Praf de stele...

101 cuvinte

2013-01-28T11:05:00.001-08:00

Prințul și prințesa ( partea II )

2013-01-15T13:09:00.001-08:00

Dulce prinț,

Avea ochii ca smaraldul,

Era frumos ca nimeni altul,

Avea părul, fir de soare,

Și o privire dulce, uimitoare.

Și prințesa e frumoasă,

Între stele e mireasă.

Are ochii rupți din lună,

Inima-i stă să apună.

Prințul Soare o zărește,

Inima ușor i se topește.

Ochii vag i se luminează,

Căci, la ea de mult visează.

Și răsună printre stele,

Cântece și vrăji de iele.

Însă preaiubita lună,

Le făcea mândră cunună.

Prințesa zâmbea dulce și lin,

Prințul Soare, al ei destin.

S-au luat ușor de mână,

Și s-au sărutat sub lună.

Martori ai iubirii pure,

Erau două stele imature.

Fost-au cununați de lună,

Aștrii le făceau cunună.

Și s-au întors pe Pământ,

Îi aștepta ploaie și vânt.

Un regat, două castele,

Iar la poartă zece iele.

Doar cu marea lor iubire,

Au dus ielele-n pieire.

Și au domnit peste regate,

Peste stele, peste noapte.

Iar cand viața s-a sfârșit,

Au fugit în asfințit.

Mai lucesc și azi pe cer,

Doua stele de mister.

Fluture de decembrie

2012-12-17T08:49:00.003-08:00

Avea aripii vii și colorate,

S-a născut și s-a izbit de gheață,

Nu știa ce-i aia moarte,

Era iarnă, frig și o albastră dimineață.

Gerul l-a cuprins, sufletul i-a amorțit,

Oceanul alb, l-a furat în vâltoarea lui.

Se ruga să mai trăiască, până la asfințit,

Căuta cu gândul doar căldura soarelui.

Avea sclipiri naive, dulci și cristaline,

Gerul îl certa, parcă mult prea crunt,

El, cauta flori și miresme divine,

Și a încercat să zboare cu primul albastru vânt.

A zburat, dar în neștire a căzut,

I-au crescut aripi fierbinți de gheață,

Se simțea trădat de vânt,

Dar primea o altă viață.

Era mândru și fălos,

Mirosea dulce ca mierea,

Mort în viață, mort frumos,

Ce din gheață-și lua puterea.

O rimă oarecare

2012-12-15T02:37:00.002-08:00

Nici nu știu când a început, nici când s-a terminat,

Nici nu știu când ai venit și nici când ai plecat.

Eu vedeam un dulce răsărit, dar tu ziceai că e apus,

Căci multe mai erau de zis și multe nu s-au spus.

Viața e o poezie, destinul un demers,

Iar eu în cruda-mi neștire îți dăruiam un vers.

Eu, tu, noi, eram o rimă oarecare,

Și o metaforă târzie, ce s-a pierdut în zare.

Ne pregăteam naivi, de un crud război,

Dar poezia s-a împărțit stupid la doi.

Două rime, două versuri, două destine,

Eu spun că-i rău, tu zici că-i bine.

Nici nu știu când a început, nici când s-a terminat,

Poate vroiam o simplă rimă, dar încă n-am aflat.

Eu citeam o dulce vioară, tu auzeai o banală poezie,

Căci multe erau de făcut, dar nu aveau să fie...

Introspecție

2012-12-10T08:15:00.000-08:00

Nu sunt perfectă și nici nu vreau,

Că ieri am luat și astăzi dau,

Un gând, un cuvânt și o simplă trăire,

Vorbele în vânt merg spre pieire.

N-am suflet pur și neîntinat,

Ieri am pierdut, astăzi am caștigat,

Iubesc, trăiesc și uneori mai sufăr,

Dar mântuirea nu vreau s-o cumpăr.

Iar la mânie spun cuvinte reci,

Dar vorbele zboară, clipele-s seci,

Și port cu mine cuvinte calde,

Le dăruiesc și zi și noapte.

Sunt bună, sunt rea, dar sunt umană,

Și uneori, căldură sufletu-mi emană.

Sunt încăpățânată, poate prea mult, eu știu,

Dar asta sunt și așa voiesc să fiu.

De am greșit, îmi cer iertare,

Dar n-am să implor după-ndurare.

Și zică lumea ce o vrea,

În fond, e numai viața mea.

Nu sunt perfectă și nici nu vreau,

Iar de la viață, ce am de luat, eu iau.

