Angela Tocilă

Recenzie Caviar cu Fasole

2019-07-15T09:37:00.000+03:00

CAVIAR CU FASOLE

În cei vreo 20 de ani de cînd urmăresc în acest colț de pagină sistolele și diastolele vieții noastre social politice nu cred că am prezentat aici vreo carte. Nu era locul. Aleg acum să o fac cu o creație insolită și care, o spun de la început, este una dintre cele mai bune panorame ale smîrcului nostru politic. Caviar cu fasole (magnific titlu!) este „o pamflet” în care autoarea, Angela Tocilă, toarnă acidul unui sarcasm rar întîlnit în literatura noastră prin calitate și virulență. Cine îi urmărește postările pe FB știe deja despre ce este vorba. Este cea mai bună cronică a vieții noastre politice sub regimul Dragnea și sub guvernul Dăncilă. Asta justifică prezentarea ei aici.
Mărturisesc pentru început că rareori rîd de prostiile, agramatismele, gogomăniile seci pe care le spun sforăitor politicienii noștri. În schimb, mă amuză teribil „analiștii politici”, cu morga lor serioasă, încercînd să aplice cele mai sofisticate metode de analiză și predicție a vieții politice, învățate în ani de studii și doctorate prin străinătățuri. Nimic mai greșit, viața noastră politică nu e viață politică, nu e structurată, e o clacă de interese obscure între politicieni, jurnaliști, oameni de afaceri. A-i găsi o raționalitate, niște reguli clare de evoluție este un non-sens. Viața noastră politică nu merită luată în serios pentru că este o simplă formă, lipsită de orice fond. De aceea sîntem foarte departe de a fi o democrație funcțională, chiar dacă, pe hîrtie, avem toate instituțiile necesare. Asta a înțeles perfect Angela Tocilă, dînd clasei politice singurul tratament pe care-l merită: deriziunea swiftiană. Prostia frustă și incultura sînt principalele trăsături ale catalogului de miniștri portretizați cu „vitrion” în aceste pagini. De la inenarabila dnă. Dăncilă la furtunoasa Olguța Litruța, de la Pop „genunche” la Daea cu oaia și cu cormoranii (fabuloasă povestea cu cormoranul Petrică), de la Șerban Nicolae la Anton la pătrat ș.a.m.d. Dînd dovadă de o imaginație lingvistică debordantă, autoarea inventează pe fiecare pagină zeci de cuvinte și expresii care construiesc spațiul fără iluzii al prostiei de nivel hymalaian. Pe dna. Veorica o supără stafilococii din port de la Constanța, e „fotoigienică” în poze – dar și „fotogenetică” -, dl. Pop o „flatulează” cu complimente vrînd să recapete un minister ș.a.m.d.
În momentul cînd limba română a devenit dușmanul cetățenilor țării, de la politicieni la studenți, de la bacalaureați la doctorați (na, să inventez și eu un cuvînt, de dragul rimei!) este normal să construiești din această perspectivă viziunea coșmarescă despre lumea celor care ne conduc. Acest pustiu post-atomic, deghizat sub formă de „viață politică”, „guvern”, „parlament” etc. este, mai ales un pustiu al limbii. Hiperbola și plasticitatea vocabularului inventat de scriitoare prin „stîlcirea” cuvintelor sînt o formă vicleană de a sugera falsitatea fundamentală a acestei lumi în care nimic nu este autentic, nimic nu este așa cum apare la televizor. O așa lume nu poate să existe. Asta mi se pare concluzia tristă a cărții. Care te provoacă să o privești crucit și să te întrebi ce anomalie genetică a făcut-o totuși posibilă, cum se minunau țăranii cînd se năștea vreun vițel cu două capete. Aș mai face o observație, oarecum laterală: la radioul și televiziunea de stat un tip de emisiuni care lipsește cu desăvîrșire este cel de „satiră și umor”. Mai bine zis, ni se redau sub acest nume la nesfîrșit aceleași scheciuri care țineau lumea lipită de ecranele televizoarelor Temp la revelioanele anilor 60-70 și de care, oricît ar fi de reușite (nu toate), ajunge să ți se aplece. Le-am văzut de sute de ori. Satira actualității (care este un Pacific de oferte) lipsește cu desăvîrșire. De ce? De frică. Pentru mine este cea mai bună dovadă, de parcă ar mai fi nevoie, a totalei subordonări politice a celor două instituții masiv bugetivore. Angela Tocilă ar fi un scenarist excelent și ar putea furniza celor două instituții de presă texte bulversante, dacă ele n-ar fi la fel de false ca și lumea politică. Lustru pe clanțe.
Există și un grupaj final al cărții Amintiri vesele (și nu prea) din comunism. În care accentul nu mai cade pe limbaj și personaje concrete, ci pe scene și oameni tip: cozile, lipsa de orice (de hîrtie igienică de pildă), sadismul cu care cel ce deținea ceva (măcelarul sau vatmanul) îi chinuia pe ceilalți pentru că avea putere. Se înțelege astfel că terariul lumii noastre politice de azi nu s-a ivit totuși din nimic, ci are o ascendență care îl explică destul de bine. Ceva din Capriciile lui Goya văd în acest pamflet, monstruozitate prezentată nu prin deformarea chipurilor, ci a cuvintelor. Spiritele mai gingașe ar putea fi șocate de libertatea cu care autoarea folosește anumite vocabule pe care îndeobște nu le folosim în public. Greșit, a trata cu eleganță această faună e un non sens, ei nu înțeleg decît acest tip de limbaj care îi atinge la lingurică. Sigur, citind, rîsul devine icnit de disperare. Dar e o defulare. Fixați în insectar, vor fi admirați de urmași, ca într-un muzeu al ororilor. Dacă va mai exista limba română...dar asta e altă poveste. Politicienii noștri se cred caviar, dar nu sînt decît o sălcie și indigestă fasole.

Prof. Christiam Crăciun

Caviar cu Fasole

2019-07-15T09:08:00.000+03:00

- Fată, Rovana sunt... Te-am sunat să te întreb care e faza cu imoglobila aia de care se face vorbire la toate posturile de televiziune.
- Fată, lasă-mă și tu în durerea mea, cu crucea asta grea de-o duc în spate, lumea e rea și-a dracului, fată... Nu mai pot cu imunologlobina asta... Fată, tu știi la ce se folosește? Că mie nu mi-a scris nimeni pă foaie.
- Vio, dragă, să mă trăznească dacă știu dar un lucru îți zic sigur, nu e bulgărească. Nu te necăji, mai greșim și noi ăștia de conducem țara, oameni suntem și noi... Bine, ceva mai oameni ca restul, mai luxoși, mai culturalizați, mai mergem și noi pe la dineie, pe la recepții, mai ne firitisim cu alți omologi echivalenți...

Volumul se poate comanda pe adresa de mail diamonds_and_rust_me@yahoo.com

The Glass Mountain - by Angela Tocilă

2019-01-07T11:18:00.002+02:00

Dear readers,

The Glass Mountain is on Amazon translated in English. I hope you will enjoy it!

https://www.amazon.com/dp/6067072610?fbclid=IwAR29ll-ccOOD28nA3u168_9Y39QYOK9t7MycJ5IrI9JbLZnpJ96lD98s4mI

