diamonds and rust

Ştirile apocalipsei 7

2012-01-30T19:24:00.000+02:00

Apocalipsa e în plină desfăşurare iar ştirile devin din ce în ce mai alarmante pentru "gulerele albe" cu dosare penale. Iată că, lumea s-a întors cu fundu-n sus şi fostul prim ministru Adrian Năstase zis şi Adi 7 case şi nenumărate ouă, a primit doi ani de bulău.

Constatăm că dacă în primul dosar în care a fost achitat, domnul Năstase a zis că bravo măi justiţie, imparţialo şi neaservito politic, azi s-a răzgîndit şi i-a reproşat amar că-l persecută şi că a condamnat un nevinovat care nici bani n-a învîrtit, nici mită n-a primit.

Crin Antonescu a declarat că intră în grevă parlamentară, adică oficializează chiulul de pînă acum. Această ştire e încă în sfera normalului, pînă cînd tot dînsul declară că se va împrumuta de la prieteni şi familie pe perioada grevei, pentru că nu are sursă de venit în afara salariului. Aici intrăm deja pe teritoriul ridicolului, ştiind că din ultima sa declaraţie de avere rezultă că are avea nişte euraşi la ciorăpel în bancă. Să nu neglijăm nici faptul că doamna consoartă are un salariu deloc nesemnificativ. Probabil însă că şi în cazul acesta soţia nu mai face parte din familie şi devine afin, că precedent există.

În rest, totul e neschimbat: încălzirea globală îşi vede de drum nestăvilită, astfel încît temperaturile scad pe alocuri la sub 20 de grade Celsius. Dar şi asta poate fi şi va fi considerată pînă la noua glaciaţiune, o ordinară diversiune şi răzbunare politică.

M-am săturat!

2012-01-28T21:43:00.001+02:00

Uneori mă gîndesc că nici dacă aş trăi în lumea a treia într-o ţară condusă de un dictator mîncător de copii, n-aş avea parte de atîta circ televizat... Nu cred să mai existe undeva pe lume în afară de Coreea de Nord, televiziuni care să fie libere să instige, să mintă şi să distorsioneze realitatea ca la noi.

Azi de exemplu, Antena3 s-a întors să dea o mînă de ajutor la resuscitarea deranjului din Piaţă, unde circa 50 de bizoni cu ochii în camerele de filmat, răcneau obişnuitele lozinci : jos Cutare, sus Cutarescu. Îi filmau de aproape ca să creeze impresia că ar fi cîtă frunză şi iarbă şi iată că doamnelor şi domnilor, POPORUL nu mai vrea dictator.

Eu una, mă simt jignită de perseverenţa cu care această televiziune de doi lei, sugerează că am fi cu toţii bătuţi în cap, Mă deranjează îngăduinţa suspectă de care dă dovadă CNA-ul, care în loc să acţioneze ca o instituţie ce veghează la calitate şi conţinut, îi lasă să emită excremente pe "jurnaliştii" Antenei3 şi OTV, nu că Realităţile ar fi mai breze.

Acum la OTV, derbedeul fără dinţi face pe salvatorul înzăpeziţilor, pe mediatorul acestora cu Poliţia, pe dispecerul de calamităţi... "Dan Diaconescu vă roagă să interveniţi să deszăpeziţi oamenii ăia. Să nu trebuiască să vă mai sun peste ora da?". Vorbeşte despre sine la persoana a treia ca să-şi dea importanţă intervenind EL viitorul preşedinte al Romaniei pe lîngă autorităţile statului. Să fi fost în locul poliţistului ăla, îl trimiteam direct în mă-sa să intervină pe lîngă ea să nu-l mai nască. Da' şi boii ăia care sună la OTV... Ştiam că există boi pe lumea asta, dar n-am ştiut cît sunt de mulţi pînă nu şi-a deschis domnu' Dan ospiciul.

Şi Protv-ul s-a servit din porţia de rahat, probabil sătulă de imparţialitate, mai exact pe pagina de Facebook, unde cine stă la monitor şi face subtitlurile, e ori bătut în cap, ori i se rupe... pe lîngă nenumăratele greşeli de tastare şi de gramatică, dau doar un exemplu: "rechizită" în loc de "recuzită", bagă căte-o frază sforăitoare gen: "Eroii de la SMURD au salvat patru vieti!!!! Daţi like pentru eroii noştri!!!" .

Păi frate, ce să facă eroii noştri cu like-urile după ce se întorc acasă rupţi, după ce pun mîinile pe toţi jegoşii, pişaţii, păduchioşii, boschetarii, drogaţii, infectaţii cu HIV, după ce moşesc femei care nu s-au mai spălat de la propriul botez, după ce-i mai iau la cuţite ţiganii prin colonii că n-au ajuns destul de repede la ei care plătesc taxe de nu mai pot?

Ce să facă ambulanţierii cu like-urile noastre după ce văd într-o zi atîta jeg cît să le ajungă pentru o viaţă? Şi parcă mai ieri- alatăieri erau fugăriţi prin Ferentari pe motiv că fură puradei pentru organe, acţiune încurajată vreo două săptămîni la rînd, seară de seară de latrina naţională OTV. Am depus şi atunci reclamaţie pe site-ul CNA, reclamaţii la care n-am primit absolut nici un răspuns, fapt care m-a determinat să cred că instituţia în cauză ori nu există fizic, ori se face că nu vede. Dacă se face că nu vede, e grav. Foarte grav.

Ştirile apocalipsei 6

2012-01-26T18:51:00.001+02:00

Prima ştire a apocalipsei e că a venit apocalipsa : pentru unii cu viscol şi degerături, pentru alţii o dată cu discursul Preşedintelui.

Viscolul şi zăpada, dar mai ales gerul a cam încurcat şi Revoluţia, motiv pentru care opoziţia s-a văzut nevoită să apeleze la sindicate care au protestat exclusiv în zone mai curate şi mai uscate, respectiv prin Banat şi Maramureş, unde iarna e aproape ca vara.

Tot din cauza vremii rele, am asistat impresionată la sacrificiul suprem al unui om, care şi-a dat viaţa pentru o grămadă de fiare, maşina lui pe care din prea multă dragoste n-a abandonat-o la greu şi-a murit degerat în ea, probabil la o distanţă de juma' de oră de mers pe jos de primul cătun.

Toţi cei care se mai află înzăpeziţi prin Cucuieţii din deal, îi ajută pe militarii care lopătează să le scoată maşinile de sub zăpadă, dînd interviuri de indignare că-s blocaţi de ieri, de şase ore, de zece ore şi că e bătaie de joc.

Televiziunile i-au abandonat complet pe protestatarii rebegiţi din Bucureşti şi şi-au trimis echipele să rebegească şi ele pe coclauri în Bărăgan, unde - ghici ghicitoarea mea, iarna nu e ca vara. De acolo, ne transmit minut cu minut că iată stimaţi telespectatori în ce ţară trăim: una-n care şi natura ţine tot cu dictatura.

Între timp, dictatorul îşi vede de ale lui: el dictează, alţii iau notiţe.

Occupy TVR, cu reumatismu' înainte marş!

