Butterflies Are Free

Fără coșmaruri cât nu le avem!

2026-05-13T14:33:42.958-07:00

M-am săturat atât de tare

De cei care cred că le știu pe toate

De cei care își pun probleme

Ba de viață, ba de moarte

De cei care spun că e inadmisibil

Că așa ceva nu se poate

De cei care caută soluții

În loc să fie atenți cum să se poarte

Și lumea a devenit așa un loc antipatic

În care speranța unui dans estatic

A devenit o imposibilitate practic

În care, din dorința de a ne vindeca,

Ne îmbolnăvim mai tare

În care iar apar ăia care le știu pe toate,

Pregătiți parcă să te omoare

Așa a devenit lumea un tărâm în care impredictibilitatea e ignorată

Că noi le știm pe toate,

Dar ne cade în cap lumea toată

În care suntem siguri

Fără să știm mai nimic

În care habar n-avem și nici timp să ne străduim vreun pic

Dar suntem vehemenți, că, doamne, avem creier — cică

Însă adesea nu folosim din el mai mult decât folosește o pisică!

Cică omul e singurul care judecă și pentru asta ar trebui să ne blamăm

Dar știm noi că restul animalelor nu judecă sau e mai simplu să ignorăm?

Ne place să persecutăm în loc să încurajăm.

Tendința asta că noi le știm pe toate și că e rău nu-mi miroase a bine

Și lasă binele să plece chiar de lângă tine…

Noi suntem ușor de zdrobit pentru că suntem haotici

Și ne lăsăm seduși de propriii monștri imaginari cu ochi hipnotici

Dar niciun monstru nu e acolo dacă îi dai pace.

Până la urmă, mai devreme sau mai târziu, oricum altă socoteală se face.

Că nu e nimic mai fatalist decât războiul.

Nu-i corect să-ți pierzi resursele,

Dar nici să hrănești cu cadavre noroiul.

Mai bine fă pace cu nebunul și-ți recuperezi tu casa mai la vale

Mai bine un stat fără aur decât un sat plin de jale…

Mai bine o casă fără becuri decât un părinte fără copil.

E dreptul tău să plângi, e drept să fii umil

Dacă prin asta câștigi aer, câștigi non-frică, libertate

De a nu mai avea coșmaruri noapte de noapte

Oamenii au așa o frică mereu de schimbare

Dar dacă omul nu se schimbă constant, mai stă o tură și moare

Însă noi am uitat să învățăm de la natură

Ni se pare că ne-am deșteptat și că dintre betoane, înarmați cu ură,

Răzbim noi și facem din plastic prăjitură

Dar nu-i așa… sau cel puțin eu nu cred în varianta modernă.

Eu prefer ca penele să îmi joace sub pernă

Eu prefer ca trupul să mi-l ung cu slănină

Eu prefer ca scrubul să mi-l iau din salină

Și blana gâtului meu să fie de la vulpoiul ce l-am vânat

Și pielea pantofilor mei de la calul ce l-am adăpat

Și sucul ce-l beau să mi-l fac pe loc din plantă, cu apă din munte

Care nu-mi hârjâie pielea dacă îmi dau cu ea pe frunte

Și aș prefera să n-am de ce să mă vindec pentru că n-am de ce să mă îmbolnăvesc

Dar într-o lume în care cel mai mult manipulăm plastic, habar n-am cu cine de fapt vorbesc

Că-i politically incorrect să îmi placă alcoolul și să mănânc carne

E politically incorrect să pui la drac coarne

E politically incorrect să fii altfel decât radical

Eu sunt și Adam și Eva într-una, dar n-o să-mi scriu pe frunte că sunt papagal.

N-ați înțeles nimic, huh? Vedeți că n-am dreptate?

Oricum, dreptatea nu e o chestie generală, depinde de mulți factori scriși în mai mult de o carte. Și s-au scris atâtea că azi e greu să mai zici dacă-i albă sau neagră.

Hai mai bine să o lăsăm așa și să nu mai tragem mâța de coadă!

Să facem o baie în cadă, cât avem o gaură în pământ

Să mâncăm o prăjitură cât e legal să folosim unt

Să plantăm un copac cât avem o sămânță

Să hrănim un copil cât avem o speranță

Să iubim un nebun cât avem speranță

Să spălăm o cârpă cât nu ne-am înecat în ignoranță

Să donăm un pantof cât nu i-am pierdut perechea

Să ascultăm o muzică cât mai avem urechea.

Fiți oameni mai buni,

fiți mai sinceri și poate

veți dormi, în cele din urmă,

mai bine la noapte.

Aprilie 2025

Viteză

2026-05-13T14:25:00.168-07:00

Nu am mai spus asta, desi am gândit’o

De ce ești tu proastă, nefericito?

De ce ești tu oarbă, nesuferito?

De ce esti hapsână, nestăvilito?

Într’o lume lipsită de certitudine

Unde raționamentul nu mai are nicio latitudine

Unde sărăcia îmbogățește prostia

Și școala premiază agonia fără rezultat

În România viermii și’au făcut în instituții de stat palat

Dar în bordeluri lumea are plătite taxele la zii

Iar morții votează mai ceva ca cei vii

Unde mașinile merg cu lumină solară care poluează mai tare ca benzina

Unde consumul de apă a ajuns la același preț cu motorina

Unde curierii știu mai bine adresa ta ca rudele

Unde serviciile par să audă mai puțin ca surdele

Unde parlamentarii văd cu ochelarii greșiți

Unde cei cinstiți sunt gherliți

Unde cei rezonabili sunt considerați nesimțiți,

Unde controalele nu sunt făcute pentru bandiți

Și unde chimicala e ingredientul de bază în hrană

Au ajuns să cânte curvele’n strană, mbrăcate’n sutană.

Că curvele adevărate adicătelea alea care’și vând trupul

Sunt agajate legal să mângâie lupul

Și copii cerșesc atenție, da le’o ia toată telefonul

Părintele disperat să’și găsească locul

Reabilitează din banii de economii blocul

și bagă banii la pensii private și face’mprumut

Da întretimp vine criza și îi ia și ce n’a avut.

Dar nu’i nimic că domnul nostru prim ministru veghează

Din avionul privat care decolează

Pe bani puțini, spre o lume mai bună…

Ce rost are să stea el aici în furtună

Unde judecata se face de că nu tre cei care ar merita judecați

Iar cei vinovați scapă datorită celor infiltrați

Și cei cinstiți sunt primii umiliți

Ca să le iasă din minte că sunt în vreun fel diferiți.

Aici, în țara cumpenei între civilizații

Unde s’au refugiat toți magnații

Unde cei muncitori sunt trimiși la căpșuni

Ori să fure merinde de pe la alți stăpâni

Și unde fetele sunt traficate ca să nu existe riscul de’a se implica în politică

Ori să fie inhibată vocea feminină care încurajează la critică

Aici unde mama e bine să fie bătută

Ori altfel să’și crească plozii singură ca ultima tută

Unde copilu dacă’și alege orice altă meserie

Decât medic, magistrat sau absolvent de economie

Va muri în sărăcie, că la ce bună artă, gastronomie sau infrastructură

Astea sunt fițe și indoctrinări ale sistemului paralel de cultură

Care oricum mănâncă cei mai mulți bani

Și nu dă rezultate nici după 2025 de ani.

Glumesc.

M’am născut într’o țară frumoasă și istorică

Cu personaje renumite în cultura canonică

M’am născut într’o țară păgână

Unde pământul e sfânt și apa e bună

Unde omul muncește nu pentru bani, ci pentru comunitate

Unde când punem mână de la mână avem de toate

Unde soarele crește hrana și coace merinde

Și iubim fără margini natura care ne simte.

Unde din lemn iese foc, dar se construiește și’o casă

Unde e loc întotdeauna pentru încă o gură la masă

Unde facem vin și compot și turtă de julfă

Unde albinele polenizează fiecare tufă

Și furnicile pun preț pe fiecare firmitură/grăunte

Eu m’am născut într’o țară armură/cu munte.

M’am născut într’o țară cu mare

M’am născut într’o țară cu aur, proverbe și sare.

M’am născut într’o țară nebună

Cu cobză, caval, cu tilincă și strună.

M’am născut într’o țară bună.

Cu bucium și zbucium și sânge roșu

Clocotind a viață.

M’am născut într’o țară care crede în schimbarea la față.

Ce lume ciudată.

Oamenii spun că nu mai e ca altă dată… dar oare ei văd și câtă omenie se ascunde în această gospodărie?

Cât de mulți își rup cârca, trag și fac

Ca să’i apere pe cei care plâng și tac?

Oare ei văd pe cei care muncesc fără pauză

Ca să nu moară și mai mulți dintr’o necunoscută cauză?

Oare ei știu câți părinți cresc copii și care nu sunt ai lor

Și câți muncesc ca azi să mai fim un popor si nu doar o istorie amintită razant/trecător în viitor?

