Victor Constantinescu

Teste grilă – Ediția a II-a – Drept civil • Drept procesual civil • Drept penal • Procedură penală

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Mon, 06 Jul 2015 19:56:00 +0000

Atenție, rigoare, corectitudine, exactitate. Sunt proprietăți care, printre altele, definesc mintea oricărui judecător, avocat, procuror. Dacă vă gândiți să urmați una sau alta dintre aceste cariere juridice, de ce să nu începeți antrenamentul minții de astăzi? Această lucrare cuprinde tot ce vă trebuie pentru exercițiul necesar admiterii la INM sau în avocatură, dar care vă va servi de-a lungul întregii cariere și nu numai. A fost elaborată de practicieni valoroși ai dreptului, mulți dintre ei formatori la INM sau INPPA sau care au contribuit la elaborarea proiectelor de legi privind codurile. Alături de ei, câțiva juriști de excepție și-au adus experiența și cunoștințele în calitate de coordonatori.

Este prima lucrare, structurată pe tematica de examen, în care sunt reunite peste 2.600 chestionare pentru cele patru coduri ‒ civil, procedură civilă, penal, procedură penală ‒, iar nivelul de dificultate este adecvat examenelor de admitere la INM sau în avocatură. În plus, cea de-a doua ediție a lucrării conține explicații la toate variantele de răspuns ale grilelor, punctând atent unele detalii deosebit de utile în pregătirea pentru acest tip de evaluare. Un element de noutate îl reprezintă și cele 200 de grile noi din partea de drept penal general realizate de Florin Doru Tohătan, proaspăt cooptat în echipă, ce vin să înlocuiască grilele realizate de Versavia Brutaru în prima ediție, ca urmare a retragerii acesteia.

Pe măsură ce veți exersa, eventualele goluri de cunoștințe, erori de înțelegere sau atenție vor fi eliminate, iar limbajul dreptului va deveni accesibil, prietenos, cunoscut. În acest fel, orice examen încetează a fi o provocare și poate deveni o simplă confirmare.

Răsfoiește

Ediția nouă:

este prima culegere de grile de pe piață care conține grile pentru toate cele patru materii esențiale la orice examen de admitere/definitivare în profesie și, cel mai important, conține explicații la toate răspunsurile la grile, pe toate cele patru materii, atât la variantele corecte de răspuns, cât și la cele greșite;
conține peste 200 grile noi în partea de drept penal general și aproape 100 grile noi în partea de drept civil (moșteniri) și drept procesual civil;
a fost actualizată în conformitatea cu Legea nr. 138/2014 care a modificat Codul de procedură civilă, cartea având în vedere varianta republicată a Codului;
în elaborarea răspunsurilor la explicațiile la grile în partea de drept penal și procedură penală au fost avute în vedere atât deciziile Curții Constituționale, cât și hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recurs în interesul legii sau ca hotărâri preliminare pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Codul de procedură penală. Comentariu pe articole

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Wed, 03 Jun 2015 17:38:00 +0000

Cât de curând, în librării, o publicație Editura CH Beck!

”Orice lege trebuie sa fie clară, uniformă și precisă; altfel, interpretarea ei este aproape întotdeauna o formă de a o strica”. Plecând de la cuvintele lui Voltaire, cititorul s-ar putea întreba de ce sunt necesare comentarii ori explicații ale unor legi elaborate de profesioniști, într-un interval mare de timp, care se bucură de toate premisele calităților evocate de marele filozof. Situația este însă diferită în ceea ce privește legislațiile noi – ele ridică întotdeauna mai multe probleme decât și-ar fi putut imagina legiuitorul la momentul redactării lor. Cu atât mai mult, un nou Cod de procedură penală reprezintă o provocare, din cauza regândirii într-o nouă logică a normelor care guvernează procesul penal, în diferitele sale faze.

Lucrarea de față, concepută într-un colectiv de judecători, procurori și avocați cu experiență practică în domeniul tratat, este adresată în principal practicienilor, oferind răspunsuri pentru rezolvarea problemelor cu care aceştia se întâlnesc în activitatea lor curentă, în cauzele penale.

Sperăm însă ca lucrarea să fie de interes şi pentru teoreticienii dreptului, întrucât soluţiile pe care le propunem sunt însoţite de justificări solid fundamentate, de explicaţii ample, aprofundate şi serios documentate. Pentru corecta înţelegere a noii reglementări, o serie de instituţii sunt tratate şi din perspectiva istorică, a evoluţiei lor, sunt explicate motivele pentru care s-a renunţat la unele soluţii din vechea reglementare, după cum sunt prezentate şi raţiunile care au stat la baza introducerii acelor instituţii de noutate absolută în sfera procesuală.

Am privit noua procedură penală nu doar comparativ cu cea anterioară, ci şi critic, semnalând erorile de reglementare sau necorelările între diferitele norme, formulând propuneri pentru corectarea acestor neoncordanțe; încercăm astfel să contribuim şi la procesul de monitorizare şi evaluare a noilor reglementări, proces care în prezent se desfăşoară la nivelul autorităţilor cu competenţe în elaborarea şi adoptarea legislaţiei corespunzătoare.

La alcătuirea comentariilor am avut în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii Constituţionale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi practica relevantă a celorlalte instanţe naţionale. Ne-am raportat cu consecvenţă la lucrările de referinţă ale autorilor români şi străini în materia procedurii penale, dar de același interes s-au bucurat și cele apărute recent, după intrarea în vigoare a noii legislaţii.

Coordonarea comentariilor a fost realizată astfel încât lucrarea să reflecte o viziune unitară asupra tuturor instituţiilor, iar trimiterile din cadrul lucrării, riguroase, să permită o abordare completă a fiecărei instituţii, prin raportare la cele corelative ei. Scopul urmărit a fost acela de a crea cel mai complex, util şi actual instrument pentru practicienii dreptului procesual penal.

Mulţumim pe această cale colegilor noştri - judecători, procurori, experţi asimilaţi magistraţilor, cadre didactice, avocaţi sau poliţişti - care, prin lucrările întocmite în activitatea lor profesională sau doctrinară (multe dintre ele regăsindu-se citate în cuprinsul lucrării) ori prin dezbaterile teoretice publice, ne-au ajutat să inventariem în această lucrare cele mai actuale teme din domeniul procesual penal și sperăm ca ea să contribuie în mod benefic la găsirea unor soluții concrete la problemele existente în această materie.

Executarea silită – Noutăți, provocări, exigențe – prin filtrul jurisprudenței CEDO / 17 iunie 2015, București

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Wed, 27 May 2015 18:15:00 +0000

Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” – Centrul de Studii de Drept European (CSDE) al Academiei Române, Asociaţia Magistraţilor Europeni pentru Drepturile Omului (AMEDO), Asociaţia Forumul Judecătorilor din România și Asociaţia Română de Drept şi Afaceri Europene (ARDAE) organizează conferința

Executarea silită – Noutăți, provocări, exigențe – prin filtrul jurisprudenței CEDO

București, Biblioteca Academiei Române – Amfiteatrul „Acad. Ion Heliade Rădulescu”

17 iunie 2015, ora 14:00

Conferinţa îşi propune punerea în dezbatere a unor teme privind executarea silită într-un context în care problemele relevate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în această materie se întâlnesc cu interpretarea noilor reglementări interne, realizată de specialişti-teoreticieni şi practicieni consacraţi în domeniul executării silite.

La confluenţa celor 20 de ani de la data aderării României la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – marcaţi de numeroase condamnări suferite de statul român în materia executării silite – cu începuturile unei noi reglementări procesual execuţionale, ce-şi reclamă încă multe clarificări interpretative ce pot susţine un praxis cu adevărat eficient, este necesară o analiză retrospectivă a practicii execuţionale cuplată la dezideratul asigurării conformităţii noilor reglementări cu exigenţele şi standardele europene. Cunoaşterea jurisprudenţei CEDO create în cauzele împotriva României privitoare la procedura de executare conferă o perspectivă obiectivă a modului în care autorităţile naţionale (puterea legislativă, executivă şi judecătorească) au înţeles să creeze şi să susţină cadrul necesar pentru executarea hotărârilor şi a altor titluri executorii.

Cu această ocazie, va fi lansat volumul tematic “Executarea silită. Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele împotriva României” (colectiv autori, coord. Vasile Bozeşan), Editura Universitară, Bucureşti, 2015.

Organizatorii vă mulţumesc pentru retransmiterea acestei invitaţii către toate persoanele interesate. Nu se percepe taxă de participare. Locurile sunt limitate, înscrierea participanţilor realizându-se în ordinea cronologică a confirmărilor, prin e-mail – ardae2007@gmail.com .

Moderator: prof. univ. dr. Mihai Şandru, Centrul de Studii de Drept European, Academia Română

Speakeri:
– prof. univ. dr. Evelina Oprina, judecător, Tribunalul Ilfov, redactor-şef al Revistei Române de Executare Silită
– Bogdan Dumitrache, executor judecătoresc, formator INM
– dr. Ioan Gârbuleţ, judecător, inspector Inspecţia Judiciară
– conf. univ. dr. Eugen Hurubă, executor judecătoresc, Preşedintele Camerei Executorilor Judecătoreşti Târgu-Mureş, director al Revistei Române de Executare Silită
– Vasile Bozeşan, judecător, Tribunalul Teleorman
– Dragoş Călin, judecător, Curtea de Apel Bucureşti, formator INM

Program:
13:45-14:00 Primirea participanţilor
14:00-14:15 Cuvânt de deschidere
Lansarea volumului “Executarea silită. Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele împotriva României”
– prof. univ. dr. Mihai Şandru, Centrul de Studii de Drept European, Academia Română
– judecător Dragoş Călin, Curtea de Apel Bucureşti, formator INM
– judecător Vasile Bozeşan, Tribunalul Teleorman
14:15-15:25 Intervenţii
Principalele modificări aduse executării silite prin Legea nr. 138/2014
– dr. Ioan Gârbuleţ, judecător, inspector Inspecţia Judiciară
Executarea hotărârilor privitoare la minori
– conf. univ. dr. Eugen Hurubă, executor judecătoresc, Preşedintele Camerei Executorilor Judecătoreşti Târgu-Mureş, director al Revistei Române de Executare Silită
15:25-15:50 Pauză de cafea
15:50-17:20 Intervenţii
Perspective de abordare a executării silite potrivit Convenţiei Europene a Drepturilor Omului
– judecător Vasile Bozeşan, Tribunalul Teleorman
Mijloace indirecte de realizare a executării silite
– prof. univ. dr. Evelina Oprina, judecător, Tribunalul Ilfov, redactor-şef al Revistei Române de Executare Silită
Aspecte privind vânzarea silită a imobilelor la licitaţie publică
– executor judecătoresc Bogdan Dumitrache, formator INM
17:20-18:00 Dezbateri, întrebări, răspunsuri
18:00 Închiderea conferinţei. Înmânarea diplomelor de participare.