2012-01-24T17:29:00.003+02:00

În dorinţa disperată de a face un ghiveci din evenimentele din '89 cu Pensionariada de azi, noua stratagemă a fost ca şi atunci, ocuparea TVR pe motiv că din banii noştri ai tuturor, nu ne prezintă ştirile "adevărate", care ştiri ar trebui să arate identic cu cele de la Realitatea (ba da, ştiu că sunt două, dar nici o diferenţă) şi Antena 3, ba chiar ca şi OTV care ţine evident, cu poporul.

TVR are într-adevăr un mare dezavantaj: în loc de scandaluri şi manele, ne dă doar documentare ( huo!), filme bune (huo!), emisiuni culturale ('reaţ ai dreacu' dă intelectoali!) şi cheamă în studio la tocşourile moderate de băsişti împuţiţi, numa' băseşti împuţiţi.

Cu mînie proletară APV-iştii care au luptat pentru ţară pînă la pensionare, au venit să-şi spună şi ei necazurile: cum că din 50,000 pensie s-au trezit cu 35,000, cum după atîţia ani de cazarmă şi băute în uniformă ca să nu-i bată alţi beţivani de frica hainei statului, au ajuns să trăiască la fel de prost ca foştii secretari de partid.

Nu ştiu cum toată mascarada asta mai poate păcăli pe cineva. Nu-mi pot da seama cum oameni pe care în alte circumstanţe îi consideram cu mintea la purtător, nu realizează de fapt ridicolul unei puneri în scenă a unei piese proaste, în stilul caracteristic Iliescian. O tentativă jalnică de dictatură proletară pe spinarea celei mai vulnerabile pături sociale, pensionarii. Dilema e dacă Iliescu e depăşit şi şi-a ieşit din mînă, sau dacă eforturile sale nu dau rezultat pentru că influenţa lui s-a diminuat natural prin decesul parţial al masei de manevră.

Comunicat pentru ţară: Fraţilor, am învins! Din această seară mă puteţi citi şi aici: http://hydepark.ro/

Revoluţia pensionarilor

2012-01-22T18:05:00.003+02:00

În mod normal, conform educaţiei şi a celor şapte ani de-acasă, babei ăsteia ar trebui să-i cedez locul în tramvai sau s-o ajut să traverseze strada, pentru că pare bătrînă şi neputincioasă... doar că ea face parte dintre ceilalţi bătrîni care dau tonul de zece zile protestelor din Bucureşti şi răzleţ prin ţară. Aceştia sunt mai mult sau mai puţin generaţia tatălui meu şi constituie pentru mine un mister care departe de a se limpezi, se adînceşte din ce în ce mai mult cu fiecare zi ce trece.

Am remarcat în nenumărate ocazii cît de urît a îmbătrînit această generaţie şi cît de tare s-a înrăit iar cauza n-o pot identifica exact, ştiind totuşi că ei erau "descurcăreţii" regimului ceauşist, acei oameni ai muncii pe care s-a construit, consolidat şi întărit dictatura, cu care s-a perpetuat fără obstacole sau rezistenţă.

E generaţia celor care au format primele rînduri la defilărările de 1 Mai şi 23 August şi a căror unică formă de opoziţie faţă de partid erau bancurile la cîrciumă şi bombănelile la coadă la pîine.

E generaţia vecinului meu care deşi era ceferist şi cîştiga bine, îşi rotunjea veniturile turnîndu-i pe alţii la Securitate.

Ei sunt cei care au participat la Revoluţie în papuci şi pijamale în faţa televizorului, cei care au jubilat privind cadavrele ciuruite ale Ceauşeştilor, după un proces de rîsul curcilor.

Ei sunt aceia care au frecat strungurile palmînd sticlele de rom şi lichior în timpul orelor de program între două depăşiri de plan cincinal.

Generaţia tovarăşilor, a oamenilor de bine care au salutat, aplaudat şi incitat atrocităţile minereşti, a celor care au încremenit în rutina lor cenuşie din care nu şi-au dorit poate iasă vreodată. Ei sunt cei care-l regretă pe Ceauşecu pentru că el le "dădea" şi de aceea votează de douăzeci de ani cu stînga.

Ei ni l-au băgat pe gît ca pe-o otravă cu efect lent pe Ion Iliescu. Ei au decis pentru noi cînd au construit comunismul, dar şi cînd am dorit să scăpăm de el.

Ei, pensionarii aceia cu cuşme şi băşti care scandează de 10 zile nu vor să părăsească scena, nu mor şi nu se predau. Îşi mai încearcă încă o dată puterile de turmă mînată din urmă de dinozaurii comunistoizi în spatele cărora jubilează marii dirijori flămînzi.

Ştirile apocalipsei 5

2012-01-21T18:16:00.000+02:00

Mă scuzaţi, tocmai ce-am simţit o formă rară de respect pentru Dan Diaconescu şi partidul lui pentru că a reuşit să-mi dea o imagine de ansamblu a numărului de deranjaţi la cap din ţară, cu ocazia Congresului PPDD.

M-am uitat fascinată preţ de 3 minute şi 15 secunde la sala plină de domni şi doamne care-şi pun speranţele unei vieţi mai bune în mîinile strîngătoare ale puradelului caracalean şi mi-am promis să încetez să mă mai întreb de cîtă minte e nevoie să pui canalele la nivel cu drumul de exemplu, în condiţiile în care acest derbedeu, şantajist , puşcăriabil, această jivină profitoare, spălător de cadavre adună mii de simpatizanţi.

Cîtă minte e nevoie să aibă cineva să creadă că unul ca domnu' Dan care nu are curaj să-şi scoată cioatele de dinţi din gură, va avea curajul să se bată cu ciocoii reali sau imaginari? Dar după cum am spus, trebuie să încetez să-mi mai pun astfel de întrebări şi să rămîn un observator vag amuzat cînd nu îngrijorat că tot prostul are voie să voteze.

Dan Diaconescu e doar unul dintre nenumăraţii şmecheri care profită de segmentul cretin al populaţiei în beneficiu propriu, fără să-i pese negru sub unghie de boul care-i umflă conturile, că doar acesta e rolul boilor pe pămînt, să tragă în jugul cuiva iar cel al domnului Dan pare de aur deşi e doar o trompetă ruginită.

Sunt convinsă că milioanele, catralioanele de simpatizanţi PPDD din toată lumea îşi încurajează candidatul chiar acum trimţînd sms-uri, ajutîndu-l să-şi cumpere ultimul model de yacht cu Jvarovshi la pupa şi oase de dinozaur la prova, din care el va face cu mîna în timp ce-o va şterge cu conturi cu tot în vreun paradis fiscal cu care nu avem acord de extrădare.

Ştirile apocalipsei 4

2012-01-19T19:34:00.000+02:00

După o săptămînă ciudată în care am auzit scandări cît să-mi ajungă pentru o viaţă, am văzut revendicări din cele mai colorate, exprimări hilare, pancarte ridicole, băscari şi ţaţe permanentate (mulţumesc Alexandru Mitache), puşti rebeli, boschetari şi beţivani, azi am primit lovitura de graţie aflînd că opoziţiei i s-a alăturat unul dintre cei mai slinoşi turnători pe care i-a produs Romania vreodată, pe numele lui Sorin Roşca Stănescu.

Mărturisesc cu seninătate şi fără nicio mustrare de conştiinţă că n-am ascultat discursul niciunui vorbitor la Marele Miting al Oamenilor Cinstiţi Mari Iubitori de Dreptate şi Adevăr de la Oraşe şi Sate, dar pot să le rezum în două cuvinte : Jos Băsescu. Restul, l-am aşezat la categoria "să dăm din gură să nu adormim în stradă cu pancarta-n mînă".

