Natural 100%

Curatarea sângelui

2013-07-02T14:57:00.000-07:00

-În fiecare zi se va face un amestec din: 2 lingurite de oţet de mere
,amestecate ĭntr-un pahar cu apă. Procedeul-nupoate fi aplicat bolnavilor
cu gastrită hipcracidă şi celor ulceroşi.
-Cura anuală de urzici (Urtíca dioica), având efect depurativ şi hemato-
poictic (dc formare a globulelor).
- Vascul (Viscum album) este foarte recomandat-în tulburările cardiace,
hemostazice, redreseazã tensiunea arterială. Vâscul se pregăteşte doar ca
extract rece: 1-2 lingurite de vãsc mărunţit se pun în 25Olde ml de apă
rece şi se lasă până a doua zi când preparatul se încălzeşte uşor, se
strecoară şi se bea in2-3 reprize pe zi cu ĭnghiţituri mici..
-Leurda (Allíum ursinum) este una dintre cele 'mai depurative plante;
curăţă sângele, combate arteroscleroza etc.
-Nucul (Fructus Juglans)-tinctura de nuci verzi curăţă sângele şi il subţiază.
-Păpădia (Taraxocum ofﬁcínale).- fluidiﬁcã sângcleşi are rol depurativ.
-Rostopasca (Chelidonium majus) - are rol hematopoietic şi depurativ
-De un real folos pentru curatarea sângelui şi revitalizarea întregului
organism se dovedeşte a fi înlocuirea unei mese pe zi cu un regim de
cruditãţi (salate de legume şi fructe proaspete) sau aplicarea a cestui
regim alimentar o zi pe săptămână.

Curatarea limfelor

2013-06-27T06:30:00.001-07:00

Pentru curatarea limfelor se folosesc:

- 900 de ml de suc de grepfrut;
- 200 de ml de suc de portocale;

- 200 de ml de suc de lamaie;
- 2 litri de apa decongelata.
Dimineata se pregateste o lingura de sare care se amesteca cu 100 de ml de apa decongelata si se beau pe stomacul gol. Imediat se face o baie sau un dus fierbinte. Dupa baie, din 30 in 30 minute, se beau cate 100 de ml din sucurile amestecate cu apa decongelata. Procedura se repeta trei zile la rand. Apa decongelata se obtine astfel: se pun la congelator 2 1 de apa la inghetat, apoi se dezgheata si se consuma.

Curatarea colonului

2013-05-31T00:52:00.000-07:00

Majoritatea produselor toxice din organism sunt eliminate prin aparatul renal si prin intestinul gos,de aceea este absolut necesar ca si acestea sa functioneze foarte bine.Astfel,intestinul gros prezinta o flora microbiana ce produce,printre altele,vitaminele K si B12.distrugerea florei va atrage instalea starii inflamatorii,anemierea bolnavului si aparitia microhemoragiilor.Daca aceasta flora este distrusa,toxinele,in loc sa fie eliminate din corp,vor patrunde in sange,intoxicand celulele.De mentionat faptul ca dupa noile descoperiri ale stiintei moderne 77% din boli isi au cauza in colon,fapt stiut de medicina chineza de mii de ani.Nu intamplator vitamina B12 este cea mai responsabila dintre vitamine pentru sanatatea sistemului imunitar.

Se recomanda efectuarea curatirii intestinului gos pe parcursul 5 saptamani(cu o singura posibilitate de repetare intr-un an),dupa urmatoarea schema:
In 2 litri de paa fiarta si racita se adauga 1 lingura plina cu sare de lamaie.Este indicat ca tratatamentul sa se fac dimineata,intre orele 5 si 7,sau seara inainte de culcare.
Prin urmare cei doi litri de apa fiarta amestecata cu sare de lamaie se vor bea inghititura cu inghititura pe parcursul a 1-2 ore.
In prima saptamana-in fiecare zi.
In a doua saptamana-o zi da,o zi nu.
In a treia saptamana-o zi da,doua nu.
In a patra saptamana-o zi da,trei nu.
In a cincea saptamana-o data pe saptamana.
In toata aceasta perioada de cinci saptamani se va manca regulat,fara carne si lactate.Microclismele cu ceai de pojarnita(Hypericum perforarum) si tataneasa(Symphytium officinale) sau musetel(Marticaria chamomila L.)sunt benefice pentru intestinul pentru intestinul gros,fara a abuza de ele,deoarece se pot produce traumatisme ano rectale.

