EMANCIPAREA FEMEII

24 Ianuarie 1918- Zi istorica- IASI -Muzeu Unirii 2012-

2012-01-23T11:59:00.013+02:00

Unirea Principatelor Române cunoscută și ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.
(Wikipedia)
Maxima postala din colectie

Elena Cuza (n. 17 iunie 1825; d. 2 aprilie 1909), cunoscută și ca Elena Doamna, a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza. S-a născut la Iași, în familia Rosetti și a murit la Piatra-Neamț, fiind înmormântată la Solești, Vaslui
Împlinind cincisprezece ani, Elena s-a stabilit la Iași unde a fost introdusă în înalta societate. Aici îl cunoaște pe Alexandru Ioan Cuza cu care se va căsători la Iași în ziua de 30 aprilie 1844. Rar se întâlnesc două făpturi mai deosebite. Crescută de o mamă aprigă și autoritară, Elena avea o fire cu totul opusă soțului ei: domoală, retrasă, cumpătată, cam stângace și puțin timidă, lipsită de încredere în forțele proprii era stăpânită în societate de puternice complexe de inferioritate. Deși căsătoria nu a fost din cele mai izbutite, Cuza nefiind un soț prea statornic, între ei s-au păstrat, totuși, întotdeauna relații de respect.

carte postala din colectie
Urmare a importantului eveniment istoric, Unirea din 1859, Elena Cuza a devenit Înalta Doamnă a României. La îndemnul soțului, pentru a nu se expune intrigilor, Elena Cuza pleacă în 1860 la Paris. În această perioadă, în viața domnului intrase Maria Obrenovici, o doamnă de la curte, fiica cea mare a lui Costin Catargiu și mama viitorului principe al Serbiei, Milan. A revenit în țară, la îndemnul soțului, la mijlocul anului 1862 pentru a face onorurile Curții, uimindu-l atât pe soț, cât și pe rivala sa. A contribuit, cu modestia și demnitatea ce o caracterizau, la opera reformatoare a Domnului Unirii, fiind inspiratoarea fericită a legii instrucțiunii publice. De asemenea s-a aplecat cu deosebită înțelegere asupra situației precare a țărănimii, fiind o susținătoare energică a înfăptuirii reformei agrare.

Al. I. Cuza şi Doamna Elena - pictură din Biserica Domnească de la Ruginoasa
Calitățile sale sufletești și educația primită au îndemnat-o să-și dedice întreaga sa viață și avere acțiunilor caritabile. Și-a început opera de binefacere la București, patronând Azilul Elena Doamna de la Cotroceni, destinat fetelor orfane, și a încununat-o la Iași, unde a lucrat benevol ca infirmieră la spitalul „Caritatea”. Suflet generos, Elena Cuza a consimțit să-i adopte pe cei doi fii nelegitimi, Alexandru și Dimitrie, pe care soțul său îi avea cu prințesa Maria Obrenovici, acordându-le întreaga sa atenție, ocupându-se de educația lor și înconjurându-i cu o afecțiune maternă. (Wikipedia)

Cu ocazia zilei de 24 ianuarie o copie a uniformei domnitorului Alexandru Ioan Cuza va fi expusă începând de marţi, 24 ianuarie, la Muzeul Unirii din Iaşi, costumul fiind realizat la croitoria Ministerului Apărării Naţionale.
"Împreună cu ministrul Apărării, Gabriel Oprea, şi cu deputatul UNPR Luminiţa Iordache donăm această copie către Muzeul Unirii din Iaşi. Uniforma este realizată în baza unor fotografii şi tablouri vechi. Este un proiect de suflet, realizat din contribuţie personală, ideea pornind de la un ieşean, care mi-a spus că nu există o astfel de copie a uniformei domnitorului. Donaţia către Muzeul Unirii o vom face pe 24 ianuarie, când sărbătorim Unirea Principatelor Române", a declarat deputatul Petru Movilă.
El a adăugat că va face demersurile necesare pentru ca şi medaliile de pe uniforma domnitorului Cuza, expuse în prezent la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, să fie aduse la Iaşi.
Movilă a spus că acest costum a fost realizat la croitoria Ministerului Apărării Naţionale, ideea aparţinând unui ieşean care a constatat că nu există o copie a uniformei domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
sursa Mediafax

IN PROGRAM
La ora 15.00, în Sala Dublei Alegeri, se va desfășura Simpozionul „Iași – Leagănul Unirii”, organizat de Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași – Muzeul Unirii în colaborare cu Academia Română – Filiala Iași – Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” Iași, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași – Facultatea de Istorie și Primăria Municipiului Iași.

Cu începere de la ora 15.00, Muzeul Unirii va fi gazda unui program artistic susținut de elevii Școlii „Ion Simionescu” Iași și membrii Asociației „Universul Prieteniei” Iași , urmat la ora 16.45 de momentul „Reconstituiri istorico – militare”, realizat de Asociația „Tradiții Militare” București.

Manifestarea va continua la ora 17.00 cu Marșul Unirii – De la Muzeul Unirii la Palatul Ocârmuirii, organizat cu concursul Garnizoanei Iași, Asociației „Tradiții Militare” București și Primăriei Municipiului Iași.

La ora 17.30 va avea loc prezentarea albumului „Uniforme militare ilustrate de Gh. Asachi. (1854 – 1862)”, autori: Sorin Iftimi și Aurica Ichim.

Vernisajul expoziției ”Națiune și Onoare: uniforme, decorații, steaguri ” va avea loc la ora 18.00. Evenimentul este organizat de Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași (Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Unirii, Muzeul de Artă) în colaborare cu Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” București, Garnizoana Iași și Primăria Municipiului Iași. La ora 19.00 va urma Recitalul cameral susținut de Lăcrămioara Nae, Luminița Ciobanu și Laura Magdalena Scripcaru.

Miercuri, 25 ianuarie, ora 17.00, tot la Muzeul Unirii, se va desfășura Simpozionul ”Omagiu făuritorilor Unirii”, fiind organizat de Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași – Muzeul Unirii, Asociația „Alexandru Ioan Cuza”, Academia Română – Filiala Iași – Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” Iași.

Palatul Memorial „Al. I. Cuza” Ruginoasa va organiza evenimentul „Sub semnul Unirii”, ce se va desfășura în colaborare cu Biblioteca Municipală Pașcani, Colegiul Național „Mihail Sadoveanu” Pașcani și Muzeul Municipal Pașcani, în data de 24 ianuarie 2012. Programul acestei acțiuni include: vernisarea expoziției „Mode și veșminte din veacul al XIX-lea” și a expoziției de carte „Sub semnul Unirii”, lansarea broșurii „Unirea Principatelor. Odinioară și azi”, realizată de Colegiul Național „Mihail Sadoveanu ” Pașcani și programul artistic intitulat „Unirea Principatelor în amintirea contemporanilor”, susținut de elevii Colegiului Național „Mihail Sadoveanu” Pașcani. Evenimentele vor avea loc la Biblioteca Municipală Pașcani, cu începere de la ora 9.30
(ziareleLive-stiri locale)

http://www.ziaruldeiasi.ro/local/uniforma-preferata-a-domnitorului-cuza-expusa-la-muzeul-unirii~ni8438 Despre expozitie mai mult accesati

SI EU MA ALATUR PROTESTANTILOR DIN BUCURESTI

2012-01-19T16:10:00.011+02:00

--CHIAR DACA SUNT ACASA SUNT ALATURI DE PROTESTANTI PENTRU CA EU DORESC DEMNITATE, RESPECT FATA DE INTELECTUALII ACESTUI POPOR, FATA DE TOATE CATEGORIILE SOCIALE DE OAMENI SI DE CE NU. RESPECT FATA DE ANIMALE.
-COPIII MEI , MEDICI ACUM, AU ABSOLVIT FACULTATEA DE MEDICINA LA IASI.
AU PLECAT DIN TARA PENTRU CA DUPA ABSOLVIRE NU S-A RIDICAT NICIUN DEGET PENTRU TANARA GENERATIE DE MEDICI.
EU CA MAMA MI-AM FACUT DATORIA. NU FAC PARTE DIN NICIUN PARTID.
-AM CONTRIBUIT LA FORMAREA PERSONALITATII A UNEI GENERATII DE MEDICI.
-CAND AM SOLICITAT AJUTOR PREFECTULUI MI S-A SPUS CA:,,SA ASTEPT PANA VA FI LA CONDUCEREA DSP-ULUI BOTOSANI DIN PARTIDUL DE GUVERNAMANT" ......
-CE SA ASTEPTE........AU LUAT O DECIZIE MAJORA SI AU PLECAT DIN TARA.
LUCREAZA LA ALT SPITAL DIN STRAINATATE, A OBTINUT DOCTORATUL IN CARDIOLOGIE LA MUNCHEN, SI ASTA PENTRU CA SCOALA ROMANEASCA ESTE DE CALITATE. BAZA DE PREGATIRE PROFESIONALA A FOST AICI IN ROMANIA.
-CU PLECAREA TINERILOR S-AU DESTRAMAT FAMILIILE.
AU FACUT CEVA PARLAMENTARII PENTRU CA MEDICII SA NU PLECE?
NU! PENTRU CA DUPA PLECAREA A COPIILOR MEI, AU PLECAT 10.000 DE MEDICI.
DECI, ESTE O PROBLEMA IN SISTEMUL SANITAR.
DOAMNE AJUTA!
AVEM VALORI, SA LE RESPECTAM SI SA LE MULTUMIM.

MARIOARA MURARESCU

2012-01-15T06:43:00.013+02:00

A prins înregistrările alb-negru, a prins fonoteca, a colaborat cu mari profesionişti de televiziune drept modele. Este Marioara Murărescu, care-şi împarte la cei 62 de ani munca de bunică cu cea de vedetă tv.
Marioara Murărescu a trecut iniţial prin radio înainte de contactul cu televiziunea.
“Am fost repartizată în radio în 1972, iar în 1977 am ajuns în televiziune şi pentru că cele două instituţii erau surori.” Fonoteca radio este pentru orice redactor o adevărată şcoală, este de părere prezentatoare emisiunii Tezaur Folcloric. “I-am prins pe cei din generaţia de aur: Ioana Radu, Rodica Bujor, Ion Luican
“Nu sunt prezentator, eu sunt om de specialitate, sunt etno-muzicolog. Sunt un om de televiziune care face mult mai mult decât un prezentator. Am venit în radio ca şefă de promoţie de Conservator şi mi-am dorit să fac folclor”, a declarat Marioara Murărescu.
http://mmurarescu-tezaurfolcloric.blogspot.com/