Totuşi, nu pot să trec cu vederea apariţia ţopîrlanului din imaginea de mai jos, împreună cu şeptelul lui de viţele revoluţionare cu care opoziţia şi-a mai dat încă o dată cu firma în cap. Păi dragă opoziţie, dragă USL, cu ăştia vii tu să ne arăţi viitorul luminos? Căci cum altfel decît luminos poate fi un viitor condus de un pilot de raliuri, o starletă adormită, o grămadă de turnători, baroni locali şi peşti?

M-am liniştit deci... Sper şi am credinţa că o parte din susţinătorii lor îi vor vedea de azi cu ochii limpezi şi mintea lucidă. Disperarea dăunează.

Departe de indignados din stradă, cea mai indignată s-a dovedit a fi totuşi, nimeni alta decît eterna indignată a ţării, doamna Tatoiu, aflată azi din pură întîmplare pe canapeaua lui Măruţă şi cum nu s-a învăţat minte de cînd cu protejata lui Mazăre care-a cam şters pe jos cu ea prin platou înainte de sărbători, azi s-a luat la harţă cu Mizil.

Trebuie să spun că s-a dovedit încă o dată ca fiind valabilă zicala "s-a-ntîlnit hoţul cu prostul". Mizil, beizadeaua nomenclaturistă a dat şi el de toţi pereţii cu indignarea doamnei şi în stilul lui binecunoscut de derbedeu, a pus-o la punct, madam Tatoiu aflîndu-se de cîteva ori la un pas de atac cerebral, subiectul controversei fiind desigur, amorul dintre irezistibilul Marean care este şi Oana Mizil.

Păi bine doamnă, te pui cu ţiganul şi speri să cîştigi vreo dispută? Mai mult de-atît, chiar nu ne-ajunge prezenţa ta zilnică prin televiziuni, vrei să şi mori în direct la oră de maximă audienţă să-ţi avem indignarea pe conştiinţa colectivă? Mai fac pe această cale un apel disperat la domnul soţ să-şi ţină zglobia consoartă legată de un pom în curte, de-o ţeavă în pivniţă sau de calorifer în casă. Am enumerat toate astea, ca să-i dau idei domnului, în caz că nu are dînsul.

Închei mărturisindu-vă că m-am liniştit: ţara noastră mă fascinează, mă amuză şi mă ţine vie, are grijă să nu mă plictisesc, să n-o urăsc, să mai cred în ea şi s-o iubesc, ceea ce vă doresc şi vouă. A, da... Şi să gîndiţi cu capul vostru.

"Noi" şi "Voi"

2012-01-18T15:39:00.002+02:00

M-am tot gîndit zilele astea de ce suntem atît de încrîncenaţi cînd e vorba de politică... De ce întotdeauna există "noi" şi "voi", "ai noştri" şi "ai voştri" şi asta se întîmplă de la '89 încoace.

Desigur, răspunsul e simplu: noi nu avem conştiinţa unei democraţii serioase, atîta timp cît 45 de ani am fost conduşi de partidul unic. Cei ce speră că decembrie '89 se va repeta la scara naţională sunt ori naivi, ori din cale-afară de idealişti.

Împărţirea pe tabere a debutat odată cu fenomenul Piaţa Universităţii şi implicit cu aducerea minerilor să "restabilească ordinea" cu tîrnăcopul. Ruptura s-a produs: unii au aplaudat, alţii au protestat, iar alţii au tăcut oscilînd între cele două.

Între două alegeri fracturile se vindecă parţial, ca să se adîncească iar în campaniile electorale. Romanii se împart în tabere de "noi" şi "voi", se scuipă, îşi aruncă acuze şi invective şi susţin că "ai noştri" sunt mai buni decît "ai voştri". După alegeri, ambele tabere sunt convinse că toată lumea fură şi cu diferite ocazii scandează "hooooooţii, hoooooţii".

Că suntem neserioşi e evident, pentru că altfel cum se poate explica faptul că ne lăsăm mînaţi de sindicate sau partide politice la demonstraţii unde ne ducem ca în excursie cu intreprinderea, sau ca pe vremuri la cules de porumb, cu băutura-n nas şi dansăm Pinguinul rîzînd şmechereşte, asta după ce-am urlat că murim de foame, de frig sau de lene?

Cred că motivul pentru care orice protest romanesc care durează mai mult de două zile sfîrşeşte în ridicol, e că ne plictisim repede. Suntem genetic înclinaţi spre ipocrizie, în realitate nimeni nu moare de foame, dar ne ducem şi a doua zi pentru că aşa vrea sindicatul sau partidul organizator şi atunci ne dăm în petic cu un pinguin, o manea şi-o sămînţă de floare.

Ne place să fim cît mai sugestivi, de aceea protestul nu e protest fără o cruce, un sicriu sau o coasă. Conform zicalei "romanul s-a născut poet", scandăm în versuri. În pieţe, feţele noastre sunt dîrze, încrîncenate, serioase şi eroice. Mustim de curaj, ne amintim de faptele glorioase ale strămoşilor noştri: în momentele acelea suntem daci nemuritori, plăieşi, răzeşi, Vodă, Cneji şi regi. Acasă suntem "bă Ioane, du' gunoiu', trîntore!".

Aşadar, "noi" şi "voi" suntem aceeaşi, nu există altă deosebire decît poziţionarea de partea cuiva cu convingerea că "al meu" e mai bun decît "al tău", "ai noştri" mai breji decît "ai voştri".

Starea colonului fost prezidenţial

2012-01-17T01:31:00.000+02:00

Nu ştiu cîţi dintre voi vă întrebaţi la ora asta despre starea colonului fost prezidenţial, dar eu simt nevoia să subliniez că sfintele maţe ale tovarăşului de la Ape, nu sunt de neglijat. Adică, cred că ar trebui să cerem clinicii Elias amănunte din 10 în 10 minute.

Să ştim dacă tovarăşul a avut gaze, dacă şi-a băut ceiuţul şi dacă tovarăşa Nina e în aceleaşi meandre ale concretului cu ilustrul său soţ revoluţionar şi dizident totodată.

Aş mai fi foarte interesată să aflu dacă tovarăşul a făcut caca, pentru că sunt sigură că dacă a făcut, au ieşit doar curcubee din colonul Ilustrimii Sale.

Să mai ştiţi că la mine în curte s-a aciuat un cocor venit din Coreea de Nord direct de la înmormîntarea lui Chimir Ăla, şi s-a aşezat pe magazia mea de lemne... El se uita trist dar şi plin de speranţă spre Spitalul Elias, semn că tovarăşul va avea o viaţă lungă, plină de realizări ideologice transmise prin viu grai şi apucături minereşti, succesorului său Victor Ponta.

Impresii de aseară tîrziu

2012-01-17T00:40:00.000+02:00

Trebuie să recunosc că nimic nu se compară cu imaginea unei mame tîrîndu-şi copilul de 3-4 ani printre pietre aruncate în toate direcţiile, jandarmi şi buluceală. Adică, ce dracu' domnule, suntem atît de revoltaţi că domnul Calafat nu mai e secretar de stat încît băgăm copilul în focul evenimentelor, să se-nveţe de mic că viaţa nu înseamnă doar o banală plimbare gratis prin oraş cu SMURD-ul. Ba chiar la o adică, ar putea fi o simplă promenadă cu dricul, că suntem tineri şi facem altul.

