Relatii

2014-01-20T19:50:00.000+02:00

TESTE DISTRACTIVE

Daca doresti sa-ti distrezi prietenii si sa descarci tensiunile putin din companie-fa aceste mici teste

I. Scriti cinci animale cu adjective care va trec primele prin minte.

Exemplu: Leu infocat

Apoi le pune-ti aceste intrebari la care sa raspunda cu ceea ce a scris. Prima intrebare si primul raspuns, a doua intrebare-al doilea rasuns scris deja...

Cum esti acasa? (raspuns: leu infocat)
Cum esti in strada?
Cum esti in pat ?
Cum esti la serviciu?
Cum esti in realitate?

II. Scriti cite un rind din cinci cintece, primele ce va trec prin minte. Apoi le puneti aceste intrebari:

1) Ce crede lumea despre tine?

2) Ce crezi tu despre prieteni?

3) Ce gind aveti inainte de casatorie?

4) Sentimentele din prima noapte de dragoste?

5) Ce se intimpla peste 10 ani?

III. Scriti :

1. ce simtiti cind este arsita?

2. ce simtiti cind vedeti un leu?

3. ce simtiti cind vedeti marea?

4. ce simtiti cind serviti o cafea, cum este?

Raspunsurile:

1. Emotiile cind va indragostiti.

2. Emotiile cind sotul incearca sa va domine.

3. Emotiile fata de viitoarea familie.

4. Emotiile si placerea sexuala.

SOMNUL SI VISELE

2014-01-15T23:22:00.000+02:00

SOMNUL SI VISELE

"Visele ne protejează de amintirile dureroase"

Un aspect al vietii psihice care a fost pus pentru prima data in valoare de psihanaliza este reprezentat prin analiza viselor. Cel care a demonstrat marea valoare a visului in interpretarea vietii psihice prin continutul inconstientului a fost S. Freud in cartea sa ,,Traumdeutung”, aparuta in 1899. Ideea a fost imediat acceptata de psihanaliza si „interpretarea viselor’” a devenit o parte componenta importanta si o tehnica curenta atat in investigarea psihanalitica, cat si in psihoterapie.

Cel care a preluat de la S. Freud ,,analiza viselor” si a dezvoltat-o in raport cu continutul arhetipal al inconstientului a fost C. G. Jung, subliniind astfel, inca o data, relatia visului atat cu inconstientul personal cit si cu inconstientul colectiv si deosebind doua categorii de vise: vise minore,in relatie cu continutul inconstientului individual si vise majore, in relatie cu inconstientul colectiv.

Visul este un fenomen care apare in cursul somnului, motiv pentru care majoritatea specialistilor trateaza aceste aspecte impreuna. Vom analiza, prin urmare, in ordine succesiva, somnul si visele.

SOMNUL SI VIATA PSIHICA

B. Kretschmer pleaca in explicarea naturii somnului de а analiza modului de organizare a vietii sufletesti. Pentru autorul citat, sufletul reprezinta experienta interna, directa si imediata a unei persoane. Aceasta experienta interna si imediata este diferentiata prin doi poli: Eul si lumea externa.

Tot ceea ce reprezinta experienta interioare sau Eul este un produs al actiunii reciproce care se exercita intre „Eu” si ,,Lume”, sustine R.. Guardini. Acest raport este reprezentat prin urmatoarele aspecte: procesul de perceptie a lumii de catre Eu; procesul de exteriorizare si expresie a Eului in lumea externa.

In cadrul acestei relatii, afectivitatea are un rol important, ea reprezentand o atitudine reactiva a Eului fata de lume.

Analizand natura proceselor psihice, E. Kretschmer distinge doua grupe principale, si anume: procesele psihice constiente (constiinta) si procesele psihice inconstiente sau hipnotice (visul, starea de hipnoza, starile crepusculare, isteria, tulburarile intelectuale din cursul schizofreniei). Acest autor mentioneaza ca din punct de vedere cronobiologic, inconstientul este cel care apare primul, pe cind constientul este instanta psihica supraadaugata primului.

Somnul este manifestarea prin care organismul da satisfactie nevoii de repaus a individului. Somnul natural este considerat a fi un mod periodic de restaurare psihica indispensabil, si care se desfasoara dupa un ritm cotidian.

Un somn calm, egal ca desfasurare si durata in timp, corespunde la reducerea cea mai completa a tensiunilor intrapsihice ale persoanei. In timpul somnului se realizeaza o stare de relaxare psihica si somatica, cu efecte restauratoare.

In sfera psihanalizei, S. Freud considera somnul ca pe ,,o intoarcere la viata prenatala”, creandu-se in felul acesta conditii similare acelui tip de existenta reprezentata prin caldura, intuneric, izolare, absenta excitatiilor externe, sentimentul de protectie.

Somnul apare si ca o atitudine de aparare impotriva unei realitati neplacute sau a unei tensiuni intrapsihice penibile pentru individ.

Din punct de vedere neuropsihologic, somnul este de doua feluri: somnul lent si somnul paradoxal. Fiecare dintre acestea au caracteristici si o dinamica proprie.

Somnul lent corespunde starii de adormit, cu imobilitate si relaxare musculara, respiratie calma si regulata. Din punct de vedere E.E.G. se descriu cinci stadii la acest tip de somn: stadiul A,caracterizat prin rarirea undelor alpha pe traseul E.E.G.; stadiul B, caracterizat prin scaderea voltajului traseului E.E.G.; stadiul C, caracterizat prin aparitia pe E.E.G. a unor virfuri de unde ample si a complexelor Kapa (unde mari negative, lente si elemente polifazice); stadiile D si E, caracteristice fazei de somn profundat cu unde mari si regulate pe E.E.G.

Somnul paradoxal apare la un interval de 10 minute de la adormirea individului si el se repeta de 3—6 ori pe noapte. Aceasta perioada a somnului consta din urmatoarele tipuri de manifestari: miscari globale ale corpului; miscari rapide ale globilor oculari sau faza R.E.M. (rapid eyes movements); neregularitatea ritmurilor cardiace si respiratorii.

Caracteristica somnului este reversibilitatea sa, spre deosebire de starile de stupoare sau starile comatoase.

In timpul desfasurarii somnului se produce un fenomen psihologic extrem de complex si interesant, cu o mare valoare in viata psihica a individului, reprezentat prin vis. Vom face in continuare o analiza a visului, atat din punct de vedere psihologic, cat mai ales psihanalitic.

VISUL

Visul nu este un fenomen psihic izolat. El face parte dintr-un ansamblu de experiente sufletesti intime traite de persoana umana. H. Schultz-Hencke apreciaza ca ,,nu putem intelege majoritatea viselor decit apelind la regulile generale ale experientelor traite care fac parte din antropologia psihologica”. Intrucit omul si experientele sale apartin antropologiei psihologice. ,,studiul viselor trebuie bazat pe o anumita conceptie despre om” sustine el.

Elementul central al experientelor traite de individ il reprezinta ,,pulsiunile”, motiv pentru care ele vor constitui factorul central al tematicii si al dinamicii viselor. Visul ne apare ca o experienta psihologica legata in primul rind de satisfacerea pulsiunilor individuale.

Prin natura sa incarcata de mister, prin continutul sau insorit, visul a exercitat o atractie puternica asupra omului, fascinandu-l si nelinistindu-l totodata.

Considerate ca ,,fiind trimise de zei” Homer se credea ca visele au virtuti oraculare, prin care divinitatea ,,anunta” omenirea sau o ,,avertiza” asupra unor viitoare situatii la care trebuie sa se astepte. Istoria culturii este plina de exemple de vise celebre legate de evenimente istorice, sociale, religioase. In cultura, visul este considerat ca un fel de ,,experienta paralela” cu cea a vietii cotidiene, careia trebuie sa i se acorde o importanta deosebita, intrucat el fie corecteaza, fie previne situatii actuale sau viitoare. Asemenea exemple sunt intalnite in Biblie, in Iliada etc. Nu vom insista mai mult deocamdata asupra acestor aspecte, tinind de antropologia culturala si psihologica, dar asupra lor vom reveni.

A. Porot defineste visul ca fiind ,,fenomenul psihologic care apare in timpul somnului, constituit dintr-o serie de imagini a caror desfasurare constituie o situatie dramatica mai mult sau mai putin completa si coerenta”.

Pentru S. Freud ,,visul este, in viata mintala a fiintelor normale, un fenomen obisnuit”. Visele pot fi confuze, ininteligibile, chiar absurde, uneori in contradictie flagranta cu realitatea. Cu toate acestea, individul este inclinat ca sa admita visului calitatea de realitate obiectiva. Acest fapt se datoreaza naturii speciale a visului care reprezinta o experienta sufleteasca deosebit de acuta, de vie si de intens traita de individ.

Ca si S. Freud, C. G. Jung considera visele ca fiind ,,o autoreprezentare a proceselor inconstientului, pe care trebuie sa le consideram. de fiecare data, ca pe o compensare a starii constientului, raportandu-le la o situatie existentiala anterioara si particulara a vietii celui care viseaza”.

Vorbind despre vise, S. Freud afirma ca acestea reprezinta ,,calea regala” de sublimare a pulsiunilor refulate ale inconstientului unei persoane, prin care situatii conflictuale sunt rezolvate intr-o maniera ,,deturnata”.

C. G. Jung leaga atat travaliul oniric cit si continutul viselor de ,,temele arhetipale” ale sferei inconstientului, care sunt exteriorizate in cursul viselor sub forma de imagini si simboluri. Pentru el arhetipurile reprezinta ,,materialul” din care se construiesc scenele din cursul visului.

Considerand ca visele isi au originea in inconstient, C. C. Jung distinge doua categorii de vise, si anume:

a) Vise net conturate, bogate in detalii si care se raporteaza la o problema strict individuala a individului. Acestea sunt ,,visele mici” si ele isi au originea in sfera personala si subiectiva a inconstientului personal.

b) Vise mai putin clare, cu detalii mai sterse, sau chiar lipsite de detalii, reprezentand simple imagini in raport cu marile probleme ale lumii si ale vietii. Acestea sunt ,,visele mari” si ele isi au originea in sfera colectiva si obiectiva a inconstientului colectiv.

Orice vis are un rol compensator pentru individ. In cazul ,,viselor mici”, compensarea consta intr-o mai buna adaptare a individului la problemele sale cotidiene. In cazul „viselor mari”, se dau raspunsuri la unele probleme tipic suprapersonale, cu caracter universal uman, care framanta individul. Acest din urma caz este exemplificat prin visele profetice din Biblie s.a. In cazul viselor profetice este pusa in actiune functia transcendenta, cu ajutorul careia individul gaseste solutii generale la o realitate tensionata, conflictuala sau inchise pe care este chemat sa o rezolve. Este cazul visului regelui Nabucodonosor cu ,,cele sapte vaci grase si cele sapte vaci slabe”.

H. Schultz-Hencke merge mai departe cu analiza si interpretarea viselor, afirmind ca de fapt existenta visului pune in discutie, in sfera vietii psihice, doua forme de experienta sufleteasca, si anume: experienta constiintei sau ,,viata Eului” si experienta visului sau ,”viata inconstientului”. Este un fapt cert: intre constiinta clara si starea de vis exista un paralelism absolut, pe care H. Schultz-Hencke il considera ca pe o „dubla imagine” in oglinda. Una se reflecta in cealalta. Aceasta observatie este extrem de interesanta, intrucit pune in evidenta aspecte functionale si caracteristici de complementaritate intre constient si inconstient sau intre Eu si Sine. In virtutea acestei teze, constiinta si visul se completeaza reciproc, nici una, nici alta neputind functiona singura sau separat. Aceasta vine ca sa completeze si sa intareasca teza psihanalitica referitoare la vis considerat ca ,,un fragment al trairii umane”. Viata persoanei lipsita de vis ar fi incompleta, poate chiar imposibila.

Stabilind aceste aspecte, H. Schultz-Hencke atribuie visului urmatoarele functii:

a) retrairea amintirilor ,,uitate” de individ ca pulsiuni refulate;

b) aducerea in sfera Eului a pulsiunilor refulate si prin aceasta favorizarea unei ,,descarcari” a tensiunii psihice a inconstientului;

c) stimularea productiilor imaginatiei;

d) oferirea unor solutii compensatorii in situatiile conflictuale, cu caracter dramatic, ale vietii individuale;

e) intilnirea individului cu transcendentul, cu metafizica, respectiv luarea la cunostinta a continutului arhetipal al inconstientului colectiv;

f) trairea plenara, libera, a universului afectiv uman;

g) sublimarea unor situatii speciale ale vietii sau a unor tendinte individuale;

h) rezolvarea unor relatii interumane in plan imaginar;

i) contribuie la maturizarea individului.

STRUCTURA VISULUI

Orice vis este constituit. din ,,imagini” care sunt reunite in ,,scenarii” de complexitate diferita, in raport cu tematica lor de referinta. Acest continut al viselor este compus din doua elemente, si anume:

1. Continutul manifest, reprezentat prin imaginile onirice propriu-zise, asa cum se infatiseaza ele persoanei care viseaza;

2. Continutul latent, cu caracter simbolic, reprezentind semnificatia continutului manifest, al sensului ,,imaginilor” din cursul visului si care este in relatie direct inteligibila cu motivele care stau la baza lor.

Imaginile onirice provin prin transformarea figurativ-simbolica a continutului latent al visului (pulsiuni refulate, complexe ideo-afective, arhetipuri, situatii conflictuale, simptome nevrotice etc.), iar procesul prin care acestea se transforma in continut manifest se numeste travaliul oniric.

Pentru C. G. Jung, sursa continutului latent al viselor il reprezinta „temele arhetipale” sau „complexele individului”. Pornind de la aceste date, C. G. Jung distinge cele doua forme de vise amintite mai sus: „visele mici” si ,,visele mari”.