Oare eu știu? Cât au muncit părinții mei ca eu azi să am o casă?

Și cât de mulți au mai muncit ca să existe o cortina care poate fi trasă?

Și cât de mult mai are încă Dumnezeu să ne ofere?

Oare mai stim să recunoaștem o nemărginită avere?

(Aprilie-Mai 2025)

Vipera și Amun Ra

2026-04-20T09:18:00.000-07:00

Vipera nu-o poti avea…

Ea te mușcă doar așa.

Te apropii că’i frumoasă

Dar foarte periculoasă!

Vipera și Amun Ra

Veșnic se vor confrunta.

Ea te trage’adânc în noapte

El făcut ziua să poarte

Ea vicleană din oniric

El solar, senin fatidic.

Ea îl chiamă

El se duce

De gâtlej vrea să’l apuce

El o prinde la’ndoială

Și’o azvârle în urzeală

Ea îi cere îndurare

El o frige cu’al lui soare

Ea se lasă deochiată

Și mâncată toată toată…

Dar asta’i doar un capitol

Vipera iar a fugit

Căci își schimbă pieile

Pân la infinit

Vipera’i mereu o alta

Vine mușcă și’apoi fuge

Până Amun Ra o prinde

Și’o împunge.

Dac’ai stii cat te’am iubit De la’nceput pan la sfarist

2026-04-20T00:26:00.000-07:00

Dac’ai stii cat te’am iubit

De la’nceput pan la sfarist

De tot, complet, din interior

Eu te’am iubit de am simtit ca MOR

De cat de tare te iubesc

Si ca orice as face n’am sa pot sa ma opresc

Ca orice tu ai face nu vreau în alta parte

(Sunt sigur că’i minciună)

dar asta’i alta pagina din carte.

Eu te’am iubit cu disperare

Cu tandrete

Cu curaj

Te’am strans si te’am iubit de parca esti si realitate si miraj

De parca esti complet

Si mesianic

Stapan si robitor

Te’am tot de parca’n lume

Eu doar cu tine’as mai putea Amor.

Te tin in interior ca pe o taină infinită

Mă’mbăt cu tine ca o apă otrăvită

Mă zbat, mă zvârcolesc te vreau dar nu se poate

Ma culc cu tine’n pat in fiecare noapte.

Iti scriu la pranz si seara

Te caut in peisaj

Cand nu esti tu pe’aproape sunt doar pe ambreaj…

Orice mi’ar spune lumea

Oricât ei m’ar seduce

Eu in aceasta lume nu am unde mă duce

Sunt doar în lumea noastră

Sunt doar a ta complet

Îmi arde foc din pântec

N’am ce să mai petrec…

Mi se usucă buze

Mă stocojesc ca pomu

Ca’l asteptep dar nu’mi vine…

Omul.

Am sărăcit de mine

Mi’e frica, vreau acasă

Să mă cerți, să mă superi

Să mă simt iar frumoasă.

Tu esti dar pentru mine

Un vesnic unguent

O tijă, o putere

O vrajă, un blestem

O forta, o armura

Si in pustiu un semn.

Eu te-am iubit cu totul

De cand am inceput

Si sa ma mai opresc…

N’am mai putut.

Imperial

2026-03-13T15:28:00.000-07:00

Miaaaau, miros a tine

M'ai injectat cu energii divine!

Nemuritorul meu, ce bine m'ai jucat

Scufunda'm'as lângă tine în pat, imediat!

Te găsesc după hainele împrăștiate pe podea, mă ghidează instinctul, oxigen de catifea, mă trădează alintul, dansul tău e scena mea, mă trezesc amorțită, esti piesa cea bună, cea care'mi lipsea.

Mângâia'mi'aş părul şi mâna de tine, nu te poftesc, doar vreau să mă ating de vibrații divine, să'ți simt căldura, scurt, să te preiau şi să plec. Sau mă rog, să rămân, dar să vorbim despre alt subiect!

Să gândim împreunaă, vai ce vreau să'ncercăm! Să lucrăm împreună, vai câte putem să explorăm! Să clădim împreună, vai, dacā ne completăm? Şi bogați şi perfecți, hai să ne anturăm!

Mă aştept la un an imperial, relaxat şi genial, cu lucru din pat, ore'n şir, bestial, cearceafuri albe, auriu, exponențial, cu râsete serioase, prins de gleznă, impuls-preferențial, spate'n spate, ca Bonnie si Clyde, cupluri celebre, de filme şi pride.

Şi ştiind tot ce am construit în spate, câte nopți nedormite şi zile lucrate, câți oameni, câte filme, câte idei deocheate, câte ore şi zile, câte dansuri purtate, câte cărți, câte pile, câte lupte salvate, câte zări, câte cadre, câte vieți luminate

Te'aş lua cu plăcere de mână, de umăr, de şold, dintr'o parte, şi-aş traversa pe roşu, pozând pe merit şi mulțumind pentru toate, că prin tine, cu tine, ajuns'am departe,

Să scrie o lume, milioane, despre povestea noastră din arte

La Hollywood, Canes şi pe la curți şi palate,

Iar noi să dansăm pe cortină, ca zeii'n lumini deochiate!

Am un Tic.Tac!

2026-03-13T15:19:00.000-07:00

Mi'e dor de tine, ah

Mirosi a lectura!

Mi'as baga nasu'n tine ca intr'o prajitura.

Am emotii, stii? Mai stii? Nu le lua'n seamă!

Dar n'ai cum sa poți, știi doar că purtăm aceiași blană..

Sau mă rog. Ne prefacem? Imi place când esti pe bune!

Dar nu tine mult până când alarme încep să sune.

E o conexiune, o chimie sau e doar mult mult venind de la mine?

De ce simt atât, e de rău sau de bine?

Si stii că nu vreau să te fut, deși într'un fel vreau.

Cioc cioc, pis pis și imediat bau bau!

Hau hau, vorba ta, vorba mea

Undeva pe'acolo intre noi e poezie

Poate nu cea care ne'am fi asteptat sa fie

Poate nu e genu pe care sa o impartasesti cu o mie

Poate'i mai mult agonie, poate beție

De ce nu ne mai trezim, de ce e vrie

Stim amandoi, n'are rost,n'are sens

Dar asta nu inseamna ca sentimentul nu e intens

Asta nu n'seamna ca nu ne putem iubi în platonic

Cu firile noastre ciocnite ca'ntrun accident tectonic

Ironic. Iti spuneam că n'are cum să fucționeze

În timp ce mă scuzam simțirile noastre începeau să fuzioneze

Se clinteau din proteze, gânduri în pioneze

Durerea sufocă, provoacă pareze

Ti'e teamă că'i tic plăcerea ta pentru mine

E un tic pe care'l cunosc foarte bine

E un tic pe care'l am si eu pentru tine

E un tic periculos, nu ne convine.

Imi vine sa ma urc pe tine, dar stai

Asta nu se cuvine.

Ca avem si noi o demnitate, nu suntem animale!

Sau suntem? Ne convine mai mult să fim uși în bălamale.

Sentimente penale. Mai bine sa le băgăm sub preș, poate sunt doar pofte carnale.

Tu si eu, tot mereu și străini și apogeu

Și pământ și avânt și licoare pentru gând.

Si zadar și cleștar, sănătate și pojar

Și magneți și pereți, rătăciți și prezenți.

Iarta'ma! dar nu regret nimic

Mai aveam de crescut un pic.

Poate pânà la urmà te si consum, zic

Dar stii ca astea's doar minciuni,

Nu astept sa ma suni, dar mi'ar prinde bine un mesaj

Imi place sa traiesc cu tine un vesnic miraj.

Uràßte'ma, iubeste'ma, fute'ma'n gând

Dar nu mà folosi ca regret, ci ca pe'un avânt.

Urcà'te pe mine, dar nu mà afunda

Muscà din mine, dar nu mà ìnsângera

Vorbeste cu mine, dar nu mà obosi

Fii cuminte, dar hai sa facem prostii!

Iubește

2025-12-11T06:13:18.027-08:00

Iubește.

M’am îndrăgostit fără scăpare

Fără leac

Fără sudoare

M’am îndrăgostit bizar

Random, jap, rapid, vulgar

De un mândru armăsar.

M’am îndrăgostit pe drum

Și nici nu pot să spun acum

Cum de fapt s’a întâmplat…

M’am îndrăgostit în trap

Cand eram cumva plecat

Și nici nu mai știu exact

Dacă mi’a plăcut de el

Sau că era dezbrăcat.

M’am îndrăgostit, credeți’mă, din greșeală

Așa fac eu întotdeauna, de parcă aș avea o boală

M’am îndrăgostit și’acum am fluturi în stomac

M’am îndrăgostit și’am băgat dragostea’n sac

Că nu știu exact dacă nu m’am îndrăgostit de’un pui de drac

Sau de amun ra când era sărac.

Vai ce mă fac, vai ce mă fac.

