Iepuri

Convietuire

2014-01-15T10:46:00.000+02:00

Daca aveti norocul sa treceti pe langa un camp si sa vedeti un grup de iepuri veti observa ca iepurii stau mereu impreuna, de obicei un mascul cu diferite femele. Singurii ce nu ar trebui pusi impreuna sunt masculii, ce sunt deja adulti, pentru ca in perioada de reproducere se pot isca certuri, cateva batai intre ei. In mod normal femelele se inteleg foarte bine intre ele, mai ales in grupurile in care au crescut de cand erau pui, sau masculii cu proprii pui.

In general nu avem nici un fel de probleme, chiar daca se recomanda ca in primele trei zile sa nu fie lasati direct impreuna. Mereu sa fim atenti cum se comporta, in special cel mare, el poate fi problematic, cei mici nu au probleme niciodata, se adapteaza foarte bine, cei mari pentru ca petrec mult timp singuri, mai ales in primele cinci luni devin destul de introvertiti. Daca au stat singuri in cusca si au dus o viata solitara se obisnuiesc sa traiasca singuri, dar pentru a le face companie, nu poate fi o trecere brusca, trebuie sa le dam un timp de adaptare de cel putin trei zile. Cel mai bine este sa ii punem in custi separate, dar una langa alta, pentru a se cunoste dara fara sa se atinga.

Tinand cont de acest sfat va fi usor sa aveti mai multi iepuri.

Deparazitare si vaccinuri

2014-01-15T10:24:00.001+02:00

In viata unui iepure, primul proces sanitar recomandat este deparazitarea. Ei sunt intarcati aproximativ intre primele 30-45 de zile de viata, dar depinde si de tipul intarcarii, de rasa iepurelui. Primul lucru care il facem dupa intarcare este deparazitarea. Este comun ca puii de animale sa aiba paraziti, de exemplu coccidele care sunt cel mai des intalniti paraziti. Majoritatea deparazitantilor pentru iepuri se folosesc sub forma de sirop, pentru ca siropul este usor de administrat si nu necesita o pregatire speciala. Fenbendazolul este deparazitantul cel mai des folosit. Uneori va fi mai dificil sa i-l dati si atunci va trebui sa potriviti seringa in lateral. Niciodata nu i-l dam in fata pentru ca ne vom lovi de dinti iepurelui. Seringa trebuie mereu sa fie putin inclinata, este mult mai usor asa pentru administrarea fluidelor.

Care este pasul doi?

Dupa o saptamana de la deparazitare putem incepe cu protocolul vaccinurilor.

Care sunt vaccinurile ce li se fac iepurilor? Sunt trei tipuri de vaccin impotriva a trei boli importante.

Prima este mixomatoza. Aceasta boala afecteaza ochii iepurilor ajungand cu conjuctivita purulenta ca in final sa orbeasca. A doua boala importanta este boala hemoragica-virala. Aceasta boala le produce hemoragii si pneumonie. Iar al treilea vaccin este impotriva bacteriei pasteurella. Crescatorul trebuie sa stie ce vaccinuri trebuie facute si de cate ori pe an.

Ramane sa avem grija de piele, de urechi si mai ales, un aspect foarte important, de dinti. Regulat trebuie sa i se faca o revizie dentara interna, pentru ca problema comuna este cresterea exagerata a incisivilor si a molarilor, care ajung sa-i raneasca gura, ajungand sa nu mai manance cum trebuie. Este probabil una din cele mai des probleme intalnite.

Inmultirea iepurilor - incrucisari

2014-01-14T12:27:00.000+02:00

Principala problema, daca ii putem spune asa, este tipul de crescatorie. Daca crescatoria este specializata in crearea iepurilor de prasila pentru ca iepurii rezultati sa fie vanduti altor crescatori atunci se vor imperechea doar iepuri din aceeasi rasa. Ideea este de a pastra aceeasi rasa pura. De regula, pentru a evita pierderea evidentei sau eventualele mixturi, o astfel de ferma nu va lucra cu mai mult de patru rase diferite. Riscul la aceasta metoda de inmultire este faptul ca se incearca reproductia in relatii de consangvinitate. Inrudirea iepurilor tine pana la gradul al V-lea. Daca imperecherea se face in conditii de consangvinitate exemplarele rezultate vor avea malformatii sau diverse defecte lucru ce scade valoarea acestora.

Cu toate acestea, cea mai folosita modalitate de imperechere si crestere este prin incrusiare, anume, un mascul de o anumita rasa este imperecheat cu o femela de alta rasa. Cel mai frecvent crescatoriile au ca profil cresterea iepurilor de carne iar pentru asta este nevoie atat de o sporire a productivitatii cat si a calitatii exemplarelor. De cele mai multe ori se alege o rasa medie cu o rasa superioara - pentru a obtine o greutate mai mare pe exemplar, adaptabilitate si rezistenta la boli mai mare sau pentru a obtine o blana mai consistenta.