Limitele libertatii de exprimare. Politicieni, jurnalisti, magistrati. Comentarii si jurisprudenta

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Sun, 28 Sep 2014 19:16:00 +0000

Dacă jurisprudența Curții Europene pronunțată în interpretarea art. 10 din Convenție a fost în parte disponibilă în limba română, până la acest moment a lipsit un instrument practic care să expună în mod coerent jurisprudența relevantă a Curții în materia libertății de exprimare și care să arate modalitatea de receptare și de aplicare a acestei jurisprudențe de către instanțele naționale.

Abordând în primul rând problema dificilă a relației dintre dreptul la exprimare prev. de art. 10 din Convenție și dreptul la imagine, la bună reputație și la viață privată protejate de art. 8 din Convenție, lucrarea continuă cu elementele de analiză indispensabile oricărei persoane care fie trebuie să găsească un echilibru între drepturile prev. de art. 8 și art. 10 din Convenție, fie pregătește un articol, o lucrare sau un discurs care poate crea o problemă din această perspectivă.

Expunerea jurisprudenței Curții și a instanțelor naționale este însoțită de comentarii structurate și elocvente, care oferă cititorului atât o perspectivă asupra problematicii cât și o raportare pragmatică la situațiile care ar putea face obiectul unei cauze în fața instanțelor naționale.

Puteți consulta cuprinsul și un scurt extras din carte pe site-ul Hamangiu.

Despre protestul avocaților - gândurile unui tânăr judecător

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Sat, 20 Sep 2014 08:20:00 +0000

Criticile care pot fi aduse sistemului de formare inițială în cadrul INM sunt multe și am mai vorbit despre ele cu o altă ocazie. Și atitudinea agresivă, egoistă și intransigentă a unor auditori de justiție și judecători tineri, inclusiv a subsemnatului, am recunoscut-o public. Având acestea în vedere, stimați colegi avocați, vă rog să îmi încuviințați mie, unui judecător de 27 de ani, absolvent al Institutului Național al Magistraturii în 2012, cererea judecării cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special pentru infracțiunea de a fi tânăr judecător.

În circumstanțiere, vă propun următoarele argumente, urmând ca dumneavoastră să apreciați.

Protestul pe care îl inițiați și susțineți printr-o veritabilă sentință de condamnare a judecătorului și a procurorului tânăr constituie numai sublinierea unui aspect de organizare judecătorească de tradiție în România. Intrarea în magistratură a persoanelor tinere, direct din facultate, pe calea repartizărilor în ordinea mediilor, este o modalitate aleasă de către legiuitor de ceva vreme, așa că mă surprinde că ar putea genera reacții atât de puternice în rândul avocaților încât să determine demararea unui protest.

Astfel, conform art. 10 din Legea nr. 982/1865 privind organizarea judecătorească, ”Se va numi judecătoru de plasă, acela care se va distinge prin bunele sale purtări, va avea ore care cunoscinţă de legi şi etatea de 25 ani, celu puţinu.” Art. 33 din Legea nr. 5/1952 privind organizarea judecătorească nu mai amintește de vârsta judecătorului, însă impune efectuarea stagiului judecătoresc de doi ani. Articolului 46 din Legea nr. 92/1992 îi lipsește de asemenea orice condiție privind vârsta minimă.

Constatăm din cele arătate că legiuitorul a apreciat de aproape 150 de ani că o persoană de 25 de ani poate îndeplini funcția de judecător. Desigur, criticabil din multe puncte de vedere, sistemul francez adoptat de către legiuitor este o alegere suverană a acestuia și care bineînțeles, poate fi schimbată prin modificarea sistemului de organizare judiciară. Nu am observat însă un demers public al barourilor de a solicita o inițiativă legislativă în acest sens.

Pe de altă parte, mă întreb câți avocați competenți și care au o experiență reală în zona litigiilor civile sau penale timp de cinci ani (nu mă refer la experiența pe hârtie făcută numai pentru a fi admis în magistratură) ar fi dispuși să intre în magistratură? Mai precis: (i) câți ar fi dispuși ca după cinci ani să își ia concediu câteva luni înainte de un concurs pe care nu știu dacă îl vor promova (ii) să încaseze timp de doi ani o bursă de aproximativ 1.500 lei sau timp de 1 an și 6 luni un salariu de 2.100-3.000 lei? (iii) să suporte o încărcătură medie de 1.363 dosare/judecător (J. Buzău), 1.336 (J. Buftea), 1.255 (J. Ploiești). 1.106 (J. Sector 2) 1.051 (J. Sector 3) - statistică pentru primele 6 luni din 2013; (iv) să se mute cu familia din localitatea de domiciliu? Nu am auzit pe niciunul dintre colegii mei de facultate care își desfășoară din 2010 activitatea la una dintre societățile de avocatură din București să își dorească să intre în magistratură, direct sau prin INM, deși mulți dintre aceștia au competența necesară. Și atunci, mă întreb, cât de viabil este sistemul pe care îl propuneți? Ne place să vorbim despre alte sisteme judiciare și să ne alegem aspectele care ne convin, fără a ne gândi prea mult la realitatea propriul sistem judiciar.

În ceea ce privește răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor, am convingerea că aceasta este realizată mult mai transparent decât în privința avocaților. Inspecția Judiciară ține o evidență publică cu acțiunile disciplinare promovate precum și cu privire la rezoluțiile de clasare. Din aceste statistici, rezultă că în anii 2005-2013 au fost admise în mod definitiv 80 de acțiuni disciplinare exercitate față de judecători și 35 față de procurori. Spre comparație, pagina cu activitatea Comisiei de Disciplină a Baroului București este în construcție, iar pe site-ul Baroului Cluj nu am putut identifica o secțiune dedicată Comisie de disciplină și nici la secțiunea comunicări nu am putut observa niciun comunicat care să privească o sancțiune disciplinară aplicată unui avocat. Nici site-ul UNBR nu ne dă vreo informație privind existența sancțiunilor disciplinare.

Așadar, apare surprinzător protestul avocaților din pricina unui incident în sala de judecată. Există în cazul judecătorilor și procurorilor mecanisme legale care au funcționat și funcționează privind răspunderea lor disciplinară, iar avocații uzează în nenumărate cazuri de sesizările adresate Inspecției Judiciare.

Problema relației avocat-judecător în afara sălii de ședință pentru mine nu există. Pe cine cunosc, salut și nu am nicio ezitare să discut cu foștii colegi de facultate sau cu profesorii pe care îi respect și acum la fel de mult sau poate mai mult după ce am devenit judecător. Cu toate acestea, bârfele și eventualele implicații penale legate de o anumită relație de amiciție între un judecător și un avocat, în special într-o instanță mai mică, sunt pornite, în mare parte, tot de colegii avocatului și ulterior preluate de justițiabili. Este de înțeles de ce, în aceste circumstanțe, un judecător este reticent, mai ales într-un oraș mic, să arate orice relație de amiciție față de un avocat. De asemenea, nu știu cum s-ar simți un avocat care ar vedea că, înainte de începerea ședinței de judecată, avocatul părții adverse are o discuție prietenească cu președintele completului de judecată.

În privința relației avocat-judecător în sala de ședință, s-au evidențiat în nenumărate rânduri ”abuzurile” pe care le fac judecătorii zi de zi în sală, cea mai recentă reacție venind de la Cluj. Mă voi rezuma numai la cele ce ating sfera procesului penal:
- încercările de temporizare a procesului vin de cele mai multe ori de la părți și de la avocații acestora. De la clasicul ”Vă rugăm amânați cauza pentru că este primul termen” până la cereri de recuzare, și desigur, să nu uităm regretatul efect suspensiv al excepției de neconstituționalitate.
- pregătirea profesională continuă a judecătorilor și procurorilor este asigurată de către Institutul Național al Magistraturii printr-o paletă destul de largă de conferințe pe diferite materii. Într-adevăr, la instanță primim și invitații de participare la alte conferințe organizate de facultăți, barou sau JURIDICE.ro. Pentru toate acestea este însă nevoie de timp, iar în afara instanței, care deseori ocupă toată ziua, găsim cu greu timp chiar și pentru familie, cu atât mai puțin pentru participarea la conferințe.
- relația dintre judecător-procuror este într-adevăr mai strânsă decât cea dintre judecător-avocat. Este eronată însă percepția că judecătorul și procurorul discută soluția înainte sau după ieșirea din sala de ședință.
- jignirile și atitudinea nedemnă nu merg într-un singur sens. Cred că dacă mergem în orice sală de judecată din România, cei care ridică tonul, amenință și au în general o atitudine nedemnă de roba pe care o poartă sunt preponderent avocații, nu judecătorii sau procurorii. Singura diferență este că noi suntem chemați de Inspecția Judiciară să ne explicăm comportamentul din sală – nu știu însă câți avocați au fost puși de comisiile de disciplină să își explice comportamentul lor în sala de judecată.

Deși sunt tentat să dau exemple de comportamente nedemne a unor distinși membri ai baroului, ca răspuns la articolul recent publicat, mi-ar fi jenă, în primul rând față de cititorii acestui site și în al doilea rând față de avocații competenți și care pregătesc temeinic cauzele în care răspund, să redau ceea ce ne este dat să auzim și să vedem deseori în sala de judecată sau să citim în actele de la dosar.