Travaliul oniric consta in transformarile continutului latent in continut manifest sau in imagini onirice. Acest mecanism psihologic se realizeaza printr-o „colaborare inconstienta a gandirii preconstiente” (S. Freud). Mecanismele care participa la realizarea acestui proces sunt. dupa S. Freud, urmatoarele:

a) condensarea—aglutinarea, care consta in formarea unor imagini noi din elementele disparate oferite de experienta anterioara a individului.

b) deplasarea consta in transferul unei incarcaturi afective a unui obiect catre un alt obiect de substitutie, sau deplasarea sensului obiectului primar catre un altul;

e) dramatizarea consta in formarea unor idei abstracte printr-o imagine cu o mare incarcatura afectiva; imagine care are ca rol ,,transportarea” tensiunii intrapsihice din inconstient in afara acestuia;

d) simbolizarea consta in extragerea esentialului si in redarea sau reprezentarea schematica sau stilizata a imaginilor onirice;

e) neomorfizarea consta in crearea unor imagini simbolice noi, neobisnuite, ironic, fabuloase sau terifiante, inexistente in realitate dar care sa exprime formal-concret sensurile noi pe care le exprima starile de tensiune conflictuala ale inconstientului intr-o maniera alegoric—simbolica.

Pe considerentele mai sus mentionate, unii autori au emis teza conform careia visul si continutul acestuia se pot ,,apropia” din punct de vedere tematic de delir si de continutul gindirii delirante, ambele constituind o realitate diferita de cea a lumii obiective externe, concrete. Este incontestabil faptul ca atat visul cat si delirul sunt expresia unei realitati sufletesti diferita de cea externa. Nu trebuie insa identificate aceste doua forme de experiente subiective sufletesti. La baza visului stau pulsiunile, complexele si arhetipurile inconstientului, pe cind delirul are la originea sa o alterare a aparatului logic al gandirii in planul organizarii sale aparent formale si motivatia unui continut latent date de o transformare a personalitatii individului de factura patologica.

"Visele ne stimulează creativitatea"

SEMNIFICATIA SI INTERPRETAREA VISELOR

S. Freud spune ca ,,orice vis in curs de formare impune, cu concursul inconstientului, ceva anume din partea Eului. Ceea ce remarca visul este fie satisfacerea unei pulsiuni, fie lichidarea unui conflict, inlaturarea unei indoieli, realizarea unui proiect etc.”. Interpretarea viselor in psihanaliza se face dupa mai multe tehnici, fiecare exprimand o anumita conceptie referitoare la ideea despre om si suflet. Ne vom referi in continuare la doua dintre metode: metoda lui Freud si metoda lui Jung.

1. Metoda lui S. Freud

Metoda lui S. Freud de interpretare a viselor consta in descifrarea semnificatiei continutului latent, cu caracter simbolic al visului, prin metoda ,,liberei asociatii” de catre subiect, condus de psihanalist. In sensul acesta ,,continutul manifest” al visului apare ca un veritabil limbaj purtator de sens. Sensul acesta este cel care, luind forma ,,continutului latent”, cuprinde conflicte, dorinte, tendinte refulate, stari complexuale, simptome nevrotice etc.

2. Metoda lui C. G. Jung

Pentru C. G. Jung, visul este o forma particulara de ,,Gestalt', o totalitate, mai mult sau mai putin complet realizata, analoaga unei drame. Din acest motiv se poate decupa visul in elementele sale componente, grupindu-le in ,,scenarii' dupa schema unei drame clasice. In sensul acesta, C. G. Jung distinge urmatoarele parti ale visului:
a) expunerea actiunii;
b) personajele;
c) climatul actiunii sau ,,intriga';
d) liza sau solutia actiunii onirice.

Toate aceste elemente ale dramei onirice se desfasoara extrem de rapid si ele impun o observatie si o atentie deosebite din partea analistului.

In raport cu continutul lor tematic, visele pot fi de mai multe feluri, atit cele mici, individuale, cit si cele mari, universale. In sensul acesta am preferat sa deosebim urmatoarele:

a) visele compensatorii, care prin desfasurarea lor ,,refac' o situatie dezagreabila sau chiar o experienta esuata din viata individului, prin aportul unei ,,reparatii compensatorii'.

b) visele conflictuale sunt. visele care au o tematica conflictuala legata de situatii de viata ale individului care-l pun in imposibilitatea de a se manifesta liber, sau care, dimpotriva, readuc in prim plan conflicte pe care acesta nu Ie poate rezolva si care-l domina.

c) visele penibile, cu caracter anxios, contrare modului de a gindi si de a actiona ale individului, in special in plan moral. Ele sunt legate de situatiile conflictuale care au generat stari complexuale, in special de interioritate sau de culpabilitate;

d) cosmarele sunt vise terifiante, cu o puternica incarcatura anxioasa, agresivitate si pericol, torturind persoana, in special legate de trairi anterioare sau de situatii de amenintare, primejdie, catastrofa;

e) visele absurde sunt vise aparent inexplicabile, de o incarcatura simbolica extrem de complexa si greu de descifrat, legate de experiente personale speciale ale bolnavului psihic sau ale unor persoane cu tulburari clinice latente;

f) visele profetice sunt visele cu caracter de ,,premonitie', care au la baza lor materialul arhetipal care este depozitat in sfera inconstientului colectiv si care redau intr-o forma simbolica deosebit de complexa framintarile individului, sau ale grupului social al acestuia, fiind legate de o problematica super-individuala.

Toate visele, indiferent de forma lor au rolul de a satisface Eul individual si de a descarca Inconstientul de tensiunea pulsiunilor sale acumulate, intr-o forma sublimata.

Exemplu: I.M., barbat de 35 de ani, cu nivel cultural mediu, topograf intr-o intreprindere miniera, este internat, pentru alcoolism cronic. Bolnavul acuza cefalee, insomnii, stare permanenta de anxietata, neliniste interioara sub forma unor cenestopatii difuze, somn nelinistit populat cu cosmare. Talentat la desen, bolnavul a reprodus, in cursul spitalizarii, mai multe din visele sale.Acestea redau intr-o forma simbolica continutul conflictual legat de starea clinica actuala a bolnavului.

Visul intitulat de bolnav ,,Dezastrul' reda, cu o mare incarcatura anxioasa, frica acestuia de alcool si pericolul iminent la care este expus. Visul se desfasoara in doua secvente. Prima secventa il infatiseaza pe bolnav in interiorul casei sale, amenintat de ,,obiectele' care simbolizeaza consumul de alcool (canile), de care acesta se apara ,,acoperindu-si ochii'. A doua secventa exprima sfarsitul inevitabil al acestei experiente patologice: moartea.

In cazul acestui bolnav visele au caracterul unor cosmare al caror obiect este absolut clar exprimat ca prezenta si de-al carui pericol bolnavul este terorizat : consumul de alcool.

In analiza viselor, specialistii noteaza o anumita organizare secventiala, acestea desfasurandu-se sub forma unor ,,scenarii onirice' succesive, adesea cu un caracter aparent absurd, irational, fara o legatura inteligibila intre ele. Acest aspect se discuta in raport cu gindirea logica. De fapt, visele reproduc, in mod secvential, conflictele inconstiente ale bolnavului, tendintele acestuia, frustrari, complexe, dar si elementele compensatorii. Acestea se pot vedea din urmatoarele exemple.

E.C., femeie de 33 de ani, licentiata in filologie, este internata pentru tulburari nevrotice aparute in urma unor grave conflicte conjugale cu sotul acesteia. Se noteaza in tabloul clinic al bolnavei o stare de nesiguranta de sine, tensiune anxioasa, sentimentul nerealizarii si al esecului in viata de familie, lipsa de protectie, izolare. Aceste aspecte se regasesc in visele sale ,,Pana-Alba'' si ,,Pescuitul cu pisica'.

Visul ,,Pana-Alba'' este imaginea simbolica a nevoii de protectie din partea unui partener ideal. Bolnava relateaza astfel visul: ,,Mergeam pe potecile unei paduri cu vegetatie luxurianta. Simteam ca ne paste un pericol. Deodata, din departare, au inceput tam-tam-urile si atunci am stiut ca sunt Pieile-Rosii. Dintr-un desis a aparut un barbat frumos, impodobit cu pene multicolore in jurul capului, cu arcul in mana si care, cu voce joasa, a spus ca el este ,,Pana-Alba' si vrea sa ma ajute. A indicat un fel de cabana in care m-am refugiat. Nu aveam arme si cum pe masa erau niste carti de joc am avut ideea confectionarii unor arme. Am taiat fasii numai popii, am impaturit fasiile taiate si cu ajutorul unor elastice am facut un fel de prastie. Prin obloanele trase vedeam cum razboinicii se apropie si am inceput sa trag cu prastia. Cel care era lovit in frunte cadea mort. S-a ordonat retragerea. Am plecat de la cabana cu convingerea ca nu-l voi mai vedea pe Pana-Alba. Mi s-a spus ca a cazut eroic, strapuns de o sageata in inima'.

Visul are numeroase simboluri:

a) Potecile unei paduri cu vegetatie luxurianta = viata bolnavei;

b) ne paste un pericol = nesiguranta si insatisfactia vietii;

c) Pana-Alba = imaginea idealizata a barbatului catre care aspira;

d) cabana = simbolul sigurantei oferit de ,,salvatorul' Pana-Alba;

e) cartile de joc = solutia salvarii, a norocului;

f) prastia = transferul propriilor probleme asupra adversarului;

g) sageata si moartea lui Pana-Alba = sacrificarea salvatorului.

M.V., femeia de 30 de ani, desenator tehnic cu nivel cultural mediu, prezinta importante tulburari nevrotice legate de o situatie oedipiana, nerezolvata. Foarte atasata in copilarie de tatal sau. Mama era deosebit de severa, o batea adesea, iar tatal o ocrotea simtindu-l adesea ,,ca pe un complice'. Idealul sau masculin se raporteaza la imaginea tatalui. Pentru M.V., sotul ideal este ,,Un om superior, de la care am ceva de invatat. El trebuie sa fie ceva care sa semene a parinte-prieten-sot, sa fie linistit, echilibrat, tandru'.

Tulburarile nevrotice apar la scurta vreme dupa casatorie si sunt legate de conflicte de ordin emotional-afectiv, brutalizari fizice, Iegaturi extraconjugale ale sotului. Apare o stare de anxietate, frigiditate, repulsie fata de sotul sau. Incepe ,,o legatura sentimentala cu un coleg'' care ,,ii aminteste de persoana tatalui sau'. Aceste aspecte apar in cateva din visele bolnavei, pe care Ie redam in continuare.

,,L-am visat pe tatal meu, care este decedat. Eram tare suparata, atit de suparata incit daca m-ar fi intrebat daca vreau sa mor i-as fi raspuns bucuroasa ca da. M-am gandit mult la tatal meu care, daca traia si era sanatos, viata mea ar fi decurs cu tolul altfel. L-am visat ca a venit la mine si s-a asezat pe marginea patului. Era tare trist. Ma privea cu multa duiosie si afectiune. Intrebindu-l ce doreste, mi-a cerut un pahar cu bere, apoi s-a culcat langa mine in pat si m-a imbratisat'.

Visul este o scena simbolica de regresiune legata de o situatie oedipiana nerezolvata a bolnavului, declansata de conflictele conjugale cu sotul sau si ,,reintoarcerea' compensatorie la persoana tatalui.

Al doilea vis al bolnavei este in relatie directa cu conflictele sale de ordin conjugal, asa cum se poate vedea in continuare.

,,Treceam un riu foarte lat peste un pod. Am ajuns la o casa necunoscuta, unde era un copil bolnav. Mi-a venit atunci ideea sa merg la o baba care stia sa ghiceasca sa o intreb daca mai erau sanse de salvare, daca va trai acest copil. Am primit urmatorul raspuns: Cum iti gasesti timp sa alergi sa te interesezi de toti, dar pentru tine nu gasesti timp niciodata? Gasesti ca esti prea fericita? De sotul dumitale nu vei scapa niciodata. Fii mai egoista si cauta sa-ti aranjezi singura fericirea in viata'.

Tematica simbolica a visului este clara.

a. riul, podul = simbolul drumului in viata;

b.casa necunoscuta = simbolul familiei sale pe care o refuza;

c. copilul bolnav = simbolizeaza situatia conflictuala din propria sa casa, respectiv familia sa;

d.baba care ghiceste =simbolul Supra-Eului si al cenzurii, dar si al unui ,,alter-Ego' care se revolta fata de atitudinea bolnavei de acceptare a propriilor situatii conflictuale;

e. fii mai egoista = compensarea conflictelor prin intarirea propriului Eu.

Se poate vedea din cazurile mai sus prezentate ca analiza viselor este de o importanta majora in ceea ce priveste cunoasterea personalitatii

Analiza viselor constituie, in mod incontestabil, calea de acces cea mai directa, cea mai bogata si mai sigura in rezultate, legat de investigarea inconstientului, a continutului conflictual , la care face apel psihanaliza.

"Pentru a-ti aminti ce ai visat, dupa trezire nu deschide ochii dar incearca sa-ti amintesti"

E.E.G-ECHIPAMENT MEDICAL CE MASOARA ACTIVITATEA CREERULUI.

Limbajul corpului-Încrucisarea partiala a bratului, ca bariera de protectie

2012-02-16T18:01:00.001+02:00

Figura 1. Da mina cu sine însusi

Figura 2 . Bariera partiala a bratului

Gestul complet de încrucisare a bratelor este uneori prea batator la ochi pentru a fi folosit, deoarece arata celorlalti ca ne e teama. De aceea, din cind în cind, îl înlocuim cu o versiune mai subtila - încrucisarea partiala a bratului, cind unul din brate este asezat de-a curmezisul trupului, atingind sau prinzind celalalt brat, formind o bariera de protectie, dupa cum se vede în Figura 1.

Bariera partiala a bratului poate fi observata adesea la întruniri, unde o persoana poale fi total necunoscuta celorlalti sau sa fie lipsita de încredere în fortele proprii. O alta versiune raspindita a barierei partiale a bratului este aceea cind apucam cu o mina cealalta mina (Figura 2). Acest gest este folosit în general de cei care stau în fata unei multimi, pentru a primi o distinctie sau a rosti o cuvintare. Desmond Morris spunea ca acest gest face posibila retrairea de catre individ a sigurantei emotionale încercate în copilarie cind parintii nostri ne tineau de mina în împrejurari periculoase.