Pe data de 13 ianuarie -2012, la emisiunea ,, Acces direct" a fost invitată doamna
Mărioara Murărescu şi alţi interpreţi al cântecului popular Steliana Sima, Benone Sinulescu, Florin Vasilica. În cadrul emisiunii s-a vorbit ,, despre Mărioara Murărescu"
Câteva impresii, amintiri al înterpreţilor:
Florin Vasilică:
,, Primul spectacol public la care am participat ,, Tezaurul Folcloric", organizat de d-na Mărioara Murărescu, a fost când aveam vârsta de 3 ani. Mai târziu am participat în cadrul ,, Grupului Teleorman" , care a fost promovat de doamna.
-Nu a fost certăreaţă. A dat un sfat care să-l înţelegi. Aveam nevoie de un sfat şi a fost bine venit.
Petrică Stoian
,, Despre doamna Mărioara Murărescu, nutresc sentimente de dragoste, în unele cazuri sentimente de teamă, de respect pe care-l port şi nu numai eu ci şi semenii mei.
Nu-i uşor să lucrezi cu un om ca d-na, care ştie ce să-ţi spună. A fost severă în mod constructiv. D-na este cea care iubeşte folclorul românesc, timp de 30 de ani, in timpul vechiului regim a ştiut să-l ţină în mână şi aşa cum trebuie. A fost severă Ea, a ştiut să aducă acea tradiţie primită de la străbuni şi să o redea.
Benone Sinulescu
Doamna Mărioara Murărescu, pe care o cunosc de la începutul emisiunii ,, Tezaurul Folcloric", este omul de televiziune care a servit cu sfinţenie cântecul nostru popular. A ştiut să scoată la iveală multe nestemate ale folclorului românesc. Dacă nu era ea acestea rămâneau în neant. A fost apreciată dincolo de meterezele ţării.
A făcut multe servicii nouă interpreţilor de muzică populară.
Sofia Vicoveanca
Doamna Mărioara a pus suflet şi nu a permis nimănui să cânte oricum. Am toată admiraţia pentru ce a făcut. A crea o şcoală în cadrul acestei emisiuni ,, Tezaurul Folcloric". A fost exigentă, a impus seriozitate. Exigenţa mergea până la îmbrăcatul costumului şi al pieptănatului. Ca o mamă s-a aplecat asupra tinerei generaţii. Cei care au cunoscut-o pe d-na Mărioara Murărescu, să nu uite sfaturile ei, este foarte important.
Steliana Sima.
,,Mai întâi aş dori să vorbesc despre realizările domniei sale, are o familie frumoasă, are un copil bun, care i-a adus o noră şi la rândul ei i-a adus un nepoţel. Deci pe partea asta este împlinită.
Pe partea profesională, mai are un copil ,, emisiunea Tezaurul Folcloric", care ţine de ani şi ani, o emisiune de referinţă, pentru tot ce înseamnă tradiţia noastră, cultura. Ne-a întors în vatra satului. Ne-am găsit copilăria. Ne-am definit ca neam român. Noi ca înterpreţii , doamna ne-a definit ca înterpreţi. A scos generaţii de artişti. Ne-a format în cadrul acestei emisiuni. Ne-a învăţat să fim demni în viaţă. Ne-a învăţat cum să ne câştigăm respectul. Deasemenea să nu ne umilim când vorbim de talent. Ce-a lăsat Dumnezeu, acest har nu ne poate lua nimeni

Interviu cu dna Marioara Murarescu
Reporter:Dupa 10 ani de ucenicie in redactia de folclor a postului national de Radio, am inteles cat de important este pentru public sa aiba o zi, o ora pe saptamana, in care sa vina la intalnirea cu muzica de valoare
- ,,In regimul trecut, era una dintre putinele emisiuni ale Televiziunii Române nepolitizate total. Au fost momente in care emisiunea se reducea la o jumatate de ora, la un sfert sau chiar la zece minute, dar noi eram fericiti ca existam. Am facut un dans pe sarma foarte periculos. Dacă as fi cedat intentiei cenzurii de a-mi politiza emisiunea, mi-as fi pierdut publicul; daca nu cedam deloc, mi se suspenda emisiunea. Am apelat atunci la acele cantece care au fost pastrate in umbra sfantului altar - cantecele nationale si patriotice vechi din Ardeal. Acestea au fost si primele cantece difuzate pe postul national de televiziune in primele ore ale Revolutiei - "A sosit ziua dreptatii" cu Nicolae Furdui Iancu, Ion Bocsa si Dragan Muntean. Eram acolo si am dus banda in regia de emisie, spunand: "Acestea sunt cantecele care trebuie ascultate acum".

- Reporter:Dupa 10 ani de la revolutia din decembrie, starea de spirit a romanilor s-a schimbat foarte mult. Credeti ca traditia noastra, folclorul, mai are zile? Pe cine intereseaza?

- ,,Eu umblu foarte mult prin tară - prin sate, la festivalurile de profil, prin salile de concert. Am prilejul sa văd că oamenii incă doresc să mai imbrace costumul popular, doresc să-si mai cânte cantecele, să-si reamintească datinile strămosesti. De cele mai multe ori, sălile de spectacol sunt neincapătoare, sunt momente in care lumea urcă si in culise si stă in jurul scenei. Deci, există public pentru folclor, există chiar si mult public tânăr. Lansati in emisiunea "Tezaur folcloric", tinerii interpreti, prin vârsta lor, aduc in sălile de spectacol si foarte mult public tânăr. Si asta e foarte important. Adolescentii de astăzi nu sunt de vină daca nu iubesc folclorul. De unde să cunoască ei folclorul? Ce le-am oferit noi copiilor din orase, care nu au avut prilejul să meargă prin sate, pe la bunici? "Tezaur folcloric" este si o formă de educatie in acest sens.

- - Reporter Inteleg că public există. Dar folclor mai există? Mai găsiti "oaze" in care traditiile se păstrează in forma lor originala, nealterata?

- Aceste "oaze" exista in zonele mai izolate, mai departate de lumea civilizatoare a oraselor: in Mehedinti, in tinutul Padurenilor, in Hunedoara, in Nasaud, unde mai traiesc batranii rapsozi ale caror creatii au fost inregistrate inca in anii de dinaintea razboiului, de catre celebrul folclorist C. Brailoiu, in Maramures, in Bucovina. Si mai exista acolo unde sunt oameni care sfintesc locul: acei "apostoli" ai satelor, care sunt preotul si invatatorul. Ei au tinut si tin inca aprinsa flacara spiritualitatii neamului, a pastrarii traditiilor si identitatii fiintei nationale. Asa exista, de pilda, la Maieru (in Bistrita-Nasaud), profesorul Sever Ursa, care a format generatii intregi de dascali in spiritul acesta, al dragostei si respectului pentru traditie, crescandu-i acolo, la "Cuibul visurilor" lui Rebreanu. Ce-i drept, nu se mai poarta acum costumul popular decat in zonele care au mai putina legatura cu civilizatia oraselor, dar costumul a devenit costum de sarbatoare. Mai trist este ca multi batrani ai satelor, din pricina saraciei, isi vand pe nimic costumele populare, unele foarte vechi. Multe dintre ele iau calea strainatatii.

- ,,Am pus in aceasta emisiune tot sufletul si toata viata mea. Nu degeaba este una dintre cele mai vechi emisiuni de televiziune si nu degeaba este de o varsta cu copilul meu. Iar videoteca de folclor a televiziunii este o adevarata comoara, de care nu stiu cum m-as putea desparti, stiind ca multe sunt inregistrari facute de mine de-a lungul anilor. Acolo este munca mea de-o viata. Am gandit ca ar fi bine - si am acceptul conducerii Tvr in acest sens - sa editam pe casete materialele muzicale din videoteca "Tezaurului folcloric". Am semnale ca sunt asteptate ca painea calda inregistrarile de folclor autentic. Un alt motiv al fidelitatii mele fata de aceasta institutie ar fi acela ca Televiziunea Romana intra in casele tuturor romanilor, iar emisiunea mea chiar se adreseaza tuturor. Am generatii intregi de telespectatori si ma bucur ca in acesti ultimi ani am reusit sa-i fac sa se apropie de folclor chiar si pe acei oameni care rasuceau butonul pentru a inchide televizorul cand auzeau muzica populara.

- Reporter :De curand, ati relansat in cadrul emisiunii dumneavoastra un concurs menit sa-i ajute pe tinerii interpreti sa iasa la rampa si, in acelasi timp, sa apropie tanara generatie de traditiile stramosesti.

- ,,Desfasurat sub genericul "Mostenitorii", concursul acesta aduce in fata lumii o realitate. Este extraordinar sa primesti, ca specialist, informatii despre lumea satului sau un cantec nou, nemaiauzit inca, de la niste tineri. Asta inseamna ca folclorul e viu in satele noastre, chiar si intr-o zona care parea arida din acest punct de vedere, cum este Prahova - judetul unde am organizat primul concurs al anului acestuia. Exact dupa emisiunea de duminica trecuta, am primit deja oferte din 5-6 judete ale tarii, care ne invita sa realizam concursul "Mostenitorii" cu tinerii din zonele respective

- ,,Este o continuare, intr-un alt plan. Bineinteles, finalitatea este aceeasi - aceea de a lansa tineri interpreti de muzica populara. "Mostenitorii" trebuie sa inmulteasca "darul" care este folclorul, traditia noastra stramoseasca. Concursul se adreseaza tinerilor cu varsta cuprinsa intre 15 si 25 de ani care dovedesc reale calitati vocale si interpretative, o buna cunoastere a zonei din care provin si pe care o reprezinta, precum si cunostinte serioase privind cultura populara, o zestre nationala masurata in aur. Folclorul nu trebuie sa devina o "antichitate", o piesa de muzeu prafuita
- - Reporter Cu toate acestea, emisiunea dumneavoastra era si este asteptata cu sfintenie in fiecare casa de roman, iar dumneavoastra, ca personalitate publica, sunteti aproape venerata. Cum este sa fii celebru?

- ,,Este cea mai mare multumire. Eu cred ca n-as fi putut exista si n-as fi putut rezista atata amar de vreme fara dragostea publicului. Este un mare privilegiu sa poti aduce bucurie oamenilor, si ar trebui sa le vedeti expresiile fetelor cand vin la spectacole. Prezentarile mele nu sunt simple aparitii scenice, timp in care spectatorii se foiesc pe scaun si vorbesc unii cu ceilalti. Vad cum imi urmaresc cuvintele, cum reusesc sa intre in rezonanta cu atmosfera spectacolului si cu ideea pe care vreau sa le-o transmit. Aceasta este cea mai mare bucurie pentru mine: n-as suporta sa vorbesc in gol - in momentul acela as iesi de pe scena. Fiecare om are steaua lui, in fiecare din noi Dumnezeu a pus o scanteie divina. Totul e sa reusesti sa-ti gasesti vocatia si eu ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-am gasit drumul. Nici nu ma imaginez facand altceva decat aducand folclorul si zestrea noastra de traditie in atentia contemporanilor. Este mare lucru sa vad ca romanii isi iubesc folclorul, dincolo de privirile pe care le arunca peste mari si tari. E un semn de stabilitate.

http://www.formula-as.ro/1999/356/lumea-romaneasca-24/marioara-murarescu-482

Marioara Murarescu, realizatoarea emisiunii "Tezaur folcloric", a fost decorata de catre presedintele Traian Basescu, cu Ordinul national Steaua Romaniei in grad de cavaler.

Ceremonia a avut loc la Palatul Cotroceni, unde au fost prezenti mai multi interpreti de muzica populara, dar si directorul TVR, Alexandru Sassu.

"Este pentru mine un moment extraordinar. Pentru ca acum toata crestinatatea se pregateste sa primeasca lumina, toti ne facem daruri unii altora, consider ca acesta este cel mai frumos dar pentru mine de sfintele Pasti", a spus Marioara Murarescu.
14 Aprilie 2009

http://stiri.acasa.ro/monden-124/marioara-murarescu-decorata-de-traian-basescu-132270.html#ixzz1jUxqnEHm

Activitate la Cucorani- judetul Botosani

2012-01-11T15:52:00.004+02:00

CUCORĂNI- . 3 GENERAŢII

Muzeograf Steliana Băltuţă
,,Pe data de 9 decembrie 2011, la Cucorăni, comuna Mihai Eminescu, din iniţiativa domnilor învăţători Cecilia şi Sergiu Manolache , s-a desfăşurat în cadrul şcolii ,, o frumoasă şi tradiţională activitate .
La activitate a participat şi domnul director coordonator Maluş Neculai.
Organizatorilor le-au stat aproape colegele Corduneanu Florica, Drescanu Cristina şi părinţi ai copiilor.
Activitatea s-a referit la meşteşugurile populare care erau practicate în viaţa satului de altădată.
Copiii îmbrăcaţi în costume populare, aflaţi în şezătoare au tors, au ales la gherghef, au brodat, au împletit pănuşi, dar au prezentat şi un program folcloric, coordonat de doamna învăţătoare Cecilia Manolache.
La şezătoare erau mamele şi bunicile implicate şi ele în practicarea industriei casnice textile, demonstrând ţesutul la stative. Sala unde s-a desfăşurat şezătoarea a fost completată cu o expoziţie de piese ţesute- ştergare, scoarţe în zestre, traiste.
De remarcat este că Şcoala de la Cucorăni are şi o colecţie muzeografică complexă recunoscută care cuprinde ceramică arheologică şi de secol XIX-XX documente, numismatică, piese etnografice ( unelte, ţesături, piese de port popular). În cadrul activităţii au fost prezentate pe lângă tors, ţesut, brodat, şi prelucrarea lemnului, olăritul, fierăritul.
Domnul învăţător Sergiu Manolache s-a referit la scopul programării temei despre meşteşuguri, precizând că aşa vor înţelege cei mici că ei sunt continuatorii unora dintre meşteşugurile care sunt necesare a fi practicate şi astăzi.
Domnul director Maluş Neculai a apreciat faptul că programarea şezătorii şi a temei despre meşteşuguri a însemnat o reînviere a şezătorilor de altădată ale satului, care aveau loc în serile de dinaintea sărbătorilor de iarnă, când generaţiile adulte transmiteau celor tineri modul de viaţă al comunităţii rurale.
Activitatea a fost o reuşită, bunicile şi-au revăzut tinereţea lor, mamele au căpătat noi experienţe şi copiii au înţeles că trebuie să ducă mai departe frumuseţea vieţii tradiţionale româneşti".