Totodată, discuțiile despre cine greșește mai mult sau cine e mai puțin pregătit pot continua și nu vor ajunge niciodată la final, însă cauza acestui ”război rece” este reprezentată de lipsa de cunoaștere și de înțelegere față de dificultățile celeilalte profesii. Avocații nu se gândesc la judecători, iar judecătorii nu se gândesc la avocați. Fiecare are cereri, respectiv hotărâri de redactat, familie, facturi și altele. Mai mult, ne place să ne gândim numai la avantajele celeilalte profesii, fiecare creându-și un stereotip preferat: avocații au bani și nu fac nimic, iar judecătorii se cred dumnezei și nu citesc cererile sau își bat joc de noi.

Așadar, stimați colegi avocați, eu recunosc că am greșit și probabil voi mai face greșeli în legătură cu soluțiile din dosare și în conducerea ședinței de judecată. Dacă observați acest lucru, uzați de toate căile legale pe care le aveți la dispoziție.

Dacă sunteți deranjați de reacții punctuale a unor judecători în sala de ședință, inclusiv a subsemnatului, sesizați Inspecția Judiciară.
Dacă sunteți însă supărați pe mine că sunt prea tânăr să judec, vă supărați degeaba. Supărați-vă pe legiuitorul care mi-a permis să fiu judecător la această vârstă. Să îmbătrânesc subit pentru că dvs. protestați nu pot.

Și dacă doriți respect în sala de judecată, asigurați-vă că nu ați făcut nimic înainte pentru a-l pierde.

Recunosc, dar nu regret că sunt tânăr. Deliberare ușoară!

Jud. Victor Horia Dimitrie CONSTANTINESCU
Judecătoria Sectorului 6 București, Secția Penală

Scurgerea în presă a convorbirilor interceptate. Condițiile detenției pe parcursul arestării preventive a reclamantului. Menținerea în mod justificat a măsurii arestului preventiv pentru o perioadă de 1 an, 3 luni și 19 zile - cauza Voicu c. României

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Wed, 11 Jun 2014 17:12:00 +0000

În hotărârea din data de 10 iunie 2014 pronunțată în cauza Voicu c. României (cererea nr. 22015/10), Curtea a reținut că, în data de 10 decembrie 2009, Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a început urmărirea penală împotriva reclamantului pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii de trafic de influență. În mod special, procurorul a susţinut că: (i) reclamantul a acceptat suma de 200.000 EUR de la un om de afaceri, C.C., pentru a folosi relația sa cu judecătorul F.C. din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea influențării soluției unui dosar care se afla pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în care era implicată societatea lui C.C. și o companie de stat. (ii) că ar fi acceptat bani de la M.L., sub pretextul achitării unor consultații juridice prin cabinetul său de avocatură, în scopul de a-i facilita întâlnirea cu șeful poliției pentru a discuta o anchetă în desfăşurată împotriva lui M.L.

Pe data de 11 decembrie 2009, atunci când reclamantul se întorcea acasă cu un autovehicul aparținând Senatului, a fost oprit de către o altă mașină din care au ieșit mai multe persoane înarmate care l-au scos pe reclamant din mașină, și de față cu vecinii reclamantului și cu alți trecători, l-au încătușat și l-au dus cu mașina la sediul DNA, unde a fost informat de urmărirea penală desfășurată împotriva sa.

În aceeași zi, reclamantului i-a fost interzis dreptul de a părăsi localitatea pentru o perioadă de 30 de zile, iar pe data de 9 martie 2010, procurorul a solicitat Parlamentului încuviințarea arestării preventive a reclamantului.

Rezumatul este disponibil pe HotarariCEDO.ro

Noul Cod penal - Codul penal anterior. Prezentare comparativa. Observatii. Ghid de aplicare. Legea penala mai favorabila–M. Udroiu, V. Constantinescu

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Sun, 18 May 2014 17:50:00 +0000

Cu o întârziere destul de mare, vă semnalez apariția cărții Noul Cod Penal - Codul penal anterior. Prezentare comparativa. Observatii. Ghid de aplicare. Legea penala mai favorabila la Editura Hamangiu, lucrare la care am avut privilegiul să contribui alături de un autor care nu are nevoie de nicio prezentare.

Lucrarea a fost gândită pentru prima perioadă de aplicare a noului Cod Penal și concepută pentru a fi utilizată în primul rând de către practicienii care au nevoie de răspunsuri punctuale cu privire la modificările intervenite odată cu intrarea în vigoare a noilor dispoziții substanțial penale.

Lucrarea poate fi cumpărată pe site-ul Editurii Hamangiu. Vă invit să folosiți cu încredere secțiunea de comentarii pentru orice observații, sugestii sau critici legate de carte.

Dictionar de Drepturile Omului

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Thu, 09 Jan 2014 18:32:00 +0000

Vă semnalez apariția unei lucrări la redactarea căreia am avut ocazia să particip, alături de o echipă extraordinară, intitulată Dicționar de drepturile omului – Adnotat cu jurisprudență 1957 – 2013.

Ideea lucrării a fost aceea de a crea un instrument util, destinat în primul rând practicienilor, care să ofere un răspuns rapid întrebărilor legate de o anumită noțiune din Covenție. Sigur, se poate spune că un asemenea demers riscă să fie ”a mile wide and an inch deep”, însă cred că am găsit echilibrul necesar între cantitatea informațiilor și întinderea lucrării.

În măsura în care o considerați utilă, cartea poate fi comandată pe site-ul C.H. Beck. De asemenea, puteți consulta online și cuprinsul cărții.

Dacă aveți sugestii, comentarii sau critici la adresa lucrării, puteți să le faceți în secțiunea de comentarii sau prin email.

Cum să învăț noile coduri pentru examenul de admitere la INM 2014?

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Tue, 26 Nov 2013 19:48:00 +0000

Iată întrebarea pe care o primesc din ce în ce mai des pe acest blog. Întrebarea este legitimă pentru oricine care are în față încercarea unui examen greu de admitere în profesie și, tocmai în acest moment dificil, lipsește intrumentul ”principal” de pregătire al studentului: doctrina.

Problema este reală, însă numai în parte. Cauza problemei este automatismul care i-a fost indus studentului pe parcursul celor patru ani de anumiți profesori, respectiv că o anumită materie se învață în primul rând din cărți și pe urmă din lege. Însă, astfel cum va observa candidatul la examenul de admitere la INM și viitorul practician, în special în materie procesuală, legea trebuie să fie primul refugiu și numai după aceea trebuie consultată doctrina.

De aceea am susținut, chiar și înaintea schimbării codurilor, că materia pentru examen, cu precădere tematica procesuală, trebuie parcursă punând accent în special asupra codului și în subsidiar asupra doctrinei. Cu atât mai mult se verifică această metodă acum, când avem două noi coduri în vigoare, asupra cărora doctrina nu s-a pronunțat sau a formulat deja 2 sau mai multe opinii contradictorii, fiind rare situațiile în care există opinii convergente.

Concluzionând, dacă ar fi să dau examenul de admitere la INM în anul 2014, aș începe pregătirea la drept civil și drept procesual civil, folosind în principal codurile și în subsidiar, cu oarecare rezervă, doctrina. Nu aș învăța folosind cele două coduri de procedură civilă adnotate și comentate existente pe piață întrucât sunt extrem de stufoase și avansează unele soluții discutabile. Cel mult aș folosi unul dintre cele două (Eu l-am ales pe cel coordonat de dl. prof. Boroi) pentru o consultare punctuală a unor instituții noi sau pentru a înțelege unele modificări importante.

Până în februarie nu aș învăța la penal sau la procedură penală, întrucât lucrurile sunt incerte în momentul de față. Din februarie se va cunoaște dacă noile coduri intră în vigoare la acel moment și forma în care vor intra în vigoare. Desigur, la acel moment vor exista și lucrări de specialitate publicate, cel puțin pentru acoperi o parte din materie. Din februarie, studentul conștiincios are suficient timp pentru a acoperi tematica de drept penal și drept procesual penal, fie ea și potrivit noilor coduri.

Aplicarea revirimentului jurisprudențial Al-Khawaja și Tahery c. Regatului Unit și rejudecarea la nivel național a cauzei reclamantului Tahery. Cauza Bobeș c. României privind lipsa audierii reprezentantului societății prejudiciate

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Sat, 21 Sep 2013 18:55:00 +0000

În cauza Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit instanța europeană a avut de răspuns la întrebarea dacă regula „exclusiv sau determinant” este una absolută. Altfel spus, atunci când o condamnare se întemeiază în mod exclusiv sau determinant pe declarația unui martor pe care acuzatul nu a putut să îl confrunte, va constata Curtea în mod automat o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenție?

Curtea a concluzionat că atunci când o declarație dată în faza urmăririi penale este citită în ședință publică, fără ca martorul să dea declarația oral în fața instanței (hearsay/ouï-dire) și fără ca acuzatul să aibă posibilitatea să interogheze martorul, iar această declarație fundamentează în mod exclusiv sau determinant soluția de condamnare, nu va exista o încălcare automată a art. 6 par. 1. Cu toate acestea, atunci când o condamnare este întemeiată într-un mod exclusiv sau determinant pe declarația unui martor absent, Curtea trebuie să supună procesul unei analize extrem de atente. Din cauza riscurilor admiterii unui asemenea mijloc de probă, vor trebui să existe suficiente garanții procedurale care să le contrabalanseze, printre care măsuri care să permită o evaluare echitabilă și justă a gradului de încredere în mijlocul de probă respectiv.

Potrivit revirimentului jurisprudențial din cauza enunțată mai sus, putem concluziona că în cazul declarațiilor martorilor care nu au putut fi interogați de către acuzat, va fi incidentă următoare schemă de analiză: (i) există un motiv întemeiat pentru absența martorului? (ii) este declarația anterioară a martorului temeiul exclusiv sau determinant pentru fundamentarea soluției de condamnare? (iii) au existat suficiente elemente de contrabalansare pentru a compensa dificultățile create în sarcina apărării prin utilizarea declarației martorului netestat în ședință publică?

În ceea ce privește cauza reclamantului Tahery, Curtea a concluzionat că în speță garanțiile procedurale nu au putut să contrabalanseze dificultățile generate apărării prin citirea declarației martorului, având în vedere că și în situația în care reclamantul ar fi dat o declarație în care nega acuzațiile, acesta era în imposibilitate de a verifica veridicitatea și gradul de încredere al declarației lui T. prin interogatoriu. În cele din urmă, T. era singurul martor care ar fi fost dispus sau capabil să spună ceea ce a văzut. Apărarea nu a fost în măsură să cheme nici un alt martor pentru a contrazice declarația dată în timpul urmăririi penale.