Dintr’o dată nu mai sunt depresiv și posac.

Dragostea nu e ceva justificat, mereu apare când ești supărat

Și’ți strică parcă orice socoteală de tristețe

Nu mai poate omul să sufere cu tandrețe,

Că hop, apare îndrăgosteala de după copac

M’am îndrăgostit, vai ce mă fac?

M’am îndrăgostit și acum ce să fac

Că nu vreau să’l iau acasă și nici să mi’l bag în pat

M’am îndrăgostit doar așa întâmplător

De piele, de lanț, de non sens, de amor

M’am îndrăgostit de parcă mă uitam la televizor

Și hop a intrat o reclamă

M’am îndrăgostit pentru că sunt mereu îndrăgostită de dramă.

Dar vai, e complet nepotrivit. Dar vai, aveam altă treabă, zici că’s tâmpit

Dar vai, cum naiba să mă opresc din iubit, când am găsit pe cineva complet nepotrivit?

Hai mă, c’am glumit.

Și reiau, ca să înțelegi ce vreau să spun. M’am îndrăgostit pentru că dragostea e bună la drum

Și asta nu înseamnă nimic, ne’am mai îndrăgostit fiecare de multe ori înainte

Și ținem foarte bine minte

Că dragostea nu are argumente’n cuvinte.

Dragostea ne trebuie doar așa

Că așa îi mai trebuie omului câte ceva

Ca să zică și el că face una alta

Ca să iasă mai bine artă

Ca să ne spună părinții vorba aia cu peștii și baltă

Ca să primim recompense când facem și noi ceva bun

Chiar dacă suntem buni de nimic, îți spun

Nu’ti mai bate capul acum:

Cum vine, stă un pic și trece

Mai bine nu’ti mai bate capul

Ci mai bine petrece

Ca imediat au mai trecut 10

Și parcă n’ai iubit destul

Și parcă n’ai trăit destul

Și parcă n’ai supt-o destul

Și parcă tot ai mai vrea dar ești bătrân și curge carnea pe tine

Așa ca fă bine și iubește cu focul dracului cu foc

Cu tot ce ai cu spor și noroc

Cu vise

Cu patima

Cu delir

Prin abis

Cu ochiul rațiunii îi închis

Cu pieptul deschis

Cu parfum și dichis

Cu tot ce’i de promis

Cu pierzanie și vis

Concis.

Din creștet în coccis.

Convins.

Că oricum după n’o să mai fi convins de nimic.

Asta până când o iei de la capăt, știi ce zic?

Iubește în pizda matii, n’auzi ce’ti spun?

Iubește până nu mai suporți, iubește acum!

Iubește dă’o dracu că nu te costă nimic

Ba chiar s’ar putea să te mai îmbogățești un pic.

Iubește și lasă’mă’n pace că nu’i treaba mea ce faci tu

Sau de cine îți place și de ce, oricând și acu.

(2024)

Te astept ca o zăludă

2025-12-04T04:57:00.000-08:00

Te astept ca o zăludă

Sunt supărată și udă

Nu’mi convine nici contextul

Si’mi lipsește și pretextul!

Vântul tare se’ntețește

Mintea toată’mi încrețește

Oare cum s’o dau s’o’ntorc

Ca tu să mă faci să torc?

Si să pară că defapt

Nici măcar nu te’am chemat?

E prea complicat bag seama

Tu te’ocupi cu alte tufe

Întepa’te’ar între coaie

Să te lecuiești de fufe!

Halat

2025-12-03T15:02:00.000-08:00

Mi'e dor de tine' fiecare clipă

De parcă tu nu ești un om, ci o aripă
Care mă l'nalță, mă desfrâie, mă ridică
Care mă face mare ori de câte ori ma simt mică.

Iar când mi'este greu te'aș purta ca pe'un halat
Care să mă cuprindă, iar în el să mă simt ca'ntr'un palat
Cocoloșită între perne pufoase și voaluri de mătase
În care pot să fumez hapsână un patrimoniu de vise frumoase♡

(De prin 2024)

Drame cu P

2025-12-03T14:59:00.000-08:00

Mă doare'n sânge

În mine totul plânge
Vibrația mă strânge
Doar vodka mă unge..
Spăla'mi'ar simțirea
Căci vreau s'o alunge
Muta'mi'ar privirea
Că inima'mi frânge.

Tu nu mai porți nimic din ce'i al tău
Nu mai poți.
Eu nu mă mai port ca alte dăți.
Am rămas fără resentimente
Un fel de ping-pong dar fără palete
degeaba
Natura'i statică,
Iubirea noastră scufundată'n marea Atlantică.

De ce ai înecat iubirea?
Pe ce ai dat nemurirea?
Pe ce'ai dat fericirea?
De ce ne'ai risipit simțirea?

Cui i te'ai dat?
Cine mi te'a luat?
De ce ai plecat?
Din lumea'n care erai rege,
Iar eu ți'eram palat?

Ai lăsat patul nostru în drum
Ai dat inima mea pe o gălăgie de scrum...
M'ai vândut la alții ca pe o frunză
Uscată și înrămată'n uleiuri pe'o pânză...

M'ai asociat insistent c'o cicatrice
De parcă sufletul meu a venit să te strice
M'ai pus la zid ca pe'o stricată...
Pe mine care ți'am fost cadou de la soartă...

Pe mine care ți'am fost Crăciun
Și camarad de nădejde la drum
Și ușă deschisă și poartă spre lume
Și mamă și soră și viață, în zilele bune.
Si care te'am spalat cand erai terfelit
Si care te'am iertat când erai ne-simțit
Și care te'am iubit când făceai ce'ți place
Și care când îmi greșeai te'am lăsat în pace.

Pe mine tu m'ai dat la schimb pe'un vis cumpărat la low cost
Pe lângă că ieftin și cusut jalnic, prost
Pe mine care ți'am călacat cămașa și ți'am iubit pe'ndelete întregul
M'ai lăsat pe un câmp fără drum în heblu și ai plecat ca blegul.

(De prin 2024 parcă)

La Focuri de Seară

2025-12-03T14:55:00.000-08:00

Doamne

Te iubesc atat de mult...
E ca o apă

Care sapă stânca și o crapă
Și'și face loc în dânsa și'o lucrează
Până când oamenii săruta'n vale apa și o divinizează

Tu cel care ești ca o stâncă de piatră
Și dac'ai fi un arțar ai fi cel mai bun lemn pentru barcă
Și dac'ai fi o peșteră în tine m'aș ascunde
Și'aș dizolva ecoul în mii și mii de unde
Cel care astăzi mă toarnă din carafă
Cel pentru care'n păru'mi îmi prind câte'o garoafă
Cel care luminează și ordinea o știe
Cel ce cu roza'n dinți imploră să mai fie!

O doamne, ce tot ești pentru mine
Te sorb și te ador, bețiv în bucurie
Te vreau și te consum, să te mai umplu'odată
Cel care în femeie m'a transformat din fată.
Cel care fără seamăn, mă zguduie, mă'mbie
Să fac orice, normal, și fără isterie
Cel care mă'ntețește când mă destram în focuri
Și mă adună'n taină când sunt prin alte locuri.

Cel care ntodeauna m'a cântărit haiduc
Și care mi'a cerut ca'n taler să mai urc
Vreo 2-3 niveluri și cine'o știi ce vie
Și care mă ajută să scriu și poezie♡

4 sept 2025

Eu nu mai știu de partea cui sunt.

2025-05-08T03:18:00.000-07:00

Unii spun că-s Șoroșistă

Alții că sunt Putinistă

Unii spun că-s cumpărată

Alții că sunt ne-nsemnată

Pentru unii prea citită

Pentru alții nevorbită

Undeva Analfabetă

În alt loc prea intelectă

Când încerc diplomație

Că de ce n-am eu tărie...

Dacă sunt prea vehementă

Hopa, extremist potentă.

Dacă spun o realitate

Pușcăria nu-i departe

Dacă spun câte-o minciună

Vreo 30 îmi pun cunună.

Dacă zic de Dumnezeu

Pentru unii sunt ateu.

Dacă spun că vreau dreptate

De credință sunt departe....

Dacă spun de rezultate

Sunt falsă, prostită poate

Dacă spun de caracter

Cred prea mult într-un mister...

Vorba dulce mult aduce

Dar de sunt prea optimistă

Sunt defapt oportunistă.

Dacă spun că-s amărâtă

Am decis așa! - sunt TUTĂ.

Dacă sunt Antreprenor,

Am furat de la popor

Dacă spun că m-au furat

Sunt prost și-s și vinovat!

Unii spun: „Vă fac dreptate!”

Dar dreptatea mea-i departe...

De le dau încredere

Ies defapt în pierdere

De nu îi ascult

Sunt prost și incult.

Fiecare apără o cauză.

Dar am început să punem cauza pe pauză.

Acum ne certăm!

Ca să evoluăm...

