe baza unor concepte ca cele de non-localitate şi de participare a observatorului s-ar putea construi o posibilă punte între savanţii din “nucleul tare” al ştiinţei şi cei care iau în considerare mintea/spiritul/conştiinţa ca realităţi în sine, fenomenale şi nu epifenomenale. Realizarea acestui lucru “ar fi o formă de «vindecare la distanţă» a unei răni vechi de circa 350 de ani în concepţia noastră despre lume, rană pricinuită de instaurarea dualismului cartezian cu a sa prăpastie între materie şi minte, între ştiinţă şi spiritualitate” [3]. În ultimul timp s-au publicat numeroase cărţi şi lucrări care încearcă, prin diverse concepte, ipoteze, adaptări şi teorii să anuleze respectiva breşă dintre lumea fizică/materială şi lumea psihică/a conştiinţei prin teorii unificatoare capabile să reincorporeze conştiinţa într-un cadru suficient de holistic pentru a o conţine. Se face apel la fizică – în speţă la fizica cuantică – pentru că ea reprezintă, sau credem că reprezintă, în cultura noastră occidentală, demersul fundamental, explicatoriu şi potenţial comprehensiv, prin care ne făurim o imagine coerentă despre lume şi modul în care o explorăm. Iar dacă fenomene precum telepatia, clarviziunea, ESP, psihokinezia, “vindecarea la distanţă” şi altele asemenea, care implică în mod fundamental mintea/spiritul/conştiinţa, sunt reale, atunci ele trebuie – într-un fel sau altul – să fie compatibile cu legile fizicii (eventual, ale unei “noi fizici”). Uneori, vectorul explicatoriu este răsturnat spre idealism (ceea ce nu este deloc reprobabil ci reprezintă o alternativă ce merită toată atenţia), cu conştiinţa văzută ca stând la baza lumii cuantice descrisă de fizică (ca, de exemplu, în [6]).

5. Pentru mulţi din cercetătorii care iau în serios autenticitatea şi investigarea manifestărilor parapsihologice (respectiv, a ceea ce mai este desemnat prin sintagme mai mult sau mai puţin congruente, precum “metapsihică”, “fenomene psi” ori, simplu, “psi” – cel din urmă termen fiind introdus de R. H. Thouless şi B. P. Wiesner [13] în anul 1948 –, “psihotronică”, “psilogie”, “paranormal”, “parafizică”, anomalous phenomena etc.), faptul că mecanica cuantică asertează, teoretic şi empiric, corelaţiile non-locale este considerat ca venind în sprijinul demersurilor lor. Mai mult, se formulează afirmaţii ca aceasta: “Existenţa unor asemenea influenţe sau conexiuni este sugerată mai direct prin experimente asupra unor fenomene ca telepatia (legătura directă de la o minte la alta) şi psihokinezia (influenţa directă a minţii asupra materiei), ambele fiind exemple ale aşa-numitelor funcţionări psi sau fenomene parapsihice” [16]. Venind din partea unor fizicieni de prestigiu, dintre care unul e laureat al premiului Nobel (Brian D. Josephson), o astfel de declaraţie este de natură să stârnească uimire şi inconfort intelectual printre conformiştii “ştiinţei oficiale”. La rândul lui, Dean Radin, unul din cei mai activi susţinători ai conexiunii dintre psi şi mecanica cuantică, susţine că: “Teoria cuantică şi un vast corp de experimente aferente ne indică existenţa a ceva inexplicabil care conextează în mod straniu obiecte izolate (sublinierea lui D. Radin – n.n.). Iar aceasta este tocmai ceea ce experienţele psi ne spun. Paralele sunt atât de surprinzătoare încât sugerează că psi este – literalmente – experienţa umană a interconexiunii cuantice” [17, p. 231-232]. În orice caz, ideea generală este că “teoria cuantică trebuie să ne dea posibilitatea de a înţelege mai bine şi de a predicţiona psi-ul” [18].
Entanglarea cuantică implică perechi de elemente, observabile sau evenimente conjugate, care “se exclud epistemologic una pe cealaltă” [13, p. 33]. Într-un experiment EPR, perechea poate fi compusă, de pildă, din particule cu momente cinetice proprii opuse; iar “în percepţie, inclusiv ESP, perechea este percepţia şi evenimentul perceput” – consideră William G. Roll şi Bryan J. Williams [18]. Aceeaşi autori folosesc şi termenul de “entanglare umană” (human entanglement – prescurtat HE), prin analogie cu QE.
În cele ce urmează sunt trecute în revistă o serie de date din literatura de specialitate ce pot fi interpretate ca expresii ale HE; mai precis la manifestări psi ce sugerează: telepatia, precogniţia, retrocogniţia (sub forma psihometriei). De asemenea, se fac referiri şi la unele aspecte privind psihokinezia (PK) şi lumea cuantică.

6. Primul studiu sistematic al cazurilor spontane de telepatie a fost realizat de membrii prestigioasei Society for Psychical Research din Londra şi publicat, în două tomuri voluminoase, în anul 1886 cu titlul “Phantasms of the Living” [19]. O fantasmă sau apariţie era considerată de autorii studiului respectiv ca fiind o halucinaţie (vizuală, auditivă, tactilă, gustativă, odorifică, ori diferite combinaţii între acestea), adică un produs pur mintal care nu era cauzat de stimuli fizici. Conform criteriilor adoptate de Gurney, Myers şi Podmore, o halucinaţie era inclusă în studiu dacă, pe de o parte, ea reprezinta (putea fi legată de) un eveniment real (ce implica în mod dramatic un subiect agent), necunoscut subiectului percipient, iar pe de altă parte, cel din urmă se găsea în stare de veghe. În 702 cazuri prezentate în [19], cei mai mulţi agenţi avuseseră legături strânse cu percipienţii şi se aflaseră în situaţii de criză, două treimi fiind pe cale de a muri sau tocmai decedaseră.
Numeroase cercetări (citate în [18]) arată că persoanele muribunde sau aflate în situaţii care le pun viaţa în pericol tind să halucineze. Dacă cineva este pe cale de a muri, hipoxia (deficitul de oxigen din ţesuturi) duce în primele faze la “un simţământ crescând de stare de bine şi de putere (…) acompaniat de scăderea şi apoi pierderea raţiunii critice” [20, p. 262]. Atunci când hipoxia devine atât de severă încât ţesuturile sunt iremediabil afectate (anoxia), “se produc iluzii şi halucinaţii până când, finalmente, survine inconştienţa completă” [20, p. 262]. Pornind de la aceste constatări, Roll şi Williams speculează: “Presupunând existenţa entanglării umane între persoana muribundă şi percipient, nu ar trebui să fie surprinzător dacă cel din urmă poate de asemenea intra într-o stare halucinogenă; moartea reală a primului poate fi o moarte virtuală pentru al doilea” [18].
Într-un alt studiu [21] de la sfârşitul secolului al XIX-lea, incluzând şi prelucrări statistico-matematice, din 17.000 de persoane intervievate, 2.272 au raportat fiecare că au avut experienţa halucinatorie veridică a altcuiva care moare. Comparând rata de decese din precedenţii zece ani, acest număr de 2.272 depăşeşte cu 440 valoarea ce ar fi fost necesitată prin pura întâmplare.
“Intensitatea” cu care se manifestă HE între doi subiecţi poate fi funcţie de factorii “împărtăşiţi” de ei, precum cei daţi de legătura genetică (gradul de rudenie) sau de prietenie/empatie. De exemplu, în cazuisticile de corelare telepatică prezentate în lucrările lui G. Sannwald [22], I. Stevenson [23] şi M. A. Persinger [24], perechile în care legăturile familiale dintre agent şi percipient erau puternice reprezentau, respectiv, 50 %, 63 % şi 53 % din totalul cazurilor. Dintre aceste cazuri cu legături familiale foarte strânse, cele de tip părinte-copil erau în proporţie de, respectiv, 56 %, 54 % şi 61 %; pentru cele de tip soţ-soţie procentajele erau 29 %, 22 % şi 25 %, iar pentru cele dintre fraţi surori de 15 %, 24 % şi 14 %. Pentru perechile cu legături familiale periferice, procentajele erau, respectiv, de 10 %, 7 % şi 16 %; pentru legături de prietenie şi cordialitate: 28 %, 27% şi, respectiv, 14 %; pentru străini (situaţiile in care agentul şi percipientul nu se cunoşteau): 3%, 11 %, 9 %. În 8 % din cazurile raportate de Persinger, percipientul era un animal de casă.
În ceea ce priveşte natura evenimentului perceput telepatic, în cele trei lucrări citate [22, 23, 24] acesta era: moartea agentului în, respectiv, 43 %, 41 % şi 54 % din cazuri; o situaţie de criză dramatică: 36 %, 41 % şi 25 %; un eveniment fără importanţă deosebită: 21 %, 18 % şi 21 %. În cazurile descrise de Persinger, 70 % dintre decese se produseseră subit, iar în 70 % din cazurile de criză dramatică, se susţinea că percipientul salvase viaţa agentului [24, p. 73]. În studiile lui Sannwald, Stevenson şi Persinger, numărul subiecţilor femei îl depăşeşte pe cel al bărbaţilor cu, respectiv, 70 %, 53 % şi 76 %. Persinger atribuie această asimetrie faptului că femeile au o dispoziţie mai mare de a-şi comunica trăirile decât bărbaţii.
Tot Persinger [24, p. 65] constata că cei doi membrii ai unei perechi agent-percipient se aflau: în aceeaşi locuinţă în 18 % din cazuri; la distanţă de până la o milă unul de altul în 36 % din cazuri; la distanţă de până la 100 de mile în 58 % din cazuri; la distanţă de peste 2.000 de mile în 30 % din cazuri. 85 % dintre impresiunile telepatice se produseseră în timpul nopţii, cu un maxim în intervalul dintre orele 24 şi 4 AM [24, p. 62]; în ce priveşte distribuţia sezonieră, 40 % din cazuri avuseseră loc pe timpul verii.
Roll şi Williams conchid că: “Trăsăturile prezentate de cazurile lui Sannwald, Stevenson şi Persinger sunt mutual consistente şi asemănătoare cu cazurile din «Phantasms» referitoare la predominanţa situaţiilor de deces şi de crize dramatice implicând indivizi strâns conectaţi. Caracteristicile sugerează entanglarea psi” [18].
Până prin anii 1960, studiile consacrate ESP erau, practic, limitate la “ghicirile” şi impresiunile percipienţilor. Odată cu cercetările iniţiate de E. D. Dean [25, 26, 27], s-a pus un accent crescând pe aspectele fiziologice/psihofiziologice ale ESP. Dean descoperise că, într-o experienţă ESP, se produce de regulă o mărire relativă a volumului de sânge (determinată prin tehnica pletismografică) la nivelul membrelor percipientului; o astfel de creştere indică apariţia unei stări emoţionale. Tot din anii 1960, electroencefalografia (EEG) a început să devină o metodă majoră de investigare în explorarea fenomenelor ESP, iar preocupările în această direcţie au căpătat o amploare şi mai mare în ultimile două decenii, la EEG asociindu-se uneori şi metoda imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională (fMRI). Câteva din rezultatele obţinute, care sugerează şi ele existenţa unui soi de HE (sau entanglare psi – potrivit sintagmei alternative utilizată de Roll şi Williams) sunt descrise în continuare.
În testele de telepatie efectuate de C. T. Tart [28], agenţii telepatici erau supuşi la şocuri electrice aplicate la intervale aleatorii, care se corelau semnificativ cu pattern-urile complexe EEG ale percipienţilor.
R. Targ şi H. Puthoff [29] au constatat că se produceau modificări ale activităţii alfa pe electroencefalograma percipientului atunci când agentul (aflat într-o altă cameră la 7 metri distanţă) era supus la flash-uri strălucitoare. Nivelul de semnificaţie al acestei corelări era p < 0.04.
J. Grinberg-Zylberbaum şi colaboratorii [30] au împărţit perechile de subiecţi, ai căror membrii nu se cunoscuseră în prealabil, în două grupuri: unul format din perechi “legate”, care au petrecut în meditaţie tăcută câte 20 de minute într-o încăpere izolată, pentru a se putea forma anumite legături dintre agenţi şi percipienţi; al doilea grup era format din perechi “nelegate” care nu au fost puse împreună înainte de efectuarea înregistrărilor electroencefalografice. Membrii fiecărei perechi au fost separaţi şi plasaţi în camere ecranate electromagnetic, la o depărtare de 14,5 m. La intervale randomizate, agentul era stimulat cu flash-uri luminoase pentru a se induce modificări EEG, în vreme ce percipientul, monitorizat şi el prin EEG, stătea liniştit în cealaltă cameră. Pentru toţi percipienţii din perechile “legate”, modificările EEG erau sincrone şi similare cu modificările EEG cauzate de fluxurile luminoase asupra agenţilor. Acelaşi efect s-a observat şi la unele perechi “nelegate”.
M. A. Persinger, S. A. Koren şi E. W. Tsang [31] au avut perechi de fraţi ca subiecţi într-un studiu de corelare EEG; în timpul experimentelor, subiecţii erau toţi legaţi la ochi şi purtau căşti antifonice. Agentul se afla separat într-o cameră ecranată electromagnetic şi acustic, fiind stimulat cu impulsuri magnetice de 1 micro-Tesla; impulsurile magnetice erau produse de opt solenoizi aşezaţi în jurul capului, aranjament cunoscut sub denumirea de octopus. Atunci când un agent era astfel stimulat, se înregistrau modificări în activitatea theta (p < 0.01) pe EEG-ul percipientului din zonele lobilor frontal şi occipital.
Într-un studiu efectuat de L. J.Standish ş.a. [32], o pereche selecţionată de subiecţi bărbat-femeie, care se cunoşteau de douăzeci de ani, a petrecut 10 minute de meditaţie înainte ca cei doi să fie scanaţi printr-un aparat de fMRI; alternativ, fiecare dintre ei era agent şi percipient. În timp ce percipientul se relaxa în scanner (cu ochii acoperiţi de ochelari opaci), agentul, aflat într-o cameră alăturată, vedea pe un monitor video flash-uri de modele luminoase lansate la momente aleatorii. Atunci când femeia era percipientul, înregistrările sale fMRI prezentau o modificări semnificative (p < 0.001) în cortexul vizual atunci când bărbatul-agent era expus la stimularea luminoasă. În mod interesant, astfel de modificări nu s-au constatat pe înregistrările fMRI ale bărbatului atunci când el era percipientul. T. L. Richards şi colaboratorii (printre care şi Standish) au replicat [33] acest studiu cu altă pereche bărbat-femeie, care se cunoşteau de şase ani, obţinând aceleaşi rezultate. În plus, totuşi, utilizându-se şi tehnica EEG, s-a constatat că electroencefalograma bărbatului, atunci când era percipient, prezenta modificări semnificative în banda alfa (p < 0.001) în perioadele de stimulare ale femeii-agent.
J. Wackermann, C Seiter, H. Keibel şi H. Walach [34] au testat subiecţi grupaţi în perechi “legate”, perechi “nelegate” şi perechi de control. Spre deosebire de perechile “nelegate”, fiecare pereche “legată” a stat, în prealabil, câte 20 de minute, într-o cameră izolată, păstrând tăcerea. Membrii perechilor au fost apoi despărţiţi şi plasaţi în încăperi ecranate electromagnetic şi acustic. În fiecare test, agentul urmărea un monitor video care afişa la întâmplare flash-uri luminoase în pattern-uri alternante, pattern-uri care nu erau arătate agenţilor din perechile de control. S-au constatat modificări corelate agent-percipient în voltajul EEG atât la perechile “legate”, cât şi la perechile “nelegate” în timpul perioadelor de flash-uri; în ambele cazuri, modificările erau semnificativ diferite (p < 0.01) faţă EEG-urile perechilor de control. Rezultate asemănătoare a obţinut şi M. Kittenis împreună cu colaboratorii săi [35]. Pentru legăturile nemediate senzorial agent-percipient constatate în experimentele de acest tip, Jiri Wackermann a propus denumirea de „corelaţii diadice între stări funcţionale cerebrale” (dyadic correlations between brain functional states), precizând că: „Prin ««corelaţie» între X şi Y înţelegem orice abatere a distribuţiei comune a perechii (X, Y) de la produsul distribuţiilor marginale ale lui X şi Y, adică orice violare a independenţei statistice a lui X şi Y” [36]. Adică ceva de genul QE.
La rândul lui, D. Radin [37] a examinat corelaţiile EEG între perechi “legate” de subiecţi. Percipientul era plasat într-o cameră izolată electromagnetic şi acustic, aflată la circa 20 de metri de agent. La momente aleatorii, agentului îi era arătată pe un monitor imaginea video în timp real a percipientului, imagine care servea atât ca stimul vizual, cât şi ca o modalitate de facilitare a conexiunii mentale cu percipientul. Modificările de voltaj pe EEG-ul percipientului s-au corelat semnificativ statistic (p < 0.0005) cu cele produse pe EEG-ul percipientului în timpul perioadelor când agentul era stimulat cu imaginea percipientului. Astfel de corelaţii nu au fost remarcate în perioadele de control.
Aşa cum remarcă Roll şi Williams, deşi unele din aceste experimente “sunt descrise ca fiind de tip telepatic, nu există vreo dovadă că agentul a transmis ceva percipientului; tot ceea ce ştim este că studiile indică corelaţii EEG între două creiere” [18]. Constatarea respectivelor corelaţii lasă loc ipotezei privind existenţa unui fenomen analog cu entanglarea cuantică.
În [38], Richard Blumenthal analizează teoretic posibilitatea ca starea cuantică a unui neuron să poată fi teleportată la neuronul altui creier, iniţiindu-se în felul acesta o activitate cognitivă la distanţă, respectiv o entanglare umană de tip telepatic. Autorul lucrării încearcă să coreleze diferitele aspecte ale acestui presupus fenomen de teleportare cuantică neoronală cu anumite caracteristici ale telepatiei, în speţă cu achiziţia de informaţie în absenţa vreunui canal de transmisie material/energetic discernabil.

7. În ianuarie 1981, la scurt timp după ce Ronald Reagan şi-a luat în primire primul mandat de preşedinte al Statelor Unite, o renumită parapsihică americană (cunoscută pentru colaborarea eficientă cu organele de poliţie), Noreen Renier, a ţinut o conferinţă la Academia FBI. În timpul conferinţei, unul din cei prezenţi i-a cerut să facă o prezicere despre noul preşedinte. Ea a închis ochii şi a spus: “Preşedintele e pe cale de deveni foarte popular” [39, p. 163]. Apoi şi-a bătut uşor cu palma partea stângă a pieptului şi a zis: “peste vreo trei luni va fi împuşcat în partea din stânga-sus a pieptului (…) dar va supravieţui” [39, p. 164]. Pe data de 30 martie 1981, psihopatul John Hinckley a tras mai multe focuri de armă asupra lui Ronald Reagan, unul din gloanţe nimerind în plămânul stâng; după cum bine se ştie, deşi grav rănit, preşedintele a supravieţuit atentatului.
Astfel de preziceri, mai ales dacă sunt făcute ante-factum şi sunt autentificate de numeroşi martori (ca în cazul de mai sus) stârnesc întotdeauna uimire şi contrarietate, căci precogniţia – adică posibilitatea perceperii unui eveniment din viitor – pare, din perspectiva aşa-zisului bun-simţ, o contradicţie în termeni: nu se poate percepe ceva ce încă nu s-a petrecut.
În opinia lui Roll şi Williams, “contradicţia poate fi rezolvată prin recursul la [efectul] EPR. În [efectul] EPR, un observator detectează una din cele două jumătăţi ale unei particule (într-o exprimare mai adecvată, în loc de “particulă” ar trebui folosit termenul de “sistem” – n.n.) şi în consecinţă îi anulează starea de superpoziţie, astfel încât a doua jumătate intră în realitate şi poate fi astfel observată. Pentru a aplica modelul la precogniţie, trebuie avut în vedere faptul că orice eveniment este de asemenea compus din două părţi: evenimentul fizic şi perceperea evenimentului. Cele două părţi se îmbină în prezentul specios, prin aceasta alcătuind mediul timpului prezent. Totuşi, un eveniment din viitor este în stare de superpoziţie şi prin aceasta constituie doar una din posibilităţi, până când este observat ori «recunoscut». Cu alte cuvinte, percipientul nu ar inspecta un eveniment fizic pre-existent, ci ar observa unul din multele sisteme care sunt în superpoziţie, prin aceasta transformând un eveniment potenţial într-unul real. Care dintre posibilele evenimente este să fie ales, putem presupune că depinde de nevoile subiectului şi posibil de alţi factori. Aşa cum Renier se va fi identificat cu auditoriul său; deoarece o preocupare importantă a acelui grup era aceea de a-l proteja pe preşedinte, a avut şi ea aceeaşi preocupare” [18].
Transformarea unui eveniment potenţial într-un eveniment real în funcţie de preocupările/îngrijorările care domină, la un moment dat psihicul subiectului, se poate produce şi atunci când nu respectivul subiect este cel ce face predicţia ci altul/alţii predicţionează asupra viitorului său. Exemplificăm această posibilitate, cu două cazuri. Primul, relatat de Gustav Jahoda în [40], se referă la o femeie, în vârstă de 43 de ani, care a murit în 1965 într-un spital din Canada, aparent fără o cauză evidentă şi la scurt timp după ce suferise o intervenţie chirurgicală minoră ce decursese perfect. După cum s-a aflat ulterior, un „ghicitor al viitorului” îi prezisese, pe când avea cinci ani, că va muri la 43 de ani. Femeia a împlinit această vârstă cu o săptămână înainte de operaţie şi, foarte neliniştită, spusese de mai multe ori asistentelor medicale că va muri foarte curând. Al doilea caz este descris de dr. V. L. Samu în [41]. Un ţăran maramurşean în vârstă de 49 de ani suferea de ulcer gastric. Pentru că refuza operaţia care se impunea dată fiind gravitatea bolii, medicii l-au atenţionat: „dacă nu te operezi, mai mult de şase luni nu vei trăi”. Bolnavul şi-a făcut socoteala că cele şase luni se vor împlini chiar în ziua de Sfânta Maria. A refuzat cu obstinaţie operaţia şi, simţindu-se mai bine, s-a întors acasă. Luat cu grijile gospodăreşti, a uitat de avertismentul medicilor. Pe 15 august, de Sfânta Maria, auzind clopotele bisericii care chemau la slujbă, bărbatul şi-a amintit brusc de funesta predicţie şi a socotit că i-a sosit ceasul să moară. A îngenunchat în faţa icoanelor, şi-a făcut cruce, apoi s-a întins liniştit pe pat. Puţin înainte de apusul soarelui a decedat…
Eleanor M. Sidgwick [42] a făcut o analiză a cazurilor de precogniţie neincluse în studiul [19], ce se limitase din start la fenomenologia psi “conjugată” la timpul prezent, dar care fuseseră supuse unor criterii de selecţie la fel de severe. Ea se preocupa în principal de chestiunea dacă potrivirea dintre conţinutul unei (pretinse) experienţe precognitive şi un eveniment ulterior real se datora pur şi simplu coincidenţei întâmplătoare; în câteva cazuri nu a putut elimina această posibilitate, în altele însă a considerat că o putea face. Într-o lucrare ulterioară [43], aceeaşi autoare sugera că în telepatia precognitivă “lucrează împreună” sau “fuzionează” două minţi, deşi una este în prezent şi cealaltă în viitor. Într-un fel, se poate spune că această presupunere se referă, avant la lettre, la un soi de HE (nu în spaţiu, ci în timp).
O carte celebră despre precogniţie îl are ca autor şi ca subiect precognitiv pe inginerul irlandez John William Dunne. Încredinţat că visele pot prevesti uneori desfăşurarea unor evenimente, Dunne obişnuia ca, înainte de a adormi, să pună la îndemână hârtie şi creion pentru a consemna imediat după trezire visele avute. „Arhiva onirică” astfel adunată constituie substanţa cărţii intitulată „An Experiment with Time”, publicată de Dunne în 1927 şi reeditată de atunci de mai multe ori.
Unul din cele mai impresionante vise premonitorii avute de Dunne s-a produs în primăvara anului 1902, pe vremea când participa ca militar în armata britanică la războiul cu burii din Africa de Sud. Acolo unde se găsea, poşta şi ziarele ajungeau cu foarte mare întârziere. „Se făcea – relatează Dunne – că vedeam o insulă care era ameninţată de erupţia unui vulcan. Apoi, un vapor se pregătea să acosteze şi am exclamat: Dumnezeule! Totul va sări în aer! (…) m-am simţit copleşit de o dorinţă frenetică de a-i salva pe cei patru mii (ştiam numărul) de locuitori care nu bănuiau nimic” [44, p. 34]. În vis, Dunne încerca zadarnic să convingă autorităţile franceze de pe o insulă vecină celei ameninţate de erupţie să trimită ambarcaţiuni pentru a-i salva pe locuitorii aflaţi în pericol de a fi nimiciţi. Peste circa trei luni, atunci când, în sfârşit, ziarul Daily Telegraph a ajuns la Dunne, mai multe titluri i-au sărit în ochi: „Dezastru vulcanic în Martinica – Oraş ras de pe faţa pământului – O avalanşă de foc face 40.000 de victime – Un pachebot englez este pradă flăcărilor – Un munte explodează”. Ce se întâmplase? Pe 8 mai 1902, la câteva săptămâni după visul avut de Dunne, vulcanul de pe muntele Pelée din Martinica (insulă din Arhipelagul Antilelor Mici şi „departament de peste mări” al Franţei), a erupt cu o violenţă deosebită, provocând moartea a circa 28.000 de oameni. Foarte aproape de Martinica se află insula Saint Lucia, cândva şi ea sub jurisdicţie franceză. În Daily Telegraph se estimase un număr de 40.000 de victime, dar Dunne făcuse o greşeală de citire, reţinând numărul 4.000. greşeala a devenit o fixaţie paramnezică, astfel că ori de câte ori îşi povestea acel vis spunea invariabil 4.000 în loc de 40.000 de mii. Abia 15 ani mai târziu, recitind articolele respective din ziar, şi-a descoperit greşeala. Visul prevestise, într-un fel, chiar şi greşeala de citire pe care o va face ulterior.
Acest exemplu de precogniţie, la care se mai pot adăuga multe altele din literatura parapsihologică referitoare la prevestirea prin manifestări psi a unor mari dezastre/catastrofe/calamităţi, este posibil a fi interpretat ca expresie a unui gen de HE la nivel global, omenirea însăşi fiind considerată ca un singur sistem între ale cărui subsisteme/părţi/elemente(indivizi) se pot stabili corelaţii non-locale, favorizate, în particular, de stările onirice.
Parapsihologul suedez Nils Olf Jacobson [45] aprecia că, din multitudinea de manifestări parapsihice, un procent de 30 % până la 50 % sunt experienţe precognitive, dintre care cele relativ mai numeroase sunt de tipul viselor premonitorii. Din cazurile de precogniţie analizate de Louisa E. Rhine [46], 75 % erau de acest tip, tendinţă observată şi de R. L. Van de Castle [47]. Tot Louisa E. Rhine menţiona că, deseori, percipienţii (cei care prevesteau involuntar) erau „uimiţi de faptul că experienţa precognitivă era precum o «amintire» a viitorului” [46, p. 121].
Într-un studiu privind 349 de experienţieri precognitive autentificate, H. F. Saltmarsh [48] constata că 100 dintre acestea se refereau la moarte (p < 0.01) şi că din 65 de precogniţii halucinatorii, 35 se refereau, de asemenea, la moarte (p < 0.001).
Cazuistica lui Persinger [24] include 128 de precogniţii, dintre care 48 % se referă la moarte, 41 % la crize non-fatale şi restul la evenimente obişnuite. Din 98 de cazuri în care precogniţia era despre altcineva decât percipientul, 67 % priveau un membru de familie apropiat, 18 % – rude îndepărtate, iar 14 % – prieteni sau cunoştinţe; într-un singur caz era vorba despre un străin. În 89 % din cazuri, percipientul era femeie; în 51 % din cazuri, o femeie era percipientul şi un bărbat era agentul (adică cel căruia i se prevestea); în 38 % din cazuri, atât percipientul, cât şi agentul erau femei, iar în 11 % din cazuri cei doi erau bărbaţi. În cazurile prezentate de Persinger, nu există nici unul în care percipientul să fie bărbat şi agentul femeie. 34 % din totalul cazurilor erau halucinaţii (vizuale şi/ori auditive), 32 % erau vise, 17 % – impresiuni în stare de veghe, 9 % – semne prevestitoare (de pildă, fluturi negri pentru moarte, restul constând din alte categorii.
Primele teste de precogniţie în condiţii de laborator foloseau cu precădere cărţile de joc, zarurile şi apoi cărţile Zener, în prezent fiind preferate – până la standardizare – generatoarele de evenimente aleatoare (prescurtat REG, de la random events generator). O meta-analiză statistico-matematică făcută de F. Steinkamp, J. Milton şi R. L. Morris [49] asupra rezultatelor a 25 de studii efectuate între anii 1935 şi 1997 de 16 investigatori, ce au comparat clarviziunea cu precogniţia, a condus la un nivel de semnificaţie p = 9•10-7 pentru precogniţie şi p = 0.002 pentru clarviziune.
Din 1997, Dean Radin [50] a introdus o nouă paradigmă experimentală: cercetarea fiziologiei presentimentului (perceperea inconştientă anticipată a emoţiilor). În loc să efectueze înregistrarea impresiilor raportate de subiecţi asupra unui REG, el s-a axat pe înregistrarea unor reacţii fiziologice ale acestora. Imediat înainte ca REG să „aleagă”o imagine pentru a fi arătată subiectului, reacţia lui electrodermală (variaţia conductanţei bioelectrice cutanate) era culeasă la nivelul degetelor. Un monitor video din faţa subiectului îi prezinta apoi aleatoriu fie o scenă violentă, fie una erotică, fie un peisaj. Radin a descoperit ceea ce ulterior s-a numit „efectul de presentiment”: cu circa trei secunde înainte de vederea primelor două tipuri de imagini, subiecţii prezentau răspunsuri electrodermale semnificativ mai mari decât înainte de vederea unui peisaj (p = 0,008), ceea ce indica creşterea stării emoţionale. Radin a repetat experimentele [51], găsind în plus că „ţintele” emoţionale erau asociate şi cu o mărire a ritmului cardiac. Într-o altă serie de teste, Bierman şi Radin [52] au constatat că efectul de presentiment era cel mai pronunţat pentru scenele de violenţă. Spottiswoode şi May [53] au evidenţiat de asemenea efectul utilizând „ţinte” auditive în loc de unele vizuale. Existenţa efectului de presentiment a fost reconfirmată de Radin [54] prin noi experimente desfăşurate cu echipamente şi protocoale de testare perfecţionate.
Făcând un sumar al concluziilor reieşite din cazuisticile despre precogniţie prezentate în literatura de profil, Roll şi Williams notează: „La fel ca în ESP la timpul prezent, în precogniţie predomină cazurile legate de moarte şi situaţii de crize; percipientul este strâns legat de victimă; există mai multe femei ca percipienţi decât bărbaţi; experienţele se produc mai ales noaptea. Precogniţiile diferă de alte forme de ESP în măsura în care se referă deseori la un pericol iminent fie pentru percipient, fie pentru o altă persoană, şi permit nu de puţine ori ca percipientul să avertizeze asupra pericolului. Jumătate din evenimentele anticipate se produc în interval de o zi, puţine fiind cele produse peste mai mult de o lună. Importanţa emoţiei pentru precogniţie este confirmată de testele de presentiment” [18].

8. Retrocogniţia se manifestă de cele mai multe ori în ceea ce unii parapsihologi numesc psihometrie, termen inventat în anul 1842 de medicul şi fiziologul american Joseph Rodes Buchanan [55]. (Un termen alternativ utilizat câteodată în literatura anglo-saxonă este token-object readings.) Psihometria este o procedură prin care o persoană – percipientul – manipulează un obiect (îl ţine în mîini, îl palpează, îl aşează pe anumite porţiuni ale corpului etc.) şi în acest fel se „conectează” parapsihic la persoane şi evenimente asociate cu acel obiect. După cum scria fizicianul britanic Sir Oliver Lodge: „Ocazional, o persoană pare capabilă să răspundă la gânduri sau stimuli încrustaţi printre obiectele din jur, într-un mod neînţeles în prezent şi aproape incredibil; e ca şi cum emoţiile ar putea fi înregistrate în materie, astfel încât cele înregistrate vor afecta apoi un organism suficient de senzitiv, determinându-i reproducerea de emoţii similare în subconştient” [56, p. 193-194]. Pe baza investigaţiilor lui asupra capacităţilor parapsihice ale medium-ului Leonore Piper, William James [57] presupunea că anumite informaţii despre o persoană puteau persista după moarte în obiecte cu care respectiva persoană fusese asociată în timpul vieţii. Iar reputatul fizician cuantist David Bohm discuta despre memoria creierului şi memoria din obiectele inanimate în termeni de „înfăşurare” (enfoldment) – cuvânt utilizat de el pentru entanglare –, „desfăşurare” (unfoldment), „ordine implicită” şi „ordine explicită”. Memoria cerebrală, susţinea Bohm, face parte din ordinea implicită a creierului care este „înfăşurată” cu structurile explicite ale acestuia. Mai mult, legile ordinii implicite sunt astfel încât „lumea structurilor fizice obişnuite cuprinde şi ceva ca memoria, în sensul că momentele anterioare pot lăsa o urmă, deşi această urmă se poate modifica sau transforma aproape fără limită. Din acea urmă (lăsată, de exemplu, într-o piatră) este posibil, în principiu, să desfăşurăm o imagine a momentelor din trecut, similară în anumite privinţe cu ceea ce s-a petrecut în realitate” [58, p. 207-208]. De aici urmează că „ordinea manifestă şi explicită a conştiinţei nu este în mod fundamental distincă de cea a materieişi că cele două pot fi doar aspecte diferite ale unei aceleiaşi ordinii totale” [58, p. 208]. Conform lui Roll şi Williams, perechea materie şi conştiinţă (sau minte) reprezintă „exemplul suprem” [18] de pereche formată din componente ce se exclud epistemologic una pe cealaltă şi deci pot fi entanglate.
Un exemplu semnificativ şi relativ recent de ESP prin psihometrie este cel oferit de Noreen Renier în [39, p. 137-142]. Detectivul Tom Atkinson i-a trimis lui Renier (care mai ajutase anterior, cu succes, poliţia) un cercel al unei femei ce fusese ucisă prin înjunghiere. Ancheta poliţiei nu putuse găsi nici o pistă care să conducă la autorul crimei, iar mama victimei îl rugase pe Atkinson să ia legătura cu Renier. După ce a primit cercelul, Noreen l-a contactat telefonic pe detectiv. „Cu cercelul într-o mână şi telefonul în cealaltă – relatează Noreen Renier – am închis ochii, m-am concentrat mintea pe cercel şi, deodată, era ca şi cum priveam într-o oglindă. L-am putut vedea pe criminal spălându-se pe mâini şi pieptănându-se. Îl puteam vedea perfect. I-am văzut tatuajul de pe braţ, i-am văzut toată faţa şi l-am descris la telefon” [39, p. 138]. Atkinson a întrebat-o dacă putea vedea ce se întâmplase cu femeia. Renier s-a „întors” şi: „de data aceasta eu eram cea ucisă de omul cu tatuaj. Mă ţinea strâns de încheieturile mâinilor… în timp ce cuţitul ascuţit ca un brici se înfigea în trupul meu de mai multe ori” [39, p. 138]. Detectivul a rugat-o să continue; atunci a descris casa respectivă şi a spus că acolo se mai aflase o fetiţă. Întrebată despre ea, Renier a retrăit cele întâmplate acesteia: „Eram fetiţa. O auzeam pe mama ţipând în cealaltă cameră” [39, p. 139]. Fetiţa se ascunsese în micul ei dormitor, dar asasinul o găsise şi o omorâse şi pe ea. Sceptic la început, Atkinson şi-a dat apoi seama că unele din informaţiile furnizate de Noreen Renier despre scena crimelor nu erau ştiute decât de anchetatori. Vorbind despre ucigaş, prins în cele din urmă, detectivul a spus: „Aspectul lui fizic era aşa cum îl descrisese ea. Statutul lui social era aşa cum îl descisese ea. Tatuajul descris de ea era cel corect” [39, p. 141].
Rezultate similare cu ale lui Noreen Renier au obţinut, de-a lungul timpului, şi alţi parapsihici celebri (ca britanica Eileen Garrett [59] sau olandezul Gerard Croiset [60]) în încercările de a ajuta la elucidarea unor crime sau cazuri de dispariţii ale unor persoane.
În primele decenii ale secolului trecut, Eugène Osty, fost director al Institutului Metapsihic din Paris, a cercetat intens psihometria sub diverse aspecte şi i-a stabilit următoarele caracteristici [61, p. 131-132] care, astăzi, ar putea fi interpretate ca expresii ale unei anumite forme de entanglare (corelare non-locală) om-obiect:
- obiectul-ţintă aduce percipientul (subiectul psihometric) în contact extrasenzorial cu proprietarul acelui obiect;
- orice persoană care s-a găsit la un moment dat în contact fizic cu oiectul-ţintă poate deveni de asemenea accesibilă extrasenzorial subiectuluipsihometric;
- pot deveni accesibile subiectului psihometric chiar şi persoane doar asociate cu cea care a venit în contact cu obiectul-ţintă;
- după ce s-a făcut un contact iniţial, înlăturarea sau distrugerea obiectului-ţintă nu afectează impresiile psihometrice ale percipientului;
- natura fizico-chimică a obiectului-ţintă nu are nicio importanţă pentru subiectul psihometric;
- subiectul psihometric este capabil să relateze evenimente din trecutul, prezentul şi viitorul persoanelor accesibile, nu numai din momentele când obiectul-ţintă a fost în contact cu respectivele persoane;
- impresiile şi informaţiile dobândite de subiectul psihometric nu depind de durata contactului cu obiectul-ţintă;
- timpul trecut de la contactul iniţial al subiectului psihometric cu obiectul-ţintă nu are nicio influenţă;
- dacă mai multe obiecte-ţintă vin în contact fizic, subiectul psihometric nu va confunda impresiile pe care fiecare dintre ele le provoacă;
- erorile făcute iniţial de un subiect psihometric, privind o anumită persoană accesibilă prin obiectul-ţintă, par a se propaga şi la alţi subiecţi care vin ulterior în contact direct cu acelaşi obiect şi care nu cunosc erorile iniţiale;
- aptitudinile psihometrice nu sunt influenţate de ecranarea obiectului-ţintă (închiderea lui, de pildă, în recipiente cu pereţi din plumb sau din orice alt material).
Cea din urmă caracteristică (care face încadrabilă psihometria în ansamblul mai larg al clarviziunii), este bine ilustrată de un experiment efectuat de W. F. Prince [62] avându-l ca subiect psihometric pe parapsihica mexicană Maria Reyes de Zierold. Au fost folosite două cutii identice închise ce conţineau fiecare câte o bucată de panglică din mătase. Prima bucată provenea de la un altar bisericesc, cea de-a doua direct din fabrică. Prince a amestecat şi deplasat cutiile astfel încât nici el nu mai ştia ce fragment de panglică conţinea fiecare, după care le-a prezentat Mariei Zierold. Referindu-se la una din cutii, ea a spus că vede o scenă religioasă mexicană cu amerindieni dansând într-o biserică; pentru cea de-a doua cutie, a descris o fabrică franţuzească de panglici de mătase. La verificare, descrierile ei s-au dovedit corecte.
Aptitudinile parapsihologice ale Mariei Reyes de Zierold (cunoscută şi sub pseudonimul „Senora de Z.”) au fost amplu şi minuţios studiate de medicul german Gustav Pagenstecher [63], care a constatat că respectivele abilităţi se manifestau mai ales în stare de hipnoză. În urma inducţiilor hipnotice repetate, ea ajunsese la o aparent ciudată comuniune de senzaţii cu hipnotizatorul: „Când mă găsesc într-o stare hipnotică profundă – mărturisea Maria Zierold –, propriile simţuri sunt blocate şi transferate hipnotizatorului, într-o astfel de măsură încât aud freamătul din urechile lui, gust zahărul şi sarea de pe limba lui şi aud ticăitul ceasului pus la urechea lui, simt de asemenea arsura produsă atunci când un chibrit este apropiat de degetele lui” (citat după [63]). Şi aici ar putea fi vorba de o entanglare, de data aceasta de tipul HE. Dacă această interpretare este valabilă (măcar parţial), atunci se deschid perspective noi, inspirate de concepte din fizica cuantică, pentru abordarea mecanismelor hipnotice.

9. Experimentele în care efectele psihokinetice erau evidenţiate în raport cu unele procese mecanice aleatorii – cum ar fi aruncarea sau rostogolirea unor zaruri sau a altor obiecte – au condus la ideea că psihokinezia ar trebui să fie mai uşor de evidenţiat la nivelul microfizic (atomic, subatomic), tărâmul propriu mecanicii cuantice, unde legile fundamentale (cel puţin sub aspectul lor formal) au un caracter stohastic. Deoarece fenomenul dezintegrării radioactive are un specific aleatoriu cuantic pronunţat, a fost ales iniţial pentru stabilirea unor unor eventuale influenţe de tip PK – în speţă, asupra ratei de dezintegrare [64, 65].
La anii 1970, fizicianul german Helmut Schmidt [66, 67] a introdus un test PK stabil şi convenabil bazat pe un generator de semnale digitale aleatorii. Generatorul conţinea un computer programat să numere înainte cu o viteză de 100.000 sau mai mulţi paşi pe secundă şi utiliza un astfel de aranjament instrumental încât procesul de numărare era oprit atunci când se emitea un semnal de la un contor Geiger-Müller activat de o sursă radioactivă. În condiţii obişnuite, este egal probabil ca numărătorul computerului să se oprească la un număr par sau impar. Subiecţilor testaţi li se cerea să modifice mintal această distribuţie în favoarea numerelor pare sau impare. Ulterior, s-au perfecţionat aranjamentele experimentale:s-a renunţat la folosirea sursele radioactive, s-au introdus generatoarele electronice de numere aleatoare (GNA), s-au diversificat modalităţile de inerfaţare auditivă sau vizuală ale subiecţilor testaţi cu acestea şi s-a mărit stricteţea modalităţilor de control. Denumirea de micro-PK s-a extins la toate experimentele care implică un GNA. Un astfel de experiment se prezintă cel mai adesea pentru subiectul testat sub forma unui joc: el nu se gândeşte că trebuie să influenţeze comportamentul unei particule, ci pe acela al unei interfeţe vizuale sau auditive care este conectată la un GNA. Interfaţa vizuală poate fi, de pildă, sub forma a două lămpi de culori diferite, una aprinzându-se numai când GNA furnizează un număr par, iar cealaltă numai la un număr impar. Subiectul are ca sarcină să determine, prin efort mental, ca una din lămpi (indicată în prealabil) să se aprindă mai des decât a doua lampă. Interfaţa auditivă poate genera un sunet continuu de frecvenţă variabilă, iar subiectul va încerca s-o facă să tindă spre valori mai mari sau mai mici (sunet mai ascuţit ori mai grav); o altă modalitate poate fi sub forma de „clicuri” auditive de intensităţi sau origini diferite (partea dreaptă sau stângă a unei căşti audio). Mulţi alţi investigatori, pe lângă H. Schmidt, au replicat studiile de acest gen; rezultatele obţinute au confirmat existenţa unui efect PK slab, dar real, semnificativ statistic şi repetabil. Probabilitatea ca reuşitele PK din aceste experimente să fie date de hazard este de la 1/1000 până la 1/109. Ample treceri în revistă al cercetărilor de acest gen se pot găsi în [17, 68, 69].
H. Schmidt a mai realizat un alt tip de experiment care l-a condus la descoperirea efectului retro-PK [70 – 74]. În acest caz, experimentatorul lansează prin intermediul unui GNA secvenţe aleatorii, fără a le observa şi influenţa. El nu ştie care dintre ele va servi ca martor şi care vor fi supuse influenţei subiectului. Secvenţele sunt înregistrate în duplicat pe benzi magnetice şi sunt securizate. În timpul experimentului, care poate avea loc după mai multe luni după înregistrare, una din cele două copii este dată subiectului testat, care încearcă să inflenţeze secvenţele ca şi cum ar fi vorba de un experiment obişnuit de micro-PK (el nu ştie că secvenţele aleatoare fuseseră înregistrate anterior). În mod cu totul uimitor, rezultatele indică un efect PK la fel de semnificativ ca şi în procedurile cu „ţinte” PK în timp real. Este ca şi cum PK ar putea influenţa evenimente din trecut; lucrurile aşa par, cu atât mai mult cu cât după experiment se constată că cele două casete (cea „ţintită” de subiect şi cea păstrată ca martor) sunt identice (redau aceeaşi secvenţă stohastică).
Într-o manieră încă mai incitantă, efectul retro-PK a fost confirmat de elveţianul Elmar Gruber [75]. Ţintele preînregistrate utilizate de el corespundeau persoanelor care treceau pe sub un dispozitiv cu celulă fotoelectrică. Prima dată, dispozitivul a fost amplasat la intrarea într-un magazin, iar a doua oară la intrarea într-un tunel străbătut de autivehicule. De fiecare dată când trecea o persoană, dispozitivul înregistra un bit de informaţie. Din datele înregistrate, Gruber a determinat aleatoriu o secvenţă de control şi o secvenţă pentru experimentul PK propriu-zis. Apoi a convertit aceşti biţi în clicuri sonore care erau ulterior ascultate prin cască de către subiectul psihokinetic, însărcinat să crească mintal frecvenţa clicurilor. Şi, într-adevăr, s-au constatat semnificativ mai mulţi biţi pentru secvenţele cu care „lucraseră” subiecţii comparativ cu secvenţele de control.
Efectul retro-PK a fost replicat cu succes de numeroşi investigatori, iar o meta-analiză statistică efectuată de D. J. Bierman [76] a dat un rezultat înalt semnificativ, la un nivel p = 10-8.
Cercetătorii au putut arăta că în retro-PK repetitivă (reluarea aceloraşi încercări pe aceleaşi ţinte retro-PK de către subiecţi diferiţi încercând să le influenţeze în acelaşi sens) efectul este cumulativ. Dacă mai mulţi subiecţi încearcă să influenţeze succesiv aceleaşi ţinte retro-PK, dar în condiţii diferite, rezultatele sunt efectiv parazitate. O posibilă interpretare a efectului retro-PK ar putea fi aceea că el nu reprezintă o modificare a trecutului (ideea că există posibilitatea manifestă de a schimba evenimente din trecut conduce la paradoxuri cvasi-insurmontabile), ci mai degrabă ceva de genul unei „corelaţii la distanţă” în timp (o entanglare temporală). Această interpretare este susţinută de fizicianul cuantist Henry P. Stap [77], care o argumentează utilizând formalismul cuantic nonliniar al lui S. Weinberg.
H. Schmidt remarca faptul că rezultatele experimentale din parapsihologie, în particular cele privind micro-PK şi retro-PK, indică posibilitatea ca mecanica cuantică convenţională să nu poată fi aplicată ca atare la sisteme ce includ subiectul uman (adică conştiinţa). „Rămâne de văzut dacă rezultatele vor conduce la o nouă teorie cuantică care să includă efectele parapsihice în cadrul formalismului său matematic, sau dacă ele vor indica pur şi simplu o anumită limitare a formalismului cuantic” [73].