Articolul integral pe HotarariCEDO.ro

Asistența juridică a făptuitorului în cadrul actelor premergătoare din perspectiva CEDO. Reglementarea noului Cod de procedură penală.

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Tue, 03 Sep 2013 06:57:00 +0000

Declarațiile date de către persoana acuzată de săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală constituie atât un mijloc important de exercitare a dreptului la apărare dar și o modalitate prin care persoana acuzată poate contribui la propria incriminare. Din această cauză, dreptul de a fi asistat de un apărător trebuie recunoscut încă de la prima ascultare a făptuitorului de către poliție. Acest articol își propune să analizeze modul în care este asigurată asistența juridică a făptuitorului înainte de începerea urmăririi penale, atât din perspectiva jurisprudenței naționale, cât și a standardului Convenției și a noului Cod de procedură penală, precum și consecințele nerespectării dreptului de a fi asistat de către un apărător.

The statements made by a person charged with a criminal offence represents an important means of exercising the right of the accused to defend himself but also a means by which the accused could make self-incriminating statements. That is why access to a lawyer should be provided as from the first interrogation of a suspect by the police. This paper aims to analyze the way access to a lawyer is provided to the accused before de opening of the criminal investigation, keeping in mind the national case-law, the Convention standard and the new Criminal procedure code, looking also at the consequences that can come from infringing the right to counsel of the accused.

Keywords: Access to a lawyer, police interrogation, new Criminal procedure code

Dreptul procesual penal român cunoaște o fază preliminară urmăririi penale, reglementată de art. 224 C.pr.pen., denumită faza actelor premergătoare. Deși cadrul actelor premergătoare este expres reglementat de legiuitor, fiind restrâns numai la acele acte procesuale necesare pentru începerea urmăririi penale, practica organelor de urmărire penală a extins dincolo de textul de lege cadrul actelor premergătoare, în unele situații fiind substituite întregii urmăriri penale.

Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, actele premergătoare pot realiza următoarele obiective: (i) completează informaţiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmării penale;(ii) verifică informaţiile deţinute, confirmând sau infirmând concordanţa acestora cu realităţile faptice ale cauzei; (iii) fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluţia de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.[1]

În afară de extinderea sferei de aplicare a actelor premergătoare, în practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost ridicată problema garanțiilor procesuale care sunt oferite unei persoane bănuite de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală care este audiată în cadrul actelor premergătoare, așadar înainte ca aceasta să aibă calitatea de învinuit sau inculpat. Înalta Curte a statuat că dispoziţiile legale care reglementează asistenţa juridică a părţilor, art. 171 – art. 173 C.pr.pen., statuează fără echivoc asigurarea acesteia, fie că este obligatorie, fie că este urmare voinţei celui asistat, în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii. Prin urmare, în faza actelor premergătoare, în care conform art. 224 C. proc. pen., se strâng doar date necesare începerii urmăririi penale şi nu se administrează probe, organul de urmărire penală nu are obligaţia să asigure apărătorului participarea la activităţile judiciare pe care le întreprinde.[2]

Potrivit art. 6 par. 3 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice acuzat are dreptul de a se apăra el însuși sau de a fi asistat de un apărător ales de el și, în anumite condiții, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer.

În acest context, vom observa standardul Curții Europene privind asistarea făptuitorului de către apărător, momentul la care ia naștere acest drept precum și consecințele care decurg din nerespectarea dreptului garantat de art. 6 par. 3 lit. c din Convenție sub acest aspect.

Articolul integral îl găsiți în Revista Forumul Judecătorilor nr. 1/2013.

[1] I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1390/14 aprilie 2008, www.scj.ro

[2] I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3637/7 iunie 2006, www.scj.ro

Revista Forumul Judecătorilor nr. 1/2013

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Tue, 09 Jul 2013 18:29:00 +0000

Va anuntam publicarea numarului 1/2013 al Revistei Forumul Judecatorilor, singura revista editata de judecatorii din Romania.

Reamintim ca orice judecator sau procuror poate colabora (cu articole, materiale etc.), urmand pasii indicati pe site-ul revistei -www.forumuljudecatorilor.ro .

Pe facebook suntem la adresa https://www.facebook.com/RevistaForumulJudecatorilor

Iar mai jos gasiti cuprinsul acestui numar.

http://www.forumuljudecatorilor.ro/index.php/numar-curent/

Cuprins

EDITORIAL

Nicolae Bazilescu - Punte peste secole - Legiuitorul la bara justiţiei[republicare din Ziarul Curierul Judiciar nr. 13 din 16 februarie 1912, Editura Ziarului Curierul Judiciar, Bucureşti]

Gabriel Caian - Despre activism în justiţie

ATITUDINI

Mihai Şandru - Despre traducerile hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO): paradoxul accesibilităţii

Gabriel Caian - Practicile judiciare privite din perspectiva unei istorii a adevărului

Desmond Manderson - Judgment in Law and the Humanities [articol în lb. engleză]

Leandra Lederman - What do Courts Have to do with it?: The Judiciary’s Role in Making Federal Tax Law [articol în lb. engleză]

Neal K. Katyal - Foreword: Academic Influence on the Court [articol în lb. engleză]

Vasile Bozeşan, Dragoş Călin, Ionuţ Militaru - Judecător al Curţii Supreme exclus din corpul magistraţilor printr-o procedură disciplinară nelegală. Lipsa de independenţă şi imparţialitate a Consiliului Superior de Justiţie şi a instanţei de control judiciar - încălcarea art. 6 şi 8 din Convenţie - cauza Oleksandr Volkov c. Ucrainei

STUDII JURIDICE

Victor Horia Dimitrie Constantinescu - Asistenţa juridică a făptuitorului în cadrul actelor premergătoare din perspectiva CEDO. Reglementarea noului Cod de procedură penală.

Anamaria Groza - Opinie cu privire la transpunerea cauzei de la o secţie la alta, în contextul Noului Cod de procedură civilă

Dan Manea - Scurte consideraţii cu privire la interpretarea art. 50 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România

Vasile Bozeşan - Obligarea jurnaliştilor la despăgubiri pentru atingeri aduse prin presă reputaţiei, onoarei, imaginii şi vieţii private a altora. Criterii relevante pentru instanţele naţionale din perspectiva C.E.D.O.

Gabriela-Aura Fodor - Sancţionarea vrăjitoriei ca înşelăciune în lumina prevederilor articolului 9 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului

JURISPRUDENŢĂ

Din jurisprudenţa recentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

1. Respingerea ca vădit neîntemeiată a cererii formulate de Mugur Cristian Ciuvică în faţa CEDO cu privire la pretinsa încălcare a art. 10 din Convenţie (cu notă de Gabriel Caian)

2. Neexecutarea sau executarea cu întârziere a unor hotărâri judecătoreşti, justificată de circumstanţele particulare ale cauzei - cauza Albert şi alţi 361 reclamanţi împotriva României, decizia de inadmisibilitate din data de 8 ianuarie 2013 (cu notă de Cristina Bunea)

3. Lipsa unei divergenţe „profunde şi persistente” a practicii judiciare a instanţelor naţionale – decizia de inadmisibilitate în cauza Brînduşa Cimbru şi alţi 413 reclamanţi c. României (cu notă de Dragoş Călin)

4. Reforma sistemului de pensii. Naţionalizarea activelor fondurilor de pensii private. Opţiunea cotizanţilor unui fond privat între redirecţionarea automată către sistemul pensiilor publice sau rămânerea ca membri ai fondurilor private. Decizia de inadmisibilitate din cauza E.B. (nr. 2) c. Ungariei (cu notă de Dragoş Călin)

5. Aplicarea unei amenzi penale de 30 EUR, cu suspendare, pentru infracţiunea de ofensă adusă Preşedintelui Franţei, prin expunerea unei pancarte cu mesajul „casse toi pov’con!” (în traducere eufemistică - „dispari, nenorocitule!”), nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică - încălcarea art. 10 din Convenţie în cauza Eon c. Franţei (cu notă de Vasile Bozeşan)

Din jurisprudenţa recentă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

1. Înțelegerea prin care se urmărește eliminarea unui concurent este contrară normelor de concurență chiar dacă acesta operează pe piață în mod nelegal

2. Pasagerii unui zbor cu legătură directă trebuie să fie despăgubiți în cazul în care zborul lor ajunge la destinația finală cu o întârziere egală sau mai mare de trei ore

3. Reglementarea spaniolă este contrară dreptului Uniunii întrucât împiedică instanța competentă să constate caracterul abuziv al unei clauze dintr-un contract de împrumut cu garanție imobiliară să suspende procedura de executare ipotecară începută la altă instanță

4. Publicul trebuie să aibă acces la o decizie de urbanism privind construirea unei instalaţii având consecinţe importante asupra mediului. Protecţia secretului comercial nu poate fi invocată pentru a refuza acest acces

5. O clauză atributivă de competenţă inserată într-un contract de vânzare-cumpărare al unui bun dintre un fabricant şi un cumpărător nu poate fi opusă subdobânditorului bunului decât dacă acesta şi-a exprimat consimţământul privind respectiva clauză

6. Principiul "non bis in idem" consacrat de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene nu se opune ca un stat membru să sancţioneze aceleaşi fapte de fraudă fiscală atât fiscal, cât şi penal, atât timp cât sancţiunea fiscală nu îmbracă un caracter penal

(selecţii și note de Anamaria Groza şi Dragoş Călin)

Din jurisprudenţa recentă în materia organizării judecătoreşti şi a statutului magistraţilor

1. Existenţa unor bănuieli privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală. Suspendarea din funcţie a unui procuror, membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Procedura de verificare şi constatare a îndeplinirii condiţiei de bună reputaţie. Percepţia observatorului obiectiv cu privire la comportamentul magistratului

2. Judecător cu grad profesional de tribunal, fost judecător financiar, ce beneficiază, de la data numirii, de salarizarea aferentă judecătorilor de curte de apel, fără însă a dobândi şi gradul de judecător de curte de apel. Concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor. Respingerea cererii de înscriere la concursul pentru funcţiei de preşedinte al Curţii de Apel Bacău

3. Concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor. Neîndeplinirea condiţiilor legale pentru ca urmare a faptului că magistratul în cauză a desfăşurat activitate de colaborare cu serviciile de informaţii înainte de anul 1990. Depăşirea competenţelor de Secţia pentru judecători a C.S.M. în analiza condiţiilor prevăzute de art. 48 alin. (10) din Legea nr. 303/2004, republicată

4. Participarea la şedinţele de judecată ale Î.C.C.J., în calitate de judecător, a unui procuror, al cărui decret de numire în funcţia de judecător nu fusese încă publicat în Monitorul Oficial. Rezoluţia Comisiei de disciplină pentru judecători. Imposibilitatea de a mai fi efectuată cercetarea disciplinară în calitatea de procuror, ca urmare a eliberării din funcţie, şi imposibilitatea angajării răspunderii disciplinare ca judecător, dat fiind că, la data săvârşirii faptelor, magistratul avea calitatea de procuror.