Discutăm în sfârșit

Despre ce e cel mai potrivit.

Dezbatem ce vrem, ce nu vrem

Ce avem, ce n-avem...

Vorbim de detoate,

Fiecare cum poate

Că poate ne trezim la o realitate comună, frate!

Eu cine sunt?

Sunt un informator pentru sistem?

Sunt un promoter pentru infern?

Sunt un manipulat notoriu?

Sunt la interogatoriu?

Sunt la demonstrație?

Cetățean la o falimentară corporație?

Sunt complice la inflație?

Primesc sau dau felație?

Mă aflu-n abnegație?

Cobor la prima stație?

Dar am urcat în tren?

Și acum sunt în plen

Luminile pe mine?

Tre să cânt un refren

Dar eu nu-mi mai aduc aminte care era melodia....

Nu cumva pentru că s-a amestecat poezia?

Și s-a sucit România...

---------------------------------------------

Ăia fură mai departe?

Sau s-au dat mai într-o parte?

Ăștia noi, de vin, ne fură?

Sau ne dau cu pumnu-n gură?

Oare-or știi să facă bine

Sau rămâne tot pe mine?

Eu pe cine să aleg?

Jur că nu mai înțeleg...!

Cine iese președinte

Va veni să ne alinte?

Va veni să ne învețe?

Va veni să spele fețe?

Va veni să facă bine

Va conta și pentru mine?

Va iubi, dar și va face?

Va vorbi, dar și va tace?

Va conduce țara bine?

...sau rămâne tot pe mine?

A doua încercare de Roast. Mersi x2.

2023-08-10T03:39:00.000-07:00

(tot de pe „Off the Dome of Silence)

Vi se spune că succesul

Îl veți dobândi fiind

Ca toți restul mediocri

Stând târziu, băgând și glumind.

Dar nimeni nu vă vorbește

Despre munca cea din spate

Asta frate nu se poate

Să o dai toată-ntro noapte

Că nici Michael Angelo n-a săvârșit-o într-o zi

Davinci a tras o viață ca pe mona să o știi

De Isus nici nu mai zic, care încă trage frate

De 2 mii și ceva să știm noi de „bunătate”

Arta e un proces viu, se crește, bro zi de zi

Nici după o viață-ntreagă nu ajungi de tot s-o știi

Și dacă te-oprești oricând, de testat, de învățat

Ai pierdut înc-un tren, deci rămâi neavansat.

Degeaba ai dat o dată de au duduit pereții

Degeaba ai zis odată și s-au bucurat băieții

Degeaba ai tras o piesă de a bubuit Tik-Toku

Că în ziua următoare, vine altu și-ți ia locu

Nu-i deajuns fratele meu

S-ai talent, să o dai bine

Că dacă nu ai alături și prieteni lângă tine

Dacă nu ai lângă tine o echipă-ntreagă, frate

Poți să îți pierzi tot succesul, la pariuri, într-o noapte

Degeaba o dai la șto, degeaba ai investit

Lupii o să te mănânce din prima când calci greșit

Adică, ce vreau să zic, prima dată când nu vrei

Să fii sclavul lor și poate să le-o sugi când ar vrea ei

Nu e simplu frate, crede, să găsești oameni blajini

Să găsești prieteni frate, nu o droaie, ci puțini

Care lângă tine, suflet, să tragă și când ești prost

Să te-ajute și când cazi, să te scoli, s-o dai frumos.

Să te cheme frate sincer, să înveți cu ei să crești

Nu doar ca să îți spargi banii bând cu ei în București.

Care să-ți dea o țigară chiar și fără să o ceri

Care să-ți salveze curu, când deja vin pompieri

Care să tragă cu tine să te urci pe scena mare

Și nu doar ca să arate, că nu ești tu cel mai tare...

Dacă vrei succes, amigo, strânge oameni lângă tine

Dar nu-i strânge doar așa, ca să ai și tu ce ține

Strânge-i p-ăia care vor pentru-al vostru viitor

Să tragă noapte și ziuă, fără motor exterior

Fără să-ți pretindă frate, fără să te submineze

Caută fratele meu, oameni să te-aprecieze!

Oameni sinceri, muncitori, tembeli și zărghiți ca tine

Care sunt artiști și ei, dar fără fală de sine

Care totuși cred și ei, că o poți face mai bine.

Care dacă îți dau rostul, ți-l dau pentru-a te susține!

Prima încercare de Roast . Mersi Bro!

2023-08-10T03:29:00.005-07:00

(tot de pe „Off the Dome of Silence)

Băiatule tu dai rime

Ce să zic, mă dai pe spate

Fii acum te rog amabil

Si mai dă-te la o parte

Am venit ca să-ți dau rostul

Nu te teme sunt finuță

Cu rimele la rimel

N-ai ce zice sunt drăguță

Dar nu caut veci să dau peste tine

C-o căruță

De înjurii de regrete, de miștouri

Dușmănii, toate ca să te dărâme

De tine să nu mai știi

Am venit să îți dau rostu

Da ți-o dau cu gânduri bune

Nu mai pierde timpu frate cu ăștia proști din lume

Nu mai pierde timpul frate cu toții morții și prăjiții

Dacă n-au ajuns departe și acum își scrâjnesc dinții

Dacă n-au ajuns departe, crede-mă-i pentru motiv

Ți-o arzi prea mult cu „artiștii” dependenți de negativ

Dependenți de tunuri frate, de droguri și de mașini

Dependenți de cluburi scumpe, fițe arfe și bășini

Dependenți de utopia feeriei mortuare

Dacă vrei să prinzi succesul ardeți-o bro mai la soare

Ardeți-o pe la grădini, prin mansarde pe terase

De-alea frate verzi, albastre, cu ferestre luminoase

D-alea unde lumea frate se-ntâlnește să mai crească

Și nu mă refer la plante, în punguțe dubioase

Și nu mă refer la ego, astupat de dume proaste

Mă refer la caracter și la stimă și onoare

Mă refer să crești măi frate într-o lume cu valoare

Cu valoare care nu e interdependentă tare

De valoarea banului care vine și dispare

De valoarea care stă între stern și ombilic

De valoarea interioară care pâlpie tic-tic

De valorea interioară care arde la foc mic

Dar care poate să crească dac-o stimulezi pic

Și se face un foc mare, care poate arde falnic

Și cumva ca prin minune te transformi într-un om darnic.

Dacă vrei fratele meu să ai succes ca afară

Nu ți-o mai arde frățică cu băieții de pe scară

Nu ți-o mai arde frățic cu gagici de la versace

Care dacă nu le dai miuța se sucesc că nu te place

Dacă nu-i dai liniuța te-au lăsa cam brusc în pace

Dacă nu-i dai săniuța stă timidă-n colț și îți tace...

Dacă ești atât de bun pe cât te crezi și pretinzi

Învață frate-le meu să apari și să prezinți
Valorile cu tărie, tot ce crezi și reprezinți

Și dacă o faci frățică fără multe-njurături

Vin de-ndată și petreceri cu banuți și prăjituri

Că am pentru tine-o vorbă, dragule ascultător

Poți să ai talent o gârlă, șarm, valoare, ajutor

Dar dacă nu ai în spate oameni faini și-antrenament

O să rămâi ca maimuța, funcțional incompetent

Vei cânta va suna bine și ATÂT

Vei avea un public mort NIMIC MAI MULT

Vei avea succes o vreme dar precis inconsistent

Că nimic nu-i permanent, tre să fii perseverent

Că n-ai cum s-ajungi departe dacă cânți doar despre tine

Arta este despre oameni, despre om, despre mulțime

Despre viață, despre moarte, despre ce-i pe mai departe

Despre hartă despre carte, despre cum să ai și parte...

Ai talent, ai reușită, ai ajuns în top MC

Vorbesc cumva despre tine sau despre cel ce devii?

Vrei s-o faci ca toți ceilalți la un lvl de ghetou

Sau te-ai hotărât ca veșnic să o dai doar la mișto?

Ai cumva și viziune, ai cumva și ce să spui

Sau vrei doar ca domn Isus să te atârnăm în cui

Să ne închinăm la tine, noi copii de roboți

Jumătate xanaxați, și jumate mafioți

Să-ți cântăm și osanale să-ți pupăm și *ula-n cap

Când o dai să tragem linii pe ritmuri de rapuri-trap?

Lasă-te băi băiețaș de prostii și treci la școală

Că-s prea mulți din Călărași care duc viață nasoală

Că-ș spre mulți din Otopeni care și-au prăjit sistemul

Că-s cam prea mulți dealărași care ți-au cântat refrenu

Și mai bine dă-le clasă și pune-i să te asculte

Când or ține pasul frate și cu dumele mai culte..

Și cu dumele mai culte.

Treji, muncitori, măi copii

Mai lăsați-vă dracu de prostii :))

Tu.ești.ceva.diferit.