Mai exista hibridarea, un alt timp de incrucisare. O rasa de iepure domestic, la alegere, este imperecheata cu o specie salbatica cu scopul de a a creste rezistenta iepurelui domestic prin cresterea rezistentei la boli si pentru o productivitate mai mare.

Neozeelandezul alb

2014-01-11T12:50:00.000+02:00

Deşi denumirea ar putea crea ideea că acest iepure provine din Noua Zeelandă ca şi origine, rasa a fost creată în America de către crescătorii de iepuri de pe acest continent. La formarea acestei rase a participat şi uriaşul alb. Acest iepure are un aspect corporal cu forme rotunde, ideal pentru producţia de carne. Dealtfel această rasă se pretează foarte bine la producţia intensivă, astfel în unele crescătorii de tip industrial s-au obţinut chiar 9-10 fătări pe an, însă în condiţii optime de furajare şi întreţinere.

Iepurii din această rasă se maturizează la vârsta de 6 luni, însă iepuroaicele pot fi date la montă chiar la vârsta de 5 luni, fiind una din cele mai precoce rase de iepuri.

Ca şi colorit, blana este de culoare albă, neadmiţându-se fire de păr răzleţe de altă culoare. Ochii sunt de culoare roşie, unghiile sunt incolore. Greutatea maximă este de 5 kg iar cea minimă de 3,5 kg. Urechile sunt purtate în sus şi au o lungime de 10-11 cm. Capul este rotund iar gâtul este bine înfăşurat în muşchi. Crupa este rotunjită şi bine încărcată cu musculatură.

Iepuroaicele sunt bune mame şi duc fără probleme chiar 9 pui, însă se recomandă să fie lăsaţi maxim 7 pui la o iepuroaică pentru nu a o epuiza foarte mult, mai ales dacă se urmăreşte să se obţină cel puţin 5- 6 fătări pe an.

De obicei o iepuroaică fată o medie de 5-7 pui la o fătare, însă sunt cazuri când fată chiar peste 9-10 pui. Puii pot fi înţărcaţi chiar la vârsta de o lună, ei dezvoltându-se foarte repede şi consumând hrană de la vârsta de 20 de zile.

Raportul dintre carne şi oase este de 5,8 : 1, această rasă situându-se în primele locuri din lume la producţia de carne. Este o rasă rezistentă care se dezvoltă armonios chiar dacă nu este furajată cu hrană de cea mai bună calitate, referindu-ne aici la furaje combinate, adaosuri de vitamine, minerale, comparativ cu alte rase de iepuri, în special rasele mari, care au nevoie de un consum ridicat de hrană de foarte bună calitate şi furaje combinate, mai ales tineretul. În condiţiile în care se doreşte a se obţine un maxim de eficienţă (mai ales în crescătoriile de tip industrial), această rasă valorifică excelent furajele combinate depăşind multe rase în ceea ce priveşte sporurile de greutate zilnic realizate.

Neozeelandezul alb se pretează a fi întreţinut pe pardosea realizată din grătare de metal sau plastic, atât adulţii cât şi puii, excepţie făcând masculii de reproducţie care fiind foarte activi si bătând uneori cu picioarele din spate riscă să facă bătături sau să se rănească.

Rase de iepuri crescute in Romania

2014-01-10T11:48:00.000+02:00

In cataloagele de specialitate sunt prezentate peste 100 de rase de iepuri domestici dar in Romania se crescatorii sau orientat doar pe o mica parte dintre acestea.

Rasele de iepuri pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

In primul rand se clasifica dupa greutatea corporala, astfel:

Rase mari: Exemplarele adulte depasesc greutatea de 5Kg, printre rase se enumera - Uriasul Francez, Uriasul Belgian, Berbecul englez, Termond si Uriasul Belgian.
Rase mijlocii: Aceste exemplare ating o greutate de maxim 5Kg, in general aceasta variind intre 3-5Kg, ca rase putem enumera - Californiana, Neozeelandeza, Albastru Vienez si Argintiul francez.
Rase mici: au o greutate cuprinsa intre 2 si 3 Kg iar ca exemplare avem - Olandeza si Havana.
Rase pitice: Cea mai emblematica este rasa Poloneza, exemplarele pitice nu depasesc greutatea de 2Kg.

O alta clasificare se face dupa lungimea firului de par;

Rase cu parul scurt
Rase cu parul mediu
Rase cu parul lung

Cele mai multe persoane care incep sa creasca iepuri se orienteaza pe acele rase mari si mijlocii, rase producatoare de carne. Avantajul acestor rase este evident, dezvoltare rapida si o greutate de peste 5Kg in stadiul adult.