Din istoria lui Moş Crăciun

2011-12-22T12:13:00.015+02:00

http://istoriiregasite.wordpress.com/2010/12/24/istoria-lui-mos-craciun/

Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae care și-a făcut apariția în secolul III. El apare ca un om bătrân prietenos care împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie). Moş Crăciun este un bătrân, s-a născut acum multe sute de ani, nimeni nu ştie când şi unde anume. Se ştie că ziua lui de naştere era sărbătorile la Solstiţiu de iarnă, când soarele se face foarte mic, ca apoi să se nască din nou. Se credea că Moş Crăciun moare în fiecare iarnă şi se naşte iar şi iar. În fiecare an, în seara de Crăciun, Moşul care e un bătrân tare, la miezul nopţii el moare câteva clipe şi renaşte prin pruncul Iisus Hristos. În acelaşi timp, toată lumea reîntinereşte.
Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcție de clima în perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă înghețată în emisfera nordică și ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general Moș Crăciun este imaginat ca fiind îmbrăcat într-un costum roșu, având o barbă lungă și albă și locuind într-o țară nordică (mai frecvent în Finlanda sau în Canada).
Semnificația sărbătorii actuale de Crăciun este specifică geto-dacilor. În aceeași zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea și renașterea zeului solar de origine iraniană, Mithra, și, după trei secole de la apariția creștinismului, a început să se serbeze nașterea lui Isus. Determinantul „Moș (Crăciun)” semnifică vârsta înaintată a zeului care trebuia să moară și să se nască de Anul Nou. Existența lui dura 365 sau 366 de zile, îmbătrânea, deceda și învia la începutul anului următor. În tradițiile populare, Crăciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obișnuit (un bătrân, pastor cu barba de omăt, vecin cu Moș Ajun, etc).Vestimentația lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara. Vechimea numelui e dovedită de existența cuvântului, în variante, în aromână și megleno-română.

Moş Crăciun în România
Cu mulţi ani înainte de Hristos, în apropierea Anului Nou, românii, sărbătoreau pe zeul lor Saturn cu procesiuni, dansuri şi scenete de teatru. Oamenii mascaţi şi ceteraşi umblau din casă în casă. Sfinţii Părinţi ai Bisericii, după anul 325, au mutat sărbătoarea Naşterii Domnului Hristos chiar în mijlocul Saturnaliile romane. La data de 20 decembrie în ziua Sfântului Ignaţie, românii taie porcii. Se tăiau porcii şi înaintea lui Hristos. Strămoşii aduceau acest sacrificiu zeului Saturn.
Spiridușii îl ajută la pregătirea cadourilor. El împarte cadourile cu ajutorul unei sănii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o planșă de surf în Australia). Moș Crăciun intră în case prin horn (dacă există unul) și pune cadourile sub pomul de Crăciun sau în cizmele pregătite special pentru aceasta

Moş Crăciun în Franţa.
Sfântul Nicolae din Myra (Demre) reprezintă sursa primară de inspirație pentru Moș Crăciun. El a trăit în secolul al patrulea și a fost un episcop creștin al provinciei Licia din Anatolia bizantină, fiind renumit pentru faptul că împărțea cadouri oamenilor săraci. Moș Crăciun a fost asemănat cu Odin, un zeu important la popoarele germanice. În două cărți scrise în secolul XIII în Islanda, „Poetic Edda” și „Prose Edda”, acesta este prezentat zburând pe un cal cu opt picioare numit Sleipnir ce putea călători pe distanțe lungi, astfel fiind comparat cu renii lui Moș Crăciun. Sărbătoarea închinată lui, Yule, avea loc anual pe 21 decembrie. În ajunul acestei zile, copii își umpleau încălțămintea cu legume, iar zeul le oferea dulciuri în locul acestora. Conform legendei, această practică ar fi fost adusă în Statele Unite de către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII.

Moş Crăciun în Elveţia.
Această idee este însă greșită, imigranții olandezi fiind protestanți detestau cultul sfinților, împreună cu cel al Sfântului Nicolae, considerându-l obicei papistaș
Santa Claus a fost introdus într-o satiră din 1809 a lui Washington Irving, numită Knickerbocker History, el inventând legenda conform căreia Santa Claus a fost împrumutat de la imigranții olandezi.
În Filanda este Joulupukki, cel care vine dintr-un ţinut în forma unei urechi, despre care se spune că ar fi modul prin care Moşul ascultă dacă copii sunt cuminţi.
În Suedia, Jultomte, este un pitic îmbrăcat în roşu, cu barba albă, mare amator de orez cu lapte, mancare tradiţională a Suedezilor.
În Spania cadourile sunt aduse de trei magi, de două ori pe an adică pe 26 decembrie şi 6 ianuarie.
În Italia BabboNatale, este bătrâna vrăjitoare Befana, care vine pe horn şi lasă cadourile lângă bradul împodobit.

În Olanda copii îl aşteaptă pe Sinterklaas (versiunea olandeză a Sfântului Nicolae) era îmbrăcat cu haine bisericești și se urca pe acoperișurile caselor, trimițându-le acestora cadouri prin horn.
Acesta vine pe un cal alb şi lasă darurile saboţi de lemn. În ajunul sosirii Moşului ghetuţele sunt umplute cu fân şi zahăr pentru calul Moşului.
În Marea Britanie, „Father Christmas” este datat din secolul XVII, personajul fiind un bărbat grăsuț, cu barbă, îmbrăcat într-o haină lungă, verde și guler de blană. Imaginea lui se regăsește în „fantoma Crăciunului prezent” din cartea „A Christmas Carol” scrisă de Charles Dickens. Christkindlein a devenit popular în Europa în secolul XIX. El aducea cadouri în secret copiilor, având ca ajutor un pitic numit Pelznickel (sau Belsnickle).[4]

În Japonia, japonezii celebrează Crăciunul cu păpuşi şi aranjamente florale împreună cu Jizo Moşul din Japonia

CRACIUN FERICIT!

DIN ISTORIA PRIMELOR FELICITARI CU OCAZIA CRACIUNULUI

Englezii au inventat felicitarile de Craciun.Prima felicitare de Craciun, in care apareau membrii unei familii care sarbatoreau cu multa mancare si bautura, a fost inventata in Marea Britanie, in secolul al XIX-lea, ne spune directorul unui muzeu, citat de Mediafax. Britanicii trimit cel mai mare numar de carti postale din lume, fiecare dintre ei expediind anual, in medie, 27 de felicitari. Nici nu e greu de obtinut aceasta medie, avand in vedere ca, de exemplu, regina Marii Britanii trimite circa 10.000 de felicitari de Craciun.

Moş Crăciun vine tiptil, niciodată nu-l simţim, dar de fiecare dată ne lasă fericire, bucurii, sănătate.
Crăciunul e momentul în care privim în inima noastră şi ne aducem aminte de toţi cei pe care îi iubim şi suntem legaţi de ei.
Să ningă încet deasupra voastră cu fulgi de fericire, să vă fie visul un zbor de împlinire, să vă fie sufletul scăldat în stropi de bunătate, să aveţi parte în drumul vostru de un soare zâmbitor şi un înger păzitor.
Fie ca toate visele pe care le făuriţi în aceste zile magice de Sărbătoare să se împlinească şi drumul străbătut pentru realizarea lor să vă aducă bucurie în inimă iar în casă fericire şi belşug.
Fie ca steaua care a insotit magii in cautarea pruncului sfant, sa va fie un far de lumina, care sa va incalzeasca sufletul si sa va lumineze chipul, atat in aceste zile de sarbatoare cat si in cele care vor urma!

Fie ca spiritul Crăciunului să ne mângâie inima, să ne descreţească frunţile, să ne aducă iubire să ne lumineze mintea pentru a ne face viaţa mai bună.
Fie ca Lumina Sfântă a acestei mari Sărbători să vă călăuzească paşii, să vă aducă sănătate şi fericire care să dăinuie veşnic în preajma voastră. Asemenea stelei care a călăuzit magii către Isus, aşa să vă călăuzească Dumnezeu către fericire

Colinde interpretate de Corala ,, LIRA" si Datini si Obiceiuri de Anul Nou- Botosani

2011-12-22T11:47:00.038+02:00

Expozitia de pictura cu tema,, Vine Mos Craciun", al elevilor de la scoala nr. 11, 13 si 16 la Muzeul judetean Botosani

Obiceiuri de Anul Nou, expozitie realizata de muzeograf etnograf
Steliana Baltuta

http://emancipareafemeii.blogspot.com/2009/12/la-multi-ani-2010.html
despre ritualul Noului An accesati:

Interviu cu dl Ion Ilie director al Centrului pentru Conservarea Culturii Tradiţionale- Botoşani-

2011-12-22T07:01:00.072+02:00

Domnul director Ion Ilie, este absolvent al Conservatorului ,, George Enescu" Iaşi, Facultatea Instrumente şi Canto-secţia vioară, a deţinut multe funcţii de conducere cum au fost: director adj. la Filarmonica din Iaşi (1973-1974), director Orchestră Simfonică Botoşani (1974-1979), în perioada 1981-1986, a fost artist instrumentist A.R.I.A- Orchestra simfonică municipală Caracas- Venuzuela, în 1987 a fost director la Centrul Judeţean de Creaţie Botoşani, între anii 1987-1990, director Orchestra Simfonică Botoşani.
În perioada 1990-1997 este director la Centrul de Librărie Botoşani Dl Ion Ilie a fost la Centrul Judeţean de Creaţie, director din anul 1997-2000, apoi viceprimar al municipiului Botoşani, pe probleme de învăţamânt şi cultură.

Din 2004 până-n prezent este director la Centrul de Conservarea Culturii Tradiţionale Botoşani.

L-am cunoscut pentru prima dată pe dl profesor Ion Ilie la un concert simfonic care a avut loc la teatrul ,, Mihai Eminescu", într-o perioada când sala nu era suficient încălzită şi instrumentişti îşi suflau în mâini pentru a se încălzi, iar publicul ,, melomanii" rămâneau îmbrăcaţi în seara concertului. În ciuda condiţiilor termice artişti instrumentişti susţineau concerte de calitate. Referitor la educaţia muzicală pot spune că exista un respect deosebit pentru orchestraţie şi soliştii invitaţi din toate colţurile lumii. Ca de exemplu o întâmplare din timpul concertului când un şoricel a traversat de trei ori scena de-a lungul ei, timp în care nu au reacţionat spectatorii şi nici instrumentiştii, pentru că muzica era mai importantă. Atunci l-am cunoscut pe dl Ion Ilie la acel concert.
Despre spectatorii de altădată accesati:
http://emancipareafemeii.blogspot.com/2009/09/din-istoria-teatrului.html

,,Tinuta, atitudinea spectatorilor erau exemplare: nu se auzea nici o şoaptă în sală cît timp dura reprezentaţia. Se simţea fluidul care se încheagă între înterpreţi şi sală, fenomen spiritual care ridica orice om la nivelul superior al înţelegerii şi împăcării între semeni".(Prof, Ileana Turusancu)
H.V. Luna decembrie a fost generoasă cu noi cetăţenii oraşului Botoşani, pentru că ne-aţi oferit nouă spectatorilor un program cu tema ,, Festivalul de Datini şi Obiceiuri de Iarnă" , ,, Festivalul Coral-Concurs, O , ce veste minunată" şi ,, Gala copiilor laureaţi" , unde v-ati implicat emoţional şi profesional în organizarea acestui program complex. V-am văzut pe scenă dăruind multă pasiune în ceea ce v-aţi programat.
H.V. Domnule Director, vă rog frumos să-mi spuneţi câteva cuvinte despre activităţile Centrului Judeţean pentru Conservare şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, interviu ce va fi postat pe sitte-ul:
http://emancipareafemeii.blogspot.com/ un blog de cultură botoşăneană, unde au fost postate multe articole despre activitatea instituţiei pe care o conduceţi, despre meşteşugari, arta populară tradiţională şi ,, Zilele oraşului".