10. Una din cele mai elaborate teorii cuantice a psi-ului este cea a fizicianului american Evan Harris Walker. Preocupat de extinderea conceptelor cuantice dincolo domeniul strict al fizicii, el a studiat şi posibilitatea ca în creierul uman să aibă loc procese de natură cuantică, precum şi eventualele lor implicaţii pentru chestiunile legate de conştiinţă. În acest scop, şi-a îndreptat atenţia asupra sinapselor, acele joncţiuni dintre neuroni prin care sunt transmise influxurile nervoase; ele includ un intersitiţiu foarte strâmt (fanta sinaptică) între celule. Walker a calculat că fanta sinaptică este suficient de mică pentru a permite electronilor să o traverseze prin efect de tunelare cuantică*, proces supus unei incertitudini cuantice aleatoare [78]. Pe această bază şi pe estimarea numărului de sinapse din creier, a calculat ratele lor de transmisie şi ratele fluxurilor de electroni tunelaţi prin sinapse, cuantificând apoi ratele informaţionale pentru activităţile conştiente (7,5∙108 biţi/sec) şi subconştiente (2,4∙1012 biţi/sec), ca şi pentru voinţă (6∙104 biţi/sec). Din considerentele lui Walker rezulta că integrarea la scara întregului creier a activităţilor neuronale (integrare strâns legată de conştiinţă) este mediată prin tunelarea cuantică electronică A încorporat astfel procesele cerebrale, mecanica cuantică şi conştiinţa într-un acelaşi formalism, nu lipsit de atracţie speculativă.
Un element central în teoria lui Walker privind fenomenele psi este utilizarea unui concept specific mecanicii cuantice, cel de colaps al funcţiei de undă (sau al vectorului de stare, ori al pachetului de unde – denumiri alternative), aplicat apoi şi pentru explicarea fenomenelor parapsihologice ESP şi PK.
Mecanica cuantică face predicţii probabilistice mai degrabă decât despre evenimente individuale. De exemplu, teoria cuantică poate prezice distribuţia probabilă a electronilor dintr-un fascicul la un moment dat, dar nu poate prezice traiectoria exactă a unui singur electron. Atunci când se aplică teoria cuantică, lumea fizică se divide în două părţi: sistemul SO (ce urmează a fi) observat şi observatorul O. Până când se produce intervenţia lui O, SO se află în izolare (sau într-un mediu definit în mod clasic) şi starea lui este descrisă de o funcţie de undă (vector de stare) ce „evoluează” conform unei legi cauzale exprimată prin ecuaţia lui Schrödinger. Această funcţie de undă este ca un fel de „catalog matematic” al probabilităţilor diferitelor posibile rezultate ale diferitelor posibile observări/măsurări ce ar putea fi făcute asupra sistemului. Ea este un compus al tuturor posibilităţilor legate de SO şi, în general, se modifică cu timpul. Când O intervine asupra lui SO, una dintre posibilităţile reprezentate de funcţia de undă se actualizează, iar toate celelalte încetează să mai existe (cel puţin pentru observatorul respectiv)
Pentru exemplificare, să considerăm un sistem cuantic care poate avea numai două stări, ALFA şi BETA, cu probabilităţile, respectiv, p şi q = 1 – p. Iniţial, înainte de orice măsurare/observare, sistemul are vectorul de stare (funcţia de undă):

Atunci când se face o măsurare/observare asupra sistemului, funcţia de undă îşi pierde trăsătura probabilistă şi se „reduce” („colapsează) la un rezultat neambiguu (stare finală); de pildă:

Conceptul clasic de cauzalitate – o anumită stare iniţială a sistemului determină starea lui finală – nu mai funcţionează în mecanica cuantică. Aici, observatorul este cel care scoate din ambiguitate starea sistemului. Pe de altă parte însă, formalismul matematic al mecanicii cuantice (altfel, foarte eficient) nu specifică cu claritate ce înseamnă exact măsurarea/observarea, de unde diferite interpretări şi discuţii care conturează „problema măsurii în mecanica cuantică”.
O modalitate (neagreată de cuantiştii „ortodocşi”) de a surmonta problema măsurării este introducerea aşa-numitelor „variabile ascunse” – idee susţinută în special de David Bohm [58] – care ar reconcilia exigenţele deterministe şi stohastice legate de dezvoltarea vectorului de stare. Variabilele ascunse sunt concepute ca esenţialmente inaccesibile măsurarii fizice şi ar funcţiona, la un nivel subcuantic, independent de constrângerile spaţio-temporale.
Inspirat de unele lucrări a lui Eugene P. Wigner [79, 80], laureat al premiului Nobel pentru fizică pe anul 1963, în care acesta afirma (pe baze cuantice) că lumea fizică ar putea să fie influenţată direct de conştiinţă, Walker îşi construia teoria [81 – 84] pornind de la ipoteza că respectivele variabile ascunse non-locale sunt însăşi conştiinţa observatorului, cea care determină reducerea vectorului de stare. Conştiinţă având determinaţii neurofiziologice reieşite, la rândul lor, dintr-un proces de tip cuantic a cărui posibilitate de producere în creier se străduia Walker să o demonstreze.
Conştiinţa observatorului, susţinea Walker, odată ce s-a cuplat la sistemul observat (să zicem, cel schematizat de formulele de mai sus) printr-un feedback, ar fi capabilă să varieze probabilităţile p şi q asociate vectorului de stare, „ghidând” astfel în mod activ colapsul funcţiei de undă într-o manieră non-hazard. Acest colaps al funcţiei de undă produs de conştiinţă ar genera, de exemplu, manifestările de tip PK. Trebuie subliniat că modelul lui Walker se focalizează pe aspectul informaţional implicat în colapsul vectorului de stare şi tratează ESP şi PK nu ca pe nişte procese energetice, prin care energia este transmisă, ci ca procese predominant informaţionale „comandate” de conştiinţă.
Teoria dezvoltată de H. E. Walker este încadrabilă printre aşa-numitele „teorii observaţionale” care pot fi caracterizate prin următoarea axiomă centrală: „Actul de observare, exercitat de un observator motivat asupra unui eveniment cu un rezultat cuanto-mecanic incert, influenţează acel rezultat” [85]. Prin „observator motivat” se înţelege un observator cu o preferinţă conştientă sau inconştientă pentru un rezultat specific printre alte posibile rezultate.
Walker considera mintea umană ca fiind un neîntrerupt proces cuantic; el credea că toate toate părţile universului sunt conectate la nivel subcuantic şi nu vedea nici un motiv pentru care mintea (sau voinţa) nu ar fi capabilă să influenţeze materia, indiferent de distanţă şi timp. În viziunea lui, „acţiunea psi” nu este o forţă care „merge” de la creier la creier, sau de la creier la obiect, ori de la obiect la creier. Un eveniment psi se produce atunci când una sau mai multe persoane îşi pun în lucru „puterea cuantică” pentru a colapsa un pachet de unde, selectând astfel o stare ulterioară dorită (eventual, mutual dorită).
Remarcând că prin atitudinea convenţională din fizică se neagă consecinţele epistemologice ale mecanicii cuantice dincolo de formalismele matematice, Walker îşi caracteriza astfel teoria: „Problema măsurării în mecanica cuantică a existat virtual încă de începutul teoriei cuantice. Au fost publicate mii de lucări ştiinţifice în efortul infructuos de a rezolva problema. Una din punctele centrale ale controversei a fost argumentul potrivit căruia anumite caracteristici ale mecanicii cuantice implică faptul că gândurile unui observator pot afecta direct un aparat obiectiv, ceea ce implică pe mai departe realitatea nu numai a conştiinţei dar şi a fenomenelor psi. Am arătat în mai multe lucrări că astfel de interpretări ale mecanicii cuantice nu sunt greşeli ci, mai degrabă, reprezintă soluţii la probleme ce merg dincolo de fizica uzuală. Astfel, am dezvoltat o teorie a conştiinţei şi a fenomenelor psi care izvorăşte direct din aceste rezultate bizare ale mecanicii cuantice, rezultate susţinute acum de teste specifice ale principiilor realităţii obiective şi localizabilităţii” [84].
Teoria iniţială a lui Walker putea explica (acceptându-i premizele) destul de coerent fenomenele de tip micro-PK, dar nu putea să „dea seama” de efectele macro-PK (telekinezie, levitaţie, poltergeist etc.). Completarea a venit ulterior, când teoria luiWalker s-a combinat cu teoria zgomotului termic propusă de Richard D. Mattuck [86 – 88]. Potrivit noului model cuantic, PK ar fi posibilă deoarece mintea poate reorganiza (prin colapsarea pachetelor de unde) energia deja disponibilă în mediul înconjurător, de exemplu, în mişcările aleatorii ale moleculelor cauzate de agitaţia termică. Conştiinţa umană impune o anume coerenţă, o ordine, o scădere a entropiei (deci o informaţie) asupra zgomotului termic, de unde rezultă o energie utilă manifestată prin activităţi PK. Conform calculelor, mecanismul colapsului funcţiei de undă este mai eficient dacă acesta se produce în paşi mici, informaţia fiind astfel generată în impulsuri foarte scurte. Ipoteza nu este de tipul „demonului lui Maxwell”* deoarece „nu se operează prin selecţia stărilor unor molecule individuale, ci mai degrabă prin selecţie de stări pure macroscopice” [88].

11. Într-o încercare originală de a crea un model explicativ pentru fenomenele parapsihice, Jean E. Burns [89 – 91] face ipoteza că acestea (în special, efectele PK) ar putea fi explicate prin aceea că influenţa mentală se produce, în limitele principului de de incertitudine cuantică, prin ordonarea fluctuaţiilor cuantice ce au loc între limitele respective. Fluctuaţiile cuantice erau considerate cândva de către majoritatea cuantiştilor ca simple artefacte ale ecuaţiilor mecanicii cuantice. Totuşi, în ultimii ani, s-a arătat că aceste fluctuaţii au o bază fizică reală, fiind produse de radiaţia vidului.
Modelul lui Burns se bazează pe interpretarea stohastică a mecanicii cuantice [92, 93], care susţine că particulele sunt supuse permanent unor fluctuaţii (datorate unui nivelmai profund) în limitele principiului de incertitudine. Aceasta se poate înţelege în felul următor. Ecuaţia lui Schrödinger pentru o particulă liberă:

(unde este funcţia de undă, al cărui pătrat dă probabilitatea de localizare a particulei) are o formă similară cu ecuaţia de difuzie:

(cu constanta de difuzie ), ecuaţie care reprezintă mişcarea stohastică a unui ansamblu de particule; este probabilitatea densităţii particulelor. Analizele [92, 93] arată că ecuaţia lui Schrödinger poate fi văzută ca descriind mişcarea stohastică (asemănătoare, într-un fel, cu mişcarea brownină descrisă în fizica statistică clasică) la o constantă de difuzie , unde este masa particulei. Pe linia aceloraşi idei, în [94] se demonstrează că dacă mişcarea unei particule este limitată de principiul de incertitudine cuantică al lui Heisenberg, ea o urmează o traiectorie de dimensiune fractală doi, ca în mişcarea browniană. Totuşi, trebuie subliniat că această mişcare a particulei este de natură cuantică, astfel că o asemenea traiectorie nu poate fi considerată ca o mişcare browniană clasică, în care poziţia şi impulsul pot fi, în principiu, simultan cunoscute.
Pornind de aici, Jean Burns explorează apoi cum ar putea fi posibil ca apariţia unei tendinţe sau a unui patterning impuse mintal asupra fluctuaţiilor generate de la un nivel subcuantic să producă impact asupra activităţii cerebrale. Conform estimărilor ei, este necesar ca aproximativ 4000 de molecule să aibă fluctuaţii ordonate pentru a iniţia o acţiune fizică în creier, respectiv inducerea unui potenţial bioelectric de acţiune (pentru deschiderea unui singur canal ionic într-o membrană neuronală fiind necesare circa 80 de molecule ordonate – prezumabil, de apă – care se mişcă la viteza termică).
„Dacă – afirmă Burns – moleculele pot fi ordonate (prin influenţă mentală – n. n.) în creier, atunci pare acceptabil că ele pot fi ordonate şi în afara lui” [89]. Calculele efectuate de ea indică efecte de intensitate foarte mică, nedetectabile prin măsurători, directe ci atestabile prin studii statistice. Deocamdată, modelul lui ar putea explica oarecum satisfăcător numai unele aspecte ale micro-PK.
12. Teoria sincronicităţii (în [95]), propusă de eminentul psiholog şi psihiatru Carl Gustav Jung împreună cu unul din fondatorii mecanicii cuantice, Wolfgang Pauli, interpretează fenomenele parapsihologice nu ca rezultat al vreunei influenţe cauzale a minţii/conştiinţei asupra materiei sau a a altor minţi/conştiinţe, ci drept coincidenţe semnificative, adică corelaţii care nu sunt produse de interacţiuni cauzale precum cele cunoscute şi aplicate de fizicieni, dar devenite posibile prin corespondenţe de sens şi semnificaţie.
În fapt, corelaţiile non-cauzale şi non-locale aşa cum sunt ele postulate în teoria sincronicităţii sunt izbitor de asemănătoare cu entanglarea cuantică. Plecând de la această similitudine, există numeroase speculaţii (asemenea celor câteva prezentate mai sus) conform cărora corelaţiile sincronistice sunt realmente efecte decurgând din teoriile fizicii cuantice. La drept vorbind însă, este de preferat o anumită prudenţă şi evitarea unei supoziţii atât de tari. Şi aceasta cel puţin din două motive. Mai întâi, adoptarea respectivei supoziţii conduce la un puternic reducţionism fizicalist care afirmă că entităţile mentale, ce sunt implicate în fenomenele sincronistice, ar putea fi complet descrise şi explicate în termeni fizici. În al doilea rând, fenomenele fizice cuantice apar de obicei în sistemele microfizice, iar mecanismele deamplificare propuse pentru a le extinde la sisteme macroscopice şi psihice au, totuşi, un aer mai degrabă artificial (deocamdată, cel puţin). De aceea, în ultimii ani, o serie de teoreticieni [7, 12, 95,] ai fenomenelor parapsihologice/sincronistice au optat pentru edificarea unui formalism conceptual şi matematic care să generalizeze teoria cuantică dincolo de cadrul fizic la care ea face referinţă în mod uzual. Un astfelde formalism a început să se încetăţenească sub denumirile de „teorie cuantică slabă” (weak quantum theory) sau de „teorie cuantică generalizată” (generalized quantum theory – prescurtat GQT).
GQT (în care, desigur, constanta h a lui Planck nu mai are nici un rol) ţine seama de noţiunile de sistem, stări şi observabile din teoria cuantică obişnuită, dar sistemele considerate în GQT fi de un tip mult mai general; de exemplu, grupuri de indivizi conştienţi. Ansamblul stărilor, spre deosebire de teoria cuantică din fizică, nu în general un spaţiu (matematic) Hilbert, iar observabilele sunt identificate cu proceduri ced transformă stări în alte stări şi pot fi legate de orice aspect al unui sistem ce poate fi studiat de o manieră semnificativă. La fel ca în teoria cuantică din fizică, complementaritatea poate fi atribuită faptului că observabilele, ca funcţii, nu e nevoie să permute între ele, iar entanglarea poate să survină în situaţiile în care observabilele globale, aparţinând la un sistem văzut ca un tot, nu pot permuta cu anumite observabile locale aparţinând unor părţi din sistem. Imposibilitatea de a transmite un semnal informaţional (pe un canal energetic) prin intermediul corelaţiilor de intricare, demonstrată (cum am văzut anterior) în mecanica cuantică obişnuită, este ridicată în GQT la statutul de axiomă. Această axiomă cu alură aparent negativă conduce la consecinţe pozitive prin formalismul propriu al GQT, mai ales în ce priveşte explicarea unor trăsături specifice fenomenelor psi. (Cam la fel cum legea a doua a termodinamicii, cu consecinţe majore în fizică, a fost derivată din axioma imposibilităţii realizării unui perpetuum mobile de speţa a doua). Astfel, GQT poate explica coerent [7]:
- efectul de declin: ori de câte ori un experiment psi dă mai întâi rezultate pozitive, replicările lui ulterioare (efectuate în exact aceleaşi condiţii) dau rezultate din ce în ce mai slabe;
- reciprocitatea dintre intensitatea efectului şi fiabilitatea fenomenelor psi: cu cât un efect este mai important, cu atât se dovedeşte mai reproductibil, şi invers;
- eluzivitatea fenomenelor psi: când se încearcă izolarea strictă fenomenelor psi pentru a fi (aparent) mai bine studiate, ele au tendinţa de a dispărea din locul unde sunt cercetate, pentru a reapare într-un neaşteptat alt loc.
Nu este exclus ca dezvoltările teoretice viitoare ale GQT, coroborate cu rezultatele unor noi modalităţi de experimentare, să conducă la concluzia că mecanica cuantică (acum) convenţională în fizică este, de fapt, un caz particular al GQT. Cam tot aşa cum mecanica clasică a devenit un caz particular din teoria relativităţii. Aceasta, în mod, evident, ar însemna o modificare cu totul radicală a concepţiilor noastre despre lume, şi despre locul şi rolul nostru în ea.

Bibliografie
1. I. Mamulaş – „Parapsihologia şi timpul”, Ed. Teora, Bucureşti, 1996.
2. M. Born – “The Born-Einstein Letters”, Walker and Co., New York, 1971.
3. D. Leder – “«Spooky Actions at a Distance»: Physics, Psi, and Distant Healing”, The Journal of Alternative and Complementary Medicine, vol. 11, no. 5, 2005, p. 923-930.
4. E. Schrödinger – “Die gegenwärtige Situation in der Quantenmechanik”, Naturwissenschaften, vol. 23, 1935, p. 807-812, 823-828, 844-849.
5. A. Einstein, B. Podolsky, N. Rosen – “Can Quantum Mechanical Description of Physical Reality Be Considered Complete?”, Physical Review, vol. 47, 1935, p. 777-780.
6. A. Goswami – “Universul conştient de sine”, Edit. Orfeu 2000, Bucureşti, 2008.
7. H. Atmanspacher, H. Römer, H. Walach – “Weak Quantum Theory: Complementarity and Entaglement in Physics and Beyond”, Foundation of Physics, vol. 3, 2002, p. 379-406.
8. J. S. Bell – “On the Einstein-Podolsky-Rosen Paradox”, Physics, vol. 1, 1964, p. 195-200.
9. A. Aspect, P. Graingier, R. Roger – “Experimental Tests of Realistic Local Theories via Bell’s Theorem”, Phisical Review Letters, vol. 47, 1981, p. 460-463.
10. A. Aspect, P. Grangier, R. Roger ¬– “Experimental Realization of Einstein-Podolsky-Rosen-Bohm Gedankenexperiment. A New Violation of Bell’s Inequalities”, Physical Review Letters, vol. 49, 1982, p. 91-94.
11. P. Eberhard – “Bell’s Theorem and the Different Concepts of Locality”, Nuovo Cimento, vol. 46 B, 1978, p. 392-419.
12. W. v. Lucadou, H. Römer, H. Walach – “Synchronistic Phenomena as Entanglement Correlations in Generalized Quantum Theory”, Journal of Consciousness Studies, vol. 14, 2007, p. 50-74.
13. J. Polkinghorne – “Quantum Theory: A Very Short Introduction”, Oxford University Press, New York, 2002.
14. J. B. Rhine – “Telepathy and Other Intestable Hypotheses”, Journal of Parapsychology, vol. 38, 1974, p. 137-153.
15. R. H. Thouless, B. P. Wiesner – “The Psi Preocess in Normal and «Paranormal» Psychology”, Journal of Parapsychology, vol. 12, 1948, p. 192-212.
16. B. D. Josephson, F. Pallikari-Viras – “Biological Utilization of Quantum Nonlocality”, Foundation of Physics, vol. 21, 1991, p. 197-207.
17. D. I. Radin – “Entangled Minds”, Paraview Pocket Books, New York, 2006.
18. W. G. Roll, B. J. Williams – “Parapsychology and Quantum Entanglement”, Proceedings of The Parapsychological Association Convention, 2008, p. 1-21.
19. E. Gurney, F. W. H. Myers, F. Podmore – “Phantasms of the Living”, Trubner, London, 1886.
20. E. A. Rodin – “The Reality of Death Experiences: A Personal Perspective”, Journal of Nervous and Mental Disease, vol. 168, 1980, p. 259-263.
21. H. Sidgwick, E. Sidgwick, A. Johnson – “Report on the Census of Hallucinations”, Proceedings of the Society for Psychical Research, vol. 10, 1894, p. 25-422.
22. G. Sannwald – “On the Psychology of Spontaneous Paranormal Phenomena”, International Journal of Parapsychology, vol. 5, 1963, p. 274-292.
23. I. Stevenson – “Telepathic Impressions: A Review and Report of Thirty-five New Cases”, University Press of Virginia, Charlotesville, VA, 1970.
24. M. A. Persinger – “The Paranormal”, M. S. S. Information Corporation, New York, 1974.
25. E. D. Dean – “Plethysmographic Recordings as ESP Responses”, International Journal of Neuropsychiatry, vol. 2, 1966, p. 439.
26. E. D. Dean – “Long-distance Plethysmographic Telepathy with Agent under Water”, Proceedings of The Parapsychological Association, vol. 6, 1969, p. 41-41.
27. E. D. Dean, C. B. Nash – “Coincident Plethysmographic Results under Controlled Conditions”, Journal of Society for Psychical Research, vol. 44, 1967, p. 1-13.
28. C. T. Tart – “Physiological Correlates of Psi Cognition”, International Journal of Parapsychology, vol. 5, 1963, p. 375-386.
29. R. Targ, H. Puthoff – “Information Transmission under Conditions of Sensory Shielding”, Nature, Vol. 251, p. 602-607.
30. J. Grinberg-Zylberbaum, M. Delaflor, L. Attie, A. Goswami – “The Einstein-Podolsky-Rosen Paradox in the Brain: The Transferred Potential”, Physics Essays, vol. 7, 1994, p. 442-448.
31. M. A. Persinger, S. A. Koren, E. W. Tsang – “Enhanced Power Within a Specific Band of Theta Activity in One Person While Another Receives Circumcerebral Pulsed Magnetic Fields: A Mechanism for Cognitive Influence at a Distance?”, Perceptual and Motor Skills, vol. 97, 2003, p. 877-894.
32. L. J. Standish, L. C. Johnson, L. Kozak, T. Richards – “Evidence of Correlated Functional Magnetic Resonance Signals between Distant Human Brains”, Alternative Therapies in Health and Medicine, vol. 9, 2003, p. 122-125, 128.
33. T. L. Richards, L. Kozak, L. C. Johnson, L. J. Standish – “Replicable Functional Magnetic Resonance Imaging Evidence of Correlated Brains Signals between Physically and Sensory Isolated Subjects”, Journal of Alternative and Complementary Medicine, vol. 11, 2005, p. 955-963.
34. J. Wackermann, C. Seiter, H. Keibel, H. Walach – “Correlations between Brain Electrical Activities of Two Spatially Separated Human Subjects”, Neuroscience Letters, vol. 336, 2003, p. 60-64.
35. M. Kittenis, P. G. Caryl, P. Stevens – “Distant Psychophysiological Interaction Effects between Related and Unrelated Participants”, Proceedings of Presented Papers: The Parapsychological Association 47th Annual Convention, 2004, p. 67-76.
36. J. Wackermann – „Dyadic Correlations between Brain Functional States: Present Facts and Future Perspectives”, Mind and Matter, vol. 2 (1), 2004, p. 105-122.
37. D. I. Radin – “Event-related Electroencephalographic Correlations between Isolated Human Subjects”, Journal of Alternative and Complementary Medicine, vol. 10, 2004, p. 315-323.
38. R. Blumenthal – „Telepathy as a Process Mediated by Quantum Teleportation between Remote Neurons”, Australian Journal of Parapsychology, vol. 8, no. 1, 2008, p. 29-46.
39. N. Renier, N. Lucks – “A Mind for Murder”, Berkley Books/Penguin, New York, 2005..
40. G. Jahoda – “The Psychology of Superstition”, London, 1969.
41. V. L. Samu – “Trăirea parapsihologică”, Ed. Forum, Bucureşti, 1994.
42. E. M. Sidgwick – “On the Evidence for Premonition”, Proceedings of the Society for Psychical Research, vol. 5, 1888-1889, p. 288-354.
43. E. M. Sidgwick – “Phantasms of the Living”, Proceedings of the Society for Psychical Research, vol, 33, 1923, p. 23-429.
44. J. W. Dunne – “An Experiment with Time”, Faber and Faber, London, 1934.
45. N. O. Jacobson – „Life without Death?”, Dell Publising, New York, 1977.
46. L. E. Rhine – „Frequency of Types of Experiences in Spontaneous Precognition”, Journal of Parapsychology, vol.18, 1954, p. 93-123.
47. R. L. Van de Castle – „Sleep and Dreams”, in B. B. Wolman (ed.): „Handbook of Parapsychology”, Van Nostrand Reinhold, New York, 1977, p. 473-499.
48. H. F. Saltmarsh – „Report on Cases of Apparent Precognition”, Proceedings of the Society for Psychical Research, vol. 42, 1934, p. 274-292.
49. F. Steinkamp, J. Milton, R. L. Morris – „A Meta-Analysis of Forced-Choice Experiments Comparing Clairvoyance and Precognition”, Journal of Parapsychology, vol. 62, 1998, p. 193-218.
50. D. I. Radin – „Unconscious Perception of Future Emotions: An Experiment in Presentiment”, Journal of Scientific Exploration, vol. 11, 1997, p. 163-180.
51. D. I. Radin – „Further Investigation of Unconscious Differential Anticipatory Responses to Future Emotions”, Proceedings of Presented Papers: The Parapsychological Association 41st Annual Convention, 1998, p. 162-183.
52. D. J. Bierman, D. I. Radin – „Anomalous Anticipatory Response on Randomized Future Conditions”, Perceptual and Motor Skills, vol. 84, 1997, 689-690.
53. S. J. P. Spottiswoode, E. C. May – „Skin Conductance Prestimulus Response: Analyses, Artifacts, and a Pilot Study”, Journal of Scientific Exploration, vol. 17, 2003, p. 617-641.
54. D. I. Radin – „Electrodermal Presentiments of Future Emotions”, Journal of Scientific Exploration”, vol. 18, 2004, p. 253-273.
55. J. R. Buchanan – „Manual of Psychometry: The Down of a New Civilization”, Holman Brothers, Boston, 1885.
56. O. Lodge – „Man and the Univers”, Methuen, London, 1909.
57. W. James – „Report on Mrs. Piper’s Hodgson-Control”, Proceedings of the Society for Psychical Research, vol. 32, 1909, p. 2-121.
58. D. Bohm – „Wholeness and the Implicate Order”, Routledge and Kegan Paul, London, 1980.
59. L. LeShan – „The Vanished Man: A Psychometry Experiment with Mrs. Eileen Garrett”, Journal of the American Society for Psychical Research”, vol. 62, 1968, 46-62.
60. W. H. C. Tenhaeff – „Telepathy and Clairvoyance: Views of Some Little Investigated Capabilities of Man”, Charles C. Thomas, Springfield, IL, 1972.
61. E. Osty – „Supernormal Faculties in Man”, Methuen, London, 1923.
62. W. F. Prince – „Psychometric Experiments with Senora Maria Reyes de Z.”, Proceedings of the American Society for Psychical Research, vol. 15, 1921, p. 189-314.
63. G. Pagenstecher – „Past Events Seership: A Study in Psychometry”, Proceedings of the American Society for Psychical Research, vol. 16, 1922, p. 1-136.
64. J. Beloff, L. Evans – „A Radioactivity Test for PK”, Journal of the Society for Psychical Research, vol. 41, 1961, p. 41-46.
65. R. Chauvin, J. Genthon – „Psychokinetischeexperiment mit Uranium und Geigerzahler”, Zeitschr. f. Parapsychol. und Grenzgebiete der Psychol., vol. 8, 1965, p. 140-147.
66. H. Schmidt – „Mental Influence on Random Events”, New Scientist and Science Journal, June 1971, p. 757-758.
67. H. Schmidt – „Comparison of PK on Two Different Random Generators”, Journal of Parapsychology, vol. 38, p. 47-55.
68. S. E. Braude – „ESP and Psychokinesis”, Brown Walker Press, Parkland, Florida, 2002.
69. P. R. Heath – „The PK Zone”, iUniverse, Lincoln, NE, 2003.
70. H. Schmidt – „PK Effect on Pre-Recording Targets”, Journal of the American Society for Psychical Research, vol. 70, 1976, p. 267-291.
71. H. Schmidt – „Can an Effect Precede Its Cause?”, Foundations of Physics, vol. 8, 1981, p. 463-480.
72. H. Schmidt – „Addition Effect for PK on Pre-Recorded Targets”, Journal of Parapsychology, vol.49, 1985, p. 229-244.
73. H. Schmidt – „The Strange Properties of Psychokinesis”, Journal of Scientific Exploration, vol. 1, 1987, p. 103-118.
74. H. Schmidt – „Observation of a Psychokinetic Effect under Highly Controlled Conditions”, Journal of Parapsychology, vol. 57, 1993, p. 351-372.
75. E. R. Gruber – „PK Effects on Pre-Recorded Group Behavior of Living Systems”, European Journal of Parapsychology, vol. 3, 1980, p. 167-175.
76. D. J. Bierman – „Do Psi Phenomena Phenomena Suggest Radical Dualism?”, in S. R. Hammeroff, A. W. Kazniak, A. C. Scott (eds): „Toward a Science of Consciousness II: The Second TUSCON Discussions and Debates”, MIT Press/Bradford, Cambridge, MA, 1998, p. 709-713.
77. H. P. Strap – „Theoretical Model of a Purpoted Empirical Violation of the Prediction of Quantum Theory”, Physical Review A, vol. 50, 1994, p. 18-22.
78. H. E. Walker – „Quantum Mechanical Tunneling in Synaptic and Ephaptic Transmission”, International Journal of Quantum Chemistry, vol. XI, 1977, p. 103-127.
79. E. P. Wigner – „Remark on the Mind Body Problem”, in I.J.Good (ed.): „The Scientist Speculates”, Basic Books Inc., New York, 1962, p. 284-302.
80. E. P. Wigner – „The Problem of Measurement”, American Journal of Physics, vol. 31, no. 1, 1963, p. 6-15.
81. E. H. Walker – „Application of the Quantum Theory of Consciousness to the Problem of Psi Phenomena”, in W. G. Roll, R. L.Morris, J. D. Morris (eds.): „Research in Parapsychology 1972”, Scarecrow Press, Metuchen, NJ, 1973, p. 51-53.
82. H. E. Walker – „Foundation of Paraphysical and Parapsychological Phenomena”, in L. Oteri (ed.): „Quantum Physiscs and Parapsychology”, Parapsychology Foundation, New York, 1975, p. 1-44.
83. H. E. Walker – „The Quantum Theory of Psi Phenomena”, Psychoenergetic Systems, vol. 3, 1979, p. 259-299.
84. H. E. Walker – „Measurement in Quantum Physics Revisited: A Response to Phillip’s Criticism of the Quantum Mechanical Theory of Psi”, Journal of the American Society for Psychical Research, vol. 81, 1987, p. 333-369.
85. J. M.Houtkooper – „Arguing for an Observational Theory of Paranormal Phenomena”, Journal of Scientific Exploration, vol. 16, 2002, p. 171-185.
86. R. D. Mattuck – „Random Fluctuation of Psychokinesis: Thermal Noise Model”, in J. D. Morris, W. G. Roll, R. L. Morris (eds.): „Research in Parapsychology 1976”, Scarecrow Press, Metuchen, NJ, 1977, p. 191-195.
87. R. D. Mattuck – „Thermal Noise Theory of Psychokinesis: Modified Walker Model with Pulsed Information Rate”, Psychoenergetics Systems, vol. 3, 1979, p. 301-325.
88. R. D. Mattuck, E. H. Walker – „The Action of Consciousness on Matter: A Quantum Mechanical Theory of Psychokinesis”, in A. Puharich (ed.): „The Iceland Papers: Selecct Papers on Experimental and Theoretical Research on the Physics of Consciousness: Frontiers of Physics Conference, Reykjavik, Iceland, November 1977”, Essentia Research Associates, Amherst, WI, 1979, p. 111-159.
89. J. E. Burns – „Quantum Fluctuation and the Action of the Mind”, Noetic Journal, vol. 3, 2002, p. 312-317.
90. J. E. Burns – „The Effect of Ordered Air Molecules on a Tumbling Cube”, Noetic Journal, vol. 3, 2002, p. 330-339.
91. J. E. Burns – „Vacuum Radiation,Entropy and the Arrow of Time”, in R. L. Amoroso, G. Hunter, M. Kafatos, J.-P. Vigier (eds.): „Gravitation and Cosmology. From the HubbleRadius to the Planck Scale”, Kluwer, Dordrecht, 2002.
92. M. Jammer – „The Philosophy of Quantum Mechanics”, Wiley, New York, 1974.
93. L. V. Chebotarev – „The de Broglie-Bohm-Vigier Approach in Quantum Mechanics”, in S. Jeffers, B. Lehnert, N.Abramson, L. Chebotarev (eds.)” „Jean Pierre and the Stochastic Interpretation of Quantum Mechanics”, Apeiron, Montreal, 2000, p. 1-17.
94. L. F. Abbott, M. B. Wise – „Dimension of a Quantum-Mechanical Path”, American Journal of Physics, vol. 49, 1981, p. 37-39.
95. C. G. Jung, W.Pauli – „The Interpretation of Nature and Psyche”, Princeton University Press, Princeton, 1955.
96. H. Römer – „Weak Quantum Theory and the Emergence of Time”, Mind and Matter, vol. 2, 2004, p. 105-125.

A. G. GURWITSCH – „INVENTATORUL” BIOCÂMPULUI

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Sat, 04 Jun 2011 08:36:07 PDT

A. G. GURWITSCH – „INVENTATORUL” BIOCÂMPULUI

1. Neo-darwiniştii nu mai consideră că cele care suferă mutaţii şi evoluează sunt organismele şi speciile, ci doar genele. Mai mult, totul se explică sau tinde să se explice în biologie – în conformitate, parcă, cu un program epistemologic dinainte stabilit şi urmat cu oarbă tenacitate – prin recursul exclusivist la gene şi la ADN, la biochimia moleculară. “Biologia de astăzi, dominată de abordarea molecularistă dezvoltată începând de prin 1940, este sufocată de o cantitate imensă de date experimentale referitoare la aspecte moleculare ale funcţiilor biologice şi care prezintă o viziune extrem de fragmentată asupra stării viului. Tocmai succesul acestei abordări devine acum cel mai mare inamic al biologiei”, remarca biofizicianul german Marco Bischof [1]. Iar în altă parte, acelaşi autor afirma abrupt: “Biologia a pierdut din vedere plenitudunea vieţii, dacă nu chiar însăşi viaţa” [2, p. 17].
O consecinţă a viziunii excesiv fragmentate a reducţionismului genetico-molecularist pare să fie aceea că organismul viu ca întreg, ca sistem ce este mai mult decât suma părţilor sale, a dispărut ca obiect principal de studiu, potrivindu-se zicala: “nu se mai vede pădurea din pricina copacilor”. Compoziţia chimică şi reacţiile biochimice (oricât de complexe şi alambicate) nu pot elucida decât parţial modul în care un organism viu îşi dobândeşte şi îşi menţine forma, organizarea specifică şi integralitatea; în consecinţă, multe din enigmele relative la importante procese biologice precum embriogeneza, morfogeneza sau regenerarea ţesuturilor nu sunt descifrabile doar prin acţiunea genelor. Să luăm un singur exemplu: aşa-numitul blastem de regenerare, ce se formează la locul leziunii atunci când este amputat, să zicem, piciorul unei salamandre (amfibian care are capacitatea de regenerare a membrelor sau a cozii). Blastemul de regenerare este o masă din celule primitive, nediferenţiate, omogene şi nespecializate (încă) pentru funcţii specifice (dar având potenţialul genetic de a se specializa în orice tip de celulă), din care, ulterior, prin complexele procese de regenerare tisulară, se formează un nou picior. Pentru a se forma ţesuturile noului picior, în celulele blastemice e nevoie să fie activate anumite gene şi represate altele. De unde şi cum “ştiu” aceste celule care gene trebuie represate şi care gene trebuie activate? La nivel microfizic, atomii a, b, c …. din moleculele A, B, C … “ştiu”, într-un anume fel, că trebuie să participe la formarea unui picior şi nu a unei cozi. Şi nu numai atât; ei trebuie să “ştie” unde să formeze oasele, muşchii şi nervii. De unde vin aceste informaţii? Cam la fel stau lucrurile şi în embriogeneză. Cine “spune” ADN-ului să se “exprime” într-un mod care să ducă la formarea unui organism cu o organizare spaţială anume? “Jocul” reacţiilor biochimice, oricât de fascinant şi acaparator ar fi, nu pare că poate furniza un răspuns pe deplin satisfăcător. (Pentru cei acaparaţi de main-stream-ul “ştiinţei oficiale” e mai confortabil, “mai cuminte” şi mai “productiv” ca astfel de întrebări să fie ignorate…).
2. Atunci când, în 2001, a fost anunţată desăvârşirea descifrării genomului uman, Craig Venter (care a contribuit esenţial la această mare realizare a geneticii moleculare) afirma că, acum, pentru a înţelege viaţa “ar trebui luat în considerare un nivel de organizare al viului diferit – după cât se pare, non-chimic” (citat după [3]). Dacă am fi maliţioşi, am putea spune că Venter îndeamnă la “reinventarea roţii”, căci, pe de o parte, ideea existenţei unui nivel non-chimic de organizare (prescurtat NNCO) la organismelor vii precum şi variatele dezvoltări conceptuale pornind de la ea au o veche tradiţie în biologie, tradiţie ocultată de dogmele reducţionist-moleculariste, iar pe de altă parte, “o dată cu insatisfacţia tot mai mare faţă de abordarea reducţionistă, genetico-molecularistă, în biologie, numărul celor care dezvoltă şi susţin un tip complet diferit de biofizică este în creştere” [4, p. 2]. În fapt, o nouă biofizică presupune o nouă biologie, pe care unii autori nu se sfiesc s-o denumească “biologie supramoleculară” [5], “cealaltă faţă a biologiei moleculare” [6], “biologie nonmoleculară” [7] sau chiar aşa: “o nouă biologie” [8].
În general, adjectivul “non-chimic” din sintagma “nivel non-chimic de organizare” poate fi înţeles în două feluri: fie caracterizând principiul metafizic ce s-ar afla la fundamentul vieţii (precum entelehia postulată de Hans Driesch, ori elanul vital prezumat de Henri Bergson), fie desemnând o realitate fizică necorporală de genul câmp, supraiacentă sau subiacentă chimismului şi corporalităţii biologice. În ambele paradigme, se consideră de către autorii diferitelor concepţii non-moleculariste că NNCO este cel care diferenţiază viul de neviu şi conferă acea integralitate structurală specifică sistemelor biologice, privite ca “întreguri” iar nu drept “colecţii” de părţi componente ansamblate chimico-mecanicist şi între care nu sunt posibile interacţiuni non-locale. Teoriile biologilor non-molecularişti sunt sau năzuiesc să fie unele de tip holistic. Între ele sunt şi cele care încearcă să conceptualizeze noţiuni “non-substanţialiste” precum cele de câmp biologic sau biocâmp.
3. Îndeobşte, se afirmă (mai ales de către autori ruşi) că primul care a introdus în mod explicit, încă din anul 1912, termenul de “câmp” în biologie a fost zoologul, embriologul şi citologul Alexander Gavrilovitch Gurwitsch (ortografiat uneori Gurvici, Gurvich sau Gurvitch).
Născut în localitatea Poltava, nu departe de Harkov, în Ucraina, A. G. Gurwitsch (n. 26 septembrie 1874 – m. 27 iulie 1954) a urmat cursuri de medicină la Universitatea din München, pe care le-a absolvit în 1897, lucrând apoi în laboratoarele de histologie ale Universităţilor din Strasbourg şi Berna până prin 1904. În primii ani ai carierei de cercetător, el a căpătat renumele unui competent şi talentat histolog, dar nimic nu anunţa încă originalitatea ideilor şi preocupărilor sale de mai târziu. Într-o documentată lucrare consacrată vieţii şi contribuţiilor ştiinţifice ale lui A. G. Gurwitsch, prof. Lev V. Beloussov (nepot al lui Gurwitsch), de la Universitatea de Stat din Moscova, marchează momentul de “iluminare” trăit de acesta în anul 1904, pe când îşi efectua serviciul militar ca medic chirurg: “În amintirile sale, Gurwitsch (…) descrie astfel cum şi-a modificat modul de gândire: «Să presupunem că avem o cunoaştere detaliată a unui proces biologic, cum ar fi spermiogeneza. Totuşi, aceasta este foarte departe de a ne oferi deplina satisfacţie a ‘înţelegerii’ procesului. Dar ce înseamnă ‘a ajunge la înţelegere’?» [9]. Aşa cum precizează Beloussov, “a ajunge la înţelegere” însemna pentru Gurwitsch “formularea unei legi generale ce explică întregul proces fără a-l reduce la părţile lui individuale, fiind chiar posibilă stabilirea unei legături cauzale între ele” [9]. Peste decenii, A. G. Gurwitsch îşi exprima astfel convingerile care i-au călăuzit după 1904 activitatea ştiinţifică:
“O invaginare a unui strat germinal poate fi explicată pe baza unei diferenţe de presiune dintre două suprafaţe (sau laturi) ori prin mişcări celulare şi aşa mai departe. Aceastea poate fi considerate ‘explicaţii’ până când punem întrebări asupra originii diferenţelor de presiune sau despre mecanismele implicate în mişcarea celulară etc. Astfel de întrebări devin obişnuite când un proces mai amplu, şi nu componentele lui individuale, reprezintă problema principală. Să presupunem pentru un moment că fiecare element din succesiunea A, B, C, … poate fi explicat în mod separat, de pildă A ca o creştere a volumului, B ca o reacţie chimică etc. Oricât de interesante ar putea părea, asemenea explicaţii sunt de o importanţă secundară faţă de chestiunea principală: De ce există o succesiune regulată a acestor procese diferite? (…) Cele mai multe probleme biologice sunt de acest tip, iar embriogeneza este tocmai o astfel de problemă unică. Aici avem nevoie de un principiu explicator special sau, poate, originar. (…) Un proces poate deveni accesibil explicaţiei numai în măsura în care se reuşeşte înlocuirea înţelegerii doar a multiplicităţii fenomenologice şi a diversităţii evenimentelor cu o imagine mai puţin diversă şi arbitrară reflectând corect realitatea” (citat după [9].
O astfel de viziune era neobişnuită la acea vreme (în primii ani ai secolului XX) şi îl deosebea profund pe A. G. Gurwitsch de colegii săi biologi dominaţi de o gândire descriptivistă, ca şi de experimentaliştii ce încercau să descopere una după alta cauzele elementare ale proceselor de dezvoltare biologică, cauze care, în opinia lui Gurwitsch, nu erau, în sine, de importanţă generală. Originalitatea abordării de către Gurwitsch a fenomenelor de dezvoltare biologică consta, mai întâi, într-o amănunţită analiză cantitativă, adesea statistică, a morfogenezei, reflectată într-o serie de lucrări publicate (majoritatea în limba germană) de el între 1910 şi 1914, pe timpul când era (până în 1918) profesor de histologie la un colegiu din Sankt Petersburg. Apoi, pe baza acestei analize cantitative, se putea face evaluarea influenţei “întregului” (embrionul sau părţi ale acestuia) asupra componentelor lui (celulele), căci, spunea Gurwitsch : “Consider proprietăţile şi manifestările «întregului» ca pe o realitate şi cred că ele ar trebui studiate la fel precum cele ale oricărui obiect natural. (…) Încerc să studiez participarea şi modul de acţiune al acestor factori în cele mai comune şi mai bine studiate subiecte din biologie (citat după [9]). Prof. Beloussov subliniază faptul că Gurwitsch concepea “întregul” nu ca pe o entitate statică, “ci ca pe o lege dinamică invariantă legată de tot procesul de dezvoltare biologică” [9]. Conceptul de “întreg” l-a condus, în mod logic, pe Gurwitsch la cel de “câmp”, întrucât, aşa cum arată cercetătorul israelian Michael Lipkind, “conceptul de ÎNTREG se referă inerent la un anumit concept geometric caracterizat de COORDONATE care determină o distribuţie spaţială a elementelor conţinute de acest întreg. Apoi, dacă parametrii vreunui proces depind de coordonatele lui spaţiale într-un anumit ÎNTREG, atunci un astfel de proces se produce într-un CÂMP (definirea generală a unui principiu de câmp)” [10].
O primă etapă în programul de cercetare al lui Gurwitsch “a fost un studiu statistic al distribuţiei statistice a diviziunii mitotice la mai multe obiecte biologice diferite dar având geometrii precise, precum gastrula ariciului de mare, cupa optică la păsări sau rădăcina de ceapă. Gurwitsch a descoperit că, inclusiv în cazul obiectelor biologice aparent simetrice, numărul de diviziuni celulare ce se produc simultan în cele două jumătăţi opuse era departe de a fi acelaşi; în schimb, se relaţionau între ele fie ca aparţinând unei distribuţii gaussiene (…), fie uneia super-gaussiene (…). Astfel, diviziunile celulare individuale apar ca fiind legate între ele mai mult sau mai puţin randomizat şi produc rezultatul lor final în relaţie cu un factor supra-celular ordonator sau integrator (Gurwitsch, 1910). Aceasta a fost prima investigaţie din biologie dovedind aspectele stocastice ale unui proces regulat de dezvoltare (…). Această lucrare de referinţă [A.G. Gurwitsch – “Über Determinierung Normierung und Zufall in der Ontogenese”, W. ROUX’ ARCHIV FÜR DIE ENTWICKLUNGSMECHANIK, 30, 133-193, 1910 – n. n.] poate fi considerată ca cel mai timpuriu exemplu privind «haosul determinist»” [9].
Într-o lucrare publicată în 1912 (“Die Vererbung als Verwirklichungsvorgang”, BIOLOGISCHE ZENTRALBLATT., 22, 458-486), Gurwitsch încerca să formuleze criteriile implicării unui factor supracelular ordonator în procesele bio-morfogenetice. El avansa ipoteza că “determinarea dezvoltării unei zone embrionare de către un principiu ordonator supra-celular ar fi mai probabilă decât determinarea de către atributele elementelor individuale (celule) dacă: 1) dependenţa dintre proprietăţile celulelor şi poziţiile lor în raport cu un set comun de coordonate este precisă şi simplă din punct de vedere matematic; 2) în cursul dezvoltării se observă o creştere graduală a regularităţii şi preciziei în aranjamentul celulelor; 3) pot fi formulate matematic mai precis contururile unei zone embrionare sau ale întregului embrion decât forma şi aranjamentele părţilor interne [9]. Lucrarea respectivă era prima în care Gurwitsch introducea explicit conceptul de “câmp” ca factor ordonator supracelular ce guvernează “soarta” celulelor vii. El desemna (în limba germană) acest câmp prin sintagmele Kraftfeld (câmp în care se exercită o putere) sau Geschehenfeld (câmp în care evenimentele, procesele se produc într-o manieră integrată, coordonată).
Următorul pas în programul de cercetare gurwitschian a fost făcut în lucrarea din anul 1914 (“Der vererlungsmechanisms der Form”, W. ROUX’ ARCHIV FÜR DIE ENTWICKLUNGSMECHANIK, 39, 516) referitoare la morfogeneza creierului de rechin. “Aici, Gurwitsch îşi prezintă cea mai de succes demonstraţie histologică a unei ‘legi’ care pare să fie valabilă pentru toate morfogenezele epiteliale: în straturile epiteliale destinate să-şi schimbe forma, axele lungi ale nucleelor (şi, cum se va dovedi ulterior, pereţii laterali) au o orientare perpendiculară nu pe suprafaţa tranzientă a stratului, ci pe aceea ce se va stabili mai târziu (să spunem, după câteva ore de dezvoltare consecutivă). Gurwitsch denumea acest fenomen ‘orientare nucleară prognostică” şi îl considera ca dovada existenţei, într-un spaţiu ce înconjură embrionul, a unui câmp de forţă cu suprafeţele echipotenţiale coincizând cu configuraţia ce va fi efectiv realizată de către părţile/straturile embrionare în timpul embriogenezei. Sinonimul pentru acest câmp de suprafaţă era ‘morphae preformată dinamic’. Stratul epitelial era situat, pentru a spune aşa, într-un Kraftfeld a cărui intensitate se afla «într-o relaţie inversă cu distanţa dintre celulele implicate şi suprafaţa de acţiune a forţei» (Gurwitsch, 1914). Aceasta era pe atunci o adevărată explicaţie pe baza ideii de câmp ce permitea predicţii legate nu numai de orientarea nucleelor celulare, dar şi de ratele relative ale mişcărilor celulare şi de orientarea relativă a axelor celulare din diferitele zone ale creierului” [9].
Activitatea ştiinţifică laborioasă a lui A. G. Gurwitsch a fost întreruptă de izbucnirea primului război mondial şi a revoluţiei bolşevice din 1917, el reluându-şi munca de cercetare în 1919, în laboratoarele Universităţii din Simferopol (Crimea). În 1922 publica primele lucrări în care termenul “câmp” apare în formularea titlurilor (“Über den Begriff des embryonalen Feldes”, W. ROUX’ ARCHIV FÜR DIE ENTWICKLUNGSMECHANIK, 51, 388-415; “Weiterbildung und Verallgemeinerung des Feldbegriffes”, W. ROUX’ ARCHIV FÜR DIE ENTWICKLUNGSMECHANIK, 122, 433-454). “De această dată, analiza a fost aplicată la dezvoltarea florilor compozitelor şi la cea a ciupercilor. În ambele cazuri, el [Gurwitsch] a arătat că zonele aflate în dezvoltare manifestau o exactitate gradual crescândă a formei lor generale, în pofida considerabilelor fluctuaţii ale formelor şi ale ratelor de creştere prezentate de părţile constituente, într-un mod similar cu cel constatat în lucrarea anterioară despre dezvoltarea creierului de rechin. Gurwitsch interpreta aceste observaţii ca evidenţe ale unui câmp de forţă global guvernând comportamentul componentelor” [9]. În plus faţă de lucrarea din 1914, Gurwitsch sugera că “un astfel de câmp este produs de însuşi organismul aflat în dezvoltare” (citat după [9]), şi nu apărând într-un mod necunoscut în spaţiul din jurul acelui organism.
În 1923, Gurwitsch publica o lucrare [11] în care releva descoperirea radiaţiilor mitogenetice ce însoţesc şi influenţează diviziunile (mitozele) celulare. Un an mai târziu este numit profesor de histologie la Universitatea din Moscova, iar din 1930 conduce un laborator al faimosului Institut Unional de Medicină Experimentală din Leningrad (Petersburg).
De la descoperirea radiaţiilor mitogenetice şi până la începutul celui de-al doilea război mondial, Alexander G. Gurwitsch se va dedica aproape în exclusivitate studierii acestora, abandonând practic continuarea conceptualizării teoriei câmpurilor biologice. “Dar – aşa cum precizează prof. Beloussov – întotdeauna a păstrat-o în minte. Evidenta implicare a fenomenelor moleculare în procesele radiaţiei mitogenetice l-au convins treptat că principiile ordinii supra-moleculare ar trebui extinse şi la acest nivel” [9]. În lucrări de la începutul anilor 1930 precum şi într-un volum despre bazele histologice ale biologiei [12], Gurwitsch dezvolta ideea că structurile ordonate la nivel molecular din sistemele vii sunt departe de a se afla la echilibru termodinamic. El denumea aceste structuri “constelaţii moleculare la non-echilibru” (prescurtat CMNE) şi interpreta unele din datele experimentale pe care le obţinuse în privinţa radiaţiei mitogenetice ca dovezi ale existenţei CMNE. În terminologia actuală din teoria sistemelor auto-organizate, CMNE – considerate de Gurwitsch ca factori esenţiali în geneza şi ordonarea “elementelor” (subsistemelor) dintr-un sistem viu –, nu reprezintă altceva decât acele structuri disipative care ating stări staţionare determinate de echilibre dinamice, adică de procese îndepărtate din punct de vedere termodinamic de punctul de echilibru (a se vedea, de pildă, [13]). Şi în această privinţă, Gurwitsch poate fi considerat un precursor.
El revine asupra chestiunii câmpurile biologice în anii plini de vicisitudini ai celui de-al doilea război mondial şi elaborează o versiune modificată şi închegată a teoriei sale, publicată sub forma unei cărţi în limba rusă în anul 1944 [14], a cărei versiune franceză datează din 1947 [15]. Tot în anul 1947 apare şi ultima lui lucrare antumă despre câmpul biologic [16]. După război, Gurwitsch se află, pentru o vreme, în directoratul Institutului de Biologie Experimentală din Moscova, fiind însă concediat în 1948 pentru că se pronunţase în favoarea geneticienilor sovietici persecutaţi de biologul stalinist Lâsenko. La acel moment începuse să lucreze la ultima sa carte, intitulată provizoriu “Biologie analitică”, în care intenţiona să-şi expună şi să dezvolte concepţiile referitoare la fenomenele de auto-organizare din sistemele biologice şi la relaţiilor dintre aceste fenomene şi câmpul biologic. Manuscrisul neterminat al lucrării a fost publicat abia peste decenii, în 1991 [17].
Trebuie menţionat faptul că Alexander G. Gurwitsch nu a utilizat nicăieri în cele publicate de el termenul de “biocâmp”, ci pe cel de “câmp biologic”; dar chiar şi pe acesta din urmă nu-l folosea atât de des cât s-ar părea la prima vedere; sintagmele cele mai des întâlnite în lucrările sale fiind: “câmp al celulei”, “câmp celular” sau, pur şi simplu, “câmp”. De altfel, în urmă cu circa 30 de ani, “L. V. Beloussov a propus să nu se utilizeze termenul ‘biocâmp’ pentru concepţiile dezvoltate de Gurwitsch. Sunt cel puţin două motive pentru aceasta. Mai întâi, Gurwitsch însuşi a folosit doar în mod excepţional termenul de ‘câmp biologic” în lucrările lui. În al doilea rând, A. G. Gurwitsch a substanţiat termenul ‘câmp biologic’ prin definiţii strict ştiinţifice şi dezvoltări logice, în contrast cu o vagă noţiune de ‘biocâmp’, care este folosită pentru diferite câmpuri existente în sistemele vii şi frecvent utilizată numai în mod declarativ” [18].
În vremea din urmă, termenul de “biocâmp” pare totuşi să devină predominant – exceptându-i fireşte pe “gurwitschieni” –, iar conceptul pe care-l desemnează poate fi şi el “substanţiat” distinctiv pornind de la premize ştiinţifico-logice şi folosit nu doar “în mod declarativ”. În definitiv, ambele denumiri sunt, în egală măsură, susceptibile la confuzii şi plasări inadecvate, dacă utilizarea lor se face în contexte neriguros definite.
Ultima versiune a teoriei câmpului biologic formulată de A. G. Gurwitsch şi perfecţionată de continuatorii săi (şi se poate vorbi de o adevărată şcoală de gândire biologică fondată pe ideile lui) este cunoscută sub denumirea de teoria câmpului biologic vectorial. Principalele elemente ale acestei teorii [9, 10, 14 – 21]] sunt, într-o formă succintă, următoarele:
– Fiecare celulă vie are un câmp propriu, care se extinde dincolo de marginile ei; existenţa acestui câmp este indicată de CMNE;
– Generarea câmpului este relaţionată cu anumite procese din nucleul celular, în special de cele implicate de transformările cromatinei (cea mai stabilă substanţă comparativ cu celelalte componente chimice ale celulelor biologice): “Câmpul este asociat într-un anume fel cu moleculele de cromatină, dar numai când acestea sunt active chimic” [14, p. 156];
– “Câmpul acţionează asupra moleculelor. El crează şi susţine în sistemele vii o ordine moleculară specifică. Aceasta înseamnă, în opinia noastră, orice aranjament spaţial al moleculelor care nu poate fi derivat din structurile lor chimice, forţe Van der Waals etc. Ca urmare, ordinea moleculară este, în general, un fenomen de non-echilibru” [14, p. 156];
– Câmpurile celulare produse de surse individuale se compun vectorial (geometric): “în orice punct al unei grupări de celule există un singur câmp rezultat din câmpurile celulare individuale (…). De aceea, proprietăţile acestui câmp agregat vor depinde, pe lângă alţi factori, şi de configuraţia întregului multicelular. În loc de a postula existenţa câmpurilor supracelulare independente, atribuim funcţia lor unui câmp reprezentând suma vectorială a câmpurilor celulare individuale” [14, p. 156];
– “Câmpul utilizează energia eliberată în cursul reacţiilor chimice exotermice din sistemele vii pentru a înzestra moleculele (proteine, peptide etc.) cu mişcări ordonate, direcţionatet” [14, p. 156];
– Câmpul celulei are un caracter vectorial, dar nu şi unul manifest energetic. Această trăsătură este dată de faptul că “moleculele (complexele moleculare) capătă noi orientări, îşi modifică forma sau se mişcă în câmp folosind energia potenţială pe care au acumulat-o participând la metabolismul celular, şi nu pe seama energiei câmpului. O moleculă având surplus de energie se află într-o stare excitată şi este susceptibilă la acţiunea câmpului. În acelaşi timp, o parte semnificativă a energiei acumulate se transformă în energie cinetică. Când excesul de energie este epuizat, iar molecula revine în starea neexcitată, ea nu mai este influenţată de câmp” [18]. Cu alte cuvinte, câmpul biologic vectorial (prescurtat VBF) îşi exercită influenţa asupra moleculelor/macromoleculelor excitate de energia metabolică astfel încât o parte a energiei de excitaţie este transformată direct în energie cinetică (adică în mişcare mecanică) a moleculelor/macromoleculelor pe direcţiile vectorilor câmpului. Ceea ce înseamnă că, în celulele vii, VBF “lucrează” contra agitaţiei termice, fiind un factor anti-entropic. În acest sens, am putea spune că VBF nu este atât un “câmp fizic” (în înţelesul curent al termenului), cât un “câmp informaţional”. Pentru VBF nu este caracteristică vreo formă anume de energie, ci “comanda” prin care o parte a energiei metabolice acumulate în moleculele excitate ale compuşilor biochimici este transformată direct în energie de mişcare sau de deformare a acestora. VBF nu furnizează energie în punctele din spaţiu, dar o dirijează pe cea produsă de activitatea vitală;
– “Punctul sursă al unui câmp celular coincide cu centrul nucleului celulei, deci câmpul este, în general, unul radial. (…) Direcţia vectorilor de câmp este centrifugală (adică vectorii sunt direcţionaţi dinspre centrul câmpului spre periferie)” [14, p.156];
– VBF este anizotropic, continuu şi succesiv;
– Fiind intim asociat cu procese aflate departe de echilibrul terodinamic, VBF are o natură dinamică;
– Intensitatea (capacitatea de influenţare pe care o exercită) a VBF într-un anumit punct al celulei determină care parte din energia totală de excitaţie moleculară se transformă în energie cinetică sau de deformare;
– Intensitatea VBF depinde direct de intensitatea metabolismului celular;
– Intensitatea VBF nu depinde de masa de cromatină, ci depinde de intensitatea cu care se desfăşoară procesele de transformare ale acesteia;
– VBF prezintă o anumită diminuare o dată cu creşterea distanţei faţă de sursa lui;
– “În timpul diviziunii celulare, câmpul celulei se divide de asemenea” [14, p. 156];
– Există o legătură de tip feed-back între VBF global şi consecinţele lui morfogenetice.
Referindu-se la unele notaţii din jurnalul personal al lui Alexander G. Gurwitsch, prof. Beloussov afirmă că acesta “a considerat ca principal scop al teoriei sale de câmp furnizarea unui model pentru o interacţiune sinergică, non-aditivă, între elemente. Din nefericire, aceste viziuni câteodată profunde şi presciente ale biologiei dezvoltării erau strâns legate cu alte postulate astăzi inacceptabile ale teoriei lui din 1944” [9].
Inadecvarea teoriei lui Gurwitsch la concepţiile ştiinţifice dominante în prezent îşi are rădăcinile, crede Beloussov, în încercarea de a rezolva problemele esenţialmente non-liniare ale organizării biologice prin apelul la “câmpuri liniare cvasi-clasice. Gurwitsch avea dreptate, cu mult înaintea timpului său, să pună accentul pe ordinea de non-echilibru şi pe vectorizarea proceselor moleculare esenţiale în organismele vii. Dar, cu siguranţă, el nu putea să prevadă că într-o teorie modernă, non-liniară, a auto-organizării (…) o astfel de vectorizare nu necesită existenţa unui câmp cu sursă definită” [9].
Principala diferenţă dintre concepţiile lui Gurwitsch şi cele preponderente actualmente constă, după Beloussov, în aceea că, pentru Gurwitsch, prezenţa CMNE relevă existenţa unui câmp exterior lor şi necesar pentru a le menţine, în vreme ce teoria modernă a structurilor de non-echilibru consideră CMNE ca fiind auto-generatoare şi auto-întreţinute, genereând ele însele un fel de câmp neliniar.
A. G. Gurwitsch însuşi nu credea dogmatic în teoria sa şi nu excludea, cu onestitate, posibilitatea de a greşi. Îşi aminteşte prof Beloussov: “Într-o zi l-am găsit stând trist în fotoliul său, cu un text de embriologie în mână. Când l-am întrebat ce-l supărase, mi-a răspuns: «Oh, nu pot să deduc modelul clivajului la ariciul de mare din teoria mea a câmpului. Şi câteodată pun la îndoială că această teorie este corectă»” [9].
Cu toate acestea, interesul crescând din ultimul timp pentru opera ştiinţifică a lui Alexander G. Gurwitsch arată că ea reprezintă (încă) o sursă de inspiraţie pentru idei profunde şi originale în abordarea fenomenologiei biologice.
4. Iniţial, conceptul de “câmp” a fost introdus şi utilizat în biologie ca premiză explicativă doar pentru procesele de embriogeneză şi morfogeneză (de aceea, în această fază, termeni precum cele de câmp biologic, câmp morfogenetic, câmp embrionar sunt deseori interşanjabili). Deşi Hans Driesch nu a folosit în mod explicit termenul de câmp, Marco Bischof [22] consideră că el “a fost primul care a atras atenţia, în 1892, asupra proprietăţilor de câmp ale organismelor vii, ca o concluzie a experimentelor sale cu ouă fertilizate de arici de mare. El a observat că, în pofida perturbării cursului normal al primului clivaj, fiecare din cele două blastomere formează o larvă întreagă, şi nu o jumătate, cum ar fi fost de aşteptat. Driesch a conchis că în acest stadiu, soarta celulei nu este încă determinată, ci este o funcţie de poziţia sa geometrică în întreg, iar dacă această poziţie este modificată, celula poate forma părţi pe care le-ar fi format în mod normal în cursul dezvoltării. Capacitatea oricărei părţi a unui organism viu de a se dezvolta într-un întreg – facultatea sa de reglare – era un semn clar de proprietăţi de câmp”. Driesch a preferat să folosească propriul său concept pentru rolul de regulator al dezvoltării organice, cel de entelehie: “o forţă vitală pe care o considera a fi nedefinibilă în termenii fizicii şi chimiei, şi astfel neverificabilă experimental” [22].
Într-un articol publicat în 1915, Alexander G. Gurwitsch [23] – admirator al lui H. Driesch şi susţinător al ideilor holistice ale acestuia – recunoştea că “argumentaţia lui Driesch (...) devine uneori cumva metafizică”, dar, în acelaşi timp, milita pentru “vitalismul practic” ca “o metodă de investigare empirică exactă” şi îşi susţinea dreptul, ca cercetător al fenomenelor biologice, de a introduce ceea ce numea “postulatul de căpătâi al propriului meu «vitalism»”, respectiv cel referitor la existenţa “factorilor spaţiali dar imateriali ai morfogenezei”, adică “preformarea dinamică a lui morphé”. Mai târziu, aşa cum s-a văzut în cele precedente, "vitalismul propriu" şi "practic" al lui Gurwitsch îl va conduce la elaborarea unei teorii ştiinţifice a câmpurilor morfogenetice/biologice (teorie ce poate fi verificabilă experimental), şi nu la o doctrină metafizică (deci pur speculativă), cum a fost în cazul lui Driesch.
Bibliografie
1. M. Bischof – “The History of Biological Holism and Field Theories in the 20th Century”, MISAHA NEWSLETTER, no. 22-23, 7-12, 1998.
2. M. Bischof – “Some Remarks on the History of Biophysics and Its Future”, in: C. L. Zhang, F. A. Popp, M. Bischof (eds.) – “Current Development of Biophysics”, Hangzhou University Press, 1996.
3. S. Savva – “Biofield Control System of the Organism”, URL: http://www.whps.com/misaha/
4. M. Bischof – “Field Concepts and the Emergence of a Holistic Biophysics”, in: L. V. Beloussov, F. A. Popp, F. A. Voeikov, R. Van Vijk (eds.) – “Biophotonics and Coherent Systems”, Moscow University Press, Moscow, 2000.
5. H. Selye – “The Case For Supramolecular Biology”, Liveright, New York, 1967.
6. W.M. Elsasser – “The Other Side of Molecular Biology”, JOURNAL OF THEORETICAL BIOLOGY, vol. 96, 67-76, 1982.
7. G. Albrecht-Buehler – “In Defense of ‘nonmolecular’ cell biology”, INTERNATIONAL REVIEW OF CYTOLOGY, vol. 120, 1-21, 1990.
8. I. Jerman, A. Stern – “The Gene in Waves – The Forming of A New Biology”, Scientific Publishing Center, Lyublyana, 1996.
9. L.V. Beloussov, J. M. Opitz, S. F. Gilbert – “Life of Alexander G. Gurwitsch and his relevant contribution to the theory of morphogenetic fields”, INTERNATIONAL JOURNAL OF DEVELOPMENTAL BIOLOGY, vol. 41, 771-779, 1997.
10. M. Lipkind – “Application of the Theory of Biological Field by A. Gurwitsch to the Problem of Consciousness”, in: C. L. Zhang, F. A. Popp, M. Bischof – “Current Development of Biophysics”, Hangzhou University Press, 1996.
11. A.G. Gurwitsch – “Die Natur des spezifischen Erregers der Zellteilung”, W. ROUX’ ARCHIV FUR.DIE ENTWICKLUNGSMECHANIK, 100, 11, 1923.
12. A.G. Gurwitsch – “Die histologischen Grundlagen der Biologie”, Fisher, Jena, 1930.
13. G. Nicolis, I. Prigogine – “Self-Organization in Nonequilibrium Systems”, John Wiley & Sons, New York, London, 1977.
14. A.G. Gurwitsch – “The Theory of the Biological Field” (in Russian), Sovetskaya Nauka, Moscow, 1944.
15. A.G. Gurwitsch – “Une theorie du champ biologique cellulaire”, Bibliotheca Biotheoretica, ser. D, vol. 11, 1-49, Leiden, 1947.
16. A. G. Gurwitsch – “The Concept of ‘Whole’ in the Light of the Field Cell Theory”, in: A.G. Gurwitsch (ed.) – “Collection of Works on Mitogenesis and the Theory of the Biological Field” (in Russian), USSR Academy of Medical Sciences Publishing House, Moscow, 1947.
17. A.G. Gurwitsch – “Principles of Analytical Biology and of the Theory of Cellular Fields” (in Russian), Nauka Publishers, Moscow, 1991.
18. O.G. Gavrish – “About Physical Nature of the Biological Field”, Conference on Physics of Biological Systems, Kyiv, 6-10 September, 1998.
19. L.V. Belousov – “The Origin, Development and Perspectives of the Theory of the Biological Field”, in: “Physical and Chemical Grounds of Living Phenomena (Historical Essays” (in Russian), USSR Academy of Science, Moscow, 1963.
20. A.G. Gurwitsch – “Selected Works” (edited by L. V. Beloussov, Anna A. Gurwitsch, S. Y. Salkind) (in Russian), USSR Academy of Medical Sciences, Moscow, 1977.
21. M. Lipkind – “Can the Vitalistic Entelechia Principle Be a Working Intrument? (The theory of the Biological Field of Alexander G. Gurwitsch)”, în : F. A. Popp, K. H. Li, Q. Gu (eds.) – “Recent Advances in Biophoton Research and Its Applications”, World Scientific, Singapore, New Jersey, London, Hong Kong, 1992.
22. M. Bischof – “Vitalistic and Mechanistic Concepts in the History of Bioelectromagnetics”, in: L. V. Beloussov, F. A. Popp (eds.) – “Biophotonics: Non-Equilibrium and Coherent Systems in Biophysics, Biology and Biotechnology”, M. V. Lomonosov Moscow State University, Bioinform Services, Moscow, 1995.
23. A. G. Gurwitsch – “On Practical Vitalism”, THE AMERICAN NATURALIST, vol. 49, no. 588, 763–771, 1915.