2023-08-10T03:20:00.000-07:00

(iată și o încercare de piesă, ca antrenament pentru abilitatea de a improviza pe muzică sau pe liniște dar în ritmuri de rap. Desigur, poate e greu de descifrat cum se cântă, însă am lăsat jos și un instrumental pt cine vrea să își imagineze. și într-o zi o să apară și pe post, dar mai aveți răbdare!)

Au fost momente grele când nu te-am auzit

Nu te-am găsit, nu te-am privit

Deși chiar aș fi vrut

Poate un pic prea mult.

Tu ești cumva făcut

Dintr-o perdea de stele

Când mă uit la tine

Parcă mă uit la ele

Și îmi zic, mereu, în gând, șoptit

Cum se face băitule

De nu ne-am întâlnit

Înainte de azi, de ieri, cine ești

Cum de nu zici nimic

Iar aud povești

Cum de nu mă privești

Și totuși mă topești

Cum de nu mă atingi

Dar eu simt cum mă clădești

Mă îmbraci în stele

Mă săruți fierbinte

Sunt topit

Tu mă lași

Mereu fără cuvinte

Ia-mă de mână

Să mergem prin șoapte

Mai avem mult

Dar o s-ajungem departe

Și poți să mă judeci

Să mă dai pereți

Dar nimic nu-i mai rău decât să fim absenți...

Îți zic pe bune noi, avem o taină

Purtăm geci diferite

Dar e aceiași haină

Purtăm măști diferite

Dar e aceiași piesă

De când m-ai prins în lanțuri

Mă bucur să port lesă.

Că tu mă complezi deodată!

De parcă tu ești primul

Și eu sunt prima fată....

De parcă tot ce simt

Ești tu și-atâta tot

De parcă fără tine

Nu vreau și nu mai pot.

Mă îmbraci în stele

Mă săruți fierbinte

Sunt topit

Tu mă lași

Mereu fără cuvinte

Ia-mă de mână

Să mergem prin șoapte

Mai avem mult

Dar o s-ajungem departe

Și poți să mă judeci

Să mă dai pereți

Dar nimic nu-i mai rău decât să fim absenți...

AM venit lângă tine m-am așezat

Tu te-ai apucat de cântat

Și te-am ascultat

Apoi... m-am ambiționat.

Pot și eu, poți și tu

Să te dai după mine?

Vom face să trăim,

Să fie bine?

Vom face să cântăm,

Sburăm departe...

Lafel ca-n prima noapte?

Nimeni nu ne desparte.

Sau poate?

Crezi că se poate?

Ceva mai mult ca

Mine, ca tine, ca noi de-aceiași parte?

Îți scriu, hai scrie-mi

Și zi-mi ce gândești

De-acum nu mai e cazul

Să fugi, să m-ocolești

De-acum te-am prins

M-ai prins

O facem, pe bune

Hai s-o mai dăm odată

Și-apoi o dăm la lume!

Tu ești ceva diferit.

Emotional Rap Beat - "Feelings" | R&B Type Beat | Sad Rap Instrumental 2023 - YouTube

„Off the Dome of Silence”- Aug 2023

Despre Generozitate ...

2022-10-16T10:44:00.002-07:00

E simplu ca Bună Ziua

Să ne hă-hă-im

Fără să ne fie clar

Despre ce vorbim

Nu mai e nimic de râs

În a noastră Ro-Mânie

De când totu-i o prostie

De când suntem toți datori

De când costă și să mori

De când râdem și degeaba

Toată lumea face laba

De când toate sunt fumate

De când toate expirate

Că la toate am mai râs...

Până când ne-am pus pe plâns...

Și nimic nu s-a schimbat

În poporu democrat.

Râsul e un proces impulsiv

Ca reacție la ceva neașteptat.

Dar ce dracu te mai poate surprinde în România?

Ne surprinde când piloții

Chiar pe piste-aterizează!

Poporu Aplaudează, râde și se minunează!

Ne surprinde când artiștii

Fac și câte-o glumă bună

Nu o glumă foarte bună

Dar măcar una pe lună!

Ne surprinde când Iohannis

Încă la TV apare

Nici-o șaibă nu îi sare

Vorbește tot în eroare

Și nevasta înc-o are...Hmm..

Ne surprinde când la mare

Încă vând porumb cu sare

Deși la noi pe teren

Crește numai „buruien”

Ne surprinde când benzina

E mai scumpă ca mașina

Și ca să-i pui și ulei...

Te-mprumuți, deși nu vrei.

Ne surpinde Omenia

Când trăim printre hiene

Și-i invidiem lui Buhnici

Habitatul de balene...

Dar în rest nu ne surprinde mai nimic la noi în țară...

Nici măcar o nuntă mare

Cu tendințe-electorale

Soldată cu insolații

Și cu Cancel Pheonix și-alții...

Ce să faci... false-aspirații!

Viața noastră e ușoară.
Copii se duc la școală

Noi ne ducem la servici

Dar toți am pleca de-aici. Of.

Dragii mei români plecați

Si românilor ce stați:

Gura nu o mai căscați

La bufonii demachiați.

Nici la ăia transexați

Nici la ăia consacrați

Nici la cei politizați

Toți sunt triști-epuizați!

Respirați.

Vor fi și vremuri mai bune...

Dar oricum n-o să le prindem toți!

Ce rost are să ne facem inimă rea?

Oricum tot aurul pe care-l aveam l-am donat rușilor în 1916...

Cum?

Păi Românii sunt oameni foarte generoși.

Lucrează zi de zi, muncesc de cele mai multe ori mai mult decât le-o cere cartea de muncă (dacă o au) și la sfârșitul lunii donează politicienilor 60% din salariul lor!Milostivi, măi.

Politicienii, de altfel, sunt și ei oameni foarte generoși! Își iau 20% din banii donați de cetățeni și restul îi donează și ei mai departe prietenilor lor cu firme fantomatice și partenerilor strategici internaționali. Noi avem foarte mulți bani!

Cum zicea, din bani rămași, românii de rând donează restul din ce au caselor de pariuri și companiilor farmaceutice...„ să aibă și ei sărmanii din ce să doneze!”

Marile companii donează și ele apoi ong-urilor, ca să facă și ele un ban cinstit, că doar sunt companii non-profit, deținute tot de ei și tot ce fac tot pentru oameni este.

Dar noi nu suntem generoși doar de ieri de azi...ci avem o întreagă cultură a donației.

Putem spune că acest obicei a început cu mult timp în urmă, atunci când strămoșii noștri au donat prima dată romanilor o bună parte din femeile lor, că oricum erau prea multe și aveau și gura mare...

Apoi am donat ungurilor câteva sate și Băile Herculane, că ne era milă de ei habsburgii... la așa imperiu mare să n-ai tu și câteva insule?

A venit apoi ceva rege tembel și ne-a luat Herculanele-napoi, dar noi darul odată făcut nu am mai vrut să auzim de el. Dacă nu au știut nerecunoscătorii să-l aprecieze, să se-aleagă prafu, ce stăm noi acum să șmotruim la el? Că noi și-așa avem destule pe cap, iar banii și timpul investit acolo costă. Auzi? La ce-ți trebuie tratament miraculos și gratuit de la natură când ai pe domnul Arafat cap de afiș la toate after-partyurile post traumatice?

Oricum, marea noastră donație a fost când ne-am trimis în primul război mondial tot tezaurul la ruși fără să le punem nici-o condiție. Că doar așa se fac donațiile, inclusiv cu declarație, cu parafă, tot tacâmul, și tacâmurile!

Și-apoi ne-am și donat cu totul țara bolșevicilor, că la vremea aceia să ai grijă de țara ta nu era lucru ușor și noi oricum n-aveam timp de prostii dinastea organizatorice.

Când Ceaușescu ne-a luat în sfârșit țara înapoi, cu toată munca sa, că EL a lucrat singur, numai EL, ca orice dictator care se respectă, ne-am supărat așa de tare, că l-am ucis cu sânge rece și fără remușcare în noapte de crăciun. Auzi tu, să plătești datoria națională, cu truda și fără voia noastră! COMUNISTUL!

Apoi ne-am asigurat că politicienii care l-au urmat vor dona fabricile și industriile către oricine dorește și mai ales către hoți, amărâții... să aibă și ei pe ce pune mâna.

Am fi donat noi și casa poporului, dar n-a vrut nimeni să-și asume așa costuri mari de întreținere. Eh, ghinion.

Pădurile le-am donat la austrieci și nemți și minorele le donăm încă pe la italieni și spanioli, depinde, ca să aibă și ei, mă, jucării pe toate drumurile... că noi și așa nu prea avem drumuri...

Donăm gazul europei și-apoi îl cumpărăm la preț triplu, dar nu-i nimic, așa ne place nouă.

Cel mai generos politician eșuat al nostru a fost însă, domnul Ponta, care a vrut să doneze ROȘIA MONTANĂ, dar românii mai puțin generoși nu l-au lăsat. Oameni răi. Egoiști. De parcă ar avea ei dispoziție să sape-n mină după tot aurul și ce s-o mai afla pe-acolo... Leneși cu gura mare!