Dl director Ion Ilie:
,,Activităţile lunii decembrie au fost de lung răsunet pornind de la ,, Gala copiilor laureaţi" , la festivalurile naţionale şi internaţionale, reuşind astfel să-i facem cunoscuţi publicului botoşănean pe viitorii solişti care nu sunt numai din Botoşani ci şi din judeţele limitrofe. Festivalul coral ,, O ce veste minunată" , aflat la a II-a ediţie l-am
gândit încă de anul de la ediţia a I-a ca o acţiune de revigorare a muzicii corale începând de la grupurile corale săteşti până la formaţiile corale camerale şi mixte care înainte de 1989 constituiau un punct forte al unei comune, oraş sau judeţ, constituind astfel o sursă de inspiraţie în compoziţiile şi prelucrările unor iluştri compozitori. Revoluţia însă a însemnat pentru unii distrugerea unor acţiuni culturale, instituţii etc. care în timp s-a dovedit că nu aveau niciun ,, iz comunist" dar refacerea lor va fi de durată ( pornind de la irigaţii ferme până la activităţile educative şi culturale). Revenind la festivalul coral am considerat ca să aducem un omagiu celor trei iluştri dirijori care au reprezentat judeţul şi Moldova în toate confruntările artistice pe ţară, este vorba de Ghe. Cojocaru, Ghe Timofte şi George Holca.

În imagine foto dirijor Ghe. Cojocaru la Atheneul Roman si dupa concert cu dirijorul maestru D.D. Botez
fotografii private

Drept pentru care trofeele au purtat numele celor trei dirijori şi au fost câştigate de formaţia corală din Bălţi şi Soroca Rep. Moldova şi corala Liceului de Artă ,, Ştefan Luchian "
Premiul I- cameralei din Brăila
Premiul II- cameralei din Dorohoi
Premiul III - formaţiei corale din Suceava
Menţiune- formaţiei din Avrămeni.

S-au mai acordat şi nişte premii speciale. În data de 17 decembrie a avut loc un concert de gală cu formaţiile câştigătoare ale trofeelor şi recitalul coregrafic al formaţiei BAND MAAN din Iordania urmat de un spectacol ,, LA MULŢI ANI ROMÂNIA!" prezentat de formaţia coregrafică din Dobrogea, Ardeal şi Moldova, spectacol ce s-a bucurat de un real succes la public.
Duminică 18 decembrie a avut loc parada obiceiurilor de iarnă şi spectacol prezentat de cele peste 18 formaţii din judeţ, 4 formaţii din ţară şi 2 din Rep. Moldova. Obiceiurile şi datinile străbune au făcut ca peste 2000 de botoşăneni la acest spectacol în Piaţa 1 Decembrie care a impresionat prin frumuseţea costumelor şi dansurile căiuţilor şi al caprelor prevestitori ai sărbătorilor de iarnă.

H.V. Domnul Director, vă rog să-ne spuneţi despre proiectele Centrului de Conservare şi Promovarea Culturii Tradiţionale, proiecte pe care le-aţi gândit pentru anul 2012 ce vine.
Dl director Ion Ilie: ,,Ca proiecte de viitor trebuie să vă spun că instituţia noastră are în plan realizarea a 12 festivaluri începând de la cele de poezie şi terminând cu muzica corală sau clasică. Astfel fiecare lună este marcată de un eveniment major printr-un festival în Rep. Moldova, Ucraina, Franţa şi Italia, expoziţii, târguri meşteşugăreşti.
Referitor la spectacolul formaţiei de dansuri populare ,, Band Maan Popular", s-a primit o adresă pe data de 23. 12. 2011 din partea Ambasadei Regatului Haşemit al Iordaniei la Bucureşti, care îşi exprimă salutul şi sincere mulţumiri Consiliului Judeţean şi Centrului de Creaţie Botoşani pentru sprijinul acordat, efortul depus pe parcursul turneului în România, . Se mai precizează ca,, membrii formaţiei au fost impresionaţi de ospitalitatea şi prietenia de care s-a bucurat din partea autorităţilor locale cât şi a publicului botoşănean"
H.V.Vă mulţumesc domnule director pentru amabilitatea dv. de a oferi un interviu şi a preciza activitatea instituţiei.

Din istoria formaţiilor corale ale oraşului botoşani accesaţi:
http://carmenmoraru.blogspot.com/2007/12/anunt-pentru-prieteni.html

FESTIVALUL DE DATINI SI OBICEIURI DE IARNA -BOTOSANI- 2011

2011-12-19T12:43:00.015+02:00

http://www.botosaneanul.ro/stiri/inghesuiala-la-festivalul-datini-obiceiuri-iarna-galerie-fo
Mai multe informatii accesati:

Festival Coral-Concurs- ,,O, ce veste minunata" - organizat la Botosani 17 decembrie 2011

2011-12-18T14:11:00.057+02:00

Consiliul Judetean Botosani, Primaria Botosani si Centrul Judetean pentru Conservarea si Valorificarea Culturii Traditionale Botosani a organizat sâmbătă, 17 decembrie, ora 18:30, la Teatrul “Mihai Eminescu”, Festivalul Coral-Concurs “O, ce veste minunata”.
Au participat: grupuri vocale, coruri pe voci egale, coruri mixte, ansabluri corale din judetele: Botosani, Suceava, Neamt, Bacau, Iasi, Galati si Vaslui.
Au fost acordate premii in bani si trofeele omagiale: “Gheorghe Holca”, “Gheorghe Cojocaru” si “Gheorghe Timofte”.
După decernarea premiilor a urmat un Spectacol Folcloric Extraordinar sustinut de formatii de dansuri din: Dobrogea: Mihail Kogalniceanu – formatia “Mocancuta”; Ardeal: Sibiu – Agnita – formatia “Cununa”; Maramures: formatia “Mara”; Moldova: Botosani – formatia “Balada”.
Invitati speciali in spectacol a fost formatia de dansuri populare “Band Maan Popular” din Iordania

La Botosani copiii talentati intampina pe Mos Craciun

2011-12-17T12:39:00.028+02:00

În cadrul Sediul organizaţiei municipale de femei a PSD, din Botosani, sambata 17 decembrie 2011, a avut loc manifestarea intampinarii lui Mos Craciun. In cadrul acestei actiuni, au evoluat formatia de dansuri „Cireşica”, un grup de copii al social-democraţilor şi ansamblul folcloric al Sindicatului Judeţean al Pensionarilor. A fost un spectacol care a oferit o atmosfera placuta in care melodiile, colindele şi urăturile au primit , aplauze furtunoase. A apărut Moş Crăciun, pentru totii copii prezenti ce l-au asteptat cu nerabdare.

La începutul manifestării dedicate Crăciunului doamna Tereza Nica, a adresat câteva cuvinte de suflet participanţilor de toate vârstelor.
,,Crăciunul ascunde visul unei nopţi de iarnă:
Visul fiecăruia dintre noi, al unui copil care pândeşte paşii lui Moş Crăciun şi prima ninsoare,a unui adult care îşi aminteşte de copilărie, al Fecioarei care a zămislit pruncul la care ne rugăm pentru împlinirea viselor.

Fiecare Crăciun ascunde o poveste:
povestea fiecăruia dintre noi, dincolo de lupta pentru putere, dincolo de foamea pentru bani şi celebritate, dincolo de ambiţii meschine şi nonvalori.Viaţa creează de cele mai multe ori o distanţă între Dumnezeu şi oameni, Crăciunul şterge această distanţă, ne apropie de Dumnezeu, ne apropie pe unii de alţii, ne învaţă să iertăm, să iubim, să cerem pentru ceilalţi ceea ce ne-am dori pentru noi înşine, ne învaţă să ascultăm poveştile vechi.
Prin simpla lui repetitivitate, Crăciunul ne sugerează mereu că isoria se repetă, că omul nu poate să fie ,, deasupra" sau ,,dedesubt" ci doar ,, diferit". că Binele şi Răul sunt feţe diferite ale aceleaşi monede cu care suntem plătiţi toţi, în fiecare zi a vieţii.

Să aveţi înţelepciunea de a fi fericiţi, lăsându-l pe Dumnezeu să aleagă din alfabetul faptelor voastre rugăciunea potrivită a fiecărui Crăciun!

Un cadou de Craciun

2011-12-17T12:32:00.005+02:00

Când Dumnezeu a creat femeia, era în a şasea zi de lucru peste program, pregătind ultimele detalii.
Un înger a apărut şi-a spus:
De ce îţi ia aşa de mult timp ca să creezi aşa ceva?
Dumnezeu a răspuns:
Ai văzut planul pentru ea?
Trebuie să fie rezistentă la apă, dar nu din plastic, să aibe peste 200 părţi care să se mişte, toate care se pot înlocui, să fie în stare să funcţioneze cu diet cake şi resturi de mâncare,
să poată ţine patru copii deodată în braţe.

Să aiba un sărut cu care să vindece de la un genunchi zgâriat la o inimă zdrobită şi să facă totul numai cu două mâini.
Îngerul a fost uimit de atâtea cerinţe.
Doar cu două mâini? Nici o şansă!
Şi astea sunt cerinţe doar pentru modelul standard?
E prea multă muncă într-o zi. Aşteaptă până mâine şă termini
Doar nu o să aştept a protestat Dumnezeu. Sunt aproape gata să termin această creaţie atât de aproape de inima mea. Deja se vindecă pe ea însăşi, când este bolnavă şi poate lucra 18 ore pe zi.
Îngerul s-a apropiat şi-a atins femeia.
Doar atât de delicată, Doamne!
Este delicată, e adevărat, dar am făcut-o şi puternică.
Nici nu ai ideie ce poate îndura sau realiza.
Va fi în stare să gândească? a întrebat îngerul.
Dumnezeu a răspuns:
Nu numai că va fi în stare să gândească, dar şi să poate comunica şi înfăptui.
Apoi îngerul a observat ceva, a întins mâna şi a atins obrazul femeii.
Se pare că este o eroare în modelul ăsta!
Nu-i eroare l-a corectat Domnul
E o lacrimă>
Dar la ce foloseşte lacrima? a întrebat îngerul.

Domnul a răspuns:
Lacrima e felul ei de a-şi exprima bucuria, tristeţea, durerea, dezamăgirea, dragostea, singurătatea, supărarea şi mândria ei.
Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi. Ele trec prin dificultăţi şi poartă poveri, dar îşi păstrează bucuria, dragostea, amabilitatea.
Zîmbesc cînd ar vrea să ţipe.
se sacrifică pe ele pentru ca familiile lor să aibe ajuns.
Totuşi sunt puternice.
Desigur femeia are un singur defect
Acela că uită cât valorează!

VINE CRĂCIUNUL!
E momentul să credem în magia zilelor de sărbători!
Visează, pune-ţi o dorinţă pentru că în fiecare an, am învăţat să zâmbim, şi să dăruim.
Deschideţi larg braţele şi îmbrăţişarea voastră caldă, vorba bună şi gândul curat să fie cel mai de preţ cadou pentru cei dragi!
De CRACIUN este momentul să uităm de griji şi supărare, să iertăm, să iubim şi să ne amintim că nu suntem niciodată singure!
Sărbătoarea Crăciunului să vă deschidă poarta spre un An Nou plin de bucurie şi împliniri!
LA MULŢI ANI!
http://emancipareafemii.blogspot/. com

Craciunul este acea sarbatoare minunata care ne da putere sa fim mai buni, mai generosi si mai curajosi. Sa indraznim sa visam si sa speram mai mult, sa credem cu tarie ca anul ce va incepe va fi mai rodnic si mai fericit. Craciun Fericit si un An Nou mai bun!