Gesturi mascate de încrucisare a bratelor

Gesturile mascate de încrucisare a bratelor sunt gesturi de un rafinament deosebit pe care le folosesc cei expusi în permanenta privirilor celorlalti. Este vorba de politicieni, comercianti, prezentatori de la televiziune si altii, care nu doresc ca auditoriul sa descopere lipsa lor de siguranta sau faptul ca sunt nervosi. Asemanam tuturor gesturilor de încrucisare a bratelor în cazul gesturilor mascate un brat este asezat de-a curmezisul trupului pentru a apuca celalalt brat dar în loc de acesta mana atinge sau apuca doar poseta, bratara, ceasul sau o alta încapere, aranjindu-si mansetele.

Figura 4. Poseta ca bariera de protectie

Figura 3. Nervozitate mascat
Dupa ce aceasta moda a trecut, barbatii au început sa-si aranjeze cureaua de la ceas, sa-si verifice continutul portofelului, sa-si frece miinile, sa se joace cu butonii de manseta sau sa foloseasca orice alt gest care le-ar permite sa încruciseze bratele înaintea trupului lor. în orice caz, pentru un observator experimentat aceste gesturi nu reprezinta altceva decit o dezvaluire involuntara, deoarece prin ele nu se ating scopuri reale, exceptind încercarea de a ascunde nervozitatea. Aceste gesturi pot fi observate peste tot unde oamenii trec pe linga grupuri de spectatori, ca în cazul tinarului care traverseaza o sala pentru a invita la dans o tinara femeie sau care strabate o întreaga încapere pentru a primi o distinctie.

La femei, gesturile mascate de folosire a bratelor ca bariera de protectie sunt mai putin vizibile, deoarece, atunci cind devin nesigure, ele pot apuca niste obiecte ca poseta, portmoneul sau altele (figura 4). Una din cele mai des folosite versiuni este apucarea paharului cu bere sau vin cu amindoua miinile. Ne-a trecut vreodata prin minte ca pentru a tine un pahar de vin este nevoie doar de o singura mina?

Figura 4. Buchetul de flori o singura mina?

Utilizarea ambelor miini face posibila, pentru persoana nervoasa, formarea unei bariere a bratelor aproape insesizabila. Dupa cum am constatat, oamenii folosesc semnalele mascate ale bratelor-bariere în multe împrejurari, si aproape toti recurgem la ele. Gesturi de mascare a barierei de protectie sunt folosite si de multe personalitati cunoscute ale vietii sociale, în situatii tensionate si, de regula, fara ca ele sa-si dea seama.

E foarte important sa ne putem contola si folosi gesturile in favoarea noastra.

Cum sa mentii o casnicie

2012-01-24T22:09:00.000+02:00

Te hotarasti sa faci pasul cel mare si promiti sa fii alaturi de persoana iubita la bine si la rau, dar dupa citiva ani de casnicie te lovesti de plictiseala in cuplu, relatia devine platonica si incepi sa iti vezi partenerul mai degraba ca un amic.

Sunt totusi citeva lucruri simple pe care le poti face pentru a rupe monotonia si a reaprinde scinteia in relatia ta. Citeva indrumari folositoare in acest sens:

Implica-te in activitati inedite

Este important sa iti pastrezi obiceiul de a merge macar o data pe saptamina la restaurant si de a te bucura alaturi de sotul tau de o cina romantica. Dar dupa citiva ani, aceasta experienta s-ar putea sa isi piarda din intensitate.

Acum este momentul, potrivit sa incerci lucruri noi sau pe care nu le-ai mai facut de cind erati studenti. Mergi cu cortul, organizeaza excursii pe trasee montane, mergeti la un curs de gatit impreuna sau intr-un parc de distractii.

Prin aceste activitati inedite, creierul tau se va umple cu dopamina, o substanta ce iti imbunatateste starea de spirit. "Daca partenerul tau este cu tine in aceste momente, sentimentele pozitive se vor indrepta catre el", afirma Aron.

Nu uita sa rizi la glumele partenerului

Intr-un studiu efectuat recent, 52 de cupluri au fost intrebate despre amintirile legate de clipele haioase traite impreuna si separat. Cei care isi aminteau mai multe clipe vesele in cuplu erau si cei mai sudati ca relatie.

Cind sotii rid unul la glumele celuilalt, inseamna ca sunt de acord cu opiniile celuilalt si asta intareste relatia. Ca sa nu mai spunem ca amintirile vor fi dintre cele mai placute.

Arata-te in permanenta interesata de problemele partenerului

"Cum a fost ziua de azi pentru tine, iubitule?" Suna a cliseu, mai ales dupa multi ani de casatorie, dar nu renunta niciodata la aceasta intrebare. Nu ai idee cita apropiere creeaza intre soti si cit de mult va aprecia partenerul interesul tau fata de problemele lui. Mai mult, daca aveti lucruri bune de impartasit, bucuria va fi dubla.

Nu te speria de micile certuri

Daca ti se pare ca te certi mai des decit normalul, nu este nimic anormal. Atita timp cit certurile nu sunt foarte violente, s-ar putea sa fie chiar un semn bun pentru relatie.

Ar putea insemna ca ati ajuns intr-un punct in care va puteti spune unul altuia tot ce aveti pe suflet. Relatiile foarte apropiate si pozitive pot cauza mici iritari de moment, pentru ca partenerii pun suflet. Incearca totusi sa mentii o atmosfera cit mai putin tensionata.

Fa miscare alaturi de sotul tau

Facind sport alaturi de sotul tau vei avea doua beneficii dintr-o data. Te vei mentine intr-o forma buna si iti vei imbunatati activitatea sexuala. Studiile arata ca 94% dintre persoanele care fac miscare in cuplu indeplinesc cu strictete programul de sport pentru perioade lungi de timp.

Mai mult decit atit, atunci cind ai activitate fizica regulata, viata ta sexuala cistiga in mod clar. Sportul reduce nivelul de stres, creste energia, increderea in sine si libido-ul.

Bucura-te de succesul celuilalt

Atunci cind sotul tau vine acasa bucuros ca a obtinut o marire de salariu sau orice alt lucru care pentru el inseamna un plus, trebuie sa iti arati bucuria si aprecierea pentru reusita lui.

In loc sa il ingrijorezi cu intrebari de genul "Esti sigur ca iti vei putea asuma o asemenea responsabilitate?", mai bine il linistesti cu o afirmatie precum "Uite, toata munca ta a dat rezultate". Un asemenea moment de sarbatorire a unei realizari va "suda" mai mult cuplul.

Asculta ce are de spus

Barbatii se pling mereu ca nu sunt ascultati de catre nevestele lor si asta reduce semnificatic comunicarea. Cercetatorii de la Harvard spun ca relatiile in care partenerii sunt interesati de dorintele si problemele celuilalt dureaza mai mult si sunt mai pline de afectiune.

Incearca sa parafrazezi ce spune sotului tau, pentru a-i arata ca esti atenta la ce afirma. Chiar daca simti ca vrei sa spui ceva exact in momentul in care barbatul tau povesteste ceva foarte important pentru el, asteapta sa termine. Altfel ii vei crea impresia ca nu esti atenta la ce iti impartaseste. La finalul istorisirii lui, nu ezita sa iti spui parerea.

Apropie-te de prietenii lui

Probabil majoritatea prietenilor vostri sunt comuni, dar este imposibil ca sotul tau sa nu isi faca intre timp cunostinte noi la serviciu sau in timpul unei partide de fotbal. Este foarte bine daca ii cunosti si tu.

La fel, prezinta-i partenerului noile tale cunostinte. In acest fel, va veti implica mai mult unul in viata celuilalt. Kenneth Leonard, profesor de psihiatrie la Sunny Buffalo, spune ca implicarea partenerului in cercul de prieteni are o importanta asemanatoare cu prezentarea lui in cadrul familiei.

Mentine romantismul in pat

Dupa mai multi ani de convietuire, latura romantica are de suferit si momentele de intimitate scad considerabil. Viata sexuala se pierde si odata cu aceasta scade si intensitatea legaturii dintre soti.

Cumpara o camasa de noapte sexy sau mergeti intr-un loc nou, romantic, pentru o noapte, astfel incit sa reaprindeti flacara pasiunii.

Cind apare o neclaritate, problema -- o discutati doar voi doi, sa nu fie nici un martor cu atit mai mult copilul.

BRAŢUL CA BARIERĂ DE PROTECŢIE

2012-01-24T09:44:00.000+02:00

GESTURI DE ÎMPLETIRE A BRAŢELOR

A te ascunde dupa o bariera de protectie este o reactie umana fireasca cu care ne-am deprins din frageda copilarie. Cind ne simteam amenintati, ne ascundeam dupa obiecte solide, ca mese, scaune, alte obiecte de mobilier sau dupa fusta mamei. O data cu trecerea anilor, aceasta atitudine va deveni mai rafinata si pe Ia sase ani, cind ar fi fost caraghios sa ne ascundem dupa obiecte solide, am învatat sa ne împletim strins bratele pe piept ori de cite ori ajungeam într-o situatie de amenintare. La virsta adolescentei am reusit sa facem acest gest mai putin frapant, prin relaxarea într-o oarecare masura a bratelor si combinarea gestului cu încrucisarea picioarelor.

Inaintind în virsta vom perfectiona în continuare gestul pina ce el va înceta sa mai fie batator la ochi pentru altii, încrucisind un brat sau amindoua, pe piept se formeaza o bariera care, în fond, nu este altceva decit o încercare de a tine la distanta o amenintare sau un eveniment indezirabil. Un lucru este sigur: cind cineva are o atitudine de nervozitate, negativa sau defensiva, îsi va încrucisa strins bratele pe piept, semnal puternic ca se simte amenintat.

In unele cercetarile din Statele Unite asupra gestului bratelor împletite au condus la rezultate interesante. Un grup de studenti a fost rugat sa participe la un numar de prelegeri, fiecare din ei fiind instruit sa nu-si încruciseze bratele si picioarele, sa stea degajat si relaxat pe scaun.

La încheierea lectiilor, fiecare student a fost testat în legatura cu ceea ce a retinut din lectia predata, fiind înregistrata si atitudinea lor fata de conferentiar. Un al doilea grup de studenti a fost supus aceluiasi procedeu, dar li s-a cerut sa tina bratele strins împletite în timpul prelegerii. Rezultatele au aratat ca cei care au stat cu bratele încrucisate au retinut cu 38 la suta mai putin din materia predata, decit cei care au urmarit lectiile cu bratele neîncrucisate. Cel de-al doilea grup a avut si opinii mai critice fata de prelegeri si conferentiar.

Aceste teste dezvaluie faptul ca atunci cind ascultatorul îsi încruciseaza bratele, nu numai ca îsi formeaza o opinie mai critica despre conferentiar, dar acorda mai putina atentie si spuselor acestuia. Din acest motiv, centrele de învatamint ar trebui înzestrate cu scaune cu brat, pentru ca cei din sala sa nu stea cu bratele încrucisate.

Multi oameni sustin ca stau în mod curent cu bratele încrucisate pentru ca este o pozitie mai confortabila. Orice gest va crea o senzatie de comfort, daca atitudinea noastra este concordanta cu acel gest; daca, de exemplu, avem o atitudine negativa, defensiva sau de nervozitate, pozitia bratelor împletite ne creeaza o senzatie placuta,

Sa nu uitam însa faptul ca în comunicarea non-verbala sensul mesajului este valabil nu numai pentru expeditor, ci si pentru primitor. Noi ne putem simti "confortabil" cu bratele noastre încrucisate sau cu gitul si spatele rigide, dar din studiile efectuate rezulta ca receptarea acestor gesturi este negativa.

Gestul obisnuit de încrucisare a bratelor

Figura 1. Gestul obisnuit al încrucisarii bratelor

Cele doua brate se împletesc pe piept de parca ar încerca sa se "ascunda" de o situatie nefavorabila. Exista mai multe pozitii de încrucisare a bratelor, dar vom aborba doar de trei dintre ele, care sunt cele mai raspindite. Gestul obisnuit al încrucisarii bratelor (Figura 1) este un gest universal care exprima, aproape pretutindeni, o atitudine defensiva sau negativa. Este imaginea obisnuita a omului care, ajungind în mijlocul unor necunoscuti - la mitinguri, la cozi, în lift sau în alte locuri - se simte stingherit sau nesigur.

Majoritatea oamenilor utilizeaza gestul bratelor încrucisate atunci cind nu sunt de acord cu cele auzite. Daca la o întilnire în doi partenerul nostru îsi încruciseaza miinile, este rezonabil sa presupunem ca am spus ceva cu care respectivul nu este de acord si deci ar fi lipsit de sens sa continuam pledoaria, chiar daca în vorbe partenerul ar accepta spusele noastre. Fapt este ca comunicarea non-verbala nu minte - cea verbala da. Scopul nostru în asemenea situatii trebuie sa fie acela de a încerca sa aflam ce anume a provocat gestul încrucisarii bratelor si sa-l determinam pe cel în cauza sa adopte o pozitie mai receptiva. Sa nu uitam: cit timp se pastreaza gestul bratelor încrucisate se mentine si atitudinea negativa. Atitudinile reprezinta cauza producerii gesturilor, iar prelungirea în timp a gesturilor forteaza mentinerea atitudinii,

O metoda simpla, dar eficienta de demontare a pozitiei de împletire a bratelor este sa întindem persoanei respective un pix, o carte sau un alt obiect, obligindu-l astfel sa-si desfaca bratele pentru a primi obiectul. Aceasta aduce dupa sine o postura si o atitudine mai deschise. Rugamintea adresata unei persoane de a se apleca mai atent asupra materialului documentar, poate fi, de asemenea, o metoda buna pentru schimbarea pozitiei de împletire a bratelor. Un alt mijloc util ar fi sa ne aplecam înainte si, cu palmele întoarse în sus, sa spunem: "Vad ca doriti sa întrebati ceva; ce ati vrea sa stiti?" sau "Dumneavoastra ce credeti?" si apoi, rezemindu-ne în scaun, sa-i dam de înteles ca este rindul lui sa vorbeasca. Prin aratarea palmelor, noi comunicam non-verbal celuilalt ca am dori sa primim un raspuns deschis, onest. Pe cind eram agent comercial, am suspendat prezentarea produselor pina la aflarea ratiunii pentru care posibilul meu cumparator si-a încrucisai brusc bratele, în cele mai multe cazuri am ajuns la concluzia ca acesta avea o obiectie ascunsa, care nu putea fi descoperita de acei agenti comerciali care scapa din vedere semnalele non-verbale ale cumparatorului privind atitudinea sa negativa despre unele aspecte ale prezentarii.