Curatarea organismului

2013-05-31T00:25:00.002-07:00

Curăţarea organismului de toxine, pentru a fi completă şi corect realizată, trebuie să parcurgă 3 etape principale. Se începe cu curăţarea colonului, care este principala poartă de eliminare a materiilor reziduale din organism, se continuă cu detoxifierea ficatului,(vezi:http://naturalsutalasuta.blogspot.ro/2013/05/curatarea-ficatului.html) organul cheie în metabolizarea şi neutralizarea substanţelor toxice pe care le ingerăm, şi apoi cu purificarea sângelui şi a limfei, care transportă aceste substanţe în întregul corp.Vom continua articolul luindu-le pe fiecare in parte pe rand..

Top 5 al plantelor care ridică imunitatea:3. Tescovina - asul antioxidanţilor

2013-05-14T02:33:00.002-07:00

Pasta care rămâne în urma extragerii mustului din strugurii negri şi roşii nu poate lipsi din topul fortifiantelor sistemului imunitar. Coaja şi pulpa presată a strugurilor concentrează toate calităţile terapeutice ale viţei de vie, cunoscută de milenii drept izvor de sănătate şi energie. Proprietăţile farmaceutice ale tescovinei au fost detaliate şi argumentate pe larg într-un articol precedent, care s-a bucurat de foarte multă atenţie din partea cititorilor revistei Formula AS. Dacă atunci am explicat cum acţionează tescovina în vindecarea diferitelor boli, acum vom insista asupra modului în care ea întăreşte mecanismele de apărare ale corpului nostru. Rolul principal îl are resveratrolul, antioxidantul magic descoperit de cercetătorii secolului XXI. Printr-un miraculos mecanism natural, strugurii secretă această substanţă pentru a se apăra de ciupercile şi bacteriile parazite. Prin urmare, resveratrolul are o pronunţată amprentă defensivă şi joacă un dublu rol: repară stricăciunile şi atacă intruşii. Ajuns în organismul uman, îndeplineşte aceleaşi funcţii: vindecă şi protejează. Resveratrolul este cel mai puternic antioxidant existent în natură, deci are menirea de a împiedica degradarea celulelor din toate tipurile de ţesuturi. Molecula antioxidantă îndrumă batalioanele de celule ale sistemului imunitar să atace agenţii patogeni invadatori (de la microbi la celule cancerigene) şi, în acelaşi timp, încurajează reproducerea celulelor sănătoase. Alături de resveratrol, în tescovină sunt mobilizate şi alte substanţe valoroase pentru imunitate: vitaminele A, C şi P, fierul, potasiul, magneziul şi calciul. Pe lângă formulele farmaceutice de bază (prezentate pe larg în articolul anterior), domnul farmacist Ion Bobaru recomandă alte reţete, pentru imunitate.

Pulberea
Se obţine prin măcinarea cât mai fină a tescovinei uscate şi cernute. Se consumă câte o linguriţă, de trei ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă. Pentru un efect sporit, praful trebuie ţinut sub limbă, aproximativ 2-3 minute, înainte de a-l înghiţi. O cură durează trei săptămâni, cu o săptămână de pauză.
Recomandarea farmacistului: "Pulberea este produsul cu cea mai mare cantitate de resveratol şi cea mai mare valoare imunitară. După cum am mai explicat, marele avantaj al tescovinei este că poate fi recomandată şi celor care suferă de diabet, deoarece zahărul conţinut de struguri a trecut în must”.

Infuzie din tescovină
Se prepară simplu, adăugând peste două linguriţe de tescovină uscată şi mărunţită o cană de apă clocotită. Se acoperă şi se lasă la infuzat 10 minute. Sunt recomandate 3 căni pe zi, înainte de fiecare masă.

Ceai din tescovină şi busuioc
Echilibrează activitatea întregului organism prin combinarea efectelor calmante ale busuiocului cu acţiunea tonică a tescovinei.
Poţiunea se obţine astfel: într-un recipient se amestecă două linguriţe de tescovină uscată (10 g) cu o cană de apă (250 ml) şi se pune la fiert. După ce a dat în clocot, preparatul se mai lasă la foc mic încă 15 minute. Se completează lichidul evaporat cu apă fierbinte, până ajungem din nou la o cantitate de 250 ml, şi se adaugă o linguriţă de pulbere de busuioc (5 g). După ce a fost lăsat 30 de minute în repaus, ceaiul se strecoară şi poate fi băut. Pentru efecte optime, puteţi adăuga scorţişoară şi miere de albine. Sunt recomandate două căni pe zi, dimineaţa şi seara.