Am mai fost impresionată de ultimii protestatari în jur de 20 din care 17 beţi mangă, 1 minor semi-boschetar, două doamne plictisite, care au încercat cuprinşi de un adînc patriotism să intoneze Imnul Romaniei. O strofă, da, aia pe care o ştim toţi pe de rost, respectiv prima, restul s-a pierdut într-o bîlbîială colectivă ca la crîşmă dar desigur plină de avînt patriotic, că nici vodca nu s-a inventat degeaba.

La spart de capete cu bun simţ

2012-01-15T20:28:00.001+02:00

Asistăm azi la ceea ce cu ceva timp în urmă ni se promitea şi anume, Revoluţia bunului simţ. Nu l-am vrut de bună voie, ni se-ndeasă acum pe gît cu forţa şi cu ultraşi.

Primii atinşi de bunul simţ sunt jandarmii mîngîiaţi tandru şi atent cu bucăţi din pavaj şi sticle, pentru că organizatorii din umbră n-au putut să-şi egaleze mentorul şi să aducă minerii, aşa că au apelat şi ei la soluţii de moment - golanii de pe stadioane.

Pensionarii, care au fost de la bun început masa de manevră, s-au retras discret de grija protezelor şi au lăsat locul ultraşilor cu feţele acoperite să propovăduiască mai departe bunul simţ.

Nu ştiu ce fac Ponta şi Crin Antonescu, probabil sunt lîngă patul de spital al tătucului lor pe care de data asta, îl doare la propriu în cur şi primesc indicaţii de strategie despre cum se doboară un guvern şi de ce nu, un preşedinte ales democratic.

Între timp, Facebook e sub asediu şi el. O mulţime de postaci revoluţionari şi desigur animaţi de bunul simţ înjură, instigă şi scuipă virtual. Asemeni lor, sunt şi aşa zişii protestatari din Piaţa Universităţii: o masă de manevră excitată de ideea unui fals eroism, a unei false revoluţii, pentru că nu realizează ridicolul situaţiei: sunt la cheremul şi comanda celor care i-au sărăcit şi jefuit timp de 20 de ani.

Minerii aveau un slogan: noi muncin, noi nu gîndim şi o dată cu enunţul acesta, automat aveau o scuză. N-aş vrea să insinuez că protestatarii de azi ar gîndi cu capul lor, voiam doar să sugerez că ăştia nici măcar nu muncesc.

Regret s-o spun, dar în 20 de ani, n-am avut niciodată o opoziţie atît de lipsită de scrupule, de mizerabilă, într-un cuvînt, JEGOASĂ.

Lupii

2012-01-14T14:56:00.000+02:00

Gata, mi-am revenit în simţiri. Voiam să las la o parte subiectul fierbinte al zilei, doar că citind un comentariu pe Facebook, mi-am dat seama că abandonul e o formă de laşitate. Iar eu laşă şi lipsită de loialitate, n-am fost niciodată şi n-am să fiu nici acum.

Spuneam în postarea anterioară că sunt tristă. Tristeţea mi-a trecut şi a fost înlocuită de dezgust pentru compatrioţii mei pe care de altfel îi îmbrăţişez mereu în cuvîntul "patrie"... Azi însă, îi văd diferit şi capătă identităţi despre care ştiam, dar refuzam să le văd.

Îi văd încolonaţi, mînaţi de la spate de lupi, nu de păstor. Lupii îi împing rînjind satisfăcuţi în prăpastia trecutului ruşinos, a promisiunilor mincinoase, a pomenilor. Îi trimit în ţara nevertebratelor, amăgindu-i că tîrîtul e întotdeauna mai puţin obositor decît mersul erect şi-n plus, te fereşte să te loveşti cu capul în pragul de sus. Ori, o asemenea lovitură ar putea să-i trezească şi nimeni nu doreşte asta. Lupii îi vor supuşi, chiar şi behăieile trebuie să aibă aceeaşi intensitate şi să însemne acelaşi lucru: Jos Băsescu!

Azi nu mai e vorba de SMURD, ci de preşedinte. De fapt, nici ieri sau altăieri n-a fost deloc vorba de SMURD, ci de Traian Băsescu. El e duşmanul indicat de lupii flămînzi cărora li s-a tăiat porţia de mieluşei şi se văd în situaţia de a deveni vegetarieni. Ori, cine-a mai văzut lupi să mănînce iarbă?

De la televizoare, turma e îndemnată, dirijată şi i se spune ce şi cît să behăie şi mai ales unde. Din culise, alţi lupi bătrîni şi înfometaţi îşi întind balele satisfăcuţi la gîndul că poate de data asta, le iese. Vor învinge pe spinarea turmei pe care o vor rupe bucăţele imediat după ce le va fi îndeplinit misiunea. Se vor bate sătui pe burdihane şi cei ce vor rămîne vor înţelege că Scufiţa Roşie e doar un basm pentru copii şi nu are happy end. Lupul nu mai dă niciodată înapoi ceea ce a înghiţit.

Sunt tristă

2012-01-13T23:43:00.000+02:00

Trăiesc poate cea mai mare dilemă a vieţii mele... Mă întreb dacă în '89 cînd am oprit cu un simplu gest tramvaiele în oraşul meu, am greşit.

Mă întreb dacă atunci cînd a candidat Iliescu am greşit că nu mi-am pus ştampila pe numele lui, gîndindu-mă că mai degrabă mi-aş tăia mîna.

Mă întreb dacă atunci cînd Constantinescu s-a recunoscut înfrînt de sistem, am suferit. Am suferit ca oricare alt om cu mintea acasă şi ţiglele pe casă. M-a durut pentru că am crezut în inteligenţă şi nu în puterea tîrnăcopului.

Acum în epoca lui Băsescu pe care-l dispreţuiţi... Pe care vă permiteţi să-l înjuraţi şi cu toate astea îl numiţi dictator... Fără să vă gîndiţi, vă întoarceţi în trecut: vreţi reformă, dar să nu se schimbe nimic. Constat că patria mea a înţepenit în comunism din moment ce scandează că "privatizarea ucide". Ţara mea ar vrea să progreseze cu condiţia ca obiceiurile să rămînă: şpaga, mita şi peşcheşul.

La drept vorbind, ne place să dăm şpagă... Ne simţim transformaţi din plugari în boieri. La fel cum căruţaşii de ieri se simt şoferi de formula 1, conducînd BMW-uri pe uliţele desfundate ale Vasluiului.

Şi nu ne întrebăm ce e cu violatorii, cu pedofilii. NU manifestăm împotriva lor ci îi tolerăm ca pe maimuţe la grădina zoologică. Ne par normali. Doar legea Sănătăţii ni se pare anormală, pentru că aşa ne-a zis la TV un turnător şi-un devalizator pe numele lui, Voiculescu.

Dorinţele mele în 2012

2012-01-07T21:02:00.001+02:00

Dacă toată lumea spune că anul 2012 aduce apocalipsa finală de data asta, nu văd de ce n-aş face publice dorinţele mele pentru anul mai sus menţionat, care sunt după cum urmează:

Următoarele trupe să se reorienteze profesional, altceva decît cîntat: Taxi, Bere Gratis şi Voltaj. De asemenea doresc ca Madonna să iasă la pensie şi să se orienteze doar pe dezvoltat musculatura şi regulat minori, fără cîntat.