Inimă de părinte

2012-12-09T05:47:00.002-08:00

Șade măicuța la poartă,

Și privește îngândurată,

Se uită pierdută în zare,

După feciorul cel mare.

Șade maica și suspină,

Nu-i laleaua în grădină,

Șade taica îngândurat,

Că bujorul i-a plecat.

Și așteaptă nopți și zile,

Să-și vadă copiii bine.

Și așteaptă plângând la masă,

Să le vină copiii acasă.

Timpul rău i-a vestejit,

Astăzi părul le-a albit,

Fața le e brăzdată în lacrimi,

Inima-i plină de patimi.

Dragi copii să vă gândiți,

La scumpii voștri părinți,

Oricât de mulți bani ar fi,

Nu șterg dorul de copii...

Iar în prag de sărbători,

Vă așteaptă temători,

Să veniți copii, acasă,

Și să stați cu ei la masă...

Vânzătorul de Vise

2012-12-04T13:09:00.000-08:00

Vine nebun și amăgitor, în fiecare dimineață,
Îmbrăcat în alb, cu fața de ceară și ochi fără viață.
Ține pe palme un cufar plin cu nimicuri și vise,
Te lasă mereu în fața unor uși de mult închise.

Te atrage în joc, îți vinde iluzii,
Îți fură sufletul, îți dă doar confuzii.
Te îmbracă în aur, cristal și argint,
Pe cap îți pune coroană de iluzii și vânt.

Pe mâini îți pune brățări de aur și soare,
Dar sunt doar cătușe de vise amăgitoare.
Îți cumpară sufletul cu chei dulci de speranță,
Dar ușile-s zidite, prin crăpaturi se scurge viață.

El râde ironic, se hrănește din tine,
Îți fură din nopți, îți fură din zile.
Te privește cu cald, cu drag și iubire,
Îți lasă cufărul și cruda-i menire.

Și te-ai trezit, soarele-ți bătea pustiu pe față,
În mâini aveai cufărul, dar nu aveai viață.
S-a deschis singur, era plin de gheață,
Vânzătorul de vise...amăgire...speranță...

Mi-e frig...

2012-12-03T08:51:00.001-08:00

De o fi să cad, să cad la drum,

Să mă topesc, să mă fac scrum.

Dă-mi haina ta, mi-e frig, mi-e noapte.

De nu vorbesc, dă-mi două șoapte.

Ia-mă de mână, oprește-mă din tremurat,

Am plumb în ochi, plumb am visat.

Buzele mi-au amorțit, în suflet plouă cu gheață,

Sunt un mort viu cu ochi dulci de viață.

Încă tremur și mi-e frig,

Dă-mi haina ta, simt că mă sting.

Sunt crudă, ia-mă ușor de mână.

Mi se închid ochii, ma fură luna plină.

Mi-e frig...

E noiembrie, sfârșit de lună...

2012-11-28T11:04:00.000-08:00

M-am trezit și aveam pe gene praf de stele și de brumă,

Sufletul e dezbrăcat, tremură și e stingher.

E noiembrie sfârșit de lună,

Pământul e însetat, ploaia nu a mai venit și în inimă e ger.

Am ieși afară, dezbrăcată de ganduri și de viață,

Sufletul mi-a rămas dormind în casă,

M-am izbit de frig și de o crudă dimineață,

Călători cu chip de ceară, mă privesc și apoi mă lasă.

Pomii triști și fără viață ma strigau tacuți în zare,

I-am atins și aveau rugină,

Eu plângeam și căutam praf de stele și soare.

Mă apăsa tăcut pe ochi doar o dulce vină.

Zbuciumat e și pâmăntul și-mi vorbește tremurând,

Vrea să-i plâng, e însetat,

Eram goală, fără lacrimi, fără gând, nu puteam să plâng,

Iar acum așteaptă iarna trist, tăcut și-ngândurat.

M-am trezit și-mi era frig, eram goală și pustie,
Viața m-a îmbrăcat nebună,
Cu o rochie din frunze moarte, dintr-o toamnă prea târzie,
E noiembrie, sfârșit de lună...

Nu știu

2012-11-26T05:57:00.000-08:00

Te simt cu ochii, te văd cu sufletul,

Îți văd inima, tu-mi auzi zâmbetul.

Și ne-am pierdut în nopți târzii,

Ne amăgim ca doi copii.