Despre feminism

2019-01-06T22:56:00.000+02:00

Feminismul capătă accente de ridicol cum rar mi-a fost dat să văd, un ridicol izvorât din frustrare, urâțenie fizică și respingere. Din feministele care au luptat pentru drepturi egale cu ale bărbaților, ne-am ales acum, în secolul 21 cu o demonstrație de imbecilitate dusă la extreme, un soi de masochism colectiv, autoflagelare la propriu și exibiționism narcisist, căci ce poate să-mi demonstreze mie ca femeie o alta care șochează viral internetul cu pilozități axiale, cu mutilare prin inserții de belciuge, ace, brice și carice și exibiționism sexual?! Ce poate să-mi provoace mie ca femeie în afară de scârbă o altă femeie care ajunge să pozeze în chiloți pătați de sânge menstrual, transmițând un mesaj halucinant de agresiv,
dar confuz despre feminitatea pe care, conștientă sau nu și-o neagă?
Feminismul în esența sa reprezintă o negare a feminității și e motivată politic de cele mai multe ori, cu toate că e doar o sumă de neîmpliniri care se transformă într-o ură viscerală împotriva bărbaților care resping femei din cauza urâțeniei exterioare și interioare, a murdăriei fizice și frecvent, a prostiei agresive. Toate acestea sunt alimentate de internet, de dorința de afirmare, de a șoca, de a fi observate, băgate în seamă, chiar și negativ. Cinci minute de glorie pe internet sunt suficiente pentru oamenii superficiali și frustrați care vor cu tot dinadinsul să fie observați, iar neavând nicio calitate, niciun talent, aleg să șocheze.
Feminismul nu are nicio legătură cu emanciparea femeii, nu are nicio legătură cu drepturile femeii atâta timp cât nu are o cauză practică, iar feministele din țările prospere nu reprezintă feminitatea ci o batjocoresc. Feministele umilesc femeia și ceea ce reprezintă ea: maternitatea și rolul său în societate și familie. Pe mine nu mă reprezintă nicio flocoasă care alege să-și arate părul axial pe facebook, nici aceea care se pozează cu chiloții însângerați sau își arată țâțele pe care și-au scris diferite mesaje. Pentru mine, feministele care aleg să facă așa ceva sunt doar niște triste refuzate, urâte, mizerabile care cerșesc atenție cu orice preț, anonime azi, anonime mâine, atâta vreme cât cauzele lor se rezumă la acte demonstrative, ele reprezintă doar o cireadă de vaci scăpate în trifoi.
Feminismul pare a fi mai mult un soi de primitivism înconjurat de o aură ideologică lipsită de substanță ce nu are o finalitate practică, una care să se reflecte în legislație, din simplul motiv că el nu cere nimic, e doar exibiționism. Nu cere, de exemplu, interzicerea mutilării genitale, care, iată, are loc acum chiar în țările lor de baștină, nu cere drepturi pentru femeile musulmane, nu cere nimic, doar șochează. Feministele se orientează și poziționează împotriva creștinismului, a familiei creștine pe care, ca o paranteză, mulți dintre voi o numiți batjocoritor ”tradițională”.
Feministele se consideră ca un fel de muieri venite din viitor pe care noi, proștii, nu le putem înțelege. Așa este, doar că ele nu sunt venite din viitor ci par mai degrabă venite din Neanderthal când etalarea organelor genitale și a secrețiilor lor era ceva banal. Nu descoperise omenirea suficiente zdrențe să acopere goliciunea și nici Tampax-ul. Feminismul e un fel de artă abstractă pe care n-o pricepe nimeni pentru că nu e nimic de priceput, dar din snobism admirăm un căcat plutind într-un lighean expus într-un muzeu, ca fiind o operă de artă.
Feministele sunt atât de departe de rolul inițial al celor care au luptat pentru drepturi egale, unul dintre ele fiind cel de vot, încât eu una, nu le văd rostul. Ar trebui să-mi fie milă, sunt conștientă de asta, dar nu-mi provoacă altceva în afară de dezgust... Ura lor față de bărbați poate fi justificată până la un punct, dar cele mai multe dintre ele au trecut granița la boli psihice manifestate prin obsesii scabroase pe care ele le consideră luptă, dar dacă le întrebi pentru ce luptă, multe dintre ele nu știu să-ți dea un răspuns coerent...
Sunt femeie și nu urăsc bărbații.
Sunt femeie și nu mi-a impus societatea sau moda să mă epilez sau să-mi păstrez bunul simț. Nu m-a obligat mama să mă epilez imediat ce mi-a crescut păr sub axilă, am făcut-o singură pentru că în estetica trupului meu, părul de sub axile reprezintă un afront la adresa feminității mele, a frumuseții mele. Menstruația e ceva la fel de intim ca și nașterea, ca alăptarea, ca actul sexual pe care îl am în intimitate și nu în public. Nu mi-am dorit niciodată să fiu nici macaragistă, nici mecanic de tren, nici săpător de morminte... Îmi place să-mi deschidă un bărbat ușa, să mă protejeze, să aibă grijă de mine și să mă apere dacă sunt atacată. Sunt conștientă de ceea ce pot face, la fel cum sunt conștientă de ceea ce nu pot face. Natura nu face greșeli și niciodată nu va ceda în fața ideologiilor sau umorilor oamenilor, indiferent de sex.
Sunt femeie și știu că bărbatul de lângă mine e mult mai puternic decât aș putea fi eu vreodată, chiar dacă aș trage de fiare o viață; sunt femeie și îmi place asta, îmi place atât de mult încât am născut copii, i-am crescut fără să-mi arăt țâțele în public, fără să consider un sacrificiu că i-am născut. Nu mi-am dorit niciodată ca un bărbat să asiste la naștere pentru că cred cu tărie că el și-a făcut datoria naturală când mi i-a dăruit. Datoria mea e să-i aduc la viață, să sufăr născându-i, cu el sau fără el, să-i cresc, cu el sau fără el. Nu eu am decis asta, natura a făcut-o, iar eu nu mă pot situa deasupra ei.

Feminismul, la fel ca și comunismul, e o boală mintală.

Al IV-lea Reich e aici

2018-12-14T12:59:00.000+02:00

Establishmentul Noii Ordini Mondiale are impresia, pe bună dreptate, că populația e proastă. Știe că cei care gândesc și nu se lasă influențați de manipulările făcute prin presă sunt puțini, și cu atât mai puțini sunt cei care reacționează, în așa fel încât devin nesemnificativi. Așa a făcut Hitler și s-a văzut ce s-a ales de Europa după al doilea război mondial, dar probabil că și milioanele de morți au fost tot în avantajul celor care conduc din umbră omenirea.

În urmă cu câțiva ani, să spui că există o elită care conduce lumea te trimitea la balamuc sau te izola de restul turmei, azi devine din ce în ce mai evident că ei decid câți oameni merită să facă umbră pământului și câți fac degeaba. Ei au nevoie de sclavi obedienți, suficient de educați să conducă o mașină, să pornească un utilaj, de aceea educația este orientată în așa fel încât să creeze impresia că avem vreun cuvânt de spus, că avem o viață așa cum trebuie să fie. În realitate suntem sclavi, producem suficienți bani cât să avem un acoperiș deasupra capului și ce băga în gură. Oamenii muncesc 8-12 ore doar să supraviețuiască și să-și permită un amărât de concediu pe an. Dacă și-l permit. Viețile noastre se petrec la locul de muncă, având iluzia că avansăm în carieră, in realitate primim mai multe responsabilități, uneori mai multe decât putem duce. Apoi, rablagiți și acriți de viață, intrăm la pensie, tot pe bani de nimic și, bătrâni fiind, nu ne mai putem bucura de ultima parte a vieții. Nu ne ajung banii să călătorim sau nu ne mai țin balamalele.

Sclavia are mai multe forme, dintre care asta e cea mai acceptabilă, însă se poate și mai rău. Se poate să nu mai ajungi la pensie, sau să nu-ți ajungă decât să-ți târâi zilele care ți-au mai rămas până mori.
Noi nu trăim nicio democrație, ca dovadă, libertatea de opinie e doar o expresie. Suntem liberi să ne exprimăm atâta vreme cât o facem în direcția acceptată de cei care o trasează.

Formele de revoltă spontane nu există. Încercați să organizați un protest fără să implicați finanțatori, veți vedea că oricâtă influență în online ați avea, nu veți reuși să adunați mai mult de 50 de persoane, chiar dacă motivul pentru care organizați un protest e agreat de mii sau sute de mii de semeni ai voștri. Însă sistemul nu e perfect, iar dovada e alegerea lui Trump în USA și ascensiunea unor lideri neagreați în Europa. Pe acest front se duce acum lupta... Breșa a fost făcută și lărgită, iar establishmentul încearcă s-o închidă la loc.
Eu nu mai cred în nimeni și în nimic, îmi aleg cu grijă informațiile pe care le întorc pe toate părțile, însă un lucru știu sigur, anume că suntem cu adevărat sclavi și nu văd cum am putea schimba vreodată asta.

Muntele de Sticlă - de Angela Tocilă

2018-05-18T18:22:00.000+03:00

”-Hahaha, brunch! O să iau o cină târzie de unul singur… Ba, nu… Cu tine, micuțul meu prieten, tu vei fi cina și eu consultantul îngrijorat că nu-mi vine bine costumul sau că nu mi-am însușit bine limbajul trupului la training, că nu exprim destulă forță sau că exprim prea multă atunci când strâng mâna unui client important la o întâlnire de afaceri. Noi doi vom discuta acum despre cum e să faci sacrificii pentru job, despre cum să zbori dintr-un capăt în celălalt al lumii, să plimbi hârtii, să încerci să convingi un client că firma ta e cea mai bună, cum să nu te îmbeți foarte tare în serile în care reușești, pentru că a doua zi o iei de la capăt și nu-ți permiți să apari mahmur la altă întâlnire, cu alt client, la fel de important ca și cel de ieri, ba chiar mai important. Mereu e mai important cel ce vine decât cel pe care l-ai convins deja… Ce tâmpenie, stau si vorbesc cu un șarpe pe care n-am idee cum să-l jupoi pentru că nu ai voie să te urci în avion cu un briceag sau măcar cu o unghieră… În cinstea ta, dragă șerpișorule, o să mai aprind o dată bricheta, imediat ce găsesc ceva cât de cât uscat de ars și, iartă-mă, dar o să te prăjesc cu piele cu tot. Îți fac o concesie, nu te prăjesc de viu, promit!”