Hranirea corecta a iepurilor

2014-01-10T11:44:00.002+02:00

Iepurii sunt animale erbivore dar asta nu inseamna ca se pot hrani cu orice planta. Unele plante pot avea efecte negative asa ca este necesar sa stim care sunt comestibile pentru acestia si pe care trebuie sa le evitam.

Hranirea iepurilor crescuti in cadrul gospodariilor, in sistem extensiv, se face verdeturi, furaje si cereale.In cazul unui sistem semiintensiv, pe langa hranirea cu nutreturi se va completa si cu suplimente furajere concentrate pentru accelerarea cresterii rozatoarelor. Pentru a evita risipa de hrana, hranirea se va face prin jgheaburi sau in cutiute astfel incat sa nu fie calcata in picioare de catre iepure, in acest caz hrana va deveni improprie consumului.

Ce putem folosi in hranirea iepurilor.

In sistemul de crestere extensiva hranirea iepurilor se poate face in procent de peste 50% cu ierburi in amestec cu lucerna sau trifoi. Ideal este ca furajele verzi sa fie cosite cu o zi inainte pentru a fi usor ofilite atunci cand sunt date iepurelui. in nici un caz iepurele nu va fi hranit cu furaje verzi prafuite, cu pamant sau ude. Trebuie avut grija ca furajele sa nu contina si plante care pot fi toxice. Nutreturile verzi, in special trifoiul si lucerna, au un continut ridicat de substante nutritive si ajuta la o desfasurare normala a digestiei. Se recomanda ca hranirea cu furaje verzi sa se facain raport de minim 40-50% pe timpul verii si chiar mai mult in anotimpul rece.
In anotimpul rece, in lipsa furajelor verzi, hranirea se va face in general cu furaje suculente cum ar fi sfecla furajera. Furajele suculente pot provoca indigestie iar paiele, prin continutul de celuloza, au un efect favorabil asupra starii de sanatate a iepurelui, in special in caz de diaree. Furajele suculente se vor oferi in cantitati mici pentru a evita indigestia.

Iepurii mai pot fi hraniti si cu diferite cereale. Aceasta hrana este folosita in general pe perioada de iarna, cant furajele verzi lipsesc. Hranirea cu cereale ( grau, secara, ovaz, porumb ) se face in raport de 20%. Prin macinarea cerealelor va creste utilizarea digestiva. Nu se vor hrani iepurii cu tarate deoarece are efect laxativ.

Plante strict interzise in hranirea iepurilor

Ceapa, Cartofii ( atat radacina cat si frunzele acestuia ), Rosii ( tulpina ), conifere, parul porcului, cucuta si pepenele.

Generalitati

2014-01-10T11:39:00.001+02:00

Pentru a face cunicultura trebuie in primul rand sa existe pasiune. Ca elemente fizice specifice ale iepurelui se gasesc, in primul rand, urechile lungi si culcate pe spate dar care sunt ridicate la cel mai mic zgomot. Capul iepurelui este ovoidal, ochi sunt mari si de diferite culori in functie de rasa. Una din particularitati ca si specie o reprezinta buza superioara care este despicata pe linia mediana.Daca aveti iepuri sau ati vazut poze cu iepuri , stiti deja : Ca aspect general, facand abstractie de multitudinea de rase, iepurele este inzestrat cu urechi lungi, ascutite la varf si late la baza si culcate pe spate, fiind ridicate la orice zgomot perceput. Corpul este lung cu spatele lat. Membrele posterioare sunt mult mai dezvoltate decat membrele din fata.
O caracteristica specifica rozatoarelor este faptul ca se pot prinde cu ajutorul ghiarelor insa iepurele nu poate face acest lucru. Blana are diferite caracteristici in functie de sezon. Iarna aceasta este deasa in timp ce vara, blana devine mai rara. Culoarea blanii difera in functie de rasa.

Ca rasa ii putem clasifica dupa doua criterii:

1) In functie de greutate, unde pot fi: rase pitice, rase mijlocii si rase mari.
2) In functie de blana, unde pot fi: cu parul lung si cu parul scurt

Fiind o specie domesticita relativ recent, iepurii sunt foarte speriosi si reactioneaza violent la factori externi cum ar fi zgomote necunoscute si puternice, prezenta altor animale sau in urma diferitelor schimbari de mediu. In urma acestor factori perturbatori femelele isi pot devora puii. Nu trebuie sa va speriati pentru ca in general sunt animale care se ataseaza de persoanele care le ingrijesc.
Daca este sanatos si acomodat cu mediul iepurele este jucaus, sperios cu blana fina si curata. Mare atentie pentru ca le place sa roada orice, in principal pentru tocirea incisivilor care cresc continu. Ca durata de viata acestia pot ajunge, in medie, undeva la 10 ani.