Băsescu a donat România Europei și ne-a scăpat de-o grijă!

Și înaintea lui, Iliescu, drăguțul, a donat curajul și intelectualitatea minerilor, ca noi să fim un popor fără griji și fără prea mari bătăi de cap...

Mai donăm noi zilele astea locurile de muncă și ajutoarele sociale Ukrainenilor. Bine, ăștia chiar aveau nevoie! Doamne, să ne ferească soarta de conducători așa ne-generoși ca Zelenski. Auzi, tu, mă! Să nu dai tu un sfert de țară la Ruși! Ptiu, dacă ai pomenit! Huuuă Chitrosule! Da nu sunt ei vecinii tăi, mă? Nu vorbiți aceeași limbă? Ce-ți era o dungă pe hartă mai la stânga sau la dreapta? Numa fițe și bășini de artiști. Un Clown!

Păi cum ar fi fost mă să nu ne doneze nouă Republica Moldova visele lui Carla și Irina-n rime si bunica care bate toba? Păi noi ce muzică ascultam mă?

Pe aia făcută de Delia?

N-ar fi fost rău nici așa... dar și ea singură, săraca, cât să facă, până când?

O femeie avem și noi și aia să le facă pe toate?

D-aia zic. Noroc cu moldovenii.

Și uite-așa, dragi români... noi n-am pierdut nimic și n-avem, dragii mei, nimic de pierdut! Căci cu câte are omul mai multe, cu atât are mai multă treabă, iar nouă, românilor, numai la muncă nu ne stă capul...

Pe noi să ne lase toți în pace!...să stăm liniștiți, pe caneapea, să ne bem berea, să ne batem nevasta, să ne spunem opiniile nefondate pe facebook, să ne bucurăm de micile bucurii ale vieții, care nu costă, căci mai avem încă destule terenuri de vândut de la babaci și nu e dracul, ÎNCĂ, chiar atât de negru!

A, nu mai avem?

Le-am donat și pe-alea băncilor și-acuma plătim rate?

E... atunci poate ar trebui să trecem la fapte...

(Text - iUmor 2022)

Mi’am uitat la tine tot.

2022-09-04T04:59:00.000-07:00

Eu sunt sus, lucrez aici, te'astept cand vrei:)

Sau dă'mi mesaj când te trezești, să vin să'mi iau mințile împrăștiate p'acolo...

Zău, nu mai găsesc niciuna la mine în casă, și aș fi și uitat complet că le’aveam dacă nu mi’aminteam că am uitat ceva la tine.

La tine a fost așa bine că mi s’a deschis capul ca o geantă peste care dai întâmplător și’apoi se răstoarnă pe jos. S’a împrăștiat rujul. Cartea. Cuvântul ăla bun și ăla din buzunarul lateral, Elasticul și întunericul. S’au împrăștiat fiorii mei, pe care’i țineam lângă cutia cu prezervative. Defapt, cred că mi s’a împrăștiat pielea topită ca o lumânare vara și’apoi am amestecat’o cu cearceafuri, iar tu ai făcut’o de drag ghemotoc în jurul sufletului meu care stătea dezgolit pe’acolo. Ai fost bun cu mine. Îmi vine să urlu. Nu mă satur de bunâtatea unui sărut dezinteresat, ghidat, de nicăieri comandat, doar așa, întâmplat, neoprit, la 90%intensat, fericit.

As lua’o de la capat, nu stiu de ce e magnetic, nu vreau, nu sțiu ce lipici ți’ai pus ultima dată, ce vrajă, pe cuvânt că nu venisem cu relațiile la mine în felul ăla, voiam doar să mă corectezi unpic, să mă contești, poate să mă pui la zid, să mă judeci și am ajuns pradă. Oare așa e Venus Pluto întotdeauna în scorpion cu pești? Arde sufletul și nu se poate ține potolit trupul, vaaai ce dor mi’era de pofta asta nebun reciprocă de’a trăi, de’a simți, de’a citi, de’a poseda și de’a metamorfobucura.

Nu pot cred să gândesc în versuri, că le’am uitat și pe’alea la tine, și cartea cu EMINESCU, e sigur undeva pe jos sau sub noptieră, deși stiu sigur că nu o aveam la mine, dar unde altundeva să fie dacă nu martor ascuns în dezmățul neliniștii noastre? Eminescu e de vină. Cum ți’ai uitat și tu volumul lui Nichita cu mult timp în urmă la Cluj, eu acum mi’am dat seama că am și eu ce pierde la tine, cel puțin azi.

Și nu-i despre dragoste, cred, că iar începem să vorbim prea mult. E despre prezent deochiat, cu ochii sticloși… a doi oameni vii și perfect norocoși.

StArt

2021-07-16T00:55:00.001-07:00

Poate tu ai actionat prea mult și acum ai nevoie de meditație

Eu am meditat mult prea mult si acum am nevoie de actie

Si ai putea spune ca nu ne sincronizam

Cand tu alergai eu iti spuneam hai sa stam

Cand eu vreau sa fug, tu’mi spui “lasa’ma’n tihnă”

Dar eu vreau sa sa iti dau si actie si odihnă.

Vino si mediteaza te rog langa mine

Si lasa’ma sa mă distrag de la patimi si vine

Tu lucreaza si lasa’ma sa’ti fiu sol

Pășeste prin mine, nu’mi mai da ocol!

Tu viseaza sau nu te gandi la nimic

Iar pe mine lasa’ma sa te consum unpic.

Lasa’ma sa te cunosc si asa

Curiozitatea de a te strabate devine patima mea…

Iti scriu ca sa’ti spun sau ca sa te consum?

Te doresc asumat pentru că sunt liberă acum

Și stiu că tu acum te dai ocupat

Dar mai e un loc liber in pat

Si nu e liber pentru că înainte era ocupat

Ci pentru că l’am făcut liber de stres și curat neapărat

Pentru că meriți să te împarți cu mine

Și merit, o doamne, să iubesc la tine

Ne merităm și chiar de nu pe vecie

Măcar pentru astăzi și încă alte o mie

De dăți, de hărți, de nopți, de zile

Hai să ne’ncărcăm din abis, fără pastile.

Dar vezi, eu sunt timidă și nu știu cum să pun mâna pe tine

Nu vreau să te capturez sau să te supun

Vreau doar să respir prin tine acum

Poate fi si asta o formă de meditație

Nu e vorba neapărat de transă sau incantație

Ci de drumul unit prin admirație

Chiar dacă poate am scăzut în ochii tăi

Dă’mi voie să mă recâștig înapoi

Fă abstracție puțin de realitate

Hai lasă’mă să te iubesc puțin ca la carte!

Chiar dacă nu știu cum, învață’mă tu

Dă’mi startul, altfel înțeleg că e nu

Nu vreau să te pierd și din frica asta mare

Sunt mereu în gardă, pierd timp si pierd soare

Eliberează’mă de vina de a nu mă fi împărțit cu tine când ai vrut tu

Pentru că ăla a fost doar un “mai lasă’mă să fierb” nu un nu.

Acum sunt fiartă, clocotesc, nu mă vezi?

Scoate’ți ochelarii si poate o să’ncepi să mă crezi

Nu vreau să mă pierd, ci să mă recâștig

Nu vreau să te pierzi, ci să te conving!

Nu vreau să te seduc, ci să te introduc

Nu vreau să te distrag, ci să te apuc

Nu vreau să mă chinui, ci să mă trezesc

Nu vreau să’ți schimb drumul, doar să’l întregesc!

Regesc, plăcut, detașat.

Mai împarte încă odată cu mine un StArt.

Pasiuni profesionale

2021-04-17T09:45:00.000-07:00

Am cel putin 3 zile de când părul tău, în valuri, mă făurește nebun.

Am gust de tutun și de rom pe buze

Am înțepături de meduze

Am scuze

Am multe gânduri armonizate,confuze

Am o enciclopedie de pofte și ore difuze

Am doruri, si frici și vânt și obuze

Să vin peste tine să te’adorm, Andaluze!

Nu’i despre tine piesa asta, ci despre coama ta răvășită

Despre fire, parfumuri și nopti nedormite

E despre mâini si ochi si cuvinte pierdute

Despre oceane si mări de săruturi tăcute

Nepetrecute, plăcute și totuși nevrute

Despre dezbrăcarea ta de tricou,

Despre mapa și pixul lăsate pe birou

Despre sevă și câmp energetic, magnetic

De care m’am îndrăgostit ipotetic

Poetic, fara vina, frenetic, ascetic

În asteptarea momentului concret

În care tu vei spune cu zâmbet în colțuri

Și părul cochet

“Zam, dragă, eu trec la subiect!”

A fost o vreme...