Tinctură de tescovină şi arnică
În reacţie cu alcoolul, extracţia principiilor active din cele două medicamente naturale este potenţată şi conservată mai bine, ceea ce transformă tinctura combinată într-un preţios elixir pentru sănătatea întregului organism.
Tinctura se prepară într-un borcan de sticlă, în care se amestecă 20 g de tescovină uscată (o lingură cu vârf) cu 10 g arnică (două linguriţe). Peste plante se toarnă 150 ml alcool alimentar de 70 de grade şi borcanul se închide ermetic. Licoarea se lasă la macerat 10 zile, timp în care recipientul trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final se separă partea lichidă şi se depozitează în sticluţe închise la culoare. Doza recomandată este de 20 de picături pe zi, vreme de trei săptămâni. După o săptămână de pauză, cura poate fi reluată.
Completarea farmacistului: "Utilizată sub formă de unguent sau gel, arnica se numără printre cele mai puternice antiinflamatoare din farmacia verde. Administrată sub formă de tinctură, 20 de picături odată, are efecte sedative, dar şi bacteriostatice, ceea ce înseamnă că împiedică dezvoltarea bacteriilor. Aceste calităţi completează acţiunea antioxidantă a resveratrolului din tescovină, tinctura mixtă întărind şi stimulând toate celulele sistemului imunitar”.

Sirop din tescovină
Este recomandat mai ales copiilor anemici, cu un sistem imunitar deficitar sau celor care nu au poftă de mâncare. Se prepară simplu, amestecând 100 ml ceai din tescovină (preparat după metoda descrisă mai sus) cu 100 g miere de albine şi 300 ml suc natural de portocale (dacă este posibil, se poate folosi şi suc de măceşe proaspete, obţinut prin simpla stoarcere a fructelor). După omogenizare, siropul se păstrează în frigider. Doza optimă pentru copii este de 3 linguriţe pe zi, înainte de fiecare masă. Pentru adulţi, este recomandată o cantitate dublă. Cura durează trei săptămâni, cu o săptămână pauză, şi se reia dacă este nevoie.
Recomandarea farmacistului: "Pentru preparatele farmaceutice, recomand tescovina obţinută din soiurile de viţă autohtonă, românească, aşa-numiţii «hibrizi direct producători». Pot argumenta că strugurii româneşti produc mult mai mult resveratrol. Drept dovadă stă faptul că via autohtonă este mai rezistentă la boli şi la atacul dăunătorilor (mana, făinarea, putregaiul cenuşiu, păianjenul, afidele etc). Prin urmare, cantitatea de resveratrol din strugurii româneşti este atât de mare, încât aceştia nu mai necesită combaterea paraziţilor prin stropire. Spre deosebire de strugurii autohtoni, care se apără singuri, soiurile considerate nobile ( Feteasca Neagră, Merlot, Pinot Noir etc.) sunt foarte sensibile la boli si dăunători, fiind necesară stropirea cu fungicide şi insecticide de cel puţin 8-10 ori pe sezon. Toate aceste detalii demonstrează că efectele antioxidante şi antiseptice ale tescovinei din viţa de vie autohtonă sunt considerabil mai mari decât cele ale produsului similar, obţinut din soiurile de import”.

Preparate galenice
În creuzetele din laboratorul farmaciei Faltis, domnul Bobaru îmbină virtuţile primelor trei plante medicinale de top pentru a obţine siropul de imunitate. Poţiunea conţine cătină, măceşe şi tescovină, fiind un adevărat elixir pentru toate componentele sistemului imunitar.
Alături de măceşe, tescovina face parte şi din compoziţia siropului orexigen, preparat care conţine şi alte plante care sprijină imunitatea, cum ar fi ginsengul şi cicoarea, toate sub formă de extract fluid. Siropul orexigen este un puternic întăritor imunitar şi un excelent medicament natural pentru cei care suferă de anemie.

Top 5 al plantelor care ridică imunitatea:4. MUŞEŢELUL - floarea sănătăţii

2013-05-14T02:33:00.000-07:00

Bătrânii din satele dobrogene îl mai numesc şi floarea raiului, semn al uimitoarei sale puteri de a vindeca orice suferinţă, de a aduce liniştea şi starea de bine. Puterile vindecătoare dăruite de natură îl înscriu, fără drept de apel, în prima linie a plantelor care întăresc sistemul de protecţie al organismului. Locul său binemeritat a fost confirmat şi de cercetările biochimiştilor contemporani, care au demonstrat că muşeţelul este un imbatabil amestec de substanţe imuno-stimulatoare.

În urma unui experiment realizat în Marea Britanie, cercetătorii au descoperit că principiile active din florile de muşeţel ajută celulele sistemului imunitar să identifice şi să elimine mai rapid sursele de infecţie din organism. Finanţat de o companie farmaceutică din oraşul Oxford, studiul a avut ca subiect un eşantion format din paisprezece adulţi, şapte femei şi şapte bărbaţi. Fiecare voluntar a consumat cinci căni de ceai de muşeţel pe zi, timp de două săptămâni. La finalul experimentului, analizele de sânge au demonstrat atât existenţa unei puternice activităţi antibacteriene cât şi o eliminare accelerată a toxinelor.