Fragment din romanul Muntele de Sticlă de Angela Tocilă (Editura Primus - Oradea). Cartea se poate comanda pe adresa diamonds_and_rust_me@yahoo.com cu adresa și numărul de telefon.

Francois (Fragment din romanul Muntele de sticlă - de Angela Tocilă)

2018-05-06T01:09:00.001+03:00

Străzile Berlinului erau din ce în ce mai nesigure, riscai să fii înjunghiat și pentru 10 euro. Atentatele cu bombe erau la ordinea zile în pofida faptului că poliția și mai apoi armata patrulau străzile în echipament de război. Francois considera până și acest fapt ca o sfidare, o provocare la adresa migranților și nu se mira deloc că efectul acestor demonstrații de forță era exact opus celui scontat. Apoi începuseră germanii cu manifestațiile, el și organizațiile la care aderase, cu contramanifestațiile, iar ciocnirile violente dintre ei deveniseră ceva normal. Berlinul și aproape toată Germania devenise teatru de război, incendierile, distrugerea bisericilor și a monumentelor, rutină. Aproape toată Europa luase foc, cu excepția câtorva țări conduse de intoleranți pe care, își zicea Francois în sinea lui și la mitinguri, le vor înfrânge în cele din urmă. Erau țări est-europene, slugile Rusiei, țări care nici nu meritau prea multă atenție, iar faptul că refuzaseră să primească migranți sau ca măcar să-i găzduiască temporar le făcea demne de disprețul profund și nedisimulat al lui Francois.

Muntele de sticlă (fragment)

2018-04-11T21:34:00.000+03:00

” dezastrul era total și nimeni nu mai era în siguranță. Bandele de africani terorizau străzile, prădau, ucideau și violau la întâmplare. Multe victime erau găsite golite de organele interne, semn că ucigașii lor practicau ritualuri primitive, mâncându-le. Musulmanii puseseră stăpânire pe aproape toate orașele, făcuseră califate iar singura lege era Sharia. Populațiile indigene se refugiaseră în sate, apoi în munți, prin cătune sau pur și simplu sub cerul liber, încercând să scape cu viață din calea prăpădului. Prinși de evenimente, incapabili să se apere, fără armată, fără poliție, fără arme, luaseră calea pribegiei și asaltaseră frontierele Austriei, Poloniei, cele ale fostei Yugoslavii și chiar forțându-le pe ale Ucrainei, spre Rusia. Albii erau vânați ca animalele, uneori doar pentru distracție, obligați să se convertească la Islam sau să moară, dar în cele din urmă, nici convertirea nu mai fusese de ajuns, nici dorită și erau uciși în cele mai sângeroase și dureroase moduri. Femeile erau violate de zeci de bărbați, în public, torturate și apoi omorâte. Fetițele erau luate ca sclave sexuale încă de la vârsta de 8-9 ani. Cu tot partizanatul lor, nici homosexualii, feministele sau organizațiile care susținuseră financiar și logistic aducerea câtor mai mulți migranți în Europa nu beneficiară de un tratament diferit, acum nu mai erau folositori și puteau să moară și ei. Era inutil ca atunci când năvăleau peste ei în casă sau îi prindeau pe stradă să strige ”welcome refugees!”… vremurile acelea trecuseră de mult iar refugiații erau acum stăpâni, nu musafiri. Allah le promisese că vor domina lumea și se se ținuse de cuvânt.”

Fragment din noul meu roman în lucru ”Apocalipsa după Allah”, viziunea mea despre viitorul unei părți a Europei pe care o consider deja pierdută.

Chemarea la oaste - varianta corectă politic

2018-03-14T04:25:00.000+02:00

Se duce, să zicem Ștefan cel Mare la Ion acasă să-l invite să participe la o luptă amicală cu turcii... Cioc, cioc la ușa plugarului Ion.
- Cine-i acolo?
- Ștefan cel Mare, domnul tău!
- Aaaa, domnul Ștefan cel Mare... Poftiți, mărite, cu ce treabă pe la noi? Vă servesc cu o Mona rece?
- Nu, mulțumesc, sunt cu calul. Păi, uite, am venit să te chem la bătălie...
- Iar îi mănâncă chielea pe turcii ceia?
- Iar. Na, ce faci? Vii?
- Nu pot, doamne...
- De ce nu poți, Ioane?
- Sunt homosexual, mărite!
- Ptiu, bată-te să te bată norocul, păi asta e extraordinar! Te mai distrezi și tu, se mai distrează oastea...
- Păi, nu doamne... Eu m-am înscris și într-o organizație de luptă împotriva abuzurilor sexuale și m-au ales președinte anul ăsta, poziție din care nu-mi permit să postez în victima unor răcani needucați de la Vaslui. Îmi pare sincer rău, nu particip!
- Bine, Ioane... Mă duc să-l chem pe vecinu-tău Gheorghe...
- Treaba ta, mărite dar părerea mea e că te duci degeaba... Gheorghe e transgender.
- De când?
- De anul ăsta.
- Dar ce e aia, mai exact?
- Este atunci când te crezi mai mult muiere decât bărbat dar încă n-ai făcut schimbare de sex.
- De ce n-ai făcut schimbare de sex?
- Nu eu, Gheorghe! N-a făcut pentru că nu are bani să plătească pe cineva să-i taie plua.
- Aoleu, păi hai că-l rezolv eu și dup-aia vine benevol cu mine la oaste. Apoi, mai se distrează ea, mai se distrează oastea...
- Nu poate, mărite!
- De ce nu poate? Hai, măăă, nici dacă-l rog eu?
- Nu poate pentru că nu-i permite religia.
- Care religie, Ioane?
- Nu mai știu dar nu mănâncă deloc carne. Vegetalieni, nu rețin exact.
- Nu-i o problemă, numai bine, îl hrănim cu terci și carnea rămâne oastei. Se simte bine și el, se satură oastea, știi cum e...
- Nu e așa de simplu, mărite... El mănâncă doar buruieni, ierburi și mere pădurețe și acum nu sezonul, Măria ta... Moare de foame fără fânul din pod.
- Înțeleg... Poate mă duc peste drum la a lui Mugabe?
- Doamne, nu te duce, te rog io, ne bagi în belele pe toți!
- De ce, măi Ioane? Ce are?
- Păi, are, cum nu are... Ăla a lui Mugabe e negru!
- Și ce dacă e negru?
- E discriminare, doamne!
- Ba din contră, nu e! Arătăm că orice cetățean al Moldovei are dreptul să moară pentru glia strămoșească!
- Nțț, nu merge, Doamne! Nu când e singurul negru apt de luptă din Moldova. Și mai e și musulman, ferească Ăl de sus!