Nu știu ce vrei, nu știu ce vreau,

Aș vrea să plec, aș vrea să stau,

Dar mă oprește un gând stins,

Și un orizont de neatins.

Nu știu de azi sau poate mâine,

Nu știu ce vreau sau ce-i cu mine.

Dar încă mai văd al tau glas,

Tăcută în urma ta am rămas...

Nu știu ce e mai drag pe lume,

Nu știu cine îmi poate spune,

Și cine și cui i-ar păsa,

Că aș fi eu aleasa ta?

Nu știu de văd sau de aud,

Destinul țipă în glas tăcut.

Nu știu cum va fi maine

Dar ce contează? azi e bine...

Nu știu ce știu, nu știu, nu vreau,

Dar lasă-mă astăzi să stau,

Într-o bucățică din al tău suflet,

Să-ți fiu pe față un dulce zâmbet.

Nu știu, te rog lasă-mă să nu știu,

Eu asta sunt, lasă-mă așa să fiu.

De vrei să pleci acum, tu... pleacă...

Dar ai putea să aștepți "nu știu" să treacă...

Poți??

Te-aș aștepta

2012-11-25T12:26:00.001-08:00

Te-aș aștepta, dar nu mai este timp,

Te-aș aștepta, dar nu mai vreau sa mint.

Te-aș aștepta dar iar e ora zece,

Te-aș aștepta dar trenul trebuie sa plece.

Te-aș aștepta în parc, pe banca scrijelită,

Te-aș aștepta dar azi sunt obosită.

Te-aș aștepta în raze dulci de lună,

Te-aș aștepta dar azi sunt cam nebună.

Te-aș aștepta în fiecare noapte,

Te-aș aștepta de n-aș pleca departe.

Te-aș aștepta la colț pustiu de bloc,

Te-aș aștepta dar azi n-am chef deloc.

Autobuzul 46

2012-11-22T09:30:00.000-08:00

În cutia de metal,
Ce transportă vagi destine,

Vreme trece, Vreme vine.

Călătorii-s abătuți,

Duși de griji în timp, trecuți.

Fiecare om, în parte,

E un suflet, dulce carte.

Într-un colț mai cu pricină,

Un miros de naftalină,

Pe un scaun mai în spate,

Un parfum de doamnă fină.

Parcă-s duși ușor de val,

Privesc abătuți pe geam.

Și pe chipurile lor,

Vezi sculptura anilor.

Riduri, fire albe și obraji de ceară,

Deși-s liniștiti, sufletul le zbiară.

Într-o altă parte, suflet inocent,

Copilaș drăguț, mic și incoerent.

Protejat cu drag în brațele caldei mame,

Și ferit e el de rău și de spaime.

Patru roți, mii de destine,

Vreme trece, Vreme vine,

Gânduri, zâmbete, suspine,

Cărți de viață, priviri line...

Doamna și potaia

2012-11-19T10:39:00.001-08:00

Ce cățel mic și cuminte,
Îi ies ochii din orbite.
Dinții-s puși cu praștia,
Pun pariu că nu știa!

Nici stăpâna nu-i mai prejos,
Are un limbaj cam gros.
Și la față-i seamănă,
Parcă-i sora geamană.

Aere, scumpe, de duduie,
Ce să mai…îi dăm lamâie.
I-or trece c-una, cu două,
Până maine pe la nouă.

Și cațelul îi bucuros,
E cu trenul, nu-i pe jos.
Și duduia-i bucuroasă,
C-a ieșit și ea din casă.

Și era un frig afară…
Ea, cu rochiță de vară,
În picioare avea sandale,
Roz, de gumă și murdare,
Da’ se dădea doamnă mare?!

Blestem

2012-11-19T10:29:00.000-08:00

Să te desfaci în mii de stele,

Să-ți danseze 12 iele,

Să te fure în a lor joc,

Să nu mai respiri deloc.

Să te faci verde ca fierea,

Să-ți pierzi mintea și puterea,

Sângele să-ti fiarbă în gheață,

Să implori pentru a ta viață.

Rumen să te faci la față,

Să atârni de-o scurtă ață.

Ochii să ți se albească,

Fața să se albastrească,

Să plângi cu lacrimi de foc,

Să nu te mai miști din loc,

Să ți se destrame sufletul,

Ca apa, ca vântul,

Ca luna, ca pământul...

Poate atunci vei învăța,

Să iubești lumea și viața,

Apa, focul și pământul,

Aerul, sufletul și gândul.

De n-ai învața atunci,

Să îți ții inima în pumni,

Să plângi...