2020-03-27T15:07:00.001-07:00

A fost o vreme când aveam

Doctori în România

Dar mult prea mulți au luat Covid

Și-a-nceput nebunia!

Că statul nu testa decât

Pe cei din carantină

Iar medicii se-mbolnăveau

Fără să aibă vină.

Aveau cu toți mănuși și măști

Dar n-aveau ordonanță

Ca statul să-i pună din start

Pe toți în siguranță....

Ca alte state o duceam

Noi, iată, mult mai bine

Dar medicii se-mpuținau

Fără politici fine...

Să ne ajute Dumnezeu

Să mai trăim odată

Și să-i votăm pe cei ce vor

Să-ndrepte-a noastră soartă...

Avem nevoie de eroi

Și nu de șefi „luați din drum”

Avem nevoie de direcții

Și-avem nevoie chiar acum!

Voi oamenii buni ce ascultați

Acum degeaba protestați

C-avem în frunte oameni slabi

Ce tot de noi au fost votați!

Și-acum tăcuți în sinea voastră

Vă rog pe voi să vă-ntrebați

Când libertatea va fi iar

Voi tot pe ei o să-i votați?

Pretext că nu avem cu alții

Scuzați c-așa-i mereu la noi

Dar dacă nu avem cu cine

De ce nu candidați chiar voi???

Să-i tot lăsăm pe hoți și proști

Să ne conducă în abis

Când noi am avut, iată, șansa

Să ne năstem în paradis?

Despre filmul Colective

2020-03-26T13:25:00.000-07:00

Este pur și simplu la alt nivel. Este filmat atât de bine încât pare o poveste ireală, desi se recunoaște a fi un documentar. Nu am crezut că îmi va fi dat să văd așa de autentic și cuprinzător o panoramă atât de amplă a sistemului românesc, care este fantastic, în sensul basmic al cuvântului. Lucrurile arătate și zise acolo par efectiv regizate, ca și cum ar face parte dintr-o realitate paralelă. Ca și cum oamenilor le-ar fi fost puse vorbe în gură, deși sunt ferm convinsă că e cât se poate de adevărat.

Nu am crezut să-l văd pe Vlad Voiculescu personaj principal al unui film. Din primul moment în care pelicula s-a terminat mi-a venit să pun mâna pe facebook și să-i scriu lui Vlad : „Doamne, ce bine joci! Ești fabulos!” În nimicnicia mea omenească am simțit atunci să mă duc peste el acasă, în politică și în alte locuri în care el mai există și să-l implor „Doamne, lasă-mă să fac ce faci tu!”.

De asemenea, nu aș fi crezut că mi-aș putea dori vreodată să devin redactor la „Gazeta sporturilor”...

Am sfârșit prin a-i da un mesaj lui Alexandru Nanau și a-i spune „Felicitări” și „Omule, e pentru prima oară când regret că nu am învățat cu adevărat germană! Ia-mă în echipa ta!”

E greu de spus de ce filmul a avut un impact atât de puternic asupra mea... Ar putea fi faptul că în sufletul meu m-am identificat întotdeauna cu cei din Colective; poate pentru că în aceeași seară eram și eu la o petrecere și am aflat de incident în timpul în care se petrecea; poate pentru că într-un fel sau altul aș fi putut lua parte și eu la un caz similar; sau poate pentru că am apreciat întotdeauna sacrificiul prin care oamenii aceea și-au dat viața ca poporul român să se trezească din letargie și să răspundă realității.

Au urmat mai multe evenimente. Moartea în spitale a Doamnei Ungureanu, directoare mirobolantă a Liceului ”Ioan Petruș” din Otopeni și Moartea Ma-ei Mele Rodica, după o criză biliară în urma căreia luase contactul cu spitalele de România mi-au relevat faptul că oamenii mor pentru a da o șansă celorlalți să se trezească și a înceape lucrul la patria lor. Așa se face că popoarele s-au dezvoltat mereu după tragedii și teatrul a luat amploare prin cinstirea strămoșilor.

Of, Cultură Română, cum ești tu o artă și de multe ori treci neobservată! România este casa curentului românesc, de care mulți nu au putut sau nu au știut încă să se bucure. Aici, la noi, se află un teritoriu binecuvântat, iar ceea ce facem noi este de multe ori magic fără să ne dăm seama.
Printre altele, Filmul Colectiv redă această magie. Sper cu toată inima, ca toți cei care-l văd, și sper să depășească pragul maxim de vizualizări, să înceapă din momentul următor să iubească România, adevărul și progresul acestei țări. Prin magia pe care o acumulăm și înmagazinăm în noi în aceste zile de carantină, sper să facem vraja cea mare și să transformăm imediat România în țara visurilor noastre!

În rest, sănătate jurnaliștilor români!

Despre cum am renunțat eu la limbile străine

2019-05-16T09:00:00.001-07:00

Vă zic situația, iar voi judecați.
În anul 2011 am decis să mă mut de la liceul la care eram la Colegiul Național”Ion Luca Caragiale” București, deoarece îmi doream să învăț Germană și consideram că acesta este un liceu mai bun decât cel pt care optasem eu inițial. Pentru a putea face acest lucru, era necesar să dau un examen de limbă germană, pt a dovedi că am cunoștințe elementare ale acestei limbi. Prin urmare, am contactat o profesoară a acestui liceu, Doamna Dinescu, care a fost dispusă să mă mediteze o vară întreagă, reușind să mă aducă cu limba chiar la un nivel basic conversațional.

Am intrat la liceul dorit și am și absolvit acest liceu, dar cu o mare dezamăgire. La sfârșitul clasei a XII-a, nu doar că nu am fost capabilă să’mi susțin examenul Bilingv, dar știam mai puțină germană decât în momentul în care intrasem și asta pentru că orele dedicate acestei limbi erau mai de grabă o frecangeală decât ceva serios. Pe parcursul liceului mai multe lucruri m’au făcut să mă îndepărtez de această limbă și m’au adus în stadiul de a o respinge cu totul!

În primul rând, profesoarele de germană veneau la cursuri cu întârziere, iar atunci când ajungeau ne explicau timp de min 20 min ce problemă le’a reținut de nu au putut ajunge sau conversau colocvial cu colegii mai comunicativi despre ce se mai întâmplă prin școală(colegii care făceau meditații cu dânsele).

În al doilea rând, deși fiecărui an îi era dedicat un manual pe care trebuia să’l cumpărăm sau pe care ni’l dădea școala, niciuna din profesoare nu respecta o structură de acest tip, ci veneau oră de oră cu niște fișe din alte manuale(chipurile, mai bune) pe care lucram și pe care noi trebuia să ne facem temele, rareori verificate.

În al treilea rând, de la jumătatea clasei a 11-a majoritatea orelor au fost preluate de o profesoară nativ germană venită într’un schimb de experiență de 2 ani, care nu cunoștea limba română și care s’a chinuit îngrozitor să facă față situației, sfârșind prin a lucra doar cu cei care aveau nivel avansat și trecându’ne din oficiu cu 5, pe noi cei care nu puteam ține pasul și pe care nu ne putea ajuta, din păcate, în niciun fel.

Azi... la 5 ani de la terminarea liceului, am decis să arunc materialele strânse în acei ani și am remarcat cât sunt de multe... mi’am adus aminte de gustul amar ce mi l’a lăsat școala și de entuziasmul cu care mi’am dorit din tot sufletul să fiu parte din acel liceu.

Îmi pare rău de hârtia irosită degeaba și de timpul pierdut în care aș fi putut învăța o limbă străină ce azi mi’ar fi fost de folos...

Am cunoștințe apropiate care urmează acel liceu și am aflat că situația e aceeași și azi.

În fine. Dacă cineva vrea să învețe germană... mă poate contacta, deoarece am și câteva materiale utile colectate în perioada în care mă pregăteam de admitere.

Mai am și alte experiențe neplăcute din liceu, deci n’am să susțin că asta a fost cea mai cruntă și nici că acest liceu este cel mai rău. Dar scriu aceste rânduri ca o încurajare pt părinții care au copii la școală, spre a’i mobiliza să se intereseze mai des și amănunțit de situația materiilor pe care le studiază copiii lor.
Învățământul nu e gratuit! El este plătit din taxele și impozitele noastre, din bugetul de stat care trebuie alocat pt lucruri utile!

Timpul copiilor este prețios, lafel ca cel al adulților! Nu trimiteți copiii la școală fără să vă asigurați că ceea ce fac ei acolo este util și constructiv pt viitorul lor!
Profesorii de la catedră sunt ajunși acolo nu doar pe bază de competență just și corect verificată! (Sau cel puțin asta e părerea mea după ce am tot trecut prin școli românești)

Corupția nu este doar în politică. Primele semne și cele mai murdare de corupție se găsesc în școli, licee, în locul unde se cimentează educația nației. Acolo să fim atenți , în primul rând, când vrem o schimbare... zic eu.

Dragostea din 10

2019-01-27T02:51:00.000-08:00

Ce-nseamnă dragostea?