Scrisoarea de revoltă și indignare a doamnei prim ministru către Procuratura din Brazilea

2018-03-09T17:59:00.002+02:00

Doamna prim ministru se precipită pe ușa biroului lui Daddy:
- Șefu`, șefu`, uite ce-am făcut!
- Ce-ai făcut, fă și de ce dai buzna ca la căminul cultural din Videle?
- Iartă-mă, șefu` dar e foarte inportant pentru matale și pentru țară... Am scris o scrisoare oficeală către procuratura din Brazilea. Să ți-o citesc?
- Bagă repede că începe Suleiman!
- Dragă procuratura din Brazilea, suptsemnata VVD în calitate de șefă supremă la guvernul Romîniei, țară de care nici măcar n-ați auzit în icultura voastră decât de Dracula. Prin prezenta vă aduc la cunoștință că domnul LD, în calitate de preș la Cam Deput și șef de partid la PSD nu poate fi anchetat penal în țara la dumneavostră întrucât are imunitate din partea mea și din cauza la idependența și neatârnarea țării care este suverană și nu aceptă amestec din afara fruntarilor patriei cu atât mai puțin din afara continentului. Rog în speceal a ține seama de doleanța mea în calitate de pers fizică de a lua pe umerii mei firavi de femee toate acuzațile nefondate cu portocale spălate și alte mizeri mincinoase veiculate în spațiul public de către dușmanii poporului și puterile imperealiste și Șioroș acel hodorog pe care-l caută moartea p-acasă și lui îi arde de stat palarel. Închei această scrisoare în speranța că ați băgat la cap faptul că nu puteți ca să distrugeți viața la oameni doar pentru că le place portocalele care ca copil a suferit în lipsa aceste frupte minunate din cauza la dictatorul Ceaușescu care nu-i plăcea lui și de-aia nu inporta decât cu țârâita.
ARFU
Semnat VVD - Guvernul Rominiei.”
- Ce zici, șefu`? Bag și ceva pe belgiană?
- Nu mai băga, fă, ăia înțelege decât brazileană. Dă hârtia, să văd dacă n-ai greșeli dă gramatică, că dă când cu imonoglobalina aia suflu și-n ciorbă... E bun, fa, corectează decât ”supremă” că nu-mi place cum sună. Ajunge ”șefă” chiar prea mult... Hai, începe Suleiman și nu vreau să pierd episodul ăsta, e vorba despre Suleiman care anexează o insulă la Turcea și n-avea problemele care le am eu cu Belina...

De 8 martie cu fetele la cipăndei

2018-03-09T15:34:00.001+02:00

Vasilica, Rovana și Olguța la restaurant sărbătorind 8 martie:
O: Hai, fetili, noroc! Până la fund!
R: Vasi, dă și mie rețeta la checul care l-ai adus la partid când fusă ședința de te-a numit Daddy șefa la guvern.
V: Iei 6 ouă, le bați spumă, decât albușii, da?
O: Ho, bă, mutele drecu`, păi imediat vine cipăndeii să ne frece un pic și voi schimbați rețete dă chec? De ce n-am stat io acasă în sânul la familie cu Claudiu să-mi facă masaji, de ce?
V: Ma cheri, vuzet trez ancordee...
O: Ce plm înseamnă ancordee, fah?
V: Încordată, fată... Țeapănă, așea, la nervii capului. Trebui să înveți să te relaxezi an peo, pur lamur de Dieo!
R: Chiar, Olgo, ești cam nervoasă de când cu reforma fiscală de ți-a dat cu minus, hahahaha...
O: De-te fa, în morții tei de zgârcită, tu și aragazu` l-ai înmatriculat pă Bulgarea, chitroasa drecu`...
Vasilica îi toarnă Olguței din sticla de vodcă.
V: Calmevu, mezami, jevuzampri.
O: Îmi vine să-i dau un tet dansleo bușon, Viorico, noroc că ești tu aicișilea și nu-mi permit... Fa, Rovano, mai ne-ntâlnim noi prin veceu la Guvern, să vezi ce te flocăi, bulgaristo! Vine cipăndeii, uraaa!!!
Sms de la Claudiu Manda: Căpreoara mea dulke te aștept cu suprize an dormitor. Când vi veața mea să moară familea mea dacă mai rezist fără tn an brațele mele...... xoxo
Sms de la Olguța pentru Claudiu: Iuby numai mă fute la cap c-a venitără cipăndeii și am treabă. Te iuby veața mea xoxo
Sms de la Claudiu: Teaștept ca și când nu mai dragostea noastră har fi pă pămâânt..........
Sms de la Olguța: Țeam zis să mă leși în plm. xoxo
V: Fetele, nu m-am distrat așa de când m-a invitat Junker la o fasole cu icre după rețeta mea, la el acasă.
O: Făăăh, te credeam fată serioasă. Ți-ai pus-o cu ipotentu` ăla?
V: Vai, șeri, cum poți să crezi așa ceva? M-am dus decât în vizită prietenească. Plus că era mort de beat când am ajuns io și i-am făcut masaji în tălpi până a adormit.
R: Eu m-am cam plictisit, băieții ăștia mi-a șifonat rochia.
O: Și ce mai voiai să-ți șifoneze, fa? Hahaha...
R: Într-o zi am să-ți torn verde dă Paris în țuică, fa...
O: Hahahaaa, și tu crezi că io o să beau țuică verde?
Sms de la Claudiu: Veața mea sânt amețit de iubire xoxo
Olguța sare ca arsă de pe scaun.
O: Tre`să plec, bea ăsta tot Moietul fără mine. Hai, pa mutelor! Băi, cipăndelu` ăla cu chiloți roșii, vezi că ți-am băgat număru` meu în ei! Dacă nu suni... te las în pilonu` gol!

Imunocabalinele politicii românești

2018-03-09T15:27:00.002+02:00

-Aloo, Vio?
Da, halo, cine-i acolo?
- Fată, Rovana sunt... Te-am sunat să te întreb care e faza cu imoglobila aia de care se face vorbire la toate posturile de televiziune.
- Fată, lasă-mă și tu în durerea mea, cu crucea asta grea de-o duc în spate, lumea e rea și-a dracului, fată... Nu mai pot cu imunologlobina asta... Fată, tu știi la ce se folosește? Că mie nu mi-a scris nimeni pă foaie.
- Vio, dragă, să mă trăznească dacă știu dar un lucru îți zic sigur, nu e bulgărească. Nu te necăji, mai greșim și noi ăștia de conducem țara, oameni suntem și noi... Bine, ceva mai oameni ca restul, mai luxoși, mai culturalizați, mai mergem și noi pe la dineie, pe la recepții, mai ne firitisim cu alți omologi echivalenți...
- Rovano, dragă, trebuie să închid, e Olguța pe cealantă linie. Te pupic!
- Alooo, Olguțo, chescăvufe șeri?
- Pă drec! Auzi fa... Te-am sunat să te întreb ce căcat e cu imunoglobalina aia, că-mi făcu Claudiu capu` mare că să te întreb. Până te-am sunat io, după ce i-am dat două tigăi în cap, l-am reanimat, apoi i-am mai dat și l-am lăsat lat, crezând că și-a pierdut temporal conștința, el a profitat de ocazie și a fugit de acasă. Deci, întrebările mele erea două: ce-i imo... cum îi zice și dacă știi unde e Claudiu. Sau dacă-l vezi să-i spui să vie acasă că nu-i fac nimic! Alooo, Viorico?
Na, că mi-a închis panarama...

Eu sunt Silvia! pe Amazon - varianta print

2018-03-07T15:46:00.003+02:00

Dragii mei, vă fac cunoscut că volumul Eu sunt Silvia! poate fi găsită și pe Amazon în varianta print aici.

"Eu sunt Silvia", un exceptional roman scris de Angela Tocila (Cronica de Cristian Botez - jurnalist)

2018-02-03T13:52:00.001+02:00

Acest nou roman, “Eu Silvia”, scris, cu inima si cu mintea, de Angela Tocila, iti rupe sufletul in mii de parti. Dupa “Iris”, atat de gingas si cu dragoste pentru cuvant scris, dupa “Copiii razboiului”, tulburatoare carte-document despre orori ale celui de-al doilea razboi mondial, Angela abordeaza direct, profund si, ca de obicei, intr-o relatie intima cu epicul, genul fiction. Angela Tocila, blogger, jurnalist on-line si scriitoare, bine ancorata in ceea ce ne inconjoara, social, politica si media, cel putin, ne spune ceva foarte clar: “Europa este in pericol!”. Si spune asta prin acest minunat roman, “Eu sunt Slivia”.