Incrucisarea încordata a bratelor

Figura 2. Palmele strinse pumn tradeaza o atitudine ostila

Gestul complet de încrucisare a bratelor însotit de palmele strinse pumn indica o atitudine ostila si defensiva (Figura 2). Acest grup de gesturi se combina adesea cu dintii strinsi si fata aprinsa, caz în care atacul verbal sau fizic poate fi iminent. Fata de asemenea situatii este nevoie de o atitudine de supunere, cu palmele deschise întoarse în sus, pentru a afla cauza acestor gesturi ostile, daca ea nu este înca evidenta.

Persoana care utilizeaza acest grup de gesturi are o atitudine de atac, spre deosebire de cea din Figura 1, care a adoptat pozitia defensiva a bratelor încrucisate.

Gestul de prindere a bratului

Figura 3. se adopta o pozitie ferma 99

Sa retinem ca acest gest al încrucisarii bratelor se distinge prin apucarea strinsa cu amindoua miinile a bratelor superioare, într-o pozitie încordata care împiedica orice încercare de desfacere a bratelor si de expunere a trupului. De multe ori, strinsoarea este atit de puternica, încit apar dereglari de circulatie, iar degetele si încheieturile lor se albesc. Acest mod de împletire a bratelor este raspindit printre cei aflati în salile de asteptare ale doctorilor si dentistilor sau Ia cei care urmeaza sa zboare pentru prima data cu avionul si asteapta decolarea acestuia. Gestul reflecta o atitudine negativa, dominata (Figura 3).

Procurorii pot fi vazuti utilizind acest gest al bratelor încrucisate cu palmele strinse pumn, pe cind aparatorii folosesc, mai degraba, pozitia prinderii bratelor.

Statutul social poate influenta si gesturile împletirii bratelor. Un superior îsi poate face simtita superioritatea prin încrucisarea bratelor în fata celor nou întilniti. De exemplu, ca la o întrunire de la o întreprindere directorul general face cunostinta cu mai multi angajati noi. Dupa ce îi saluta cu o stringere de mina în maniera dominanta, va sta fata de ei Ia o distanta zonala sociala, cu miinile tinute linga trup sau la spate, în postura de apucare a miinii cu palma exprimind superioritate, eventual cu o mina în buzunar. El îsi va încrucisa rar bratele, pentru a nu trada nici macar o umbra de nervozitate. In schimb, dupa stringerea de mina cu seful, interlocutorii vor recurge la gestul complet sau partial de împletire a bratelor, din

Figura 4. Atitudine care exprima superioritatea

cauza senzatiei de teama pe care o resimt în prezenta omului de frunte al companiei. Atit directorul general, cit si noii angajati se vor simti bine în urma afisarii gesturilor lor, întrucit în felul acesta fiecare îsi semnalizeaza statutul social fata de celalalt. Dar ce se întimpla daca directorul general se întilneste cu un tinar director, din categoria celor ce se considera superiori si caruia i se pare ca este o persoana tot atit de importanta ca si directorul general? Lucrurile se vor petrece probabil în felul urmator: dupa ce îsi vor da mina amindoi în maniera dominanta, tinarul director îsi va încrucisa bratele pe piept cu degetele mari ridicate în sus (Figura 4). Acest gest este versiunea defensiva a acelei pozitii în care bratele sunt asezate orizontal, neîncrucisate, cu amindoua degetele mari ridicate, pentru a sublinia ca cel ce îl utilizeaza este patruns de "singe rece". Prin ridicarea degetelor mari dovedim o atitudine de încredere în fortele proprii, iar bratele încrucisate creeaza senzatia de protectie.

Agentii comerciali trebuie sa analizeze motivul pentru care un cumparator utilizeaza acest gest, pentru a afla daca modul în care procedeaza ei este eficace. Daca gestul ridicarii degetelor mari apare spre sfirsitul negocierilor, o data cu alte gesturi pozitive ale cumparatorului, agentul poate trece linistii la încheierea afacerii si la întocmirea comenzii. Dar daca la sfirsitul negocierilor cumparatorul recurge la pozitia încrucisarii bratelor cu palmele strinse pumn (Figura 71) si adopta o înfatisare imposibila, agentul ar face o greseala iremediabila daca ar încerca sa ia comanda. Cel mai bine ar fi sa se întoarca repede la uncie puncte ale prezentarii si prin punerea mai multor întrebari sa încerce sa afle care sunt obiectiile cumparatorului. Daca în negocierile comerciale cumparatorul rosteste cuvintul "nu", va fi dificila modificarea deciziei. Priceperea de a citi limbajul trupului face posibila aflarea deciziei negative înainte ca sa fie formulata în cuvinte, ceea ce creeaza timp pentru o alta abordare a modului de actiune.

Oamenii care poarta arma sau vesta antiglont utilizeaza rar gesturi defensive de încrucisare a bratelor, deoarece arma sau vesta lor Ie asigura suficienta protectie corporala. Politistii care poarta revolver, de exemplu, rareori îsi încruciseaza bratele, în afara de cazul cind sunt de garda si cind utilizeaza de obicei pozitia palmelor strinse pumn pentru a arata ca pe acolo, pe unde stau ei, nimeni nu are dreptul sa trecea.

Cu cit stai mai relaxat cu atit amimilezi mai multa informatie, mintea-ti este mai limpede, plus, te simti mai bine si din punct de vedere emotional.

Pregatirea sustinerii unui interviu

2012-01-15T19:32:00.000+02:00

	1. ADUNA INFORMATII DESPRE COMPANIE Este important sa te prezinti la interviu detinInd cit mai multe informatii despre societate si o intelegere a unor probleme legate de compania respectiva, cum functioneaza, care sunt planurile de viitor, parteneri etc.
	2. CONVORBIREA TELEFONICA PREALABILA INTERVIULUI
	Daca ai fost contactat telefonic de catre o companie inseamna ca primul pas a fost facut, scrisoarea ta de intentie si C.V.-ul tau au fost apreciate si au stirnit interesul angajatorului. Este important de retinut referitor la convorbirea telefonica : siguranta de sine in timpul convorbirii; exprimare clara , voce clara, la un nivel nu prea ridicat ; prezentare cit mai convingatoare.
	3. PREGATIREA INTERVIULUI SI COMUNICAREA EFICIENTA
	Fi pregatit ! Conteaza prezentarea personala: infatisare ( imbracaminte ordonata si curata, par, maini, unghii curate), tinuta, abilitati de comunicare, punctualitatea, contactul vizual, C.V. impresionant. Majoritatea celor care fac interviuri vor trage concluzii despre tine in primele minute ale intilnirii. Inainte de interviu trebuie sa va ganditi CE doriti sa comunicati si CUM veti comunica. Ceea ce doriti sa comunicati inseamna: calitati personale, aptitudini functionale, si domenii speciale de cunoastere care se leaga de persoana care ia interviul sau organizatie. Modul in care comunicati aceste calitati personale si experientele pe care va bazati este indicat de atitudinea dvs, de comportament si raspunsurile verbale. Prima grija trebuie sa fie aceea de a construi o relatie cu intervievatorul. Caracteristicile construirii acestui raport implica (1) atitudinea dvs, (2) comunicarea non-verbala si (3) comunicarea verbala. 1. Atitudinea dvs trebuie sa fie una de deschidere sau sensibilitate fata de stilul persoanei care ia interviul si de sentiment de responsabilitate reciproca pentru crearea unei atmosfere confortabile si stabilirea unei baze comune. Trebuie sa ginditi pozitiv. (Daca nu va ginditi ca sunteti cel mai bun candidat pentru acest post, cum mai sperati sa-l convingeti pe angajator?). 2. Comportamentul non-verbal care contribuie la acest raport este format din: imbracaminte si prezenta, contact vizual, strangerea de mana, nivelul vocii si gestica. 3. Comportamentul verbal care contribuie la acest raport este format din: observatii politicoase, initierea de discutii, dezvaluirea unor calitati personale. Compatibilitatea dintre mesajele verbale si cele non-verbale este foarte importanta pentru un interviu eficace. Comportamentul non-verbal care este important la un interviu cuprinde: contactul vizual care trebuie sa fie deschis si direct atunci cind ascultati, intrebati si raspundeti la intrebari. Contactul vizual se intrerupe de obicei cind va concentrati sau reflectati la ceea ce vreti sa spuneti sau a fost spus. tinuta care trebuie sa fie bine echilibrata, dreapta, relaxata, deschisa. Va cunoasteti ticurile nervoase si faceti exercitii pentru a le controla. mainile care trebuie folosite in mod relaxat pentru animatie, comunicarea interesului, expresia fetei care sa inspire sinceritate si care se poate adauga sau scadea din valoarea cuvintelor dvs. tonul vocii care trebuie sa fie ferm, cald, bine modulat si relaxat, sincronizarea momentelor de tacere si confort cu momentele in care raspundeti la intrebarile intervievatorului, ascultarea cu atentie care poate influenta modul in care raspundeti si comunicati aspectele care va intereseaza in mod deosebit. Automotiveaza-te !Conteaza entuziasmul pentru slujba respectiva ( nu prea exagerat ) Concentreaza-te ! ' Corpul meu este unealta mea '(Rowan Atkinson). Imagineaza-ti momentul intrarii in camera de interviu, salutul examinatorului, zimbetul, imagineaza-ti raspunsurile pe care le vei da la intrebarile pe care le anticipezi ca-ti vor fi puse.
	4. INTERVIUL
	Punctualitatea este esentiala si foarte apreciata In camera unde are loc intilnirea intra calm, surizator, cu pas hotirat, saluta intr-un mod ferm examinatorul sau pe toti membrii, daca este vorba de o comisie, privind direct in ochii fiecaruia. Incearca sa retii nume. Asaza-te confortabil pe scaun. Stai cu picioarele apropiate, nu pune picior peste picior. Nu te aseza decit dupa ce ai fost invitat Initiativa in conversatie las-o interlocutorului. Priveste in ochii interlocutorilor pe masura ce ti se adreseaza sau tu le vorbesti. Ai grija cum vorbesti. Fii clar in exprimare si nu pierde sirul ideilor. Este important sa demonstrezi ca stii raspunsul la intrebare si ca esti sigur pe tine. Evita pe cit posibil raspunsurile cu da sau nu. Nu critica, nu vorbi de rau munca anterioara sau actualul loc de munca. Evita sa te contrazici. Fii tu insuti. Zambeste cind este cazul, dar nu exagera. Scoate-ti in evidenta calitatile si nu te supraaprecia. Nu mintii ! Negociaza !Nu trebuie sa-ti fie teama! Salariul oferit este, de obicei mai mic decit cel asteptat . Daca esti competitiv si ai abilitatile necesare pentru postul respectiv nu te grabi in luarea unei decizii! Conditia este sa stii cum sa tratezi problema si sa nu exagerezi. Intereseaza-te de forma juridica a raportului de munca. Cum se face angajarea? Cu contract individual de munca, cu ce data, etc. La plecare zimbeste, saluta si multumeste-le interlocutorilor tai
	5. INTREBARI LA CARE TE POTI ASTEPTA IN CADRUL INTERVIULUI
	De ce candidati tocmai la noi ? Va simtiti adaptat pentru acest gen de munca ? Care sunt atuurile dumneavoastra? Ce ne puteti oferi? Ce salariu doriti? Ce salariu sperati sa primiti la noi ? Ce activitati ati desfasurat la fostul loc de munca ? Descrieti, pe scurt, evolutia dumneavoastra profesionala. Care dintre calificarile dumneavoastra sunt cele care ar corespunde descrierii postului pentru care candidati Cit timp doriti sa desfasurati aceasta activitate ? Cit de important este pentru dumneavoastra timpul liber ? Dar concediul ? Ati fi dispus, in cazul unei necesitati, sa stati peste program ? Ce hobby aveti? Cum comunicati cu oamenii straini ? Lucrati cu mai multa placere singur sau in echipa ? Cum apreciati actualul loc de munca ? Cum va imaginati viitorul loc de munca ? Ce sarcini ati considerat a fi extrem de plictisitoare la fostul dumneavoastra loc de munca ? Vi s-a intimplat sa nu va puteti mentine starea de concentrare ? Cum ati ajuns sa ocupati ultimul loc de munca ? De ce doriti sa renuntati la actualul loc de munca ? De ce nu v-ati schimbat pina acum, niciodata, locul de munca ? De ce v-ati schimbat atit de des locul de munca ? Ce pozitie doriti sa ocupati in cadrul firmei noastre ? Aveti de gind sa va calificati suplimentar ? Vi s-a intimplat, pina acum, sa schimbati locul de munca pentru ca ati gasit ceva mai interesant ? Aveti probleme cind trebuie sa renuntati la obisnuinte mai vechi ? Va simtiti uneori depasit, in fata sarcinilor de serviciu ? Sunteti de acord ca o conducere mai buna poate determina cresterea motivatiei angajatilor ? Cum reactionati cind ceilalti devin dezinteresati de obiectivele companiei ? Cum luati deciziile ? Cum credeti ca dumneavoastra, singur, puteti stimula echipa ? Care este venitul dumneavoastra actual ? Ce sperati prin schimbarea locului de munca ? Cind sunteti disponibil pentru a incepe lucrul ?etc
	6. DUPA INTERVIU
	Fa o analiza referitoare la cum a decurs interviul, maniera in care te-ai comportat; Asteapta sa fii contactat ; Daca esti ales, vei fi contactat telefonic ; Daca trec mai mult de doua saptamani, contacteaza tu compania .