Publicitatea botoşaneana în perioada interbelica la MUZEUL JUDETEAN DE ISTORIE BOTOSANI

2011-12-17T12:31:00.024+02:00

Publicitatea botoşaneana în perioada interbelică

Profesorul Gheorghe Median, muzeograf la Muzeul de Istorie Botoşani, organizatorul expoziţiei a prezentat afişe din patrimoniu muzeului ne-a spus câteva cuvinte despre aceste afişe:
,, Expoziţia cu acest titlu, deschisă la Muzeul Judeţean de Istorie împreună cu Serviciul Judeţean Botoşani al Arhivelor Naţionale, este prima de acest fel organizată la Botoşani. Ea pune în evidenţă modul şi metodele prin care instituţiile statului, firmele din domeniul industriei şi comerţului ai întreprinzătorii particulari, îşi făceau cunoscute activităţile, serviciile sau produsele. Un prim segment al expoziţii, realizat în totalitate din documente originale, priveste modul în care primăriile principalelor oraşe ale judeţului-Botoşani,
şi Dorohoi, precum şi prefectura , îi informa pe cetăţeni asupra dispoziţiilor pe linie administrativă luate de Consiliile comunale ( stabilirea preturilor unor alimente, curăţenia curţilor şi străzilor, arborarea tricolorului de ziua naţională)sau asupra unor evenimente de interes national (decesul regelui Ferdinand I, sărbătorirea Zilei Muncii, Alegerile parlamentare)

Un alt segment, realizat din documentele originale şi din reproducerea din presa locală se referă la viaţa economică. Sunt expuse aici reclame ale principalelor magazine ale Botoşanilor, şi Dorohoiului, la produsele autohtone sau import pe care le ofereau clienţilor: îmbrăcăminte, încălţăminte, maşini agricole, aparate de radio, radiatoare, etc. De asemenea sunt expuse reclamele unor cabinete medicale private. Un ultim segment reflectă oferta culturală de diverse instituţii exigentului public botoşănean: spectacole ale unor renumite trupe de teatru(Teatrul Naţional din Bucureşti, cărţi, reviste editate la Botoşani sau în alte centre ale ţării), etc.
Pentru că publicitatea era privită cu seriozitate şi respect , expoziţia prezintă şi două mostre ale locului în care reclamele şi anunţurile puteau fi găsite : o pagină de ,, Anunţuri" , ,, Ştiri" şi o fotografie din Centrul Botoşanilor, cu un stâlp de afişaj.
Expoziţia se doreşte a fi o invitaţie , pentru cei interesaţi, de -a cunoaşte un aspect mai puţin ştiut al Botoşaniului interbelic şi tot odată un exemplu de felul civilizat în care , într-un timp, în foarte îndepărtat se făcea publicitate , exemplu la care contemporanii noştri
ar trebui să mediteze", a încheiat dl muzeograf, Gheorghe Median
Mulţumesc dlui profesor pentru această prezentare pentru blogul http://emancipareafemeii.blogspot.com/
un blog de cultură botoşăneană.

Lansarea cartii- SAHUL?- NIMIC MAI SIMPLU!!! - BOTOSANI- Autori SILVIA DIACONU SI MARIAN DOMINTE

2011-12-03T12:20:00.042+02:00

O lansare de carte inedită a avut loc 3 decembrie 2011 la Galeriile de Artă din Botoşani . Cunoscuta profesoară de şah de la Palatul Copiilor din Botoşani, Silvia Diaconu profesor-antrenor, candidat de maestru şi Marian Dominte profesor-antrenor- maestru FIDE, au lansat volumele „Şahul- Nimic mai simplu!!!. Ghid orientativ pentru anii de studiu I- II" şi „Succesiunea planului. Ghid orientativ pentru anii de studiu III-IV".
Evenimentul a fost organizat de Muzeul Judeţean Botoşani, Editura Agata şi Asociaţia ,,O şansă pentru fiecare – integrare şi dezvoltare regională” la Galeriile de artă ,,Ştefan Luchian”.

În imagine foto : Mihai Baltă, şahistul botoşănean care a cules lauri din toate ţările lumii la concursurile de profil a declarat: „ Este evenimentul mileniului. Cartea este accesibilă pentru toţi cititorii. Din puncte de vedere tehnic este scrisă foarte bine şi explicită. Fiecare dintre mutările şi analizele făcute sunt foarte clare şi sunt extrem de captivante şi extrem de frumos povestite".

Manualul prezintă un material didactic la nivelul anilor de studiu I-II, utilizabil în procesul de informare-instruire de către toţi acei care doresc iniţierea şi apoi depăşirea rapidă a nivelului mediu. În acelaşi timp, este un excelent ghid orientativ de predare, fiind foarte simplu de structurat pe secşiuni bine delimitate de către toate categoriile de instructori şi antrenori. Acest tip de manual are scop o prezentare introductivă, cât mai concisă, a elementelor teoretice de bază ale şahului, absolut necesar procesului de formare şi dezvoltare a forţei de joc pe parcursul anilor de studiu", au prezentat autorii
Probabil că, de anul viitor, şahul va deveni obiect de studiu opţional în şcoală. Este semnat un protocol între Ministerul Educaţiei şi Federaţia Română de Şah. Până acum, nu exista nicio programă, nicio planificare unitară, iar noi am muncit destul de mult şi am reuşit să creăm acest material de studiu a prezentat autoarea Silvia Diaconu

In imagine foto dna Tereza Nica
,,Sahul e un joc extraordinar. Unul dintre cele mai frumoase din lume; 16 piese contra 16 pe 64 patratele albe si negre
Fiecare partidă este altfel, la fel cum fiecare zi a vieţii noastre este altfel, la fel cum fiecare dintre noi ne trăim viaţa diferit de ceilalţi.

E un joc al sufletului.
Se spune că un jucător bun gândeşte cel puţin 4+5 mutări înainte, asta înseamnă că poate să-şi imagineze cum va arăta tabla de joc după ce 8-10 piese vor fi mutate. Şi imaginaţie au cei care joacă mai ales cu sufletul pe tabla de şah a vieţii.
O partidă de şah îţi poate da lecţii de viaţă, te poate învăţa că un avantaj puternic asupra adversarului nu înseamnă întotdeauna o victorie, iar o poziţie foarte dificila şi incomodă de apărare te poate propulsa spre un atac decisiv în câteva mutări
La fel ca în viaţă Şahul te obligă să fii disciplinat şi atent, te învaţă să te concentrezi şi să conştientizezi că fiecare mutare va avea un efect în perspectiva mutărilor viitoare.
Şahul te învaţă şi să pierzi, să conştientizezi că ai pierdut din cauza ta şi nu din cauza neşansei, iar pe viitor te ajută să te concentrezi.
Multă teologie se poate desprinde dintr-o partidă de şah.
Numai simplul fapt că una din piesele de pe tablă se numeşte ,, nebun”, în limba română, iar în engleză e o denumire mai clară ,, the bishop”-episcopul, reprezentantul puterii duhovniceşti a armatei de luptători, arată că nici la luptă nu se poate pleca fără ajutorul lui Dumnezeu. Nici în şah, nici în viaţă
"Şahul are un farmec aparte care-i uneşte pe cei doi jucători. Te face mai responsabil, mai încrezător în puterile proprii şi mai conştient de limitele tale.

Scopul final e să ne cunoaştem mai bine, şi să învăţăm să ne iubim unul pe altul în orice condiţii: de câştigători clar sau de pierzător continuu,,
a prezentat doamna Tereza Nica

GALA COPIILOR LAUREATI LA FESTIVALURILE NATIONALE SI INTERNATIONALE 2010-2011 BOTOSANI

2011-12-03T07:09:00.042+02:00

Consiliul Judeţean Botoşani şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale au organizat la Teatrul ,, Mihai Eminescu" Botoşani ,, Gala copiilor laureaţi" , spectacol dedicat ,, Zilei Naţionale a României.
Deschiderea festivalului a fost făcută de ,, Baletul UNIK Dance". In program a fost:
muzică clasică înterpretată de elevii Colegiului Naţional de Artă ,, Octav Băncilă" Iaşi: Ciobanu Mădălina şi Liviu Scripcaru.
Recital: Beatrice Florea,Iasi, Ioana Dumbravă, Iaşi, Alexandra Elena Parască, Iaşi, Dănuţ Cojocaru, Isidora Mângâţă, Piatra Neamţ, Dănuţ Petrişoae, Ana Maria Andrişan, Iaşi,Teodora Manolache, canto, Codruţa Borariu, Maria Diana Antaluţă, Iaşi
Dans- Formaţia ,,R &B School Dance", Oradea, Formaţia ,,Cheia Sol", Botoşani, Formaţia ,,White Angels", Alexandra Haidău, piesa ,, Prin ochii tăi pot visa", Diana Prepeliţă, Denisa Bârzău, piesa ,, Nu e mare lucru muzica" şi Ansamblul de dansuri ,, Cordăreanca Junior", Ansamblul ,, Stejărelul"- Dorohoi. Pe scena teatului au mai fost: Formaţia ,, Ikarus", Brăila, Ansamblul ,,Comorile Luncii", Botoşani, Formaţia ,,Stars Music, Iaşi, Diana Catană, Iaşi, Alexandru Mateiuc , Iaşi cu piesa ,, Hero", Ana Maria Bucşă, Iaşi, piesa ,, Nu sunt perfectă", Alexandru Ocu, Iaşi, cu piesa ,, Cât de frumoasă eşti", Sebastian Huşman, Iaşi, piesa ,, Băieţii de pe strada mea", Ana Maria Andrian, Iaşi, piesa ,, Romăncuţa",Carmen Roba, Suceava, nat- solo, Cornelia Constantin-Botoşani, Emanuel Gheorgicanu, piesa ,, Magicianul"
Muzică populară: Elevii Şcolii Populare de Arte, Mari Elena Predică, Loredana Călin, Claudia Butnaru.

http://www.youtube.com/watch?v=qAcLLyM7LzQ
mai mult accesati:

Biblioteca ,, Mihai Eminescu", BOTOSANI la ceas aniversar

2011-12-02T14:23:00.022+02:00

Biblioteca ,, Mihai Eminescu", la ceas aniversar
În cadrul acţiunii dedicată aniversării a cinci ani de la înfiinţarea ,, secţiei de numismatică" în cadrul Bibliotecii Judeţene Botoşani, doamna director Cornelia Viziteu a declarat:
,,La 1 decembrie 2011, personalul Bibliotecii Judeţene ,, Mihai Eminescu" Botoşani, alături de generaţii de utilizatori, sunt încercaţi de două motive de bucurie : împlinirea a 93 de ani de la Marea Unire şi a celor 5 ani de la punerea în circuitul public a Cabinetului de Numismatică şi Filatelie, primul de acest gen în bibliotecile publice din România.
Pe parcursul acestor ani, prin activităţile desfăşurate, secţia şi-a găsit modalităţi adecvate spre a atrage atenţia în mod special tinerelor generaţii de utilizatori, ca prin diversele expoziţii organizate, tematice sau cu subiect, să înţeleagă corect mesajul propus de a trezi în inimile lor interesul unor preocupări capabile să le înnobileze personalitatea. În plus, acest interval de timp, asociat cu multitudinea informaţiilor de pe monede, medalii, sigilii, mărci poştale, etc, au contribuit un prilej de a înţelege mai bine unele aspecte dintr-o anumită perioadă istorică, sau dintr-o anumită comunitate. Acest moment din activitatea instituţiei de cultură botoşănene a generat editarea primei medalii ce va constitui o mărturie în timp a pasiunii şi preocupările slujitorilor bibliotecii. La acest ceas aniversar ne întoarce cu gândul de recunoştiinţă la toţi cei care au propus, susţinut şi promovat acest proiect: ELENA CONDREI, MIHAI CORNACI,
CONSTANTIN MĂLINAŞ şi alţii.
Este de aşteptat ca şi pe viitor să ne dorim alcătuirea unor ,, noi pagini" generate de istoria şi cultura noastră, locală şi naţională, demne de ,, galeria" personalităţilor acestui spaţiu geografic cu frumoase şi nepreţuite tradiţii ce merită păstrate", a încheiat frumosul discurs doamna director Cornelia Viziteu.