Prințul și prințesa (partea 1)

2012-11-17T08:18:00.000-08:00

Visător

2012-11-10T09:42:00.002-08:00

Genele-i sunt pline de praf și gândul de pustiu,

Are pe chip urme de luptă cu timpul argintiu.

Din buze îi curge greu trecutul,

Iar ochii săi profunzi, îi prevestesc sfârșitul.

Mergând rece, pe drumul său lung,

Lasă în urma sa numai parfum de plumb.

Din ochi răsare greu, o mult iubită moarte,

Umerii îi sunt aplecați de-a vieții greutate.

Deși e toamnă nebună, grea afară,

În sufletul său poartă miresme dulci de vară.

Se zbuciumă zadarnic și luptă în pustiu,

Să spargă cu zâmbete și lacrimi, al vieții crud sicriu.

Se aud doar scrâșnituri de lacăte,

Și șoapte dulci de chei rupte și sparte...

Tăcere...

Poezie

2012-11-04T06:53:00.003-08:00

Tu ești un poem crud, cu rimă încrucișată,

Eu o metaforă târzie, izbită-n nori, uitată,

Nu pune punct, dă-mi astăzi doar o virgulă,

Nu mă lasa sa lupt cu rimele, eu, singură.

Ia-mă de mână, șoptește-mi în stiluri fermecate,

Hiperbole și comparații, de oameni, mult uitate.

Citesc în ochii tăi, sclipiri de ametist,

De am în suflet toamnă, în versuri doar exist.

În cântece de păsări și în priviri de toamnă coaptă,

Cad frunze arămii și-n ele dulce șoaptă.

De-i zbuciumat pământul, vino cu mine în nori,

Și să dansăm pe stele, pierduți până în zori.

Afară-i amorțeală, miros de smoală, plumb,

Vino cu mine-n cer, ca nu-i loc pe pământ.

Ți-am pregătit un Univers de stele,

Uita-vei tu de patimi, de zbucium, doruri grele.

Azi noapte mândra lună ne-a împletit cunună,

Din stele dulci, tacute și cu sclipiri de brumă.

În universul nostru, în versuri să dansăm,

Când vine răsaritul, cu îngerii zburăm...

Sfârșit

2012-10-06T06:38:00.001-07:00

E bocet greu, e jale, chin,

Sfârșit grav de destin.

E frig și gri în cimitir,

Miros de plumb amestecat cu mir.

Și se aud în depărtare,

Țipete și scrâncete de jale.

Soarele privește crud din cer,

Pământul zace în mister.

Florile, tăcute, plâng și ele,

E început de dor și chinuri grele.

Și salcia stă aplecată,

În rugăciune cufundată.

Printre morminte curg, la vale,

Râuri de lacrimi și de jale.

Și-n aer se simte durerea,

Iar în pământ e mângâierea.

Greu de trăit, ușor să mori,

Apoi ajungi pământ acoperit cu flori.

Udat de dor, lacrimi amare,

Se așterne praful...e uitare...

Poveste de toamnă

2012-09-28T13:07:00.000-07:00

Soarele pasiv dispare și apare-n zare luna,
Sus pe cer e sânge, foc...
Așa a fost, așa va fi, acum, mereu, întotdeauna.
Timpul nu ne iartă și nu stă în loc.

Printre aștri, mândra lună, e regină, e nebună,
Norii cântă și bârfesc,
Stelele se iau de mână și dansează, îi fac cunună.
Jos, oamenii tacuți de griji, scurta viață își trăiesc.

Mai la vale, în cimitir,
Patru suflete vorbesc.
E o mireasmă îmbietoare de tămâie și de mir,
Vor să plece dar nu reușesc.

Cântă corbii a furtună,
Zboară abătuți pe cer,
Ploaia n-a venit de-o lună,
Și-n pământ e numai ger...

Plâng copacii după verde, au în suflet o furtună,
O furtună de culori, palidă- portocalie,
Și plecată-i dulcea rouă, de acum e numai brumă.
Zarea-i moartă dar e vie...

Întunericul a venit, cu a lui mare stăpânire.
Și începe altă viață.
Oamenii privesc pasivi, n-au pe chip strop de uimire,
Până maine dimineață...

Când dispare mandra lună,
Și cu zâmbetul ei rece,
Stelele și le adună,
Aștepta-va ora zece..

Doi copii...

2012-09-16T04:54:00.000-07:00

Doi copii pierduti in noapte,

Regasiti in mii de soapte,

Ne intalnim in stele, nori,

Ne privim pana in zori.