CORPUL ELECTROMAGNETIC” AL FIINŢEI UMANE

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Sat, 04 Jun 2011 08:33:40 PDT

Fiz. Dr. Ioan Mamulaş

1. Ştiinţa occidentală – în speţă biologia şi medicina alopată – a cercetat şi cercetează amănunţit corpurile fizico-chimice ale fiinţelor vii, pătrunzând până la structurile şi procesele de pe palierul atomo-molecular. Pe de altă parte, concepţiilor privind existenţa şi funcţiile “corpurilor subtile” li s-a acordat prea puţină atenţie din partea comunităţii ştiinţifice “ortodoxe”, fiind, de regulă, considerate ca indemne pentru demersul ştiinţific. Cu toate acestea, în ultima vreme prinde tot mai mult contur ideea că, pe lângă corpul organic, există cel puţin un “corp subtil”, de natură electromagnetică, ce ar avea un rol la fel de important, poate chiar mai important în anumite privinţe, ca cel al corpului fizico-chimic. În sprijinul unor asemenea consideraţii converg o serie de date experimentale şi ipoteze ştiinţifice pertinente care scot, măcar în parte, chestiunea “corpurilor subtile” din sfera purelor speculaţii şi o fac abordabilă metodelor ştiinţifice moderne.
În lumea vieţuitoarelor, fenomenologia electrică (şi, implicit, electromagnetică) este practic omniprezentă; de la nivel celular până la nivel organismic şi chiar populaţional, determinările de natură electrică sunt intricate în multitudinea de activităţi biologice, astfel încât fiecărui eveniment care are loc într-o structură vie i se poate stabili, direct sau indirect, o origine electrică/electromagnetică. Acest fapt nu este surprinzător dacă avem în vedere că: (a) – viaţa a apărut, a evoluat şi se menţine în prezenţa şi sub influenţa permanentă a unor câmpuri electromagnetice terestre (electricitatea atmosferică, activitatea geomagnetică) şi extraterestre (emisiile solare, radiaţiile cosmice); (b) – interacţiunile chimice care susţin metabolismul vital sunt, în esenţă, de natură electromagnetică. Apare, deci, firească adoptarea de către structurile vii a unor modalităţi specifice de utilizare a câmpurilor electrice/magnetice/electromagnetice, ca părţi importante ale mecanismelor necesare pentru menţinerea şi funcţionarea lor.
2. A devenit aproape o regulă [1 – 6] să se considere că studiul fenomenelor electrice produse în (asociate cu) structurile vii a luat naştere în anul 1791, o dată cu publicarea la Bologna, de către anatomistul italian Luigi Galvani (1737 – 1798), a lucrării “Asupra forţelor electricităţii în mişcările musculare”. Vreme de aproape 20 de ani, el efectuase experimente repetate pe preparate neuromusculare de broască şi arătase că pot avea loc contracţii musculare atât datorită electricităţii atmosferice sau acelei provenite de la generatoarele electrostatice, cât şi atunci când între muşchi şi nervul corespunzător se închide un circuit exterior format dintr-un compas cu braţele confecţionate din metale diferite. Pentru a explica aceste rezultate, Galvani a emis ipoteza existenţei electricităţii animale, produsă şi prezentă ca un fel de “forţă vitală” în fiecare organism animal. În opinia savantului italian, nervii şi muşchii erau încărcaţi cu cantităţi de “electricitate animală” de semne, opuse, care se descărcau prin circuitul exterior bimetalic şi induceau contracţia musculară. Ideea generării de electricitate de către un organism animal nu era nouă. Pentru a explica şocurilor resimţite la atingerea “peştilor electrici”, francezul Adanson (în 1757), olandezul van Musschenbrook (în 1760) şi britanicul Walsh (în 1772) făcuseră supoziţia că peştii respectivi se încarcă electric prin procese fiziologice, comparând acest fenomen cu încărcarea electrică a buteliilor de Leyda. Demonstraţia definitivă a efectuat-o fizicianul englez Henry Cavendish în anul 1774: prin conectarea adecvată a mai multor butelii de Leyda, el a realizat un model electric funcţional al peştelui-torpilă, model care producea şocuri identice cu cele provocate de acest peşte.
La doi ani de la lansarea ei, concepţia lui Galvani privind o electricitate intrinsecă lumii animale a fost aprig contestată de un compatriot al său, fizicianul Alessandro Volta (1745 – 1827), care descoperise că apare întotdeauna o diferenţă de potenţial electric la contactul direct, sau mediat electrolitic, dintre două metale diferite.
Volta afirma că structurile biologice nu generează electricitate şi că, în experimentele lui Galvani, muşchiul de broască se contractă deoarece prin el trece curentul produs de diferenţa de potenţial electric de contact dintre metalele de naturi diferite care închid circuitul extern. Astfel, pentru Volta, organismele vii reprezentau, cel mult, nişte “instrumente de măsură” a electricităţii. “Dacă negăm – scria el – existenţa oricăror activităţi electrice proprii organismelor vii şi renunţăm la seducătoarea teorie sprijinită pe frumoasele experienţe ale lui Galvani, aceste organisme pot fi considerate pur şi simplu o nouă varietate de electrometre, înzestrate cu o admirabilă sensibilitate” (citat după [7], p. 142).
Intenţionând să rezolve disputele dintre adepţii celor două interpretări, a lui Galvani şi a lui Volta, naturalistul german Alexander von Humboldt (1769 – 1859) a repetat şi a extins experimentele italienilor. Într-o lucrare apărută în anul 1797, a dovedit că era vorba de două fenomene diferite, ambele autentice: pe de o parte, electricitatea biologică intrinsecă, iar pe de altă parte, electricitatea de contact dintre metale diferite.
Astăzi, la peste două sute de ani de la lucrările lui Galvani, Volta şi Humboldt, se cunoaşte fără dubiu că structurile vii produc electricitate prin mecanisme proprii şi că fenomenele bioelectrice intervin într-o multitudine de funcţiuni biologice. Pe această bază, s-a constituit şi se află în plină dezvoltare un domeniu ştiinţific interdisciplinar numit bioelectricitate, ce se ocupă cu cercetarea “fenomenelor electrice naturale din organismele vii şi a relaţiile lor cu caracteristicile sau comportamentele biologice. Bioelectricitatea include, de asemenea, studiul efectelor moleculare, celulare, fiziologice sau comportamentale determinate, parţial sau total, de aplicarea electricităţii organismelor vii” [8]. (Studiul acestor efecte mai este denumit uneori electrobiologie).
3. Orice celulă vie poate fi comparată – desigur, între anumite limite – cu o pilă (baterie) electrică în care are loc transformarea unei părţi a energiei chimice metabolice în energie electrică (conversie chemo-electrică), iar un sistem viu constituie, din punct de vedere electric, un volum conductor neomogen în care purtătorii de sarcini electrice sunt, în mod preponderent, ionii. Sediul principal al bioelectrogenezei îl reprezintă membranele biologice, structuri care au proprietatea de a menţine diferenţe de concentraţii ionice şi de potenţial electric de o parte şi de alta a lor.
Componentă a fiecărei celule biologice, membrana celulară (sau plasmalema) este, sumar vorbind, un înveliş foarte subţire – cu grosimi de ordinul a 0,006 microni până la 0,01 microni – care înconjoară şi separă interiorul celulei (citoplasma) de mediul înconjurător. Acest înveliş e format dintr-o pătură externă şi una internă, alcătuite din două straturi de molecule fosfolipidice, ce trimit unul spre altul lanţuri de molecule de glucide (substanţe hidrofobe), acoperite de câte un strat de molecule de substanţe proteice (hidrofile). Din loc în loc, membrana celulară încorporează elemente de naturi proteice, glico-proteice, oligo-zaharidice sau glico-lipidice reprezentând receptori, canale ionice, acvaporine, transportori şi alte elemente active în funcţionarea membranei. Datorită structurii sale, membrana este permeabilă selectiv, controlând astfel “intrările” şi “ieşirile” de substanţe în, respectiv, din celulă.
Membrana celulară are caracteristici electrice aparte: o conductivitate electrică foarte scăzută (de ordinul a 10–9 – 10–8 S/m, comparativ cu cca. 10–1 S/m pentru fluidele intracelular şi extracelular), o permitivitate electrică destul de ridicată (de ordinul a 10–11 – 10–10 F/m) care îi conferă o capacitate electrică de 1 – 10 microF/cm2; de asemenea, membrana celulară este polarizată electric. Măsurătorile efectuate cu ajutorul microelectrozilor au arătat că, în stare de repaus, faţa internă (dinspre citoplasmă) a membranei este întotdeauna electric negativă, iar faţa externă (în contact cu fluidul extracelular) este electric pozitivă. Există astfel un gradient de potenţial electric transmembranal, numit potenţial electric de repaus (PER), care are valori specifice fiecărei celule, variind între –10 mV şi –100 mV [2, 9, 10]. În mod schematic, membrana celulară poate fi reprezentată ca un condensator real (o capacitate electrică legată în paralel cu o rezistenţă electrică) ce este încărcat la diferenţa de potenţial electric transmembranal.
Dacă se calculează intensitatea câmpului electric transmembranal prin raportul dintre PER şi grosimea membranei celulare, se obţin valori de ordinul a 106 – 107 V/m (pentru comparaţie, menţionăm că un câmp electric cu intensitatea de 3•106 V/m poate produce o scânteie electrică, în aer la presiunea atmosferică). Prin urmare, membranele sunt supuse la câmpuri electrice considerabile, care au un rol esenţial în controlul interacţiunilor moleculare ce determină caracteristicile membranare în diferite condiţii (de exemplu, probabilitatea de deschidere a unor canale ionice dependente de valoarea potenţialului electric local).
PER este strâns legat de activitatea metabolică celulară, ca şi de permeabilitatea selectivă a membranei, factori care menţin o compoziţie ionică a citoplasmei diferită în raport cu cea a fluidului extracelular, “potenţialul de repaus fiind tocmai expresia electrică a acestei asimetrii de distribuţie ionică” [2, p. 46]. În condiţii normale, proteinele, polipeptidele şi alte substanţe organice se găsesc în interiorul celulei sub formă de macroioni (predominând anionii organici purtători de sarcini electronegative); ca structuri macromoleculare, ele nu sunt permeabile prin membrană şi rămân în celulă ca o “zestre” permanentă a acesteia. Ionii difuzabili însă, precum cei de potasiu (K+), sodiu (Na+) şi clor (Cl–), se găsesc atât în mediul intracelular, cât şi în mediul extracelular, dar în concentraţii diferite: extracelular, predomină ionii Na+ şi Cl–, iar intracelular ionii K+. De reţinut şi faptul că ionii K+ şi Cl– au viteze de trecere prin membrana celulară mai mari decât cea a ionilor Na+. Cu toate că ionii Na+ pot trece în mod curent de la exteriorul celulei în interiorul acesteia şi invers, concentraţia ionilor lor din interiorul celulei se păstrează mai mică decât cea din exterior. Acest lucru se datorează unor mecanisme de transport activ (de la o concentraţie mai mică la o concentraţie mai mare), realizate prin intermediul aşa-numitelor “pompe ionice” şi al canalelor ionice comandate de mesageri chimici sau de variaţii ale potenţialului electric.
PER se datorează, pe de o parte, deplasării ionilor de potasiu din interiorul celulei (unde se află în concentraţie mai mare) spre exteriorul acesteia, iar pe de altă parte, ionilor de sodiu şi clor care, fiind în concentraţie mai mare în fluidul extracelular, au tendinţa de a migra spre interiorul celulei. Întrucât membrana celulară are o permeabilitate mai redusă faţă de ionii Na+, aceştia trec în cantităţi foarte mici în comparaţie cu ionii Cl–. Ca urmare, prin pierderea de sarcini electrice pozitive (K+) din interiorul celulei şi prin pătrunderea în mediul intracelular a unor sarcini electrice negative (Cl–), faţa internă a membranei celulare se negativează electric, simultan cu pozitivarea electrică a feţei externe. Atunci când polarizarea ajunge la valoarea PR, trecerea ionilor dintr-o parte în alta este împiedicată de sarcinile electrice apărute şi se stabileşte un echilibru dinamic.
Echilibrul este perturbat dacă asupra membranei celulare acţionează un agent exterior (mediator chimic, impuls electric, variaţie de temperatură, modificare a pH-ului etc.) care inversează polarizarea iniţială a membranei. La un anumit nivel critic al acestei inversări, apare potenţialul electric de acţiune (PEA), respectiv o variaţie tranzitorie a potenţialului electric transmembranar care se propagă de-a lungul membranei. Inversarea polarizării electrice a membranei celulare este determinată de o creştere, indusă de stimulul extern, a permeabilităţii membranale pentru de ionii Na+; prin intrarea masivă a ionilor de sodiu în interiorul celulei, faţa externă a membranei devine electronegativă, iar cea internă electropozitivă. Pe măsură însă ce PEA se deplasează de-a lungul membranei, în urma lui are loc procesul de repolarizare a membranei celulare, refăcându-se PR prin ieşirea din celulă a unei cantităţi de ioni de potasiu aproximativ egală cu cea de ioni de sodiu care intră. Aparte de capacitatea fiecărei celule vii de a răspunde (inclusiv electric), cu amploare mai mare sau mai mică, la stimuli externi, apariţia potenţialelor electrice de acţiune lor caracterizează îndeosebi celulele excitabile de tipul celor nervoase, musculare şi senzoriale.
Fenomene de polarizare electrică se produc, de asemenea, la nivelurile membranelor unor organite celulare (nucleu, mitocondrii etc.), astfel încât activitatea electrică a unei celule vii nu se reduce doar la relaţiile dintre interiorul şi exteriorul celulei, ci cuprinde şi procesele intracelulare. Trebuie precizat că descrierea făcută aici a mecanismelor bioelectrogenezei celulare este foarte sumară, având numai un caracter orientativ. În realitate, aceste mecanisme sunt extrem de complexe (ele include, printre altele, şi dinamica schimburilor altor ioni, precum cei de calciu, magneziu, hidrogen etc.) şi nu pe deplin elucidate.
4. Celula vie utilizează potenţialele electrice membranare în multe şi variate modalităţi. Spre pildă, o dată cu deschiderea rapidă a canalelor pentru ionii de sodiu, potenţialul electric transmembranar se modifică semnificativ (apare PEA) într-un interval de timp de ordinul miimilor de secundă, iar celulele din sistemul nervos comunică între ele prin intermediul unor asemenea semnale electrice care se propagă pe durata proceselor neurale. Un alt exemplu este acela că însăşi viaţa fiecăruia dintre noi începe cu o schimbare de potenţial electric membranar: pătrunderea unui spermatozoid în ovul activează canalele ionice, ceea ce are ca urmare stabilirea unui nou potenţial electric transmembranar care împiedică intrarea în ovul a altor celule spermale.
Caracteristicile electrice ale ţesuturilor vii (rezultate din cele ale celulelor componente) permit emiterea şi transmiterea semnalelor necesare pentru îndeplinirea unor funcţiunii informaţionale şi de autoreglare indispensabile organismului. Categoria de funcţiuni informaţionale le include pe cele de natură senzorială, cum ar fi vederea, auzul etc.; în aceste cazuri, un traductor periferic (ochiul, urechea etc) transmite semnale aferente spre creier care, la rândul lui, iniţiază semnale eferente ce determină contracţiile anumitor muşchi pentru efectuarea, de exemplu, a unor mişcări voluntare ale membrelor. Totodată, autoreglările necesare pentru realizarea diferitele tipuri de homeostazii biologice implică şi circulaţia unor semnale bioelectrice (pe lângă cele biochimice) ce participă la controlul unor parametrii fiziologici, precum frecvenţa şi intensitatea contracţiei cardiace, eliberările hormonale etc.
5. Integrând manifestările bioelectrice ale tuturor părţilor componente, se poate vorbi de o stare electrică globală a unui organism viu (fie el unicelular sau multicelular) – denumită pe scurt electrostazie biologică [11, 12] –, aflată în intercondiţionare cu activităţile metabolice şi care rezultă din:
– distribuţiile de sarcini electrice din interiorul, de la suprafaţa şi din vecinătatea organismului;
– existenţa unor surse celulare de biopotenţiale electrice;
– caracteristicile electrice (conductivitate, permitivitate etc.) specifice biomaterialelor ce alcătuiesc organismul;
– distribuţiile de curenţi bioelectrici;
– configuraţiile de câmpuri bioelectrice generate de componentele organismului.
Dacă se acceptă că electrostazia biologică nu este doar un ansamblu de epifenomene fiziologice, ci reprezintă un fel de “vector de stare” multidimensional ce exprimă în bună măsură funcţionarea organismului şi modul în care acesta reacţionează la stimulii interni şi externi, atunci se pune problema existenţei unui mecanism de reglare/menţinere a electrostaziei bioelectrice (homeostazia bioelectrică). Actualmente, un astfel de mecanism nu a fost încă descris şi analizat fără a se depăşi domeniul ipotezelor. Şi aceasta pentru că, în stadiul actual al cunoaşterii, nu sunt identificate cu precizie structurile care ar participa la homeostazia bioelectrică şi, deci, cu atât mai puţin, relaţiile dintre ele.
Rămânând într-un cadru ipotetic foarte general, şi cu referire îndeosebi la organismul uman, presupunem că învelişul cutanat – ale cărui caracteristici electrice reflectă, ca un “ecran biologic” [13], stările fiziologice interne (ar fi de amintit în acest sens importanţa diagnostică a unor metode ca electrocardiografia şi electroencefalografia) – este un factor important în homeostazia bioelectrică, asemănător oarecum cu membrana celulară. Învelişul cutanat ar putea fi considerat ca un mediu bioelectric de suprafaţă (MBS) care interfaţează mediul bioelectric intern (MBI) şi mediul bioelectric proximal (MBP). Acesta din urmă este mediul din imediata vecinătate a organismului, fiind format, pe de o parte, din microparticule organice, molecule anorganice şi vapori de apă rezultate din procesele tisulare (transpiraţie, respiraţie), iar pe de altă parte, din câmpurile bioelectrice generate de activităţile bioelectrice interne şi de suprafaţă. Relaţiile de tip cibernetic dintre cele trei medii sunt redate în schema următoare:

Pentru stabilirea unui mecanism homeostatic, trebuie îndeplinite cel puţin două condiţii: realizarea separării (secluziunii) între elemente şi existenţa unor bucle închise pentru transmiterea semnalelor între elemente. Modelul cibernetic al homeostaziei bioelectrice propus aici îndeplineşte ambele condiţii: (1) – secluziunea electrică a mediului intern, care este dublă (faţă de învelişul cutanat, respectiv faţă de mediul bioelectric proximal); (2) – existenţa a două bucle închise. Mediul bioelectric de suprafaţă apare ca un nod comun al celor două bucle de reacţie, ceea ce ar explica şi din punct de vedere cibernetic funcţiile de proiecţie şi protecţie electrică ale pielii. În această viziune, punctele de acupunctură descrise de medicina tradiţională chineză (puncte care prezintă caracteristici bioelectrice aparte comparativ cu restul tegumentului [13]) reprezintă efectori în mecanismele de homeostazie electrică, iar tratamentul acupunctural contribuie, printre altele, la readucerea electrostaziei organismului la parametri normali.
6. Organismele pluricelulare se dezvoltă trecând prin variate stadii de divizare, diferenţiere şi multiplicare a unor celule individuale, proces de-a lungul căruia sunt generate pattern-uri (modele) spaţiale. Ele nu sunt evidente într-o celulă; de pildă, într-un ou fertilizat (zigot) nu se află un animaliculus prefigurând viitorul animal, aşa cum credeau unii cărturari din secolul al XVII-lea. Pentru propria dezvoltare, celulele şi ţesuturile au nevoie de informaţii suplimentare spaţiale care să indice unei celule sau unui ţesut în ce plan să aibă loc diviziunea, în ce direcţie să se dezvolte, unde trebuie “construite” anumite structuri şi unde trebuie îndeplinite diferite funcţiuni. Acest aspect al manifestărilor biologice este încă incomplet lămurit, dar numeroase studii arată că fenomenele bioelectrice sunt implicate aici într-o măsură însemnată, dacă nu chiar esenţială în anumite cazuri.. Într-o trecere în revistă din anul 2003 a cercetărilor respective, biofizicienii americani Kenneth. R. Robinson şi Mark. A. Messerli notează: “O caracteristică fundamentală a sistemelor biologice este organizarea lor spaţială. În dezvoltare, regenerare şi refacere sunt necesare semnale direcţionale pentru plasarea adecvată a componentelor organismului. Totodată, agenţii patogeni care invadează alte organisme se orientează după semnale direcţionale pentru a ţinti zonele vulnerabile. Este destul de bine cunoscut faptul că gradienţii chimici constituie importante semnale direcţionale în sistemele vii. Mai puţin recunoscute sunt câmpurile electrice, care pot, de asemenea, furniza informaţie direcţională. Câmpuri electrice continue pot ghida direct mişcarea celulară şi creşterea, şi pot genera gradienţi chimici de macromolecule încărcate împotriva acţiunii nivelatoare a difuziunii. De exemplu, la locul leziunii unui epiteliu transportator de ioni, este generat imediat un câmp electric considerabil care se poate extinde pe mai multe diametre celulare. Recent, s-au făcut progrese substanţiale în identificarea proceselor specifice care sunt controlate, până la un punct, de aceste câmpuri electrice endogene” [14].
7. Numeroase celule prezintă modificări semnificative ale potenţialelor electrice transmembranare în primele momente ale dezvoltării. De exemplu, în cazul algelor brune [15,16], potenţialul electric transmembranar al ouălor nefertilizate este cuprins între –15 mV şi –40 mV; după fertilizare, se produce spontan o hiperpolarizare şi, după 6 – 9 ore, se stabileşte nou PER cu valori de –70 mV până la –80 mV. Capacitatea specifică a algelor brune de a forma protuberanţe (rizoizi) – formă de diferenţiere celulară – spre zonele cu intensitate luminoasă foarte scăzută începe să se manifeste la valori ale potenţialului transmembranar mai negative decât –50 mV.
Încercând să explice modul în care modificările electrice de la nivelul membranei celulare influenţează diferenţierea celulară, L. F. Jaffe [17, 18, 19] susţine, pe baza datelor experimentale, că factorii exogeni (şi posibil cei endogeni) sunt percepuţi asimetric în jurul celulei prin receptori specifici, determinând o uşoară şi primă asimetrie în dispunerea “pompelor ionice” şi a canalelor ionice în interiorul membranei celulare, cea ce duce la stabilirea unor gradienţi de potenţial electric de-a lungul membranei. Consecinţa imediată este apariţia unor curenţi electrici (ionici) transcelulari: ionii intră în celulă pe o parte şi sunt scoşi afară pe cealaltă parte. Aceşti curenţi electrici endogeni amplifică, prin retro-reacţie pozitivă, distribuţia asimetrică a pompelor ionice şi a canalelor ionice şi, la o densitate şi o durată suficient de mari, determină gradienţi ridicaţi de concentraţie în membrană şi citoplasmă, controlând astfel dezvoltarea celulei. Măsurătorile au indicat pentru densităţile curenţilor electrici endogeni valori de 1 – 1000 microA/cm2, în funcţie de tipul materialului biologic folosit [19].
Curenţi electrici endogeni care preced diferenţierea spaţială şi acompaniază dezvoltarea locală au fost observaţi la toate plantele şi animalele investigate până în prezent [20]. La celulele plantelor, aceşti curenţi intră întotdeauna prin locul unde va avea loc creşterea şi ies pe partea în care nu se va produce creşterea. În cazul animalelor, la ovulele fecundate, curenţii ionici intră prin polul animal şi ies prin polul vegetativ. Astfel, se stabileşte o legătură, care nu poate fi întâmplătoare, între polarizarea biologică şi polarizarea bioelectrică. [De precizat că, din punct de vedere embriologic, un ovul fecundat este întotdeauna asimetric, având un pol animal (din care se vor dezvolta sistemul nervos, epiderma, sistemul circulator, sistemul osos, aparatul uro-genital, organele senzoriale) şi un pol vegetativ (din care se vor dezvolta aparatul digestiv şi aparatul respirator)].
Existenţa unei asemenea conexiuni fusese remarcată, încă din 1937, de către Harold Saxton Burr la salamandrele din genul Amblystoma [21]. Măsurând gradienţii de potenţial electric, el a constatat la ouăle nefecundate de salamandre câte o zonă în care potenţialul electric era minim. Burr a marcat aceste zone cu un colorant albastru şi a descoperit că, după fecundarea ouălor, capetele viitoarelor salamandre se formau întotdeauna la nivelurile opuse zonelor respective. Lucrurile se petreceau ca şi cum celulele embrionare se asamblau conform modelului impus de un câmp electric preexistent apariţiei individului. În plus, H. S. Burr a demonstrat că fiecare exemplar adult de salamandră are un câmp electric, cu polul pozitiv şi polul negativ situaţi pe axa longitudinală a corpului. (Asupra lucrărilor lui Burr vom reveni în cap. 6). Peste câteva decenii, Robert O. Becker a efectuat măsurători pe o gamă largă de organisme – de la viermi de pământ la peşti, reptile şi mamifere (inclusiv la om) – şi a găsit că potenţialele bioelectrice de suprafaţă reflectă dispunerea sistemului nervos [3, 22, 23]; în cazul salamandrei, există un potenţial pozitiv relativ mare în zona capului şi a gâtului, care descreşte şi devine gradual negativ spre extremităţi.
8. Apariţia şi dinamica spaţio–temporală a curenţilor ionici nu explică în totalitate mecanismele dezvoltării biologice la nivel celular şi tisular, căci, de pildă, dacă dezvoltarea celulelor şi ţesuturilor este întotdeauna legată de curenţii electrici endogeni, s-a dovedit că situaţia inversă nu este valabilă mereu: pot apare curenţi electrici endogeni şi atunci când dezvoltarea este blocată biochimic [16]. Totuşi, curenţii respectivi par să fie o componentă necesară a dezvoltării deoarece: (a) încep întotdeauna să circule înainte de dezvoltarea şi diferenţierea morfologică, (b) întotdeauna indică viitorul loc al dezvoltării şi (c) inhibarea lor prin aplicarea de câmpuri electrice din exterior stopează dezvoltarea şi diferenţierea celulelor şi a ţesuturilor [16, 20].
Curenţii electrici endogeni determină, de asemenea, modificări locale ale concentraţiilor ionice în celule şi ţesuturi [14, 16], modificări ce pot avea efecte asupra structurilor celulare şi a activităţii enzimatice şi hormonale. O stare ionică modificată serveşte în mod direct celulei ori ţesutului ca “instrument” de control sau, alternativ, afectează fluxul informaţiei purtate de alţi mesageri.
9. Lezarea unui ţesut (prin tăiere, să spunem) duce la apariţia aşa-numiţilor curenţi electrici de leziune (injury currents). În cazul salamandrelor de apă – cunoscute pentru capacitatea lor de regenerare a membrelor şi a cozilor –, un curent electric cu densitatea de 10 – 100 microA/cm2 [16, 24] iese din portiunea amputată a unui membru şi intră prin zonele neafectate. Curentul, purtat în principal de ioni de sodiu, este implicat în diferenţierea (care precede regenerarea) ţesutului de la nivelul ciotului; anularea acestui curent prin administrarea de substanţe ce blochează sistemul de transport al Na+, sau prin aplicarea de curent electric din exterior, inhibă diferenţierea membrului regenerativ şi determină acumularea de material celular nediferenţiat.
Regenerarea este un caz special de morfogeneză, deoarece presupune re-construcţia unei structuri în contextul existenţei ţesutului deja format din vecinătate. În procesul de înlocuire a unei părţi din corp pierdută, pot fi mobilizate mecanisme de dezvoltare, de tipul celor embrionare, pentru restabilirea pattern-ului iniţial. Unele animale prezintă în mod obişnuit grade uimitoare de regenerare, mergând de la refaceri de cozi sau membre la anumiţi amfibieni, până la regenerarea completă a unui organism dintr-o mică bucată de ţesut, ca în cazul viermilor Planaria. S-a sugerat, pe baza datelor experimentale, că diferenţa dintre sistemele regenerative şi cele nonregenerative depinde de proprietăţile bioelectrice ale ţesuturilor [20].
La amfibieni, regenerarea membrelor are, aşa cum s-a menţionat, o componentă electrică, care include diferenţierea mediată electric şi controlul axial. Faptul este susţinut de următoarele observaţii [3, 20, 22 – 24]:
 în membrele care se “reconstruiesc” acţionează câmpuri electrice endogene relativ intense, ale căror configuraţii modelează direcţiile (axele) de regenerare;
 sunt diferenţe notabile între caracteristicile electrice ale organismelor regenerative şi cele ale organismelor nonregenerative, cel mai adesea constând în variaţii ale rezistenţei şi ale curenţilor de eflux;
 anularea câmpurilor endogene prin şuntare inhibă regenerarea;
 câmpurile electrice exogene pot fie să altereze regenerarea, chiar până la anulare, fie să o accelereze.
Un al exemplu de reglaj bioelectric al regenerării este cel al viermilor de pământ segmentari (râmele). Oriunde este tăiat viermele, noi segmente, până la circa 90, sunt regenerate. Numărul segmentelor este controlat de potenţialul electric: fiecare segment are un anumit potenţial, iar segmentele sunt adăugate până când potenţialul însumat egalează valoarea corespunzătoare endogenă pentru un organism întreg [25].
10. Radiologul suedez Björn E. W. Nordenström a propus modelul “circuitelor electrice închise biologice” (Biologically Closed Electric Circuits, prescurtat BCEC) pentru sistemele de control bioelectric de la nivelul organismului uman [26], prin analogie cu circuitele electronice. El consideră că există mai multe BCEC în organism, la ele participând compuşi ionici şi neionici ce interacţionează într-un mod care face posibile distribuţia selectivă şi modularea energiei prin corp, chiar la distanţe relativ mari. Circuitele sunt închise atât de activitatea electrică normală a organelor şi sistemelor, cât şi de modificările patologice, cum ar fi o tumoră, o leziune sau o infecţie.
Un “circuit electric închis biologic”, asupra căruia Nordenström insistă în mod deosebit, este cel presupus a exista între sistemul intravascular (ca primă ramură) şi sistemul interstiţial (ca a doua ramură). Sistemul intravascular este format din vase sanguine cu pereţi care acţionează ca nişte izolatori electrici, în vreme ce plasma intravasculară (având o conductivitate electrică de câteva sute de ori mai mare decât cea a pereţilor vasculari) se comportă ca un conductor electric, unde ioni precum cei de sodiu, calciu şi potasiu furnizează energie disponibilă imediat, în primul rând prin fenomene de electroforeză. Nordenström inventează pentru aceşti ioni denumirea de ionars. Conform teoriei sale, energia potenţială, ce nu e imediat disponibilă, este transportată de celulele sanguine care leagă oxigenul, ca şi de alte substanţe ca glucoza, aminoacizii nepolari etc. Acestea constituie “pachete” de energie (neutre electric) – botezate ergonars – care ajung în zone specifice şi sunt eliberate în principal prin reacţii de reducere/oxidare. În ceea ce priveşte a doua ramură, aici funcţionează ca izolator matricea tisulară, iar proprietăţi de conductor electric are fluidul interstiţial. Componenta principală care uneşte cele două ramuri şi închide biologic circuitul, este sistemul de membrane ale capilarelor sanguine; ele funcţionează ca nişte joncţiuni între fluidele interstiţial şi vascular, permiţând schimbul de ionars şi ergonars de-a lungul gradienţilor de potenţial electric. Nordenström presupune că BCEC similare există pentru sistemele urinar şi gastrointestinal.
11. Modalităţile de producere a electricităţii în lumea vie este mai diversificată decât poate părea la o analiză sumară. De pildă, în anumite structuri organice se generează câmpuri electrice prin efecte piezoelectrice, piroelectrice şi feroelectrice [3, 27 – 33].
Piezoelectricitatea este capacitatea anumitor materiale (cristaline sau cvasicristaline) de a se polariza electric atunci când sunt supuse unui stress mecanic; efectul este reversibil, materialele respective suferind deformări mecanice dacă asupra lor se aplică o tensiune electrică (efect mecano-electric). Multe din substanţele şi formaţiunile organice prezintă calităţi piezoelectrice: proteinele, polizaharidele, acizii nucleici, oasele, tendoanele, dentina, elastina, fibrele de colagen etc. “Energia mecanică cheltuită în aceste structuri poate produce potenţiale electrice de suficientă amplitudine pentru a exercita o gamă largă de efecte în sistemele biologice. Acestea pot include controlul asupra nutriţiei celulare, pH-ului local, activităţii enzimatice, orientării intra- şi extra-celulare a macromoleculelor, activităţii migratorii şi proliferative a celulelor, capacităţii sintetice a celulelor, contractilităţii şi permeabilităţii membranelor celulare, transferului de energie” [30]. Efectul mecano-electric ar putea fi unul din mecanismele prin care anumite organisme sunt capabile să detecteze câmpuri electrice externe. Unii cercetători au afirmat chiar că “piezoelectricitatea este o proprietate fundamentală a ţesuturilor biologice” [28].
Efectul piroelectric constă în polarizarea electrică indusă de o modificare a temperaturii (reversul nu este adevărat). Descoperită mai întâi la oase şi tendoane, piroelectricitatea s-a dovedit apoi a fi o proprietate prezentă la cele mai multe tipuri de celule şi ţesuturi animale sau vegetale, având un rol important, ca şi piezoelectricitatea, în procesele de morfogeneză şi de percepţie senzorială.
Prin efectul feroelectric se produce polarizarea electrică (cvasi)permanentă a unui material dielectric după ce a fost supus acţiunii unui câmp electric, devenind ceea ce numeşte un “electret”. Oasele au proprietăţi asemănătoare cu ale electreţilor [3], ca şi, posibil, punctele de acupunctură [34].
12. Într-una din lucrările sale, 1987, prof. C. Ionescu–Târgovişte considera, pe bună dreptate: “Se poate spune că structura electrică a corpului uman trebuie să aibă o arhitectură la fel de precisă şi importantă ca şi structura biochimică, între ele existând o continuă interdependenţă” [35]. Afirmaţia poate fi extinsă la toate organismele biologice şi completată prin luarea în considerare şi a fenomenologiei magnetice care însoţeşte, mai întotdeauna, “structura electrică” a fiinţelor vii.
Câmpurile electrice variabile şi curenţii electrici produc câmpuri magnetice (v. cap. 3). Deoarece în funcţionarea structurilor vii sunt implicate, aşa cum am văzut, atât câmpuri electrice variabile temporal, cât şi curenţi electrici, este de aşteptat ca aceste structuri să genereze câmpuri magnetice, adică biomagnetism. Şi lucrurile aşa stau, numai că, spre deosebire de cazul fenomenelor bioelectrice, detectarea câmpurilor magnetice biologice este mult mai dificilă datorită intensităţii lor foarte mici. Câmpul magnetic din jurul unui conductor parcurs de curent electric este direct proporţional cu intensitatea curentului electric şi scade cu distanţa; în cazul unui conductor liniar suficient de lung, parcurs de un curent electric constant cu intensitatea I, inducţia B a câmpul magnetic la distanţa d faţă de conductor este dată de formula: B = μI/2πd, unde μ este permeabilitatea magnetică (între intensitatea H a câmpului magnetic şi inducţia magnetică B există relaţia: B = H). Dacă pentru I considerăm valori de ordinul celor pentru curenţii ionici care circulă, de pildă, în membrul inferior la om, adică 10 microamperi (după [36]), iar pentru d luăm pe rând valorile de un milimetru şi un metru, rezultă (μ fiind egal cu 12,56•10–7 Henry/metru) pentru B valorile de 2•10–9 T, respectiv 2•10–12 T, care ne dau o idee despre posibilele ordine de mărime ale intensităţii câmpului biomagnetic. Comparativ cu intensitatea câmpului geomagnetic, cuprinsă între 3•10–5 T şi 8•10–5 T, aceste valori sunt extrem de scăzute.
O dată cu perfecţionarea senzorilor magnetici şi modalităţilor de ecranare faţă de câmpul magnetic terestru a devenit posibilă explorarea adecvată a biomagnetismului. Primele măsurători biomagnetice [37] au fost efectuate pe nervul sciatic al unei broaşte din specia Rana catesbiana; rezultatele au indicat o dispunere soleniodală a liniilor de câmp biomagnetic în jurul nervului parcurs de impulsul bioelectric. Mai apoi, s-au putut înregistra, la subiecţi umani, câmpurile magnetice generate de inimă [38, 40] şi de creier [39], punându-se bazele unor noi metode de investigare biomedicală neinvazivă: magnetocardiografia (MCG), respectiv magnetoencefalografia (MEG). Conform datelor experimentale, câmpurile biomagnetice generate de corpul uman sunt de ordinul a 10–3 pT, pentru creier, până la 100 pT, pentru inimă (1 pT = 10–12 T). În cazuri speciale, se pot atinge valori de cca. 103 pT (plămân contaminat magnetic).
În general, câmpurile magnetice asociate cu organismele vii sunt produse prin trei mecanisme diferite [41]: (a) în mod fiziologic, (b) datorită prezenţei în organism a unor materiale feromagnetice şi (c) ca magnetizare indusă prin aplicarea unor câmpuri magnetice exterioare puternice.
Producerea fiziologică a câmpurilor biomagnetice este rezultatul curenţilor electrici (ionici) endogeni asociaţi cu numeroşii gradienţi de potenţial electric tipici proceselor vitale. În primă instanţă, ar părea că măsurătorile de câmpuri biomagnetice generate de curenţii endogeni pot furniza numai informaţii redundante, aproape identice, cu cele obţinute din măsurătorile de gradienţi electrici; la urma urmei, acolo unde există un curent electric, există şi un câmp magnetic. Touşi, biofizica biocurenţilor electrici diferă de cea a câmpurilor biomagnetice. De pildă, curenţii bioelectrici trec cu dificultate prin craniul cu conductivitate electrică scăzută, în vreme ce câmpurile magnetice îl traversează cu uşurinţă. De aceea, pentru extremitatea cefalică (mediu neomogen) există zone în care electroencefalograma şi magnetoencefalograma diferă destul de mult [42]. Pe de altă parte, una din chestiunile de mare importanţă teoretică şi practică legată de interpretarea rezultatelor măsurătorilor biomagnetice este aşa-numita “problemă inversă a biomagnetismului” [43]. Teoria electromagnetismului arată că un acelaşi câmp magnetic, având anumite caracteristici bine determinate (configuraţie spaţială, intensitate etc.), poate fi generat de o multitudine de distribuţii diferite de curenţi electrici, iar problema inversă a biomagnetismului constă în determinarea acelei distribuţii reale de curenţi bioelectrici care generează câmpul biomagnetic măsurat în jurul unei structuri biologice. Rezolvarea acestei probleme, esenţială pentru corelarea informaţiilor biolectrice cu cele biomagnetice, se încercă a se face prin modelări teoretice ale datelor experimentale [44].
Prezenţa în organism a unor materiale cu magnetism accentuat poate avea fie cauze exogene, fie cauze endogene. Printre cauzele exogene se numără inhalarea de microparticule magnetizate sau ingestia de alimente contaminate cu substanţe feromagnetice. În ceea ce priveşte cauzele interne, numeroase cercetări au dovedit faptul că o serie întreagă de organisme – de la unele bacterii, moluşte şi artropode până la peşti, balene, rechini sau păsări – au capacitatea biochimică de a precipita endogen cristale magnetice precum cele de magnetită (Fe3O4) sau greigită (Fe3S4), cu rol esenţial pentru orientarea respectivelor organisme în câmpul geomagnetic ori pentru biocomunicare [45 – 48]. În anul 1992 s-a descoperit că şi creierul uman conţine cristale de magnetită biogenă [49], în proporţie de 4 ng – 70 ng la 1 g de ţesut (1 ng = 10–9 g).
Acţiunea câmpurilor magnetice artificiale de mare intensitate produce magnetizarea unor componente din interiorul organismului care, în mod normal, nu sunt în această stare. Fenomenul este folosit, de exemplu, în tomografia prin rezonanţă magnetică nucleară (metodă imagistică de investigare medicală), unde se utilizează un câmp magnetic puternic ce aliniază după anumite direcţii atomii de hidrogen din porţiunea de organism investigată; prin înregistrarea spectrului de absorbţie în radiofrecvenţă al acestor atomi se obţin semnale care sunt traduse, prin intermediul computerului, în imagini care reflectă starea morfo-fiziologică a zonei respective.
13. Dacă structurilor vii le sunt intrinseci activităţile electrice şi magnetice, atunci, prin generalizare, se poate vorbi de câmpuri bioelectromagnetice şi de bioelectromagnetism ca noţiuni mai cuprinzătoare. Aşa cum s-a menţionat în cap. 3, câmpurile electrice şi magnetice variabile temporal, precum cele produse de sistemele biologice, se propagă în spaţiu ca unde electromagnetice; prin urmare, este firesc să se presupună existenţa undelor (radiaţiilor) bioelectromagnetice. Probabil că primul care a formulat în mod explicit această idee a fost, în anii 1920 – 1930, inginerul francez de origine rusă Georges Lakhovsky [50, 51]; el postula, pe baza propriilor experimente, că:
– toate organismele biologice sunt “fiinţe electromagnetice”;
– celulele vii pot fi asimilate cu circuitele electrice oscilante (filamentele cromozomiale având funcţii de inductanţe), adică sunt emiţătoare/receptoare de radiaţii electromagnetice pe frecvenţe proprii;
– celulele vii comunică între ele prin intermediul radiaţiilor (bio)electromagnetice;
– organismele vii sunt în permanentă interacţiune electromagnetică cu mediul lor înconjurător;
– perturbările emisiilor electromagnetice normale ale celulelor provoacă îmbolnăvirea; aceste perturbări pot fi cauzate de modificări ale compoziţiei celulare, de prezenţa bacteriilor şi virusurilor (care îşi “impun” propriile frecvenţe) sau de fluctuaţiile neobişnuite ale radiaţiilor solare ori cosmice. “Viaţa este creată de radiaţie, menţinută de radiaţie şi distrusă de dezechilibrul oscilatoriu” [51, p. 198].
La câteva decenii după Lakhovsky, savantul rus Alexander S. Presman suţinea şi el că fenomenele bioelectromagnetice contribuie în mod esenţial la evoluţia, autocontrolul şi relaţionarea cu exteriorul a organismelor biologice [52]. Conform viziunii sale, câmpurile bioelectromagnetice servesc ca mediatori pentru interconectarea organismului cu mediul ambiant, ca şi pentru comunicarea între organisme; de asemenea, aceste câmpuri sunt implicate în coordonarea şi reglarea proceselor fiziologice interne. Presman sublinia astfel latura informaţională a proceselor bioelectromagnetice.
Dincolo de dovezile indirecte şi inferenţele teoretice, confirmarea deplină a aserţiunilor de tipul celor de mai sus necesită detectarea directă a emisiilor bioelectromagnetice, ceea ce constituie o intreprindere dificilă, dat fiind faptul că puterea lor este foarte mică. Cu ajutorul unor sisteme electronice de mare sensibilitate, cu raport semnal/zgomot adecvat, s-au înregistrat benzi discrete de oscilaţii electrice din gama 1,5 MHz – 34,8 MHz la celule de drojdie de bere. Amplitudinile oscilaţiilor sunt cu atât mai mari cu cât creşte rata activităţii metabolice [54]. La subiecţi umani, au putut fi înregistrate radiaţii bioelectromagnetice din domeniul undelor milimetrice având o putere de ordinul 10–20 – 10–21 W/Hz•cm2, putere ce variază de la un individ la altul şi este funcţie de starea fiziologică în care se află organismul [55]. De asemenea, s-au înregistrat semnale electromagnetice emise de corpul omenesc în gama de frecvenţe 0,5 – 30 Hz [56]. În domeniul frecvenţelor optice, tehnicile experimentale actuale permit detectarea şi analizarea cu destulă precizie a radiaţiilor bioluminescente ultraslabe emise de structurile vii (v. cap. 14).
La o privire de ansamblu, se poate spune că dezvoltarea exponenţială din ultimile decenii a studiilor din domeniu a adus argumente teoretice şi experimentale multiple privind existenţa câmpurilor şi radiaţiilor electromagnetice, argumente pe baza cărora cercetătorii de la Hippocampus Institute din Budapesta concluzionează: “Ca rezultat al proceselor biologice, toate organismele radiază un câmp electromagnetic de intensitate foarte scăzută, în gama de la sub 1 Hz până la 1015 Hz. Electroliţii care circulă într-un organism (via sistemul circulator sau în interiorul celulelor) crează un câmp electromagnetic. Câmpuri de joasă frecvenţă sunt generate în celule prin schimbări ale configuraţiilor proteinice, prin modificări ale conţinutului lipidic şi prin migrarea transmembranală a ionilor. Câmpuri de înaltă frecvenţă sunt generate de peroxidarea enzimatică, producţia de ATP, ciclul Krebs şi luminoforii naturali din acizii nucleici şi proteine” [53].
14. Sumarizând cele anterioare, reiese că fiecare din componentele structural-anatomice ale unui sistem viu – celule, ţesuturi, organe etc. – este sursă de câmpuri şi unde electromagnetice, iar toate aceste surse se combină la nivelul întregului organism. Se pune întrebarea: aceste câmpuri şi unde bioelectromagnetice sunt “subproduse” ale activităţilor metabolice sau au vreo importanţă aparte în funcţionarea organismului? Pentru cei cu viziune reducţionist-biochimică, ele nu sunt altceva decât epifenomene (desigur, cu un oarece rol, dar nu esenţial, în “funcţionarea” viului). Pentru alţii, taxaţi uneori drept “neovitalişti” [57], ansamblul manifestărilor bioelectromagnetice reprezintă o caracteristică fundamentală a oricărei fiinţe vii, iar studiul fenomenelor de această natură “poate furniza bazele unei noi paradigme în biologie şi medicină, paradigmă care este radical diferită faţă de accentul pus în prezent pe biologia moleculară şi biochimie” [58] – consideră biofizicianul american Abraham L Liboff.
Potrivit aceluiaşi autor, distribuţiile de sarcini şi curenţi electrici din structurile biologice au o specificitate numai a lor şi, “prin selecţie naturală, ele sunt dispuse în aşa fel încât permit organismului să supravieţuiască. O dată cu moartea, aceste distribuţii de sarcini şi curenţi sau, echivalent, câmpul electromagnetic asociat sistemului, nu mai sunt viabile. Pe scurt, sugerăm că procesul vieţii în sine este o expresie a câmpului electromagnetic” [58]. Liboff atribuie câmpului electromagnetic propriu unui organism viu (câmp rezultat din integrarea celor endogene) un vector multidimensional Π0 despre care postulează [58]:
“1. Fiecare organism viu este complet descris de un vector de câmp electromagnetic Π0 care este determinat specific de genom.
2. Toate patologiile, anormalităţile şi traumele sunt manifestate prin devieri de la câmpul normal Π0 şi, în anumite limite, aceste devieri sunt compensate de tendinţa homeostatică a sistemului de a reveni la Π0”.
15. Într-o teorie care încearcă să conecteze datele ştiinţifice cu concepte tradiţionale extrem-orientale, prof. Changlin Zhang (de la Universitatea din Hangzhou, China) consideră că emisiile electromagnetice ale structurilor interne interferează unele cu altele în cavitatea rezonantă, deosebit de complexă, reprezentată de corpul “dens” uman. Ele formează un pattern de unde electromagnetice staţionare, denumit de prof. Zhang “corp electromagnetic” [59 – 63], în ale cărui “noduri” se află “centrii bioenergetici” (puncte de acupunctură, chakras) descrişi în medicinile tradiţionale extrem orientale.
Localizarea “nodurilor”, a franjelor şi a altor detalii dintr-un pattern de interferenţă depinde de forma şi structura cavităţii rezonante în care se produce suprapunerea undelor. De aceea, de pildă, localizarea acupunctelor şi meridianelor de acupunctură depinde de forma şi structura anatomică a corpului uman. Din această perspectivă, se poate înţelege mai uşor ciudata (în aparenţă) distribuţie a punctelor şi meridianelor de acupunctură. Astfel, structura membrelor inferioare şi superioare este relativ simplă, determinând o distribuţie a meridianelor în mare măsură paralelă; în schimb, structura capului este relativ mai complicată şi, ca urmare, configuraţia meridianelor de aici este mai complexă.
Datorită stabilităţii structurale a corpului fizic, distribuţia “centrilor bioenergetici” este, de asemenea, relativ stabilă. Totuşi, undele staţionare care alcătuiesc “corpul electromagnetic” nu sunt chiar aşa de stabile precum le-ar indica denumirea. Într-un sistem deschis, ca organismul uman, câmpul intern are, în fapt, o structură dinamică şi disipativă; ea rămâne relativ stabilă (cu mici fluctuaţii) în condiţii normale, dar devine foarte sensibilă la orice alterare a acestora, iar “corpul electromagnetic” suferă modificări. Deoarece locurile cele mai potrivite pentru a influenţa un pattern de interferenţă sunt “nodurile”, tratamentul acupunctural se bazează pe acţiuni asupra centrelor acupunctice.
Un aspect deosebit al “corpului electromagnetic” este, arată prof. Zhang, cel holografic: “fiecare undă electromagnetică emisă de structurile interne traversează cavitatea rezonantă a corpului fizic cu viteză atât de mare şi de atât de multe ori încât, practic, vizitează aproape instantaneu fiecare punct din corp. În felul acesta se colecţionează informaţii din toate zonele corpului, iar fiecare punct din cavitatea rezonantă conţine informaţii despre fiecare undă”. [61].
Alţi autori împărtăşesc, de asemenea, ideea existenţei pattern-urilor de interferenţă bioelectromagnetică şi a rolului acestora în terapeutică: “Fiecare nivel particular al ierarhiei unui organism are un spectru caracteristic de oscilaţii electromagnetice endogene produse prin diferite procese. Se produc rezonanţe pe acelaşi nivel şi între nivele, asigurându-se, mai mult sau mai puţin, corelaţia dintre aceste procese. Astfel, pattern-uri specifice de interferenţă ale oscilaţiilor electromagnetice pot fi atribuite fiecărui organism particular. Din acest punct de vedere, o patologie, care poate lua naştere la orice nivel, va perturba toate oscilaţiile prin interacţiunile dintre unde, indiferent de originea lor. Pattern-ul interferenţial distorsionat al undelor endogene dintr-un organism bolnav reflectă relaţii incorecte dintre procesele biochimice interne. Numeroasele rezultate pozitive obţinute prin folosirea dispozitivelor de terapie electromagnetică sugerează că restaurarea pattern-ului de interferenţă restabileşte ordinea fiziologică într-un organism bolnav” [64].
O constatare experimentală remarcabilă este aceea că, în cazul subiecţilor umani sănătoşi, valorile de conductibilitate electrică cutanată (expresii ale pattern-ului de interferenţă electromagnetică din organism) au o distribuţie normal-logaritmică, şi nu una gaussiană [65]. În general, sunt posibile trei tipuri de distribuţii matematice ale valorilor măsurate pentru o mărime fizică dată: gaussiană (sau normală), normal-logaritmică şi distribuţia delta. Prima dintre ele descrie o stare dezordonată, în care elementele sistemului nu conlucrează între ele, iar ultima este specifică pentru sistemele perfect ordonate, cum sunt cristalele. Distribuţia de tip normal-logaritmică se plasează între cea gaussiană şi cea de tip delta, caracterizănd o stare coerentă, de remarcabilă cooperare între elementele sistemului. Dacă valorile de conductibilitate electrică cutanată se aşează după o distribuţie normal-logaritmică, aceasta însemnă că toate elementele din corp sunt în stare bună de cooperare, iar corpul este sănătos.
Structurile interne ale unui organism biologic funcţionează în moduri specifice, emiţând unde electromagnetice de frecvenţe diferite. Totuşi, trebuie să existe o anume cooperare, coordonare şi comunicare între ele. Un sistem viu nu este nici într-o stare perfect haotică, nici într-una perfect ordonat ci într-o stare coerentă. O contribuţie esenţială la menţinerea acestei stări este asigurată de “corpul electromagnetic”.
Bibliografie
1. E.E. Suckling – “The Living Battery. An Introduction to Bioelectricity”, Macmillan, New York, 1964.
2. V. Vasilescu, D.-G. Mărgineanu – “Introducere în neurobiofizică”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979.
3. R.O. Becker, A.A. Marino – “Electromagnetism & Life”, SUNY Press, Albany, NY, 1982.
4. R.O. Becker, G. Selden – “The Body Electric: Electromagnetism and the Foundation of Life”, William Morrow Inc., New York, 1985.
5. M. Pera – “The Ambigous Frog: The Galvani – Volta Controversy on Animal Electricity”, Princeton University Press, Princeton, NJ, 1992.
6. URL: http://en.wikipedia.org/wiki/Luigi_Galvani
7. P. Tompkins, C. Bird – “Viaţa secretă a plantelor”, Editura ELIT, Ploieşti, 1994.
8. A. Marino – “Bioelectricity”, Macmillan – Collier’ Encyclopedia, vol. 4, 1991.
9. W. Hoppe, W. Lohmann, H. Markl, H. Ziegler (eds.) – “Biophysics”, Springer-Verlag, Berlin – Heidelberg – New York – Tokyo, 1983.
10. R. Gilles – “Physiologie animale”, Université de Liège, Faculté des Sciences, 2004; URL: http://www.ulg.ac.be./physioan/traite.htm
11. W. Sedlak – “Bioelectronika”, Instytut Wydawinczy Pax, Warszawa, 1979.
12. I. Mamulaş, F. Brătilă – “Consideraţii privind electrostazia biologică”, Al IV-lea Colocviu de Sisteme–Modele–Informatică şi Cibernetică, Bucureşti, 1987.
13. I.F. Dumitrescu – “Omul şi mediul electric”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
14. K.R. Robinson, M.A. Messerli – “The Role of Endogenous Electrical Fileds as Directional Signals in Development, Repair and Invasion”, BIOESSAYS, vol. 25, Issue 28, 2003.
15. M.H. Weisenseel, L.F. Jaffe – “Return to Normal of Fucus Egg Membrane after Microelectrod Impalement”, EXP. CELL RES., vol. 89, 1974.
16. M. H. Weisenseel – “Control of Differentiation and Growth by Endogenous Electric Currents”, în: [9], 460-465.
17. L.F. Jaffe – “Control of Development by Ionic Currents”, în: R.A. Cone, J.E. Dowling (eds.) – “Membrane Transduction Mechanism”, Raven Press, New York, 1979, 199-231.
18. L.F. Jaffe – “The Rol of Ionic Currents in Establishing Developmental Pattern”, PHILOS. TRANS. R. SOC. LOND., B 295, 1981.
19. L.F. Jaffe – “Developmental Currents, Voltages and Gradients”, în: S. Subtelny, P.B. Green (eds.) – “Developmental order: Its Origin and Regulation”, Alan R. Liss Inc., New York, 1982.
20. M. Levin – “Bioelectromagnetics in Morphogenesis”, BIOELECTROMAGNETICS, vol. 24, 2003.
21. H.S. Burr – “Bio-electric Correlates of Development in Amblystoma”, YALE JOURNAL OF BIOLOGY AND MEDICINE, vol. 9, 1937.
22. R.O. Becker – “The Bioelectric Factors in Amphibian Limb Regeneration”, J. BONE JOINT SURG., vol. 43A, 643-656, 1961.
23. R.O. Becker – “Electromagnetic Controls Over Biological Growth”, Journal of Bioelectricity, vol. 3, 105-118, 1984.
24. R.B. Borgens, J.W. Vanable, L.F. Jaffe – “Bioelectricity and Regeneration”, BIOSCIENCE, VOL. 29, 468-474, 1979.
25. I. Kurtz, A.R. Schrank – “Bioelectrical Properties of Intact and Regenerating Earthworms Eisenia Foetida”, PHYSIOL. ZOOL., vol. 28, 322-330, 1955.
26. B.E.W. Nordenström – “Biologically Closed Electric Circuits”, Nordic Medical Publications, Stockholm, 1983.
27. S. Lang – “Pyroelectric Effect in Bone and Tendon”, NATURE, vol. 212, 704, 1966.
28. M. Shamos, L. Levine – “Piezoelectricity as A Fundamental property of Biological Tissues”, NATURE, vol. 216, 267, 1967.
29. C.A. Basset – “Review: Biologic Significance of Piezoelectricity”, CALC. TISS. RES. vol 1, 252, 1968.
30. F.W. Cope – “A Review of the Applications of Solid State Physics Concepts to Biolocical Systems”, JOURNAL OF BIOLOGICAL PHYSICS, vol. 3, No. 1, 1975.
31. E. Fukada – “Electrical Phenomena in Biorheology”, BIORHEOLOGY, vol. 19, 15, 1982.
32. D.E. Ingber – “The Architecture of Life”, SCIENTIFIC AMERICAN, vol. 278 (1), 48, 1998.
33. C. Kent – “Piezoelectric Properties in Biological Systems”, THE CHIROPRACTIC JOURNAL, February 2003.
34. M. Simionescu, S. Prună, D. Golcea, I. Mamulaş, E. Popa, O. Băjenaru, C. Ionescu Târgovişte – “Experimental Study of the Electric Properties of Acupuncture Points”, Al V-lea Simpozion Naţional de Acupunctură, Bucureşti, 1986.
35. C. Ionescu-Targoviste – “Measurement of Acupuncture Injury Potentials by Acupunctometry”, AMERICAN JOURNAL OF ACUPUNCTURE, vol. 15, No. 3, 1987.
36. D.I.F. Grimes, R.F. Lennard, S.J. Swithenby – “Macroscopic Ionic Currents Within the Human Leg”, PHYSICS IN MEDECINE AND BIOLOGY, vol. 30, 1101-1112, 1985.
37. J.H. Siepel, R.D. Morrow – “The Magnetic Field Accompanying Neuronal Activity: A New Method for the Study of the Nervous System”, J. ACAD. SCIENCESs, vol. 50, 1-4, 1960.
38. G.M. Baule, R. McFee – “Detection of the Magnetic Field of the Heart”, AMERICAN HEART JOURNAL, VOL. 66, 95-96, 1963.
39. D. Cohen – “Magnetoencephalography: Evidence of Magnetic Fields Produced by Alpha-Rhythm Currents”, SCIENCE, vol. 161, 784-786, 1968.
40. G. Bison, R. Wynands, A. Weis – “A Laser-pumped Magnetometer for the Mapping of Human Cardiomagnetic Fields”, APPLIED PHYSICS B, vol. 76, 325-328, 2003.
41. J.T. Zimmerman, V.R. Rogers – “Biomagnetic Fields as External Evidence of Electromagnetic Bioinformation”, în: F.-A. Popp, U. Warnke, H.L. König, W. Peschka (eds.) – “Electromagnetic Bio-Information”, 2nd edition, Urban & Schwanzerberg, München – Wien – Baltimore, 226-237, 1989.
42. B.N. Cuffin, D. Cohen – “Comparison of the Magnetoencephalogram and Electroencephalogram”, ELECTROENCEPHALOGR. CLIN. NEUROPHYSIOL., vol. 47, 132-146, 1979.
43. S.J. Swithenby – “Biomagnetism and the Biomagnetic Inverse Problem”, PHYSICS IN MEDICINE AND BIOLOGY, vol. 32, 3-4, 1987.
44. J. Malmivuo, R. Plonsey – “Bioelectromagnetism”, Oxford University Press, New York – Oxford, 1995.
45. J.L. Kirschvink, D.S. Jones, B.J. MacFadden – “Magnetite Biomineralization and Magnetoreception in Organisms: A New Biomagnetism”, Plenum Press, New York, 1985.
46. H. Markl – “Geobiophysics: The Effect of Ambient Pressure, Gravity and of the Geomagnetic Field on Organisms”, în [9], 776-787.
47. R.A. Martin – “Living Lodestones – Magnetic Sensing Biology of Shark and Rays”, DIVER MAGAZINE, September 1994.
48. C.V. Mora, M. Davison, J.M. Wild, M.M. Walker – “Magnetoreception and Its Trigeminal Mediation in the Homing Pigeon”, NATURE, vol. 432, 508-511, 2004.
49. J.L. Kirschvink, A. Kobayashi-Kirschvink, B.J. Woodford – “Magnetite Biomineralization in the Human Brain”, PROC. NATL. ACAD. SCI. USA, vol. 89, 7683-7687, 1992.
50. G. Lakhovsky – “L’oscillation cellulaire”, Gauthier-Villars et Cie, Paris, 1931.
51. G. Lakhovsky – “The Secret of Life: Electricity, Radiation and Your Body”, Noontide Press, Costa Mesa, 1992.
52. A.S. Presman – “Electromagnetic Fields and Life”, Plenum Press, New York – London, 1970.
53. O. Zhalko-Tytarenko, G. Lednyiczky, S. Topping – “A Review of Endogenous Electromagnetic Fields and Potential Links to Life and Healing Process”, Hippocampus Institute, Budapest, 1997.
54. R. Hölzer, I. Lamprecht – “Electromagnetic Fields Around Biological Cells”, NEURAL NETWORK WORLD, vol. 3, 327-337, 1984.
55. S.P. Sitko, A.F. Yanenko – “Direct Registration of the Non Equilibrium Electromagnetic Radiation of a Human Body in mm-Range”, PHYSICS OF THE ALIVE, vol. 5, no. 2, 1997.
56. J. Lipkova, J. Cechak – “Human Electromagnetic emission in ELF Band”, MEASUREMENT SCIENCE REVIEW, vol. 5, section 2, 29-32, 2005.
57. S. Mizrach – “Electromagnetic Effects on Human Behaviour”, MINDNET JOURNAL, vol. 1, No. 82, 1996.
58. A.R. Liboff – “Toward an Electromagnetic Paradigm for Biology and Medicine”, THE JOURNAL OF ALTERNATIVE AND COMPLEMENTARY MEDICINE, vol. 10, 41-47, 2004.
59. C. Zhang, F.-A. Popp, M. Bischof (eds.) – “Current Development in Biophysics”, Hangzou University Press, 1996.
60. C. Zhang – “The Recognition from Dense Body to Electromagnetic Body – the Nearest Future of Biology and Medicine”, în [57], 92-101.
61. C. Zhang – “Electromagnetic Standing Waves as Background of Acupuncture System”, în [57], 188-202.
62. C. Zhang – “Dichter Körper und electromagnetischer Körper – die Zukunft der Biologie und Medizin”, TATTVA VIVEKA, vol. 6, 18-22, 1997.
63. C. Zhang – “Electromagnetic Body Versus Chemical Body”, URL: http://www.datadiwan.de/SciMedNet/library/articlesN81+/N81Zhang_electrochem.htm
64. G. Lednyiczky, O. Zhalko-Tytarenko – “Biological Resonance–Resonance in Biology”,http://www.hippocampus-brt.com/articles/more/biologicalresonance.zip
65. C. Zhang, F.-A. Popp – “Log-Normal Distribution of Physiological Parameters and the Coherence of Biological Systems”, în [57], 102-111.

DESPRE AURELE CORPURILOR

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Sat, 04 Jun 2011 08:31:11 PDT

DESPRE AURELE CORPURILOR
de Ioan Mamulaş

1. Termenul de “aură” nu are un înţeles unic, general recunoscut şi acceptat, fapt ce se poate constata din definiţiile de mai jos (la care ar fi de adăugat încă multe altele):
– “Aura:1. Orice emanaţie sau exhalaţie subtilă şi invizibilă provenită de la o substanţă, cum ar fi aroma florilor, mirosul sângelui, o presupusă emanaţie fertilizantă de la polenul florilor etc. 2. (Med.) Senzaţia particulară, ca un abur sau ca un aer rece, ce se ridică de la trunchi sau membre spre cap, un simptom prevestitior în epilepsie sau isterie” [1];
– “Aura: (…) O presupusă emanaţie sau un fluid insesizabil ce transportă influenţele de tip mesmeric” [2];
– “Aura: 1. Emanaţia subtilă a calităţii sau a stării cuiva sau a ceva. De exemplu: «Ea are o aură de independenţă absolută». 2. O luminozitate subtilă care, cred unii, înconjoară fiinţele vii şi conţine informaţii despre ele. Examplu: «Culoarea aurei sale arată cruzime»” [3];
– “Aura: 1. Un suflu, o emanaţie sau o radiaţie invizibile. 2. O calitate distinctivă dar intangibilă care pare să înconjoare o persoană sau un lucru; atmosferă: «O aură de înfrângere a cuprins sediul de campanie al candidatului». 3. O senzaţie, precum cea de briză rece sau de lumină strălucitoare, care precede declanşarea anumitor tulburări, cum ar fi o criză epileptică sau un atac de migrenă” [4];
– “Aura: 1a. Un stimul senzorial subtil (o aromă, de pildă); 1b. O atmosferă specifică înconjurând o sursă dată («Locul avea o aură de mister»). 2. O radiaţie luminoasă: nimb. 3. O senzaţie subiectivă (ca cea de lumini) experienţiată, în anumite afecţiuni (ca epilepsia sau migrena), înaintea unei crize. 4. Un câmp de energie despre care se susţine că emană de la o fiinţă vie” [5];
– “Aura: o emanaţie, un suflu sau o radiaţie invizibile cu ochiul liber. De multe ori este gândită a fi un mediu invizibil emanând de la fiecare individ. Unele persoane cred că pot realmente să vadă aura unui individ şi, în funcţie de culoarea şi forma ei, aceasta este un indicator al stării mentale şi fizice a acelui individ” [6];
– “Aura: un înveliş sau un strat de substanţă astrală care înconjoară şi pătrunde corpul fizic. Un halou de lumină/energie spirituală ce înconjoară o persoană şi poate fi văzut de clarvăzători” [7];
– “Aura: Conform metafizicii mişcării New Age, aura este un contur colorat, sau un set de contururi învecinate presupuse a fi emanate de la suprafaţa unui obiect. (...) Se presupune că aura reflectă un câmp de energie supranaturală sau o forţă vitală care permează toate lucrurile” [8];
– “Aura: Un termen utilizat frecvent de adepţii New Age pentru a descrie un câmp de energie emis de fiecare lucru viu, în particular de oameni. Această aură capătă diferite culori depinzând de dispoziţia persoanei, de starea de sănătate etc., iar unii practicanţi New Age pretind a avea capacitatea de a interpreta culorile aurei şi de a diagnostica astfel diferitele condiţii şi stări mentale ale persoanei respective” [9];
– “Aura umană este un câmp de energie ce reflectă energiile subtile ale vieţii din corp. Aceste energii fac din noi ceea ce suntem şi sunt afectate, la rândul lor, de mediul ambiant şi de stilul nostru de viaţă. Aura reflectă sănătatea noastră, activitatea mentală şi starea emoţională. De asemenea, ea indică – cu mult timp înainte – declanşarea bolilor” [10];
– “Toate lucrurile vii (oameni, plante animale) sunt alcătuite din combinaţii complexe de atomi, molecule şi energie celulară. Întrucât aceşti ingredienţi coexistă, ei generează un mare câmp de energie care poate fi simţit şi chiar văzut în jurul corpului fizic. Acest câmp de energie este adesea o Aură” [11];
– “Aura: O anvelopă de energie vitală, care aparent iradiază de la orice lucru din natură: minerale, plante, animale şi oameni. Aura nu este vîzibilă vederii normale, dar poate fi văzută prin clarviziune ca un halou luminos” [12];
– “Aura: Un halou luminos care ar înconjura capul sau un nor ori o ceaţă multicolorate ce ar învălui corpul [13];
– “Aura (simptom): ... tulburare perceptuală avută de unii suferinzi de migrene înainte de un atac de migrenă şi de unii epileptici înainte de un acces al bolii. Se manifestă adesea prin perceperea de unei lumini stranii sau de mirosuri neplăcute” [14];
– “Aura: Un câmp de radiaţii luminoase, multicolorate, subtile, presupuse a înconjura corpul viu ca un halou sau un cocon; ocazional, termenul este folosit cu referire la forţele de câmp electromagnetic normal ce înconjoară corpul” [15];
– “Aura: 1. Aureolă; 2. Stare particulară care precede o criză de epilepsie; 3. Fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiaţii ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică” [16];
– “(…) un sistem viu este înconjurat de vibraţii specifice care formează ceea ce numim «câmpuri energetice» a căror rezultantă poate fi percepută sau pusă în evidenţă prin mijloace tehnice moderne şi este cunoscută sub numele de «aură»” [17, p. 95].
2. În continuare, referirea la noţiunea de aură se va face în sensurile sugerate, mai mult sau mai puţin clar, de frazele subliniate din citatele de mai sus. Din această perspectivă, sub diverse denumiri, conceptul de aură datează de multe milenii şi este prezent în toate culturile. În Egiptul antic, zeii şi oamenii consideraţi importanţi erau reprezentaţi ca fiind înconjuraţi de un halou diafan; la fel procedau hinduşii, chinezii, grecii şi romanii, iar în iconografia creştină aureola sfinţilor este un motiv tradiţional. De asemenea, dintotdeauna, ocultişti, mistici autentici şi persoane cu aptitudini parapsihice au descris formaţiuni aparent imateriale şi efluvii irizate care ar fi prezente în jurul corpurilor, îndeosebi în cazul organismelor vii şi cu precădere al fiinţelor omeneşti.
Spre mijlocul secolului al XIX-lea, conceptul de aură a părut, pentru scurt timp, că va deveni “respectabil” din punctul de vedere al ştiinţei academice, după ce chimistul german Karl von Reichenbach a publicat un masiv volum în care descria rezultatele a mii de experimentări şi teste ce păreau să demonstreze că anumiţi subiecţi umani – denumiţi de el “persoane senzitive” – puteau vizualiza o iradiere luminoasă de culoare albastră la polul nord al unui magnet, şi una de culoare roşie la polul sud. Unii subiecţi detectau prezenţa unui magnet prin pereţi subţiri, chiar şi atunci când erau adormiţi. De asemenea, “senzitivii” puteau să perceapă iradieri luminoase emanând de la cristale şi de la vârfurile degetelor. Rezultatele experimentelor l-au condus pe Reichenbach la concluzia că există o “forţă” necunoscută (botezată de el “forţă odică”), proprie vieţii, diferită, dar legată, de electricitate şi magnetism. Traducătorul în limba engleză al cărţii lui Reichenbach, dr. John Ashburn, a repetat multe din experimentele lui Reichenbach şi a confirmat rezultatele acestuia. Dar “nebunia spiritistă care a început la sfârşitul anilor 1840 (…) a avut ca efect apariţia unui val de scepticism acerb printre oamenii de ştiinţă şi, în mai puţin de un deceniu, forţa odică a lui Reichenbach a început să fie privită ca o glumă” [18, p. 124].
Aproximativ în acelaşi timp, medicul american Joseph Rodes Buchanan a constatat că unele persoane puteau identifica corect o serie de substanţe chimice introduse în prealabil în plicuri sigilate de culoare închisă; el presupunea că acest al “şaselea simţ” era determinat de o anume “forţă” specială caracteristică sistemului nervos şi pe care, în consecinţă, o denumea “aură nervoasă”.
În anii 1880, psihiatrul francez Charles Féré se referea la o “aură neuropatică”, pe care o observase la diferiţi pacienţi – de pildă, o strălucire portocalie în jurul capului unei bolnave isterice.
În anul 1901, Annie Besant şi C. W. Leadbeater, lideri ai mişcării teozofice, au publicat o carte [19], considerată clasică de către adepţii lor, în care descriu şi ilustrează prin desene colorate aurele vizualizate prin clarviziune.
În primul deceniu al secolului XX, medicul britanic Walter J. Kilner, de la St. Thomas Hospital din Londra, a descoperit că, atunci când privea la o persoană printr-un ecran transparent special, putea distinge “atmosfera umană” sau aura proprie acelei persoane [20].
După cel de-al război mondial, interesul pentru conceptul de aură a fost promovat mai ales de susţinătorii ideilor de tip New Age.
3. În ipoteza că existenţa aurei este reală, caracteristicile ei generale ar fi:
• Aura unui corp nu este accesibilă vederii obişnuite, putând fi “vizionată” parapsihic – prin percepţie extrasenzorială (respectiv, clarviziune) – ca un halou luminos, uneori multicolor, stratificat pe niveluri succesive destul de vag delimitate şi care, uneori, reproduc într-o anumită măsură forma corpului. De asemenea, aura (sau mai degrabă o serie de elemente ale acesteia) poate fi evidenţiată direct ori indirect prin procedee experimentale sau dispozitive tehnice speciale.
• Expresiile aurice ale unui corp (morfologia, părţile componente, dinamica, distribuţia cromatică şi extinderea spaţială ale aurei acelui corp) depind, pe de o parte, de natura, însuşirile şi funcţionalitatea corpului respectiv, iar pe de altă parte, de modul în care acesta interacţionează cu mediul înconjurător. Corpurile inanimate au aure cu structuri simple şi, în general, stabile, în vreme ce fiinţele vii posedă aure complexe (gradul de complexitate creşte în raport cu nivelul evolutiv) şi variabile temporal. Aurele cele mai complexe le au fiinţele umane şi reflectă, printre altele, starea de sănătate fizică şi mentală.
4. Clarvăzătorii percep aura ca emanând din corpuri, fiind de regulă compusă din mai multe straturi. Celebra parapsihică engleză Eileen J. Garrett, de pildă, relata că putea vedea benzi de lumină colorată “învelesc” atât obiectele animate, cât şi pe cele inanimate, benzi alcătuind ceea ce ea denumea “the surround”, adică aura. [21].
Stările de sănătate şi psiho-emoţionale sunt indicate în aura umană, se spune, prin culori variate, spoturi difuze, umbre, eventuale discontinutăţi, modificări de formă. Sănătatea fizică pare să fie corelată/reflectată de acea parte a aurei care este cea mai aproapiată de corp, denumită adesea corp vital sau corp eteric. Vindecătorii clarvăzători spun că boala se manifestă mai întâi în corpul eteric, uneori cu luni sau ani înainte de apariţia tulburărilor fizice/organice. Celelalte straturi succesive ale aurei, corespunzătoare diferitelor “corpuri subtile” (v. cap. 2), sunt legate de aspectele afective, voliţionale şi spirituale ale fiinţei umane. Clarvăzătoarea britanică Ursula Roberts descria (pe baza propriilor observaţii) o structură aurică umană tripartită, pe care o aseamăna cu foile unei cepe ce se înfăşoară succesiv, “căci o aură este cuprinsă în alta. Prima aură este cea mai frecvent percepută, fiind tocmai un contur al corpului uman, de culoare albastră, gri sau albă. În condiţii de bună sănătate, această aură apare ca o strălucire argintie. Când oamenii sunt obosiţi, apare gri. În stări de boală este aproape imposibil de detectat. (...) Deseori, această aură este numită corpul eteric. (...)
A doua aură este mai extinsă decât prima. (...) Coloraţia şi întinderea acestei aure variază foarte mult. Umbre de culoare întunecată relevă oameni absorbiţi de propriile dorinţi şi apetite. Nuanţe frumoase de roz, albastru sau verde pot fi văzute în aurele acelora care simt iubire şi încearcă în mod altruist să îmbunătăţească lume. (...) Mulţi oameni au un caracter dual, şi această dualitate poate fi sesizată în aură ca două benzi de radiaţie, una dintre ele relevând senzualitatea, iar cealaltă indicând sentimentele superioare de iubire şi devoţiune. La oamenii care sunt buni dar neconştienţi de potenţialităţile lor spirituale, a doua aură se poate extinde până la 30 cm.
A treia aură este mult mai largă şi la oamenii foarte dezvoltaţi spiritual se poate extinde până 1 m – 1,5 m. (...) Aceasta e aura de energie spirituală care este emisă de sufletele ce transmit conştient gânduri luminoase, de vindecare şi de iubire, prin voinţa lor spirituală” [22, p. 6–8].
Cu excepţia corpului eteric, care pare să afecteze direct starea fizică a organismului, compoziţia aurei umane este subiectul unor opinii diferite, uneori chiar contradictorii. Unii clarvăzători spun că pot vedea întreaga aură, alţii că percep numai unele părţi ale aurei. Numărul componentelor aurei, denumirile şi rolurile/funcţiile lor diferă de la un clarvăzătorla altul, de la un autor la altul, de la o şcoală de gândire la alta. Dintre componentele ce alcătuiesc aura umană – componente ce se află în relaţii directe cu “corpurile subtile” (v. cap. 2) –, mai des întâlnite în încercările de sistematizate a relatărilor clarvăzătorilor sunt (după [12], p. 42), în ordine succesivă: componenta eterică, componenta astrală, componenta mentală, componenta cauzală, componenta spirituală.
De asemenea, interpretările date culorilor văzute în aură variază considerabil. În plus, deseori clarvăzătorii descriu în mod considerabil diferit aura aceleiaşi “persoane-ţintă” [23].
5. Healer-ul britanic Gordon Turner [24] descrie aura unui muşuroi de furnici ca pe o iradiere rozalie slabă, ce devene întunecată în jurul fiecărei furnici, iar o pasăre pare înconjurată de un halou uşor albăstrui, de două ori mai mare decât corpul păsării. Aşa cum era de aşteptat, aura umană percepută de Turner e mai complicată şi dinamică: un pattern de culori unduitoare, mereu în schimbare, mai dens în apropierea corpului fizic şi mai slab spre exterior; emoţiile sunt “înregistrate” în aură ca modificări de culoare, iar efectele unei boli întunecă aura sau sunt marcate prin apariţii de pete cu noi culori.
G. Turner afirmă că atunci când un vindecător îşi pune mâinile pe un pacient, se produce imediat o îmbinare a aurelor lor. În câteva minute, toate celelalte culori care erau observabile înainte devin “subordonate” unui albastru predominant, care se extinde mult doncolo de limitele normale şi pare să umple încăperea unde are loc tratamentul. Este încă posibil să se “vadă” culorile/petele ce denotă simptoamele bolii, dar acestea “plutesc” departe de corpul pacientului şi, treptat, sunt acoperite de o lumină galbenă rotitoare, pe măsură ce tratamentul îşi face efectul. Mulţi pacienţi au relatat despre “simţirea energiei” şi a unei încălziri în momentele vindecării. Turner descrie un experiment în care un film neexpus a fost plasat între mînile vindecătorului şi cele ale pacientului, într-o cameră întunecată. Când filmul a fost developat, au fost constatate pe el impresiuni similare cu cele ce puteau fi obţinute ţinând filmul aproape de o plită electrică. A fost efectuat şi un test de control, reluându-se experimentul cu cineva care nu avea facultatea de vindecător; nu s-au obţinut semne vizibile.
Psihiatrul american John Pierrakos, deşi nu-şi recunoşte capacităţi de “vindecător parapsihic” (“psychic healer”), percepe şi el câte o aură tri-stratificată în jurul fiecărui pacient al său: “Dr. Pierrakos vede trei straturi aurice pe care le defineşte ca pe o inter-stare sau o punte între energie şi materie. Primul strat are o lăţime de circa o jumătate de inch şi este semitransparent, lăsând să se vadă prin el culorile fundalului. Vine apoi un strat-anvelopă albastru, ce poate deveni roşu atunci când persoana este furioasă, sau albastru închis, gri ori galben când există o boală. În sfârşit, urmează o uşoară ceaţă învăluitoare de culoare albastru luminos, legată de starea de sănătate. Potrivit dr. Pierrakos, mai semnificativ este faptul că aura este netedă şi continuă la o persoană sănătoasă, dar întreruptă la cineva bolnav mental sau fizic” [25]. Acelaşi Pierrakos (citat în [26], p. 212) susţine că poate observa cum aurele plantelor sunt serios afectate de bolnavii cu tulburări psihice grave. De exemplu, aura unei crizanteme s-a contractat într-un mod foarte neobişnuit, aproape crispându-se, atunci când unul din pacienţi a strigat ceva în direcţia ei, de la o distanţă de aproximativ un metru şi jumătate, fenomenul fiind însoţit şi de pierderea nuanţei aurii (specifice aurei acestei plante) şi scăderea la o treime a pulsaţiilor aurice. După încercări repetate, Pierrakos a constatat că dacă o plantă stă mai mult de două ore pe zi în preajma capetelor pacienţilor care ţipă la mai puţin de un metru de ele, frunzele cele mai de jos încep să cadă, planta se veştejeşte şi se usucă cu totul în trei zile.
6. Dincolo de controversele legate de structura aurei percepute de clarvăzători, există dovezi că aceştia “văd” într-adevăr “ceva” care le semnalează starea de sănătate a unei persoane. Un exemplu în acest sens îl reprezintă rezultatul cercetărilor efectuate de neuropsihiatra americană Shafica Karagulla [27]. Ea a lucrat cu o clarvăzătoare, având pseudonimul Diane (numele adevărat este Dora Kunz), care pretindea că prin vizualizarea aurelor pacienţilor, putea pune diagnostice corecte. Comparând sistematic şi scrupulos afirmaţiile Dianei cu rezultatele investigaţiilor medicale moderne, Karagulla a constatat că aceasta nu greşea aproape niciodată. Mai mult, uneori era mai exactă decât examenele medicale de rutină: o dată, Diane a detectat la un pacient o obstrucţie a intestinului care scăpase examinării efectuate Karagulla; pacientul a fost rechemat în grabă şi i s-au făcut radiografii, confirmându-se astfel afecţiunea. A urmat operaţia de urgenţă ce a salvat viaţa pacientului.
Shafica Karagulla a ajuns la concluzia că în jurul corpului uman există, în condiţii normale, un “câmp fizic energetic”, apoi un “câmp emoţional” (cu o grosime de circa 45 cm) continuat de un “câmp mental” (extins cu încă aproximativ 15 cm).
7. Psihologul şi parapsihologul american Charles T. Tart defineşte aura “într-un mod foarte minimal şi simplu ca fiind ceva ce este perceput de fiinţele umane în jurul unei persoane” [28] – Tart o denumeşte pe cea din urmă “persoană ţintă”, şi cu termenul de “observator” pe cel care percepe (sau crede că percepe), într-un fel sau altul, acel “ceva” numit aură.
Tart atrăgea atenţia că “practic în toate cazurile aflăm că observatorul care, prezumabil, percepe aura, se uită şi la persoana ţintă. Aparenţa fizică a ţintei conţine o multitudine de informaţii. Puteţi afla multe lucruri despre oameni doar privind la ei, după înfăţişare, postură, felul în care se mişcă, se îmbracă, se îngrijesc etc. Aceasta conduce la o mare confuzie atunci când cineva face o descriere a aurei prin caracteristici fizice observabile direct la persoana ţintă, fie ele caracteristici statice sau de comportament. La o extremă, de pildă, un observator care doar se preface că efectuează citirea aurei (sintagma “citirea aurei” se referă la ansamblul informaţiilor pe care observatorul pretinde că le obţine prin perceperea aurei unei persoane-ţintă – n.n.) poate spune un număr de lucruri valabile despre persoana ţintă, dar care este posibil să nu aibă nimic de-a face cu ceva de genul aurei. Aceste lucruri valabile sunt caracteristici pe care un bun observator al oamenilor le poate culege din aspectele exterioare ale acestora” [27]. Cum pot fi separate cele două surse de informaţii (pe de o parte, înfăţişarea fizică şi comportamentul persoanei-ţintă, iar pe de altă parte, aura acesteia) pentru a şti când avem de-a face realmente cu aura? “Modul în care s-ar putea face acest lucru – răspunde Tart – este prin blocarea informaţiilor perceptibile senzorial de la persoana ţintă. Astfel, nu se mai culeg informaţii senzoriale, iar singurele informaţii disponibile sunt cele conţinute în ipotetica aură” [28]. Pentru aceasta, Tart propune ceea ce el denumeşte “testul cu uşa”, pentru efectuarea căruia recomandă următoarele:
“Mai întâi: pentru a optimiza condiţiile, lăsaţi senzitivul (observatorul aurei – n. n.) să găsească o persoană ţintă care are o aură mare, ce se extinde mult şi e stabilă în timp.
În al doilea rând: mascaţi caracteristicile fizice ale persoanei ţintă într-un mod foarte simplu, prin plasarea persoanei ţintă în spatele marginii cadrului unei uşi. Umerii ei trebuie să fie exact în spatele marginii cadrului uşii, astfel încât să nu se vadă nimic din corpul său fizic, dar aura să se extindă cu mai mulţi centimetrii dincolo de marginea cadrului uşii. (...) Pot fi utilizate ecrane mai elaborate, însă uşile sunt în general disponibile.
În al treilea rând: stabiliţi un program randomizat de testări, în care uneori persoana ţintă stă imediat în spatele marginii cadrului uşii (într-o poziţie în care este mascat corpul, dar nu şi aura – n. n.), iar alteori stă la jumătate de metru mai departe (fiind astfel mascate atât corpul, cât şi aura – n. n.). La fiecare test, un experimentator îl întreabă pe senzitiv: «Se extinde aura dincolo de marginea cadrului uşii sau nu?» Dacă senzitivul percepe în mod obiectiv aura, ar trebui, practic, să obţină un succes de sută la sută spunând că persoana ţintă se află sau nu chiar la marginea cadrului uşii” [28].
Charles T. Tart (împreună cu John Palmer) au aplicat “testul cu uşa” pentru verificarea pretinsei abilităţi a parapsihicului britanic Mathew Manning de a percepe aura umană [29]. Rezultatele a zece serii de încercări nu au fost semnificative. Cercetătorii islandezi Gissurarson şi Gunnarson [30], au utilizat o variantă mai complexă a testului lui Tart, aplicată pe un lot de zece clarvăzători, comparativ cu un lot de control format din nouă persoane fără aptitudini parapsihice. Şi rezultatele acestor experimente au fost nesemnificative statistic – ba chiar grupul de control a făcut ceva mai multe “ghiciri” corecte (196) decât grupul parapsihicilor (185).
8. Charles T. Tart distinge patru tipuri de aură umană: aura fizică, aura psihologică, aura parapsihică şi aura proiectată.
Aura fizică este cea asociată cu energii fizice cunoscute: “De obicei, o persoană este mai caldă decât mediul din jur, astfel încât există gradienţi termici şi curenţi de aer rezultaţi din aceşti gradienţi în imediata sa vecinătate. Energie termică (radiaţii infraroşii) radiază din corp. Există un câmp electrostatic în jurul unei persoane, precum şi câmpuri electrice ionice (particule şi gaze ionizate). Radiaţie electromagnetică (unde radio) în domeniul de microunde al spectrului este emisă la nivel scăzut, ca şi radiaţie electromagnetică de frecvenţă joasă de până la 100 cicli pe secundă generată de activitatea musculară. [Se mai pot adăuga radiaţiile biofotonice (v. cap. 14) – n.n.]. În orice moment, oricare sau toate din aceste posibile «aure» pot exista într-un amestec complex în jurul corpului unei persoane” [28]. Conceptul de aură fizică – arată Tart în aceeaşi lucrare – ridică mai multe chestiuni care rămân şi în prezent valabile:
– “Este aura fizică realmente detectabilă fie prin instrumente, fie de către observatori umani? În principiu, este posibil ca această aură fizică să existe; în practică, instrumentele pot detecta unele lucruri în jurul corpului uman” [28]. În ceea ce priveşte detecţia aurei fizice pe căi extrasenzoriale, Tart remarcă pe bună dreptate că “în vreme ce avem o imensă cantitate de dovezi despre realitatea a ceva de tipul clarviziunii, avem prea puţine informaţii asupra limitelor acestui gen de aptitudine. De pildă, nimeni nu poate spune cu deplină autoritate că nu puteţi detecta prin clarviziune un nor ionic în jurul unei persoane, chiar dacă simţurile umane obişnuite nu sunt destul sensibile la acest aspect al aurei fizice” [28];
– “O altă problemă a cercetării aurei fizice este dacă ansamblul trăsăturilor respectivei aure prezintă variaţii în timp sau este o structură permanentă ce se corelează numai cu caracteristicile pe termen lung ale persoanei ţintă. Într-un caz extrem, aura fizică ar putea fi un fenomen mai degrabă static – existând în timpul vieţii şi dispărând la moarte, acesta fiind maximul de informaţii ce se poate obţine de la ea. Pe de altă parte, ar putea exista variaţii în diferitele componente ale aurei fizice care s-ar corela cu modificări în activitatea fiziologică, mentală etc.” [28];
– “O persoană poate învăţa controlul prin voinţă asupra propriei aure fizice? Poate învăţa să facă lucruri care vor schimba caracteristicile acesteia, cum ar fi intensificarea ei pentru a o face mai accesibilă observaţiei, sau pentru a îndeplini mai bine unele ipotetice funcţiuni ale aurei fizice?” [28] În unele scrieri ale ocultiştilor aura este descrisă ca acţionând precum o barieră protectivă faţă de stimulii exteriori. Aura fizică realizează o asemenea funcţiune? Tart nu exclude aceste posibilităţi şi face o comparaţie cu cercetările legate de bio-feedback, ce au demonstrat că “tot felul de procese biologice şi fiziologice, care anterior erau considerate involuntare şi complet dincolo de controlul uman, pot fi acum aduse sub control voliţional furnizând oamenilor semnale feedback adecvate cu ajutorul unor instrumente speciale” [28];
– “cum influenţează mediul înconjurător (atât cel fizic, cât şi cel psihologic) aura fizică?” [28]. Fotografia Kirlian (v. cap. 13) “pare să fie o modalitate de studiere a influenţei mediului asupra aurei fizice” [28], crede Charles T. Tart.
Aura psihologică este un construct mental referitor la spaţiul din imediata vecinătate a persoanei ţintă, neavând o existenţă independentă de starea mentală a persoanei respective. “Acest concept poate să fie conştient, semiconştient sau chiar inconştient. Mulţi oameni acţionează ca şi cum posedă aură psihologică, dar când îi întrebaţi dacă există ceva special în spaţiul din jurul lor vă privesc nedumeriţi: despre ce e vorba? Ei nu îşi dau seama de aura psihologică, căci aceasta există, în cazul lor, la nivel inconştient” [28]. Tart ilustrează aura psihologică prin ceea ce psihologii numesc “spaţiu personal” şi reacţiile noastre când cineva îl invadează: “S-a observat că oamenii reacţionează ca şi cum ar fi ceva special în spaţiul imediat din jurul lor, şi că acest spaţiu poate fi destul de bine delimitat. Unii cercetători au efectuat ceea putem numi studii de invaziune. Ei au trasat spaţiul personal al persoanei ţintă invadându-l şi notând la ce distanţă ea se retrage sau raportează că se simte inconfortabil. (...) S-a constatat că oamenii au spaţii personale diferit configurate. De obicei, spaţiul personal al unei persoane este mai extins în zona din faţa sa. El se poate întinde până la circa 60 – 70 cm.” [28].
Aura parapsihică (psychical aura) este cea percepută de obicei de subiecţii cu aptitudini parapsihice (clarvăzătorii); acest tip de aură “nu este alcătuită din energiile fizice cunoscute, deşi are un tip de existenţă mai ‘substanţial’ sau mai ‘obiectiv’ decât un simplu construct psihologic al persoanei care o posedă. Cu alte cuvinte, se poate spune că există la un nivel «diferit» sau pe alt «plan»” [28].
Aura proiectată “există numai în mintea observatorului. În contrast, aura psihologică a unei persoanei ţintă ar putea exista şi în mintea altor oameni, dacă respectiva persoană îi convinge de existenţa acestei aure prin persuasiune” [28]. Tart utilizează adjectivul “proiectată” în sensul psihologic şi psihiatric al termenului “proiecţie”, ce desemnează o anume experienţă care există numai în mintea unei persoane şi care, în mod fals, este considerată de acea persoană ca fiind o percepţie a ceva din lumea exterioară. Modul în care poate fi experienţiată aura proiectată este descris astfel de Tart: “Observatorul priveşte la persoana ţintă şi culege informaţii despre diferitele ei caracteristici fizice şi comportamentale. De asemenea, el poate primi informaţii, în diferite grade, prin propriile facultăţi parapsihice. Apoi, undeva la nivel inconştient, toate aceste informaţii sunt transformate într-o imagine mentală şi furnizate conştientului, astfel încât observatorul vede o aură în jurul persoanei ţintă” [28]. Tart consideră că aura proiectată – în pofida faptului că nu are existenţă obiectivă (este iluzorie) – poate fi, în anumite situaţii, o sursă de informaţii valide, în funcţie de calitatea datelor “culese” prin observaţie directă şi/sau prin modalităţi parapsihice.
9. O metodă ştiinţifică de evidenţiere (obiectivare) directă şi completă a aurei nu există (încă); de altfel, însuşi conceptul de aură nu are, deocamdată, o accepţiune clară şi unanim recunoscută. Ceea ce se poate spera este ca, prin tehnici experimentale, să se obţină fie elemente de verosimilitate privind existenţa aurei, fie detectarea unor componente ale aurei. Aceasta fiind situaţia, metodele de cercetare instrumentală a aurei umane pot fi clasificate în trei tipuri:
– metode pasive: metoda lui Kilner, metoda radiestezică, metoda senzorilor de câmpuri;
– metode interactive: electrografia prin electroluminescenţă (metoda Kirlian, electronografia);
– metode “mimetice”: auras camera, metoda Korotkov.
A). Ecranul special folosit în metoda Kilner este format din două plăci de sticlă între care se află o soluţie alcoolică de dicianină (substanţă derivată din gudron de huilă). Walter J. Kilner afirma că atunci când o persoană era privită prin acest ecran, se observau, în condiţii de semiobscuritate, o aură în general ovală, predominant de culoare gri, în jurul persoanei respective. Forma, culorile, diviziunile şi extinderile spaţiale ale acestei aure variază în funcţie de sexul, vârsta şi starea de sănătate mentală şi fizică a subiectului investigat, precum şi de condiţiile exterioare. Kilner [20] distingea trei zone ale aurei:
– O bordură întunecată, cu lărgimea de 1,5 cm, mărginind corpul; este dublul eteric; în anumite afecţiuni are o lărgime mai mare;
– O zonă secundă – aura interioară – ce acoperă dublul eteric, obliterându-l un pic uneori; are o lărgime de 3 – 8 cm şi este relativ mai mare la copil;
– A treia zonă este aura exterioară; ea nu are un contur strict definit la exterior şi se pierde în spaţiu.
La copii, şi în special la băieţi, aura interioară este adesea la fel de largă ca cea interioară şi e dificil de separat. Kilner a crezut în câteva cazuri că discerne o a patra “anvelopă” foarte subtilă, pe care a numit-o aura ultra-exterioară. Uneori, în timpul observaţiilor aurice prin ecranele cu soluţie de dicianină, apar, temporar, raze şi/sau pete strălucitoare de diferite culori. Kilner a mai constatat că, sub influenţa câmpurilor electrice şi magnetice, aurele subiecţilor umani îşi forma şi cromatica.
O variantă a metodei Kilner constă în folosirea de către observatorul aurei a unor ochelari pe ale căror lentile este depus un strat de dicianină (aşa-numiţii “ochelari Kilner”, comercializaţi şi în prezent).
Bazându-se pe o lucrare publicată în 1962 de A. Ellison [31], Charles T. Tart consideră că aura percepută prin metoda Kilner este de tipul aurei proiectate: “Ellison a măsurat caracteristicile de transmisie optică ale ochelarilor Kilner. El a găsit că transmisia era era foarte bună în roşu îndepărtat şi în violet îndepărtat. Nefiind un instrument optic exact, ochiul uman nu se focalizează perfect la extremităţile spectrului vizibil, astfel încât se crează o franjă optică în jurul oricărui obiect văzut prin ochelarii Kilner, determinată de faptul că radiaţiile din aceste extremităţi spectrale se focalizează în locuri uşor diferite de pe retină şi lipsesc informaţiile din zona centrală spectrului vizibil care să mascheze această focalizare defectuoasă. Prin urmare, persoanele care îşi pun ochelari Kilner şi afirmă că văd aura, văd de fapt o aură proiectată. Ele iau rezultatul funcţionării defectuoase a sistemului lor vizual drept ceva ce există în mediul înconjurător” [28]. Totuşi, Tart a remarcat că explicaţia dată de Ellison nu acoperă toate efectele raportate de Kilner. De exemplu, “de ce aura pare să se extindă ori să se contracte la aplicarea unei sarcini electrice? Aceasta nu influenţează caracteristicile de transmisie optică ale ochelarilor, astfel încât ochelarii Kilner sunt încă de studiat” [28].
Metoda radiestezică constă în utilizarea ansei sau a pendulului radiestezic, cu care se “scanează” spaţiul din jurul subiectului. Din modul în care aceste instrumente se comportă în diferitele zone explorate se trag concluzii privind forma şi starea aurei. Aplicarea cu succes a metodei depinde de sensibilitatea radiestezică a operatorului.
În metoda senzorilor de câmpuri se folosesc traductori şi echipamente electronice care înregistrează câmpurile electrice, magnetice, electromagnetice, fotonice, termice şi acustice din proximitatea subiectului. Prelucrarea pe calculator a datelor complexe astfel obţinute permite o cartografiere a câmpurilor fizice din jurul organismului. Metoda este foarte laborioasă şi costisitoare; în practică, nu a fost aplicată decât parţial.
B). Metodele de electrografie prin electroluminescenţă sunt metode imagistice, imaginile formându-se ca urmare a interacţiunilor dintre un câmp electric exterior (cu parametri specifici fiecărei tehnici în parte) şi structura explorată (v. cap. 13). Se presupune că printre factorii care determină caracteristicile imaginilor obţinute se numără şi calităţile aurei. Totuşi, deocamdată acest lucru nu este încă bine stabilit. În mod eronat, mulţi autori susţin că electrografia prin electroluminescenţă este o metodă de evidenţiere directă a aurei energetice.
C). În ceea ce priveşte metodele “mimetice”, menţionăm că am ales această denumire deoarece prin modalităţile respective doar se simulează imagistic structuri de tip auric, pornindu-se de la unele date obiective:
– La utilizarea aşa-numitelor aura cameras, se culeg, prin intermediul unor electrozi, date referitoare la rezistenţa electrică cutanată a subiectului. Valorile rezistenţei electrice cutanate depind de o serie de factori fiziologici şi, deci, reflectă în parte starea de sănătate a subiectului. Datele culese de electrozii aplicaţi pe piele sunt prelucrate de un procesor electronic ataşat unei camere foto şi transformate în semnale care formează pattern-uri de culori variate. Pattern-urile respective impresionează pelicula foto atunci când subiectul este fotografiat. Rezultă o imagine în care subiectul apare înconjurat de o “aură” ale cărei culori sunt distribuite în funcţie de datele culese iniţial de electrozii plasaţi pe piele.
– În metoda Korotkov se porneşte de la imaginile de tip Kirlian obţinute pe degetele subiectului. Diferite porţiuni ale acestor imagini, corespunzând unor zone şi organe anatomice, sunt transpuse, prin intermediul calculatorului, în jurul schiţei unei siluete umane. Rezultă imaginea unei “aure” compuse, ale cărei caracteristici reflectă, în bună măsură, starea de sănătate a subiectului.
Bibliografie
1. Webster's Revised Unabridged Dictionary, 1913.
2. Webster's New International Dictionary of English Language, 1930 Edition.
3. Wordsmyth Dictionary.
4. The American Heritage Dictionary of English Language, Fourth Edition, 2000.
5. Merriam–webster Dictionary.
6. Paranormality.com/aura.shtml
7. http://www.llewellynencyclopedia.com/term
8. Robert Todd Carroll SkepDic.com
9. www.carm.org
10. Robert – “Easy New Way to See Auras”, http://www.worldtrans.org/spir/aura.html, 1994.
11. Spring Wolf's Spiritual Education Network – “The Aura. The Colors of Life”.
12. Rosemary Ellen Guiley – “Harper’s Encyclopedia of Mystical & Paranormal Experience”, Harper, San Francisco, 1991.
13. A. S. Berger, J. Berger – “The Encyclopedia of Parapsychology and Psychical Research”, Paragon House, New York, 1991.
14. http://en.wikipedia.org/wiki/Aura
15. http://parapsych.org/glossary
16. F. Marcu – “Marele dicţionar de neologisme”, Ed. Saeculum, 2000.
17. Doina-Elena Manolea, A. Manolea – “Aura energetică”, Editura Aldomar Extrasenzorial, Bucureşti, 2002.
18. C. Wilson, J. Grant – “Mysteries. A guide to the unknown: past, present and future”, Chancellor Press, London, 1994.
19. Annie Besant, C. W. Leadbeater – “Thought–Forms”, The Theosophical Publishing House, London, 1901.
20. W. J. Kilner – “The Human Atmosphere or The Aura Made Visible by the Aid of Chemical Screens”, Rebman Ltd., London, 1911.
21. Eileen J. Garrett – “Adventures in the Supernormal: A Personal Memoir”, Creative Press Inc., New York, 1949.
22. Ursula Roberts – “Look at the Aura and Learn”, Greates World Association, London, 1975.
23. A. Neher – “The Psychology of Transcendence”, Spectrum, Englewood Cliffs, NJ, 1980.
24. G. Turner – “An Outline of Spiritual Healing”, Warner, New York, 1963.
25. M. Walker – “The Power of Color”, B. Jain Publishers, New Delhi, 2002.
26. P. Tompkins, C. Bird – “The Secret Life of Plants”, Harper, New York, 1989.
27. Shafica Karagulla – “Breakthrough to Creativity: Your Higher Sense Perception”, DeVors, Los Angeles, 1967.
28. C. T. Tart – “Concerning the Scientific Study of the Human Aura”, JOURNAL OF THE SOCIETY FOR PSYCHICAL RESEARCH, vol. 46, no. 751, 1-21, 1972.
29. C. T. Tart, J. Palmer – “Some Psi Experiments with Mathew Manning”, JOURNAL OF SOCIETY FOR PSYCHICAL RESEARCH, vol. 50, 224-228, 1979.
30. L. R. Gissurarson, A. Gunnarson – JOURNAL OF THE AMERICAN SOCIETY FOR PSYCHICAL RESEARCH, vol. 91. No. 1, 33-49, 1997.
31. A. Ellison – “Some Recent Experiments in Psychic Perceptivity”, JOURNAL OF SOCIETY FOR PSYCHICAL RESEARCH, vol. 41, 355–365, 1962.