Aş mai vrea ca Pavel Stratan să-şi găsească altă sursă de venit decît Cleopatra şi nu care cumva să-l pună şi p-ăla mic la produs. El să tacă în toate cazurile prezentate mai sus.

Mai doresc ca Dana Grecu să intre în concediu de maternitate în solidar cu Gabriela Vrînceanu Firea, Mircea Badea să fie fetiţa cu chibriturile şi Monica Tatoiu să devină tînără, nu de alta dar poate ar fi mai ocupată să facă sex decît să apară la TV.

Vreau din tot sufletul ca Dan Diaconescu să devină preşedintele ţării. A Bangladeşului mai exact, poate acolo ar fi în elementul său ştiind că populaţia mai multor sate şi-a vîndut un rinichi ca să-i poată trimite SMS-uri la televiziune. Şi să-l ia şi pe Barbu cu microfonul lui de starletă.

Aş mai vrea ca Fuego să fie adoptat cu acte de Irina Loghin, ca să justifice cîntecul "Împodobeşte mamă bradul". Dacă nu, am să-l suspectez mereu de gerontofilie.

Şi nu în ultimul rînd, aş vrea să-l văd pe Cristian Sabagh treaz.

Ah da! Te mai doresc pe tine.

Spaime şi dorinţe

2012-01-07T13:42:00.001+02:00

Se lăsă cu greu tîrîtă afară din dulap şi doar după ce mama îi strecurase fuiorul prin deschizătura uşii. Ieşise temătoare şi cercetă atentă fiecare colţ al camerei pînă se convinsese că popa şi ţîrcovnicul lui plecaseră. În fiecare an de Bobotează pîndea la poartă şi cînd auzea clopoţelul fugea şi se pitea în dulap, cu inima bătînd să-i spargă pieptul.

"În Iordan botezîndu-te tu Doamneeee..." Fumul de tămîie se furişa printre paltoane şi costumele tatei iar fetiţa işi ţinea respiraţia şi pumnii la gură, ştiind că popa întreba de fiecare dată de ea. Probabil că mama îi indica muţeşte popii locul unde se ascundea , că odată încercaseră s-o scoată cu de-a sila dar fata urlase ca din gură de şarpe şi-şi opintise călcîiele-n pragul dulapului. Ieşise doar după ce auzi clopoţelul îndepărtîndu-se, întinzînd mîna după fuiorul pe care şi-l potrivea tot restul zilei pe părul scurt, împletind cosiţe la care rîvnise dintotdeauna, la fel ca şi la clopoţelul popii.

Luni la rînd se ruga de mama să n-o mai tundă, pînă uita. Apoi venea iar popa cu crucea şi cu ispita fuiorului şi-o lua de la capăt cu rugăminţile, hotărînd mereu că va creşte ea mare şi-o să aibă părul pînă-n pămînt, la fel ca Ileana Cosînzeana, sau mai ceva decît ea. O să-l lase aşa de lung încît îl va tîrî după ea ca pe-o mantie de împărăteasă şi nu se va mai lăsa tunsă niciodată.

Picături din soare

2012-01-06T22:07:00.002+02:00

Trecuse furtuna şi spaima de tunete dispăru ca şi cum n-ar fi fost. Ieşi desculţă în curte şi alergă prin iarba udă cu o bucurie stranie fără motiv. Sări în toate bălţile şi găsi pe după casă noroi adînc în care-şi afundă tălpile , lăsîndu-l să i se strecoare printre degete chicotind a gîdilitură, a ciudată dezmierdare. Aşteptă apoi să se usuce pămîntul pe picioare frecîndu-şi călcîiele unul de altul, simţindu-l crăpînd, strîngînd-o, căzînd coajă cu coajă.

Îşi turnă apoi apă în ligheanul ciobit şi se aşeză pe trepte, cufundîndu-şi picioarele în apa rece. Îşi luă obrajii în palme şi-şi roti privirea prin curte căutînd vreun petec în care nu încercase încă să-şi construiască ceva. "Gata ştiu! Îmi fac dispensar în magazia de lemne!"

Pînă pe seară, cabinetul era gata. Prima grijă fusese soneria de la intrare, un mojar din bronz în care zdrăngănise cu încîntare toată după-masa ca pacient şi răspunsese ca doctoriţă: "Bună ziua, ce vă doare?"

Habar n-avea că peste ani construcţiile şi planurile ei nu vor mai fi niciodată atît de uşor de dus la capăt şi nici că va duce dorul noroiului frămîntat cu tălpile goale, a soarelui după furtună şi a fericirii aceleia fireşti, fără motiv.

Ştirile apocalipsei 3

2012-01-03T19:40:00.003+02:00

2011 s-a încheiat cu Special Olympics de la Ruginoasa, judeţul Iaşi, unde Delenii şi Vălenii şi-au spart capetele şi şi-au zăpăcit singurul neuron funcţional, în numele unei tradiţii unice la noi în ţară, pentru că nicăieri nu există atîţia retardaţi la un loc încît să formeze două echipe. Aş propune ca data viitoare să nu mai intervină jandarmii, poate aşa reuşesc să se nenorocească între ei, ca în 2013 să nu mai existe beligeranţi activi, decît cel mult în cîrje sau scaune cu rotile.

Pe 1, seara la OTV, pe bandă scria ceva senzaţional desigur şi anume că viitorul preşedinte Dan Diaconescu a fost dat afară din restaurantul în care petrecea liniştit cu soţia şi fetiţa dar şi cu vreo 20 de persoane "cu venituri modeste" cum îi şade bine unui preşedinte de orice ar fi el, de însuşi "Băse" care se temea de o "confruntare" directă cu Dan Diaconescu. Mai pe scurt şi în traducere proprie, domnu' Dan se băgase ca musca-n curu' calului şi el, doar - doar l-o invita Băsescu la o măslină ca-ntre preşedinţi, ce sceptrul meu!

Anul a început cu bine pentru televiziuni: crime şi sinucideri, dar şi zmardoială între naţionalităţile conlocuitoare, da, alea tuciurii, cinstite, să moară mă-sa. Alea care vrea dreptate, dar nu ştie nimic, domnişoară. Că noi suntem oameni harnici şi plătim taxă de protecţie, ca să ne lasă în pace, domnişoară. Ei e de vină! Cum cine? Nu ştim nimic, domnişoară, că noi nu eram acasă, fi-r-ear a dracului dă cremenali care dă vina pă noi care nici n-avem metralieră d-aia ci numai neşte săbii amărîte de samurai, moştenire dă la moşi care le-a adus ei dîn China, cînd or vinit să lucrează cinstit aici la Romania. Să moară puradelu' ăsta dacă vă mint, că mai am şasă puradei frumoşi acasă, domnişoară şi patru-s dă vînzare.

Anul a început bine şi pentru psihologii şi băgătorii de seamă, aceşti cîini de pază la porţile Antenelor şi a Realităţilor, dar notez cu tristeţe absenţa Monicăi Tatoiu, care probabil e încă mahmură că altă explicaţie nu găsesc. Adică, arde ţara şi Monica nu comentează asta? Păi se poate?!