5. Plângere prealabilă formulată împotriva rezoluţiei emise de Comisia de disciplină pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, sub titlul „îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul rezoluţiei”. Lipsa de acurateţe a termenilor nu poate să aibă vreo consecinţă juridică, sub aspectul îndeplinirii condiţiei cerute pentru sesizarea instanţei, de prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

6. Percheziţia domiciliului unui judecător al Curţii Europene a Drepturilor Omului. Lipsa vreunei calităţi procesuale în procesul penal. Acces la justiţie. Posibilitatea de a se plânge de vătămarea suferită în cursul unei proceduri penale care nu îl vizează, în faţa unei instanţe naţionale. Acordul general privind privilegiile şi imunităţile Consiliului Europei

7. Repartizarea sectoarelor de activitate în parchet. Act administrativ. Trecerea, pentru bunul mers al unităţii, a unui procuror în sectorul judiciar, unde actele procesuale şi procedurale întocmite nu necesită o verificare a legalităţii şi temeiniciei

8. Blocarea posturilor în condiţiile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009. Demersuri ale Curţii de Apel Bucureşti pentru finanţarea posturilor vacante şi deblocarea celor existente, dimensionarea schemei de personal şi stabilirea volumului optim de activitate. Acţiune în instanţă împotriva refuzului exprimat în acest sens de Guvernul României, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Justiţiei. Lipsa unui exces de putere

(selecţii de Paula-Andrada Coţovanu şi Dragoş Călin)

PREZENTĂRI

Conferinţa „Condamnările suferite de România la CEDO în anul 2012. Analize şi perspective”, Bucureşti, 24 aprilie 2013

GREFA VESELĂ

Plângere penală împotriva unor preoți pentru înșelăciune, distrugere și vătămare corporală gravă, pe motiv că ar fi făcut vrăji care au afectat sănătatea și bunurile părților vătămate, fiind acuzați că sunt vampiri de suflete, că din momentul în care au fost în domiciliul părților vătămate „vin 3 ciori la fereastră şi le bat în geam, transformatorul electric le-a luat foc, toate lucrurile din casă trosnesc”.

Draftul hotărârii judecătorești comunicat avocaților. Obligația de confidențialitate. Nerespectarea obligației de către avocat.

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Tue, 18 Jun 2013 17:10:00 +0000

O hotărâre pronunțată de către England and Wales Court of Appeal – Criminal Division, Regina v. Noshad Hussain, relevă o practică interesantă existentă la nivelul acelei instanțe. Astfel, înainte ca hotărârea să fie semnată de către judecători, aceasta este comunicată avocaților părților din cauza respectivă. Rolul acestei practici, astfel cum este explicată chiar în hotărârea amintită, este de a da posibilitatea profesioniștilor dreptului implicați în proces de a atrage atenția Curții asupra eventualelor erori factuale, omisiuni sau erori materiale existente în draft.

Avocații (aici includem și Ministerul Public – Crown Prosecution Service) nu au voie de divulge părților sau unei terțe persoane hotărârea Curții înainte de pronunțare. (Iar Crown Prosecution Service nu poate divulga hotărârea poliției)

Ce se întâmplă atunci când un avocat nesocotește obligația? Vă las să citiți în hotărârea menționată. Bineînțeles, întrebarea la care trebuie să medităm cu toții: cum ar funcționa o astfel de practică în sistemul nostru judiciar?

Hotararile CEDO in cauzele impotriva Romaniei - 2012 - Analiza, consecinte, autoritati potential responsabile (volumul VIII)

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Fri, 14 Jun 2013 14:03:00 +0000

Deși lucrarea a fost lansată cu ceva timp în urmă, abia acum mi-a permis timpul să menționez apariția. La acest volum am avut ocazia să mă alătur unei echipe deosebite care a reușit să creeze și să susțină un proiect cu adevărat îndrăzneț: traducerea și rezumarea tuturor hotărârilor pronunțate împotriva României. Mai mult, proiectul inițial a fost extins și în forma unei baze de date și a unei reviste online, ambele sub denumirea de ”Jurisclasor CEDO”.

Mai multe detalii aici.

Vă redau mai jos nota autorilor care au contribuit la acest volum:

In urma numeroaselor condamnari ale Romaniei, in opinia publica s-a transmis cu o siguranta specifica, de catre oamenii politici, presa ori de catre reprezentanti ai autoritatilor publice, ideea ca judecatorii poarta vina exclusiva a acestor condamnari, desigur, in planul cauzalitatii fiind ultima veriga inainte de trimiterea unei cauze pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului. O astfel de opinie se bazeaza pe argumente speculative, iar nu pe o cercetare stiintifica amanuntita.

In aceasta lucrare am urmarit sa rezumam fiecare cauza in care Romania a fost condamnata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sa gasim autoritatile potential responsabile, necrutand in vreun fel puterea judecatoreasca, si sa observam in ce masura acestea s-au conformat si au reactionat concret, dupa pronuntarea hotararilor.
Utilitatea practica a culegerii de jurisprudenta de fata rezida in faptul ca sunt tratate toate hotararile de condamnare pronuntate de Curtea Europeana in cauzele impotriva Romaniei, de la 1 ianuarie 2012 si pana la 31 decembrie 2012, inclusiv cele nepublicate in Monitorul Oficial al Romaniei si cele pentru care nu s-a realizat o traducere neoficiala la care cei interesati sa poata avea acces.

Rezumarea hotararilor si extragerea argumentelor relevante din motivarea Curtii, cu riscul asumat de a afecta - catusi de putin - acuratetea textului original, constituie totusi un avantaj deoarece culegerea permiterea parcurgerea in timp scurt a intregii jurisprudente CEDO si devine instrument util in biblioteca oricarui teoretician sau practician al dreptului, deziderat caruia serveste si modul in care a fost conceputa indexarea dupa cuvinte cheie, cu trimitere la toate cauzele relevante din anul 2010.
Nu in ultimul rand, motivele expuse in analiza fiecarei spete privind autoritatile potential responsabile, desi emana de la autorii culegerii, dar pe baza aprecierilor Curtii Europene, constituie un puntc de reper pentru activitatea celor obligati, in virtutea functiei sau profesiei, sa respecte sau sa garanteze drepturile si libertatile fundamentale ale omului. De aceea, nu a fost omisa nici evolutia dreptului intern, pozitiva sau negativa, autorii indicand - acolo unde au fost identificate -consecintele hotararii, care ar trebui sa foloseasca celor interesati pentru a descoperi remediile interne actuale.
Scopul acestui studiu si metodologia aleasa au plecat tocmai de la o analiza foarte atenta a situatiei de fapt, a motivarii fiecarei hotarari pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, pe fond, pentru a identifica mecanismul care a condus in final la incalcarea dreptului fundamental respectiv.

Astfel, avem la dispozitie, intr-un demers stintific si nepartinitor, o serie de concluzii si date concrete privind condamnarile Romaniei la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Multumim domnului prof. univ. dr. Mihai Sandru, coordonatorul Centrului de Studii de Drept European din cadrul Institutului de Cercetari Juridice al Academiei Romane, care a prefatat prezenta lucrare.

Conferința „Condamnările suferite de România la CEDO în anul 2012. Analize şi perspective”, 24.04.2013‏

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Sun, 14 Apr 2013 06:48:00 +0000

Centrul de Studii de Drept European (CSDE) al Institutului de Cercetări Juridice din cadrul Academiei Române, Asociaţia Magistraţilor Europeni pentru Drepturile Omului (AMEDO), Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, Asociaţia Română de Drept şi Afaceri Europene (ARDAE) şi Editura Universitară organizează, în seria „Cultura dreptului european”, la data de 24 aprilie 2013, ora 14, la sediul Academiei Române din Calea Victoriei nr. 125

Conferinţa

„Condamnările suferite de România la CEDO în anul 2012.

Analize şi perspective”

Cu această ocazie va fi lansat volumul Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României – 2012. Analiză, consecinţe, autorităţi potenţial responsabile (vol.VIII din colecţie), publicat de Editura Universitară, care încununează eforturile depuse în ultimii 5 ani de un colectiv de tineri magistraţi pasionaţi în analiza condamnărilor suferite de România Curtea Europeană a Drepturilor Omului, găsirea autorităţilor potenţial responsabile şi observarea măsurii în care acestea s-au conformat şi au reacţionat concret, după pronunţarea hotărârilor. Utilitatea practică a culegerii de jurisprudenţă de faţă rezidă în faptul că sunt tratate toate hotărârile de condamnare pronunţate de Curtea europeană în cauzele împotriva României, de la 1 ianuarie 2012 şi până la 31 decembrie 2012, inclusiv cele nepublicate în Monitorul Oficial al României şi cele pentru care nu s-a realizat o traducere neoficială la care cei interesaţi să poată avea acces.

AGENDA CONFERINŢEI

13.45 -14.00

Primirea participanţilor

14.00 - 14.05

Deschiderea conferinţei.