1 DECEMBRIE LA BOTOSANI- CENTRUL VECHI ISTORIC

2011-12-01T10:33:00.019+02:00

Acţiunea de inaugurare a Centrului Vechi care a durat aproape doi ani de zile, timp in care a avut loc reabilitarea zonei. Pe data de 1 decembrie, Ziua Naţională a României, a avut loc aici, in prezenta botosanenilor manifestarea dedicata zilei importante din punct de vedere istoric. Incepand cu ora 9,30 au sosit aici, in piata armata, jandarmeria, elevi si multi localnici. A avut loc ceremonialul militar şi religios apoi depunerea de coroane şi jerbe de flori la monumentul eroilor. Pe langa acest program încărcat pentru botoşănenii, participantii impreuna cu autorităţile locale au participat la inaugurarea Centrului istoric al municipiului si au ascultat alocuţiuni ale şefilor judeţului şi municipiului.
La final, pentru cei prezenţi în Centrul Vechi al oraşului le-au fost împărţite 1.000 de porţii de fasole cu cârnaţi şi vin fiert

Doamna ELENA CUZA

2011-11-29T06:14:00.015+02:00

Iaşi * Lansare de carte la Muzeul Unirii
„Doamna Elena Cuza – un destin pentru România”

La scurtă vreme după vernisarea unei expoziţii de anvergură naţională, intitulată Doamna Elena Cuza – un destin pentru România, Muzeul Unirii a găzduit, pe 24 noiembrie, lansarea unui album cu acelaşi titlu, menit să întregească omagiul adus de cercetători uneia dintre cele mai impresionante figuri feminine din istoria României.

Apreciat de specialişti pentru conţinutul său valoros din punct de vedere documentar, dar impresionant şi prin dimensiuni şi prezentare grafică, volumul reprezintă rodul unei colaborări, fiind semnat de Aurica Ichim, Mircea Ciubotaru şi Sorin Iftimi.

„Cea mai mare doamne a României a ştiut să împletească destinul său cu destinul ţării, al unei ţări moderne, capabile să stea lângă celelalte state ale Europei”, afirmă Aurica Ichim, directoral Muzeului Unirii Iasi.

Albumul a apărut la editura Palatul Culturii Iaşi şi a fost precedat, în 2009, de un studiu realizat, de asemenea, în colaborare de Aurica Ichim şi Sorin Iftimi - Alexandru Ioan Cuza. Steme, monograme, decoraţii (Editura Kolos, Iaşi).

„Doamna Elena Cuza a rămas în posteritate ca o durere nemeritată în efigie, prin sensibilitatea şi felul său de a se comporta în societate.
Demnitatea, bunul simţ erau rare în secolulul al XIX-lea şi sunt cu atât mai rare astăzi. Activităţile caritabile şi culturale ale Elenei Cuza ilustrează dimensiunea existenţială a acestei persoane”, a spus, în prezentarea sa, conf. univ. Mihai Cojocariu, de la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.

Lansarea albumului a fost urmată de o serată muzicală susţinută de studenţi şi de la Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi. (prezentare Gina Popa Iasi)

Anul acesta 2011, de Ziua Femeii, Muzeul Naţional Cotroceni cu ocazia sărbătoririi a împlinirii a 20 de ani de existenţă în spaţiul cultural al Capitalei a organizat o expoziţie,dedicata uneia dintre cele mai fascinante figuri feminine Elena Cuza prin participarea a mai multor instituţii muzeale şi biblioteci din Bucureşti şi din ţară: Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Municipiului Bucureşti,Muzeul „Theodor Aman“, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I“, Biblioteca Academiei Române, Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ - Muzeul Unirii, Iaşi, Muzeul Naţional Peleş, Muzeul de Istorie Galaţi, Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ, Muzeul Literaturii Române Iaşi, colecţia particulară a doamnei dr. Mariana Păvăloiu.
In imagine foto dreapta:Maxima din colectie proprie

Recompunerea atmosferei fascinante a secolului al XIX-lea la palatul Cotroceni, unde, nu pentru mult timp a locuit doamna Elena Cuza, a fost realizată prin amenajarea unui nou spaţiu de expunere, aflat, aşa cum o confirmă descrierile şi documentele vremii, în apropierea fostului apartament al acesteia. Piesele de mobilier - garnituri de salon, vitrine, mese, fotolii, birouri în stil Napoleon III, unele dintre ele expuse pentru prima dată, fac parte din colecţia Muzeului National Cotroceni
În cadrul expoziţiei au fost obiecte personale care au aparţinut primei doamne a României: brăţara de aur şi sigiliul cu iniţialele H.C., mantia, copie unei rochii purtată de doamna Elena Cuza după moartea domnitorului Al. I. Cuza, casete de înfrumuseţare şi lucru de mână, trusa de scris, trusa de voiaj, evantai din baga cu monograma E.C. şi coroana domnească lucrate în pietre preţioase, batiste, şaluri, portretul doamnei Elena Cuza, pictat de Theodor Aman în 1863, pentru a fi donat „Azilului Elena Doamna“, portretul domnitorului Al. I. Cuza, 1864 etc.

Au fost expuse servicii de masă din porţelan de Sèvres care au aparţinut familiei Cuza (cu monogramele A.I.C. şi H.C., stema Principatelor Unite şi deviza „Toţi în unu“), farfurii, fructiere, pahare din cristal de Baccarat, tăvi argintate cu monogramă, furculiţe, linguri, cuţite cu stema Principatelor Unite, bombonieră din cristal de Boemia cu devizele „Toţi în unu“ şi „Cu puteri unite“, serviciu pentru ceai şi cafea din argint, feţe de masă, şervete şi ştergare cu monograma domnitorului şi a doamnei Elena Cuza etc.
Pentru că Doamna Elena Cuza a desfasurat si o ampla opera de binefacere, a fondat în 1862 „Azilul Elena Doamna“ de la Cotroceni pentru fetele orfane, lucru ilustrat în expozitie prin expunerea medaliei „Aziul Elena Doamna, 1862“ din bronz aurit, argintat si patinat, medalia jubiliara „50 de ani de existenta a Azilului Elena Doamna, md. 1912“ din bronz.

sursa:http://www.mnir.ro/ro/Colectii/ItemsColectii.aspx?IDItemColectie=18#95a

Blogul http://emancipareafemeii.blogspot.com/

fiind un blog feminist nu putea sa nu fie prezentata personalitatea Doamnei Elena Cuza.

Zilele "Nicolae Iorga", Botosani, 26 – 27 noiembrie-2011

2011-11-26T11:20:00.029+02:00

Asociatia Culturala "Nicolae Iorga", Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniu National, Muzeul Judetean, Teatrul ,,Mihai Eminescu", Seminarul Teologic "Sf. Gheorghe" si Palatul Copiilor, organizeza, in perioada 26 – 27 noiembrie, editia a IX-a a Zilelor "Nicolae Iorga" la Botosani.
Manifestările culturale dedicate comemorării lui Nicolae Iorga vor avea loc anul acesta la Casa memorială "Nicolae Iorga" şi la Teatrul "Mihai Eminescu".

Asociaţia Culturală
"Nicolae Iorga"
Botoşani,
a anunţat că în acest an nu va mai fi acordat Premiul Naţional "Nicolae Iorga", pe motiv că "niciuna dintre apariţiile editoriale din ultimul an nu-şi justifică primirea acestui premiu". "În acest an, avem decizia juriului care a analizat apariţiile editoriale semnalate de noi, dar şi cele avute în vedere de dumnealor.

Au scris deja o scrisoare domnului primar prin care au motivat că niciuna din lucrări nu se ridică la exigenţele valorii premiului acordat", a declarat Violeta Budăi Damaschin, preşedintele Asociaţiei Culturale "Nicolae Iorga".

Programul Zilelor "Nicolae Iorga":

- Sambăta, 26 noiembrie:

- Casa memorială "Nicolae Iorga" Botosani:
- 10:00-17.00: Vizitare muzeu – intrare libera;
- 12:00-15:00: Promovarea sectiunii concurs din site-ul asociatiei, aplicatii practice – proceduri interactive pentru utilizatorii de internet.

- Duminică, 27 noiembrie:

- Casa memorială "Nicolae Iorga" Botosani: 10:00-13:00, Vizitare muzeu – intrare libera;
- 14:00: Recitalul "A fost tăiat un brad bătrân" sustinut de corala Seminarului Teologic "Sf. Gheorghe". Participa invitati din Botosani, Bucuresti si Iasi.
- 18:00: Masa rotundă pe tema "Nicolae Iorga – mărturii in timp" – Sala de marmură a Teatrului Mihai Eminescu
- 19:00: Spectacolul "Cu limba de moarte", Sala Atelier a Teatrului ,,Mihai Eminescu."

pentru mai multe informatii va rog accesati:

http://emancipareafemeii.blogspot.com/2011/06/iorga1.html

http://emancipareafemeii.blogspot.com/2009/08/casa-memoriala-nicolae-iorga-botosani.html

http://emancipareafemeii.blogspot.com/2009/08/cabinetul-de-numismatica-de-la-botosani_24.html

http://emancipareafemeii.blogspot.com/2009/08/asociatia-culturala-n.html

Muzeul Stefan Luchian- Botosani- Vizita Asociatia Femeilor din Oradea

2011-11-21T07:38:00.043+02:00

http://emancipareafemeii.blogspot.com/2009/08/muzeul-stefan-luchian.html
Va invit sa accesati pentru mai multe informatii. Multumesc