Cartea Angelei este mai mult decat o poveste. Este un rau, un fluviu care, cel mai adesa, curge lin si te indeamna la visare. Ca mai apoi, repetat, sa se transforme in valtori, in cataracte si cascade. Povestea Angelei iti duce sufletul spre reverie, in locuri frumoase, in situatii si stari mangaitoare, ca, atunci cand te astepti cel mai putin, sa vezi ca totul se prabuseste. Viata unora, tihna, aerul din jur.
“Eu sunt Slivia” are farmecul cald al imbratisarilor cotidiene, presarate pe parcursul mai multor ani. Cel putin in prima parte. Apoi, brusc, frust, apar accentele tragice. Cumplite. De aici si ingredientele, presarate cu talent, specifice unui roman politist. Dar asta, doar pe alocuri, in momentele cheie ale romanulul. “Roberto a fost ucis intr-o seara de patru barbati, doi dintre ei din Sudan, angajati de-ai lui, tunisian si un marocan, complici ai primilor doi.” “(…) doi dintre ei m-au prins in brate si al treilea se protapise in fata mea fluturandu-si, ranjind, penisul”. “ Cum sa nu te revolti? Cum sa accepti ca mai marii Europei gaseau prioritari niste oameni carora noi, ca cetateni, mai mult decat mila crestineasca, nu le datoram nimic?” “Am ignorant toate interpelarile reporterilor si am spus tot ce aveam de spus. Eu nu sunt raspunzatoare nici pentru razboiul din Siria, nici pentru cel din Irak, nici pentru cel din Afganistan. In concluzie nu ma simt datoare nici pentru oamenii prinsi in ele”. Pasaje din cartea Angelei.
Caci povestea se raporteaza la fenomenul imigratiei in Europa a refugiatilor din Orientul Apropiat si Mijlociu, Siria, Iraq, din Afgansitan si Pakistan, din Nordul Africii. Romanul Angelei Tocila vorbeste cu curaj, direct, despre ceea ce fac rau arabii si Nord-africanii, neadaptabili societatii occidentale. Nemunca. Sfidarea populatiei care i-a primit cu buna-vointa. Jafuri, violuri, crime. Angela incearca sa trezeasca constiinte, prin povestea ei. “Atentie!”, spune cartea. “Atentie la sutele de mii de arabi si africani, care au facut din Europa un teritoriu salbatic, un taram al terorii”.
Silvia, personajul principal al romanului Angelei Tocila, Diana, micuta ei fiica, si Rosa, care “este mai mult decat o menajera, e ca o mama pentru noi!”, sunt prinse intr-un vartej al unor evenimente care, cu siguranta, inainte de migratia masiva a imigrantilor arabi si africani, nu ar fi existat.
Cartea Angelei Tocila, dincolo de povestea in sine, dincolo de filonul epic, este un manifest al unei femei normale, care vede cu claritate ceea ce se intampla in Europa. “ Eu sunt Silvia”! “Je suis Silvia”! “I am Silvia”! “Io sono Silvia”! Ich Bin Silvia”!. Trimitere evidenta la acel “Je suis Charlie”, de dupa cutremuratorul eveniment in care zece ziaristi ai publicatiei de satira politica, “Charlie Hebdo”, au fost asasinati cu focuri de arma, de doi arabi jihadisti. Momentul declansarii terorii in Europa de jihadistii imigranti, imbratisati cu o dubioasa, suspecta lejeritate si dragoste afisata brutal, de liderii occidentali, in capul lor fiind cancelarul Germaniei Federale, Angela Merkel. Opinie exprimata chiar de autoare, in cursul povestirii.
“Eu sunt Silvia” este un strigat de disperare. Este un indemn la lupta. Spre salvarea civilizatiei europene. Angela Tocila, scriitoare deja consacrata, ziarista cu nerv, cuvinte alese si simt clar si ascutit, dar si de o mare sensibilitate, a stiut sa puna acest strigat de revolta intr-o poveste. Intr-o poveste despre o femeie frumoasa si, aparent fragila, dar deopotriva puternica. Silvia. Dar peste toate, prin povestea scrisa, intriga tesuta, prin personajele si dialogurile fiecarei secvente din carte, Angela Tocila, scriitoarea si omul, femeia, pe cat de delicata, pe-atat de luptatoare, isi afirma crezul. Salvarea civilizatiei crestin-europene!
“Eu sunt Silvia” ar trebui sa fie oricare dintre noi!

Cartea este disponbilă pe amazon aici.

Valy Popa și Petre Daea la o zeamă de varză după țuica de corcodușe de la Daddy

2018-01-30T23:16:00.000+02:00

VP: Stimată colega, mai ți-am povestit cum am ajuns eu în Pyongyang în loc de Cluji?
PD: Stimate colega, decât de Mumbai în loc de Dubai și de Afganistan în loc de Kazahstan. Cum a fost posibil, că nici numele la orașe nu seamănă, ca să nu mai vorbim ca cultură sau zootehnie?
PD: Trebea să mă duc la un comferință cu alți erectori și cadruri didactice la Cluji și, în urma experiențelor triste din trecut am decis să nu mai fac rezervare onlain ci l-am pus pe secretara mea Pușa să facă telefonic advertizând-o că eu nu circul cu sărăcii low cost ca Wizz Air, așa că ea mi-a rezervat ce a găsit mai scunp în momentul acela, știind că mi-a plăcut luxul de mic, de când eream înfășată în scutece de bunbac și visam să inventez penpărșii...
PD: Vai, nu-mi spuneți... Dumneavoastră ați inventat penpărșii?
VP: Nu, dar am visat...
PD: Așa, continuați mai departe...
VP: M-am dat jos din avion și m-am trezit cu o translator după mine care întreba lumea ce-i ziceam io: unde ie erectoratul la faculattaea de la Cluji? E adevărat că am avut oarecare semnuri de întrebare când am văzut starea de slăbiciune în care erea cetățenii, apoi gălbejeala pe care am pus-o pe seama la o epidemie dar când am văzut că toți are ochi oblice m-am lămurit că am depășit fruntariile patriei noastre...
PD: Extraordinar... Și cum v-ați întors?
VP: A semnat 45 din 48 de erectori un petiție pentru repatrierea mea.
PD: Ce dovadă de solidaritate, de turmă, domnule, extraordinar... Ca oile, stimate coleg, ca oile noastre iubite! Când s-a întâmplat asta?
VP: Săptămâna cealalantă care-a trecut.

Imagine by Marian Preo

Un mort celebru și o zi ca oricare alta la PSD

2018-01-24T18:08:00.001+02:00

Liviu Pop intră în fugă în biroul lui Dragnea unde acesta tocmai o punea pe doamna Viorica să numere hârtiile igienice de la sediul Guvernului, să se obișnuiască mai repede cu îndatoririle de Prim Ministru al României.
- Șefu`, șefu`! Au, genunchele, au... Ne-a trimis iar mooiștii ăia de la Comisia Europeană advertisment!
Dragnea ridică ochii peste ochelari:
- Că ce?
- Că câr, că mâr, că nu prea am înțeles decât că se leagă de legile la justiție și alte fleacuri care pe mine nu mă privește din punct de vedere de istituție.
- Bă, tu vrei să te pleznesc?
- Șefu`, decât ce știu de pe feisbuc mai multe...
- Dar parcă ți-ai șters contu de feisbuc.
Liviu Pop ia o figură șmecherească, ceva între guvide și macrou:
- Mi-am făcut altu` ingongnito, mai intru ca Cuza să văd ce mai cârcotește statu` palarel, cui mai trebe să-i scot ceva din priză, aștea... Nu mă pot rupe cu totul de tecnologie, doar sunt intelectoal si profesor de mate la bază.
- Ce sinonim ai pe feisbuc?
- Hai, șefu, nu mai mă lua cu din astea, io-s de mate...
- Nu, bă... Ce nume ai pă cont?
- Lyvyu Pop. Nimeni nu s-a prins până acuma,
- Ha, ha, ha, ce proști ie... Păi, pâna și Viorica s-ar fi prins. Viorico, te-ai prins?
Viorica pleacă privirea în pământ:
- Mie mi-a trimis decât cafeluțe, poze cu genunchiu și încă cu ceva care semăna cu mos crăciun de ciocolată când iei staneolu după iel. N-aveam cum să mă prind...
- Eu n-am trimis așa ceva, mi-a spart hecării contu!
- Bine, bine... Ce-a zis comisia in advertisment?
- Că ne trimite o ceornă sau ceva, n-am înțeles bine cu indicații că cum vede ei că trebuie să facem noi legile la noi acasă! Mi-a crăpat obrazu de rușine la așa jicnire, fix de ziua Unirii Mici, zi și matale ce jicnitor!
- Du-te și dă-le fax din partea mea...
- Că ce?
- Că să se ducă în pixta mă-sii, aici io-s șefu!
Liviu Pop iese murmurând ”Noi suntem români” ciocnindu-se de Carmen Dan ce dădea să intre. Agitată, udă fleașcă și plânsă.
- Ce-ai fă, iară? Țe-ai găsit ceva în priză? Hăhăhă.
- Dă-te din calea mea, că-s oripilată! Șefu`, șefu`, mă lași să-l dau afară pe șeful la Garda de Onoare?
- Dar ce-ți făcu, fa?
- A zbierat la mine! Carmen plânge iar.
- Ce-a zis?
- A zis: pregătiți arm!
- Așa se zice fă, țe-a dat onorul la personalitate, prostănaco.
- Io credeam că vrea să mă împuște băieții ăia drăguți.
- Gata, io o pun pe Olguța în locul tău. Treci și tu și ajut-o pe Viorica la numărat.
Fax de la UDMR: A murit Attila Verestoy.
Fax de la Dragnea pentru UDMR: Cumpărați acțiuni la Schweighofer, dar repede. Ne umplem de lovele!
Fax de la UDMR: vrem Ministerul Mediului!
Fax de la Dragnea pentru UDMR: Iar începem?
Fax de la UDMR: Vorbim diseară la priveghi, jucăm o șeptică, aducem szilva palinka, adu tu niște fete.
Fax de la Dragnea: Vine fetele astea mai purii decât, numai pot sămi fac de cap căs ca insurat acuma.
Fax de la UDMR: Kurva anyad... iar vii cu babele tale? N-o mai aduce pe Carmen Dan că plânge din orice și nici pe Olguța că bea tot și ne bate. Hai cu Viorica s-o inițiem în funcție, să-și cunoască toate șefile!
Fax de la Elena Udrea: faxul de ieri cu anunțul că sunt însărcinată nu era pentru voi. Am greșit numărul.
Fax din sediul PSD cu autor necunoscut pentru Udrea: Tot vreau test ADN!
- Șefu`, sting io aicia? Au, genunchele...