Moderator: dl. prof. univ. dr. Mihai Şandru, Academia Română

14.05 - 14.20

Autorităţile potenţial responsabile pentru condamnările suferite de România în anul 2012 – prezentare generală

dl. Dragoş Călin, judecător, Curtea de Apel Bucureşti

14.20 - 14.35

Analiza statistică a hotărârilor de condamnare pronunţate în cauzele împotriva României în perioada 1994-2012. Baza de date JurisClasor CEDO (www.hotararicedo.ro)

dl. Ionuţ Militaru, judecător, Tribunalul Bucureşti

14.35 - 14.55

Apărările formulate de state. Dificultăţile întâmpinate în cauzele împotriva României

d-na Catrinel Brumar, Agentul Guvernamental al României la CEDO

14.55 - 15.10

Condiţiile în care divergenţa jurisprudenţială poate aduce atingere dreptului la un proces echitabil

d-na Alexandra Neagu, judecător, Tribunalul Bucureşti

15.10 - 15.25

Infracţiuni și contravenţii. Principiul non bis in idem în jurisprudenţa recentă a CEDO şi CJUE

dl. Victor Constantinescu, judecător, Judecătoria Alexandria

15.25 - 15.45

Libertatea de exprimare. Obligarea jurnaliştilor la despăgubiri pentru atingeri aduse prin presă reputaţiei altora. Cauza Eon c. Franţei - încălcarea art. 10 din Convenţie prin aplicarea unei amenzi penale pentru infracţiunea de ofensă adusă Preşedintelui Franţei, prin expunerea unei pancarte cu mesajul „casse toi pov’con!”

dl. Vasile Bozeşan, judecător, Judecătoria Alexandria

15.45 - 16.00

Dezbateri

CJUE, Marea Cameră, Cauza C-617/10, Åklagaren c. Hans Åkerberg Fransson–Aplicabilitatea Cartei și interpretarea noțiunii non bis in idem

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Sun, 31 Mar 2013 06:08:00 +0000

Cauza C-617/10, Åklagaren c. Hans Åkerberg Fransson

Situația de fapt

Prin decizia din 24 mai 2007, skatteverket a aplicat domnului Åkerberg Fransson, pentru exercițiul financiar 2004, o taxă suplimentară de 35 542 SEK pentru veniturile din activitatea sa economică, de 4 872 SEK pentru TVA și de 7 138 SEK pentru contribuțiile angajatorului. Ea i‑a aplicat de asemenea, prin aceeași decizie, pentru exercițiul financiar 2005, o taxă suplimentară de 54 240 SEK pentru veniturile din activitatea sa economică, de 3 255 SEK pentru TVA și de 7 172 SEK pentru contribuțiile angajatorului.

Domnul Åkerberg Fransson a fost citat la 9 iunie 2009 pentru a se prezenta în fața Haparanda tingsrätt (Tribunalul Districtului Haparanda), în cadrul unei proceduri pentru infracțiuni fiscale în formă agravată. El era învinuit că, în cuprinsul declarațiilor sale fiscale aferente exercițiilor financiare 2004 și 2005, ar fi furnizat informații inexacte care au expus trezoreria publică unor pierderi ale încasărilor legate de perceperea impozitului pe venit și a taxei pe valoarea adăugată. Decizia de aplicare a unor taxe suplimentare este motivată prin aceleași fapte de fals în declarații ca și cele reținute de Ministerul Public în procedura penală din litigiul principal.

Aplicabilitatea Cartei într-o situați pur internă

În această privință, trebuie amintit că domeniul de aplicare al cartei, în ceea ce privește acțiunea statelor membre, este definit la articolul 51 alineatul (1) din aceasta, potrivit căruia dispozițiile cartei se adresează statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. (par. 19)

În speță, este necesar de la bun început să se sublinieze că sancțiunile fiscale și urmărirea penală care l‑au vizat sau îl vizează pe domnul Åkerberg Fransson sunt legate în parte de neîndeplinirea obligațiilor sale declarative în materie de TVA. (par. 24)

Rezultă de aici că sancțiuni fiscale și urmărirea penală pentru fraudă fiscală precum cele care l‑au vizat sau îl vizează pe învinuitul din litigiul principal din cauza inexactității informațiilor furnizate în materie de TVA constituie o punere în aplicare a articolului 2, a articolului 250 alineatul (1) și a articolului 273 din Directiva 2006/112 (anterior articolele 2 și 22 din A șasea directivă) și a articolului 325 TFUE și, așadar, a dreptului Uniunii în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă. (par. 27)

Faptul că reglementările naționale care servesc drept temei sancțiunilor fiscale și urmăririi penale menționate anterior nu ar fi fost adoptate pentru a transpune Directiva 2006/112 nu poate fi de natură să repună în discuție această concluzie, din moment ce prin aplicarea lor se tinde la sancționarea unei încălcări a dispozițiilor directivei menționate și se urmărește, așadar, punerea în aplicare a obligației impuse de tratat statelor membre de sancționare efectivă a comportamentelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. (par. 28)

Interpretarea elementului bis din non bis in idem

În această privință, trebuie arătat că articolul 50 din cartă nu se opune ca un stat membru să impună, pentru aceleași fapte de nerespectare a obligațiilor declarative în domeniul TVA‑ului, o combinație de sancțiuni fiscale și penale. Astfel, pentru a garanta perceperea integralității încasărilor din TVA și, prin aceasta, protecția intereselor financiare ale Uniunii, statele membre dispun de libertatea de alegere a sancțiunilor aplicabile (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 septembrie 1989, Comisia/Grecia, 68/88, Rec., p. 2965, punctul 24, Hotărârea din 7 decembrie 2000, de Andrade, C‑213/99, Rec., p. I‑11083, punctul 19, și Hotărârea din 16 octombrie 2003, Hannl‑Hofstetter, C‑91/02, Rec., p. I‑12077, punctul 17). Acestea pot, așadar, să îmbrace forma unor sancțiuni administrative, a unor sancțiuni penale sau o combinație a celor două. Doar atunci când sancțiunea fiscală îmbracă un caracter penal în sensul articolului 50 din cartă și este rămasă definitivă, se opune dispoziția menționată ca pentru aceleași fapte să se desfășoare o urmărire penală împotriva aceleiași persoane.

În continuare, trebuie amintit că, în vederea aprecierii naturii penale a sancțiunilor fiscale, sunt pertinente trei criterii. Primul este calificarea juridică a infracțiunii în dreptul intern, al doilea, natura însăși a infracțiunii, iar al treilea, natura și gradul de severitate a sancțiunii pe care persoana în cauză riscă să o suporte (Hotărârea din 5 iunie 2012, Bonda, C‑489/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37). (par. 34-35)

Posibilitatea instanței de a lăsa neaplicată orice dispoziție contrară Cartei

Rezultă că dreptul Uniunii se opune unei practici judiciare care subordonează obligația instanței naționale de a lăsa neaplicată orice dispoziție contrară unui drept fundamental garantat de cartă condiției ca această contrarietate să reiasă cu claritate din textul acestei carte sau din jurisprudența aferentă, din moment ce refuză instanței naționale puterea de a aprecia pe deplin, eventual cu cooperarea Curții, compatibilitatea respectivei dispoziții cu aceeași cartă. (par. 48)

Un strigăt de ajutor

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Sat, 09 Feb 2013 18:29:00 +0000

Numele meu este Dumitrescu Iulius-Cezar si sunt judecator la Curtea de Apel Suceava. In anul 2006 am fost diagnosticat cu o tumora pe creier numita astrocitom fibrilar grad II. Am fost internat si operat de urgenta de catre d-nul Profesor Ciurea la spitalul Bagdasar Arseni din Bucuresti. Am urmat apoi tratament oncologic la Spitalul Fundeni, si anume 27 de sedinte de radioterapie. Timp de 4 ani m-am simtit bine, mi-am reluat serviciul, am sustinut 2 examene de promovare, atat la Tribunalul Suceava cat si la Curtea de Apel Suceava. Viata si-a reluat cursul firesc. Am fost foarte fericit cand am aflat ca sotia mea este insarcinata si ca ne-a binecuvantat Dumnezeu cu un copil.

Dar la scurt timp fericirea mi-a fost umbrita de o veste cumplita: RECIDIVA TUMORALA. A trebuit sa trec din nou prin acelasi calvar, dar de aceasta data s-a adaugat si un tratament de 9 luni de chimioterapie. Rezultatul biopsiei dadea o veste si mai urata, tumora evoluase in grad: Oligoastrocitom anaplazic gr. III. Am reusit sa trec totusi cu ajutorul familiei, prietenilor, colegilor mei si peste aceasta cumpana a vietii. Pe 25 aprilie 2011 mi s-a nascut baietelul meu Tiberiu si de atunci am simtit ca traiesc din nou. …Dar boala nu mi-a dat un ragaz prea lung. Atunci cand copilul meu a implinit un an si 9 luni, in loc sa ma bucur de acest eveniment am primit pentru a 3-a oara o veste cumplita. Aparitia unei noi tumori INOPERABILE, care necesita de urgenta efectuarea unui tratament oncologic performant, tratament ce poate fi efectuat aici in tara doar la Clinica Gral. Tratamentul este foarte costisitor si pe aceasta cale apelez la ajutorul dumneavoastra.

Stimati colegi din toata tara, ajutati-ma va rog sa inving aceasta boala cumplita, sa lupt pentru copilul meu care este viata mea. Ajutati-ma sa fiu sanatos, sa ma bucur de orice clipa petrecuta alaturi de Tiberiu si de sotia mea, sa-mi vad copilul crescand, sa-l duc la scoala, sa-l vad cum devine om.

Pentru cei care doresc sa ma ajute afisez urmatorul cont bancar: RO94BTRL03401213397321XX, deschis pe numele DUMITRESCU IULIUS CEZAR.

Iuliu Cezar DUMITRESCU

Comentariile Codului civil - Mihaela Mîneran–Publicitatea drepturilor, a actelor si a faptelor juridice. Cartea funciara

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Thu, 24 Jan 2013 12:03:00 +0000

Deși intenționam de mai mult timp, nu am reușit să scriu despre două lucrări ale dnei. jud. Mihaela Mîneran, care cred că trebuie menționate.

Trebuie să declar mai înainte de toate că am avut tangențe insuficiente cu domeniul, probabil si pentru ca aprofundarea sistemelor de carte funciară nu se numără printre pasiunile mele.

Cu toate acestea, exigențele unei noi reglementări civile m-au determinat să fiu mai atent la toate aparițiile în acest domeniu, motiv pentru care am cumpărat cartea din seria Comentariile Codului civil „Publicitatea drepturilor, a actelor si a faptelor juridice. Cartea funciara”.