Blocaje ale comunicarii in cuplu

2012-01-12T10:45:00.000+02:00

Blocaje ale comunicarii in cuplu

Motto: “Numai iubirea poate uni două fiinţe în aşa fel încit să le completeze şi să le împlinească, căci numai ea le pune alături, legindu-le prin ceea ce au mai puternic în ele.”

Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955)

“Există o singură persoană şi numai una pentru mine” - poate fi ideea preconceputa, sau unul dintre miturile iubirii care poate bloca un cuplu sa evolueze.
Motto: ‘Fara a cunoaste puterea cuvintelor este imposibil sa cunosti oamenii.”

Confucius

“Potrivit lui Platon, a existat o rasă primordială, a cărei natură “nu era cum este astăzi, ci cu totul alta”, şi a cărei “fiinţă însăşi a dispărut”, un gen de om ce cuprindea în sine ambele principii, masculin şi feminin. Reprezentanţii acestei rase androgine erau “hărăziţi cu o putere şi o vlagă miraculoasă […] ei s-apucară să se suie-n cer ca să se stăpinească pe zei”. Zeii însă îi pedepsesc pe androgini tăindu-i în două. De aici, apariţia unor fiinţe de sex distinct, purtătoare, ca bărbaţi şi femei, ai unui sex sau ai altuia, fiinţe în care totuşi rămine amintirea stării anterioare şi se aprinde dorinţa de reconstituire a unităţii primordiale.”(Julius Evola “Metafizica Sexului”)
Deşi, poate veni un timp în orice relaţie cind ne întrebăm: “Este cu adevărat cel mai potrivit pentru mine? Este ea ACEEA?”. Astfel de întrebări exclusiviste atribuie greşit unicitatea absolută unei fiinţe ideale la care ajungem să raportăm persoana de lingă noi fără a-l descoperi în esenţă.
Printre consecinţele înrădăcinării ideii că există un partener şi numai unul, pe care ni-l reprezentăm idealist, se numără următoarele:
1) Cind ajungem să comparăm tot timpul persoana cu imaginea din mintea noastră nu mai avem timp şi energie să îi descoperim şi să îi apreciem unicitatea.
Sunt împreună de 6 luni, suficient cit să apară mici nereguli: “Nu sunt un tip demodat, totuşi mă aştept ca femeia să facă mincare în casă. Eu pot eventual să spăl vasele, deşi cred că e mai nimerit să se ocupe tot ea de asta. Şi nu înţeleg de ce insistă să stăm în casă, doar noi doi. Un cuplu modern are o viaţă socială bogată. Credeam că e femeia visurilor mele, dar dorinţa asta exagerată a ei de intimitate, îmi dă de gindit. Măcar de s-ar fi priceput la economie, să am şi eu cu cine discuta.”
Cind ne aşteptăm ca celălalt să fie perfect, pierdem din vedere ceea ce pe el/ ea îl face diferit, special, unic. Comparat cu o imagine mentală prefabricată, bineînţeles că persoana va pica examenul, riscind să răminem împreună cu exigenţele absurde construite pe un mit efemer.
2) După ce relaţia în care credeam s-a terminat, nu mai suntem deschişi alteia.
Exemplu: Erau împreună de 5 ani. El a acceptat o ofertă de muncă foarte avantajoasă în SUA, promiţindu-i că o va chema şi pe ea în cel mai scurt timp posibil. Nu numai că nu a invitat-o, dar emailurile s-au rărit pină cind, într-o zi, el i-a comunicat că relaţia lor trebuie să înceteze întrucit a găsit pe altcineva."
“Au fost ani foarte frumoşi, pe care nu-i voi uita niciodată. E dreptul lui să fie fericit cu altcineva. În ce mă priveşte, sunt sigură că nimeni nu-l poate înlocui.”
Este adevărat că cele afirmate mai sus de ea nu reflectă sentimentele de depresie trăită, dar verosimil este şi faptul că putem descoperi treptat persoana de lingă noi fără a o idolatriza însă. În cazul unei astfel de decepţii, există numeroşi potenţiali parteneri în jurul nostru, puţini din aceştia fiind compatibili cu activităţile, interesele şi convingerile noastre. Este bine totuşi să avem în vedere faptul că viaţa este presărată de necunoscut şi că puterea fiinţei umane de a iubi şi de a se regenera este nelimitată.

Este bine sa ii comunici egzact ce vrei, ce ai nevoie dar si asteptarile tale, insa sa comunici aceste nevoi intr-un mod adecvat, clar si simplu.

În plus, cel mai important lucru pe care îl putem face pentru fiinţa pe care o iubim (în afara cuplului sau împreună) este să o ajutăm să se dezvolte şi să devină liberă. Iubirea, în sine, prin natura ei este liberă!
http://www.odnoklassniki.ru/#/group/52004072915061

Comunicarea

2012-01-10T19:48:00.001+02:00

Blocaje in comunicare si Modalitati de prevenire a acestora

I. CE ESTE COMUNICAREA INTERPERSONALA ?

Comunicarea interpersonala este caracteristica cea mai importanta a omenirii si cea mai mare realizare a sa.

In termeni simplificati, comunicarea este procesul prin care un emitator si un receptor schimba mesaje intre ei, mesaje care contin deopotriva idei si sentimente. Emitatorul codifica mesajele folosind elemente verbale, vocale si vizuale; receptorul primeste mesaje si le decodeaza, punind in ordine si interpretind cele trei elemente in functie de propriile experiente, credinte si nevoi. Comunicarea sta la baza organizarii si dezvoltarii sociale.

II. DE CE AVEM NEVOIE DE COMUNICARE ?

Nu suntem singuri. Suntem fiinte sociale, traim împreuna, avem nevoie unii de altii. Comunicam ca sa: ne cunoastem, ne impartasim emotiile, schimbam informatii, construim relatii.

III. BLOCAJELE COMUNICĂRII

Barierele comunicarii pot avea o asemenea intensitate, incat intre informatia transmisa si mesajul perceput sa existe diferente vizibile. Comunicarea ineficienta cauzeaza singuratate, conflicte, probleme in familie, insatisfactii profesionale, stres psihologic, boli fizice si chiar moartea, atunci cind comunicarea este complet intrerupta.

In raporturile interumane E. Limbos identifica patru tipuri de bariere personale care blocheaza comunicarea:

bariere cauzate de contextul socio-cultural (conflictul de valori si lipsa cadrelor de referinta, conditionarea si manipularea prin mass-media, prejudecatile, diferentele culturale);
bariere cauzate de frica endemica (infruntarea, agresivitatea, principiul competitiei, rezistenta la schimbare, lipsa increderii in sine);
bariere cauzate de atitudinile individualiste (comportament egocentric, necunoasterea propriei persoane, sentimentul de incompetenta sau ineficienta, lipsa de obiectivitate si realism, pasivitate excesiva);
bariere referitoare la relatiile individ-grup (marginalizarea, lipsa de
autenticitate, izolare).

Sunt si alte feluri de bariere:

Infruntarea poate provoca unor indivizi rectii de teama, de a nu fi criticat.
bariere de conceptie (existenta presupunerilor, exprimarea cu stingacie a mesajului de catre emitator, concluzii pripite asupra mesajului,lipsa de interes a receptorului fata de mesaj).

bariere de ordin emotional (teama de a nu comite greseli, neincrederea fata de superiori, colegi, dificultatea de a schimba modul de gândire, dependenta excesiva de opiniile altora, etc);
Agresivitatea; Principiul competitiei (daca este legat de prea mult de dominare); Rezistenta la schimbare; Lipsa increderii in sine; Comportamentul egocentric; Necunoasterea propriei persoane; Sentimente de incompetenta; Lipsa de obiectivitate si realism; Pasivitatea excesiva; Marginalizarea; Lipsa de autenticitate; Izolarea...

IV. MODALITĂŢI DE AMELIORARE A COMUNICĂRII

utilizati mesaje adresate la persoana I (limbajul responsabilitatii), focalizate pe ceea ce simte emitatorul si pe comportamentul interlocutorului, prevenind astfel reactiile defensive in comunicare; procesul de comunicare este mai complet, se pot comunica emotiile si descrie comportamentele fara a face evaluari si atacuri la persoana;
fiti spontan in exprimarea opiniilor personale, incercati sa nu va impuneti punctul de vedere. Manipularea este o forma de comunicare care transmite mesajul de non- acceptare si neincredere in deciziile luate;
ascultati cu atentie, ascultatul activ este o modalitate de a asculta si a raspunde care duce la imbunatatirea intelegerii reciproce si la depasirea obstacolelor in comunicare. Comunicarea empatica contine mesaje de intelegere, compasiune si afectiune fata de interlocutor;

evitati stereotipurile si prejudecatile deoarece conduc la opinii negative despre ceilalti, sunt cauzele unor actiuni si emotii negative, duc la discriminare, violenta si genocid;
lasati interlocutorului posibilitatea de a face o evaluare negativa a actiunilor sau atitudinilor sale, critica nu duce neaparat la schimbarea celeilalte persoane;
utilizati mesaje care sa ajute interlocutorul in gasirea de alternative, posibilitati de rezolvare a unei situatii. Deseori sfatul este perceput de cealalta persoana ca o insulta la inteligenta sa, ca o lipsa de incredere in capacitatea persoanei respective de a-si rezolva singura problema;
evitati amenintarile, insistind in aplicarea unei pedepse pentru rezolvarea unei probleme/situatii veti genera sentimente negative;
evitati moralizarea, aceasta cauzeaza sentimente de neliniste, stimuleaza resentimentele si blocheaza exprimarea sincera a celeilalte persoane;
da-ti dovada de egalitate, atitudinea de superioritate determina formarea unei relatii defectoase de comunicare, incurajeaza dezvoltarea conflictelor. Egalitatea inseamna acceptarea neconditionata si respectarea fiecarei persoane, indiferent de nivelul sau de cultura, pregatire profesionala;
tineti cont de factorii sentimentali, incercarea de a convinge prin argumentare logica sau dovezi logice duce la frustrare, poate bloca comunicarea;
solicitati mai multe informatii, puneti intrebari deschise, cite una pe rind, acestea dau vorbitorului posibilitatea de a se deschide, de a explora gindurile si sentimentele sale, este convins ca te intereseaza ceea ce iti spune;
utilizati parafrazarea, este o metoda in comunicare care are rolul de a clarifica mesajul, de a comunica mai eficient nevoile. Dar, nu o folositi prea des!;
dati posibilitatea explorarii solutiilor alternative prin folosirea brainstorming-ului, ascultarii reflective, discutarea posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative, obtinerea unui angajament;
folositi tactica devierii/abaterii daca doriti sa schimbati cursul conversatiei de la preocuparile celelaltei persoane la propriile preocupari;
utilizati confirmarile verbale, vizuale si non verbale, precum si sunete care ii fac pe vorbitor sa inteleaga ca ii ascultati cu interes si cu respect;
cititi limbajul corpului, concentrati-va atentia pe factorii cheie: expresia fetii, ochilor, tonul vocii, tinuta corpului si gesturile;
asigurati confortul necesar in timpul comunicarii.

Conflicte intre generatii

2012-01-05T20:58:00.002+02:00

Motto: "Progresul trebuie servit fara sa te revolti impotriva traditiei"

(A. Malraux)

Generatii

De o parte a baricadei tinerii, iubiti sau blamati, sufocati de conformism, cerindu-si adesea prea devreme si vehement dreptul de a fi independenti, de a fi tratati ca "oameni mari", cu drept de vot sau veto in ceea ce priveste viata lor, ce-i drept lipsita de experienta. De partea cealalta a baricadei, parintii, bunicii, rudele sau profesorii, impartasindu-si experientele, dorind sa ii feresca de necazuri, lipsiti uneori de rabdare, dorindu-i perfecti dintr-odata.
Intotdeauna au existat astfel de conflicte, indiferent de epoci, zone geografice, culturi sau educatii, ce-i drept uneori sub o forma mai voalata, alteori luind amploarea unui fenomen in masa ca cel al miscarii hippie de exemplu. "Sunt superficiali, sunt teribilisti, nu au simtul masurii, nu ne mai putem intelege cu ei..." (parintii despre copii). "Nu ne inteleg, vor sa fim ca niste roboti sa executam doar ce vor ei, nu ne lasa sa traim experiente din care sa invatam singuri, ne considera niste ratati..." (copiii despre adulti).
Tactul adultilor, ar trebui aici sa-si spuna cuvintul, sa cizeleze asperitatile si neconcordantele. Dar din pacate tracasati de ritmul infernal al vietii, obositi de gindurile zilei de miine sau a nesigurantei viitorului nu prea indepartat, nu stim, nu putem sau nu avem rabdarea necesara sa rezolvam amiabil aceste conflicte. Atunci apar problemele grave. Fie acceptarea situatiei ca pe una de criza si tolerarea ei asa cum este, fie agravarea acesteia prin interdictii drastice sau din potriva a instaurarii unui regim de "laisse fair" total in privinta copilului.
Aceste crize defapt sunt rodul unor neintelegeri mai vechi si repetate, care ajunse la apogeu rabufnesc de o parte sau de alta, sub o forma sau alta, indicind faptul ca deja criza a ajuns la un punct cheie. Macar atunci in al doisprezecelea ceas sa incercam sa reparam ceea ce se mai poate.
Faceti-va timp sa discutati cu copiii. Astfel veti sti intotdeauna ce doresc, cum gindesc. Veti mai avea destul timp la dispozitie sa stopati o actiune sau o decizie luata gresit de copil, cautind metoda adecvata. Nestind de vorba cu ei, nu faceti decit sa ii indepartati, sa caute intelegere in alte parti si asfel ii veti pierde in favoarea gastilor de cartier sau a unor asa zisi prieteni, nu intotdeauna bine intentionati.
Dati copilului dreptul de a-si exprima dorintele, indiferent daca acestea sunt diametral opuse cu ale dumneavoastra. Incercati sa mediati divergentele de opinii, sa negociati, sa faceti compromisuri si de o parte si de alta, ajungind la o solutie de mijloc, acceptata de ambele parti. Nu incercati sa va impuneti in nici un fel punctul de vedere caci, chiar daca va fi acceptat pe moment, rabufnirea creata de frustrare si nemultumire va fi de intensitatea unui uragan mai tirziu sau mai devreme. Creati independenta copilului in situatii care nu sunt riscante. Creatii iluzia de independenta chiar daca in realitate acesta este una controlata din umbra. Dorinta de independenta este unul din motivele principale ale conflictelor dintre adulti si copii.
Exercitati-va autoritatea cit mai blind posibil si cat mai discret, sugerandu-i de departe solutiile optime, dar lasandu-l sa creada ca singur le-a descoperit si a ales pe cea mai buna. Orice forma de impunere brutala, taioasa si fara drept de apel din partea lui va fi sortita esecului. Cu cit veti constringe mai mult un copil cu atit mai inversunat va incalca acesta constringerile atunci caid "paharul se va umple" sau conjunctura i-o va permite, facind-o adesea nu pentru ca asa a crezut de cuviinta ci mai ales ca o forma de pedeapsa si razbunare la adresa "tiranilor".
Nu degeaba se spune ca atunci cind ai copii mici ai probleme mici, iar cind ai copii mari ai probleme mari. Cu cit cresc in varsta copiii trebuie tratati cu tot mai multa rabdare si tact, trebuie sa li se ofere timp pentru discutii si dreptul de a fi implicat in viata familiei si a lui personala.
Nu de putine ori am constatat ca parintii adolescentilor nu stiu mai nimic despre copiii lor. Ce doresc, ce aspiratii au, ce le place si ce nu le place, ce si cum gindesc sau chiar nici ce se intimpla cu ei. Daca prin tact si deschidere nu stim sa-i tinem aproape de noi, intr-o zi nu ne va ramuine decit sa constatam ca i-am pierdut uneori definitiv! Si atunci va fi ... ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi!