DIN ISTORIA PRIMELOR ASOCIATII FEMININE IN ORADEA

2011-11-17T06:39:00.008+02:00

,,Secolul al XIX-lea, martor al atâtor schimbări ideologice, politice, economice şi mai ales sociale,
este şi secolul care pune în altă lumina femeia. Femeia care era considerată o fiinţă de grad inferior, fără drept de proprietate şi moştenire, lucru de astfel consfinţit şi în legislaţia napoleoniană1
În Oradea, ca de altfel şi în alte oraşe ale imperiului, purtătoarele de steag ale emancipării au
devenit femeile din tânăra burghezie. La fel ca în revoluţiile şi marile transformări sociale din secolele XVIIl-XIX, tânăra burghezie în ascensiune şi-a creat o nouă identitate, în conformitate cu noua sa poziţie în societate; tot în acest mod, femeia, care aparţinea acestei burghezii, şi-a dat seama de schimbările profunde produse şi îşi formulează cererile pentru un nou statut social. Aceste femei revendică dreptul de a cunoaşte, doresc să fie tratate în mod egal cu bărbaţii şi;în aceste acţiuni, uneori, primesc sprijinul unor bărbaţi care înţeleg suflul nou în istorie, spre exemplu, Jules Simon a spus: "când daţi educaţie unui bărbat, formaţi un om luminat, când educaţi însă o fiică creaţi o familie luminată,,
Oraşul de pe Crişul Repede devine un centru important al feminismului şi al luptei pentru
emancipare. Prima asociaţie care a fost înfiinţată în exclusivitate de femei a fost "Asociaţia de binefacere a femeilor bihorene" (din 1862), mai târziu transformată în "Asociaţia de binefacere a femeilor din Oradea şi Bihor". Această asociaţie avea ca scop declarat în statute "ajutorarea şi ocrotirea celor săraci şi nevoiaşi", urmând totodată şi înfiinţarea unei grădiniţe şi creşe pentru copii. Preşedintă a fost aleasă baroana Gerliczy Felix, născută contesa Komiss Luisa. Membrele asociaţiei în majoritate erau reprezentantele aristocraţiei şi burghezimii maghiare bihorene. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o dată cu schimbarea atitudinii faţă de femeie, se schimbă şi cea faţă de relaţia mamă-copil. Se înfiinţează creşe, grădiniţe şi orfelinate.
În Oradea prima creşă, despre care ne vorbesc documentele, a fost înfiinţată în 1850• În statutul creşei "Elisabeta", patronată de aceeaşi asociaţie, se arată foarte clar necesitatea înfiinţării creşei şi scopul acesteia: "Ajutorarea prin dragoste creştină a mamelor sărace, prin faptul că astfel lor li se oferă posibilitatea ca să-şi caute de lucru în timpul zilei"
Asociaţia a înfiinţat mai apoi şi un orfelinat pentru fete, unde acestea erau crescute şi educate. În
acest orfelinat, fetele erau puse să înveţe, să scrie, să citească, să socotească, pe lângă aceasta învăţând toate treburile şi muncile casnice, începând de la călcat până la gătit şi tricotat. Banii pe care îi puteau câştiga, uneori prin diverse activităţi, erau depuşi la bancă pe un carnet personal. În cazul în care la oricare din fete se descoperea un talent special pentru pictură, muzică, literatură sau artă, în general asociaţia se obliga să dezvolte acest talent. În orfelinat intrau fete între cinci şi unsprezece ani. La 14 ani fetele trebuiau să părăsească această instituţie, însă
"Asociaţia de binefacere a femeilor din Oradea şi Bihor" se obliga să le protejeze şi pe mai departe pe tinerele fiinţe, asigurându-le un loc de muncă după capacităţi la una din marile familii aristocratice orădene
O altă asociaţie asemănătoare a fost înfiinţată de femeile comunităţii evreieşti orădene în anul
1867, sub conducerea doamnei Schwarz Jakab, iar după moartea acesteea, sarcina va reveni doamnei Schwarz Abraham. Ea purta denumirea de: "Asociaţia de binefacere a femeilor israelite orădene". Prin acţiunile lor au sprijinit educarea a circa 1 00-130 de copii săraci, rară discriminare etnică sau confesională; împărţeau lemne pentru familiile mai nevoiaşe. În 1901, tot această asociaţie înfiinţează o cantină publică, unde putea mânca, fără discriminare confesională, la un preţ rezonabil, sau, în caz că situaţia materială a asociaţiei permitea, gratuit, orice flămând, cel puţin o dată pe zi o mâncare gustoasă şi sănătoasă. Această asociaţie în anul 1908 avea 600 membri şi dispunea de o avere de 126.119 coroane•
O ultimă asociaţie căreia îi facem o scurtă prezentare, a fost "Asociaţia feministă orădeană",
înfiinţată în primul deceniu al secolului nostru. Această asociaţie a fost cea care înainte, dar mai ales în timpul primului război mondial, a vegheat, pe cât a fost posibil, la crearea unor condiţii normale de viaţă pentru mame şi copii. Au înfiinţat un cabinet medical special, unde mamele şi copii acestora erau consultaţi gratuit. Au militat pentru împărţirea de lemne, lapte şi alimente gratuite pentru mamele sărace în condiţiile în care războiul absorbea totul. Asociaţia feministă orădeană va fi aceea care, cerând sprijinul unor specialişti ce erau în masură sa ofere anumite soluţii pentru această situaţie jalnică, vor acţiona în vederea îmbunătăţirii vieţii femeilor, care era foarte grea, mai ales în condiţiile unui război mondial, devenind uneori aproape insuportabilă.
În Oradea prima şcoală. generală pentru fete a fost înfiinţată în 1773 în mănăstirea maici lor Ursula; mai târziu, în 1858, tot în cadrul aceleeaşi mănăstiri, ia naştere o şcoală pentru pregătirea de învăţătoare. Ca urmare a legii amintite, primăria oraşului Oradea înfiinţează trei şcoli de fete (una în parcul Tisza Kâlman, a doua pe strada Or, a treia pe strada Sancz). Alte şcoli de fete au fost înfiinţate în anii următori, ajungându-se ca în anul premergător izbucnirii primului război mondial în Oradea să funcţioneze 19 şcoli generale pentru fete, din totalul de 42 de şcoli din oraş22. După cât se pare, conducătorii orădeni au fost receptivi la cerinţele noi ale istoriei şi, astfel, dacă în 1869 totalul elevilor din şcolile generale a fost de 959, din care 706 băieţi şi 253 fete, aceste date în zorii izbucnirii războiului se echilibrează şi arată în felul următor: total 3600, din care 1980 băieţi şi 1620 fete.
Prima fată care va reuşi să-şi ia examenele de bacalaureat în Oradea va fi scriitoarea de mai târziu Rit0 Emma, fiica lui Rit0 Zsigmond, preşedintele Tablei regale de judecată.
Deşi în Europa fetele au fost primite în învăţământul universitar (pentru prima dată la Ziirich, în
1867), în Oradea, deşi exista o Academie regală de drept, înfiinţată în 1788, în perioada studiată nu am găsit înscrisă în cadrul ei nici o reprezentantă a femeilor emancipate•
A doua chestiune vizată de mişcarea feministă va fi cea referitoare la obţinerea dreptului de vot.
Femeile sunt chemate să facă politică, reamintinduli-se tradiţia istorică în acest sens (Gizella, soţia lui Ştefan cel Sfânt, apoi reginele Gertrudis, Maria, Beatrix, femeile din familiile Lonintffy, Bâthory, Zrinyi).
Se afirmă că: " ... nu numai ţăranul de lângă plug sau vânzătorul din spatele tejghelei trebuie să se intereseze de politică, ci şi femeile de lângă foc şi fier de călcat; deoarece atunci nu s-ar putea profita de naivitatea lor şi nu ar putea fi induse în eroare" •
O ultimă problemă pe care ne propunem să o discutăm în lucrarea de faţă, este chestiunea muncii feminine. Cu privire la acest lucru în secolul trecut s-au vehiculat o serie de păreri începând de la cele care le trimiteau pe femei înapoi în bucătărie lângă oală, şi până la afirmaţiile care sugerau că economia, respectiv industria mondială, s-ar prăbuşi fără munca feminină. Cert este faptul că din totalul de 9.627.407 femei care trăiau în regatul maghiar în 1900, 2.668.697 (27,6%) realizau venituri la un loc de muncă, iar 915.655 aveau şi ocupaţii terţiare (spălat, călcat, gătit la familiile bogate). Principalele ramuri industriale în care erau ocupate femeile erau industria textilă, industria hotelieră, respectiv cea alimentară; însă lucrau şi femei în comerţ; iar la răscrucea de veac XIX-XX apare o nouă slujbă - cea de telefonistă în oraşele mari unde apar centrale de telefon şi telegraf•
Cu timpul femeile din industrie se organizează şi ele în asociaţii de tip sindical şi se ridică
"împotriva exploatării". Astfel, în Oradea, pe 24 martie 1903, croitoresele, circa 200 la număr, au organizat o adunare, unde şi-au ridicat vocea împotriva exploatării, formulându-şi cererile în patru puncte: zi de muncă de 9 ore; repaos duminical obligatoriu; să nu se scadă din salariu bani în cazul în care nu se prezentau la muncă în zilele de sărbătoare şi duminică; orele suplimentare de lucru să se plateasca".

Autor SZABŎ ŐDŐN Universitatea Oradea

publicat http://istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_3/16_odon.pdf

Ceramica tip Kuty. Mestera Sonia Iacinschi

2011-11-14T12:33:00.080+02:00

Despre meştera Sonia Iacinschi, mai multe informaţii accesaţi:
http://emancipareafemeii.blogspot.com/search?q=ceramica+tip+Kuty
Una din tehnicile populare vechi din Romania este olăritul practicat şi într-un atelier de meşteri din Botoşani care supravieţuieşte datorită pasiunii familiei Iacinschi. Atelierul de ceramică al familiei Iacinschi lucrează farfurii, căni, sfeşnice, căniţe, castroane, străchini sau obiecte de decor realizate manual după o tehnică practicată începînd din secolul XIV.
Atelierul aparţine Soniei Iacinschi şi fiului acesteia, Eusebiu, doi meşteri care stăpînesc arta decorativă şi care s-au impus la nivel naţional şi internaţional. Lucrările lor, cu motive decorative unice, zoomorfe si avimorfe, realizate în culorile verde, galben şi brun, au fost valorificate atît în România, cît şi în Franţa, Italia, Israel sau Ungaria.

In imagine foto cuptorul pentru ardere

În imagine foto meştera Sonia Iacinschi în atelier

Doamna Sonia Iacinschi a început activitatea în anul 1975 la atelierul din fostul cartier Barbu Lăzăreanu, care aparţinea cooperativei ,, Progresul". În 1978 a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă Botoşani, Secţia arte şi pictură. Arta meşteşugărească a învăţat-o de la meşterul Mihai Corneanu, care i-a arătat tehnica de lucru. Acesta îi vorbea mereu despre libertatea de a face motivul pe fiecare dintre piesele lucrate.
Ceramica care o decorează este tip ,,Kuty".
In imagine foto elevii primesc informaţii despre prelucrarea argilei
Am întrebat-o pe doamna despre etapele pregătirii vasului:
Introducem vasul în angobă, apoi se conturează desenul printr-o incizie fină, decor realizat în tehnica ,, sgrafitto". Trebuie lăsat la uscat un timp, apoi se pune in cuptor la prima ardere. Urmeaza aplicarea culorilor cu pensula în aşa fel încât să se încadreze cromatic verde-cafeniu-galben. Dupa aceasta se introduce in cuptor pentru arderea a doua, timp de 30 ore, la o temperatură de 95 grade. Vasele rămân in cuptor până acesta se răceşte. Arderea se face traditional cu lemne.
Temele abordate sunt compoziţiile epice legate de aspectul din lumea înconjurătoare: motivele zoomorfe, antropomorfe, avimorfe. Din această gamă preferată preluată de la meşterul M. Corneanu este ,, păunul" iar ,, fântâna cu cumpănă" este realizată de meşteră din suflet.
Capra cu iedul, Păcală, capra între brazi sau capra cu floare, scene de vânătoare, trăsura cu soldatul trompetist, violonistul, sunt câteva din cele pe care le realizează doamna Sonia Iacinschi

,,Specialiştii în etnografie susţin că acest tip de ceramică - Kuty - este vechea ceramică bizantină care a pătruns pe teritoriul României începând cu secolul XIV .Sînt dovezi că aceste centre de la Botoşani şi Rădăuţi, (unde a lucrat cunoscutul meşter Colibaba), au vechime din secolul XIV. Aici, la Botoşani, avem din perioada medievală un vas de lut găsit în biserica Mănăstirii Coşula, într-o nişă a altarului. Este o ceramică deosebită, pentru că pe ea apare un decor care nu se întâlneşte la alte tipuri de ceramică, începînd de la decorul geometric, decorul stelar, decorul vegetal, pînă la decorul zoomorf, decorul antropomorf şi decorul avimorf", a declarat etnograful Steliana Băltuţă de la Muzeul Judeţean Botoşani
Despre olărit ne spune preşedintele Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova

,,Olaritul a aparut ca o necesitate a oamenilor de a stoca produsele obtinute. Vasele din lut ars au contribuit la dezvoltarea societatii primitive prin posibilitatea stocarii alimentelor si a prepararii acestora. Ceramica smaltuita produsa la Marginea este de origine bizantina cunoscuta sub numele de ceramica de Kuty care apartine curentului bizantin si este foarte des intalnita in Bucovina.
Denumirea de Kuty vine de la un atelier de olarit care se afla in Ucraina. Acest tip de ceramica este o impletire intre mestesugul olarilor români si cel al slavilor. Cea mai infloritoare perioada a ceramicii de Kuty a fost secolul al IX-lea. Intalnim aici o mare varietate de forme, in care se recunosc tipuri apartinand vechii ceramici greco-romane. Coloritul este foarte simplu, reducandu-se la doar cateva culori: verde, galben, alb, maro.

Prelucrarea lutului în scopul confecţionării instrumentarului de uz gospodăresc şi a unor obiecte cu valoare precumpănitor decorativă a constituit pe teritoriul României, încă din neolitic, cea dintâi şi cea mai importantă „industrie casnică”.
,Materia primă utilizată în olărit este, în general, argila.
Cea mai răspândită şi mai întrebuinţată argilă în olărie este aşa-zisul lut galben. El este cu atât mai nisipos cu cât se găseşte mai la suprafaţa pământului şi cu atât mai lutos cu cât se găseşte mai la adâncime. Pregătirea materialului are în vedere îmbunătăţirea calităţii acestuia prin mai multe operaţii; astfel, se curăţă lutul de corpuri străine, se taie, se lasă să se dospească şi se frământă (pentru omogenizarea argilei). De obicei, vasele sunt realizate (fasonate) cu ajutorul roţii olarului.