Întreaga mea viață am încercat să răspund la această întrebare. Este dragostea un sentiment? Un resentiment? O întâmplare ori o nevoie? Este dragostea o circumstanță, o decizie sau un dat? Putem noi hotărâ când încetează ea sau știm noi mai multe despre o relație de dragoste decât avem impresia?

O vreme lungă m-am concentrate în jurul ideii de iubire necondiționată, pe care am asociat-o sinonimic cu dragostea. Totuși, după 10 ani de relație neîmplinită, dragostea a dispărut, în vreme ce iubirea necondiționată pentru acea persoană și-a rămas în drepturi. Deci durează dragostea doar 10 ani? Sau ăsta e timpul ei aproximativ de viață în condiții improprii?

Ce-nseamnă dragostea?

În primul rând, este dedicare mentală. Poți ieși cu alți oameni, poți să te iubești cu alți oameni, poți visa cu alți oameni… dar nu poți fii complet în lipsa celuilalt (această afirmație are valențe, vezi mai încolo).

În al doilea rând, este creație. Celălalt te inspiră și te activează, te mobilizează și te enervează, te turează și te frământă, ceea ce, în cele mai fericite cazuri rezultă în ceva palpabil. Că e vorba de copii, de proiecte, de construcții, de realizări spirituale, dragostea naște ceva care nu se risipește precum sentimentul cu vremea. Totuși, în unele cazuri dragostea poate crea și monștri... dar nu ne concetrăm acum pe asta.

În al treilea rând, este ardere internă. Dragostea te perpelește. Te reconfigurează. Te doare fie prin poftă, fie prin furie. Dragostea nu te lasă să trăiești liniștit dacă lucrurile nu se întâmplă așa cum dorești tu. Dacă totul merge strună, focul dragostei este ca un generator de bine. Dacă se întâmplă contrariul, dragostea te macină și te sfâșie din interior.

În al patrulea rând, este pace. Dacă dragostea este cunoscută și asumată, ea aduce purtătorilor sentimentul suprem de echilibru și armonie, dându-le răgaz să se gândească la binele omenirii, la efemeritatea lucrurilor, la filozofia pozitivă a vieții, să facă lucruri mici care aduc bucuria vieții celor din jur.

În al cincilea rând, este forță. Pentru dragoste poți muta munți, poți să te ridici la potențial maxim, poți proteja cu prețul vieții, poți deveni zeu. E greu, dar poți. Nu sunt puține cazurile cunoscute în care indivizi au atins capacități neomologate. Cel mai frecvent argument mobilizator în aceste cazuri e dragostea pe undeva pe acolo.

În al 6-lea rând, este somn. Căzut în dragoste, ți-e mult mai greu să te trezești la realitate. Fie că dormi de lipsa celuilalt, fie că dormi de preabinele șederii lângă dânsul, dragostea se face mult și-n somn. Nu degeaba e vorba aceea „te-ai culcat cu cutăresc”. În somn, trupurile noastre fac niște schimburi ciudate de energii și chimicale, mai ales când două persoane de sex opus se nimeresc să-și tragă odihna în același perimetru. Ai grijă cu cine te culci, să nu cumva să o încurci...

În al 7-lea rând, este loialitate. Nu pleci și-l lași pe celălalt în plop dacă el e în nevoie, chiar dacă te-ai îndrăgostit de altcineva sau dacă ai chestiuni personale urgente. Disperarea sau durerea celuilalt te afectează ca propria disperare sau durere, deci nu poți, indiferent de sentimentele tale despre lume, să lași dragostea ta să se chinuie în lipsa ta, chiar dacă asta nu te pune în cea mai confortabilă sau satisfăcătoare poziție. Loialitatea nu înseamnă neapărat fidelitate absolută, ci fidelitate atunci când este cazul.

În al 8-lea rând, este prezentă. Dragostea nu poate fi amânată peste ani, lăsată pe mâine sau trăită pentru ieri. Dragostea ori o faci când e, ori îți plângi singur de milă. Nu-i obligatoriu ca dragostea să dureze o viață. Acest lucru depinde doar de cei 2 implicați și de nivelul lor de asumare. În orice caz, dragostea se face acum. Fie fizic, fie mental, fie spiritual, important este să fiți amândoi măcar în tine. Nu te poți baza pe prezența celuilalt întotdeauna, dar te poți bucura de el o vreme și intrinsec. Faptul că el nu e lângă tine din diversele tale sau ale lui motive nu e un argument suficient de solid ca să renegi dragostea sau să o ignori. Dacă ignori dragostea sau te compoți indiferent față de ea, dragostea se pregătește de moarte într-una dintre părți.

În al 9-lea rând, este surprinzătoare. Te lasă să te descoperi în variante străine ție și îți arată lucruri pe care nu le cunoșteai înainte. Dragostea te implică și te complică, îți dă filme și senzații în clipe bizare. Dragostea face surprize mult mai puternice decât poate face iubirea sau orice alt sentiment.

În al 10-lea rând, este a ta. Adică conține sentimentul de posesivitate. Asta nu înseamnă neapărat că ești gelos pe cineva anume sau că bați pe cine se apropie de subiectul tău, ci faptul că din motive abstracte, atitudinea ta față de subiect este una de drept, ca și cum l-ai fi cumpărat pe celălalt de la chilipiruri prețioase. Dragostea nu depinde întotdeauna de ceea ce vrea sau simte celălalt, dar asta nu te împidică pe tine să te consideri stăpân pe situație și pe individul cu pricina. Acest lucru este poate cel mai periculos în dragoste, dar nu vom discuta despre asta acum.

Am zis să fie 10, poate că-s mai multe sau poate mai puține. Nu știu, el nu-i aici lângă mine să mă sfătuiesc cu cineva competent. :))

Totuși, voi continua să vă povestesc despre dragoste și dintr-o perspectivă mai aplicată, care sper să vă clarifice măcar câteva dintre dilemele dumneavoastră emoționale. Sunt la copt. Fiți pe fază!

Din ordine divine

2018-12-11T15:09:00.000-08:00

Din ordine divine
Fac ce fac și nu'ți convine
Lumea vrea să mă combine
Duma asta nu mai ține

Că io's gata de scandal
Când vin cu Dumnezeu pe val
Da nu dau cu ranga ștanga
Vin la voi cu papagal
Cercul ăsta e banal
Ritmul ăsta e fatal
Hai mai bine bag'o fisă să îți zic de zeu-astral!

Din ordine divine
Mă trezesc de dimineață
Mă spăl pe față
Pornesc prin viață
Mai sparg o ghiață
Mă scot pe piață

Din ordine divine
Bag o fisă la putere
Și cer dreptate
Și cer și fapte
Și cer ființă
Și conștiință

Din ordine divine
Dau cu banu
Pe șină
Corupții leșină
Bătrânii se'nclină
Șoferii's de vină
Că nu o duce țara
Și e pustie gara
Că s'a prăpădit satu
Și acum îl plânge Argatu

Din ordine divine te'am sunat de dimineata
Te'am gasit pe stradă cântând o baladă
Te'am chemat la horă
Tu ai venit la altă oră
M'am pierdut în mulțime
Crezând că nu mai vine
Te'am găsit tot pe tine
Dar mai "plină" de sine
Eram beat turtuliță
Te'am tras de rochiță
Tu nu erai tu
Și mi'am luat'o acu
Stau si'astept nemurirea
Tu ți'ai tras mântuirea
Jocu ăsta'i absurd
Te rog nu ieși din casă cu părul ud.

bărbatul perfect

2018-12-08T10:36:00.000-08:00

caut bărbat asumat care să mă ducă la Veneția pe banii lui.
caut un bărbat anume, nu bărbatul oricui.

caut bărbat cu voce și ochi de peruzea
caut bărbat cu stil, chipiu și viorea

caut bărbat iubibil, lipsit de egoism
caut bărbat cu pofte duhnind de optimism

bărbatul ăsta de-l tot caut și nu-l găsesc deloc
e undeva ascuns în negură și foc
el șade șmecherește închis în turnul său
și dacă-l chemi afară se plânge că-i e rău

bărbat vestit în toate și foarte popular
bărbat ce uni-ar crede că e viclean, avar
cu pleata despletită și calul antrenat
bărbatul desuet și foarte aplicat

bărbatul muncitor ce te respectă-n toate
bărbatul care vine și singur să te poarte
bărbat de acadea cu brațul plin de flori
bărbatul care-ți cere doar pentru el să mori!

bărbat și responsabil, dar și meticulos
care citește-n astre și-n cărți mai cu folos
bărbat care te scoală cu o idee-n zori
bărbat care te cheamă cu el să-ncepi să zbori.

bărbatul ideal, să mi-l trimiteți mie
că-l fac în 3 mișcări să moară și să-nvie
bărbat bun de ispravă
bărbat omnipotent
de mi-l trimiteți mie
vă fac și monument!