Crăciun cu pomeni

2011-12-24T23:19:00.003+02:00

Mama mea n-a fost o persoană religioasă. M-a învăţat o rugăciune, probabil singura pe care o ştia : "Înger îngeraşul meu". Nu cred s-o fi spus de mai mult de zece ori dar de fiecare data, o făceam împreună, probabil cînd era ea bine dispusă şi simţea uşoare înclinaţii spre misticism.

Nu m-a învăţat niciodată cele zece porunci şi cred acum că nu le considera importante. Poruncile de pe vremea lui Moise, legile de acum nu sunt pentru oamenii normali, ci pentru cei care le-ar încălca. Nu ucid, nu fur, nu înşel, nu pentru că legea m-ar pedepsi, ci pentru că deosebesc binele de rău.

În schimb m-a învăţat să nu cer, să nu primesc pomană de la nimeni, niciodată, sub nicio formă. Femeia aceea mărunţică, tunsă scurt, severă şi nefiresc de aspră mi-a dat poate lecţia vieţii mele: Să nu iei de la nimeni nimic!

N-am înţeles atunci de ce nu mă lasă să fac schimb de haine cu prietenele mele, dar înţeleg acum cînd văd degradarea atîtor oameni care întind mîna după pomană. Oameni care nu au neapărată nevoie. Oameni care nu rabdă foame, nu îngheaţă de frig, dar se distrează rupînd porţile lui Becali de Crăciun. Oameni care nici măcar nu păstrează aparenţele unui ritual ci scandează că vor bani. Oameni care alde Becali îi încurajează an de an să vină la poarta lui ca să ceară fără a da în schimb nici măcar o amărîtă de colindă.

Becali e europarlamentar, ne reprezintă, cum s-ar zice. Judecînd după "poporul" lui, el reprezintă boschetarii, ţiganii şi beţivii unei naţiuni. Becali în numele milei creştineşti, facilitează trecerea celei mai de jos categorii umane, la regnul animal. El vrea în rai cu tot dinadinsul, vrea mîntuire, vrea iertarea păcatelor pe bani, în consecinţă, îşi cumpără locul de-a dreapta Tatălui, dacă nu şi a Fiului, amin!

Azi mi-a fost ruşine de ruşinea lor pe care n-o au, dar ar trebui s-o simtă. Şi cel mai tare, mi-a fost ruşine că un individ ca Becali e europarlamentar şi reprezintă Romania. Romania mamei mele, a bunicilor mei pentru care pomană înseamna ruşinea supremă.

Nostalgii

2011-12-18T20:26:00.003+02:00

Domnul Neţărmureanu îşi potrivi şapca cu cozoroc în oglinda din hol şi ieşi încuind cu grijă uşa de două ori, că ştia el că lumea e rea şi lăcomeşte la pensii aşa mici cum sunt ele, trăzni-i-ar Dumnezeu să-i trăznească de hoţi începînd cu ăia din guvern. Se trezi mormăind sudalmele pe la parter cînd dădu nas în nas cu doamna Neprecupeţeanu de la 2, încărcată cu două plase de rafie şi o poşetă de prin 1964 pe umăr.

Uite-o şi p-asta, bodogăni el în gînd... Bărba-su e pensionat de la armată, ea e toată ziua la piaţă şi io care-am muncit o viaţă din greu mă duc la supermarket la promoţiile lor de căcat.
Mormăi un salut şi ieşi din scara blocului, bosumflat şi cu mîinile îndesate în buzunarele paltonului.

.Şi fi-r-ar ai dracului toţi mă, ăştia ne vrea morţi, moare lumea pe stradă şi ei mănîncă icre negre, face-s-ar ciment în ei. Dacă eram io la guvern, dădeam la toată lumea tot, ca domnu' Dan, deşi parcă şi el s-a lăsat pe tînjală de-o vreme încoace... O tot dă cu ciocoiu' Oprescu de parcă mă doare pe mine-n cur de ăla care e la Bucureşti, da' ciocoiu' de Nedreptăţeanu de la asociaţie care a tăiat porc săptămîna trecută în curtea blocului, de unde are? Aia să-mi spună mie cineva, de unde are ăla? Precis ne-a furat banii, bată-l Dumnezeu, să mă ierte că suntem în post. Şi nici copiii mei mă... nu dau doi bani pe mine, io care i-am şters la cur şi mi-am rupt de a gură... Ei care mîncau pulpele de la pui şi io doar spatele şi curu'. Nu mai e dreptate în lumea asta, că uite, dupa 40 de ani de muncă am ajuns io să mă duc să cumpăr tigăile lor de căcat şi să ma calc în picioare să-mi înveselesc Crăciunul...

În timp ce reflecta cu amărăciune asupra nedreptăţilor ce-l împresuraseră, domnul Neţărmureanu îi sună telefonul mobil:

- Da, tăticule, da mămicule... Sigur, vine tata la voi la cina de Crăciun, te pup!

Bine că s-au simţit şi ăştia să mă cheme îşi continuă el şirul nemulţumirilor. Eu care am muncit pentru ei şi mi-am rupt de la gură, era şi cazul că au de unde. Asta e, unii miere, alţii fiere. Unii se chinuiesc o viaţă întreagă, alţii se lăfăie. Uite-o şi pe noră-mea: păi e normal să mă cheme la masă, că doar fiu-meu îi aduce bani grei în fiecare lună, bagă-n curul ei tot ce cîştigă şi ea se duce de două ori pe lună la coafor şi manichiură, ea care n-avea acasă nici un prosop mai acatări, o ruptă de foame, noroc cu băiatu' meu, cum zicea şi răposata Dumnezeu s-o ierte! Scăpă o lacrimă, facu trei cruci şi urcă în autobusul de Selgros.

Lasă doamna Neprecupeţeanu, să vezi dacă nu-mi iau eu 15 tigăi, numa' aş să crapi tu de ciudă, jubilă el aruncîndu-se pe singurul loc liber şi mă duc şi la baloane încă o dată!

Privi vesel pe geam, îşi revăzu fabrica unde muncise din greu 40 de ani ca portar şi-l cuprinse nostalgie: Bă ce vremuri, ce boier eram şi cîţi bani aveam. Toată lumea fura şi trecea pe la mine, dacă voiam îi lăsam, dacă nu, nu. Cum aveam eu chef şi cît cotizau ei.

Aţipi zîmbind şi se visă din nou portar la Fabrica de ulei... Unii furau cu sticla, el cu europaletul, dar ce periculos trăise şi cît îl oropsise regimul!

Fiţe-n scutece murdare

2011-12-17T20:23:00.000+02:00

Cum afară toarnă cu găleata, mi-e somn deşi nu-i decît 19,33, m-am gîndit să fac ce ştiu mai bine şi-anume să fiu nesuferită. Vreau să spun cu toată responsabilitatea că sunt zile în care urăsc femeile, azi cu precădere pe fondul unei uşoare iritări zilnice dată de Nicoleta Luciu şi plozii ei.

Cică noua fiţă e să dai dai copilul la diverse cursuri, încă din momentul în care abia se ţine bietul pe picioare, deşi e încă cu căcatul la cur. Dacă pînă acum cursurile începeau pe la o vîrstă la care copilul era conştient cît de cît de lume şi existenţa ei, acum s-au găsit tot felul de şmecheri care constatînd evoluţia parentală pe scara spălării voluntare a creierului şi desigur cu ajutorul unui grup de cercetători britanici, au convins lumea nu atît că junii în scutece au talente deosebite care ar fi vizibile înaintea primului dinte de lapte, dar că sunt chiar nişte genii nemiîntîlnite.