Gesturile miina aduse la fata

2011-12-26T17:40:00.000+02:00

Degetele în gura

O persoana îsi vira degetele în gura atunci cind se afla sub presiune. Este o încercare inconstienta din partea sa de a redobindi siguranta sugarului de la pieptul mamei. Copilul mic înlocuieste sinul mamei cu degetul mare si cind devine adult, îsi vira în gura nu numai degetele, dar si altfel de obiecte, ca tigara, pipa, pixul si altele. Pe cind gesturile aducerii minii la gura implica de cele mai multe ori minciuna ori înselaciunea, gestul introducerii degetului în gura este o manifestare exterioara a unei nevoi interioare de linistire. La aparitia acestui gest este potrivit ca persoana în cauza sa fie încurajata si calmata (Figura 6).

Figura 6. E nevoie de calmare

INTERPRETARE si RĂSTĂLMĂCIRE

Priceperea de a interpreta exact gesturile minii aduse la fata - gesturi care apar într-o scrie de împrejurari date - se dobindeste în timp si prin îndelungi observatii. Ceea ce putem afirma cu hotarire este faptul ca atunci cind o persoana foloseste unul din gesturile de aducere a minii la fata amintite anterior, ca este stapinita de ginduri negative, întrebarea este: ce reprezinta aceste ginduri negative? Ele pot viza îndoiala, inducerea în eroare, incertitudinea, exagerarea, teama sau minciuna. Priceperea de a le interpreta devine o adevarata deprindere atunci cind din gindurile negative mentionate este identificat cel aflat în cauza. La aceasta se poate ajunge cel mai bine printr-o analiza a gesturilor care preced aducerea minii la fata si interpretarea acestei miscari în contextul ei.

Un prieten al meu, de exemplu, cu care joc adesea sah, în cursul partidei îsi freaca urechile sau îsi atinge nasul, dar numai atunci cind nu stie sigur care va fi miscarea sa urmatoare. Mai recent, am observat si alte gesturi ale sale pe care Ie pot interpreta si folosi în avantajul meu. Astfel, am descoperit ca atunci cind, atingind o piesa, semnalizez intentia mea de a face o mutare, el foloseste imediat un grup întreg de gesturi pentru a comunica ce parere are despre preconizata mea miscare. Daca se reazema de spatarul scaunului si foloseste gestul coifului (încredere), pot fi aproape sigura ca se astepta Ia miscarea mea si s-a si gindit la miscarea sa de raspuns. Daca îsi acopera gura sau îsi freaca nasul sau urechile în timp ce eu ating o figura de pe tabla, aceasta înseamna ca are îndoieli asupra miscarii melc, asupra miscarii sale urmatoare sau asupra amindurora. Aceasta înseamna ca, în masura în care la miscarile melc el reactioneaza prin gestul negativ al aducerii miinii la fata, sansele mele de victorie devin mai mari.

Cind sunt gesturi izolate ca: gestul acoperirii gurii mentinut citeva secunde înainte de a raspunde la întrebare, dupa care revine la pozitia sa deschisa, persoana data are mai multe variante de raspuns.

Nu trebuie sa formulam o concluzii pripite. Numai prin studierea si observarea îndelungata a acestor gesturi si prin luarea în consideratie a contextului în care ele apar, putem ajunge în cele din urma la evaluarea exacta a gindurilor altora.

MINA DUSĂ LA OBRAZ SI LA BĂRBIE

Este privit ca un bun orator acela care în mod "instinctiv" simte momentul în care auditoriul nu mai urmareste cu interes spusele sale si Ie considera suficiente. Un bun agent comercial simte cind atinge "punctul critic" al clientului sau, adica momentul cind afla ce anume îl intereseaza pe cumparator. Fiecare cunoaste acea senzatie de gol care apare atunci cind, în urma prezentarii propunerilor sale, potentialul cumparator abia scoate citeva cuvinte, mai mult ascultind. Din fericire, un mare numar de gesturi cu mina dusa la obraz si la barbie pot dezvalui agentului comercial cum e mai bine sa procedeze.

Plictiseala

Cind cel care asculta începe sa-si foloseasca mina ca suport pentru cap, înseamna ca a aparut starea de plictiseala si gestul e menit sa împiedice atipirea. Gradul de plictiseala al celui care asculta este legat de modul în care bratul si mina sa sunt utilizate ca suport al capului. Despre plictiseala maxima si lipsa totala de interes putem vorbi atunci cind capul este sprijini în întregime pe miina, iar lasarea capului pe masa si aparitia sforaitului sunt semnul plictiselii absolute.

Bataia în masa cu degetul si tropaitul sunt semne ale nerabdarii. Cind vorbitorul observa aceste semnale, e indicat sa recurga la o schimbare strategica pentru a-l face pe cel care bate cu degetul în masa sau pe cel care tropaie sa fie atent la expunere, împiedicind astfel efectul negativ al acestor manifestari asupra restului auditoriului. Prin semnalele de plictiseala si nerabdare auditoriul transmite vorbitorului mesajul ca a venit timpul sa-si încheie expunerea. Merita amintit faptul ca ritmul batailor cu degetul sau al tropaitului este legat de gradul de nerabdare al auditoriului - cu cit este mai nerabdator, cu atit mai rapide devin aceste manifestari ale lui.

Figura 7. Apreciere pozitiva însotita de interesul manifest

Gesturi de evaluare

Mina închisa asezata pe obraz, adesea cu degetul aratator atintit în sus (Figura 7), exprima o apreciere pozitiva din partea celui care asculta. Cind acesta începe sa-si piarda interesul, dar din politete doreste sa para pe mai departe atent, pozitia lui se va modifica usor, palma inferioara devenind suport pentru cap,adica plictiseala.

Interesul sincer este manifestat atunci cind mina este pusa pe obraz, nu cind este folosita ca suport. O cale usoara pentru presedinte de a trezi atentia fiecaruia ar fi sa spuna ceva de genul urmator: "Ma bucur ca sunteti atenti, întrucit vreau sa va pun citeva întrebari".

Cu aceasta readuce atentia ascultatorilor asupra discursului sau, întrucit acestia se vor teme ca nu vor putea raspunde la întrebarile ce le vor fi adresate.
Figura 8. Personajul are pareri negative

Daca degetul aratator lipit de fata arata în sus, iar degetul mare sprijina barbia, ascultatorul are pareri negative sau critice fata de vorbitor sau tema expusa. Cind aceste pareri negative persista, se întimpla adesea ca degetul aratator sa frece sau sa apese pleoapele. Mentinerea acestui gest arata pastrarea aceleiasi atitudini critice. El este un semnal pentru vorbitor ca trebuie sa actioneze imediat: sa regestioneze atentia ascultatorului sau îsi încheie cuvintarea. O miscare simpla, cum ar fi aceea de a înmina ceva ascultatorului pentru a-i schimba pozitia, poate modifica atitudinea acestuia. Acest gest este adesea confundat cu un semn de interes, dar pozitia de suport al degetului mare ne dezvaluie adevarul: este vorba despre o atitudine critica (Figura 8).

Mingiierea barbiei

Figura 9. Personajul ia o decizie

Daca avem prilejul de a veni în fata unui grup de oameni cu o idee noua, în timp ce o prezentam sa urmarim cu atentie reactia lor si vom observa ceva fascinant. Majoritatea ascultatorilor, daca nu chiar toti,îsi vor ridica o mina la fata si vor începe sa utilizeze diferite gesturi de evaluare. Cind încheiem prezentarea noastra si îi rugam pe" membrii grupului sa-si spuna parerea sau sa faca sugestii în legatura cu cele auzite, gesturile de evaluare vor înceta. Una din miini se va aseza pe barbie si va începe gestul mingiierii barbiei.
Acest gest al mingiierii barbiei arata ca ascultatorul ia o decizie. Cind noi le cerem ascultatorilor sa se decida, gesturile lor de evaluare se schimba în gesturi de decizie, iar urmatoarele lor miscari vor arata daca au luat o decizie negativa sau una pozitiva. Un agent comercial ar face o prostie daca ar începe sa vorbeasca sau ar interveni în vreun fel sau altul atunci cind cumparatorul începe sa treaca la gestul de mingiiere al barbiei, dupa ce a fost rugat sa se decida daca va cumpara.

Figura 10. Versiunea feminina a mingiierii barbiei

Strategia cea mai buna ar fi de a observa cu atentie gesturile urmatoare ale cumparatorului, care vor indica decizia la care a ajuns acesta. Daca, de exemplu, mingiierea barbiei este urmata de gestul încrucisarii bratelor si picioarelor, si cumparatorul se reazema de spatarul scaunului, agentul comercial întelege si fara cuvinte raspunsul: "Nu", în asemenea situatie, ar fi întelept ca agentul comercial sa-si revizuiasca imediat punctele principale ale prezentarii sale, înainte ca cumparatorul sa-si expuna motivele raspunsului sau negativ, iar el sa piarda afacerea.

Daca gestul de mingiierea barbiei este urmat de mai multe gesturi, agentul comercial trebuie sa întrebe doar ce forma de plata prefera cumparatorul si încheierea afacerii începe sa se deruleze.

Variatiuni ale gesturilor de decizie

Oamenii care poarta ochelari, în timp ce iau o decizie adesea si-i scot si introduc unul din bratele ramei în gura, recurgind astfel, în locul gestului demingiiere a barbiei, la un alt grup de gesturi de evaluare. Fumatorul de pipa îsi va pune pipa în gura. Cind un om este solicitai sa ia o decizie, el îsi introduce în gura un obiect oarecare, un pix sau un deget, semnalizind prin aceasta ca înca este nedecis si are nevoie de încurajare; obiectul introdus în gura îi permite sa tergiverseze decizia imediata. A vorbi cu gura plina denota maniere proaste, asa ca cel în cauza se simte absolvit de faptul ca nu comunica de îndata decizia sa.

Combinatii ale gesturilor de aducere a miinii la fata

Ocazional, gesturi ale starii de plictiseala, de evaluare sau de luare a unor decizii apar în diferite combinatii, fiecare aducind la suprafata un alt clement de comportament individual.

Dupa cum se vede din Figura 11, gestul de evaluare s-a fixat pe barbie, mina mingiie barbia. Individul apreciaza situatia, luind în acelasi timp si o decizie. Cind interesul ascultatorului fata de vorbitor începe sa scada, capul sau cauta sprijin în mina sa. Figura 10 arata gestul de evaluare, dar capul se sprijina pe degetul mare ca semn al scaderii interesului ascultatorului.

Figura 11. Grupul de gesturi de evaluare, decizie si plictiseala

Figura 12. Gestul "durerii de ceafa" Figura 13. "Nu voi mai gresi niciodata!"

de evaluare/decizie

Gesturi de frecare si de plesnire cu palma a capului

O versiune exagerata a gestului de tragere a gulerului este gestul prin care palma freaca ceafa, denumi de H. Calero "gestul durerii de ceafa". Cel care îl utilizeaza de obicei minte, evita privirea celuilalt si se uita în jos. Este folosit însa si ca semnal al frustrarii sau miniei si în asemenea cazuri, mina plesneste ceafa si începe sa frece gitul. Sa presupunem, de exemplu, ca l-am rugat pe unul din subordonatii nostri sa rezolve o problema si el a uitat sa o faca în timpul stabilit. Cind îl întrebam de rezultat, el îsi plesneste usor cu palma capul, pe frunte sau ceafa, de parca în mod simbolic s-ar bate pe sine însusi. Desi plesnirea cu palma a capului indica non-verbal faptul ca el a uitat ceea ce i-am cerut sa faca, în functie de locul aplicarii acestui gest, pe frunte sau pe ceafa, respectivul ne semnaleaza si ce parere are despre noi sau despre situatia creata. Aplicind lovitura pe frunte (Figura 13), el ne semnalizeaza ca nu-l intimideaza faptul ca am remarcat greseala Iui, dar daca îsi loveste ceafa (Figura 12), ne comunica fara cuvinte ca prin darea la iveala a erorii sale i-am provocat, pur si simplu, o "durere de ceafa", adica o stare total neplacuta pentru el. Cei care utilizeaza frecvent frecarea cefei sunt predispusi la atitudini negative sau critice, în timp ce cei care îsi recunosc eroarea, folosind des frecarea fruntii, în general sunt oameni mai deschisi, mai adaptabili.