În timpul lucrului, olarul îşi înmoaie mereu mâinile în apă pentru ca degetele să nu i se lipească de lut şi totodată pentru a şlefui suprafaţa. De asemenea, se ajută şi de instrumente care au denumiri diferite, după regiuni; de exemplu, maiul – ciocan de lemn greu, cuţitoaia, pieptenul sau fichieşul sau piaptăn – o bucată de lemn subţire sau de os pentru netezirea suprafeţei vasului, pensula de vopsit, cornul – pentru scurgerea culorii ş.a. Prin uscare se îndepărtează apa din timpul fasonării, se întăreşte vasul şi se face oarecum nedeformabil; uscarea are loc în mai multe faze, încheindu-se cu cea din cuptor şi arderea propriu-zisă.
Principalele tipuri de cuptoare folosite la arderea oalelor în Moldova sunt cele tronconice, cu geneză cucuteniană, folosite pentru ceramică neagră, şi cele semisferoidale-ovoidale, folosite pentru arderea ceramicii roşii. Olăritul presupune o munca obositoare, ce presupune forţă, îndemânare şi cunoştinţe deosebite. Orice greşeală poate avea drept consecinţă distrugerea vasului; de aceea, olăritul este un meşteşug rezervat în exclusivitate bărbaţilor, femeile ajutând eventual doar la decorat. Bărbaţii scot lutul din locuri speciale, îl aduc în gospodărie şi îl frământă cu mâinile, picioarele sau cu maiul, amestecându-l cu apă. Pasta astfel obţinută se curăţă de impurităţi, tăindu-se în felii subţiri şi se lucrează apoi la roată. Roata e formată din două discuri, unul mai mic sus şi unul mai mare în partea de jos, acestea fiind unite printr-un ax vertical. Pe discul de sus se pune bulgărele de lut, iar discul de jos este mişcat de olar, imprimându-i cu piciorul o mişcare circulară destul de rapidă. Astfel, roata se învârte, obţinându-se forme circulare cu un contur relativ regulat. Formarea vasului necesită o tehnică deosebită şi o viteză de lucru mare, pentru că pasta nu trebuie să se usuce (uneori vasul se realizează chiar în 40-50 de secunde). Vasele, înainte de ardere, sunt ornamentate şi eventual smălţuite (la blide se smălţuieşte numai partea interioară şi marginile). Cea mai răspândită tehnică de decorare foloseşte un corn de vită având în vârf o pană de gâscă (o veritabilă peniţă).
Decorurile fine se pot obţine folosind un beţişor din fire de păr de mistreţ. Un alt tip de decorare se obţine prin zgârierea cu un vârf metalic a vasului după înmuierea sa în substanţa colorantă, apărând astfel culoarea pastei. O altă tehnică, întâlnită în special în sudul României, constă în aplicarea în relief a unor şnururi, brâie sau rozete de pastă.
Toate culorile folosite sunt naturale.(autor, Marcel Lutic)
Despre ceramica tip ,, Kuty"care a fost recunoscută din perioada medievală cu influenţe Bizantine, Barbu Slătineanu afirmă: ,, Din amestecul tradiţiei populare şi din arte bizantine importate, a luat naştere o artă locală care a dăinuit până la sfârşitul secolului al XVII-lea".

Despre cum a ajuns ceramica tip ,,Kuty", in zona Botoşaniului, am adresat rugămintea dnei muzeograf etnograf Steliana Băltuţă, de la Muzeul de Istorie Botoşani să ne spună:
,,Botoşaniul aflat la linia drumurilor comerciale care lega Bizanţul de Marea Neagră, de Vechea cetate de Scaun- Suceava către Galiţia, Lwow, Kiew, era unul din importantele târguri moldoveneşti în perioada medievală.
Aici, se găseşte ctitoria voievodului Ştefan cel Mare de la 1496( în curtea bisericii Sfântului Nicolae Domnesc, unde se poate vedea o friză decorativă în culorile verde, galben, brun, ca un brâu, aproape sub acoperiş)
Despre vasul găsit în biserica mănăstirii Coşula dr. Alex. Rădulescu spune:
,, La biserica Mănăstirii Coşula, ctitorită în anul 1535 de Mateiaş vistiernic al voievodului Petru Rareş: Într-o nişă amenajată special la extremitatea de est al absidei altarului , în masa zidului la 1,40 m de la nivelul pardoselii bisericii, s-a găsit o strachină, farfurie de 35-30 cm diametrul, cu ornament geometric sgrafittată pe fond gălbui, este vorba de vasul de închinare a bisericii, depus în acea nişă". În prezent se află la Muzeul Judeţului de Istorie BotoşaniÎn perioada 1922 -1923, prefectul Judeţului Botoşani amintea de existenţa a 33 de ateliere de olărie, cărămidărie şi teracote. În aceste ateliere meşterii lucrau ceramică smălţuită ,, de lux" specifică tipului ,, Kuty". Din cele 33 de ateliere care au existat in 1923, astăzi a rămas doar atelierul Soniei Iacinschi care a adus până în prezent frumuseţea ceramicii cu o diversitate de decor, care îmbogăţeşte arta populară botoşăneană şi cea românească.

LA MULŢI ANI, distinsă Doamnă ELENA CORICIUC-LIGI!

2011-11-10T06:43:00.003+02:00

Elena Coriciuc Ligi, o Doamna a Teatrului botosanean in fata careia astazi facem cuvenite reverente

Caterina, in "Marele fluviu isi aduna apele", Eliza, in "Pygmalion", Natasa, in "Intre patru ochi", Filofteia, in "Presul", Bunica, in "Copacii mor in picioare", Florica din "Florin şi Florica"… Roluri care au facut istorie la Botosani, o actrita care scrie istorie la Botosani!

LA MULTI ANI, DOAMNA CORICIUC-LIGI! Dumnezeu sa va binecuvanteze, sa va bucure si sa va rasplateasca! Iar noi, spectatorii, va asteptam pe scena

mai multe despre actrita accesati:
http://emancipareafemeii.blogspot.com/2009/09/eminescu-in-numismatica.html

Lansarea volumului ,, ECOURI..." autor Maria Moisoiu

2011-11-05T08:36:00.002+02:00

http://www.luceafarul.net/inocenta-maturitatii-maria-moisoiu-femeia-care-nu-si-a-pierdut-puritatea-sufleteasca

Slăvită zi Slăvită şi frumoasă zi am prins în calendar,

Când roua se lăsa spre rădăcini, în raza diminetii, suflarea caldă a mamei ş-a codrului legendar,
isi punea pecetea iubirii pe-ncepututurile vietii.

Sub semn astral, natura făcea legăminte.
Suflul vietii se-nfrătea cu dragostea de părinte.
In sufletul-mi neprihănit se-nfiripau jurăminte.
Darul divin să-l port în grai, în simple cuvinte.
(....)

Monolog
Codrule drag, cu harul reinvierii,
mă mai tii tu minte, oare?
Sunt fetita din sat, visătoare,
ce-ti călca luminuşul si umbra tăcerii.

In sufletu-mi ceva se petrece.
Am obosit în lunga-mi pribegire.
N-am apucat să-ti dau de stire.
Vremea vine, vremea trece. (...)

Expozitia de Grafica- MARCEL OLINESCU- Botosani

2011-11-04T18:06:00.002+02:00

Muzeul Judetean Botosani prezintă, în perioada 3 noiembrie - 31 decembrie 2011, expozitia Maestri ai artei românesti - Marcel Olinescu (115 de ani de la nastere), eveniment care se înscrie în seria expozitiilor aniversare. Vernisajul a avut loc pe data de 3 noiembrie 2011, ora 15.

Sunt expuse în număr 43 de lucrări care fac parte din patrimoniul muzeului botosănean, din seria celor 83 de lucrări de grafică aflate în depozitul Galeriilor de Artă Stefan Luchian. Lucrările sunt realizate de artistul Marcel Olinescu în perioada 1950 - 1970 si sunt provenite atât din transfer de la Centrul de Organizare a Expozitiilor Bucuresti, cât şi din achizitii muzeale

La vernisajul expozitiei au participat multi elevi de la Liceul de Arte Stefan Luchian Botosani, împreună cu dna profesor Angela Hreniuc., cât şi iubitori ale artei plastice. Doamna Ana Florescu, muzeograf al Muzeului Judetean Botosani, a prezentat din bibliografia maestrului Marcel Olinescu
,,Personalitate marcantă, complexă şi originală, a lumii artistice româneşti, Marcel Olinescu, s-a născut la Dorohoi judeţul Botoşani în 17-09-1896. În perioada 1903-1923 urmează cursurile elementare şi liceale la Dorohoi, studiază la Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi cu profesorul Ion Mateescu şi apoi continuă la Bucureşti avându-l ca profesor pe sculptorul Dimitrie Paciura. După absolvirea Şcolii de Arte Frumoase, în anul 1923, obţine un post de profesor pentru caligrafie şi desen, la Liceul Avram Iancu din Brad şi aici va realiza zece gravuri din ,, Suita aurului”, portretele revoluţionarilor din munţi-Iancu, Blint, Buteanu. În 1926, ajunge la Botoşani la liceul ,, August Treboniu Laurian”, iar în 1927 se stabileşte la Arad, ca profesor de desen la liceul comercial de băieţi. Aici este şi redactor la ziarul ,, Ştirea” (1933-1937) şi pune bazele societăţii artistice ,, Ateneul Popular Arădean”. În curtea liceului comercial, într-un atelier improvizat, realizează busturile pedagogului Petru Pipoş, Crişan, D. Mărculescu. Marcel Olinescu a fost poet, în 1934 a publicat la Arad primul său volum de versuri ,, Eu-poeme în versuri şi linii” În anul 1928, începe să graveze. A fost printre puţinii gravori din lemn din aceea vreme. Lucrările sale au fost prezentate în volumele : ,, Păreri de rău”, ,, Vin ţiganii”, ,, Botoşani care se duc”. Despre această tehnică, maestrul spunea: ,, Am ajuns la gravura de lemn când pictura nu-mi satisfăcea dorinţa de a ajunge la linia mea proprie. Numai când am descoperit tehnica gravurii, în 1928, mi-am dat seama că am găsit tehnica artistică în care puteam să-mi torn gândurile” .La Arad, în anul 1944, la editura Casa Şcoalelor din Bucureşti, la imprimeria naţională, cu ilustraţii gravate în lemn de către autorul ei, apărea ,, Mitologia românească”. În 1937 este profesor la Şcoala Normală din Bucureşti, unde are elevi printre care Marin Preda, Râzvan Theodorescu si altii.

A realizat expoziţii personale în ţară şi străinătate, de la Buenos Aires la Phenian, din Botoşani, Deva. A fost distins cu Premiul Lecomte de Nouy în anul 1921, premii pentru gravură la Salonul de desen şi gravură în anii 1931 şi 1932. Marele premiu de grafică la Concursul de pictură şi grafică Voroneţiana în 1977, Premiul UAP la Concursul Voroneţiana în 1979, la Suceava.
Îşi dorise atât de mult, ca la aniversarea a 90 de ani de viaţă să realizeze o retrospectivă în Sala Dallas, chiria ce i se pretinsese atunci pentru spaţiu fiind peste măsura puterilor sale. Nici romanul „Marele meşter” nu apucase să vadă lumina tiparului, roman la care lucrase împreună cu Alexandru Mitru, din anul 1984. Lucrarea „Mioriţa”, publicată în anul 1940, într-un tiraj de… 100 de exemplare! reeditată în 1985- după 45 de ani, la Editura „Junimea” din Iaşi, rămâne una dintre capodoperele liricii noastre populare A decedat 15.02 1992” si inmormantat la Cimitirul Bellu din Bucuresti”

Expozitia filatelica ,, ETNIC 2011"- Resita 2011

2011-11-04T15:44:00.009+02:00

Pentru exponatul ,, Femei celebre de-a lungul istoriei' , diploma ,,VERMEIL MARE", expozant Viorica Hrustovici, Botosani.

http://www.radio-resita.ro/etnic-2011-2
Mai multe informatii accesati