Iată ce declara o mămică , în braţele căreia se bălăngănea nesigură cu bale la gură, o fetiţă de vreo 9 luni: "Am observat că-i place muzica şi dansează ori de cîte ori o aude şi am decis să o aduc la curs." O alta, îşi dăduse fetiţa de doi ani la pictură pentru că observase ea mama, că fetei îi place să coloreze. Eu zic că pe acelaşi principiu ar trebui să se facă şi cursuri de mîncat, că la toţi le place să mănînce, cursuri de băgat obiecte în gură, că toţi o fac, etc.

Am mai văzut alte mame geniale cărîndu-şi fetiţele la cursuri de bune maniere, dar cel mai tare dintre toate mi-a părut cursul de yoga, predat de un balaoacheş de prin Pakistan, pentru că un curs de yoga predat de vreun roman e la fel de neinteresant ca o servitoare locală, cînd toată lumea bună spune că e în vogă să-ţi aduci una din Filipine pe care s-o poţi teroriza fără teama că vine bărba-su să-ţi ia gîtul.

Poate-s eu înapoiată şi insensibilă la fiţe, dar cred că un copil normal trebuie să se joace, să se murdărească, să sară în băltoace, să se julească în coate şi-n genunchi. Ăştia săracii, ce amintiri or să aibă? "Păi să vezi una tare, cînd eram la cursul de bune maniere, am pus furculiţa de peşte în locul ăleia de friptură, ha ha ha, să vezi ce mutră a făcut doamna profesoară!".

Get real people, copiii nu-s căţei, nu-i dresaţi de mici!

Tristeţile vedetelor noastre

2011-12-12T12:18:00.000+02:00

Gabriela Cristea a avut momente nefericite in viaţă cînd a mîncat pîine cu untură.

Graviduţele showbizului sunt necăjite că au bebei încăpăţînaţi în burtică. Ei nu vor neam să se întoarcă cu puţa spre ecograf, ca să ştie mămicile ce culoare de hăinuţe de firmă să le aleagă.

Simona Sensual e nefericită că e prea sexy pentru Facebook. Ea a pozat în pizda goală, dar puritanii de la FB i-au şters pozele.

Liviu Varciu e nefericit by default. El însuşi e expresia vie a definiţiei nebuniei: să repeţi acelaşi lucru la nefîrşit şi să te aştepţi la rezultate diferite.

Andreea Tonciu e nefericită pentru că nu-şi găseşte iubit cu bani. Eu bănuiesc că iubiţii ei au bani, dar îi ascund de ea.

Mariana Moculescu e exemplul tipic de schizofren total nefericit. Ea caută nefericirea, seamănă nefericire, culege nefericire. Un remediu ar fi cămaşa de forţă şi xanaxul, dar nu sunt sigură că ar fi deajuns.

Am să-mi ung o felie de pîine cu untură, am să pun ceapă pe ea, nu de alta dar peste ani va fi nevoie poate să-mi cuantific gradul de nefericire. Nu, nu e vorba de pîinea cu untură ci de greaţa ce mi-e văzînd ce probleme existenţiale au unii şi cum trebuie să le afle toată ţara. Hai sictir, vedete de mahala!

Din ciclul "Ia-mă Doamne, stinge-mi neamul"

2011-12-09T19:18:00.002+02:00

Lord have mercy! Gabriela Firea şi Simona Gherghe scot săptămîna viitoare un CD cu muzică de petrecere. Muzica o fi ea de petrecere, doar că vocile celor două sunt de înmormîntare, că-ţi vine să te sinucizi cu drujba.

După îndelungi firitiseli reciproce în platoul Abces Direct, Gabriela Firea a luat microfonul şi păşind ca pe ouă s-a dus în mijlocul platoului. De cum a deschis gura, am putut auzi strigătul de luptă al neuronilor mei: Banzaaaai, după care o mare parte şi-au făcut sepukku, restul rămînînd într-o stare vegetativă pe tot parcursul intepretării.

Aproape afonă, silabisind sacadat versurile unui cîntec "transilvănean sau ardelenesc"după cum a punctat ea grijulie la "sensibilităţile lingvistice şi regionale", s-a legănat ca o trestie-n vînt, s-a întors în toate unghiurile atentă să-şi arate "burtica" de 4 luni jumate unde se ascunde surpriza serii, dezvăluită cu mare suspans dar abia după evoluţia la fel de jalnică a Simonei.

Ea e ceva mai duioasă şi mai puţin afonă, totuşi nu depăşeşte nivelul unei coriste de şcoală generală cîntînd afectată::" Ciobănaaaş cu threi sute deeeeoi, cînd mai threci cu thurma pe laaaaaanoi"...

Audienţa aplaudă frenetic, că de-aia e în platou nu ca să se vadă la televizor, iar cele două se reunesc la încă o sesiune de firitiseli şi complimentări reciproce. E momentul adevărului, zice Simona şi toată suflarea pămîntească îşi ţine respiraţia: Gabriela dezvăluie că în burtica ei e o Nadia Comăneci, o adevărată gimnastă, de unde deducem greşit că moştenitoarea căminului cultural e fată. De fapt, Găbiţa ne-a păcălit, căci în burtica ei preţioasă stă pitit un mic Pandele.

La telefon intervine galant şi cu supliment de limbuit nimeni altul decît primarul, soţul, proprietarul căminului cultural de la Voluntari şi stăpînul inimii zglobii a Gabrielei, domnul Pandele. El le felicită pentru "vocile frumoase". ele îl felictă înapoi, de unde înţelegem că pe CD-ul lor se produce şi dînsul, Lord have mercy again!

Au făcut apoi tustrei glumiţe despre "procesul tehnologic" prin care se fac copiii, ele s-au ţinut de mînuţe, şi-au zîmbit cu dragoste şi-au dat limbi prieteneşti şi aristocratice, iar eu de atîta emoţie ce mă copleşise, am vomat trei curcubee.

Ştirile apocalipsei 2

2011-12-08T21:11:00.000+02:00

De la Ştirile sportive Protv, aflăm azi cu nemărginită uimire că Iulia Vîntur e cea mai sexy femeie din Romania. La aflarea veştii, planeta şi-a schimbat din nou rotaţia cu intenţia clară de a fugi din sistemul nostru solar.

Pe Ioana Tufar au prins-o că halea şaorme ca în ajun de apocalipsă, cu toate că ea se jura la Măruţă că nici cartofi pai n-a mîncat, nici sîrme pe dinţi n-are. Trebuie să recunosc că am toată admiraţia pentru felul nonşalant şi lipsit de scrupule sau mustrări de conştiinţă cu care minte creatura, ocazie cu care i-aş sugera o carieră în teatru sau în politică, că de adunat balega nu e bună.

Am dat şi-o raită scurtă pe la OTV unde pe Barbu îl făcuse unul "bou" şi spumega la microfonul ăla de cabaret : băi Tudorele, băi Georgică, băi Cutărică, de ce eşti prost şi te uiţi la OTV dacă eu sunt un bou?
N-am stat să văd de ce se uită unii la OTV şi nici de ce Barbu e un bou, mai cu seamă că nu era vorba de nici o Apocalipsă ci doar de teoria conspiraţiei, ci am trecut la CanalD unde Sabagh ăla arăta chiar treaz.