Dilemele lingvistice ale doamnei Viorica

2018-01-24T15:32:00.000+02:00

Viorica: Șefu`, da` ci-am zis greșit la ”am fost investită ca și prim ministru”?
Dragnea: Lasă-mă, fa, cu prostiile astea, du-te și întreabă-l pe Pop, el e specealistu` în linbi, că doar nu degeaba l-am făcut ministru la Îmvățământ!
Viorica: Domnu` Liviu, a zis celălalant Liviu, șefu`, să te-ntreb pă matale ce-am zis io greșit la ”am fost investită ca și prim ministru”?
Liviu Pop: Păi, ai zis ”investită” la femenin.
Viorica: Și nu ie la femenin?
Liviu Pop (umflându-se în pene): Nu, ie la neutru: o investită - doi investitori.
Viorica: Aaaaa, bine că mi-ai zis. Înseamnă că și prim ministru ie tot la neutru, la masculin n-are cum fi că, că io-s femeie...
Liviu: Te-ai prins! Când mai ai ceva nelămuriri vii direct la mine, da? Nu mai te duci la toți anagramații. Au, genunchele!
Viorica: Care genunche, că eu eram la Briucsel și nu știu nimica.
Liviu: Care m-am operat la el.

Rovana și Viorica ot Videle

2018-01-23T12:19:00.000+02:00

Rovana: Fatăăă, mai ții tu minte când ne-am rătăcit pe ulița principală din Videle?
Viorica: Mai țiu, fată... Erea cam întunerec și tu te dusăși pe partea cealantă a drumului. Groaznec fusă...
Rovana: Dă azi inainte mai mergem decât de mână, fată. Ieri ai împins iar de ușea la guvern pe care scrie ”trage”.
Viorica: Taci, fa, că anul trecut când s-a luat curentu la mol și-ai rămas blocată pă scărili rulante, cine o venit să te salveze cu ponpierii?
Rovana: Fată, nu mai zice d-astea că tu ai mâncat fasole cu icre la Brucsel și io te-am făcut rafinată pe unde-am putut. Și escentrică...
Viorica: Am mâncat, și ce? Toți s-a uitat la mine cu admirațe, am zis că fac un gest contra la estincțea la somoni și încurajarea la culturile de fasole care aproape că nu mai egzistă din cauza la oamenii care ia din conservă la supermarchet.
Rovana: Așea mai vii d-acasă... Viorico, hai că mai avem 4 trepte și gata.
Viorica: Care 4, că io numărai șasă?
Rovana: Proastă ești fa, erea 10 în total, am coborât 2 și a mai rămas 4!
Viorica: Aha... Nu mai mă strânge așa tare dă mână că-mi iei lustru la ghiul și abea mă echilibrez cu sacoșea asta.

Ședință PSD pentru formarea guvernului Dăncilă Viorica

2018-01-23T12:02:00.000+02:00

Viorica: Șefu`, erea să aveți o scamă pe sacou...
Dragnea: Bravo, făh, ai început cu dreptul!
Olguța (în parte): Fi-ți-ar panarama a dreac care m-ai pus în inferioritatea lu asta! Dar-ar toți dracii din iad să rămâi ipotent înainte de însurătoare!
Dragnea: Olgo, ai zis ceva?
Olguța: Ziceam că ce sete mi se făcu așa dintr-o dată... Mai ne ții mult?
Toader: Iextrem de plăcut ieste să fiu în așa o companie selectă, doamna Viorica. Sper că ievaluați menținerea mea în minister...
Olguța (în parte): Iete și la bubosu ăsta, i să dășchisă apetitu la ministăreală...
Dragnea: Liviu Pop, du-te până jos la magazin și ia o sticlă de Stalinskaia pentru Olguța!
Liviu Pop: Nu pot, șefu, mă doare genunchele de nu mai pot...
Dragnea: Bă, mai vrei la guvernare? O lași p-asta să intre în sevraj și să ne ia la pluă ca ieri?
Liviu Pop: Hai, că nu mă mai doare chear așa de tare. Mă duc, șefu, mă duc. (printre dinți: Futu-ți Dumniezăii tăi, Olguță!)
Olguța: Hehehe, fraierule!
Liviu Pop: Zi fă, cât face 4x4, știi?
Olguța: Am două, fraiere, un BMW și un Merțan. Hai, marși și fă ce-ți zisă șefu!
Dragnea: Olguțo, tu mai vrei la guvernare?
Olguța lividă: Să moară mama că vreau, dar nu la muncă, pune-mă în loc la bleaga asta de Carmen, abea aștept să dau în populațe ca la fasole!
Carmen Dan: Ipertinento, eu am dat cu gaze, am scos caii la itimidare și pumnii din dotarea la Jandarmerie... Mă oripilezi. (Plânge)
Dragnea: Hai, fetele, nu mai vă certați acișilea, hai s-o învățăm pe doamna Viorica cum e să fii prim ministru, probă orală.
Șerban trezindu-se brusc din somn: Facem sex anal la cineva?
Piuie faxul, e de la Mazăre: ”Rog a-mi trimite un sac de ”făină” calitate superioară altfel fac dezvăluiri din exil.”
Răspunde Dragnea: ”Bă, vezi că viu peste tine și te bat de te caci pe tine, atâta-ți zic... Mai îți trimit decât 1 kil și gata cu șantajeala!”
Tudose: Mă duc să mă apuc de citit, nu mai îmi arde de politică, vreau să mă dedic intelectualizmului.
Olguța: Ce să zic... iar citești meniul de la Caru cu bere...
Tudose: Mai bine ca tine, fă, care citești dăcât etichete...
Olguța ia un scaun și-l lovește pe Tudose cu el în cap, apoi se așează plictisită la loc. Tudose leșină.
Olguța: Ce face șchiopu ăla de nu vine cu vodca, acuma seamănă ovăzu? Șefu, mă lași să-l bat și pă iel?
Toader: Acuma ie cu iefort iintelectual, nu cu bătaie și alte iexprimări vulgare de-o violență iecstremă. Propun ca acest ielement tulburent să fie ieliminat din sală!
Olguța: Poate mă ridic la tine...
Toader: Șefu, vedeți ce face? Mă simt iecstrem de surescitat...
Olguța: Sureșcitat pă dracu. Hai c-a venit și ologu. Toarnă, bă in pahar, nu mai beli ochii ăia de pește fiert la mine, dacă nu vrei să zaci și tu lângă Tudosă.
Liviu Pop trecând peste Tudose: Cu ce s-a îmbătat?
Șerban: Vrea cineva sex anal?
Fax de la Ponta: Dobro jutro, fraierilor! Aveați chef de-o ședință? hahahahaha.
Fax pentru Ponta de la Olguța: Băh, futu-ți morții tei, azi am mai chef de bătae dăcât dă sex. Și am și sticla plină.
Rovana: Viorico, cu ce te-ai dat azi?
Viorica: Rovănico, sora mea, mi-am luat de la bișnițari Bulgari.
Rovana: Fă, toanto, îți bați joc dă mine, după ce că te-am trecut strada dă mână?
Viorica: Să-mi sară ochii dacă fac mișto, fa, așa să cheamă parfumu...
Dragnea: Io tresă plec, începe Suleiman...
Toader: Ieste rievoltător ce se întâmplă aicia, afară ie priesa care așteaptă iinformații cu privire la componiența noului guviern. Doamna Viorica, vă rog să luați atitudine fermă!
Viorica: Ce fermă? Aveam dăcât 5 găini și un porc acasă...
Olguța: Martor mi-e domnul nostru Iisus dacă nu vă omor pă toți! Daddy, lasă-mă la Interne, te rog io frumos...
Viorica: Nu lua numele Domnului în deșert, păcătoaso! (Face 3 cruci până în podele)
Rădulescu: Haolo, dar-ar boalili în tine, fa, să moară mama dacă nu te-mpușc aicișea. Io vreau internili.
Cati Andronescu: Eu aș vrea iar la Învățământ, Liviu e prea moale, distruge prea lent. Închid 1000 de școli pe săptămână... Se știe că ardelenii e lenți...
Viorica: Mulțumesc lui Dumnezeu și Maicii Domnului, personal lui Arsenie Boca și părintelui Pomohaci pentru această onoare de a fi primă ministră! Mulțumesc și domnului Dragnea, săru-mâna șefu!
Dragnea: gata, începe Suleiman, scoateți-o voi pe Olguța de sub masă. Facem guvernu mâine, ce-i atâta grabă?
Liviu Pop: Șefu, io trebe să scot ceva din priză sau las tot așa cum e? Măcar să pun semnu ”Âncis” pe ușe?
Fax de la Mazăre: Dar-ar ciuma-n voi! 2 kile și tac ca peștele.
Fax de la Ponta: Dobro jutro hahahaha, îmi fac partid.
Fax de la Kelemen Hunor: Dake nu ne dați Ministerul Mediului me duc în secuime și alborez steagul secuiesc! PS. Vrea cineva kurtos kalacs, că vin și eu imediat?
Fax de la Ion Iliescu: Trăiască Stalin!
Fax de la Elena Udrea: Sunt însărcinată!
Fax către Elena Udrea cu autor necunoscut: Să știi că cer test ADN!
Fax de la Claudiu Manda: Olguțo, vi azi acasă căpreoara mea? Hai că țeam cunpărat o blană nouă de bizon. Nu mai fi supi pă mine, că mă ofilesc, veața mea...
Șerban Nicolae: am poze cu sex anal.
Rădulescu: cât vrei pă iele, mânca-ți-ași? Facem biznis, că m-am săturat de fer vechi.
Daea: Să pune și alea cu oile?