2011-12-24T15:29:00.000+02:00

Limbajul nonverbal

2011-12-22T09:50:00.000+02:00

CU MÂNA ADUSĂ LA FAŢĂ

Figura 1. N-am auzit nimic râu, n-am spus nimic rau, n-am vazut nimic rau!

INDUCERE ÎN EROARE, ÎNDOIALĂ, MINCIUNĂ

Unul din cele mai raspândite simboluri ale inducerii în eroare îl reprezinta cele trei maimute întelepte, care nu aud, nu spun si nu vad nimic din ce e rau. Miscarile mâinii aduse la fata reprezinta forma de baza a gesturilor umane de inducere in eroare (Figura 1). Cu alte cuvinte, atunci cind vedem, rostim sau auzim lucruri neadevarate sau care induc în eroare, adesea încercam sa ne acoperim cu miinile gura, ochii sau urechile. Cum am mai aratat, copiii utilizeaza cu dezinvoltura aceste gesturi evidente de inducere în eroare. Bunaoara, daca copilul minte, el îsi acopera gura cu miinile, straduindu-se parca sa stopeze iesirea cuvintelor mincinoase. Daca nu doreste sa auda admonestarea parinteasca, el pur si simplu îsi astupa urechile. Cind vede ceva la care nu doreste sa se uite, el îsi acopera ochii cu miinile sau cu bratul. O data cu înaintarea în virsta, gesturile cu mina adusa la fata devin mai rafinate si mai putin evidente, dar ele se produc de fiecare data cind o persoana minte, cind încearca sa ascunda o afirmatie înselatoare sau este martorul unei astfel de afirmatii.

Inducerea în eroare poate însemna strecurarea îndoielii, a incertitudinii, minciuna sau exagerare. Daca cineva îsi duce mina Ia fata, aceasta nu înseamna întotdeauna ca minte, în orice caz, faptul sugereaza ca respectivul încearca eventual sa ne induca în eroare si observarea altor grupuri de gesturi ne poate confirma banuiala. Este important ca gesturile cu mina la fata sa nu fie interpretate izolat.

Acoperirea gurii

Figura 2. Acoperirea gurii

Acoperirea gurii face parte din putinele gesturi ale adultilor, care sunt tot atit de evidente ca si gesturile copiilor. Mina acopera gura, degetul mare apasa obrazul, în timp ce creierul trimite subconstient comenzi miinii sa încerce sa opreasca cuvintele mincinoase care se pronunta. Uneori doar citeva degete sau pumnul strins acopera gura, dar întelesul gestului ramine acelasi.

Acoperirea gurii nu trebuie confundata cu gesturile de evaluare, despre care vom relata mai tirziu.

Daca cineva utilizeaza gestul de acoperire a gurii,în timp ce vorbeste, faptul arata ca respectivul minte. Daca însa el îsi acopera gura în timp ce vorbeste altcineva, aceasta înseamna ca dupa presimtirea sa, acel ins minte. Una din cele mai tulburatoare priveliste pentru un orator este de a vedea cum, în timp ce el vorbeste, auditoriu! recurge la acest gest. In fata unui auditoriu mai restrins sau în prezenta unui singur partener de discutie este recomandabil sa se întrerupa prezentarea sau expunerea si sa se adreseze întrebarea: "Doreste cineva sa comenteze cele spuse pina acum?". Aceasta întrerupere va permite ca obiectiile celor din sala sa iasa la iveala, creind oratorului prilejul favorabil de a-si preciza afirmatiile si de a raspunde la eventuale întrebari, evident, în ultima clipa mina se retrage de pe fata, rezultind o miscare iute de atingere a nasului. Dupa o alta explicatie, din cauza minciunii, terminalele sensibile ale nervilor din nas provoaca senzatia de furnicare si de aceea omul îsi sterge nasul. "Dar daca omul are doar o mincarime la nas?" - se pune frecvent întrebarea. Cind au o mincarime la nas, oamenii reactioneaza în mod normal printr-o miscare deliberata de frecare sau scarpinare, deosebita de miscarea usoara de atingere a nasului. Asemanator gestului de acoperire a gurii, si acest gest poate fi utilizat atit de vorbitor, pentru a-si ascunde propria afirmatie înselatoare, cit si de cel care asculta, dar se îndoieste de cuvintele vorbitorului.

Atingerea nasului

Gestul atingerii nasului este, în esenta, o versiune deghizata a gestului de acoperire a gurii. El consta fie din câteva miscari usoare de frecare a dedesubtului nasului, fie dintr-o atingere grabita, aproape imperceptibila a acestuia. Unele femei executa acest gest cu miscari marunte si prudente de mingiiere, pentru a evita sa-si strice fardul.

In ceea ce priveste originea gestului de atingere a nasului, potrivit uneia din explicatii, al unei cind ne apare în minte o idee negativa, subconstientul nostru îndruma mina sa acopere gura.

Figura 3. Atingerea nasului

Frecarea ochiului

"N-am vazut nimic rau" - spune maimuta înteleapta, si acest gest este dirijat de creier pentru a îndeparta inducerea în eroare, îndoiala sau minciuna pe care le "vede", sau de a evita sa-l priveasca în fata pe cel caruia îi spune o minciuna. Barbatii de regula îsi freaca ochii viguros si daca trag o minciuna zdravana privesc adesea în alta parte, de obicei în jos. Femeile utilizeaza o miscare marunta, tandra de frecare dedesubtul ochilor, pentru ca, probabil, prin educatie, evita miscarile robuste sau nu doresc sa-si strice fardul si ele evita privirea celor care le asculta, ridicând ochii spre tavan.

"A minti fara rusine" - este o expresie raspindita. Ea se refera la un grup de gesturi: masele înclestate si zâmbet fals, combinate cu gestul frecarii la ochi si privitul în alta parte. Ele sunt utilizate de actorii de cinema pentru a sugera fatarnicia, dar, în viata reala, apar rar.
Figura 4. Frecarea la ochi

Frecarea urechilor

De fapt este o încercare a ascultatorului de "a nu auzi raul", încercind sa blocheze cuvintele prin asezarea miinii în jurul sau deasupra urechilor. Este o versiune adulta mai rafinata a gestului copilului care îsi astupa cu miinile ambele urechi, pentru a se tine departe de mustrarile parintilor sai. Alte variante ale acestui gest sunt frecarea partii din spate a urechilor, scobirea în cu urechi (vârful degetului este rotit înainte si înapoi în interiorul urechilor), tragerea lobului urechii sau împingerea înainte a întregii urechi pentru a astupa gaura urechii. Acest ultim gest înseamna ca respectivul a ascultat destul si acum ar dori sa vorbeasca.

Figura 5. Frecarea urechilor

Scarpinarea gâtului

Degetul aratator al miinii cu care scriem scarpina partea de sub ureche sau partea laterala a gitului, în timpul observarii acestui gest am constatat un lucru interesant: scarpinatul se face de aproximativ cinci ori. Rareori acest numar este mai mic sau depaseste aceasta cifra. Gestul semnaleaza îndoiala sau incertitudine si este caracteristic oamenilor care spun: "Nu sunt înca sigur daca voi accepta". Trebuie în mod deosebit remarcata situatia cind limbajul verbal contrazice acest gest, de exemplu cind cineva spune cam asa: "Eu pot întelege ce simtiti dumneavoastra".

Figura 6. Scarpinarea gâtului

Trasul de guler

Afirmarea unei minciuni creeaza o senzatie de furnicatura în tesuturile faciale sensibile si în cele ale gitului, senzatie care poale fi anihilata prin frecare sau scarpinat. Aceasta explica, de ce recurg unii la gestul trasului de guler atunci cind spun o minciuna si se tem ca vor fi prinsi. De fapt, ca efect al minciunii se aduna o cantitate de transpiratie pe git, mai ales cind cel în cauza îsi da seama ca este suspectat ca minte. Se ajunge la trasul de guler si atunci cind cineva este suparat sau nemultumit si simte ca are nevoie de aer proaspat. Cind observam ca cineva foloseste acest gest, întrebari ca: "V-as ruga sa repetati" sau "V-as ruga sa clarificati acest punct" îl pot determina pe presupusul impostor sa se dea de gol.

Figura 59. Trasul de guler

Limbajul nonverbal-Mimica fetei

2011-12-09T21:06:00.000+02:00

Mimica este acea parte a corpului nostru care comunica: fruntea incruntata semnifica preocupare, manie, frustare; spancenele ridicate cu ochii deschisi ne induce catre o stare de mirare de surpriza; nasul incretit inseamna neplacere iar buzele stranse inseamna nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii.
Mimica este semnalul nonverbal cel mai usor de descifrat. Mimica poate fi agitata si este determinata de o succesiune de stari sufletesti, de senzatii puternice si poate semnifica o mare sensibilitate la stimulii externi.

Pozitia capului este foarte sugestiva. Capul se poate afla in diverse pozitii: ridicat sau coborit, inclinat la stinga sau la dreapta, ridicat oblic la stanga sau la dreapta. Capul impins inainte ne induce cu gindul ca la un semn de amenintare. Capul plecat inseamna supunere iar capul aplecat oblic inseamna perfidie. Cel care inalta capul , isi descopera gatul, zona vulnerabila, aratand astfel ca nu se teme, ca are semtimentul propriei valori. Ridicarea batosa a capului inseamna aroganta, capul lasat destins pe spate este un semn de predare sau o senzatie trezita de amintiri sau ascultarea muzicii preferate, deconectare de ce ii inconjoara. Capul inclinat lateral dreapta inseamna bunavointa, ascultare in opozitie cu inclinarea la stanga care denota scepticism, critica, indoiala.

Pozitia capului tradeaza interesul, toleranta, indiferenta, dezgustul fata de interlocutor. Pozitia de ascultare cu intereses este cu capul usor inclinat lateral. Clatinarea capului in sus si in jos inseamna acord, aprobare, intelegere. Clatinarea capului de la stanga la drapta inseamna negare, dezaprobare si acesta miscarea a capului descurajeaza foarte mult persoana in cauza.
Miscarile sunt multiple si complexe, se realizeaza combinatii de miscari, se asociaza miscarea capului cu miscarea altor segmente ale corpului, miscarea integrata fiind caracteristica fiecarei situatii sau stari psihologice.

Fruntea:
Fruntea este componenta care formeaza zona superoara a fetei. Ea reprezinta puterile spirituale si trasaturile de caracter asociate.
Formele fruntii sunt foarte diferite de la persoana la persoana dar ea este intotdeauna determinata de linia parului iar inaltimra ei se intinde intre punctul situat intre sprancene si linia parului.
Prin miscarea muschilor sunt generate cutele fruntii, care pot fi verticale, orizontale sau incretite.
Cutele verticale se datorea concentrarii pe un punct in spatiu sau a luminii orbitoare. Astfel cutele verticare devin expresia unui efort spiritual sau fizic;in valori normale sau depasite, ele exprima disperare, furie,sau emotie.
Cutele orizontale apar cand ochii sunt larg deschisi, cand se incearca prelucrarea informatiilor detinute, dar care nu sunt intelese; mimica este expresie a fricii, sperieturii, mirarii, intelegerii bruste a unui lucru, dar aceasta mimica poate fi datorata oboselii, greutatii cu care sunt tinuti ochii deschisi.
Cutele incretite apar la locul de intersectie dintre cele doua orizontale si cele verticale; exprima panica in gandire, dificultati in prelucrarea informatiilor.

Sprancenele:
Chinezii considera sprirncenele drepet una dintre cele cinci trasaturi vitale ale fetei.
Sprancele le putem considera ca o granita intre partea superioara a fetei si cea mijlocie.
Sprancenele arata tipul afectiv al omului, precum si gradul de intelegere intre minte si inima. Ele au o forma mostenita care prin miscarea in timpul vietii se modifica. Ridicarea sprancenelor se face in semn de salut, de recunostinta si acest lucru il putem numi chiar salutul ochilor.
Ridicarea sprancenelor poate sa denote expresii diferite atunci cind se iau in considerare si alte elemente: simplu poate fi doar un mod de salut, de a spune “da” sau a confirma ceea ce spune partenerul de discutie; o ridicare brusca si scurta dublata de ridicarea umerilor exprima neajutorare, nevinovatie, nestiinta sau mirare si bucurie. In cazul dreptacilor , ridicarea sprancenei drepte exprima o critica, iar a celei stangi, o dipozitie de neincredere si scepticism.
Coborarea spancenelor are loc tunci cand exista un pericol iminent. Cuplarea cu ridicare a obrajilor este un mijloc de protectie, dar apare si in cazul surasului, scirbei sau plansului.