CONSIDERAŢII PRIVIND BIOENERGIA ŞI BIOENERGETICA

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Sat, 04 Jun 2011 08:28:36 PDT

CONSIDERAŢII PRIVIND BIOENERGIA ŞI BIOENERGETICA
Autor: Fizician Dr. IOAN MAMULAŞ

I. BIOENERGETICA DE TIP CONVENŢIONAL
1. Răspunsul la întrebarea “ce este viaţa?” depinde în chip fundamental de modul în care este gândit actul însuşi al definirii. Conform logicii clasice, acest act implică parcurgerea raţională şi completă a două etape: 1) – stabilirea genului proxim, adică includerea termenului necesar de a fi definit într-un cadru general adecvat; 2) – stabilirea diferenţelor specifice, respectiv particularizarea definitului în raport cu alte concepte şi noţiuni aparţinând aceluiaşi gen proxim, diferenţe specifice care trebuie să se exprime numai prin termeni perfect cunoscuţi sau deja explicaţi.
Putem admite că genul proxim în definirea vieţii este exprimat de formularea : “viaţa este o formă de mişcare manifestată în realitatea obiectivă”. În ce priveşte stabilirea diferenţelor specifice – care reprezintă în fapt esenţa problemei – considerăm că acestea nu se pot exprima doar static, prin simpla enumerare a unor termeni “perfect cunoscuţi sau deja explicaţi”. Având în vedere multidimensionalitatea calitativă a viului, exprimarea notelor caracteristice ale vieţii este posibilă doar printr-o abordare dinamică, printr-un organism discursiv [1, p. 77] mereu în mişcare ideatică, capabil să producă, să specifice şi să precizeze semnificaţii desprinse din eforturile cognitive experimentale şi teoretice aplicate viului. Acest organism discursiv constituie diferenţa specifică în definirea viului şi el se construieşte treptat, permanent, evoluând asimptotic, pe măsură ce cunoaşterea procesualităţii biologice avansează.
Evidenţierea elementelor care formează organismul discursiv menţionat reclamă un efort de cunoaştere inter- şi multidisciplinar ce poate redimensiona raporturile dintre biologie şi fizică. Dacă, pe de o parte, s-au dovedit ineficiente extrapolările nejustificate la studiul viului a unor abordări valabile numai pentru niveluri de organizare ale neviului, pe de altă parte însă, nu au fost exploatate suficient (sau chiar deloc) alte concepte din fizică ce s-ar putea dovedi utile fie în elucidarea unor procese biologice încă puţin cunoscute, fie în descoperirea altora noi. De asemenea, nu este aprioric exclus ca relevanţa otologică a bios-ului să reclame o lărgire – prin completare şi/sau transformare – a bazei conceptuale a fizicii, urmând ca, astfel “îmbogăţită”, fizica să poată furniza pe mai departe demersuri explicative pertinente privind realitatea biologică. S-ar contura, prin urmare, o relaţie de tip feed-back pozitiv între fizică şi biologie (considerate sisteme cognitive deschise), relaţie cu impact major asupra progresului în cunoaşterea vieţii. În acest context, ni se pare semnificativ să reamintim că deşi termodinamica a apărut ca o teoretizare a termotehnicii, primul enunţ general al principiului I al termodinamicii îi aparţine unui medic, germanul Julius Robert Mayer. Lucrând pe un vas ce naviga la tropice, el a observat că sângele venos al pacienţilor este mai roşu – deci a lăsat mai puţin oxigen în ţesuturi – faţă de aspectul normal din zonele temperate, mai reci. Reflectând asupra acestei observaţii, Mayer a ajuns la concluzia că în zonele calde consumul de oxigen este mai mic, căci organismul are nevoie de mai puţină energie pentru întreţinerea temperaturii corpului. De aici, a formulat teoria mecanică a căldurii şi a enunţat legea generală a conservării energiei. Acesta este un exemplu care ilustrează ceea ce autorul acestor pagini numeşte relevanţa ontologică a bios-ului.
2. În această viziune, aspectele energetice implicate în fenomenologia biologică ocupă un loc dintre cele mai importante în edificarea acelui organism discursiv necesar identificării notelor definitorii ale vieţii. Pentru înţelegerea viului, printre chestiunile fundamentale sunt şi cele legate de conversiile de energie din lumea vie, de modalităţile prin care energia obţinută din mediul ambiant permite structurarea internă a sistemelor biologice, de specificul interacţiunilor energetice dintre organismele vii etc.
În 1956, savantul ungur Albert Szent-Györgyi a publicat un articol [2] în revista SCIENCE intitulat “Bioenergetics”, iar în anul următor a publicat o carte cu acelaşi titlu [3]; în aceste lucrări, el făcea primele încercări de abordare sistematică a proceselor ce stau la baza energeticii structurilor vii. În articolul din SCIENCE, afirma: “Introducerea câmpului electromagnetic şi a structurilor apei în biologie ca o matrice nu ar putea eşua în a avea consecinţe foarte roditoare, şi de aceea am face bine să cercetăm dovezile în acest sens” [2] şi ajungea la concluzia că trebuie să introducem în gândirea noastră trei factori noi dacă vrem să înţelegem reacţiile biologice: câmpul electromagnetic, structurile apei şi formele neuzuale de excitaţie energetică cuantică induse de aceste structuri. Iar pentru a răspunde la întrebări ca “în ce mod pune energia în funcţiune «maşina vie»?”, sau “cum este dirijată viaţa de către energie?”, Szent-Györgyi propunea în [3] două ipoteze fundamentale:
a). – în procesele biologice există două feluri de energie: energia “imobilă” a legăturilor de valenţă, acumulată în compuşii chimici, şi energia “mobilă”, de transmisie, care “migrează” prin reacţii biochimice; aceasta din urmă este identificată cu energia excitării electronice a moleculelor sau a sistemelor moleculare care intră în compoziţia materiei vii;
b). – există o structură particulară a apei ce se găseşte în substraturile biologice, structură care crează un mediu favorabil pentru stocarea şi distribuirea energiei “mobile”. Szent-Györgyi considera că una din funcţiile importante ale structurii protoplasmatice este crearea în apă a unor structuri specifice care fac posibile asemenea forme ale excitării electronice şi ale transmisiei de energie care ar fi imposibile în afara unor astfel de structuri.
Trebuie remarcat faptul, că deşi Szent-Györgyi şi-a intitulat atât articolul cât şi cartea “Bioenergetics”, termenii de bioenergetică şi de bioenergie nu se regăsesc ca tare nicăieri în textele respective. Şi aceasta pentru că el nu susţinea niciun moment că în structurile vii s-ar manifesta vreo formă aparte de energie, diferită esenţial de cele cunoscute de ştiinţele fizico-chimice.
Cu toate că unele din opiniile exprimate de A. Szent-Györgyi în 1956–1957 au fost ulterior amendate, pe direcţiile deschise de el s-au efectuat în deceniile următoare progrese cu totul remarcabile în studierea, din perspectivă fizico-chimică, a mecanismelor energetice din sistemele biologice. Astfel a apărut, s-a dezvoltat şi se dezvoltă în continuare o disciplină cu deplin statut de recunoaştere ştiinţifică, bioenergetica, aflată la conjuncţia dintre biofizică, biochimie şi biologia moleculară.
3. În paralel cu bioenergetica “statuată ştiinţific", termenilor de “bioenergie” şi “bioenergetică” li s-au dat şi li se dau semnificaţii bazate pe concepţii vitaliste/neovitaliste. În esenţă, astfel de concepţii (dintre care unele încearcă să transpună în limbaj modern noţiuni şi idei din diferite doctrine filozofice şi medicale tradiţionale, mai ales de sorginte extrem-orientală) postulează existenţa unei/unor forme de energie specifice lumii vii, pentru care sunt folosite o multitudine de denumiri – mai vechi sau mai noi, mai mult sau mai puţin sinonime –, printre care şi cea de “bioenergie”, Spre deosebire de bioenergetica “oficială”, unde termenul de “bioenergie” este utilizat exclusiv prin derivate adjectivale (“procese bioenergetice”, “reacţii bioenergetice” etc.) –, acelaşi termen este folosit şi ca substantiv: se vorbeşte de existenţa unei “bioenergii” la modul propriu, ce nu ar fi subsumată fenomenologiilor fizico-chimice îndeobşte recunoscute în ştiinţă.
Prin urmare, se pot distinge două concepţii generale privind semnificaţiile bioenergiei şi bioenergeticii:
1) – concepţia chimico-fizicalistă, care consideră că nu există o formă aparte de energie specifică viului, iar bioenergetica trebuie să studieze mecanismele şi legităţile transformărilor suferite, în organismele vii şi în biosferă, de formele de energie cunoscute şi atestate prin paradigmele ştiinţifice. Acest tip de bioenergetică poate fi denumit bioenergetică admisă ştiinţific (prescurtat: BAS) sau bioenergetică de tip convenţional;
2) – concepţia vitalistă (cu diverse variante), care “decretează” că bioenergia/bioenergiile există ca atare, fiind principial diferită/diferite de alte feluri de energie studiate de fizică şi chimie. În mod corespunzător, am avea deci o bioenergetică neconvenţională (prescurtat: BNC). De fapt, ar fi vorba de mai multe bioenergetici neconvenţionale, ţinând seama de diferitele doctrine vitaliste.
Este de menţionat şi că, începând din anii 1970, cercetători din fosta URSS şi Cehoslovacia au folosit (din motive de natură politico-ideologică) termenul de "”bioenergetică” pentru a descrie ceea ce parapsihologii occidentali denumeau fenomene psihokinetice [4].
Termenul de “bioenergie” mai este utilizat în tehnologiile energetice ca desemnând producerea de energie din biomasă. Nu la acest sens ne referim în cartea de faţă.
4. BAS consideră sistemele biologice ca sisteme chimico-fizice complexe şi înalt organizate, în care captarea, stocarea, conversia şi utilizarea energiei se efectuează conform principiilor recunoscute de ştiinţa actuală. Astfel, se afirmă că “nu există experimente care să sugereze alte principii active în sistemele vii în afara binecunoscutelor legi fundamentale ale fizicii: mecanica cuantică a atomilor şi moleculelor şi legile de conservare” [5, p. 316]. Într-un mod încă mai restrictiv, bioenergetica este definită în [6, p. 3] ca studiul “foarte specializat al soluţiei unei singure probleme: mecanismul prin care energia disponibilizată prin oxidarea substraturilor, sau prin absorbţia luminii, poate fi cuplată cu reacţii precum sinteza ATP din ADP şi Pi sau acumularea ionilor printr-o membrană”. Ideea de bază este că aspectele bio-energetice ale formării şi menţinerii structurilor biologice pot fi înţelese complet în cadrul fizicii şi chimiei actuale.
5. Unele trăsături generale, nu neapărat specifice, prezentate de sistemele vii permit includerea lor printre sistemele fizice de tip termodinamic.
În primul rând, sistemele vii sunt sisteme finite, ele fiind întotdeauna separate de mediul înconjurător prin structuri materiale de înveliş (membrane celulare, tegumente etc.).
În al doilea rând, sistemele biologice sunt sisteme macroscopice, în sensul că dimensiunile lor depăşesc scara dimensiunilor atomice. Cu excepţia unor cazuri speciale, reprezentate, de exemplu, de celulele nervoase care pot atinge (prin axon) chiar şi lungimea de un metru, sau de ouăle păsărilor şi reptilelor, o celulă vie este rareori mai mare decât o sută de microni şi mai mică de un micron în diametru. Printre factorii care sunt importanţi în dimensionarea spaţială a celulelor vii este şi raportul volum/suprafaţă: dacă acest raport depăşeşte o valoare critică, fluxurile de substanţe, energie şi informaţie devin din ce în ce mai dificil de realizat. În cazul ouălor de păsări şi reptile, ele conţin, pe lângă substanţele şi structurile necesare proceselor vitale normale, şi o cantitate mare de material de rezervă care ocupă cea mai mare parte a volumului; materialul respectiv asigură, pentru un timp, dezvoltarea embrionului fără aport extern.
Limita inferioară a dimensiunilor unei celule vii este determinată de dimensiunile şi numărul minim al componenţilor necesari unei existenţe autonome. Se estimează că într-o celulă vie trebuie să se producă cel puţin o sută de reacţii metabolice. Prin urmare, sunt prezente minimum o sută de enzime diferite şi cantitatea de substrat corespunzătoare, pe lângă un lung helix ADN, ribozomi pentru a sintetiza aceste enzime, precum şi molecule cu rol reglator. Calculând volumul acestor componente şi luând în considerare plasmalema şi conţinutul de apă aferent, rezultă un organism minimal cu diametrul de circa 70 nanometri [7, p. 2]. Totodată, trebuie ţinut seama, şi de faptul că este necesar un număr suficient de mare de molecule pentru ca partenerii de reacţie să se întâlnească în condiţiile agitaţiei termice. Cele mai mici celule cunoscute (precum Ricketsia şi micoplasmele) au un diametru în jur de 100 nanometri; este destul de improbabil să existe organisme cu mult mai mici.
În al treilea rând, organismele vii, atât cele unicelulare cât şi cele pluricelulare, conţin un număr suficient de mare de microsisteme fizice (atomi, molecule, macromolecule etc.) pentru ca, în condiţii normale, fluctuaţiile parametrilor microsistemelor să fie neglijabile; în [8, p. 18] se apreciază că într-un sistem unicelular de tip Ricketsia, cu masa de aproximativ 10–16 kg, există câteva zeci de miliarde de atomi.
În al patrulea rând, sistemele biologice sunt sisteme reactante, în care conversia energiei se face în fluxuri continue pentru realizarea acelei stabilităţi dinamice necesare întreţinerii vieţii.
Organismele biologice sunt sisteme termodinamice deschise, viabilitatea lor neputându-se susţine fără efectuarea de schimburi permanente de substanţe şi de energie cu mediul ambiant. Orice sistem viu extrage din exterior energia pe care apoi o utilizează şi o direcţionează în manieră specifică spre a se menţine, a se dezvolta şi a se permanentiza prin reproducere. În acelaşi timp, sistemele vii modifică mediul exterior prin reziduurile produse de activităţile metabolice.
6. Pentru caracterizarea termodinamică a sistemelor vii, trebuie remarcat că în mediul intern al oricărui organism biologic nu există diferenţe semnificative de temperatură; chiar şi la poichiloterme, a căror temperatură variază o dată cu cea a mediului înconjurător, rata acestei variaţii este mult mai mică comparativ cu viteza proceselor metabolice şi, oricum, pentru intervale de timp suficient de lungi, temperatura este practic aceeaşi în întreg organismul. Condiţia de izotermicitate este obligatorie pentru menţinerea integrităţii structurale şi funcţionale a macromoleculelor biologice, căci conformaţia lor spaţială, realizată prin interacţiuni moleculare slabe (de exemplu, punţile de hidrogen) este destul de sensibilă la variaţiile de temperatură. Datorită valorii mari a căldurii sale specifice (4180 J/KgK) şi a prezenţei masive în toate organismele vii, apa are un rol important în menţinerea relativ constantă a temperaturii vieţuitoarelor.
De asemenea, se poate considera, cu o bună aproximaţie, că procesele şi transformările energetice din sistemele vii se desfăşoară la presiune constantă. Prin urmare, structurile biologice funcţionează în condiţii izoterme şi izobare, ceea ce este decisiv pentru alegerea mărimilor fizice adecvate descrierii lor termodinamice.
Conform principiului I al termodinamicii, energia internă U a sistemelor neizolate variază la trecerea dintr-o stare în alta cu o cantitate egală cu suma algebrică a schimburilor de căldură, de lucru mecanic, de energie electrică, chimică etc.:
ΔU = Q + ΔL + ΔWelectric + ΔWchimic + … = Q + ΔW
Întrucât procesele care au loc în organismele vii se produc în condiţii izoterme şi izobare, variaţia energiei interne poate fi măsurată prin intermediul căldurii degajate în aceste condiţii, adică prin variaţia entalpiei (ΔH). Principiul al II-lea al termodinamicii arată însă că numai o parte din energia internă a unui sistem este liberă să fie convertită în forme utile de travaliu, o altă parte fiind legată în sistem ca energie a agitaţiei termice a moleculelor. Energia efectiv convertibilă în alte forme decât ce a termică este F = U – TS, unde S este entropia, iar T este temperatura. În condiţii izobare, energia convertibilă în travaliu se exprimă ca entalpie liberă (sau energie liberă Gibbs): G = H – TS.
Reacţiile biochimice spontane în condiţii izoterm–izobare se produc cu pierdere de energie liberă, deoarece variaţia funcţiei de stare G este întotdeauna negativă şi se anulează numai atunci când transformarea este reversibilă. Dacă se trece la variaţii finite în ultima din precedentele relaţii de mai sus şi se ţine seama că în condiţii izobare H = U + pV (p este presiunea, V este volumul), se obţine:
ΔG = ΔH – TΔS = ΔU + pΔV – TΔS = – (ΔW – pΔV)
Prin urmare, într-o transformare spontană izoterm–izobară, variaţia entalpiei libere este egală cu travaliul util schimbat de sistem cu exteriorul.
7. Transformarea izotermă spontană căreia îi corespunde o scădere a entalpiei libere este o transformare exergonică, iar o transformare izotermă pentru care variaţia de entalpie liberă este pozitivă este o transformare endergonică. O reacţie endergonică nu poate avea loc spontan decât atunci când este cuplată cu una puternic exergonică, pentru ca variaţia entalpiei libere totale să fie negativă.
Reacţii exergonice sunt reacţiile chimice care pun în libertate energia conţinută în legăturile chimice. Alte reacţii chimice, cum sunt cele de sinteză, au nevoie de energie pentru a se putea produce. Transferul de energie chimică de la o reacţie exergonică la una endergonică se face prin intermediul reacţiilor cuplate (printr-un lanţ de reacţii). Pentru fiecare reacţie în parte a unui astfel de lanţ, se poate aplica termodinamica proceselor reversibile, pe considerentul că una sau mai multe dintre aceste reacţii au loc într-un sistem închis (sistem care face numai schimb de energie cu exteriorul) şi că, teoretic, ele sunt reversibile. Pe această bază, în cazul unor reacţii izolate care se petrec la nivelul materiei vii, principiul al II-lea al termodinamicii indică posibilitatea, sensul şi limita desfăşurării unui proces, cu toate că, în realitate, la nivelul organismelor vii, sistemul trebuie considerat deschis şi majoritatea proceselor chimice ca ireversibile.
8. Până la un punct, se poate constata o similitudine funcţională – evident, nu şi una structurală – între o maşină termică şi un organism animal: ambele utilizează, prin oxidare, energia stocată în legăturile chimice ale moleculelor combustibilului şi, respectiv, ale alimentelor, pentru a produce travaliu mecanic. Dar asemănarea se opreşte aici, deoarece în organismele vii se produce o conversie chemo-mecanică directă, în vreme ce în maşinile termice aceasta se efectuează prin intermediul căldurii. În cazul organismului uman, măsurătorile fiziologice arată că aproximativ 25% din energia chimică din alimente se poate regăsi sub forma de lucru mecanic muscular efectuat în exterior [9], aparte de travaliul implicat de menţinerea ca atare a organismului. Dacă sistemele vii ar funcţiona ca maşini termice la un astfel de randament – de 25% –, ar trebui, pe baza formulei lui Carnot (care stabileşte randamentul maxim teoretic ce poate fi atins de o maşină termică): randamentul = 1 – T2/T1, să existe diferenţe de temperatură de cel puţin 100 0C (cu T2 = 310 K, temperatura biologică), ceea ce ar duce la descompunerea biomacromoleculelor.
O aproximare mai bună este considerarea organismelor vii nu ca maşini termice, ci ca “maşini chemo-dinamice”, întrucât în ele energia chimică este transformată în alte forme de energie în mod direct, în condiţii izoterm-izobare, fără să se treacă prin etapa termică. În astfel de “maşini”, nu se produce degradarea energiei libere pe care o implică trecerea ei în căldură.
9. Pe de altă parte, organismele vii “produc” în mod continuu căldură – pentru a-şi menţine temperatura propice existenţei – ca urmare a reacţiilor catabolice de oxido-reducere. “Producţia” de căldură este cu atât mai semnificativă cu cât ţesutul respectiv are un metabolism mai intens şi o pondere mai mare în ansamblul organismului. Pentru ca un organism să nu se supraîncălzească, auto-degradându-se, şi nici să se răcească sub limita la care procesele biochimice să nu mai fie posibile, intensitatea metabolismului trebuie să fie astfel încât să compenseze rata degajării de căldură în exterior, ceea are drept consecinţă faptul că intensitatea metabolismului şi, în particular a celui bazal (Mb) sunt proporţionale cu suprafaţa organismului, care, la rândul ei este proporţională cu pătratul dimensiunii medii (R2) a organismului: Mb = k1R2, unde k1 este o constantă. Masa corporală (m) este produsul dintre densitatea medie a organismului şi volumul său, acesta din urmă fiind proporţional cu cubul dimensiunii medii (R3), deci: R = k2m1/3, unde k2 este de asemenea o constantă. Introducând ultima formulă în relaţia de mai sus a lui Mb, se obţine: Mb = k1k2m2/3. Prin logaritmare, rezultă relaţia generală (de tip liniar între logaritmul natural al lui Mb şi cel al lui m):
ln(Mb) = Aln(m) + B
A şi B fiind două constante.
Ultima relaţie este bine verificată experimental [8, 9] pentru toate tipurile de organisme, de la unicelulare la pluricelulare, şi de la poikiloterme la homeoterme. Universalitatea tipului de relaţie dintre metabolismul bazal şi masa corporală, pentru organisme de pe cele mai diferite trepte de evoluţie, poate fi deci explicată pe baza condiţiei fizice ca metabolismul să furnizeze căldură degajată în exterior, astfel încât temperatura corpului să rămână în limite acceptabile fiziologic.
10. Dacă se neglijează contribuţiile foarte mici de energie liberă produse de emisiile radioactive sau de descărcările electrice din atmosferă, existenţa biosferei depinde, practic, numai de o singură sursă de energie liberă: radiaţia solară (organismele chimioautotrofe nu participă semnificativ la energetica biosferei). Trebuie menţionat că nu se produce o creştere netă de energie la suprafaţa Pământului din cauza radiaţiei emise de acesta în spaţiul cosmic. Elementul esenţial nu este energia solară per se, ci fluxul de energie de la Soare până la suprafaţa terestră. Acest flux este cuplat cu transformarea energiei radiaţiei fotonice în travaliu chimic util pentru organismele vii.
Originea radiaţiei solare este reacţia de fuziune nucleară:
41H1 → 2He4 + 2e– + energie (de 2,5 x 107 eV)
După transformări repetate, parte din energia eliberată atinge suprafaţa Terrei sub formă de fotoni, predominant în spectrul vizibil. Un mol de fotoni la o lungime de undă de 650 nanometri transportă o energie de aproximativ 180 kJ. Această valoare este în domeniul energiilor de reacţie tipice în procesele biologice. Cea mai mare parte a energiei provnite de la Soare este convertită în căldură, dar o parte din ea este absorbită de plantele verzi şi bacteriile fotosintetizante şi astfel poate fi utlizată în sinteza compuşilor chimici bogaţi în energie.
Structural, materia vie are un grad înalt de neomogenitate (eterogenitate) şi anizotropie care evoluează ascendent la scară filogenetică şi la nivel ontogenetic. Neomogenitatea şi anizotropia sistemelor biologice permit o astfel de compartimentare a mediului lor intern încât devine posibilă desfăşurarea simultană a foarte numeroase transformări chimice şi conversii energetice, ce se desfăşoară adesea în sensuri contrare, aşa cum este cazul reacţiilor de sinteză şi a celor de descompunere chimică, sau al acumulării şi eliberării de energie.
11. Finitudinea, eterogenitatea şi compartimentarea mediului biologic conferă viului un puternic caracter de discontinuitate: pentru ca o structură vie să fiinţeze ca atare, ea trebuie să se delimiteze de mediul exterior, cu care comunică printr-un înveliş cu rol de interfaţă. Caracterul discontinuu al materiei vii, opus tendinţei de omogenizare, este intim legat de caracterul antientropic (negentropic) al sistemelor vii. Aceste sisteme se află în stări de stabilitate dinamică rezultate dintr-un înalt grad de ordonare spaţială a structurilor componente şi dintr-un nivel ridicat de ordine temporală, în sensul coordonării bine definite a proceselor fizico-chimice, cum ar fi transportul de substanţă şi energie sau secvenţele de reacţii catalizate. Ordonarea spaţio-temporală a organismelor biologice se obţine şi se menţine prin degajarea de entropie în mediul exterior (sau prin preluare din mediu de entropie negativă = negentropie, după L. Brillouin). Simpla degajare de căldură în exterior face ca un sistem deschis, aşa cum este organismul viu, să elimine entropie în mediu (deS = dQ/T < 0), introducând astfel dezordine în mediul extern, dar crescând gradul de ordonare intern; căldura, pe care orice organism, atât animal cât şi vegetal, o degajă în mediu, reprezintă deşeul energetic al funcţionării lui. În acelaşi timp, organismele chemo-organo-trofe elimină în exterior şi substanţele-deşeuri ale metabolismului, adică moleculele rezultate din procesele catabolice (de pildă, bioxid de carbon). Faptul că aceste organisme preiau din afară macromolecule organice, adică substanţe cu entropie mai scăzută, şi elimină substanţe cu entropie mai ridicată, echivalează cu o degajare de entropie. Deoarece toate organismele vii degajă în exterior entropie, biosfera, în totalitatea ei, preia din mediul fizic ambiant entropie negativă. Dar, dat fiind faptul că substanţele de pe Terra sunt recirculate (ciclul carbonului, ciclul azotului, ciclul apei etc.), singurul schimb net pe care întreaga scoarţă terestră şi, o dată cu ea, biosfera îl au cu exteriorul constă din adsorbţia radiaţiei solare şi emisia în spaţiul cosmic a propriei radiaţii termice a Pământului. Calcule estimative (bazate pe termodinamica radiaţiei) pot indica ordinul de mărime al influxului de negentropie primit de scoarţa terestră o dată cu radiaţia solară. Măsurătorile efectuate de sateliţii meteorologici au indicat [10] că fluxul de energie radiantă primit de atmosfera terestră de la Soare este Ep = 1353 W/m2 (constanta solară). Fluxul total de energie radiantă emis de Soare este: FS = 4πr2Ep unde r = 1,5∙1011 m este distanţa medie Pământ – Soare. Rezultă că FS = 3,82∙1026 J/s. Emitanţa energetică (densitatea integrală de radiaţie) MS a Soarelui se exprimă prin relaţia: MS = FS/4πRS2 în care RS = 6,95∙108 m reprezintă raza Soarelui. Conform legii Stefan–Boltzmann: MS = σTS4 unde σ = 5,6687∙10–8 W/m2K4 este constanta Stefan–Boltzmann, iar TS este temperatura suprafeţei solare. Din relaţiile precedente se obţine: TS = (FS/4πRS2σ)1/4 = 5773 K Lungimea de undă LS corespunzătoare maximului densităţii spectrale a emisiei solare se poate calcula cu ajutorului legii lui Wien: LS = B/TS unde B este o constantă egală cu 28,98∙10–4 mK. Ţinând seama de valoarea calculată a temperaturii suprafeţei solare, reiese că LS are valoarea de 5,02∙10–7 m = 502 nm. Fluxul total de energie radiantă solară primit de Pământ (FSP) se poate calcula conform relaţiei: FSP = 4πRp2Ep unde Rp = 6,4•106 m este raza Pământului. Se obţine FSP = 6,96∙1017 J/s. Considerând temperatura Pământului ca fiind TP = 300 K şi aplicând legea lui Wien, calculul numeric arată că lungimea de undă corespunzătoare maximului densităţii spectrale a emisiei terestre este de 9660 nm. Din legea Stefan–Boltzmann aplicată în cazul radiaţiei emise de Pământ în spaţiul extraterestru, rezultă că emitanţa energetică a Pământului este MP = 459,16 W/m2, ceea ce permite calcularea fluxului de energie radiantă FP emis de Terra: FP = 4πRp2MP = 2,51∙1017 J/s Conform unei formule stabilite de Max Planck, entropia radiaţiei termice cu energia W, emisă de un corp cu temperatura T, este: S = 4W/3T. Dacă se defineşte fluxul de entropie (notat cu Φ) ca variaţia entropiei în raport cu timpul şi se observă că variaţia lui W în raport cu timpul este (la T = constant) tocmai fluxul F de energie radiantă, atunci: Φ = 4F/3T Prin urmare, fluxul de entropie al radiaţiei solare incidentă pe atmosfera terestră (ΦS) şi fluxul de entropie al radiaţiei emise de Pământ (ΦP) se pot scrie astfel: ΦS = 4FSP/3TS ΦP = 4FP/3TP Calculul numeric relevă că diferenţa dintre cele două fluxuri de entropie este negativă: ΦS – ΦP = – 9,548∙1014 J/sK Rezultatul reprezintă o evaluare (destul de aproximativă, întrucât calculele s-au efectuat în ipoteza simplificatoare a corpului negru) a influxului de negentropie primit de Pământ prin radiaţia solară. Acest influx compensează, global, entropia produsă prin toate procesele ireversibile ce au loc pe Pământ (fenomene meteorologice, cutenţi oceanici etc.) şi, în particular, producerea şi degajarea de entropie de către biosferă. Se poate deci spune că radiaţia solară nu este numai principala sursă de energie pentru lumea vie, ci şi principalul furnizor de negentropie. 12. Este bine cunoscut faptul că, în afară de organismele biologice, şi cristalele au un grad de ordine foarte mare. Ele iau naştere din faze gazoase sau lichide prin transformare de fază în stare solidă, cu eliberare de căldură în mediul înconjurător. Gradul de ordine creşte cu scăderea temperaturii (la limită, când T tinde spre zero absolut, entropia tinde să-şi atingă minimul). La prima vedere, pare legitimă încercarea de a interpreta formarea sistemelor biologice ca implicând procese similare tranziţiilor de fază, ca în cazul cristalizării. Dar cristalizarea este un proces care duce la echilibru termodinamic static, or un astfel de echilibru este sinonim cu moartea pentru organismele vii. De aceea, în principiu, formarea de structuri biologice nu poate fi înţeleasă ca un proces termodinamic de echilibru. Analiza aspectelor micro- şi macroscopice ale principiului al II-lea al termodinamicii a condus la concluzia că sistemele ordonate pot fi generate nu numai de procese ducând la echilibru, ci şi de unele stări de neechilibru. În anumite condiţii, procesele ireversibile determină apariţia de noi tipuri de stări ale materiei denumite structuri disipative [11], pentru menţinerea cărora este necesară o producţie continuă de entropie, adică o disipare de energie liberă – ceea ce se întâmplă în cazul structurilor biologice. Structuri de tip disipativ sunt cunoscute în fizica şi chimia experimentale, de exemplu: instabilitatea Bernard dintr-un lichid aflat la gradient mare de temperatură, coerenţa modurilor laser ce se produce peste un anumit prag de energie, structurile spaţiale şi temporale ale anumitor reacţii chimice complexe. P. Glansdorff şi I. Prigogine [11] au arătat că atunci când un sistem, iniţial omogen, este traversat de un flux de energie liberă suficient de intens, el se transformă spontan într-un sistem eterogen de mai mare complexitate, în care o parte din energia liberă ce îl traversează e folosită pentru menţinerea unor structuri şi modalităţi de mişcare macroscopice. În timp ce, în condiţii staţionare apropiate de echilibru, o distribuţie neomogenă a componentelor este instabilă, tinzând să dispară, traversarea sistemului de către un flux adecvat de energie face ca distribuţia neomogenă să fie stabilă. Neomogenităţile se pot manifesta atât din punct de vedere spaţial, cât şi ca succesiune temporală a proceselor. Asemănarea de principiu cu situaţia existentă în sistemele biologice este evidentă. Ca structuri disipative, organismele biologice pot exista numai ca sisteme deschise metastabile – suficient de stabile pentru a avea o individualitate şi o existenţă în timp, dar şi suficient de instabile pentru a putea rezista fluctuaţiilor şi a fi capabile de schimbări calitative – care necesită surse convenabile de energie pentru întreţinere şi dezvoltare ontogenetică. Dacă un sistem este la sau aproape de echilibru (domeniul liniar al termodinamicii proceselor ireversibile), fluctuaţiile de la echilibru nu au efecte semnificative pentru starea macroscopică a sistemului. Departe de echilibru însă, fluctuaţiile pot genera noi structuri coerente. După M. Eigen, formarea organismelor vii în cursul evoluţiei ar putea fi înţeleasă în cadrul oferit de termodinamica non-echilibrului, prin apariţia de structuri disipative speciale: aşa-numitele hipercicluri [12]. 13. Termodinamica în ansamblul ei se dovedeşte utilă în abordarea multor aspecte privind energetica biologică, dar are limitele sale. Ea nu poate explica, de pildă, mecanismele intime, la nivel sub–macroscopic, ale desfăşurării conversiilor de energie în sistemele vii. De altfel, nici nu trebuie să i se pretindă să fie exhaustivă, căci ea este o disciplină a fizicii de maximă generalitate şi de tip macro–fenomenologic, ce nu îşi propune să studieze procesualitatea intimă a sistemelor fizice pe care le abordează, cu atât mai mult a sistemelor de o complexitate ca aceea a organismelor biologice. Termodinamica îşi aduce aportul la rezolvarea unor probleme bio–energetice, dar nu le poate epuiza în totalitate. Din aceste raţiuni, par exagerate afirmaţii categorice de genul: “bioenergetica, care descrie procesele de transformare a energiei în materia vie, este determinată exclusiv de legile termodinamicii” [13, p. 347]. 14. În funcţie de modul în care lumea vie “exploatează” fluxul de energie radiantă solară, BAS clasifică organismele biologice în două categorii: – organisme fotoautotrofe, care sunt capabile să transforme direct energia radiaţiei solare în energie chimică utilă. Din punct de vedere termodinamic, acest proces poate fi descris simplu ca o tranziţie efectuată fotonic de la starea A, cu conţinut mai scăzut de energie liberă, la starea B, cu conţinut de energie liberă mai ridicat; – organisme heterotrofe, care, neputând utiliza direct radiaţia solară ca sursă de negentropie, au nevoie de substanţe exogene (hrană) ce furnizează, via reacţii exergonice, energie liberă ca “forţă” directoare pentru procese metabolice endergonice. În consecinţă, degradarea hranei poate fi descrisă termodinamic drept tranziţie din starea B', cu energie liberă mai înaltă, în starea A' cu energie liberă mai scăzută. În ce priveşte natura chimică a convertorilor de energie liberă în organismele vii, în cursul evoluţiei de la prebiotic la biotic, au fost selectate cele mai eficiente sisteme pentru a îndeplini procesele bioenergetice fundamentale. Prin urmare, este raţional să se examineze proprietăţile comune esenţiale pentru acele structuri care funcţionează drept convertori şi “dispozitive” de stocare pentru energia liberă. Pentru aceasta, trebuie avute în vedere următoarele elemente: a) – capacitatea de stocare specifică. Ea desemnează valoarea specifică de energie liberă stocată prin fotosinteză în tranziţia de la A la B şi eliberată de degradarea hranei de la starea B' la starea A'; pentru eficienţă, capacitatea de stocare specifică ar trebui să fie cât mai mare posibil; b) – componenţii chimici funcţionând în stările B şi B' trebuie să fie caracterizaţi prin proprietăţi reactive specifice: pe de o parte, este necesar să fie destul de nereactivi pentru a preveni reacţiile de degradare prea intense, iar pe de altă parte trebuie să fie capabili de a fi activaţi de catalizatori adecvaţi, pentru a elibera suficient de rapid şi de eficient energia liberă stocată, în cazul în care o cere metabolismul; c) – substanţele care intervin în procesele bioenergetice fundamentale A → B şi B' → A' trebuie să se afle în cantităţi suficiente. Dacă se consideră că apariţia primelor organisme biologice s-a produs în soluţie apoasă şi se ţine cont că apa este indispensabilă structurilor vii, atunci apare o limită teoretică pentru capacitatea de stocare specifică: energia liberă a descompunerii apei [13, p. 349]. Valoarea sa ΔGapă în condiţii standard (T = 298,16 K şi p = 101325 Pa) este determinată de potenţialul de descompunere Eapă al apei în elementele sale (hidrogen şi oxigen), care este de 1,23 V. Relaţia dintre cele două mărimi este: ΔGapă = – 2FEapă unde: F = 9,65∙107 C/kmol este numărul lui Faraday. Calculul arată că ΔGapă = – 23,74∙107 J/kmol = – 56,98 kcal/mol.. În etapele timpurii ale evoluţiei biologice, au fost utilizate, pentru a îndeplini procesele bioenergetice fundamentale, substanţe cu capacitate specifică destul de scăzută; unele din aceste organisme (diferite bacterii primitive) au supravieţuit de-a lungul evoluţiei biologice alături de organismele evoluate mai complexe. Pasul evolutiv esenţial în ce priveşte procesele bioenergetice s-a produs acum circa un miliard de ani la nivelul algelor albastre-verzi (cianobacterii) o dată cu dezvoltarea unui sistem de reacţii complexe, capabil să catalizeze “clivajul” fotonic al apei în oxigen molecular şi hidrogen legat metabolic. Drept consecinţă, atmosfera anaerobă s-a transformat într-una aerobă, iar oxigenul a devenit disponibil ca reactant pentru organisme heterotrofe, permiţându-se astfel o exploatare energetică mai intensivă a hranei. Rolul funcţional al acestui pas evoluţionar bioenergetic poate fi cu greu supraestimat pentru dezvoltarea organismelor motile înalt organizate. În acest sens, este ilustrativă o comparaţie între degajările de energie liberă rezultate din degradarea glucozei în condiţii anaerobe şi în condiţii aerobe. În condiţii anaerobe, are loc o degradare fermentativă care duce fie la acid lactic, fie la etanol, în timp ce în condiţii aerobe glucoza este complet degradată până la apă şi bioxid de carbon: • fermentaţie anaerobă: C6H12O6 → 2CH3–CHOH–COOH; ΔG = – 197 kJ/mol • fermentaţie anaerobă: C6H12O6 → 2C2H5OH + CO2; ΔG = – 234 kJ/mol • respiraţie aerobă: 6O2 + C6H12O6 → 6CO2 + 6H2O; ΔG = – 2868 kJ/mol Din ecuaţiile precedente, se observă că degradarea glucozei în condiţii aerobe degajă o energie liberă de peste zece ori mai mare decât în condiţii anaerobe. Totuşi, este de subliniat că marele avantaj bioenergetic trebuie plătit cu o intensificare marcată a instabilităţii termodinamice. De aceea sunt necesare mecanisme de protecţie adecvate, pentru a asigura supravieţuirea organismelor biologice în condiţii aerobe. Marea majoritate a antecesorilor biologici a dispărut, dar anumite bacterii simple au supravieţuit, unele dintre ele găsind o “casă nouă”, în urmă cu circa o sută de milioane de ani, în spaţii libere de oxigen (de exemplu, intestinele mamiferelor). Dacă nu luăm în considerare aceste organisme primitive, toate organismele superioare nivelului evolutiv al algelor verzi-albastre folosesc lanţul redox H2T/H2O/O2 (unde T simbolizează “transportatorii” – carriers – de hidrogen) ca sistem universal pentru realizarea reacţiilor bioenergetice fundamentale. Acest sistem este “încărcat” de lumina solară via fotosinteză până la starea de energie liberă înaltă (H2T + O2) şi “descărcat” până la apă prin procese heterotrofice. Stările A şi A', la care s-a făcut referire mai sus, sunt energetic şi substanţial identice, sub forma apei, în timp ce stările B şi B' sunt practic aceleaşi din punct de vedere energetic, dar diferă în privinţa naturii chimice a transportatorilor T de hidrogen. 15. Formularea generală a reacţiilor bioenergetice fundamentale nu furnizează însă vreo informaţie depre mecanismele realizării lor. Se pun deci următoarele probleme: – ce structuri au fost dezvoltate de natură pentru ca “încărcarea” şi “descărcarea” reacţiilor să se efectueze cât mai eficient posibil?; – cum este cuplată energia liberă degajată de procesele bioenergetice fundamentale cu nevoia de energie a activităţilor biologice endergonice (transportul de substanţe contra gradienţilor chimici sau electrochimici, biosinteza moleculelor complexe, activitatea musculară etc.)? Referindu-ne, pentru simplificare, numai la celulele eucariote, întâlnim aici două tipuri de organite celulare specializate pentru îndeplinirea proceselor bioenergetice fundamentale: cloroplaştii, prezenţi exclusiv la organismele vegetale fotoautotrofe, şi mitocondriile, prezente în celulele tuturor organismelor vii. Proprietatea structurală comună a cloroplaştilor şi mitocondriilor o constituie subîmpărţirea lor într-un sistem membranar înalt organizat (membranele tilacoide din cloroplaşti, respectiv crestele mitocondriale) şi o fază geliformă apoasă aparent mai puţin structurată (stroma la cloroplaşti şi, respectiv, matrix-ul mitocondrial). Acestă caracteristică de organizare structurală este cuplată cu o subdivizare funcţională a proceselor globale. Procesele bioenergetice fundamentale tipice au loc într-un sistem membranar înalt organizat: fotoliza apei în tilacoidele cloroplaştilor şi “combustia la rece” a hidrogenului legat chimic (în forma H2T) până la apă în crestele mitocondriale. Dincolo de marea diversitate a detaliilor, se constată o schemă unitară pentru stocarea şi utilizarea energiei libere în toate celulele vii [6, 8, 13]: intrarea iniţială de energie radiantă (în cazul organismelor fotoautotrofe) şi chimică (în cazul organismelor chemoorganotrofe şi chemolitotrofe) antrenează formarea de legături fosfatice în compuşi de tipul acidului adenozintrifosforic (ATP). Hidroliza acestor legături este apoi procesul cuplant ce permite desfăşurarea tuturor funcţiilor celulare. Procesul endoenergetic de formare a legăturilor fosfatice macroenergetice este realizat de complexul enzimatic ATP–sintetază, localizat în membrana mitocondrială internă, în membrana tilacoidală a granulelor de cloroplaşti şi în membrana plasmatică bacteriană. Indiferent de localizare, ATP–sintetaza realizează legătura pirofosforică dintre acidul adenozindifosforic (ADP) şi o moleculă de fosfat organic pe baza energiei eliberate prin disiparea unui gradient electrochimic trans-membranar al protonilor (H+). La rândul lui, acest gradient este produs de circulaţia orientată prin respectivele membrane a electronilor cu potenţial reducător (deci cu energie mare), generaţi fie în urma absorbţiei unor fotoni, fie din oxidarea metabolică a nutrimentelor. Procesele respective au loc conform schemei următoare: Absorbţia de fotoni Oxidarea alimentelor Electroni cu potenţial reducător Gradient trans-membranal de potenţial electric şi de concentraţie a H+ ATP Atât foto-fosforilarea din cloroplaşti şi din bacteriile fotosintetice, cât şi fosforilarea oxidativă din mitocondrii se realizează, deci, prin cuplajul chemiosmotic între reacţii chimice şi fenomene de transport. Acest cuplaj nu este posibil decât într-un mediu anizotrop, compartimentat de membrane, aşa cum sunt cloroplaştii şi mitocondriile. 16. În cloroplaşti, energia liberă necesară desfăşurării reacţiilor endergonice, prin care se produc hidraţi de carbon din bioxid de carbon şi apă, provine de la cuantele de energie radiantă primite de moleculele de clorofilă din membranele tilacoidale. Acestea sunt grupate în ansambluri de câteva sute, împreună cu pigmenţi, formând complexe–antenă. Energia radiantă, colectată de oricare din moleculele proteice care sunt asociate cu clorofila, este canalizată către o moleculă de clorofilă din complex, care funcţionează ca centru de reacţie. Electronii centrului de reacţie, excitaţi de cuantele de lumină, sunt preluaţi de o moleculă acceptoare de electroni, lăsând în clorofilă un “gol” pozitiv care preia electroni de la o moleculă–donor învecinată. Ansamblul celor trei tipuri de molecule – clorofila din centrul de reacţie, acceptorul de electroni şi donorul de electroni – formează un fotosistem ce utilizează cuantele de lumină pentru producerea unor donori puternici de electroni, adică pentru apariţia de electroni cu potenţial reducător mare. În cazul celei mai complexe forme de fotosinteză – fotofosforilarea neciclică – prin care se produc ATP şi nicotinamid-adenin-dinucleotid-fosfat în formă redusă (NADPH), funcţionează două sisteme. În primul fotosistem, sunt luaţi 4 electroni de la o moleculă de apă de către o enzimă ce descompune apa, şi apoi cedaţi “golurilor” pozitive create de lumină în molecula de clorofilă a centrului de reacţie. Din această descompunere a apei ia naştere şi oxigenul degajat prin fotosinteză. Pentru fiecare moleculă de apă descompusă, sunt utilizaţi 4 fotoni şi apar 4 donori de electroni. Fiecare din aceştia transferă electroni printr-o succesiune de transportori similară, în principiu, cu aceea din membrana mitocondrială internă. Dezexcitarea treptată a electronilor (proces exergonic) cuplează procesul antientropic de pompare a unor protoni prin membrana tilacoidală, în spaţiul tilacoidal, apărând astfel un gradient electrochimic al protonilor. Disiparea acestui gradient, prin “curgerea” în sens entropic a protonilor din spaţiul tilacoidal către stroma cloroplastului, antrenează sinteza ATP de către complexul ATP–sintetazic, localizat de asemenea în membrana tilacoidală. Acceptorul final de electroni din lanţul de transportori este un al doilea fotosistem care captează fiecare electron în “golul” creat prin excitarea de către altă cuantă de lumină în clorofila centrului său de reacţie. În final, electronul care a părăsit fotosistemul al doilea are un potenţial reducător suficient încât, prin dezexcitare, să antreneze reducerea NADP+ la NADPH. Astfel, energia radiantă este stocată în legăturile chimice din ATP şi NADPH. 17. În mitocondrii, mai exact în matrix-ul mitocondrial, se produce ultima etapă a catabolismului, după parcurgerea etapelor preliminare de degradare a nutrienţilor. Astfel, în tractul digestiv al organismelor animale se ajunge, de la biomasa consumată, la unităţile monomerice ale macromoleculelor (aminoacizi, monozaharide, acizi graşi) care ajung apoi în celule, în a căror citoplasmă sunt descompuse într-o a doua etapă până la piruvirat. În continuare, piruviratul pătrunde în matrix-ul mitocondrial şi este transformat în grupările acetil ale acetil-coenzimei-A (acetil CoA). Cea mai mare cantitate de acetil CoA rezultă din oxidarea acizilor graşi, al căror conţinut energetic este maxim, comparativ cu al celorlalte unităţi monomerice. Tot în matrix-ul mitocondrial, acetil CoA suferă o serie de transformări – ciclul Krebs –, fiecare transformare fiind catalizată de o enzimă specifică. Ca urmare a acestor transformări, grupările acetil sunt oxidate, rezultând două molecule de CO2 şi de două ori câte doi protoni (H+) şi doi electroni cu energie mare, datorită expulzării lor din legăturile chimice la care participau. Electronii rezultaţi din ciclul Krebs sunt atraşi de moleculele acceptoare de electroni din matrix-ul mitocondrial, fiind apoi preluaţi de alte molecule din membrana mitocondrială internă, a căror afinitate este mai mare. Procesul de acceptare şi apoi cedare a electronilor se repetă, aceştia fiind preluaţi succesiv de şase tipuri de molecule proteice, care sunt dispuse într-o secvenţă spaţială bine definită în membrana mitocondrială. Ca ultim pas, după ce îşi cedează în trepte energia avută iniţial, electronii se combină cu protonii şi cu oxigenul, rezultând molecule de apă. Pierderea treptată a energiei electronilor determină scoaterea în afara matrix-ului mitocondrial a unui număr de protoni care sunt vehiculaţi o dată cu electronii. Apare astfel un gradient electrochimic de pH şi de potenţial electric între matrix (încărcat electric negativ) şi exterior, unde sunt în exces ioni H+ şi există un potenţial electric pozitiv. Cuplajul între procesele redox de acceptare şi pierdere de electroni şi acelea de separare spaţială a protonilor permite ca o parte din energia eliberată în ciclul Krebs să fie stocată iniţial sub forma gradientului electrochimic de pH şi de potenţial electric. Aceşti gradienţi determină o forţă proton-motoare ce împinge protonii spre interiorul mitocondriei. Dar protonii nu pot intra decât prin zone specializate ale membranei mitocondriale, căci în rest aceasta este impermeabilă pentru ei datorită caracterului hidrofob al componenţilor săi. Zonele specializate, prin care protonii pot traversa membrana, sunt complexe enzimatice cu rolul de ATP-sintetaze, în care fluxul entropic de distribuţie omogenă a H+ antrenează procesul antientropic de formare a ATP din ADP şi fosfat anorganic. În acest fel, dezexcitarea în trepte a electronilor, rezultaţi o dată cu dehidrogenarea substraturilor metabolice, se cuplează cu apariţia forţei proto-motoare transmembranare, iar această forţă se cuplează cu fosforilarea, astfel că peste 58 % din energia degajată în procesele de oxidare se regăseşte în legăturile ATP-ului. Forţa proton-motoare determină, prin intermediul ATP–sintetazei mitocondriale, formarea unei legături pirofosforice între ADP şi un fosfat anorganic, conform schemei: ADP + P + He+ → ATP + H2O + Hi+ şi pătrunderea protonilor din exterior în matrix-ul mitocondrial, deplasând echilibrul în sensul formării ATP-ului. 18. În molecula de ATP, legăturile dintre prima şi a doua grupare fosfat, apoi dintre aceasta şi cea de-a treia sunt macroergice, deoarece prin hidroliza acestor legături se eliberează energie utilizabilă pentru antrenarea unor procese endergonice. La pH-ul fiziologic, toate cele patru grupări hidroxil sunt practic disociate, iar hidroliza: ATP4– + H2O → ADP3– + HPO42– + H+ este un proces exergonic (ΔG0 = –31 kJ/mol), în special pentru că repulsia electrostatică dintre grupările fosfat, încărcate negativ, tinde să “arunce” fosfatul terminal. De asemenea, entalpia de sovatare a produşilor este mai mare decât a ionului ATP4–. Molecula de ATP funcţionează ca un acumulator universal, dar pe termen scurt, al energiei chimice căci, practic concomitent cu formarea sa de către ATP–sintetaze, el este hidrolizat de ATP–aze, antrenând desfăşurarea unor reacţii endergonice prin care se formează produşi cu energie liberă mai mare decât a reactanţilor. Aşa se întâmplă în reacţiile de biosinteză, în care cuplajul se realizează de regulă prin formarea unui intermediar fosforilat al unuia din reactanţi, care este astfel activat. Referitor la mecanismul molecular al proceselor cuplate din bioenergetica celulară, trebuie remarcat că există legături fosfatice macroergice şi în alţi compuşi, în afară de ATP, hidroliza acestor legături putând să elibereze fie mai multă, fie mai puţină energie decât hidroliza ATP [14]. De exemplu, ΔG0 = –62 kJ/mol pentru hidroliza fosfo-enol-piruviratului şi numai de –9 kJ/mol pentru hidroliza glicerin-3-fosfatului. Sistemul ATP/ADP constituie însă perechea ideală donor/acceptor de grupări fosforil tocmai pentru că se situează la mijlocul scalei energetice. Având un rol atât de important în organismele biologice, ATP-ul este prezent în toate celulele. Dacă se raportează cantitatea de ATP la conţinutul de apă din celulă, rezultă concentraţii de ordin milimolar. Cantitatea de ATP prezentă la un moment dat în citoplasmă nu poate acoperi nevoile de energie decât un interval de timp foarte scurt. De pildă, într-un organism unicelular care nu se deplasează şi pentru care consumul de energie este implicat aproape exclusiv în reacţiile de biosinteză, tot ATP-ul din celulă ar fi consumat în două secunde. Este evident deci că intensitatea sintezei de ATP trebuie să fie cu atât mai ridicată la organismele pluricelulare, pentru a asigura aprovizionarea continuă cu energie a numeroşilor “utilizatori”. 19. Un alt aspect remarcabil al cuplajelor bioenergetice este posibilitatea desfăşurării lor în sensuri contrare, în funcţie de condiţiile de mediu. Acelaşi complex enzimatic poate funcţiona ca ATP–sintetază, atunci când o sursă de energie liber, aşa cum este forţa proton-motoare, determină fosforilarea, sau ca ATP–ază, atunci când concentraţia de ATP este ridicată şi acest stocator pe termen scurt furnizează energia chimică necesară desfăşurării variatelor funcţiuni celulare. La încărcarea “bateriei” energetice celulare, din acid adenozin monofosforic (AMP) se sintetizează ATP, iar utilizarea energiei stocate în acesta implică trecerea inversă: AMP + 2Pi ↔ ATP + 2H2O Reacţia globală precedentă este de fapt suma dintre fosforilarea ADP-ului şi redistribuirea grupărilor fosfat. 20. “Bateria” celulară este încărcată prin primirea grupărilor fosforil cu potenţial chimic ridicat, capabile să formeze legăturile pirofosforice. Încărcarea este maximă atunci când toată cantitatea de adenilat din sistem ar fi numai ca ATP, şi minimă când ar fi numai ca AMP. Ţinând seama şi de faptul că pentru transformarea în ATP a AMP sunt necesare două grupări fosforil, iar pentru transformarea în ADP este necesară o singură grupare fosforil, rezultă că un mol de ADP poate servi la formarea a ½ moli de ATP. De aceea, ca măsură a gradului de încărcare al sistemului energetic celular, se poate folosi un parametru adimensional – sarcina energetică [8, 15] – în care apar concentraţiile celor trei forme moleculare: [AMP], [ADP] şi [ATP]: sarcina energetică = ([ATP] +1/2[ADP])/([ATP] +[ADP] + [AMP]) Sarcina energetică variază în mod liniar în funcţie de energia metabolică stocată [8]. 21. În general, la nivel submolecular, progresele făcute de BAS nu contrazic principiile fundamentale enunţate cu aproape cinci decenii în urmă de A. Szent-Györgyi [16]: 1) – procesele intime ale vieţii sunt determinate, în ultimă instanţă, de energia electronilor; această energie provine din starea de excitare indusă de lumină în moleculele de clorofilă, fiind apoi cedată sistemelor vii pe porţiuni mai mici sau fragmente; 2) – în sistemele biologice, electronii circulă pe căi închise şi extrem de ordonate ca sens; transportul de electroni în circuit înseamnă, în fond, curent electric; prin urmare, viaţa ar fi “un curent foarte slab de electroni întreţinut de radiaţia solară”; 3) – toate procesele complexe ale metabolismului care se desfăşoară în întuneric nu sunt decât variante ale fluxului primar de electroni; pe lângă clorofilă, care “pompează” electroni în sistemele vii, această proprietate o au şi alte substanţe, una din cele mai importante fiind ATP-ul. 22. Susţinătorii teoriilor vitaliste reproşează BAS că este reducţionistă şi că ostracizează pe oricine trece dincolo de bastioanele biologiei moderne [17]. Dar, până la un punct, reducţionismul fizico-chimic şi-a dovedit din plin eficienţa, căci o multitudine din procesele energetice ce se petrec în lumea vie au putut fi astfel descifrate. Oricine poate specula, cu mai multă sau mai puţină îndreptăţire, că viaţa nu se reduce la un “joc” complicat al atomilor şi moleculelor, sau că ea este mai mult decât “un curent foarte slab de electroni”, dar aceşti atomi, molecule şi electroni sunt alcătuiesc baza materială a vieţii şi, ca atare, modul lor de “funcţionare” trebuie cunoscut, dacă dorim să înţelegem viul sub multiplele lui aspecte. Raportul dintre BAS şi BNC nu ar trebui gândit ca unul antagonic, ci ca unul de complementaritate, iar constituirea unei veritabile Bioenergetici ar fi rezultatul sinergic al îmbinării elementelor, dovedite fără dubiu ca valabile, conţinute în cele două modalităţi de abordare a fenomenologiei biologice. De altfel, demersul având la bază concepţia chimico-fizicalistă este departe de a-şi fi epuizat posibilităţile. Pe lângă preocupările devenite clasice, există tentative de abordare a fenomenelor energetice din lumea vie şi din alte perspective, cum ar fi: teoria vibraţiilor coerente în structurile biologice, ipotezele privind rolul solitonilor în transportul energiei, ipoteza bioplasmei, studiul proprietăţilor semiconductoare/supraconductoare ale formaţiunilor bio-organice, cercetarea radiaţiilor biofotonice, energia vidului etc. Ca ilustrare, în continuare este prezentată foarte succint teoria lui H. Fröhlich privind vibraţiile electrice coerente în sistemele vii. 23. Unele din cele mai interesante proprietăţi descrise de fizica materialelor pot fi explicate în termenii comportamentului colectiv (cooperativ) al atomilor şi moleculelor, asociat de obicei cu un anume tip de ordine la distanţă, ce apare cel mai frecvent într-un pattern spaţial definit. Un tip de ordine la distanţă este cel întâlnit în superfluiditate şi în supraconductibilitate, şi este strâns legat de conceptul de coerenţă: corelaţia de fază la distanţă. Superfluidele şi supraconductorii suferă, la temperaturi foarte joase, tranziţii de fază care le conferă, respectiv, vâscozitate zero şi conductibilitate electrică zero. Cel mai simpul model care să descrie acest tip de tranziţie este aşa-numita “condensare Bose-Einstein” a unui gaz cuantic de bosoni (particule cu spin întreg), în care – pe măsura scăderii temperaturii – din ce în ce mai multe particule trec (“condensează”) într-o aceeaşi stare cuantică. La prima vedere, s-ar părea că tipul acesta de ordine, care apare la temperaturi foarte scăzute, nu este relevant pentru biologie. Totuşi, fizicianul britanic Herbert Fröhlich a reuşit să arate că, în condiţii adecvate, care se întâlnesc în structurile vii, un fenomen similar condensării Bose-Einstein se poate produce în substanţe ce posedă moduri longitudinale de vibraţii electrice [18, 19]. Dacă se furnizează energie acestor moduri vibratorii, se atinge o stare staţionară în care conţinutul energetic al modurilor de vibraţie electrică este mai mare decât la echilibrul termic. Acest exces energetic este “canalizat” într-un singur mod de vibraţie – ca în condensarea Bose-Einstein – cu condiţia ca furnizarea de energie să depăşească o valoare critică. În aceste circumstanţe, o furnizare randomizată de energie cu o anumită rată nu mai este complet termalizată, ci este utilizată parţial pentru menţinerea în sistem a unor unde electromagnetice coerente, prin corelaţii de fază la distanţă. În teoria sa, Fröhlich porneşte de la constatările privind proprietăţile dielectrice deosebite ale unor componenţi structurali importanţi din sistemele vii. Astfel, membrana celulară este un strat puternic polarizat (de un câmp electric foarte intens de ordinul a 105 V/m), a cărui vibraţie generează oscilaţii electrice cu frecvenţe de 1011 – 1012 Hz. De asemenea, macromoleculele biologice au proprietăţi intens dipolare (în special din cauza legăturilor de hidrogen), conformaţiile de tip alfa-helix prezentând oscilaţii dipolare colective în acelaşi domeniu de frecvenţe. Alte surse de oscilaţii dipolare din gama respectivă de frecvenţe pot fi constituite de electronii nelocalizaţi din unele regiuni ale celulei vii. Pentru astfel de structuri, Fröhlich demonstrează că, dacă anumite condiţii sunt satisfăcute, furnizarea de energie (metabolică sau de alt gen) la o rată P conduce la excitarea coerentă a unui singur mod de vibraţie, în cazul în care P depăşeşte o valoare de prag P0. Această excitaţie poate avea consecinţe biologice notabile. Dacă, în particular, efectul biologic constă dintr-un număr de evenimente înlănţuite, dintre care numai unul,particular este stimulat de excitarea coerentă, în vreme ce celelalte sunt independente de excitare, atunci rata R a efectului depinde de P după relaţia (din19]): R = [a(P – P0)n]/[1 + b(P – P0)n] unde a, b şi n > 1 sunt constante pozitive. Dacă PM este contribuţia metabolică la P, iar Pm este o contribuţie suplimentară externă sau internă (deci P = PM + Pm), şi presupunem că sistemul biologic este pregătit pentru evenimentul particular prin furnizarea de energie la o rată Pm = P0 – p (doar cu puţin sub valoarea critică P0), atunci o rată mică Pm > p va declanşa evenimentul. Trebuie subliniat în acest context că energia necesară pentru răspunsul biologic la un impact extern foarte mic (de exemplu, vederea în condiţii de iluminare foarte slabe) este întotdeauna disponibilă pentru sistemul biologic; impactul extern nu face decât să declanşeze evenimentul.
Argumente în favoarea teoriei lui Fröhlich au fost aduse în principal de unele rezultate experimentale referitoare la efectele netermice ale microundelor asupra organismelor biologice.
Bibliografie
1. I. Mamulaş – “Cibernetica şi categoriile ştiinţifico-filozofice viu-neviu”, în: volumul colectiv: “Cibernetica aplicată”, Editura Academiei, Bucureşti, 1985.
2. A. Szent-Györgyi – “Bioenergetics”, SCIENCE, vol. 124, no. 3227, 873–875, 1956.
3. A. Szent-Györgyi – “Bioenergetics”, Academic Press, New York, 1957.
4. L. F. Maire, J. D. LaMothe – “Soviet and Czechoslovakian Parapsychology Research”, Defense Intelligence Agency (USA), Report DST-180S-387-75, September 1975.
5. F. Dörr – “Energetic and Statistical Relations”, în: W. Hope, W. Lohmann, H. Markl, H. Ziegler (eds.) – “Biophysics”, Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg, New York, Tokyo, 1983.
6. D. G. Nicholls, S. J. Fergusson – “Bioenergetics 2”, Academic Press, London, San Diego, New York, Boston, Sydney, Tokyo, Toronto, 1993.
7. E. Schnepf – “The Structure of Cells (Prokaryotes, Eukaryotes)”, în: W. Hope, W. Lohmann, H. Markl, H. Ziegler (eds.) – “Biophysics”, Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg, New York, Tokyo, 1983.
8. D. G. Mărgineanu – “Energetica lumii vii”, Edimpex, Bucureşti, 1992.
9. R. Alexander, G. Goldspink – “Mechanics and Energetics of Animal Locomotion”, Chapman & Hall, London, 1977.
10. World Meteorological Organization – “The Physical Basis of Climate and Climate Modelling”, GARP Publ. Ser. No. 16, 1975.
11. P. Glansdorff, I. Prigogine – “Thermodynamic Theory of Structure, Stability and Fluctuations”, Wiley-Interscience, London, 1971.
12. M. Eigen – “Steps Toward Life”, Oxford University Press, 1992.
13. G. Renger – “Biological Energy Conservation”, în: W. Hope, W. Lohmann, H. Markl, H. Ziegler (eds.) – “Biophysics”, Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg, New York, Tokyo, 1983.
14. J. -H. Weil – “Biochimie generale”, Masson, Paris, 1990.
15. V. Vasilescu – “Biofizica moleculară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.
16. A. Szent-Györgyi – “Introduction to Submolecular Biology”, New York, London, 1960.
17. M. Lipkind – “Application of the Theory of Biological Field by A. Gurwitsch to the Problem of Consciousness”, în: C. Zhang, F. A. Popp, M. Bischof (eds.) – “Current Development of Biophysics”, Hangzhou University Press, 1996.
18. H. Fröhlich, F. Kremer – “Excitations in Biological Systems”, Springer Verlag, Berlin, Heidelberg, 1983.
19. H. Fröhlich (ed.) – “Biological Coherence to External Stimuli”, Springer Verlag, Berlin, Heidelberg, 1988.