Ședința PSD+ALDE

2018-01-23T11:56:00.000+02:00

Liviu Pop: Nu prea mă pot concentra datorită la durerea de genunche...
Carmen Dan: Care genunche?
Liviu Pop: Care m-am operat.
Tudorel Toader: Nu suntem aici ca să ievaluăm ievoluția genunchelui în cauză. Ievident că avem alte probleme care ievoluează din conflictul între interesele...
Liviu Dragnea: Daddy is here, ciocu mic toată lumea!
Mihai Tudose: Ciocu mic să-i zici lu mă-ta, care m-am săturat de tine!
Olguța Vasilescu: Vă rup în karate care te mai ei de domnul Dragnea! Manda, zi și tu ceva că altfel nu mai vezi pixtă de la mine nici după un litru de vodcă, nici șezlong comun cu mine în Cuba nu mai pupi!
Claudiu Manda: Sictir, fă! Aseară îmi rupsăi spinarea cu tine, că degeaba îți zisăi să n-amesteci vodca cu vinul că te faci cât mausoleul lui Lenin!
Gabriela Firea Pandele: Io știu cine ce-a zis rău de domnu Dragnea, poate vă dau în gât pe toți!
Carmen Dan: Vă rog io, decât în pronume personal să ne calmăm...
Olguța Vasilescu: Tu ce plm vrei, fa? Cheamă chelnerul, nu sta ca proasta acișilea...
Liviu Dragnea: să continuăm programul de guvernare...
Rădulescu Mitralieră: Haoleu, să moară mama dacă nu scot AKM-ul pe masă!
Călin Popescu Tăriceanu: A făcut soacră-mea piftie...
Gabriela Firea Pandele: Haideți să detensionăm situația, scoatem mașinile la deszăpezit, facem și noi un ban pe ziua de azi și diseară ne facem praf la Capșa...
Olguța Vasilescu: Declar ședința închisă. Chelner, adu nota!
Mihai Tudose: Achiesez la doamna Olguța...
Liviu Dragnea: Daddy zice că nu. Avem de implementat programul de guvernare.
Olguța Vasilescu: Morții tei, io plec, mi s-a uscat gâtul. Claudiu, diseară facem sex dur!
Ecaterina Andronescu: Măi, copii, măi...
Carmen Dan: Sunt oripilată!
Liviu Dragnea: Vreau licitație pentru văruirea palmierilor de la vila mea din Florida. Propun Tel Drum.
Toată lumea: Da, șefu! Ai câștigat în unanimitate. Putem merge la băut?
Mazăre prin Skype: Băga-mi-aș plua, mă ia vântul aici în Magadascar.
Tudorel Toader: Madagascar, iinvoluatule!
Mazăre: Taci, coae!
Nicolae Șerban: Am poze cu toată lumea de-aici făcând sex anal...
Ședință închisă brusc.

#menot

2018-01-20T13:06:00.000+02:00

Oricare femeie, indiferent cât e de proastă, e avertizată de instinct, chiar dacă creierul funcționează doar la cota de avarie, că atunci când un bărbat de la care vrei ceva, un rol, o slujbă sau pur și simplu bani și te invită să faci afaceri cu el în camera de hotel sau la el acasă și nu într-un loc public, că va trebui să dea ceva în schimb. Și ce poate să dea în schimb o femeie pe care, deși instinctul o avertizează că va fi grabbed by the pussy, pipăită, fugărită prin dormitor se duce totuși acasă sau în camera de hotel a unui bărbat plin de bani și-n ușa curului, căruia ea nu are ce altceva să-i ofere altceva decât favoruri sexuale, decât să-i facă masaj, sex sau să fie fugărită în incintă? După ani și ani, vedeta care abia mai obține roluri de mamă, soacră sau bunică se trezește că a fost abuzată sexual de Trump sau Weinstein, cu toate că la toate galele, Oscarurile au mulțumit doar lui Dumnezeu, familiei, talentului, sacrificiilor pe care le-au făcut și nu celor cărora le-au frecat-o pentru rolurile care le-au adus celebritatea.
Pe mine m-a amuzat doamna aceea sărită bine de 60 de ani care pretindea că Trump ar fi abuzat-o sexual în avion. Avion de linie, nu privat, și asta pe când era el tânăr și putea fute non-stop fotomodele și nu femei mai în vârstă decât el.
De ce se fac acum toate aceste dezvăluiri? Tot pentru bani, tot pentru notorietate, cu alte cuvinte, curva-i curvă până moare.
Nici pe departe n-am fost niciodată feministă, atâta timp cât dau un borcan să mi-l desfacă un bărbat, atâta timp cât chem instalator, zugrav, coșar sau cer ajutorul unui bărbat să-mi care cumpărăturile din portbagaj. Nu pot fi feministă atâta timp cât îmi asum rolul de femeie care naște și crește copii, care este exact ceea ce a făcut-o natura: femeie. Cu bune, cu rele, cu putere și slăbiciuni. #metoo e un mare bullshit progresist care nouă, femeilor ne face mai mult rău decât bine. Eu vreau să fiu femeie și bărbatul bărbat. Nu vreau să n-am loc de el la oglindă sau să împart ceara de epilat și penseta cu el. Vreau să-mi țină ușa, să-mi deschidă portiera, să-mi facă pana de cauciuc, să mă ridice în brațe dacă eu nu pot să umblu, să mă protejeze și să mă apere dacă sunt agresată.
N-am obținut niciodată nimic contra favorurilor sexuale pentru că nu am acceptat așa ceva, deși am trăit vremuri în care ”grab her by the pussy” era ceva comun, obișnuit și uneori obligatoriu. N-am acceptat și nu m-am pus niciodată în situația de a fi un obiect sexual pentru nimeni, așa că nu veniți să-mi spuneți că voi, bietele femei n-aveți nicio șansă într-o lume a bărbaților, decât dacă nu aveți nimic altceva de oferit în afară de ceea ce aveți între picioare!

Normal ar fi să distrugem tot și apoi să reclădim din cenușă!