La Abces Direct, cea de-a doua zînă a Romaniei, domnişoara Simona Gherghe îşi ciugulea complimentele zilnice cu un surîs mulţumit pe sub negul ăla sexy al ei, vorbind cu o femeie desfigurată, nu ştiu din ce cauză. N-am idee dacă e o întîmplare sau nu, dar la Simona în emisiune toţi invitaţii sunt urîţi, probabil ca să n-o eclipseze pe ea, căreia în curînd i se va angaja încă o asistentă cît mai nasoală posibil, Andreea Tonciu de exemplu, să-i şteargă nestematei trustului Intact saliva de pe bărbie, că nu i-o fi uşor să reziste la atîtea complimente.

În cele din urmă şi total lipsit de importanţă, în locul Antenei 1, m-am trezit cu Romania TV, această Dolly autohtonă, această bisericuţă schismatică a Realităţii TV şi am trecut mai departe că nici măcar eu nu mă uit la toate prostiile.

Crăciuniada

2011-12-08T16:01:00.000+02:00

Yeap, a început... Şi ca în fiecare an, eu şi mulţi alţii suferim în tăcere, sau cel puţin tolerăm avalanşa de clopoţei, inimioare, brăduţi drăguţi şi nu în ultimul rînd cu voia dumeavoastra, celebrul Ler Lin şi linu-i lin. Că d-aia e lin, că nu e cu asperităţi.

Aşa vine Crăciunul tiptil, cu leşinături de sezon, te împresoară din toate direcţiile, te înfăşoară în sclipici, te bagă-n staul şi te sileşte să fii mai bun. Şi lăcrimezi cu gîndul la Moş Crăciun, chiar dacă eşti om în toată firea şi de ani de zile nu mai capeţi decît cel mult o pereche de şosete, două portocale şi-o nuia.

În magazine e prăpăd: leru-i ler şi colindă-ne Doamne . Ieri la Unicarm, un magazin de carne for fuck's sake, behăia un ilustru necunoscut Leru-i ler. L-am întrebat pe unul din băieţii de la galantarul de pui dacă nu bolunzeşte, mai mult să testez pulsul naţiunii şi să mă conving dacă sunt normală la cap. A zis că nu, că abia i-au dat drumul. E clar, eu sunt cea defectă.

Îmi pare rău că nu rezonez la sclipici şi colinzi şi-mi pare şi mai rău că sunt insensibilă la nebunia asta comercială, dar eu nu mai cred de multă vreme în Moş Crăciun, ba chiar de pe vremea cînd îmi aducea şi mie şosete cu un număr mai mare, să-mi fie bune şi la anul. Nici în bunătatea de sezon nu mai cred , pentru că dacă în restul anului eşti rău, să te prefaci o lună întreagă că eşti bun, e de-a dreptul diabolic.

Caut post de Grinch. Rog oferte serioase, promit eficienţă maximă.

Cu silă despre sila unora

2011-12-01T23:05:00.001+02:00

Apreciez sinceritatea pentru că eu sunt un om sincer şi deschis pentru că aşa sunt croită dar şi pentru că mi-e lene să ţin minte o minciună, nu de alta dar minciuna cere mare efort. Ea e ca o plantă care creşte pentru că o uzi mereu, îi schimbi pămîntul, îi pui îngrăşămînt şi te trezeşti că ţi-a umplut casa, a ieşit pe geam în lume, intră la vecini şi nu te mai descurci prin încrengăturile ei.

Cum spuneam, apreciez sinceritatea dar şi spontaneitatea. Îi apreciez pe toţi cei care s-au simţit mîndri că sunt romani fie şi pentru o zi. Unii dintre ei ca şi mine de altfel, au trăit şi vremuri în care nici măcar pentru o zi n-au simţit mîndrie şi nici speranţă că acest lucru se va întîmpla vreodată n-au avut. Dacă patriotismul şi mîndria naţională te ţine doar o zi, e bine şi atîta decît deloc.

Ce nu apreciez însă e miserupismul fals afişat de alţii. Nu e cool să iubeşti Romania, nu e cool să fii patriot şi-ţi pute tot ce e romanesc. Ai pleca din ţară dacă... înşiri motive, dar nu pleci încă ... la urma urmei, ai vrea să munceşti dincolo doctor, avocat, inginer, în nici un caz femeie de serviciu sau bonă. Aştepţi ocazia să te aprecieze cineva de-afară şi pleci negreşit, că Romania n-are nimic pentru tine, başca a ieşit preşedinte unul pe care nu-l suferi că se uită cîş şi zic alţii că ţi-a luat ŢIE ţara. Ei uite, de asta te-ai supărat tu cel mai tare, de-ţi vine să-ţi iei jucăriile şi să pleci: nu e preşedintele tău, în concluzie ţara condusă de el, nu te merită pe TINE care nici nu te-ai obosit să te duci la vot. Ţi-era lehamite şi-atunci, făcuseşi politică cu o seară înainte pînă la 3 dimineaţa şi te scîrbiseşi. Şi nici vodca n-a fost de calitate, cum nimic nu e de calitate în Romania.

Nu pomeneşti de ţara ta decît cînd eşti scîrbit şi eşti destul de des, mai ales cînd vorbeşti cu amicii tăi străini şi le spui cît suferi tu că eşti roman. Cît de nedreaptă a fost dumnezăirea cînd te-a zidit pe pamînt romanesc unde nimic nu merge frate. Nimic nu e cool. Cu siguranţă ai fi meritat să te naşti pe Wall Street moştenitor al unei burse sau de ce nu, direct pe lună de unde ai fi aruncat din cînd în cînd un scuipat pe Romania de ziua ei.

Tu care eşti a doua generaţie încălţată, ai cărui bunici mai dau cu sapa să-ţi trimită ţie orăşanului scîrbit cartofi şi ceapă şi porc de Crăciun. Ţi-e silă şi de ăla, da-l mănînci că parizerul e scump şi încă stai pe ajutor de şomaj, că doar nu eşti prost să lucrezi în fabrică pentru 10 milioane.

Eşti un zeu, ştiu. Ai şi blog şi acolo îţi verşi sictirul şi sila. Şi ce zi mai bună ai putea găsi decît 1 Decembrie, ziua ţării care nu e cool, are datorii şi pe deasupra nici n-a ales preşedintele pe care-l voiai tu? Te apuci să scrii deşi ţi-e silă de sila ta. Scrii în silă cît de silă ţi-e de sila ta de Romania. Că ea ţi-a făcut. ţi-a dres. Că abia aştepţi să pleci din ea. Şi ca sila să fie perfectă, nici nu răspunzi putorilor ca tine care-s scîrbiţi şi ei să-ţi facă pe plac. Priveşti doar olimpian, ca un zeu al silei de dincolo de monitor cum proştii de romani îşi urează la mulţi ani. Cum se tem să nu fie ridicoli spunînd "te iubesc Romania".

Tu eşti mai presus de toţi, dar eu ştiu că te va prinde senectutea otrăvit de tine însuţi. Ştiu că peste ani vei călca pe cap o babă fostă cool, fostă scîrbită ca şi tine pe cap la coadă la fasole cu cîrnaţi, tot de Ziua Romaniei. De aceea îţi urez la mulţi ani scîrboşi ca tine, scîrbitule!