II. CÂTE CEVA DESPRE BIOENERGETICA NECONVENŢIONALĂ
1. Potrivit concepţiilor vitaliste, fenomenul vieţii nu este total comprehensibil în termeni pur materiali, în fiinţele vii existând “ceva” imaterial (o vis vitalis) care le deosebeşte de corpurile şi sistemele neînsufleţite – acest “ceva” reprezentând astfel diferenţa specifică în definirea vieţii (v. cap. 9). Concepţiile vitaliste (v. cap. 1) au o istorie îndelungată şi sinuoasă, ale cărei începuturi le găsim, practic, în toate culturile străvechi şi tradiţionale, pentru ca apoi aceste concepţii să pătrundă în mediile intelectuale, fie ca paradigme oficializate, fie ca nişte “curenţi subterani” de idei opuşi concepţiilor filozofice şi/sau ştiinţifice.
La chimiştii din primele decenii ale secolului al XIX-lea, vitalismul se manifesta îndeosebi ca negare a posibilităţii de a se obţine pe cale artificială substanţe organice. După realizarea în condiţii de laborator a primelor sinteze organice, vitalismul rămânea să se sprijine pe imposibilitatea creării, tot în condiţii de laborator, a vieţii. Într-o lucrare publicată în 1844, Justus von Liebig argumenta în acest sens: "Sub influenţa unei cauze nechimice (forţa vitală), în organism acţionează şi forţe chimice. Numai datorită acestei cauze dominante, şi nu de la sine, elementele se combină formând substanţe (...) în acelaşi mod cum în afara organismului le face să se combine voinţa raţională a chimistului. Reuşim să obţinem (...) toate acele substanţe care nu au nici un fel de proprietăţi vitale, ci numai proprietăţi chimice, ale căror formă şi structură le determină forţa neorganică. Dar chimia nu va putea niciodată să obţină în laborator celule, fibre musculare, nervi, adică vreuna din părţile cu adevărat organice, dotate cu proprietăţi vitale, ale organismului" (citat după [1], p. 73 – 74).
Progresele făcute apoi de fizică (îndeosebi descoperirea legii conservării energiei şi consecinţele ei termodinamice), biologie, fiziologie şi biochimie au determinat un recul al vitalismului, în paralel cu impunerea ideii că nu există nici o diferenţă principială între energia ce pune în lucru o maşină mecano-termică sau una termo-chimică şi aceea care acţionează “maşina” biologică. Dar tocmai acest reducţionism fizico-chimicalist, prin contra-reacţie, a menţinut şi chiar resuscitat concepţii de natură vitalistă în anumite cercuri, de la H. Driesch (cu ale sale entelechii) până la doctrinele de tip New Age de astăzi.
De regulă, vitaliştii nu neagă importanţa factorilor fizici şi chimici în funcţionarea viului, însă consideră că esenţa acestuia este conferită de o “energie” specială, aparte de cele cunoscute de fizică, şi pe care o denumesc în diferite chipuri, termenul de “bioenergie” fiind doar unul de dată mai recentă.
Interesul faţă de BNC, mai ales pentru publicul larg, este determinat în primul rând de eventualele/presupusele aplicaţii medicale oferite de aceasta. În ultimă instanţă, diferitele concepţii/ doctrine/ sisteme – mai mult sau mai puţin originale – încadrabile în ceea ce am numit “bioenergetică neconvenţională” nu sunt altceva decât tot atâtea doctrine terapeutice. Unele dintre ele pornesc de la ideea existenţei unei “energii” cu caracter fundamental şi universal, din care derivă alte forme de energie, înclusiv cea specifică viului. În cele ce urmează ne vom referi la câteva asemenea concepţii.
2. Este dificil de stabilit cu precizie cine a folosit pentru prima oară termenii de “bioenergie” şi “bioenergetică”. Psihoterapeutul american Alexander Lowen [2, 3] pretinde a fi utilizat cel dintâi, încă de prin anii 1950, conceptul de bioenergie ca stând la baza unei metode psiho-terapeutice elaborată de el şi botezată “analiză bioenergetică” (bioenergetic analysis), metodă ce porneşte de la principiul că “procesul energetic din organism” influenţează atât spiritul, cât şi corpul. “Noi lucrăm – spune Lowen – cu ipoteza că există, în corpul uman, o singură energie fundamentală care se manifestă atât în fenomenele psihice cât şi în mişcarea somatică. Numim această energie, simplu, ‘bioenergie’. Procesele psihice ca şi procesele somatice sunt determinate de funcţionarea acestei bioenergii. Toate procesele vieţii pot fi reduse la manifestări ale acestei bioenergii” [2, p. 18].
Aplicarea metodei lui Lowen urmăreşte conştientizarea “curenţilor vegetativi (bioenergetici)” care circulă prin interiorul corpului uman, resimţirea acestora, înţelegerea disfuncţionalităţii lor şi restaurarea armoniei corp/suflet prin înlăturarea inhibiţiilor şi desferecarea “fluxului bioenergetic”. În şedinţele (de cele mai multe ori colective) de bioenergetic analysis, tensiunile musculare şi nervoase se diminuează prin tehnici speciale de respiraţie şi relaxare, amintirile represate ies la suprafaţă şi circulaţia “energiei” se reechilibrează, ducând la vindecarea sau ameliorarea stării pacientului.
3. Un precursor al multor “bioenergeticieni neconvenţionali” occidentali de azi şi de ieri poate fi considerat Franz Anton Mesmer (1734 – 1815), cu al său magnetism animal.
Născut la Iznang, pe malul lacului Constanza, Mesmer a făcut studii teologice, după care a intrat la Şcoala de medicină din Viena. Acolo şi-a susţinut în 1766 teza intitulată "De inflexu planetarum in corpus humanum", în care, sub înrâurirea astrologiei medievale, descria acţiunile corpurilor cereşti asupra corpului uman. El susţinea că o putere misterioasă, revărsată prin spaţiile cereşti, influenţează substanţa lăuntrică a oricărei materii, că un eter primordial, un fluid impalpabil, numit de Mesmer “gravitas universalis” străbate întregul cosmos, şi deci şi pe om. În special Soarele şi Luna – afirma el – exercită o acţiune directă şi continuă asupra sistemului nervos prin intermediul acestui fluid ce se insinuează în substanţa nervilor. Individul supus acestei acţiuni suferă efecte alternative de intensiune (tensiunea internă aflată la momentul de intensitate maximă) şi de remisiune, comparabile cu fluxul şi refluxul mareelor. “Mesmer atribuia ciclul menstrual al femeilor şi periodicitatea anumitor boli cronice acestui magnetism planetar” [4, p. 278].
În 1774, Mesmer află despre efectele curative pe care le-ar avea aplicarea magneţilor pe corpurile bolnavilor şi se dedică tratamentelor de acest tip. Destul de repede, el ajunge la concluzia că ameliorarea stărilor pacienţilor “se datora mai puţin magneţilor, cât unei forţe mai puternice al cărei agent era chiar el. Din acest moment datează descoperirea magnetismului animal, superior magnetismului mineral, pe care a expus-o în «Lettre à un médecin étranger» («Scrisoare către un medic străin», din 5 ianuarie 1775” [4, p. 279]. În respectiva scrisoare, Mesmer făcea analogii între magnetismul animal (conceput ca un fluid inefabil, nesesizabil direct), pe de o parte, şi magnetismul mineral şi electricitate pe de altă parte. Teoria magnetismului animal este din nou prezentată într-un opuscul publicat în 1779, sub forma a 27 de “propoziţii”:
“1. Există o influenţă mutuală între corpurile cereşti, Terra şi corpurile însufleţite.
2. Intermediarul acestei influenţe este un fluid universal răspândit şi continuu, fără goluri, a cărui subtilitate nu permite nici o comparaţie, şi care, prin natura sa, este susceptibil de a primi, propaga şi comunica toate impresiunile mişcării.
3. Această acţiune reciprocă este supusă la legi mecanice, necunoscute până în prezent.
4. Din această acţiune rezultă efecte alternative, care pot fi considerate ca un flux şi reflux.
5. Acest flux şi acest reflux sunt mai mult sau mai puţin generale, mai mult sau mai puţin particulare, mai mult sau mai puţin compuse, după natura cauzelor care le determină.
6. Tocmai prin această acţiune (cea mai universală din cele pe care ni le oferă Natura) se exercită relaţiile de activitate între corpurile celeste, Terra şi părţile sale constitutive.
7. Proprietăţile materiei şi ale corpurilor organizate depind de această acţiune.
8. Corpul animal suferă efectele alternative ale acestui agent; şi acesta, insinuându-se în substanţa nervilor, îi afectează imediat.
9. În corpul omenesc se manifestă cu precădere proprietăţi analoage cu cele ale magnetului; se disting poli la fel de diferiţi şi opuşi care pot fi comunicaţi, schimbaţi, distruşi şi întăriţi; chiar şi fenomenul înclinării poate fi observat.
10. Proprietatea corpului animal, care îl face susceptibil la influenţa corpurilor cereşti şi de acţiune reciprocă cu cele care îl înconjoară, manifestată prin analogie cu magnetul, m-a determinat s-o numesc MAGNETISM ANIMAL.
11. Acţiunea şi virtutea magnetismului animal, astfel caracterizat, pot fi comunicate altor corpuri animate şi inanimate. Şi unele şi celelalte sunt mai mult sau mai puţin susceptibile de aşa ceva.
12. Această acţiune şi această virtute pot fi întărite şi propagate de aceleaşi corpuri.
13. Se constată prin experiment curgerea unei materii care penetrează cu subtilitate toate corpurile, fără a pierde notabil din activitatea sa.
14. Acţiunea sa are loc la distanţă mare, fără ajutorul vreunui corp intermediar.
15. Ea este sporită şi reflectată de oglinzi, la fel ca lumina.
16. Ea este comunicată, propagată şi întărită de sunet.
17. Această virtute magnetică poate fi acumulată, concentrată şi transportată.
18. Corpurile animate, spun eu, nu sunt în egală măsură susceptibile la acţiunea şi virtutea magnetismului; există chiar unele, deşi foarte puţine, care au o proprietate atât de contrară încât singură prezenţa lor distruge toate efectele acestui magnetism în celelalte corpuri.
19. Această virtute contrară penetrează de asemenea toate corpurile; şi ea poate fi comunicată, propagată, acumulată, concentrată şi transportată, reflectată de oglinzi şi propagată de sunet; ceea ce constituie nu numai o privare, dar şi o virtute opusă pozitivă.
20. Magnetul, fie natural, fie artificial, este, la fel ca celelalte corpuri, susceptibil de magnetism animal, şi chiar de virtute opusă, fără ca, şi într-un caz şi celălalt, acţiunea sa asupra fierului şi acului de busolă să sufere vreo modificare; ceea ce dovedeşte că principiul magnetismului animal diferă esenţal de cel al magnetismului mineral.
21. Acest sistem [teoria magnetismului animal – n. n.] va furniza noi clarificări asupra naturii focului şi luminii, precum şi în teoria atracţiei, a fluxului şi refluxului, a magnetului şi a electricităţii.
22. Va face cunoscut că magnetul şi electricitatea artificială nu au, în ce priveşte maladiile, decât proprietăţi comune cu mai mulţi alţi agenţi pe care Natura ni-i oferă; şi că, dacă rezultă unele efecte utile ale administrării lor, acestea sunt datorate magnetismului animal.
23. Se va recunoaşte prin fapte, după regulile practice pe care le-am stabilit, că acest principiu poate vindeca imediat bolile de nervi şi indirect pe celelalte.
24. Că, cu ajutorul lui, medicul este lămurit în ce priveşte folosirea medicamentelor; că le perfecţionează acţiunea şi că provoacă şi dirijează crizele salutare astfel încât să le stăpânească.
25. Comunicând metoda mea, voi demonstra printr-o nouă teorie a maladiilor, utilitatea universală a principiului pe care li-l opun.
26. Cu această cunoaştere, medicul va judeca cu siguranţă asupra originii, naturii şi evoluţiei maladiilor, chiar al celor mai complicate; el va împiedica agravarea lor şi va izbuti să le vindece, fără să expună vreodată bolnavul la efecte periculoase sau urmări neplăcute, indiferent de vârstă, temperament şi sex. Chiar şi femeile gravide se vor bucura de acelaşi avantaj.
27. În sfârşit, această doctrină îl va pune pe medic în postura de a judeca bine în ce priveşte gradul de sănătate al fiecărui individ şi de a-l feri de bolile la care ar putea fi expus. Astfel, arta vindecării va ajunge la cea mai înaltă perfecţiune a sa” [5, p. 74 – 83].
Concepţia despre patogenie a lui Mesmer se rezuma astfel: “Nu există decât o boală şi un remediu. Perfecta armonie a tuturor organelor noastre şi a funcţiunilor lor constituie sănătatea. Boala nu este decât dereglarea acestei armonii” [6]. Terapeutica prin intermediul magnetismului animal, destinată să refacă armonia tulburată, caută să provoace în bolnav o criză: “O boală nu poate fi vindecată fără criză; criza este un efort al naturii împotriva bolii. (...) Când natura este incapabilă să provoace crize, ea este ajutată de magnetism care, pus în mişcare prin mijloacele indicate, operează împreună cu ea revoluţia dorită. Criza este salutară când, după ce a trecut prin ea, bolnavul simte o îmbunătăţire şi o uşurare evidente” [6].
Fluidul universal subtil în care sunt scufundate toate corpurile circulă prin acestea prin curenţi care intră şi ies. Mesmer numeşte poli punctele de scurgere sau de intrare a curenţilor tonici şi conductori obiectele unghiulare sau ascuţite capabile să propage aceşti curenţi.
Iată cum decurgea o şedinţă terapeutică a lui Mesmer: “Se aşeza în faţa bolnavului, îşi punea mâinile pe umerii lui şi le cobora de-a lungul braţelor până la vârful degetelor, ţinându-i apoi o clipă degetele mari; repeta acest lucru de două sau trei ori, după care îi făcea 'pase longitudinale' de la cap până la picioare. Toate acestea cu scopul de a pune în armonie curentele care intrau şi cele care ieşeau, ale vindecătorului, şi ale pacientului. Apoi, Mesmer căuta locul şi cauza bolii, palpând regiunea abdominală căci credea: «Sediul celor mai multe boli se află de obicei în viscerele din abdomen: stomac, splină, ficat, epiplon, mezenter, rinichi iar la femeie în uter şi anexele lui» (citat după [6] – n. n.). Mesmer palpa corpul cu degetul mare şi arătătorul sau cu palma, sau cu două degete unite, sau cu cle cinci degete îndoite descriind o linie pe partea care urma să fie palpată şi urmând direcţia nervilor. Sonda plexul ca să provoace o reacţie ce putea să-i indice locul precis al răului. Pentru pasele 'longitudinale' se folosea de un beţişor din sticlă sau din oţel având unul din vârfuri retezat.
De cum stabilea diagnosticul, Mesmer palpa fără încetare zona reperată provocând în această zonă dureri simptomatice, până când acestea ajungeau la stadiul de criză. Palparea lui nu semăna cu un masaj, el spunând dimpotrivă că palparea de la mică distanţă, la câţiva centimetri de corp, avea cel mai mare efect. Ca să 'opună un pol celuilalt', când atingea cu mâna dreaptă capul, pieptul sau abdomenul unui pacient, atingea cu mâna stângă şi locurile corespunzătoare din spate. Multiplica curentele în funcţie de afecţiunile pe care le avea de tratat: epilepsie, apoplexie, astmă, migrene, ulceraţii etc. 'Magnetizarea cu un curent mare' se făcea cu cele cinci degete reunite în formă de piramidă. Singurele sale medicamente erau crema de tartru şi vomitivele uşoare” [4, p. 281 – 282].
Mesmer nu a pretins niciodată că ar fi avut privilegiul vreunui har special; credea că ceea ce punea el în lucru era o proprietate a materiei organizate şi afirma că oricine avea un “magnetism” curativ. În virtutea acestui principiu, a condus şedinţe de tratamente colective în cursul cărora bolnavii se “magnetizau” unii pe alţii, aşezaţi în jurul unui hârdău plin cu apă şi conţinând pilitură de fier, punându-şi pe locul dureros una din sforile sau tijele metalice care ieşeau din acel recipient enorm. În acelaşi timp făceau “lanţul” atingându-se cu degetele mari de la mâini sau cu picioarelor. Perdelele erau trase, temperatura menţinută la un nivel constant. Mesmer, îmbrăcat într-o robă de mătase liliachie, atingea cu o baghetă de fier zonele bolnave ale pacinţilor săi. Nu de puţine ori, efectul imediat al unor astfel de şedinţe colective (la care puteau participa mai mult de treizeci de persoane) era producerea de stări convulsionare sau de leşinuri la unii pacienţi.
Desigur că asemenea scene nu puteau fi pe placul comunităţii şttinţifico-medicale. De altfel, întreaga teorie a lui Mesmer despre “magnetismul animal” a fost şi este respinsă de ştiinţa oficială. În prezent se consideră că eventualele reuşite terapeutice ale lui Mesmer se datorau exclusiv autosugestiei, sugestiei sau hipnozei, adică unui soi de ceea ce astăzi se numeşte psihoterapie.
4. Teoria magnetismului animal reprezintă un fel de arhetip pentru multe din bioenergeticile neconvenţionale occidentale (pe care, pe unele dintre ele, s-au altoit elemente din doctrine extrem-orientale). În ultimă instanţă, tezele principale ale lui Mesmer, aşa cum rezultă din [5] şi [6] sunt următoarele:
– un “fluid” subtil inefabil, umple universul, penetrând toate corpurile şi acţionând în mod specific, prin curenţi fluidici ce intră/ies în/din anumite zone/puncte, în organismele vii;
– fluidul respectiv relaţionează fiinţa umană cu mediul înconjurător (inclusiv cu cel cosmic, precum şi cu alţi oameni)
– maladia rezultă dintr-o repartiţie dezechilibrată a acestui fluid în corpul uman, vindecarea constând în restaurarea echilibrului şi armoniei circulaţiei fluidului în organism;
– prin tehnici anume, acest fluid poate fi canalizat, stocat şi transmis la distanţă în vederea unor acţiuni terapeutice.
Dacă înlocuim termenul de “fluid” – sau de “virtute magnetică” ori altele asemenea din vocabularul lui Mesmer – cu cel modern (şi mai “ştiinţific”) de “energie subtilă” ori “bioenergie” (sau echivalenţi), vom observa că tezele lui Mesmer nu sunt diferite decât în detalii şi nuanţe de cele ale bioenergeticienilor neconvenţionali.
5. Activitatea clinică a lui Wilhelm Reich (1897 – 1957 – psihiatru austriac, elev al lui Sigmund Freud – l-a condus, în anii 1923 – 1927, la observarea a ceea ce el numea “curenţii vegetativi ai energiei emoţionale”, care s-ar produce în organismele sănătoase în timpul stărilor de relaxare, ca urmare a unei puternice eliberări emoţionale, sau după orgasm. Exprimarea liberă, neinhibată, a emoţiei, precum şi excitarea sexuală naturală şi satisfacţia din timpul orgasmului au fost identificate de Reich ca efecte ale fluxurilor energetice circulând nestânjenite în corp. În cazurile în care emoţiile sunt represate, în condiţii de stres puternic sau în abstinenţa sexuală cronică, Reich identifica la persoanele respective o rigidizare neuromusculară cronică şi o desensibilizare a corpului, pe lângă modificări ale ritmului respirator şi reducerea capacităţii de comunicare. El mai susţinea că orgasmul joacă un rol central reglator în “economia energetică” a individului, ca mijloc de descărcare periodică a “tensiunilor energetice” acumulate. Reich a dezvoltat tehnici terapeutice (din care s-a inspirat A. Lowen) pentru desferecarea energiilor emoţionale represate la pacienţii săi, tehnici care conduceau la eliberarea simţămintelor mult timp înăbuşite, şi la o mai mare capacitate de a simţi plăcerea de a trăi.
Observaţiile privind comportamentul uman, stările emoţionale, procesualitatea orgasmică şi “curenţii vegetativi” i-au sugerat lui Reich, în jurul anului 1936, ideea că există curenţi de energie biologică, prezenţi în toate fiinţele vii, formaţi din “bioni” (bions), un fel de “vezicule energetice” care radiază lumină albastră şi pe care susţinea că le-a pus în evidenţă prin experimente de microscopie [8]. Ulterior, Reich renunţă la conceptul de bion şi îl crează pe cel de energie orgonică (orgone energy), sau, simplu, “orgon” (orgone) [8 – 11].
În concepţia lui Reich şi a adepţilor lui, “energia orgonică este energia cosmică a vieţii, forţa fundamentală creativă cunoscută oamenilor în contact direct cu natura” [12, p. 11]. Proprietăţile acestei presupuse energii orgonice ar fi următoarele:
“(...) energia orgonică încarcă şi iradiază de la orice substanţă vie şi nevie. Ea poate penetra prin toate formele de materie, deşi cu viteze diferite. Toate materialele afectează energia orgonică, atrăgând-o şi absorbind-o, sau respingând-o ori reflectând-o. Orgonul poate fi văzut, simţit, măsurat şi fotografiat. Este o energie fizică, reală, şi nu vreo forţă ipotetică, metaforică.
Orgonul există într-o formă liberă în atmosferă şi în vidul spaţiului. Este excitabil, compresibil şi pulsatil în mod spontan, capabil de expansiune şi contracţie. Sarcina orgonică dintr-un mediu dat sau dintr-o substanţă va varia în timp, de obicei într-un mod ciclic. Orgonul este cel mai puternic atras de structurile vii, de apă şi de el însuşi. Energia orgonică poate curge dintr-un loc în altul din atmosferă, dar în general menţine un flux de la vest la est, urmând rotaţia Pământului cu o viteză ceva mai mare. Este un mediu omniprezent, un ocean cosmic de energie dinamică, în mişcare, care interconectează întregul univers; toate creaturile vii, sistemele meteorologice şi planetele răspund la pulsaţiile şi mişcările lui. Orgonul este legat, dar foarte diferit, de alte forme de energie. El poate, de pildă, să imprime o sarcină magnetică conductorilor feromagnetici, dar nu este magnetic în sine. La fel, poate imprima o sarcină electrostatică izolatorilor, dar natura lui nu este în întregime electrostatică. Este puternic perturbat de prezenţa materialelor radioactive sau a electromagnetismului agresiv, într-un mod foarte asemănător cu protoplasma iritată. Poate fi înregistrat cu contoare Geiger special adaptate. Orgonul este de asemenea mediul prin care sunt transmise perturbaţiile electromagnetice, cam în felul vechiului concept de eter, deşi el însuşi nu este electromagnetic în esenţă.
Fluxul energiei orgonice în atmosfera Pământului determină modificări în pattern-rile circulaţiei aerului; funcţiunile energiei orgonice atmosferice se află la baza formării potenţialelor de furtuni şi influenţează temperatura, presiunea şi umiditatea aerului. Funcţiunile energiei orgonice cosmice afectează fenomenele gravitaţionale şi solare. Totuşi, energia orgonică fără masă nu este nici unul din aceşti factori fizico-chimici, nici chiar suma lor. Proprietăţile energiei orgonice se obţin mai degrabă din viaţa însăşi, într-o manieră similară cu mai vechile concepte de ‘forţă vitală’ sau ‘elan vital’; dar, spre deosebire de aceste concepte mai vechi, s-a descoperit că orgonul există într-o formă fără masă, în atmosferă şi în spaţiu. Este energia vitală cosmică primordială, fundamentală, în timp ce toate celelalte forme de energie sunt de o natură secundară.
În lumea vie, funcţiunile energiei orgonice stau la baza proceselor vitale majore; pulsaţiile, fluxul şi sarcina energiei orgonice biologice determină mişcările, acţiunile şi comportamentul protoplasmei şi ţesuturilor, precum şi intensitatea fenomenelor ‘bioelectrice’. Emoţia este fluxul şi refluxul, încărcarea şi descărcarea orgonului în interiorul unui organism, la fel cum clima este fluxul şi refluxul, încărcarea şi descărcarea orgonului în atmosferă. Atât organismul cât şi clima reacţionează la caracterul predominant şi starea energiei vitale. Energia orgonică străbate întreaga creaţie, microbii, animalele, norii de furtună, uraganele şi galaxiile. Nu numai că energia orgonică încarcă şi animă lumea naturală; noi suntem scufundaţi într-o mare de orgon, aşa cum un peşte este scufundat în apă. Mai mult, el este mediul care comunică emoţia şi percepţia, prin care suntem conectaţi la cosmos şi ne înrudeşte cu tot ceea ce este viu” [12, p. 11 – 12].
W. Reich susţinea că energia orgonică poate fi extrasă din atmosferă cu ajutorul “acumulatorilor de energie orgonică” şi folosită în tratamentul oricărei afecţiuni fizice sau psihice. Un acumulator de energie orgonică este o incintă, de dimensiuni corespunzătoare, ai cărei pereţi sunt confecţionaţi din straturi succesive metalice – transmiţătoare pentru orgon – şi nemetalice (dielectrice) – care absorb energia orgonică. Cu cât sunt mai multe straturi metal–nemetal, cu atât se acumulează mai multă energie orgonică (creşte “sarcina orgonică”) în incintă.
Printre efectele fizice, fiziologice şi biologice despre care se afirmă că ar fi produse de “sarcinile orgonice” puternice din acumulatorii de energie orgonică se numără [8, 10, 12]:
a). efecte fizice:
– creşterea uşoară a temperaturii aerului;
– descărcarea mai lentă a electroscoapelor;
– creşterea umidităţii şi scăderea ratei de evaporare a apei;
– creşterea gradului de ionizare a aerului;
– perturbarea undelor electromagnetice;
b). efecte fiziologice, biologice şi terapeutice:
– efect vagotonic;
– senzaţii de furnicături şi de încălzire la suprafaţa pielii;
– intensificarea circulaţiei sanguine periferice;
– creşterea temperaturii corporale;
– scăderea presiunii arteriale şi a ritmului cardiac;
– stimularea germinaţiei şi a dezvoltării organismelor vegetale;
– creşterea ratelor de dezvoltare a ţesuturilor;
– creşterea ratei de vindecare a rănilor;
– creşterea imunităţii;
– vindecarea unor forme de cancer;
– ameliorarea afecţiunilor psihice.
Ştiinţa academică respinge aserţiunile lui Reich şi ale continuatorilor săi, considerând că lipsesc dovezile experimentale şi teoretice indubitabile [13].
6. În spiritualitatea hindusă, unul din conceptele esenţiale este cel de prana. Termen sanskrit, prana este tradus de obicei prin termeni ca: vitalitate, energie vitală, forţa vieţii, forţă vitală universală etc. Conform vechilor învăţături indiene, prana este puterea divină care acţionează în akasha, unul din elementele fundamentale ale universului. Akasha (sau akasa) este, “în hinduism şi budism, principiul vital atotcuprinzător sau spaţiul atotcuprinzător al universului. Akasha este termenul sanscrit pentru ‘spaţiu atotcuprinzător’. În hinduism, akasha este considerat substanţa eter, al cincilea şi cel mai subtil element. Akasha permează orice lucru din univers şi este vehiculul pentru sunet şi întreaga viaţă. În practica yoga, akasha este unul din cele trei principii universale, alături de prana (‘respiraţia vieţii’) şi ‘mintea creativă’, care formează o trinitate de surse pentru puterile magice şi psihice, şi care sunt imanente tuturor lucrurilor începând cu regnul mineral, peste tot în umivers. (…) În budism, akasha nu este eter ci spaţiu, care e de două feluri. Unul este spaţiul limitat de material şi asociat cu ‘skandas’ sau ‘agregatele’ ce formează personalitatea: formă fizică, senzaţie, percepţie, formaţiuni mentale şi conştiinţă. Celălalt este spaţiul nelimitat, dincolo de orice descriere, nelegat de material deşi este conţinătorul tuturor lucrurilor materiale” [14, p. 3].
Conform vechilor învăţături hinduse “universul îmsuşi este fabricat din akasha prin puterea pranei; înaintea existenţei era nonexistenţa, care nu era un gol, ci prana. Aceasta este sufletul energiei, esenţa oricărei mişcări, forţe şi puteri din orice lucru. (…) Este parte a tuturor formelor de viaţă, de la cea mai simplă protoplasmă până la cea mai complexă fiinţă. Este parte a fiecărui obiect inanimat ca forţă vie. Prana permează toate formele materiei, dar ea însăşi nu este materie. (…) Atunci când o fiinţă sau o substanţă materială ajunge la sfârşitul ciclului său de viaţă, se dizolvă înapoi în prana. (…) corpul uman menţine un depozit de prana, care acţionează ca ‘bio-motorul’ vital al corpului. Prana personală este în permanent contact furnizorul infinit de prana universală. (...) prana nu este respiraţie, dar se manifestă în respiraţie şi e în relaţie cu ‘vayu’, elementul aerului şi mişcării. ‘Pranayama’, controlul fluxului de prana prin respiraţie ritmică este esenţială în yoga. (...) Yoghinul sporeşte prana, îmbunătăţind astfel sănătatea şi vitalitatea şi devenind capabil de remarcabile performanţe fizice. Pranayama controlează de asemenea spiritul, care la rândul lui controlează pranayama. În timpul vieţii, spiritul păstrează prana în corp; în momentul morţii, atât spiritul cât şi prana părăsesc simultan corpul” [14, p 626 – 627].
Prana se manifestă în corpul fizic uman în cinci forme principale, fiecare responsabilă de anumite aspecte al metabolismului şi ale funcţionării senzoriale. În vechea scriere Prashnopanishad stă scris: La fel cum un împărat îşi plasează demnitarii în diferite părţi ale împărăţiei pentru a le guverna, prana principală distribuie funcţii către pranas inferioare. Prana însăşi se găseşte în ochi, urechi, gură şi nas; apana este localizată în organele de reproducere şi excreţie; samana stă în stomac şi guvernează digestia; vyana se deplasează în nadis (v. mai jos – n. n.) iar udana se află în nadi-ul ce străbate centrul coloanei vertebrale” (citat după [15]). O prezentare modernă a celor cinci forme de prana este următoarea: “Prana este responsabilă pentru respiraţie şi lucrează în gură şi nas. Ea transformă apa în transpiraţie şi urină şi cotrolează secreţiile glandulare. Zona ei de operare este de la nas până la inimă. Apana este responsabilă pentru excreţie şi eliminarea impurităţilor şi circulă între ombilic şi tălpile picioarelor. Samana este formată în membre şi operează între inimă şi ombilic. Vyana, produsă în regiunea anală, este asociată cu circulaţia sângelui, activitatea nervoasă şi coordonarea. Udana este activă în zona gâtului şi inimii şi menţine tonusul muscular” [15].
Potrivit doctrinelor Yoga, în fiinţa umană se mai află un tip special de “energie”, numită kundalini: “O energie psiho-spirituală – adevărata energie a conştiinţei –, despre care se spune că se află adormită în corp şi care este trezită fie spontan, fie prin disciplină spirituală, pentru a produce noi stări ale conştiinţei, inclusiv iluminarea mistică. (...) Puterea lui kundalini este enormă, iar persoanele care au experienţiat-o spun că e dincolo de orice descriere. Fenomenele asociate cu ea variază şi includ senzaţii şi mişcări fizice bizare, durere, claraudiţie, viziuni, lumini strălucitoare, superluciditate, puteri parapsihice, extaz, beatitudine şi transcendenţa eu-ului. Kundalini a fost asemuită cu un foc lichid şi cu o lumină lichidă” [14, p. 319].
Potrivit “fiziologiei subtile” hinduse, prana şi alte “energii” sunt receptate şi prelucrate în nişte “centre energetice” denumite chakras, şi circulă în organismul uman printr-o reţea de canale subtile numite nadis.
7. Cuvântul sanskrit chakra (la plural chakras) se traduce prin “roată” sau “cerc”. Chakras sunt concepute ca nişte vortexuri energetice care interfaţează corpul fizic cu corpurile subtile. “Se spune despre chakras sunt că configurate ca nişte petale multicolorate de lotus sau ca nişte roţi cu spiţe ce se învârt cu diferite viteze, după cum procesează energia. Chakras sunt descrise în literatura yoghină hindusă şi budistă. Există diferenţe între cele două sisteme, ca şi între diferitele descrieri occidentale ale chakras” [14, p. 86]. Fiind invizibile vederii normale, se pretinde că chakras pot fi percepute (inclusiv culorile lor) prin clarviziune. De asemenea, se afirmă că unele persoane, prin tehnici spirituale speciale, “pot activa chakras să se învârtă mai repede şi pot direcţiona fluxul energiei prin ele” [14, p. 86].
În unele scrieri din cultura indiană se afirmă că numărul total de chakras este de circa 88.000, dintre care numai vreo 30 sunt considerate ca fiind suficient de importante pentru a primi denumiri. Dintre ele, chakras majore sunt în număr de şapte. De la o doctrină la alta, de la un autor la altul (a se compara, de pildă, [16] cu [17]), există diferenţe în ce priveşte descrierile şi funcţiile celor şapte chakras principale. În continuare, redăm descrierile făcute într-o lucrare enciclopedică.
“Cele şapte chakras majore sunt: chakra bazală, chakra sacrală, chakra plexului solar, chakra inimii, chakra gâtului, chakra frunţii şi chakra creştetului:
1. Chakra bazală (muladhara) este localizată la baza coloanei vertebrale şi e sediul lui kundalini. Este legată de auto-prezervare, natura animală, gust şi miros. Este cea mai puţin complexă dintre cele şapte chakras, fiind împărţită de doar patru spiţe. Este colorată în roşu-portocaliu. (În sanscrită, mūla = rădăcină – n. n.)
2. Chakra sacrală (svadhisthana) se află lângă organele genitale şi guvernează sexualitatea şi reproducerea. Are şase spiţe şi este predominant roşie. În unele doctrine, chakrei bazale îi sunt atribuite funcţii reproductive, iar chakra sacrală este ignorată în favoarea chakrei splenice, cu şase spiţe şi având culorile roz şi galben, localizată la jumătatea distanţei dintre pubis şi ombilic. Chakra splenică influenţează sănătatea generală şi, în particular, guvernează digestia şi funcţiile ficatului, pancreasului şi splinei. În alte doctrine, chakra splenică este considerată minoră.
3. Chakra plexului solar (manipura) se află chiar deasupra ombilicului. Are zece spiţe şi este predominant verde cu roşu deschis. Este asociată cu emoţiile şi e punctul în care energia astrală intră în câmpul eteric. Chakra plexului solar influenţează glandele suprarenale, pancreasul, ficatul şi stomacul. Cei mai mulţi mediumi ce folosesc transa lucrează prin această chakra.
4. Chakra inimii (anahata) are douăsprezece petale aurii strălucitoare şi este localizată în centrul pieptului. Ea guvernează glanda timus şi influenţează imunitatea la boli. Este legată de conştiinţa superioară şi de dragostea necondiţionată.
5. Chakra gâtului (visuddha), de culoare albastru-argintiu, are şaisprezece spiţe şi e asociată cu creativitatea, auto-exprimarea şi căutarea adevărului. Este proeminentă la muzicieni, compozitori şi oratori. Această chakra influenţează de asemenea glandele tiroidă şi paratiroidă şi metabolismul, şi este asociată cu anumite stări de conştiinţă extinsă.
6. Chakra frunţii (ajna), situată între sprâncene, este botezată al treilea ochi pentru influenţa sa asupra simţului parapsihic şi iluminării spirituale. Are 96 de spiţe, dintre care jumătate iradiază o culoare galben-roz, iar cealaltă jumătate iradiază în albastru şi purpuriu. Această chakra este asociată cu glanda pituitară, glanda pineală, inteligenţa, intuiţia şi puterile parapsihice, numite siddhis în yoga hindusă.
7. Chakra creştetului (sahasrara) se roteşte chiar deasupra vârfului capului. Cele 972 de spiţe ale sale radiază un purpuriu strălucitor, cea mai spirituală dintre culori. Nu are asociată cu vreo glandă, dar relevă nivelul individual de evoluţie a conştiinţei. Poate fi activată doar dacă toate celelalte chakras sunt rafinate şi echilibrate; când este activată produce suprema iluminare şi conştiinţa cosmică. În vreme ce alte chakras se rotesc în uşoare depresiuni, chakra creştetului se roteşte într-un dom” [14, p. 87 – 88].
Este de precizat, conform lui Mircea Eliade, că în chakra sahasrara “ajunge kundalini după ce a traversat cele şase chakras inferioare” şi că “sahasrara nu mai aparţine nivelului corpului, ci desemnează deja planul transcendent” [18, p. 210]. Acelaşi autor, referindu-se la diferenţele dintre diversele doctrine indiene privind problematica chakrelor observa faptul că, de pildă, “tantrele budiste cunosc doar patru chakras, situate respectiv în regiunile ombilicală, cardiacă, laringiană şi plexul cerebral. Acesta din urmă, cel mai important (…), corespunde cu sahasrara hinduşilor” [18, p. 210]
8. Cercetarea cu aparatură ştiinţifică modernă a zonelor cutanate corespunzătoare celor şapte chakras a evidenţiat unele aspecte interesante care par să aducă argumente în favoarea existenţei acestor “centri bioenergetici subtili” ai organismului uman.
Dr. Valerie Hunt, de la Universitatea din California (UCLA) a adaptat un electromiograf pentru înregistrarea frecvenţelor proprii ale potenţialelor bioelectrice înregistrate la nivelul chakras. Înregistrările s-au efectuat prin intermediul unor electrozi din argint clorurat, aplicaţi pe piele în regiunile corespondente chakrelor, semnalele bioelectrice cutanate astfel captate fiind apoi prelucrate prin Fourier-analysis. În paralel cu aceste înregistrări, au fost consemnate şi observaţiile făcute de mai mulţi yoghini, care raportau percepţiile lor extrasenzoriale privind caracteristicile chakrelor respective (culoare, dimensiuni, dinamică). Rezultatele obţinute [19] au indicat – cu caracter repetitiv – o strânsă corelaţie între gamele de frecvenţe ale semnalelor bioelectrice cutanate şi culorile chakrelor percepute de yoghini (tabelul 1).