Ai un zambet rupt din soare,

Si-o privire uimitoare.

Ai un aer cald, din luna,

Eu, o inima nebuna...

Si, sub rece clar de luna,

Ne luam usor de mana.

Alergam, nebuni, pe nori

Si murim de mii de ori...

Si ne nastem iar, din stele,

Din pustiu si doruri grele,

Din bucati calme de luna,

Din ocean, din a lui spuma.

Iar cand soarele rasare,

Adormiti, cadem in mare...

Si in apa ce straluce,

Ne topim usor si dulce.

Si-n sclipirea stravezie,

Pastram amintirea vie...

Neliniste...

2012-03-16T07:36:00.000-07:00

Vreau sa evadez in tine,

In chipul tau de suspine,

Fluturi, flori, raze de soare,

Si magie plutitoare...

Tu ma scalzi in stropi de soare,

In privirea-ti iubitoare.

Eu dispar cu luna-n zori,

Tu ma cauti printre nori.

Fug, m-ascund in cer, in stele,

Fug de patimile mele.

Tu ma cauti in zadar,

Ma gasesti dar eu fug iar.

In sclipiri de diamante

Si in praf de stele moarte,

Imi pun sufletul, iubirea,

Sa fiu pulbere-i menirea.

Pulbere de stele, luna

O! tu inima nebuna...

Straluciri negre de soare,

Cu-o viteza uimitoare,

Cad si se topesc in mare...

Suflet de catifea

2012-03-13T05:27:00.000-07:00

O, tu suflete de catifea,

Cu aroma de cafea,

Ai sclipiri de ametist,

Nici prea cald si nici prea trist.

Azi, esti dulce si suav,

Maine, un pic mai firav...

Tot asa si zi de zi,

Vrei sa pleci...nici tu nu stii...

Ochii-ti rad si gura-ti plange,

Lumina, nu te ajunge...

Straluciri de chihlimbar,

Tot te zbati, dat in zadar.

Suflete de catifea,

Ce apari, usor, aievea,

Gaseste drumul spre zenit,

Poseda-ma, de m-ai gasit.

Trecem noi si peste asta!!!

2011-12-08T15:22:00.000-08:00

N-o fi viata chiar asa...
Ca sa vreau sa scap din ea.
Am necazuri...pfff o mie,
Dar le duc cu veselie...

Am momente bune, stiu,
Cat traiesc si am sa fiu...
Eu pun totul doar la spate,
Si ma doare-n cot de toate!!!

Orizont albastru...

2011-07-11T13:57:00.000-07:00

S-a nascut din spuma marii
Si din suspinul tacerii,
S-a nascut din dulce soare
Si s-a botezat in mare.

Ea e singura tot timpul,
O asculta numai vantul,
Pescarusii uneori
Si numai cativa trecatori...

Marea este a ei casa,
Si acolo ea-i frumoasa.
Ca un diamant straluce,
Azi e-aici, maine se duce...

E frumoasa ca un soare,
Are o inima ce doare,
Zi de zi s-a chinuit
Si de dor ea s-a sfarsit.

Lacrimile ei sunt marea,
Valurile-i sunt chemarea,
Pescarusii sufletul,
Iar soarele zambetul...

O frumoasa calamitate...

2011-07-07T13:30:00.000-07:00

O frumoasa calamitate... asta sunt eu...sau poate tu.Orice faci simti ca gresesti, nu conteaza, e dreptul tau sa gresesti, e dreptul nostru, al tuturor. Suntem oameni nu roboti, deci nu facem totul corect.Cauti norocul de ani de zile si tot nu il gasesti, opreste-te ca nu il vei gasi niciodata. Norocul? de cand il tot cauti mai bine ti-l faceai singur. Invata sa reciclezi, sa faci din lucrurile rele din viata ta ceva bun. Nu conteaza ca viata e grea, ca e urata si ca uneori ti-ai dori sa nu mai traiesti, ca nu gasesti nimic bun in lumea asta...gandeste-te la cei care mai au doar o zi de trait...care ar da orice doar sa le mai bata inima, sa simta razele soarelui, sa mearga descult prin ploaie...asa ca tu bucura-te de ceea ce ai-viata. Cum e ea, buna sau rea viata trebuie traita din plin. Bucura-te de un apus de soare, de un strop de ploaie, bucura-te ca traiesti, ca faci parte din aceasta lume. Bucura-te, esti unic!