Abordarea din această lucrare consider că este una reușită pentru o persoană care caută răspunsuri rapide și cuprinzătoare. Deși cartea este una de dimensiuni reduse, autoarea a reușit să îmbine cunoștințele teoretice necesare pentru înțelegerea instituțiilor cu practica judiciară a instanțelor naționale.

Cartea poate fi mai mult asimilată unui îndreptar al practicianului, scrisă de către un practician, întrucât lucrarea nu păcătuiește prin explorarea unor probleme care rămân numai în plan teoretic, ci se concentrează pe acele chestiuni care au o puternică înrâurire în practica judiciară.

Autoarea a adăugat primei lucrări, o culegere de practică judiciară comentată, intitulată „Cartea funciară – Jurisprudență comentată și reglementarea din noul Cod Civil”. Hotărârile judecătorești prezentate sunt în mare parte nepublicate și tratează diverse probleme din materie, cum ar fi principiul relativității înscrierilor în cartea funciară, acțiunile în cartea funciară, căile de atac împotriva încheierilor de carte funciară și multe altele. Acolo unde a fost cazul, autoarea a adăugat comentariile sale, deseori pentru a puncta diferențele sau asemănările cu dispozițiile noului Cod Civil.

Ghiurău c. României, Cioinea c. României, Victor Atanasie Stănculescu c. României

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Fri, 18 Jan 2013 08:55:00 +0000

Lipsa unei anchete efective privind relele tratamente aplicate de poliţie şi încălcarea procedurii penale privind aducerea cu mandat la sediul parchetului în vederea ascultării - cauza Ghiurău c. României

Încălcarea art. 3 din Convenţie întrucât autorităţile nu au desfăşurat o anchetă efectivă în privinţa acuzaţiilor reclamantului că a fost supus unor rele tratamente de către poliţişti.

Încălcarea art. 5 par. 1 din Convenţie ca urmare a constatării încălcării procedurii penale privind aducerea cu mandat a reclamantului la parchet în vederea ascultării.

Neîncălcarea art. 5 par. 2 din convenţie, Curtea reţinând că un interval de opt ore până la aducerea la cunoştinţa reclamantului a motivelor privării sale de libertate a respectat cerinţa promptitudinii.

Lipsa accesului la dosarul cauzei la judecarea prelungirii arestării preventive şi încălcarea principiului contradictorialităţii – cauza Cioinea c. României

Încălcarea art. 5 par. 3 şi 4 din Convenţie, deoarece instanţele interne nu au motivat corespunzător prelungirea măsurii arestării preventive, nu au permis apărătorilor reclamantului să studieze dosarul de urmărire penală şi au dispus prelungirea măsurii arestării preventive a reclamantului fără a pune acest lucru în discuţia părţilor.

Absenţa oricărui indiciu de arbitrariu în procedurile naţionale – decizia de inadmisibilitate parţială în cauzele reunite Victor Atanasie Stănculescu c. României şi Mihai Chiţac c. României

Prin decizia de inadmisibilitate parţială din 03 iulie 2012 pronunţată în cauzele reunite Stănculescu c. României (cererea nr. 22555/09) şi Chiţac c. României (cererea nr.42204/09) Curtea a respins, ca inadmisibile, plângerile reclamanţilor privind încălcarea articolelor 6 (par.1,2,3 lit. b şi d), 7, 13, 14 (coroborat cu articolele 6, 7 şi 3) din Convenţie şi a hotărât comunicarea către Guvernul pârât a capătului de cerere referitor la încălcarea art. 6 par.1 privind durata procedurilor judiciare în faţa instanţelor naţionale.

Aplicarea principiului non bis in idem in jurisprudenta europeana si nationala - Curierul Judiciar nr. 10/2012 -

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Sun, 09 Dec 2012 07:33:00 +0000

Prevăzut în mod expres în legislația națională pentru prima data în Regulamentul Organic al Moldovei principiul non bis in idem pune în balanță două drepturi legitime din dreptul procesual penal; pe de o parte există dreptul societății exercitat prin Ministerul Public de a obține condamnarea oricărei persoane care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pe de altă parte există dreptul acuzatului de a ști că procesul penal finalizat nu poate fi repus în discuție.

Într-o exprimare de mare acuratețe juridică, s-a statuat[1] că o justiție care nu ar putea pune niciodată capăt unui conflict nu va avea nici prestigiu față de justițiabili, nici încrederea acestora și nici vreun folos pentru societatea juridicește organizată și chiar pentru dreptatea în sine.

Spre deosebire de alte sisteme de drept[2], principiul non bis in idem nu are o consfințire legală expresă[3] în dreptul român ci este recunoscut ca fiind efectul negativ al autorității de lucru judecat[4]. Totodată, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori este prevăzut în mod expres de către Protocolul nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului la art. 4. De asemenea, garanția mai este prevăzută de către art. 54 din Convenția de Aplicare a Acordului Schengen[5] (CAAS) precum și de art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Fiind într-o permanentă căutare a echilibrului între cele două drepturi, în aplicarea principiul non bis in idem instanțele tind să prefere, pe bună dreptate, restabilirea suprapunerii dintre realitatea faptică și realitatea juridică, sacrificând totodată dreptul acuzatului de a se bucura de liniștea procedurii penale finalizate. Alteori însă, este sacrificat dreptul societății de a obține condamnarea, păstrându-l pe acuzat la adăpostul procesului penal finalizat. Menținerea acestui echilibru precum și incidența dreptului european și convențional generează dificultăți în aplicarea principiului non bis in idem.

Pentru a-și găsi aplicarea principiul non bis in idem, trebuie să existe o primă procedură penală care s-a finalizat printr-o hotărâre de condamnare sau de achitare definitivă a unei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație în materie penală, iar autoritățile să demareze o a doua procedură penală (elementul bis), pentru aceeași faptă (elementul idem)[6] cu privire la aceeași persoană. În această a doua procedură, fie în faza urmăririi penale, fie în faza judecății, acuzatul va putea invoca excepția autorității de lucru judecat, iar Ministerul Public va dispune neînceperea urmăririi penale sau încetarea urmăririi penale iar instanța de judecată va dispune încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. j) C. Proc. Pen. De asemenea, încălcarea principiului non bis in idem poate fi invocată pe calea extraordinară a contestației în anulare în temeiul cazului prevăzut de art. 386 alin. 1 lit. d) C. Proc. Pen.

Puteți citi articolul integral în revista Curierul Judiciar nr. 10/2012

[1] I. Tanoviceanu – Tratat de Drept și Procedură Penală, Ediția a II-a, Vol. V, Editura Curierul Judiciar, 1927, pag. 704

[2] Unde principiul non bis in idem este o garanție constituțională expresă, spre exemplu, Constituția Statelor Unite ale Americii, al V-lea Amendament: […]nor shall any person be subject for the same offense to be twice put in jeopardy of life or limb […]

[3] Noul Cod de Procedură Penală prevede în mod expres la art. 6 că nici o persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.

[4] I. Tanoviceanu, op.cit., pag. 704

[5] Aplicabil și în România potrivit Protocolului 19 privind aquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene

[6] Pentru condițiile de aplicare în dreptul penal român, a se vedea M. Udroiu, O. Predescu – Protecția europeană a drepturilor omului și procesul penal român, Editura C.H. Beck, 2008, pag. 938 - 944

Revista Forumul Judecătorilor nr. 3/2012

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Sat, 10 Nov 2012 11:59:00 +0000

Vă anuntam publicarea numarului 3/2012 al Revistei Forumul Judecatorilor, singura revista editata de judecatorii din Romania.
Reamintim ca orice judecator sau procuror poate colabora, cu articole, materiale etc., urmand pasii indicati pe site-ul revistei -www.forumuljudecatorilor.ro .

Mai jos regasiti cuprinsul acestui numar.

EDITORIAL - Punte peste secole

Nicolae Fleva – Magistratura noastră. Partea a II-a [republicare din România liberă nr. 2870 din 11 martie 1887]

ATITUDINI

Mark Grabowski – Cauzează dificultăţile tehnice de la Curtea Supremă o „neglijenţă în serviciu”? [articol în lb. engleză]

Joanna Shepherd - Cântărind maximizările judecătorilor: Studii juridice empirice, Teoria opţiunii publice şi Comportamentul judiciar [articol în lb. engleză]

Michael H. LeRoy – Produc alegerile partizane ale judecătorilor o justiţie inegală? Despre controlul realizat de tribunale în arbitrajele din conflictele de muncă [articol în lb. engleză]

Alex Kozinski – La o pizza cu Ninó [articol în lb. engleză]

Ann Stewart – Despre egalitatea de gen în justiţia din India [articol în lb. engleză]

STUDII JURIDICE

Ionuţ Militaru - Despre compatibilitatea vânzării silite la licitaţie publică cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Camelia Maria Ilie, Delia Narcisa Theohari - Cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru

Victor Constantinescu - Constatarea împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale direct de către instanța de ultim grad și obligaţia respectării prezumției de nevinovăție

JURISPRUDENȚĂ

Din jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului:

1. Pensiile cadrelor militare. Reforma produsă prin Legea nr. 119/2010 - decizia de inadmisibilitate în cauza Constantin Abăluță și alții c. României(cu notă de Dragoş Călin)

2. Principiul egalităţii armelor şi locul procurorului în sala de judecată. Principiul contradictorialităţii - decizia de inadmisibilitate în cauza Trăilescu c. României (rezumată de Cristina Bunea)

3. Condiţii de audiere şi de detenţie. Legalitatea privării de libertate. Prezumţia de nevinovăţie – decizia de inadmisibilitate în cauza Patriciu c. României (cu notă de Victor Constantinescu)

4. Recursul în interesul legii reglementat de dispoziţiile art. 329 din Codul de procedură civilă reprezintă o cale eficientă de unificare a practicii judiciare naţionale – cauza Albu şi alţii c. României (cu notă de Alexandra Neagu)

5. Taxa de poluare. Efectele jurisprudenţei divergente - decizia de inadmisibilitate în cauzele reunite Coriolan Gabriel Ioviţoni şi alţii c. României(cu notă de Dragoş Călin)

Din jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene:

1. Accesul la documentele Uniunii Europene. Prezumţii generale care se aplică anumitor categorii de documente

2. Libertatea de stabilire. Transformare transfrontalieră a unei societăţi. Refuzul înregistrării în Registrul Comerţului din statul membru gazdă

3. Protecţia consumatorilor. Reglementare a unui stat membru care interzice publicitatea pentru cazinouri situate în alte state dacă nivelul de protecţie legală a jucătorilor în aceste state nu este echivalent celui garantat la nivel naţional

(selecţii şi note de Anamaria Groza)

Din jurisprudența recentă în materia organizării judecătoreşti şi a statutului magistraţilor:

1. Condiţii de detaşare a magistraţilor în cadrul unor instituţii internaţionale. Analiza făcută de C.S.M. în abordarea unei solicitări de detaşare, grefată pe datele statistice privind volumul de activitate şi încărcătura pe judecător,locurile vacante, celelalte detaşări în raport cu cea solicitată, se înscrie în limitele puterii discreţionare conferite de lege.