Tabelul 1 – Culorile chakras percepute de yoghini şi frecvenţele semnalelor bioelectrice cutanate corespunzătoare.
Culoarea chakrei percepută de yoghini Gama de frecvenţe a semnalelor bioelectrice cutanate, în Hz
albastru 250 – 275 (plus 1200)
verde 250 – 475
galben 500 – 700
oranj 950 – 1050
roşu 1000 – 1200
violet 1000 – 200 (300 – 400; 600 – 800)
alb 1100 – 2000

Anterior, medicul japonez Hirushi Motoyama constatase că biopotenţialele electrice cutanate la nivelul chakras inactive au valori relativ scăzute (10 – 30 mV), spre deosebire de chakras “activate bioenergetic”, la care valorile biopotenţialelor respective sunt mai mari, de până la 300 – 500 mV. Ulterior, dr. Motoyama “a dezvoltat un Chakra Instrument special pentru detectarea modificărilor electrice, magnetice şi optice ce se produc în imediata vecinătate a subiectului testat. Într-un experiment tipic, subiectul se afla într-o cameră ecranată electrostatic (…). Un electrod rotund din cupru şi o celulă fotoelectrică era plasată în faţa corpului subiectului, la nivelul localizării unei presupuse chakra. În timpul unui test asupra centrilor stomacului şi inimii, subiectul era monitorizat timp de trei minute în cele două localizări. Citiri separate erau efectuate câte un minut înainte de concentrare, în timpul concentrării şi după concentrare.
În mod curios, atunci când a fost testat un practicant yoga avansat, cei doi centrii au dat rezultate foarte diferite. Centrul stomacului nu a prezentat modificări ale activităţii măsurabile în perioada de trei minute de monitorizare. În schimb, centrul inimii a prezentat o intensificare considerabilă a activităţii măsurabile în timpul perioadei de concentrare. Această diferenţă corespundea practicii spirituale regulate a subiectului. El se concentra asupra centrului inimii în timpul meditaţiei, şi nu asupra plexului solar deoarece suferea de serioase tulburări digestive.
Lucrând cu un alt subiect, Motoyama a a constatat că activitatea crescută a chakrei inimii era suficientă pentru a produce un efect detectat de celula fotoelectrică. Cu alte cuvinte, activitatea chakrei inimii putea produce o lumină slabă dar măsurabilă fizic” [20, p. 27]. Astfel de experimente, efectuate pe mai mult de o sută de subiecţi, au confirmat, conchidea dr. Motoyama, ideea că “focalizarea mentală asupra unei chakra o activează” [21, p. 274].
9. Termenul nadis (la singular, nadi) s-ar traduce literal prin “canale”, “vase”, “vene”, “artere” sau chiar “nervi”, prin care circulă, sub formă de “sufluri”, “energia vitală”. Există un număr considerabil de nadis, care diferă de la o doctrină la alta: “300000 (Shiva Samhita, II, 14, Goraksasataka, 13), 200000 (Goraska Paddhati, 12), 80000 (Trisikihibrahmanmanopanishad, 67), dar mai ales 72000 (H. Y.-pr., IV, 8 etc.). Dintre ele, 72 au o importanţă deosebită” [18, p. 205 – 206]. Nu tuturor nadis li s-a atribuit un nume, Shiva Samhita vorbeşte de 14, iar majoritatea textelor vechi enumeră zece. Dintre aceste nadis, cele mai importante şi care au un rol capital în toate tehnicile yoghine sunt trei: ida, pingala şi sushumna:
“Sushumna nadi este marele fluviu al trupului, curgând de la baza coloanei vertebrale până la creştetul capului şi trecând prin fiecare din cele şapte chakras. Este canalul prin care kundalini shakti (şarpele latent al puterii) – şi conştiinţa spirituală superioară pe care o poate alimenta – se înalţă de la originile sale din chakra muladhara până la adevărata sa casă, la chakra sahasrara din creştetul capului. În termeni de corp subtil, sushumna nadi este calea spre iluminare.
Ida şi pingala nadis se înfăşoară în jurul lui sushumna nadi precum dublul helix al ADN-ului nostru, trecând fiecare prin toate chakras. Dacă vizualizaţi caduceul, simbolul medicinii moderne, aveţi o idee aproximativă despre relaţiile dintre nadi-urile ida, pingala şi sushumna. În cele din urmă, toate trei se întâlnesc în chakra ajna, la mijlocul distanţei dintre sprâncene.
Ida începe şi se termină partea stângă a lui sushumna. Ida este considerat ca nadi-ul lunar, rece şi alinător prin natura sa, şi se spune că dirijează toate procesele mentale şi aspectele mai feminine ale personalităţii noastre. Pingala, nadi-ul solar, începe şi se sfârşeşte la dreapta lui sushumna. Este nadi-ul cald şi stimulator prin natură, controlează toate procesele somatice vitale şi supraveghează aspectele mai masculine ale personalităţii noastre. Calitatea vibraţională a lui pingala este reprezentată de culoarea roşie.
Interacţiunea dintre ida şi pingala corespunde dansului intern între intuiţie şi raţionalitate, conştiinţă şi putere vitală, emisfera cerebrală stângă şi cea dreaptă. În viaţa de fiecare zi, unul din aceste nadis este întodeauna dominant. Cu toate că dominanţa alternează în cursul zilei, un anume nadi tinde să fie ascendent mai des şi pe perioade mai lungi decât celălalt. Aceasta are consecinţe asupra personalităţii, comportamentului şi sănătăţii (…). Aducerea lui ida şi pingala la echilibru este un element major în hatha yoga – atât de important, de fapt, încât termenul hatha simbolizează acest echilibru” [22].
10. În medicina tradiţională chineză (MTC), impregnată de filozofia daoistă, concepţia fundamentală de la care se porneşte este că în Univers există o “energie” fundamentală, bipolară (cu aspectele complementare Yin şi Yang), care îmbracă diferite forme specifice, inclusiv în structurile vii [23, 24, 25]. Semnificaţia acestei “energii” fundamentale – denumită Qi – este mai cuprinzătoare decât înţelesul uzual pe care ştiinţa occidentală îl dă noţiunii de energie, deoarece în conceptul de Qi se regăsesc îmbinate atât caracterul energetic (“măsură” a mişcării), cât şi cel informaţional (“măsură” a ordinii/organizării).
La nivelul organismului uman, Qi-ul – sub diversele sale forme: ancestral, de nutriţie, de apărare etc. – este cel care asigură vitalitatea şi integrarea în mediul ambiant, conectarea omului cu macrocosmosul şi microcosmosul. Qi-ul are o circulaţie ritmică pe nişte trasee corporale speciale numite meridiane de acupunctură, de-a lungul cărora se găsesc puncte specifice (puncte de acupunctură) prin care se poate interveni în scopuri terapeutice.
Printre străvechile discipline ale MTC, Qigong-ul ocupă un loc aparte. Qigong înseamnă “exerciţiu Qi”; într-o definiţie care explicitează această traducere, Qigong-ul reprezintă ansamblul exerciţiilor fizice şi/sau respiratorii prin care se poate realiza dirijarea Qi-ului.
Conform MTC, termenul Qi din sintagma Qigong are două semnificaţii [26]. Una este cea a Qi-ului originar, care provine de la organismul matern şi serveşte ca bază a vieţii. Cealaltă se referă la Qi-ul intern, ce derivă din Qi-ul originar în combinaţie cu diferiţi factori dobândiţi în urma relaţionărilor cu mediul extern. Exerciţiile Qigong îmbunătăţesc şi mobilizează Qi-ul intern în corpul uman, el putând fi deplasat prin voinţă de-a lungul meridianelor de acupunctură, nervilor şi vaselor sanguine. În felul acesta, sunt îmbunătăţite rezistenţa la boli, adaptabilitatea la factorii externi şi capacitatea de depăşire a eventualelor tulburări somatice şi psihice. Atunci când, ca urmare a practicării consecvente şi corecte a Qigong-ului, organismul este saturat de Qi-ul intern, acesta poate fi proiectat în afara corpului ca Qi extern.
Există sute de tipuri de exerciţii Qigong, care se pot clasifica în mai multe moduri. Astfel, există un soft Qigong şi un hard Qigong. Soft Qigong-ul e practicat pentru păstrarea şi protejarea sănătăţii sau pentru auto-tratamentul unor afecţiuni, iar hard Qigong-ul (sau Kung-fu Qigong) este folosit în artele maţiale. Qigong-ul se mai clasifică în: Qigong static, Qigong dinamic şi Qigong de emisie. Persoana care practică Qigong-ul static stă în aparenţă nemişcată, apelând la tehnici respiratorii şi de concentrare mentală. În Qigong-ul dinamic, practicantul, aflat în stare de concentrare psihică, execută seturi de mişcări ale corpului însoţite de anumite ritmuri respiratorii. Qigong-ul static şi cel dinamic se practică îndeosebi în scopuri preventive şi de întreţinere a funcţiunilor vitale la parametrii optimi. Qigong-ul de emisie se referă cu precădere la capacităţile maeştrilor Qigong de a-şi mobiliza Qi-ul propriu în afara corpului, în scopuri terapeutice sau în confruntări marţiale.
11. În ceea ce priveşte fenomenele acupuncturale, se susţine că existenţa Qi-ului care circulă prin meridianele de acupunctură este dovedită, printre altele, de aşa-numitul fenomen de propagare a senzaţiei pe meridian (prescurtat FPSM). Intens studiat în ultimile decenii de cercetătorii chinezi, FPSM constă în apariţia, consecutivă introducerii acului într-un punct de acupunctură, a unei senzaţii particulare parestezice şi uneori hiperestezice ce se ditribuie pe direcţia unui meridian sau a mai multor meridiane ori de-a lungul unor ramuri colaterale viscerale. Mai frecvent constatat la subiecţii bolnavi, FPSM este interpretat ca un semn de reuşită diagnostică şi terapeutică. Investigaţiile extinse pe loturi mari de subiecţi au arătat că viteza FPSM se înscrie într-o gamă de valori foarte scăzute comparativ cu vitezele altor semnale biologice. Într-un articol evaluator consacrat FPSM se constată că “viteza de deplasare a senzaţiei de-a lungul meridianului variază după diverşi autori între 3,3 şi 20 cm/s, cu o medie de 7,521 cm/s” [27].
Dacă FPSM este considerat ca o consecinţă directă a circulaţiei Qi-ului, atunci viteza de propagare a senzaţiei de meridian apare ca fiind tocmai viteza de deplasare a Qi-ului de-a lungul meridianelor de acupunctură [28]. Prin urmare, în orice model biofizic care încearcă să expliciteze natura Qi-ului (fie şi numai parţial), trebuie să se regăsească ordinul de mărime al acestei viteze de propagare. În continuare, este prezentată schiţa unui asemenea model [29] bazat pe ipoteza undelor solitare (solitoni) generate metabolic în protofilamentele microtubulillor ce formează citoscheletul.
În sens strict matematic, solitonii sunt soluţii analitice ale unor ecuaţii diferenţiale neliniare speciale. Aceste soluţii sunt de tip undă solitară, cu profil localizat şi permanent, care nu se dispersează şi nivi nu se deformează prin ciocnire. În sens fizic, solitonul reprezintă un “pachet” de energie localizat, mobil şi auto-suficient din punct de vedere dinamic într-un mediu neliniar.
Din cauza dispersiei, o undă obişnuită tinde să se aplatizeze şi să se împrăştie pe măură ce se deplasează. Dimpotrivă, un soliton este o undă care nu se împrăştie deoarece efectele de dispersie sunt anulate de alte trăsături ale mişcării undei. Într-o undă obişnuită, diferitele frecvenţe “călătoresc” indeoendent unele de altele, lipsite de o unitate organică, fenomenul global fiind suma lor. La unda solitară, toate componentele interaţionează, conferind acestui pachet de unde o unitate organică ce transformă “valul” într-un veritabil “obiect”. Prin neliniaritate, efectele dispersive se compensează, anulându-se, iar unda se propagă exact în starea în care s-a generat prin eliberare de energie. “Obiectul” soliton are în acelaşi timp proprietăţi corpusculare şi ondulatorii care conservă local o concentrare de energie; la nivel microfizic, el este un obiect clasic cu interpretare cuantică [30].
Microtubulii sunt consideraţi a fi printre principalii organizatori ai interiorului celulei vii, aşa cum este reflectat de faptul că celulele răspund la diferiţii stimuli prin reglarea distribuţiei spaţiale a microtubulilor. Asamblaţi din molecule tubulinice, microtubulii se găsesc în toate celulele eucariote, participând la diviziunea celulară, mişcarea celulară şi menţinerea formei celulare [31]. De regulă, microtubulii sunt alcătuiţi din 13 protofilamente cvasiaxiale, iar fiecare protofilament este format din molecule de tubulină aranjate într-o asociere de tip head-to-tail. Tubulina este un dimer legat necovalent, format din două lanţuri de 50 kD parţial analoage, dar nu identice: alfa şi beta. Forma geometrică a unui microtubul seamănă cu un clindru gol, cu diametrul exterior de cca. 30 nm. Lungimile microtubulilor variază de la 2 la 100 micrometri, iar distanţa dintre centrii a două molecule de tubulină de-a lungul unui proto filament este a0 = 8 nm.
Presupunând că sunt n molecule tubulinice (fiecare având masa m) într-un protofilament şi notând cu xi poziţia la un moment dat a moleculei de tubulină i iar cu xio poziţia de echilibru a aceleiaşi molecule (i = 1,2,…n), atunci deplasarea yi moleculei faţă de poziţia de echilibru este:
yi = xi – xio (1)
În [32] se arată ca energia de interacţiune U dintre două molecule vecine de tubulină este dată de:
U = 0,5[k(yi – yi-1)] (2)
unde k este constanta forţei de interacţiune. De asemenea, o moleculă de tubulină este supusă interacţiunilor cu restul moleculelor de tubulină din microtubul. În acord cu abordările din fizica stării solide, această interacţiune suplimentară poate fi bine aproximată (după [32]) printr-un potenţial periodic de forma:
U’ = U0[1 – cos(2πyi/a0)] (3)
în care U0 este semiînălţimea barierei de potenţial.
O moleculă de tubulină legată într-un protofilament este constrânsă să oscileze de-a lungul axei protofilamentului, astfel încât se poate trata fiecare protofilament ca un sistem independent, celelalte 12 protofilamente constituind parte a mediului său înconjurător. Utilizând relaţiile (2) şi (3) şi formalismul hamiltonian din mecanica teoretică, în [32] se deduce că ecuaţia de mişcare pentru molecula i de tubulină dintr-un protofilament este de forma:
mÿi = k(yi+1 – 2yi +yi+1) – (2U0/a0)sin(2πyi/a0) (4)
Soluţia acestei ecuaţii – ţinând seama de (1) şi fără a mai nota indicii – este:
y = (2a0/π)tan-1{exp[±(g/L)x – vt]} (5)
unde parametrii g şi L sunt daţi de relaţiile: L2 = k(a0)4/4π2U0, respectiv g2 = 1/(1-v2/c2), cu:
c2 = k(a0)2/m (6)
Formula (5) reprezintă expresia matematică a unei unde solitare (sau soliton) a cărei viteză de deplasare este v. În mecanica neliniară, soluţia (5) este denumită soliton sau antisoliton, după cum se ia în formulă semnul minus, respectiv plus.
Deplasarea y din relaţia (5) poate fi considerată ca o funcţie continuă de coordonata x. În aceste condiţii în, [32] se deduce că energia E a solitonului este:
E = (4g/π)[k(a0)2U0]1/2 (7)
iar lărgimea w a undei solitare este:
w = (a0/2π)[k(a0)2/U0]1/2 (8)
Pentru calcule numerice sunt necesare valorile lui k şi U0. În [32] se arată că pentru k se poate lua valoarea:
k = 45,2•10-3 N/m (9)
Estimările pentru U0 sunt mai puţin precise; în orice caz, se arată în [32], U0 este cuprins între valorile:
U01 = 100 cal/mol (10)
U01 = 150 cal/mol (11)
Dacă în relaţia (7) punem g = 1 (adică v = 0), rezultă energia E0 de formare a solitonului:
E0 = (4/π)[k(a0)2U0]1/2 (12)
Introducând în (7) şi (8) valoarea lui a0 şi valorile din (9), (10) şi (11), se obţin limitele între care se încadrează E0 şi w: E01 = 0,36 eV, E02 = 0,44 eV, w1 = 0,816 nm, w2 = 0,576 nm. În cele ce urmează, vom considera valorile medii corespunzătoare, adică:
E0 = 0,4 eV (13)
w = 0,696 nm (14)
Valorile pentru E0 sunt compatibile, deşi ceva mai mici, cu cea a energiei eliberate prin hidroliza GTP, care este de 0,49 eV. Prin urmare, formarea solitonilor în protofilamente este perfect asigurată metabolic, constatare ce poate fi corelată cu continua circulaţie a Qi-ului în organism în condiţii normale.
Relaţia (6) exprimă de fapt viteza acustică c în protofilament; c este limita superioară pentru viteza v a solitonului [32]. Prin introducerea valorilor corespunzătoare în (6), se obţine:
c = 132 m/s (15)
Pentru evaluarea vitezei solitonilor în protofilemente, necesară comparaţiei cu viteza Qi-ului prin meridiane, să considerăm că solitonul, imediat după formare, capătă în intervalul de timp t (foarte mic) un surplus de energie E’, care se adaugă lui E0, astfel că: E’ = E – E0. Folosind relaţia de tip Heisenberg: t•E’ = h/2π (unde h este este constanta lui Planck, egală cu 6,6•10-34 Js), precum şi formulele pentru g, E şi E0 se deduc algebric relaţiile:
E’ = E0(g – 1) (16)
g = 1 + h/2πE0t (17)
v = (c/g)(g2 – 1)1/2 (18)
Luând viteza solitonului ca: v = w/t, este de observat că ea trebuie să fie mai mică decât viteza acustică dată de:
c = w/ta (19)
unde ta este timpul necesar undei acustice pentru a parcurge o distanţă egală cu w. În mod evident, t > ta. Introducând în (19) valorile din (14) şi (15), se obţine: ta = 5,27•10-10 s. Această valoare, împreună cu (13), (17) şi (18), permite estimări ale vitezei v a solitonilor la diferite valori ale lui t. Câteva dintre ele sunt prezentate în tabelul 2.
Tabelul 2 – Estimări teoretice ale vitezei de propagare a Qi-ului
t, s 8•10–10 10–8 10–7
v, cm/s 26,7 7,5 2,36

După cum se poate observa, aceste estimări sunt în bună concordanţă cu viteza de deplasare a Qi-ului, aşa cum reiese ea din studierea fenomenului de propagare a senzaţiei de-a lungul meridianelor de acupunctură.
Bibliografie
1. I. S. Musaberov – “Justus von Liebig”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.
2. A. Lowen – “The Language of the Body”, Macmillan, New York, 1958.
3. A. Lowen – “Bioenergetics”, Penguin Books, New York, 1976.
4. Alexandrian – “Istoria filozofiei oculte”, Humanitas, Bucureşti, 1994.
5. F. A. Mesmer – “Mémoire sur la découverte du magnétisme animal”, Didot, Paris, 1779.
6. “Aphorimes de M. Mesmer”, Quinquet l'aîné, Paris, 1785.
7. W. Reich – “The Bions Experiments”, Farrar & Giroux, New York, 1983.
8. W. Reich – “The Cancer Biopathy”, Farrar & Giroux, New York, 1982.
9. W. Reich – “The Function of Orgasm”, Farrar Straus & Giroux, New York, 1982.
10. W. Reich – “Cosmic Superimposition: Man's Orgonotic Roots in Nature”, Farrar & Giroux, New York, 1981.
11. W. Reich – “Orgone Biophysics, Mechanistic Science and ‘Atomic Energy’”, INT. J. SEX-ECONOMY & ORGONE RESEARCH, vol. III, 74-79, 1944.
12. J. DeMeo – “The Orgone Accumulator Handbook”, Natural Energy Works, El Cerrito, CA, 1992.
13. T. Hines – “Pseudoscience and the Paranormal”, Prometheus Books, Buffalo NY, 1990.
14. Rosemary E. Guiley – “Harper's Encyclopedia of Mystical & Paranormal Experience”, HarperSanFrancisco, 1991.
15. Swami Muktananda Saraswati – “Psi Energy”, YOGA MAGAZINE, March 1977.
16. C. W. Leadbeater – “The Chakras”, The Teosophical Publishing Co., Wheaton IL, 1927.
17. Barbara Ann Brennan – “The Hands of Light: A Aguide to Healing through the Human Energy Field”, Bantam Books, New York, 1988.
18. M. Eliade – “Yoga. Nemurire şi libertate”, Humanitas, Bucureşti, 1993.
19. Valerie Hunt – “Infinite Mind: The Science of Human Vibrations”, Malibu Publishing Co., Malibu CA, 1995.
20. N. Ozaniec – “Chakras for Beginners”, Hodder & Stoughton Educational, London, 1999.
21. H. Motoyama – “The Theories of the Chakras: Bridge to Higher Consciousness”, Quest Books, 1982.
22. J. Bailey – “Balancing Act”, http://www.yogajournal.com/wisdom/927
23. Lao Tzu – “Tao te Ching”, Wildwood House, London, 1972.
24. F. Capra – “The Tao of Physics”, Flamingo, 1992.
25. F. Mann – “Acupuncture” The Ancient Chinese Art of Healing”, Heinemann, London, 1962.
26. Q. Zeng – “Qigong”, Foreign Languages Press, Beijing, 1999.
27. P. Bărbulescu – “Senzaţia de acupunctură (S. A.) şi propagarea senzaţiei pe meridian (P. S. M.)”, REVISTA ROMÂNĂ DE ACUPUNCTURĂ, anul I, nr. 2, 1991.
28. C. L. Zhang – “Electromagnetic Standing Waves as Background of Acupuncture System”, in: C. L. Zhang, F. A. Popp, M. Bischof (eds.) – “Current Development of Biophysics”, Hangzhou University Press, 1996.
29. I. Mamulaş – “Ipoteza solitonilor în acupunctură”, în: T. Caba, T. Caba (eds.) – “Diagnostic, tratament şi puncte noi în acupunctură”, Edit. Anandakali, Sibiu, 2000.
30. C. Rebbi – “Solitons”, SCIENTIFIC AMERICAN, vol. 240, no., 2, 1979.
31. P. Dustin – “Microtubules”, Springer Verlag, Berlin, 1978.
32. K. C. Chou, C. T. Zhang, G. M. Maggiora – “Solitary Wave Dynamics as a Mechanism for Explaining the Internal Motion During Microtubule Growth”, BIOPOLYMERS, vol. 34, 143–153, 1994.

Links for 2011-06-01 [Digg]

Thu, 02 Jun 2011 00:00:00 PDT

Psihosomatica si acupunctura
Psihosomatica reprezinta studiul efectelor cauzelor primare psihice ce produc o somatizare a strssului, a unor situatii conflictuale . Acum multi ani folosind t

Delfini ucisi cu bestialitate

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Thu, 17 Mar 2011 13:01:32 PDT

Mesaj primit pe e-mail

În Danemarca încă este permisă această atrocitate. Pentru moment, apa oceanului s-a colorat în roşu ...
Dar nu din cauze naturale.

Studiul tratamentului Sclerozei multiple pe siteuri straine

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Sun, 06 Mar 2011 02:43:47 PST

Publicarea studiului clinic al tratamentului sclerozei multiple prin acupunctura si homeopatie de catre siteurile straine reprezinta o recunoastere a scolii de medicina romaneasca .

The Efficiency Study of Acupuncture and Homeopathy at Multiple Sclerosis Patients

http://home-remedy-network.com/homeopathic-medicine/the-efficiency-study-of-acupuncture-and-homeopathy-at-multiple-sclerosis-patients

http://www.managing-multiple-sclerosis.com/multiple-sclerosis/multiple-sclerosis-and-alternative-treatment-acupuncture-homeopathy

http://www.msrecovery.info/multiple-sclerosis-and-alternative-treatment-acupuncture-homeopathy

http://www.alternativemedicineanswers.com/blog/alternative-types-of-medicine/multiple-sclerosis-and-alternative-treatment-acupuncture-homeopathy-2

http://www.acupuncturedepression.org/the-efficiency-study-of-acupuncture-and-homeopathy-at-multiple-sclerosis-patients.html

http://nonverbal-communication.net/nonverbal-communication/female-body-language/the-efficiency-study-of-acupuncture-and-homeopathy-at-multiple-sclerosis-patients

http://www.4-u-all.com/health/health-diseases-and-conditions/health-diseases-and-conditions-multiple-sclerosis/multiple-sclerosis-and-alternative-treatment-acupuncture-homeopathy/

http://expert-talk.com/tips/939/the-efficiency-study-of-acupuncture-and-homeopathy-at-multiple-sclerosis-patients-140939.htm

Acupunctura, homeopatie consultatii, tarife

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Thu, 03 Mar 2011 03:05:27 PST

Centrul Medical Panduri
CONTACT
Punct de lucru Atanasiu
Str. Dr. Ioan Atanasiu Nr. 34, sector 5, Bucuresti
Telefon fix: 021.410.25.43 Fax: 021.410.25.44 Mobil:0731 806 118

Programare in prealabil pentru servicii de : acupunctura, homeopatie, fitoterapie, dietoterapie chineza .

Tarife
Boli gravitate mica :
lombalgie, spondiloza cervicala, dischinezie biliara, herpes, viroza respiratorie, reumatism, furunculoze, colibaciloze, etc .
Acupunctura : 50 RON / sedinta – diagnostic puls, fata, limba
Homeopatie : 100 RON / consult
Indicatiile fitoterapice si dietoterapice sunt incluse in pachetul de servicii

Boli gravitate medie :

sciatica, zona zooster, bronsita cronica, BPOC, astm bronsic, nevralgie intercostala
Acupunctura : 50 RON / sedinta – diagnostic puls, fata, limba
Homeopatie : 200 RON / consult
Indicatiile fitoterapice si dietoterapice sunt incluse in pachetul de servicii

Boli gravitate mare :

boala Parkinson, epilepsie, depresie, anxietate, tumori benigne, cancer forme incipiente, hepatita cronica, diabet zaharat, migrene, hernie de disc, paralizii, alergii, boli autoimune ( poliartrita acuta, spondilita anchilozanta, tiroidita Hashimoto, rectocolita ulecerohemoragica ), etc .
Tarif :
Homeopatie : 300 RON
La acupunctura se mentine acelasi tarif .

Durata
1. Sedinta acupunctura 40 minute : diagnostic, procedura
2. Consult homeopat : 30 - 120 minute in functie de complexitatea cazului sau mai mult .

Modul de actiune al acupuncturii: MECANISME NEUROHORMANALE IN ACUPUNCTURA

Ce boli beneficiaza de tratamentul acupunctural : Lista OMS a bolilor unde este indicată acupunctura

Homeopatie intrebari

Homeopatie efecte adverse

In timpul consultatiei homeopate pacientul raspunde la intrebari pentru Fisa consultatie homeopata

Pacientul care se trateaza in sistemul privat beneficiaza de facilitati ce justifica pretul platit :
1. Nu este obligat sa astepte la rand, avand programarea facuta in prealabil nu va pierde inutil timpul .
2. Medicul platit este mai motivat in a-i asigura prestatii medicale de calitate .
3. Cabinetul unde este consultat, tratat este elegant .
4. Nu este obligat sa fie consultat impreuna cu ceilalti ( ca la stat ) pacienti si astfel este respectata intimitatea pacientului .
5. In sistemul privat exista o concurenta justificata si astfel calitatea serviciilor medicale este mai ridicata .
Pacinetii insa trebuie sa tina cont si de faptul ca orice serviciu medical este platit in sistemul privat .
Detalii aici despre Contravaloare servicii

Mentionez ca aceste cazuri necesita cel putin o durata dubla de diagnostic si analiza a cazului, analiza o efectuez in afara orelor de consult .
Nu am pretentia de a vindeca aceste cazuri, ci doar de a le ameliora statusul clinic si paraclinic .
A vindeca complet nu exista in medicina, organismele sunt sisteme de suport ce reactioneaza diferit in functie atat de structura lor genetica a ADN-ului, a psihicului, spiritului la diferiti factori de mediu, social .
Sunt organisme puternice care descarca usor stressul social, chimic, fizic si se refac bine si organisme ce se refac mai greu .
Rasa umana in sec XXI, a acumulat destule erori in codul genetic nu atat fenomenului de “imbatranire”, ci mai ales datorita inutilizarii sistemelor reactionale la factorii de mediu, aspect mai evident in marile orase .
Mai simplu zis, oraseanul nu mai face eforturi fizice, alimentatia lui este supradimensionata caloric, a inlocuit mediul natural cu un mediu artificial lipsit de variatii termice, “beneficiaza” din plin de factorii poluanti aerieni, alimentari, medicamentosi, fumat, alcool, reducandu-si orele de somn sau decaland orele de odihna spre miezul noptii .
Un alt factor de stress deloc neglijabil este cel social, adica suprasarcina obligatiilor de serviciu, a statusului financiar ( credite bancare, somaj, fonduri insuficiente de subzistenta )

Exista desigur cazuri vindecate pentru o lunga perioada de timp, cum ar depresiile, epilepsiile, altele insa necesitand monitorizare indelungata sau doar ameliorari pasagere .

Medicina chineza inregistreaza aceste performante terapeutice ca urmare a traditiei milenare in fitoterapie, precum si ca urmare a faptului ca recomandarile medicale se fac in functie de sindroamele prezente la pacient, nu ca in fitoterapia europeana unde tratamentul se adreseaza bolii si nu bolnavului .
In plus exista fitoterapie individualizata, adica se face formula specifica bolnavului si stadiului bolii .

Analize medicale decontate de CASMB, lista

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Thu, 03 Mar 2011 03:13:42 PST

ANALIZE DE LABORATOR RECOMANDATE DE MEDICUL SPECIALIST
SI DECONTATE DE CASELE DE ASIGURARI
HEMATOLOGIE IMUNOLOGIE
Hemoleucograma completa ASLO
Examen citologic al frotiului sanguin Factor rheumatoid
VSH Proteina C Reactiva
Timp Quick (PT) - activitate de protombina IgA seric
INR (International Normalised Ratio) IgE seric
APTT IgM seric
Determinare grup sangvin ABO (la gravida) IgG seric
Determinare factor Rh (la gravida) Complement seric C3
Anticorpi specifici anti Rh (la gravida) Complement seric C4
Depistare Helicobacter Pylori
BIOCHIMIE Testare HIV (la gravide)
Uree serica TSH
Acid uric seric FT4
Creatinina serica FSH
Calciu ionic seric LH
Calciu seric total Estradiol
Magneziu seric Cortizol
Fier (sideremie) Progesteron
Glicemie Prolactina
Colesterol seric total VDRL
Trigliceride serice RPR
Colesterol HDL PENTRU CONTACT HEPATITA
Colesterol LDL Ag HBs (screening)
Proteine totale serice Anti-HAV IgM
GOT/ASAT (aspartataminotransferaza) Anti-HCV
GPT/ALAT (alaniaminotransferaza)
Fosfataza alcalina
Fibrinogen ANALIZE DE URINA
GGT (Gamaglutamiltranspeptidaza) Examen complet de urina (sumar + sediment)
Bilirubina totala Urocultura (inclusiv antibiograma pentru
Bilirubina directa culturi pozitive)
Electroforeza proteinelor serice Dozare glucoza urinara
Hemoglobina glicozilata * Dozare proteine urinara

EXAMENE DIN SECRETII URETRALE, EXAMENE DIN SECRETII VAGINALE
OTICE, NAZALE, CONJUCTIVALE SI PUROI Examen microscopic
Examen microscopic colorat Examen Babes - Papanicolau
Cultura (inclusiv antibiograma pentru Cultura (inclusiv antibiograma pentru
culturi pozitive) culturi pozitive)

EXAMENE MATERII FECALE EXUDAT FARINGIAN
Examen cproparazitologic (3 probe) Cultura (inclusiv antibiograma pentru
Coprocultura (inclusiv antibiograma pentru culturi pozitive)
culturi pozitive)

* Se recomanda numai de medicul de specialitate diabet, nutritie si boli metabolice,
si se deconteaza de cel mult de doua ori pe an pentru un asigurat cu diabet zaharat
© Centrul Medical Panduri - Operator de date cu caracter personal nr. 12003

Homeopatie lucrari stiintifice

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Fri, 18 Feb 2011 05:43:17 PST

Autor Dr Dumitrescu Adrian
STUDII ŞTIINTIFICE CARE DEMONSTREAZA EFICIENTA HOMEOPATIEI
PUNCTUL DE VEDERE AL S.R.H. DESPRE HOMEOPATIE

Homeopatia a fost atacata de un numar mic de oameni care si-au formulat argumentele folosind o metoda simpla si populista care a atras atentia mass-media. In Romania cei mai inversunati dintre ei sunt condusi de ASUR (Asociatia Secular Umanista din România) condusa de un director intr-o companie farmaceutica internationala (conflict major de interese), asa cum scrie chiar pe site-ul organizatiei ASUR si de grupul « Sceptici în Romania ».
Vom vedea in cele ce urmeaza ce critici aduc ei (si alte 2 grupuri din Olanda si Anglia) homeopatiei, folosind anumite argumente pe care le vom discuta punct cu punct.
1. Ei spun că nu există nici o evidenţă clinică pentru eficacitatea homeopatiei.
şi că homeopaţii îşi induc în eroare pacienţii dându-le speranţe false.
Noi (medicii homeopaţi) spunem: există evidentă care atestă eficacitatea homeopatiei.
Criticii noştri consideră că publicul este uşor de înşelat şi revocă rezultatele pozitive raportate de pacienţi sub pretextul că se datorează efectului placebo.
Haideţi să vedem evidenţa (tabele, surse şi link-uri mai jos în articol) :
- 5 din cele 6 metaanalize (analiza unui grup mai mare de studii – considerată ca fiind standardul de aur pentru a dovedi eficacitatea tratamentului în medicina convenţională) ale studiilor de homeopatie publicate din 1991 încoace arată că homeopatia are un efect mai mare decât placebo. (tabele, surse şi link-uri mai jos în articol)
- Studiile de observaţie clinică arată de netăgăduit că mai mult de 70% din pacienţi raportează efectele benefice pe care le-au avut de la tratamentul homeopat ;
În 1997 un grup de autori (Klaus Linde, Nicola Clausius, Gilbert Ramirez si colab.) publica într-una din cele mai prestigioase reviste medicale The Lancet (Volumul 350, referinta 9081,paginile -834-843, 20 September 1997) un studiu larg (metaanaliza) ce investigheaza 89 de cercetări clinice în domeniul homeopatiei care intrunesc standarde înalte de calitate (dublu orb şi / sau randomizat, cu grup de control placebo).
Investigaţia îsi propune să răspundă la întrebarea: “Sunt efectele clinice ale homeopatiei, efecte placebo?”
Răspunsul găsit pentru cele 89 de studii este că homeopatia are o eficacitate mult mai mare decat placebo (de 2 ori si jumătate).
Acest studiu face si o analiză a sensibilităţii (adica ia in calcul subgrupe de ex : doar studiile in care s-au folosit dilutii mari – care teoretic nu mai contin nici o molecula de substanţă activă , sau studiile in care s-au folosit diluţii mari şi medii sau studiile care ar da cel mai prost rezultat, sau cele 26 de studii de cea mai înaltă calitate, sau cele 81 de studii dublu-orb sau cele 28 de studii la care s-a facut un follow –up foarte bun) şi toate aceste subseturi dau rezultate mai bune în favoarea homeopatiei faţă de placebo.
Rezultatele metaanalizei nu susţin ipoteza că homeopatia are doar efect placebo, dimpotrivă.
Puteţi urmări aceste rezultate în tabelele care urmează:

Tabelul 2 arată rezultatele fiecărui studiu în parte (în partea dreaptă se compară dacă rezultatul este în favoarea placebo (partea stângă a liniei verticale – intervalul între 0 şi 1) sau în favoarea homeopatiei (partea dreaptă a liniei verticale – intervalul între 1 şi 10) :
De remarcat extraordinara transparenţă a datelor (se comunică studiul, realizatorul, calitatea, tratamentul, rezultatul şi parametrul ameliorat pentru fiecare studiu în parte).
Tabelul 3 arată analiza sensibilităţii pe subgrupe de studii (toate în favoarea homeopatiei). Primul rând spune că toate cele 89 de studii sunt de 2,45 ori la 1 în favoarea homeopatiei faţă de placebo (iar intervalul de încredere este 95%, CI= confidence interval).
- Dintr-un număr de 138 studii clinice randomizate publicate până la sfârşitul lui 2008 : 60 sunt pozitive, 10 negative şi 68 fără semnificaţie statistică concludentă (ceea ce nu e echivalent cu studiile negative ci doar arată că este necesară continuarea cercetarilor şi alocarea unor fonduri mai mari).
- Studiile de cercetare clinică au demonstrat un efect pozitiv al homeopatiei în multe boli incluzând : alergii, infecţii respiratorii, diareea la copii, gripa, boli reumatice, vertij, fibromialgie, osteoartrită, sinuzită, otite, bronşite, sindromul de oboseală cronică, sindroame premenstruale, ADHD, şi altele.
Bibliografie :
- The Lancet ;
- Spence DS, Thompson EA, Barron SJ. Homeopathic Treatment for Chronic Disease: A 6-Year, University-Hospital Outpatient Observational Study. Journal of Alternative and Complementary Medicine 2005; 11 (5): 793-798
- Thompson EA, Mathie RT, Baitson ES, et al. Towards standard setting for patient-reported outcomes in the NHS homeopathic hospitals. Homeopathy 2008; 97 (3): 114-121 http://dx.doi.org/10.1016/j.homp.2008.06.005
2. Iata un alt studiu care dovedeste eficienţa homeopatiei chiar şi la pacienţi grav bolnavi din Unitatea de Terapie Intensivă - publicat in CHEST JOURNAL : publicatia oficială a Colegiului American de Medici Pneumologi (link mai jos):
http://chestjournal.chestpubs.org/content/127/3/936.full
In acest studiu care respecta cele mai inalte standarde (dublu orb randomizat cu grup de control placebo) se demonstreaza cum medicamentul homeopat Kalium Bichromicum ch 30 (diluat in 1:10 la puterea 60) permite pacientilor cu bronhopneumopatie internati în secţia de terapie intensiva sa renunte mult mai devreme la intubatie si respiratie asistata de aparate si sa-si diminueze secretiile pulmonare fata de grupul care a fost tratat placebo.
3. Un alt studiu (dublu orb, randomizat, placebo control) este publicat în The Lancet (volumul 328, referinţa 8512, paginile 881-886 din 18 oct 1986) şi îşi propune să răspundă la întrebarea dacă homeopatia are doar un efect placebo. Link mai jos:
http://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736%2886%2990410-1/abstract
Studiul este realizat de David Reilly şi colab. şi studiază 144 de pacienţi cu rinită alergică la polen.
Jumătate din pacienţi au fost trataţi cu dilutii inalte de medicament homeopat preparat pornind de la polen, cealaltă jumătate cu medicament placebo (se pleacă de la apă pură şi se fac diluţii ca şi la medicamentul homeopat).
Din nou rezultatul este mult în favoarea homeopatiei cu reducerea marcată a simptomelor la pacienţii trataţi homeopat. Ameliorarea marcată şi de durată i-a facut pe cercetători să tragă concluzia că s-ar putea reduce la jumătate dozele de antihistaminice la pacienţii cu rinită alergică.
4. Ba mai mult aceste studii au fost reproduse atât de acelaşi autor cât şi de alte grupuri independente:
La link-ul de mai jos este rezultatul unei metaanalize (mai multe studii luate în consideraţie pentru pacienţii cu rinită alergică) realizată de Ludtke R; Wiesenauer M. (A meta-analysis of homoeopathic treatment of pollinosis with Galphimia glauca) şi publicată în Wien Med Wochenschr (Austria) 1997, 147 (14) p323-7.
http://www.internethealthlibrary.com/Health-problems/Hayfever%20-%20researchAltTherapies.htm
752 de pacienţi incluşi în studii cu grup de control placebo. Rata de succes a tratamentului homeopat cu Galphimia Glauca a fost în medie de 79,3%.
Această rată de succes este comparabilă cu rata de succes a tratamentului cu antihistaminice cu marele avantaj că nu s-a înregistrat nici un efect advers la cei trataţi homeopat.
5. O altă concluzie a 3 studii homeopate (cu standard de calitate dublu orb randomizat placebo control) despre diareea la copil este publicată în Pediatric Infectious Disease Journal – Volumul 22 - referinţa 3 – pag. 229-234 din Martie 2003 (link: http://journals.lww.com/pidj/Abstract/2003/03000/Homeopathy_for_childhood_diarrhea__combined.5.aspx ) Concluzia este că homeopatia reduce semnificativ durata bolii diareice şi poate fi folosită în paralel cu terapia de rehidratare.
6. O metaanaliză a 105 studii de homeopatie este publicată în British Medical Journal din 9 februarie 1991 de către J Kleijnen, P Knipschild, G ter Riet.
Din cele 105 studii de homeopatie 81 prezintă rezultate pozitive pentru homeopatie şi doar 24 fără efecte. Găsiţi rezumatul aici : http://www.bmj.com/content/302/6772/316.abstract?sid=bb0d57d9-6483-4018-9088-b51c09a90936
7. Ei spun: Stim că homeopatia nu e mai bună decât placebo;
Noi (medicii) homeopaţi spunem: Nimic mai fals. Un singur studiu greşit făcut şi evident părtinitor nu are ultimul cuvânt şi ajungem aici la unul din cele mai citate studii din partea scepticilor.
Îl vom demonta punct cu punct:

În 27 august 2005 apare tot în The Lancet (Volumul 366, referinţa 9487, paginile 726 -732) un alt studiu făcut de Aijing Shang şi colab. Studiul îsi propune să cerceteze dacă efectele clinice ale homeopatiei sunt placebo şi se vrea o analiză comparativă între 110 studii de homeopatie şi 110 studii de medicină clasică (dublu orb randomizate, cu grup de control placebo). In final însă concluzia negativă se bazează doar pe 8 studii de homeopatie şi 6 de medicină alopată.
Concluziile acestui studiu (cum că homeopatia nu este mai bună decât placebo) au fost în mod evident greşite, manipulate şi aspru criticate de cercetători din toate ţările.
Argumente împotriva rezultatelor studiului:
- Reanaliza datelor în 2008 a arătat rezultate înalt pozitive atât pentru cele 110 studii de homeopatie în întregul lor cât şi pentru cele 21 de studii de homeopatie de calitate înaltă, cât şi pentru subseturi de studii din cele 21, faţă de placebo.
- Cele 8 studii luate iniţial în calcul sunt alese în aşa fel încât să furnizeze cel mai prost rezultat pentru homeopatie;
- Concluziile metaanalizei s-au bazat doar pe 8 studii alese din cele 110. Comunicatul de presă Lancet a lăsat impresia că se bazează pe toate cele 110.
- Timp de 5 luni după publicare nimeni nu a ştiut care au fost cele 8 studii finale pe care s-au bazat rezultatele, iar medicii homeopaţi au fost acuzaţi că îşi păcălesc pacienţii fără să poată răspunde la acuzaţii.
- Metaanaliza nu îndeplineşte standardele general acceptate pentru raportarea concluziilor aşa cum sunt ele definite în declaraţia QUOROM (Quality of Reports of Meta-analyses of Randomised Controlled Trials) standarde care au fost publicate tot in The Lancet în anul 1999.
Aceata înseamnă că studiul nu are:
- transparenţă: pe lângă că nu s-a ştiut care sunt cele 8 studii, nu s-au dat initial: nici o referinţă literară, nici vreo vreo informaţie despre diagnostic, număr de pacienţi şi nici nu se pot deduce din articol.
(parte din ele au apărut târziu ca raspuns la critici).
- nu are o analiză a sensibilităţii pe subgrupe de studii asa cum ar trebui să aibă orice metaanaliză.
De exemplu autorii afirmă că din cele 110 studii de homeopatie 21 sunt de o înaltă calitate (faţă de doar 9 din cele ale medicinii clasice – deci iată că se poate şi invers). Nu au făcut analiza celor 21 pentru a constata că ele sunt net în favoarea homeopatiei faţă de placebo.
- O reanalizare a datelor lui Shang s-a făcut în 2008 de către R. Lüdtke şi A.L.B. Rutten şi s-a constatat că, concluziile au fost distorsionate de 1 singur studiu mai larg (din cele 8) care nu a fost în favoarea homeopatiei: în acest studiu se testa capacitatea Arnica de a ameliora febra musculară la 400 de sportivi de Marathon (deci nu la persoane bolnave). Dacă se îndepărtează acest studiu homeopatia obţine din nou rezultate mai bune decât placebo (cele 7 studii rămase).
Dacă se iau în calcul cele 21 de studii homeopate de înaltă calitate şi chiar alte subseturi din cele 21 de studii, homeopatia obţine rezultate semnificativ superioare faţă de placebo (această analiză a fost publicată în Journal Of Clinical Epidemiology, Volumul 61, referinţa 12, paginile 1197-1204 din Decembrie 2008 la link-ul:
http://dx.doi.org/10.1016/j.jclinepi.2008.06.015
Dacă se iau în considerare toate cele 110 studii de homeopatie rezultatul din nou este mult mai bun decât placebo.
În ceea ce priveşte calitatea studiilor cu un număr mai mic de pacienţi s-au înregistrat 14 studii homeopate de foarte bună calitate (din 83) fată de doar 2 studii convenţionale din 78. Datele le găsiţi publicate la link-ul de mai jos împreună cu celelalte distorsionări făcute de Shang:
http://dx.doi.org/10.1016/j.homp.2008.09.008

De asemenea este bine de ştiut că studiul lui Shang stabileşte calitatea studiilor ţinând cont doar de validitatea internă şi nicidecum de validitatea externă a studiilor.
Ce inseamnă asta:
Validitatea internă înseamnă că un studiu îşi propune să măsoare un anumit rezultat.
Validitatea externă apreciază dacă rezultatul măsurat are un sens în lumea reală.
Unul din cele 8 studii luate în considerare de Shang măsoară cât slabeşte o persoană în 48 de ore (validitate internă) dacă ia medicamentul homeopat Thyreoidinum ch 30. Acest rezultat nu are nici o valoare, nici o semnificaţie în lumea reală (validitate externă) şi ca atare nu respectă nici QUOROM. Normal ar fi să se considere cât a slăbit în 3 luni pentru a fi validat extern.
Link : http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1375230/#b3
Şi link videoclip Peter Fisher (director al Royal London Homeopathic Hospital) versus scepticul Bengoldacre (minutul 18-23) aici: http://www.youtube.com/watch?v=-B-tRys7haI
Mai mult Shang şi colab. afirmă că 8 studii care administrează medicamente homeopate în infecţiile de căi respiratorii superioare obţin un rezultat substanţial, benefic şi că analiza sensibilităţii demonstrează că tratamentul homeopat funcţionează. Însă, spun ei că partinirea şi distorsionarea care ar putea apare în publicarea celor 8 studii nu fac rezultatul sa fie de încredere şi că sunt necesare mult mai multe studii pentru a trage o concluzie despre efectul homeopatiei în infecţiile de căi respiratorii superioare.
Deci pâna la urmă 8 studii sunt sau nu suficiente ca să tragem o concluzie? Sau numărul depinde de ce concluzie vrem să tragem?????!!!!!
8. Ei spun: homeopatia este total implauzibilă şi fără nici o bază ştiinţifică reală;
Noi (homeopaţii) spunem: deşi ideea pare implauzibilă există totuşi o bază ştiinţifică.
Teoria dominantă în homeopatie afirmă că acţiunea diluţiilor înalte se produce prin capacitatea solutiilor de apă-alcool sucusionate de a reţine informaţia despre substanţa activă cu care au intrat iniţial în contact.
Din ce în ce mai multe studii de laborator ne cresc înţelegerea modului de acţiune şi oamenii de ştiinţă au fost surprinşi de rezultatele unor studii.
Studiile de laborator pe ţesuturi de animale şi plante au arătat că medicamentul homeopat poate să producă efecte biologice.
Alti cercetători arată că se pot identifica diluţiile înalte de Clorură de Litiu şi Clorură de Sodiu (în care practic nu mai există substanţa iniţială) prin termoluminescenţă.

Noile cercetări de la Institutul Indian de tehnologie au confirmat prezenţa unor nanoparticule fizice din substanţa îniţială chiar şi la diluţii extreme de înalte (1 / 10 la puterea 400) .Acestea au fost puse in evidenţă prin Microscopie Electronică de Transmisie (T.E.M.), difracţia electronilor şi analiza chimică obţinută prin (ICP-AES)= Inductively Coupled Plasma-Atomic Emission Spectroscopy.
În lumina acestor cercetări se poate spune că cei care mai susţin că în medicamentele homeopatice nu există nimic sau nu sunt oneşti sau sunt neinformaţi.
Articolul a fost publicat aici:
Chikramane PS, Suresh AK, Bellare JR, and Govind S. Extreme homeopathic dilutions retain starting materials: A nanoparticulate perspective. Homeopathy. Volume 99, Issue 4, October 2010, 231-242.
Dacă neincrezatori vor spune că, chiar şi în acest caz dozele homeopate sunt prea mici ca să mai aibă actiune, asemenea afirmatii s-au dovedit de asemenea false.
Domeniul multidisciplinar al efectelor dozelor mici este cunoscut sub numele de hormesis şi aproximativ 1000 de studii dintr-o mare varietate de specialităţi ştiinţifice au confirmat efecte semnificative de la doze extrem de mici din anumite substanţe asupra sistemelor biologice.
Sursa :
http://www.huffingtonpost.com/dana-ullman/luc-montagnier-homeopathy-taken-seriously_b_814619.html
Un articol special al prestigiosului “Human and Experimental Toxicology” din iulie 2010 a făcut legătura între hormesis şi homeopatie.
Articolul arată puterea a diferite substanţe preparate homeopat
Human and Experimental Toxicology, July 2010: http://het.sagepub.com/content/vol29/issue7/
De asemenea este interesant ca doar câteva molecule de feromoni pot provoca un răspuns inconştient:
Ce este interesant este faptul ca aceste substante volatile sunt total imperceptibile de catre mamifere si nu functia olfactiei este cea implicata ci un organ senzorial specializat, organul vomero nazal. Acesta functioneaza asemanator tesutului olfactiv, este extrem de sensibil pentru numai cateva molecule (majoritatea specifice sexului opus) numai ca receptorii acestuia nu transmit semnalele electrice in bulbul olfactiv ci catre hipotalamus si amygdala, "creierul primitiv" implicat in controlul hormonal si sexual. (Sursa : »Rolul feromonilor umani » la http://www.medicalstudent.ro/biochimie/rolul-feromonilor-umani.html)
Ca o paranteză îi provocăm pe sceptici să fie de acord că muzica pe care o ascultă pe cd, pe stick-ul USB sau pe hard-disk-ul calculatorului este doar în imaginaţia lor (placebo) deoarece nu există nici o diferenţă între compoziţia chimică a unui cd inscripţionat faţă de unul neinscripţionat (totul este informaţie înscrisă în câmp magnetic);
Şi chiar dacă mecanismul de actiune nu poate fi încă explicat nu inseamna ca Homeopatia nu poate fi eficientă.
Amintiti-va ca au fost oameni de ştiinta conservatori care au spus ca un obiect mai greu decat aerul nu poate sa zboare - doar la inceputul secolului 20, sau ca omul va muri daca se va deplasa cu o viteza mai mare decat 45km/h.
În plus farmaciştii contemporani afirmă că există multe medicamente alopate prescrise astăzi, al căror mecanism de acţiune rămâne necunoscut, dar acest fapt nu i-a împiedicat pe medici să le prescrie dacă au avut efect.
Iata ce scrie la Imuran (medicament alopat folosit ca imunosupresiv pentru ca bolnavii cu diferite organe transplantate să nu respingă organul transplantat si în multiple boli autoimune): “In timp ce modul precis de actiune ramane neelucidat, s-au sugerat anumite mecanisme, care includ: eliberarea de 6-MP... sursa:
http://www.remediu.ro/prospecte/medicament/946/imuran-fiole
Bibliografie:
• Belon P, Cumps J, Ennis M, et al. Histamine dilutions modulate basophil activation. Inflammation Research 2004; 53: 181-8
• Rey L Thermoluminescence of ultra-high dilutions of lithium chloride and sodium chloride. Physica (A) 2003; 323: 67-74
• Homeopathy 2007; 96 (3): 141-229 (Special Issue: The Memory of Water)
9. Ei spun: medicina clasică este singura care poate să ajute pacienţii.
Noi spunem: Dimpotriva
Sa urmarim un studiu efectuat în Centrul de Evidenta al BMJ (British Medical Journal) – o prestigioasa revista medicala fondata în 1840 – unde apare un articol în 2004 despre eficienta medicatiei alopate în ceea ce priveste cele aproximativ 2500 de tratamente în uz;
Link: http://clinicalevidence.bmj.com/ceweb/about/knowledge.jsp

Acest raport claseaza doar 34% din medicamentele alopate ca având un efect benefic (11%) sau posibil benefic (23%) pentru pacienti. Sa însemne asta ca medicina alopata îsi minte pacientii în cazul a 66% din medicatie? (vezi imaginea de mai jos). Nu credem!
De remarcat ca 51 % din tratamentele alopate sunt considerate ca având o eficacitate NECUNOSCUTA
În plus efectele adverse (6,5 % din internări) duc numai în Anglia la un cost suplimentar de aproape 500 milioane lire sterline.
Bibliografie suplimentară:
- Sharples F et al. NHS patients’ perspective on complementary medicine. Complementary Therapies in Medicine, 2003 11: 141–47.
- Pirmohamed M et al. Adverse drug reactions as cause of admission to hospital: prospective analysis of 18,820 patients British Medical Journal 2004; 329: 15-19.
10. Dupa cum am vazut exista exemple de medicamente alopate care desi foarte bine testate pot produce daune mari pacientilor.
Sunt multe exemple în acest sens dar sa ne limitam doar la antibioticul Trovan care dupa cum spune sursa pe care o citam:
"a cauzat morti si vatamari grave, astfel incat a fost scos de pe piata dupa un singur an de zile. Desi la testele dinainte de aprobare se constatase ca Trovan dauneaza ficatului, firma producatoare nu a considerat ca este periculos.. Comentariul Firmei: „Trovan a fost cel mai bine testat medicament de pe piata, cu mult mai bine decat penicilina de exemplu". Oare cati morti si bolnavi creeaza medicamentele care nu sunt testate asa de bine, daca unul testat asa de bine duce la moartea pacientilor fiind interzis dupa un an? "
In mai 1985 autoritatile din SUA si Marea Britanie au interzis prescrierea de hormoni care stimuleaza cresterea, pentru ca pacientii care ii folosesc se imbolnavesc de infectii nevindecabile, chiar la multi ani dupa aceea. Hormonii respectiv au fost obtinuti din creierul mortilor!
- Medicamente considerate foarte dăunătoare sunt retrase doar din anumite ţări unde firmele producătoare au fost date în judecată. Aceleaşi medicamente sunt însă folosite în alte ţări unde populaţia nu a aflat încă de scandal, deşi firmele producătoare ştiu foarte bine asta.
Întregul articol aici:
http://www.scribd.com/doc/36634099/Medicamente-Care-Pot-Ucide#open_download
si aici:
http://www.homeopatie.ro/din-presa-internationala-medicamente-care-pot-ucide-203.htm
11. Ei spun (În Anglia): Sute de milioane de lire sunt cheltuite pe homeopatie în fiecare an
Noi spunem: homeopatia este mult mai puţin costisitoare şi ar putea salva mulţi bani pentru Sistemul Naţional de Sănătate.
Spitalele de Homeopatie afiliate NHS – National Health System = Sistemul Naţional de Sănătate costă în Anglia aproximativ 6 milioane de lire sterline.
Stiaţi că tot în Anglia banii cheltuiţi pentru pacienţii care s-au internat din cauza efectelor adverse ale medicaţiei alopate ating suma de 500 milioane de lire sterline? Şi că în America sute de mii de oameni mor anual din cauza aceloraşi efecte adverse?
În timp ce în România Homeopatia nici măcar nu este decontată de Casa de Asigurări. Pacientul plăteşte din buzunarul propriu dacă vrea o consultaţie homeopată
Un studiu comparativ a arătat ca tratamentul homeopat la copiii cu infecţii acute de căi respiratorii superioare este mai puţin costisitor decât taratamentul convenţional.
Tot evidenţa arată ca homeopatia poate salva mulţi bani prin prin reducerea apelării la medicina convenţională şi cererea de alte servicii medicale.
Bibliografie suplimentară:
- Smallwood C. The Role of Complementary and Alternative Medicine in the NHS. FreshMinds, October 2005
- Frenkel M, Hermoni D. Effects of homeopathic intervention on medication consumption in atopic and allergic disorders. Altern Ther Health Med 2002; 8: 76-9.
- Witt C, Keil T, Selim D, et al. Outcome and costs of homeopathic and conventional treatment strategies: a comparative cohort study in patients with chronic disorders. Complement Ther Med 2005; 13: 79–86.
12. Ei spun: Homeopatia nu-şi are locul în Sistemul Naţional de Sanătate (S.N.S.);
Noi (medicii homeopaţi) spunem: homeopatia joacă un rol vital în S.N.S. prin eficienţă dovedită în multiple boli şi prin opţiunea pe care o oferă pacienţilor care nu pot lua medicaţie clasică.
Multi pacienţi suferă de boli care sunt greu tratabile de medicina alopată cum ar fi : osteoartrita, fibromialgia, sindromul de oboseală cronică, eczema şi depresia. În ultimul an aproximativ 50.000 de consultaţii homeopate s-au efectuat la 5 spitale homeopate din Anglia. În medie 70% din aceşti pacienţi au raportat că sănătatea lor s-a ameliorat după tratamentul homeopat.
Medicii români pot confirma rezultate asemănătoare la clinicile şi cabinetele homeoopate di România.
Pacienţii îşi doresc o alternativă pentru sănătatea lor şi guvernul Angliei a spus că, oferirea acestei alternative în ceea ce priveşte cum, când şi unde să primească tratamentul pacienţii este un punct principal în strategia lui pentru Sistemul de Sănătate. Pacienţii ar trebui deci să poată alege homeopatia în cadrul S.N.S. mai ales unde există indicaţia că acest tratament îi poate ajuta.
13. Ei spun: homeopaţii nu ar trebui să trateze boli serioase precum cancerul.
Noi spunem: in realitate pacienţii cu cancer se tratează cu medicina clasica; unii aleg şi homeopatia şi alte intervenţii; alţii caută tratamentul homeopat pentru a ameliora din efectele adverse ale radio şi chimioterapiei
Homeopatia este recunoscută ca având valoare în reducerea efectelor adverse ale radio şi chimioterapiei.
La spitalul de Homeopatie din Bristol au fost trimişi pacienţi chiar de către medicii oncologi pentru a ameliora efectele adverse ale pacienţilor cu cancer trataţi alopat.
Bibliografie suplimentară:
• Complementary Medicines – UK, Mintel, April 2007
• Lord Darzi – High Quality Care for All
• Balzarini A, Felisi E, Martini A, De Conno F. Efficacy of homeopathic treatment of skin reactions during radiotherapy for breast cancer: a randomized, double-blind clinical trial. British Homeopathic Journal, 2000 89: 8–12.
• Thompson EA, Montgomery A, Douglas D, Reilly D. A pilot, randomized, double-blinded, placebo-controlled trial of individualized homeopathy for symptoms of estrogen withdrawal in breast-cancer survivors. Journal of Alternative and Complementary Medicine 2005 11: 13–20.
14. Ei spun: homeopatia este alternativă, traznită şi nereglementată;
Noi spunem: homeopatia este o ramură a medicinii reglementată de Ministerul Sănătăţii, Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti şi Colegiul Medicilor din România.
Este practicată doar de medici de medicină generală, specialişti sau primari care au făcut studii de ani de zile pentru a avea competenţă în homeopatie
Aceşti medici ştiu foarte bine când este mai necesară medicina alopată şi când cea homeopată.
Ei au şi avantajul de a putea oferi tratament homeopat atunci când medicina clasică nu poate să ajute, cum este frecvent cazul în bolile cronice.
Sunt de asemenea numeroşi medici de familie care lucrează în îngrijirea primară şi care sunt şi medici homeopaţi. Aceasta face ca pacienţii să primească ce e mai bun din ambele ramuri medicale fără a se compromite standardul medical.
Şi în Anglia homeopaţii din S.N.S. au atât studii medicale cât şi studiile Facultăţii de Homeopatie.
Ei sunt autorizaţi, înregistraţi şi reglementaţi de Consiliul General al Medicilor. Ei sunt obligaţi să acţineze comform limitelor de competenţă ale specialităţii alese şi nivelul de pregătire şi calificare în homeopatie
15.Există multe personalităţî ale lumii ştiinţifice, politice şi artistice care au susţinut şi s-au tratat prin homeopatie. Veţi fi poate surprinşi că până şi Charles Darwin care a scris “Originea Speciilor” s-a tratat homeopat. Lista detaliată la sursa de mai jos:
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/terapii_energetice/homeopatia/personalitati_si_homeopatia.htm
Homeopatia şi-a dobândit faima în marile epidemii de febră tifoidă, holeră şi boli infecţioase ale secolului 19. Armata lui Napoleon a fost tratată de febră tifoidă prin homeopatie. Mortalitatea din spitalele homeopate în holeră şi febră tifoidă era de cel puţin 3 ori mai mică faţă de spitalele alopate ale vremii.
Recent homeopatia a fost puternic susţinută prin cercetările şi afirmatiile sale şi de renumitul dr. Luc Montagnier virusolog francez care a obţinut premiul Nobel în 2008 pentru descoperirea virusului HIV.
Articolul apare şi în ziarul gândul cu titlul: “Luc Montagnier, laureat al premiului Nobel pentru Medicină: remediile homeopate sunt eficiente” şi il găsiţi aici: http://www.gandul.info/magazin/luc-montagnier-laureat-al-premiului-nobel-pentru-medicina-remediile-homeopate
Într-un nou interviu în revista Science, Montagnier îşi exprimă îngrijorarea asupra atitudinii neştiinţifice care există împotriva homeopatiei : “Mi s-a spus că anumîti oameni au reprodus experimentele lui Benveniste, dar le este frică să le publice din cauza terorii intelectuale pe care o exercită oamenii care nu înţeleg asemenea studii”.
Jaques Benveniste a fost un renumit imunolog francez care a publicat în prestigioasa revistă Nature studii care susţin homeopatia.
El a demonstrat că un anumit tip de leucocite din corpul omenesc – bazofilele (care reacţionează prin degranulare şi eliberare de histamină atunci când vin în contact cu anticorpi de tip IgE – mecanism care stă la baza alergiilor de tip dermatită atopică, rinită alergică şi astm alergic) se pot degranula folosind diluţii înalte de IgE preparate homeopat (în care practic nu mai există molecule de IgE).
În final studiile de ani de zile şi reputaţia lui Benveniste au fost terfelite de pseudo oameni de ştiinţă (un jurnalist, un magician – James “uluitorul” Randi, şi un expert în frauda ştiinţifică) după o aşa zisă verificare de 2 zile în care doar o parte din experimente a putut fi reprodusă. Echipa de verificare a uitat să aducă un biolog sau un imunolog care să fie apropiat de domeniul studiat şi a uitat că asemenea studii necesită mult mai multe experimente şi muncă pentru a fi combătute corect.
Sursa aici: http://www.homeopathic.com/Articles/Homeopathic_research/Benvenistes_iNaturei_article.html
Cu toate acestea, studiile lui Benveniste au fost reproduse de multe alte laboratoare.
La link-ul de mai jos este o metaanaliza a studiilor pe bazofile publicate, cu rezultate foarte bune:
Metaanaliza pt bazofile:
http://www.journals.elsevierhealth.com/periodicals/yctim/article/S0965-2299%2807%2900013-1
În sprijinul homeopatiei , a dr. Montagnier şi al lui Jaques Benveniste vine şi un alt renumit profesor la Cambridge, deţinător al premiului Nobel, Brian Josephson.
Iată ce spune el: “o analiză mentală simplă va sugera că apa nu poate avea structura pe care o susţin homeopaţii, dar cazurile de cristale lichide care, în timp ce curg ca un fluid obişnuit, îşi pot menţine o structură ordonată pe distanţe macroscopice arată limitările unei asemenea “analize mentale simple”.
Din ceea ce cunosc eu, nici o negare a homeopatiei nu mai stă în picioare după ce acest punct de vedere este luat în considerare”
Şi continuă: “ Argumentul standard al scepticilor este reprodus de Park care afirmă căun fluid precum apa nu poate avea o memorie mai îndelungată deoarece mişcările aleatorii ale atomilor sau moleculelor vor disipa rapid orice informaţie conţinută în vreo structură. Acest argument este INVALID pentru că ar putea exista o organizare structurată mai global şi independentă de micile mişcări localizate ale moleculelor. Ceva de genul acesta se întâmplă cu heliul lichid în starea sa numităsuperfluidică în care ordinea globală poate să susţină paternuri de curgere de tip vortex care persistă în ciuda mişcărior continue ale atomilor”.
Sursa: http://homeopathy.wildfalcon.com/archives/2007/08/30/brian-david-josephson-on-homeopathy/
Brian Josephson critică dur şi mediul acelor oameni de ştiinţă care suferă astăzi de o “neâncredere patologică” şi care astfel menţin o atitudine neştiinţifică întruchipată de convingerea: “chiar dacă ar fi adevărat, tot nu voi crede”. Aceşti aşa zis oameni de ştiinţă creează un mediu care blochează adevărul şi adevarata ştiinţă.
Scepticismul este bun atunci când avocatii lui nu încearcă să distrugă sau să taie orice viitoare cercetare sau conversaţie despre un subiect ci atunci când explorează noi sau mai vechi căi posibile de înţelegere şi verificare a fenomenelor mai greu de explicat. Cu toţii ar trebui să avem această provocare pe măsură ce explorăm şi evaluăm efectele biologice şi clinice ale medicamentelor homeopate.
El îl acuză pe Langmuir că face o generalizare periculoasă când susţine că dacă un efect este slab sau greu de reprodus acel efect nu este real. “Această generalizare nu are logică. Este foarte greu să detectezi particulele neutrino din Soare, de exemplu, şi multe laboratoare au rezultate diferite în acest tip de cercetare”.
16.Fac un apel la adevăraţii oameni de ştiinţă să mediteze la ce spune Werner Heisenberg (fizician german deţinător al premiului Nobel în fizică (1932) pentru creearea mecanicii cuantice) – cine vrea să ştie mai multe despre el aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Werner_Heisenberg
“…când fenomene noi ne constrâng să ne schimbăm modul de gândire…, până şi fizicienii cei mai progresişti sunt puşi într-o situaţie dificilă. Cerinţa de a-ţi schimba modul de gândire îţi poate provoca senzaţia că-ţi fuge pământul de sub picioare… Cred că nu trebuie să subapreciem aceste dificultăţi. Dacă omul a trăit odată experienţa disperării cu care unii savanţi, altminteri inteligenţi şi prietenoşi, s-au opus schimbării modului lor de a gândi, nu-i rămâne decât să se minuneze că astfel de revoluţii ştiinţifice au fost totuşi posibile.”
Werner Heisenberg
Bibliografie suplimentară: “We answer the critics” Faculty of Homeopathy 2009 www.facultyofhomeopathy.org 5

Homeopatie evolutie

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Tue, 08 Feb 2011 22:05:24 PST

Pentru a intelege pe scurt evolutia homeopatiei in Romania ar trebui sa ne intoarcem cu 30-40 ani in urma, cand homeopatia nu exista in Romania, ea fiind promovata de cativa medici, farmacisti indragostiti de aceasta noua abordare medicala, nume precum Dr. Laurentiu Blajeni, Dr Ionescu, Dr Bungetzianu, farm C Tzuckel, Dr Ramiro Tomescu, Dr Chirila etc, au fost un grup de entuziasti carora ulterior li s-au adaugat altii si asemeni unei pete de ulei teoria homeopatica a prins radacini in constiinta medicala .

Analizand acest fenomen constatam ca el se manifesta in toata lumea la fel :

1. Existenta a doua curente unicismul si pluralismul .

2. Existenta a doua tendinte de interpretare a homeopatiei : la nivel de simptome si la nivel stiintific, adica homeopatia bazata doar pe repertorizarea simptomelor fara sa existe o corelatie cu aspectele fiziopatologice si homeotoxicologia, disciplina medicala in care interpretarea simptomelor se face in functie de straturile embrionare afectate de procesul patologic si de etapa evolutiva a bolii .

3. Medici homeopati ce practica acupunctura si care incearca sa combine cele doua metode in cadrul tratamentului .

4. Aparitia curentului de mentalisti, in care pe primul plan este pus simptomul mental ( vezi cazul Dr Sankaran ce coreleaza diatezele cu simptomele mentale ) .

5. Existenta grupului de adepti ai homeopatiei tipologice, in care definirea tipului constitutional se bazeaza pe reperele somatice ale pacientului, in special trasaturile fetei .

6. Grupul gnostic ce stabileste repere ale homeopatiei in domenii cum ar fi alchimia .

7. Curentul spiritualist al Dr Masi ce incearca a stabili o legatura intre karma si predispozitia la imbolnaviri a pacientului in cursul existentei lui terestre .

8. Homeopatia veterinara ce a inceput sa se dezvolte si in Romania, fiind insa in mare voga in alte tari dezvoltate.

9. Homeopatia ayurvedica

Fara a avea pretentia de a epuiza acest subiect vast ale diferitelor tendinte, curente in domeniul homeopatiei as adauga cateva observatii despre atractia homeopatiei pentru nemedici .
Cel mai frecvent e vorba de persoane care si-au cautat tratamentul, vindecarea pentru ei sau familia lor si care s-au indragostit de homeopatie .
In cursul practicii mele medicale, personal am cunoscut asemenea pacienti ce studiaza cu ardoare homeopatia, indraznesc sa spun ca prin metoda autodidactica acestia obtinand rezultate remarcabile in unele cazuri .
Pacientii mei ce au inceput sa studieze homeopatia si sa o foloseasca tratamentul homeopat pentru ei sau familia lor apartin diverselor categorii sociale : soferi, ingineri, arheologi, profesori, asistenti medicali .
La noi in tara fenomenul utilizarii homeopatiei de nemedici este sporadic .
In alte tari acesta practica de catre nemedici fiind o practica generalizata,
Revenind la discutia despre curentele din homeopatiei cred ca fiecare dintre ele reprezinta doar o fateta a adevarului, un pas spre cunoastere, acum civilizatia terestra va face urmatorul pas, acela de a reunii toate aceste curente intr-o singura stiinta .
Nu cred ca putem separa vastele cunostinte din medicina alopatica de homeopatie, ele se completeaza reciproc .
Homeotoxicologia este o metoda de implementare stiintifica a homeopatiei

Unde este dificultatea acestei implementari ?

Cred ca in volumul mare de informatii ce trebuiesc corelate intr-un concept logic care ar permite medicului curant implementarea datelor paraclinice ale pacientului in sistemul de repertorizare homeopatica .
Este o munca grea, anevoioasa iar incercarile timide ale unor colegi din Romania, Franta, India reprezinta primul pas spre acest deziderat spre homeopatia stiintifica .
Astfel tratamentul homeopat isi va gasi locul in canoanele medicale clasice, nemaifiind necesare discutiile sterile pro sau contra homeopatiei .

In Romania au fost doua perioade :
1. o perioada de guvernare a homeopatiei pluraliste franceze
2. perioada homeopatiei uniciste, a homeopatiei clasice asa cum a definit-o Hahnemann .

Medicul practician al homeopatiei trebuie sa fie un open mind, deschis cunostintelor noi din medicina, noilor descoperiri, sa nu ramana cantonat in sabloanele rutinei .
In anul 1992 in Romania in plina perioada de “glorie” a homeopatiei pluraliste a luat fiinta ARADH, grupul de studiu a homeopatiei clasice .
Dintre initiatorii acestui grup din care am facut si eu parte, as mentiona pe Dr Buzatu, Dr Savulescu, Dr Negrea, Dr Iacob, Dr Pavlovschi, Dr Randasu .
Sedintele grupului si revista Focul vesnic viu au atras atentia celorlati medici homeopati pluralisti si dintre acestia nume importante din homeopatia romaneasca precum prof Dobrescu, Dr Teleianu, prof Bungetzianu au imbratisat conceptul clasic unicist .
Este meritul Dr Teleianu presedintele societatii de homeopatie, un open mind demn de toata lauda, care a trecut de la conceptul pluralist la cel unicist clasic in abordarea cursurilor de pregatire a medicilor in domeniul homeopatiei .
Lista pluralistilor care au imbratisat conceptul unicist clasic in perioada 1992 – 2000 este foarte lunga .
Acum chiar si autodidactii nemedici nu mai cred in pluralism .

Ce va urma, care va fi trendul in homeopatia urmatorilor ani ?

Homeopatia are acum un singur drum : integrarea in medicina alopata .
Cele doua concepte medicale vor fi integrate, devenind un singur sistem medical raspunzand necesitatilor actuale ale medicilor in practica curenta .
Explozia informationala a secolului XXI, poate fi asemanata cu o avalansa ce nu mai poate fi oprita, indiferent de parerile, interesele unora sau altora .
In aceasta avalansa este prinsa si homeopatia .
Conceptele clasice homeopatice vor suferii transformari ca urmare a noilor descoperiri din fizica cuantica, genetica, psihotronica .

Ce ar trebui sa faca medicul homeopat pentru a tine pasul cu explozia informationala ?

Un singur lucru : sa se informeze si sa isi actualizeze sistemul de gandire medicala homeopata pentru a nu ramane cantonat conceptual in secolul XX .

Spectrofotometria, electronografia computerizata, genetica ca sa enumar doar cateva din disciplinele care vor fi in viitor aplicatii in homeopatie, vor pune bazele homeopatiei stiintifice moderne .

Spasmofilie post-depresie, tratament acupunctural si homeopatic

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Sat, 05 Feb 2011 09:16:02 PST

Pacienta B.B
Varsta 36 ani
Afectiuni : spasmofilie, coxartroza,

Consultatie : septembrie 2004, la Centrul national de acupunctura si homeopatei Bucuresti .

AHHC = tata cancer ficat
AP : amigdalite in copilarie
Examenul clinic pe aparate : durere in zona epigastrului si abdominala la palpare, Giordano, Laseque negativ, durere in hipocodrul drept la palpare, ROT, RC normale . Tegumente normale . Vosetec pozitiv . Fara semne de iritatie meningee, pupile normale .
Puncte sinusale nedureroase . Pulmonar nu se percep raluri auscultatoriu .
Puls neregulat, tensiune normala . Redoare a cefei .
Rotatia interna, externa a solduilor dureroasa .
Durere musculara la presiune .
Articulatii mobile fara semne de inflamatie .
Investigatii paraclinie, parametri in limite normale, doar un fibrinogen mai crescut : 525 mg/dl

Diagnostic acupunctura

Sindrom : Qi-ul ficatului blocat
Acest sindrom reflecta si accentueaza constrangerile emotionale astfel ca functia ficatului de a facilita curgerea lenta a Qi-ului este constransa .
In stadiul avansat al blocajului Qi-ului ficatului se produce ascensiunea Yangului Ficatului .

Tratament acupunctura
10 sedinte de acupunctura
Puncte utilizate :VC 17, IS 1 si VU 43
Inteparea punctului Gaohuangshu a permis sedarea Cordului si Spiritului, temperrand Qi Ficatului rebel si a permis paccientei sa nu mai fie vulnerabila la problemele cotidiene .

Stressul cotidian, emotiile negative se pot somatiza sub forma de crampe musculare, agravarea lor nocturna tradeaza tensiunea emotionala acumulata in cursul zilei sub forma de contractii, crampe ale gambelor .
Simptomele fizice prezente crampe musculare, palpitatii, intepeneala regiunii cervicale sunt doar expresia in fizic a tensiunilor psihice, o refulare somatica .

Repertorizare homeopatica simptome

1. Simptome psihice cu repercursiuni somatice : imbolnavire dupa moartea parintilor, depresie ca urmare a unei dezamagiri in dragoste, agravare la emotii, emotii suprimate afectiuni suprimate, fata rosie cand se emotioneaza, efecte secundare necazurilor, senzatie de nod in gat, stresata .
2. Frici : frica de hoti,
3. Intolerante alimentare : nu suporta cafeaua, alcoolul si castravetii
4. Stomac crampa, constrictie
5. Simptome digestive : constipatie, balonare abdominala
6. Simptome coloana : intepeneala cefei ( contractura )
7. Sold : dureri ( diagnostic coxartroza )
8. Muschi : fibromialgie, gamba contractie, contractii ale gambelor noaptea, fibromialgie, spasme musculare
9. Spasmofilie
10. Cardiac : palpitatii

Despre tipul constitutional Ignatia aici

Rezultate clinice
Chiar dupa prima saptamana de acupunctura pacienta a remarcat ca nu mai se emotioneaza asa usor, ca nu mai are crampe abdominale, contractii ale musculaturii gambelor, dureri musculare sau criza de spasmofilie .
Remediul homeopat Ignatia amara in doza unica a completat schema terapeutica, cele doua tratamente fiind la acest caz sinergice .

Dr.Ioan Dumitrescu
Copyright Notice
Any and all the content of my presentation

Avort amenintare tratament homeopat

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Sat, 05 Feb 2011 05:46:41 PST

Pacienta SM
Varsta 30 ani
Consultatie ianuarie 2006
Diagnostic principal : amenintare de avort
Diagnostice secundare : anxietate, neurodermita, vitiligo
Pacienta auzise de homeopatie si era dispusa sa incerce si acest tip de tratament pentru a nu mai pierde aceasta sarcina si ii era frica sa faca acupunctura .
Aspectul fetei era al unei persoane obosite si anxioase .
Am reusit cu greu sa adun cateva simptome pe care le-am repertorizat

Fata : edeme sub ochi dimineata
Nas : herpes, coriza, in special dimineata, pete galbui pe nas
Gura : herpes
Coloana : durere dorsala dimineata, lombar intepeneala
Mana dreapta degete amortite
Dureri de muschi la trezire
Picior rece
Piele vitiligo
Avort amenintare luna a VII ( mai avusese doua sarcini pe care le pierduse
Avea dureri la ciclu

Frici : moarte, serpi moderat, frica pentru a nu isi pierde pozitia sociala

Repertorizare homeopatica

De notat ca aceste simptome nu sunt specifice la tipul constitutional Sepia

1. Anxietate cu atacuri de panica
2. Frica de ace
3. Frica de a-si pierde pozitia sociala
4. Miopie
5. Nas infundat in somn
6. Oftat frecvent
7. Palme transpiratie rece
8. Neurodermita

Din ce cauza aparusera aceste simptome ?

Explicatia era in traumele psihice suferite prin pierderea celor doua sarcini .
Din lucrarea "Indrumarul medical si crestin al Federatiei Organizatiilor Ortodoxe Pro-vita" de dr. med. Christa Todea Gross si pr. prof. dr. Ilie Moldova citez cateva dintre simptomele psihice ce sunt prezente la femeile ce au facut avort sau au pierdut copii prin avort spontan .
Simptomele psihice la Sindromul postavort

• depresii nervoase cu tentative de suicid;
• tulburari de somn; insomnii si vise terifiante (caderi in gol, urmariri, nastere de copii morti, rupti sau infometati etc.);
• tulburari în alimentatie;
• tulburari afective, sentimente de frustrare; atacuri frecvente de plans si strigate disperate;
• ganduri / tentative de sinucidere izvorate din tristete, lipsa de speranta, inutilitate;
• destramarea relatiilor interpersonale, cu partenerul, cu copiii, cu prietenii;
• raceala emotionala, pesimism;
• atacuri de panica;
• tulburari de memorie;
• dificultati de concentrare; pierderea interesului pentru activitatile desfasurate;
• psihoze acute;
• reactii schizofrenice;
• sentimentul de vinovatie;
• predispozitie pentru boli de dependenta; consum de alcool sau / si droguri
Aceasta prezentare este un suport pentru homeopati sa inteleaga trauma avortului pentru pacienta
Spontan sau provocat aceasta are impact emotional negativ si medicul homeopat are obligatia de a recomanda medicatia homeopata in dilutie medie sau inalta ce ii poate ameliora acesteia starea depresiva sau anxietatea .
Apelam din ce in ce mai mult la homeopatie si pentru faptul ca nu are efecte secundare, ceea ce permite admi9nistrarea la femeile gravide, la copii sau persoanele alergice .
I-am recomandat medicamentul homeopat Sepia in dilutii LM si dilutii inalte la intervale neregulate .
Rezultate :
Pacienta a dus la bun sfarsit sarcina si a nascut fara nici o problema .
Am revazut pacienta in noiembrie 2010, cand m-a vizitat sa ii tratez fetita de 4,8 ani ce suferea de o bronsita cronica recidivanta, amigdalita si adenopatii cervicale .
Am inteles ca ulterior nasterii copilului nu a mai avut nici o problema psihica si ca mai luase din cand in cand Sepia .

Amenintarea de avort este identica ca termen cu avortul spontan .

Dr.Ioan Dumitrescu
Copyright Notice
Any and all the content of my presentation

Bibliografie

Sciatica durere arsura tratament prin acupunctura si homeopatie

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Tue, 01 Feb 2011 22:42:15 PST

Pacient I.T sciatica durere arsura tratament prin acupunctura si homeopatie

Acupunctura diagnostic
Diagnosticul acupunctural a fost : sindrom de vant frig umezeala .
Acesta este un sindrom caracterizat prin invazia energiilor perverse vant frig umezeala la nivelul pielii, muschilor si articulatiilor ( conform TCM ) .
De mentionat ca pacientul avea un teren agricol in mediul rural pe care il prelucra iar in cursul iernii trecute fusese obligat sa se deplaseze in satul sau pentru a avea grija de gospodarie .
Din relatarile dansului am retinut faptul ca soba care ii producea caldura nu era eficienta si fusese astfel expus la actiunea frigului, fapt ce explica si sindromul acupunctural prezent la pacient .

Simptome repertorizate homeopatic

Prezentarea cazului si repertorizarea homeopatica aici :
Repertorizare homeopatica pacient I.T

Nux Vomica - clinica , fiziopatologie si abordare psihosomatica
aici :
Nux vomica tipologie si simptome clinice

Dupa prima serie de 10 sedinte acupuncturale si administrarea medicamentului homeopat Nux vomica simptomele clinice s-au ameliorat considerabil .
A disparut contractura lombara, slabiciunea musculara, ROT normale si atenuare semnificativa a durerilor tip sciatica.
I-am recomandat sa faca o pauza de 10 zile dupa care sa reluam tratamentul acupunctural si homeopatic .
A reluat dupa 10 zile tratamentul acupunctural si homeopatic .
Durerea de tip arsura membre inferioare a disparut dupa cele 10 sedinte acupuncturale .

Dr.Ioan Dumitrescu
Copyright

Copyright Notice
Any and all the content of our websites .
Please do not use without our prior written consent.

Homeopatia si Tao I-ul caz

usorul@yahoo.com (Dr.Ioan Dumitrescu) — Thu, 03 Feb 2011 14:57:19 PST

LAO-TZE spune :
1. Cel ce cunoaşte cât de cât pe alţii este inteligent; cel ce se cunoaşte pe sine este cu adevărat iluminat şi înţelept.

2. Cel ce poate să învingă pe alţii este tare, cel ce s-a învins pe sine este cu adevărat mereu puternic.

3. Cel ce cunoaşte îndestularea e foarte bogat. Cel ce este energic, are un scop în viaţă.

4. Cel ce nu se depărtează de firea sa trăieşte mult.

5. Cel moare nu se stinge, posedă cu adevărat îndelunga vieţuire pe care o dă numai nemurirea.

1. In practica medicala cel utilizeaza medicamentul homeopat trebuie sa isi cunoasca foarte bine pacientul : simptome fizice, psihice, interpretare investigatii paraclinice, pe baza carora sa stabileasca medicamentul homeopat potrivit constitutiei pacientului si asta inseamna ca este un medic inteligent .
Nu de putine ori insa acest medic inteligent nu este in stare a-si stabili din punct de vedere homeopat constitutia sa si nu este in stare sa se trateze pe el insusi .
In karma pacientului boala este o sansa de vindecare spirituala, dar daca medicul este bolnav, el nu va putea sa isi vindece pacientii, de aceea medicul ce se cunoaste pe sine este cu adevarat iluminat si intelept .

2. Medicul homeopat adesea este confrunta cu rivalitatile sistemului si atitudinea ostila a colegilor alopati ; el lupta si prin asta se intareste.
Este ceea ce se intampla in zilele noastre cand ne confruntam cu un atac concentrat impotriva homeopatiei .
Medicul homeopat ce isi poate invinge sentimentele negative fata de colegii care il ataca si prin intelepciune ii intelege, este cu adevarat puternic .
Nu este necesar sa lupte, asa cum raul curge la vale si evenimentele au desfasurarea lor inerenta, iar lucrurile se rezolva de la sine pentru ca asa a fost hotarat .

3. Medicul care are bani, avere este bogat in indestularea lui materiala.
Indestularea duce la trufie, lenevie si automultumire .
Medicul ce are un scop, o pasiune asemeni unui foc ce arde in sufletul sau va fi energic, nu va fi ingamfat de succesele lui terapeutice stiind ca adevarul este asemeni unei pete negre .
Cu cat ne apropiem de adevar cu atat aceasta pata se mareste, intelegem cat de putin cunoastem si atunci ce motiv de trufie avem ?

4. Medicii ce studiaza homeopatia sunt tentati de a se indeparta de adevaratul spirit al homeopatiei, imbratisand teorii, concepte care se indeparteaza de esenta homeopatiei .
Hahnemann facand provingurile pe el insusi cu diverse substante toxice organismului a facut primul pas stiintific de abordare a homeopatiei .
Conceptul homeotoxicologic si cel spiritual trebuie sa constitue o unitate de gandire homeopatica . Escluderea unuia dintre cele doua va fi un handicap pentru medicul homeopat in a-si trata cazul .
Reactivitatea organismului este data de axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian, adica de productia de hormoni ce asigura controlul umoral al sistemului .
Dau doar un simplu exemplu : daca un pacient are infectie severa cu germeni anaerobi si medicul homeopat face focus doar pe aspectele psihice, spirituale ale individului risca sa isi piarda pacientul .
Ca medic are obligatia de a-si salva pacientul fara sa fie incorsetat in teoria homeopata spiritualista, de aceea el nu trebuie a ezita a folosii in urgentele medicale si medicina alopata, ulterior sa ii administreze medicamentul homeopat .
Daca organismul lui este slabit si nu mai are posibilitatea de a produce anticorpi contra tulpinilor microbiene anaerobe, dupa de pacientul va depasi faza acuta grava, indicatia remediului homeopat Anthracinum in dilutie joasa, de preferat LM se impune .
Cand organismului pacientului isi revine la parametri minimali de reactie si remediul de constitutie isi va face efectul

5. Moartea nu este decat o trecere in alta dimensiune .
Putem spune noi ca Hahnemann este mort, oare el nu traieste prin noi milioanele de medici homeopati ?
Spiritul lui viu nu a murit, prin fiecare dintre noi acest spirit lucreaza in menirea noastra apostolica de a ne ajuta semenul in suferinta sa fizica, psihica si spirituala .
Daca facem efortul de a-i spune, a-i explica pacientului ca boala este o sansa pentru el de a se vindeca spiritual, ca aceasta ii va revenii daca nu se va indrepta atunci actul medical homeopat va fi complet .
De exemplu pacientului zgarcit ii vom explica ca sentimentul lui de avaritie egocentrista somatizat este responsabil de simptomele care il deranjeaza .
Un pacient zgarcit va trai in psihic anxietatea de a nu pierde, excluzand din lumea lui Divinitatea . El se considera centrul universului .
Astfel acest pacient in zgarcenia lui va somatiza sa nu dea nimic .
Constipatia este doar unul din simptome, retentia de toxine, intoxicatia celulara cu produsi de catabolism sunt efectele acesteia, cauza primara este cea spirituala .
Laxativele, regimul dietetic, plantele, acupunctura, medicamentul homeopat ii vor rezolva doar pe moment problemele fizice, fara sa indeparteze cauza primara, a carei perisitenta va impiedica adevarata vindecare .