Ochii:
A devenit ca o zicala atunci cand se spune ca ochii sunt fereastra sufletului si este cu siguranta foarte adevarat ca forma, stralucirea, culoarea si , desigur, miscarea lor dezvaluie foarte multe informatii despre interiorul persoanei respective.
Una dintre cele mai importante trasaturi ale ochiului este stralucirea lui. Aceasta trasatura unica fiecarei persoane in parte se datoreaza interactiunii dintre lumina si lacrimile de la suprafata ochiului. Ochii stralucitori, vii, caracterizeaza o persoana isteata si vioaie, in timp ce ochii lipsiti de stralucire denota nu numai oboseala si descurajare , ci si o prabusire spirituala.
Elementele studiate in comunicarea nonverbala in cadrul ochilor sunt gradul de deschidere, miscarea pleoapelor, pupile si privirea.
Gradul de deschidere a ochilor variaza de la privirea holbata, atotcuprinzatoare, pana la pleoape inchise.
Ochii holbati sunt dublati de cutele orizontale, aceasta privire exprima mirare, frica de amenintare iminenta, groaza, curiozitate, extrema, asteptare tensionata, speranta , neputinta naivitate, incapacitatea de a intelege un anumit lucru.
Ochii larg deschisi acumuleaza cat mai multe impresii dar fara sa fac o selectie a acestora, pot spune sa ei semnifica creativitate spirituala si nevinovatie.
Ochii deschisi refleta o stare de interes normal pana la o perceptie optimista a lumii inconjuratoare.
Ochii intredeschisi exprima oboseala, tensiune nervoasa, o participare redusa la ce este in jur si plictiseala.Mimica acestora denota indiferenta, inertie,paralizie a afectelor, resemnare, faptul ca partenerul de discutie “ nu merita nici o privire”.
Ochii acoperiti care au doar o fanta(deschidere) ingusta prin care se observa ceva punctual, care se concentreaza asupra unei tinte, in acest caz exista o perceptie negativa a acestei expresii datorita faptului ca denota siretenie, amenintare, agresivitate, indiscretie, egoism sau individualism.
Ochii strasi inchisi semnifica concentrare spirituala asupra unui stimul exterior sau a unei idei.
Inchiderea unui singur ochii este un gest amical, o intelegere secreta, si aceasta semifica viclenie , siretenie, prudenta, indemanare, arta si este folosit de cei care fac pe importantii.
Inchiderea relaxata a ochilor este urmarea fireasca a dorintei de a medita, de a asculta ceva sau a savura ceva, dar in acelasi timp mai semnifica si refuzul de a vedea, de aici vine si expresia “a trece cu vedere”.
Miscarea pleoapelor, este una involuntara de indepartare a unui corp strain din ochii, dar ea mai poate exprima si nedumerire, nesiguranta, jena, neliniste.
Cesare Lombroso a observat ca la criminalii innascuti zona centrala a pleoapei superioare este frecvent coborata, conferindu-i persoanei respective un aer somnoros. Cand intreaga pleoapa este mult coborata, generand aspectul cunoscut sub denumirea de “ochii de iatagan”, ea denota, cum era de asteptat, preocupari pentru seductie.
Pupila reactioneaza la radiatia luminoasa si la adincimea imaginii. Se ingusteaza atunci cand privim la un obiect indepartat si cand lumina este puternica. In afara de stimulii exteriori, ea mai reactioneaza si la starii sufletesti, atunci cand avem trairi intense si emotii pozitive; se dilata, iar cand emotiile sunt negative, se micsoreaza. Aceste modificari sunt percepute de partenerii de conversatie drept mesaje subliminale (incostiente).

Nasul:
Importanta nasului ca emblema a fetei a fost descoperita de Aristotel si confirmata de aproape toti fiziognomistii de marca. Dr.Roger Rogerson spunea ca “dintre toate trasaturile fetei omenesti, nasul, fiind cel mai proeminent, joaca cel mai de seama rol in dezvaluirea caracterului”
Se spune ca lungimea nasului, respectiv a zonei de mijloc trebuie sa fie egala cu aceea a fruntii si a treimii faciale inferioare. O asemea egalitate simbolizeaza un echilibru interior, exprimat prin cinste, loialitate si dragoste pentru adevar, ceea ce caracterizeaza orice om destoinic.
Nasul ofera si el informatii despre starea de spirit a unui individ. Varful nasului ne poate dezvalui daca se inroseste sau paleste.
Narile se pot umfla cand simtim un miros placut, sau daca suntem furiosi si largim narile pentru a spori cantitatea de aer.
“A stramba din nas” este o expresie dar si o miscare a muschilor nasului, care semnifica neplacere, indispozitie, jena, confuzie. Miscarile frecvente ale muschilor din zona nasului duc la aparitia “cutei sensibilitatii” situata intre partea laterala a nasului si buza superioara, iar aceasta se datoreaza din cauza unei stari de nemultumire datorita unui fapt sau obiect neplacut.
Una dintre principalele directii ale studiilor expresiilor faciale a fost detectarea expresiilor artificiale, intentionate pentru a induce in eroare. Paul Ekman(1997) considera ca ceea ce tradeaza o persoana care intentioneaza sa induca in eroare sunt semnele de emotie. Cazul cel mai simplu este de a incerca o emotie pe care nu o simti. El considera ca exista putine persoane care sa produca expresii emotionale corecte, cei mai multi sunt tradati de anumite semne. De exemplu cei care zambesc spontan vor folosi anumiti muschi ce nu pot fi controlati intentionat situati in zona ochilor, iar pentru furie o ingustare a buzelor.

Gura:
Gura deschisa cu barbia lasata inseamna repaus lipsa de activitate. Gura inchisa poate insemna dorinta de a negocia tacit sau respingerea unui contact verbal. Gura inchisa cu buzele stranse indica inchiderea in sine, solitudine, incapatanare, proasta dispozitie.
Gura si buzele pot realiza diferite mimici, cum ar fi cea de degustare, de savurare, de protest, de ingrijorare.
Prezenta zambetului confirma disponibilitatea spre dialog. Zambestul autentic este expresia unei stari de bucurie, de acceptare care implica si participarea ochilor. Initial dezvelirea dintilor a fost un gest de amenintare , ulterior a evoluat spre un gest de prietenie. Zambetul apare la sugar foarte devreme, cam in a cincea sau a sasea saptamana de viata.
Zambetul poate fi fabricat, prostesc, relaxat, dulceag, stramb, de frica, resemnat.
Zambetul care descopera numai dintii de sus , nu si gingiile superioare este un semn de bunatate, cinste. Daca zambetul dezveleste si gingiile de sus aceasta denota ca posesorul este predispus la deprimare care ii poate afecta fericirea si cariera.
Cind zambetul dezgoleste dintii de sus , cat si dintii de jos, posesorul are o fire deschisa, corecta si generoasa, care si va fi obiectul criticii si antipatiei altora.
Risul este o manisfestare tipic unama, ea este eliberatoare de tensiuni interne. Copii rid mai mult decat adultii. Rasul poate fi cinic, agresiv, eliberator, blazat, ingrijorat.

Limbajul nonverbal-Mimica fetei

2011-12-07T09:39:00.000+02:00

Mimica fetei

Mimica fetei este data de partile mobile ale fetei: ochii, sprancenele, buzele. Un bun model trebuie sa stie ce expresie are fata ei daca isi ridica sprancenele intr-un fel, daca isi tuguie buzele, intr-un cuvant trebuie sa se cunoasca foarte bine, pentru ca atunci cand fotograful ii va cere sa fie suparata sau sexy, ea trebuie sa stie mimica necesara.

Sprancenele se pot misca simultan sau individual, in functie de mesajul pe care doriti s ail transmiteti. Se pot impreuna, pentru a exprima furie, suparare; in sus si despartite pentru a exprima frica, in mijloc pentru a exprima surpriza.

Pleoapele pot contribui la mimica unei fete.
In general, ele trebuiesc deschise, nu inchise la jumatate sau extreme de deschise. Ele trebuiesc tinute normal. Cand se realizeaza o poza, ele trebuiesc modificate in functie de mimica ceruta de fotograf.

Pupila ochiului se poate roti, executand un cerc complet, cum este reprezentat in fotografia de mai jos.Pupila se misca independent de cap, in functie de mimica ceruta.

Gura are un rol foarte importanta in expresia unei fete. Mimica gurii poate fi ajutata de producerea unor sunete: uau! Aaahhhhh!!!no!!!!....Fata modelului dintr-o fotografie ce spune o poveste, devine parte din acea poveste.

Emotiile de baza

1.    Fericirea . Emotia este exprimata foarte bine de ochi, stralucirea lor, radierea de luminozitate, la care se adauga zambetul, un ingredient special.

2. Furie – pentru exprimarea furiei se incearca impreunarea sprancenelor , expresia ochilor de suparare si mimica guzelor.

3.    Parere de rau - sprancenele se apropie si se unduiesc in sus. Intensitatea poate varia de la parere de rau la tragedie.

4.    Frica – sprancenele se ridica si se despart.

Despre zambet

Feluri de zambete:
1.    Zambetul rautacios este folosit in general de adolescenti, care privesc flirtul ca pe un joc , unde rautatea isi are locul ei.

2.    Zambetul timid este folosit de tinerii nesiguri pe ei.

3.   Zambetul de aprobare, consimte acordul cu cele spuse, aproba situatia.

4.    Zambetul “intrebare”. Cu mult umor, asteapta un raspuns la o intrebare cu o sclipire stralucitoare.

5.    Zambetul “ma bucur ca traiesc” – pentru toate varstele. Apreciaza viata.

Limbajul trupului

2011-12-07T08:35:00.000+02:00

Limbajul trupului semnifica comunicarea prin intermediul miscarilor sau pozitiei corpului. Poate fi constient sau inconstient.
Acest limbaj este observat de oricine, dar nu i se acorda suficienta atentie. Uneori il ignoram si incercam sa ne ascundem in spatele cuvintelor, dar nu trebuie sa uitam ca nu putem pacali pe oricine.
Copiii reactioneaza la acest tip de limbaj deoarece ei inteleg lumea prin intermediul intuitiei. Acelasi lucru poate fi aplicat in cazul adultilor cand sentimentele sunt cele implicate.

Persoanele care sunt intr-o stare emotionala proasta vor acorda mare importanta acestuia. De fapt, de obicei, aceste persoane retin cea mai mica aluzie gresita a persoanei cu care converseaza. Si de obicei trag singuri concluzii gresite cum ca persoana ar fi plictisitoare sau suparacioasa, astfel combinand orice sens al depresiei si stimei de sine scazute.

O metoda utila de invatare a secretelor limbajului corpului consta in privitul la televizor fara sunet si incercarea de a intelege ceea ce s-a spus prin citirea limbajului corpului. Se va observa ca oamenii spun multe lucruri prin limbajul verbal care este contrazis de catre limbajul corpului, de gesturi si alte cai de comunicare. Mesajele sunt foarte relative.

O trasatura notabila a inceputului de secol 21 este faptul ca limbajul corpului a diferitelor civilizatii devine treptat asemanator. Astfel, un gest facut de o persoana ce traieste in America de Sud, poate fi usor interpretat de persoane din Rusia sau Japonia. Multe dintre acestea se datoreaza efectelor televiziunii, care arata aceleasi „metode de lingusire” in toate partile globului.

Relatii intre generatii

2011-12-06T15:27:00.000+02:00

Educarea in beneficiul copilului

Functia de parinte este o “meserie” si, ca oricare meserie, ea trebuie invatata.

Rolul parintelui este de educator si formator.

"Incepeti dar prin a va cunoaste copiii"( Jean Jacques Rousseau) se afla si astazi la temelia educatiei.

Medici, psihologi, pedagogi, asistenti sociali, profesori, parinti, invatatori, educatori s-au reunit, au organizat consfatuiri cu scopul gasirii celor mai eficiente metode de educatie si formarii personalitatii copilului. Lucrarile si studiile unor psihologi ca :J. Piaget, J. Bruner, U. Schiopu, E. Verza , au stat la baza stabilirii unui set de 10 reguli, ce ar trebui cunoscute de fiecare parinte sau viitor parinte

Iata cele zece reguli pe care trebuie sa le aiba in vedere, deopotriva, parintii si educatorii in vederea educarii copiilor:

1. Sa-ti iubesti copilul

Sa te bucuri de el, sa-l accepti asa cum este, sa nu-l jignesti, sa nu-l umilesti, sa nu-l descurajezi, sa nu-l pedepsesti pe nedrept, sa nu-l lipsesti de increderea ta, sa-i dai prilej sa te iubeasca.

2. Sa-ti protejezi copilul

Sa-l aperi de primejdii fizice si sufletesti, la nevoie chiar prin sacrificarea propriilor interese si cu riscul propriei tale vieti.

3. Sa fii bun exemplu pentru copilul tau

Sa-i transmiti valorile si normele etice ale societatii. Sa-i dovedesti ca trebuie sa traiasca in dragoste si armonie cu ai sai si cu toti cunoscutii familiei. Sa traiasca in cinste, in adevar, cu respectul bunurilor, convingerilor si al sentimentelor altora. Sa creasca si sa simta tot timpul comuniunea "mama - copil - tata". Sa-l obisnuiesti sa participe la activitatea obsteasca.

4. Sa te joci cu copilul tau

Sa-ti faci timp pentru copilul tau, sa vorbesti cu el, sa te joci cu el cum ii place (jocurile lui),sa iei in serios jocurile lui, sa te familiarizezi cu lumea imaginilor lui.

5. Sa lucrezi cu copilul tau

Sa-ti ajuti copilul când incearca sa participe la munca in casa ori in gradina. Când copilul este mai mare, sa-l obisnuiesti sa participe la treburile zilnice din gospodarie si pentru gospodarie.

6. Sa lasi copilul sa dobândeasca singur experiente de viata, chiar daca sufera.

Copilul accepta numai experientele pe care le face singur. Propriile tale experiente sunt lipsite de valoare pentru copilul tau. Trebuie sa ai curajul sa-i dai prilejul de a-si acumula experientele proprii, chiar daca sunt legate de anumite riscuri.

7. Sa-i arati copilului posibilitatile si limitele libertatii umane.

Sa infatisezi copilului posibilitatile extraordinare de desfasurare ale omului, in conformitate cu inzestrarea si talentele fiecaruia. Dar, in acelasi timp, sa-i arati ca orice om trebuie sa recunoasca anumite limite in faptele sale, chiar si in familie, fata de parinti. Ajuta-l pe copil sa recunoasca si sa respecte aceste limite.

8. Sa-l inveti sa fie ascultator.

Sa supraveghezi si sa indrumi comportarea copilului, astfel incât prin actiunile sale sa nu genereze suferinta nici pentru familie, nici pentru altii. Rasplateste-l pentru respectarea regulilor stabilite. La nevoie, incearca sa impui respectarea regulilor prin pedepsire.

9. Sa astepti de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate si propriei experiente.

Copilul are nevoie de mult timp pâna invata sa se orienteze in aceasta lume complicata. Ajuta-l cât timp poti si cere-i o parere proprie sau un verdict numai când este in stare sa-l dea, conform experientelor acumulate si gradului de maturitate.

10. Sa-i oferi copilului trairi cu valoare de amintire (calatorii, excursii, vacante, spectacole, serbari de familie, manifestari sportive).