2. Răspunsul prin care Inspecţia Judiciară comunică petentului că nu s-au constatat fapte sau împrejurări care să impună luarea unor măsuri de competenţa C.S.M. nu reprezintă un act administrativ, ci doar o operaţiune administrativă ce poate fi contestată odată cu rezoluţia de clasare, dată potrivit dispoziţiilor art. 45¹alin. 5 din Legea nr. 317/2004.

3. Admisibilitatea acţiunii în anularea unei părţi din rezoluţia dată de Comisia de disciplină pentru procurori în care se fac referiri critice cu privire la conduita profesională a unui magistrat, chiar dacă soluţia finală de clasare a lucrării nu are efecte directe şi imediate asupra carierei acestuia, în condiţiile în care aspectele reţinute în sarcina procurorului de caz ca fiind o culpă profesională sunt rezultatul exclusiv al „unor menţiuni deficitare şi incomplete din cuprinsul unui registru penal al Parchetului”.

4. Săvârşirea a două infracţiuni intenţionate la regimul circulaţiei pe drumurile publice justifică pierderea bunei reputaţii, în analizarea îndeplinirii acestei condiţii, C.S.M. exercitându-şi dreptul de apreciere cu respectarea principiului legalităţii şi a menţinerii unor standarde ridicate, în raport cu exigentele impuse pentru exercitarea unei funcţii publice în cadrul puterii judecătoreşti, în care încrederea opiniei publice în probitatea şi demnitatea magistraţilor este esenţială.

(selecţii de Paula Coţovanu)

PREZENTĂRI

"La badante di Bucarest". Un roman de Gianni Caria, procuror italian

GREFA VESELĂ

Achitare pentru infracţiunea de ultraj. Lipsa naturii injurioase a termenului argotic „Puişor” (fr. „Poulet” sau var. rom. „Sticlete”) folosit pentru a desemna un agent de poliţie. Etimologia cuvântului îşi are rădăcinile în secolul al XIX-lea, când sergenţii de poliţie au început să poarte chipiu şi cazarma a fost mutată pe vechiul amplasament al pieţei de păsări a Parisului. Cuvântul a intrat în limbajul popular, fără a avea o conotaţie peiorativă

Încălcarea principiului nediscriminării şi a dreptului la viaţă privată prin refuzul acordării concediului parental militarilor de sex masculin - cauza Hulea c. României

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Wed, 17 Oct 2012 15:16:00 +0000

În hotărârea din 2 octombrie 2012 pronunţată în cauza Hulea împotriva României, nedefinitivă (cererea nr. 3341/05), reclamantul s-a plâns de refuzul autorităţilor naţionale de a-i acorda concediu parental pe motiv de apartenenţă la sexul masculin, cu toate că era angajat al armatei.

Rezumatul acestei hotărâri extrem de interesante îl găsiți pe HotărâriCEDO.ro

Extras din sentința de condamnare a lotului Noica-Pillat-Steinhardt

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Sun, 26 Aug 2012 06:36:00 +0000

Noica

VIEW SLIDE SHOW

DOWNLOAD ALL

Sintetizând, lotul Noica-Pillat a fost condamnat pentru redactarea unor lucrări cu caracter ”legionar” dar și pentru răspândirea acestor manuscrise sau a celor redactate de către „legionarii fugari” Emil Cioran și Mircea Eliade. Chiar și simpla participare la întâlnirile organizate de către Noica unde erau citite aceste manuscrise a fost considerată crimă de uneltire contra ordinii sociale.

Crima de uneltire împotriva ordinii sociale era prevăzută de art. 209 Cod Penal și avea următorul conținut: „faptul de a propovădui prin viu grai schimbarea formei democratice de guvernământ a Statului”, „faptul de a face propagandă pentru răsturnarea în mod violent a ordinei sociale existente în Stat”, „faptul de a constitui sau organiza asociaţii secrete cu scopul arătat la alineatul precedent, fie că au ori nu caracter internaţional”, „faptul de a lucra prin mijloace violente, pentru a produce teroare, teamă ori desordine publică, cu scop de a schimba ordinea economică sau socială din România”, „faptul de a intra în legătură cu vreo persoană sau asociaţie cu caracter internaţional din străinătate sau din ţară, în scopul de a primi instrucţiuni sau ajutoare de orice fel pentru pregătirea unei răsturnări a ordinei democratice a statului”, „faptul de a ajuta, în orice mod, o asociaţiune din străinătate sau din ţară, care ar avea de scop să lupte contra ordinei economice sau sociale din România”, „faptul de a se afilia sau deveni membru al vreunei astfel de asociaţii”, „cei care iniţiază, organizează, activează sau participă la organizaţiuni de tip fascist, politice, militare sau paramilitare” şi „cei care, fără a fi membri ai unor astfel de organizaţii, fac propagandă sau întreprind acţiuni în favoarea acelor organizaţiuni, a membrilor lor sau a scopurilor urmărite de ele” (http://www.crimelecomunismului.ro) Potrivit aceleași surse, această infracțiune a fost cea mai răspândită încadrare pentru deținuții politici.

Din perspectiva juristului, sentința de condamnare are un vădit caracter politic, înțesată de aprecieri cum ar fi „activitate dușmănoasă” „conțint legionar” „legături subversive” trimițând rareori la anumite mijloace de probe din dosar.

Sentința de condamnare precum și toate documentele din acest dosar le găsiți în cartea „Prigoana. Documente ale procesului C. Noica, C. Pillat, S. Lazarescu, A. Acterian, Vl. Streinu, Al. Paleologu, N. Steinhardt, T. Enescu, S. Al-George, Al. O. Teodoreanu si altii”

Una dintre cărțile care au stat la baza condamării acestor oameni a fost C. Noica – Povestiri despre om, o carte în care Noica dă o intrepretare inteligibilă lucrării Fenomenologia Spiritului de Hegel.

Să stăm un moment și să reflectăm…pentru scrierea unei cărți sau pentru participarea la un cenaclu să execuți efectiv 6 ani de închisoare.

CJUE, Volksbank România c. ANPC, Contracte de credit cu consumatorii

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Mon, 30 Jul 2012 13:29:00 +0000

Pe data de 12 iulie 2012, CJUE s-a pronunțat în cauza C-602/10 privind pe SC Volksbank România SA şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călăraşi (CJPC)

Pentru o analiză pertinentă a cauzei, vedeți articolulul dnei. Beatrice Andreșan, formator INM, disponibil aici.

Dispozitivul hotărârii:
1) Articolul 22 alineatul (1) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o măsură națională menită să transpună această directivă în dreptul intern să includă în domeniul său de aplicare material contracte de credit, precum cele în discuție în acțiunea principală, având ca obiect acordarea unui credit garantat cu un bun imobil, în pofida faptului că astfel de contracte sunt excluse în mod expres din domeniul de aplicare material al directivei menționate în temeiul articolului 2 alineatul (2) litera (a) din aceasta.

2) Articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o măsură națională menită să transpună această directivă în dreptul intern să definească domeniul său de aplicare temporal astfel încât respectiva măsură să se aplice și unor contracte de credit precum cele în discuție în acțiunea principală, care sunt excluse din domeniul de aplicare material al acestei directive și care erau în derulare la data intrării în vigoare a măsurii naționale menționate.

3) Articolul 22 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o măsură națională menită să transpună această directivă în dreptul intern să impună instituțiilor de credit obligații, care nu sunt prevăzute de directiva menționată, în ceea ce privește tipurile de comisioane pe care acestea le pot percepe în cadrul unor contracte de credit de consum care intră în domeniul de aplicare al respectivei măsuri.

4) Normele din Tratatul FUE în materie de liberă prestare a serviciilor trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții de drept național prin care instituțiilor de credit li se interzice să perceapă anumite comisioane bancare.

5) Articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei norme ce face parte din măsura națională menită să transpună această directivă care, în materie de litigii având ca obiect credite de consum, permite consumatorilor să se adreseze direct unei autorități de protecție a consumatorilor, care, în continuare, poate aplica sancțiuni instituțiilor de credit pentru încălcarea acestei măsuri naționale, fără să aibă obligația de a recurge în prealabil la procedurile de soluționare extrajudiciară prevăzute de legislația națională pentru asemenea litigii.

Modificări substanțiale ale O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România (Rovinieta)

noreply@blogger.com (Victor Constantinescu) — Fri, 27 Jul 2012 13:48:00 +0000

În Monitorul Oficial nr. 509/2012 a fost publicată Legea nr. 144/2012 care aduce modificări substanțiale privind constatarea și sancționarea contravenției de a circula fără a deține o rovinietă valabilă. În esență modificările sunt următoarele:

art. 8 alin. 1 califică această faptă ca fiind o contravenție continuă
sunt abrogate dispozițiile privind aplicarea tarifului de utilizare precum și Anexa 4 care prevedea cuantumul tarifului de utilizare. Ca dispoziție tranzitorie, art.II din Lege prevede că tarifele de utilizare aplicate și contestate în instanță până la data de intrare în vigoare a prezentei legi se anulează.
Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la constatarea contravenției, interval în care nu mai pot fi încheiate alte procese-verbale de constatare a contravenției de a circula pe drumurile publice fără rovinietă valabilă.