2017-12-08T23:33:00.000+02:00

Acum știu... Știu de ce am rămas aici atâta timp, când puteam pleca chiar dinainte de 89... A trebuit să ascult colinda asta să-mi dau seama ce mă leagă de pământul pe care m-am născut, am crescut... A trebuit să ascult colinda asta pentru prima oară în viața mea și, probabil, în cea mai frumoasă variantă a sa, să înțeleg de ce am rămas, de ce n-am plecat, de ce ezit și acum să plec. Am înțeles că sunt atât de legată, atât de ezitantă în a face ceea ce trebuie pentru ca viața mea să ia un alt curs, altă destinație, alt drum, tocmai când credeam că nu mai e nimic aici să mă țină legată, atâta timp cât copiii-mi sunt plecați și nu cred că se vor mai întoarce vreodată... Nici nu vreau să se mai întoarcă pentru că-i iubesc atât de mult încât prefer să-mi fie dor de ei, un dor ce mă sfâșie în fiecare clipă, decât să-i văd suferind aici.
Eu fac parte din a nu știu câta generație de sacrificiu, ei nu. Eu am trăit destul în comunism, ei nu și nici nu le doresc să-l cunoască vreodată. Eu am suferit când abia aveam bani să pun o pâine pe masă, când mă îngrozea fiecare început de an școlar când trebuia să cumpăr rechizite, ei nu trebuie să-și facă grijile astea... Eu am suferit când mi-am trimis fata la banchetul de la sfârșitul clasei a VIII-a cu un platou cu caltaboș pentru că nu aveam bani să cumpăr altceva, deși munceam toată ziua și uneori îmi vedeam copiii doar dormind sau duminica. Ei nu trebuie să treacă prin așa ceva, nu au voie să se simtă umiliți, săraci, neputincioși, de aceea le-am spus că le rup picioarele dacă se întorc. Chiar așa le-am spus, vă rup picioarele dacă vă întoarceți aici să ajungeți bătaia de joc ale unor lepre hămesite, ale unor scroafe împuțite care și-ar mânca și rahatul doar să nu moară ele de foame.
Dar e normal să ne alungăm copiii din patrie? E normal să suferim de dorul lor? E normal să-i vedem doar pe web-cam și să nu-i putem atinge, îmbrățișa sau săruta? E normal să adunăm bani doar să-i putem vizita o dată sau de două ori pe an, să ne ostoim dorul de ei, doar ca apoi să ne fie și mai dor? E normal să ne resemnăm aici, în mizeria asta, în mocirla asta, în tristețea asta de țară futută și răs-futută chiar de cei de-un neam cu noi? E normal ca ei, ăia din Statul Paralel de care tot aduc ei aminte, ardă-i focul să-i ardă o eternitate, să ne despartă de copiii noștri, să le refuze dreptul de a trăi lângă părinții, bunicii și prietenii lor? E normal să nu ni-i avem la masa de Crăciun?
E normal să plângem, să țipăm, să cerem dreptate după ce mulți dintre noi și-au dat sângele și viața pentru libertate?
E normal să mai tolerăm niște căpușe, niște criminali, niște nulități, niște scroafe hămesite, să ne distrugă singura viață pe care o avem?
E normal să ne temem, să ne fie milă, să stăm în piețe în genunchi ca sclavii?
Nu, nu e normal... Normal ar fi să-i rupem în bucăți. Normal ar fi să fim violenți, o dată în viață, să rupem garduri, să dărâmăm ziduri. Normal ar fi să-i rupem cu bătaia, să-i facem pe ei să se teamă 7 vieți de-acum înainte...
Normal ar fi să-i facem să plătească pe toți, până la unul, până când am simți că acești 28 de ani din viețile noastre ar fi răzbunați cu vârf și îndesat.
Normal ar fi să distrugem tot și apoi să reclădim din cenușă, altfel vom plânge ascultând colinda asta și peste o sută de ani...
Să plece ei, nu copiii noștri, nu noi. De ce să ni se usuce nouă oasele de dor?

Roberto angajase și extracomunitari

2017-11-22T14:27:00.000+02:00

”Roberto angajase la firma lui de construcții mulți români, dar și extracomunitari, mai puțini pentru că ei nu veneau în Italia să muncească neapărat. Mulți dintre ei ajungeau în Sicilia, debarcați de călăuze, luați în primire de ONG-urile care-i hrăneau, îi adăposteau și-i împrăștiau apoi prin toată țara. Mulți dintre ei, proveniți din zone de conflict căpătau azil politic și bani. Aceștia nu aveau nici un interes să muncească, dat fiind faptul că puteau trăi foarte bine, rezemând pereții toată ziua prin oraș, iar seara făcând legea prin cartierele locuite de ei. La Roma, în zona gării Termini, partea din stânga, cum ieși din subteran era plină de africani, la orice oră din zi și din noapte. Stăteau pur și simplu acolo, rezemați de ziduri și vorbeau între ei, cu aerul acela plictisit al omului răpus de lene. Ocupaseră o mare parte din clădirile istorice de lângă gară, iar seara, italienii nu se prea aventurau pe acolo. Nici nu mai aveau de ce, chiar și cei care avuseseră apartamente în aceleași clădiri în care se mutaseră sau, mai bine zis, fuseseră mutați africanii azilanți, au vândut cum au putut, sub prețul pieței. Scandalurile acolo erau la ordinea zilei, drogurile erau ceva obișnuit, alcoolul, la fel. Spațiile comerciale, ce înainte fuseseră pizzerii, magazine de suveniruri, restaurante, tutungerii sau buticuri deveniseră shaormerii, frizerii, fast-food-uri.”

Fragment din romanul ”Eu sunt Silvia!” de Angela Tocilă

Doamnă, vă considerați rasistă?

2017-11-16T22:38:00.002+02:00

- Signora, signora!

-Vă rog să nu mă întrerupeți! Asta nu e toleranță, e prostie, lipsă de reacție și începutul sfârșitului unei civilizații, a creștinismului și a tot ceea ce a însemnat Europa așa cum o știm noi. E timpul să ne trezim din visare, e timpul să ne scuturăm de utopii și principii care vin în totală contradicție cu însăși ideea de supraviețuire, ca europeni, prin religie, cultură, tradiții și tot ceea ce ne definește separat ca popoare, împreună ca uniune.

-Doamnă, vă considerați rasistă?

Întrebarea m-a luat prin surprindere, nu credeam că scurtul meu discurs se va rezuma la o întrebare care-mi confirma încă o dată convingerea că și presa urmează aceleași ordine absurde ale Martorilor Corectitudinii Politice.

-Aș fi vrut să vă răspund cu o întrebare: Sunteți prost? Dar n-o voi face, mă voi mulțumi să vă ignor, dacă atâta ați înțeles, uitând din ce motive mă aflu aici, domnule… Nu mai am nimic de comentat, la revedere!

Fragment din romanul ”Eu sunt Silvia!” - Angela Tocilă

Sunt și cetățean italian, sunt și cetățean român, sunt și cetățean european!

2017-11-15T10:32:00.001+02:00

”-Aș vrea ca politicienii să nu uite că ei sunt plătiți de noi să ne reprezinte interesele… Ale noastre, nu ale altora. Eu nu sunt răspunzătoare nici pentru războiul din Siria, nici pentru cel din Irak, nici pentru cel din Afghanistan, în concluzie nu mă simt datoare nici pentru oamenii prinși în ele. Politicienii ar trebui, dacă simt că nu pot trăi fără asta, să-i ajute să reconstruiască acasă la ei, nu să ”redecoreze” acasă la noi. Sunt româncă, eu însămi o emigrantă, dar eu am venit aici să muncesc, nu să omor, să dau în cap și să fur ci doar să muncesc și să-mi fac o viață mai bună decât aveam în România, dar mi-am adus aportul și la bunăstarea țării voastre, care, de scurt timp a devenit și a mea. Sunt și cetățean italian, sunt și cetățean român, sunt și cetățean european, fac parte din această familie și, ca orice om normal, simt că trebuie să-mi protejez familia. Oare de ce nu simt toți europenii la fel? De ce trebuie să protejăm întâi pe cei veniți din alte lumi cu care nu avem nimic în comun, în detrimentul nostru? De ce trebuie să trăim cu frică, uitându-ne peste umăr, de ce trebuie să fim determinați să ne fie teamă la fiecare pas pe care-l facem și mai ales, de ce ni se spune că acest lucru e normal și că trebuie să devină o componentă a vieții noastre de zi cu zi? De cât cinism e nevoie să ni se ceară așa ceva și de când politicienii au dreptul să ne impună ideile lor prostești și, iată, criminale, ca apoi să ne îndemne la toleranță?” Fragment ”Eu sunt Silvia!” de Angela Tocilă