În următoarele şase luni, persoanele care au participat la experiment s-au bucurat de aceeaşi imunitate crescută.Substanţele active din muşeţel se asimilează foarte uşor, dovedind o miraculoasă compatibilitate cu organismul uman. Proprietăţile antibacteriene şi antifungice sunt concentrate în uleiuri volatile, motiv pentru care cel mai eficient preparat este ceaiul. Alături de tradiţionala infuzie, există numeroase posibilităţi de a îmbina calităţile muşeţelului cu virtuţile altor medicamente naturale. Iată câteva reţete, uşor de pregătit acasă:

Infuzie din muşeţel şi cimbru
Este un tonifiant ideal pentru sistemul nostru imunitar, mai ales acum, în sezonul rece. Cimbrul reprezintă un veritabil antibiotic natural, care acţionează pe două fronturi: distruge agenţii patogeni şi întăreşte capacitatea organismului de a se autoapăra. Aceste calităţi amplifică acţiunea benefică a muşeţelului transformând infuzia într-o adevărată porţie de imunitate.
Ceaiul se prepară amestecând două linguri de muşeţel uscat (30 g) cu o lingură de cimbru uscat (15 g). Peste plante se toarnă un litru de apă şi se pun la fiert. După ce au dat în clocot, se lasă la infuzat 10 minute. Sunt recomandate trei căni pe zi, înainte de fiecare masă. O cură de trei săptămâni tonifică şi revigorează întregul organism.

Mixtură imunostimulatoare
Ingrediente: trei linguri de muşeţel uscat (aproximativ 45 g), o lingură de măceşe uscate şi mărunţite groşcior (15 g), o lingură de flori de soc uscate (15 g) şi două linguriţe de scoarţă de salvie uscată (10 g). Plantele se amestecă foarte bine şi se păstrează într-un recipient din sticlă, care poate fi închis ermetic. Pentru a obţine infuzia, se folosesc două linguriţe (10 g) din amestecul de ierburi la o cană de apă clocotită. Sunt recomandate două căni pe zi, dimineaţa şi seara, iar cura durează trei săptămâni.

Ceai împotriva infecţiilor fungice
Este un ajutor de nepreţuit când, datorită imunodeficienţei, infecţiile fungice dau primele semne sau deja s-au instalat. Ingrediente: două linguri de muşeţel (30 g), o lingură de mentă (15 g), o lingură de cimbru (15 g) şi două linguriţe de scorţişoară (10 g). Se folosesc două linguriţe de amestec la o cană de apă clocotită. Pentru profilaxie este recomandată o cană pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol. Ca adjuvant în tratamentul infecţiilor, este necesar să consumăm trei căni pe zi, înainte de fiecare masă.

Ulei de muşeţel şi mentă
Este benefic mai ales pentru a reduce sensibilitatea căilor respiratorii superioare, principala "poartă” de intrare a viruşilor şi bacteriilor, punct vulnerabil al sistemului imunitar. Ingrediente: 40 g flori de muşeţel, uscate şi mărunţite, 20 g frunze de mentă uscate şi 300 ml ulei de măsline. Într-un vas emailat se amestecă întâi plantele şi apoi se adaugă uleiul. Vasul se fierbe pe baie de aburi timp de 3 ore, vreme în care trebuie să completăm permanent apa care se evaporă din vasul aflat direct pe flacăra aragazului. După acest interval, se lasă la răcit şi se strecoară. Uleiul trebuie păstrat în sticluţe mici, de culoare închisă, în locuri răcoroase. Doza optimă este de o linguriţă, de două ori pe zi, pe toată durata anotimpului rece.

Sursa:http://www.formula-as.ro

Top 5 al plantelor care ridică imunitatea:5. TEIUL - proimunitate şi antistres

2013-05-14T02:32:00.002-07:00

Cunoscut de veacuri drept arborele care alină suferinţele sufletului, teiul se înscrie în mod firesc în lista plantelor care luptă pentru echilibru şi sănătate. Argumentul este foarte simplu: când sufletul este bolnav, se îmbolnăveşte şi trupul. Perioadele de agitaţie, stările de nelinişte şi incertitudine, cu alte cuvinte episoadele de stres prelungit, slăbesc până la epuizare capacitatea organismului de a face faţă bolilor. În zilele noastre, stresul a devenit principalul inamic al sistemului imunitar şi contribuie considerabil la apariţia bolilor. De pildă, studii recente au demonstrat că stresul contribuie în proporţie de 60% la apariţia cancerului. Din această perspectivă, florile de tei, prin calităţile neurosedative şi detoxifiante, reprezintă un adevărat concentrat de echilibru, sănătate şi vitalitate. Nu în ultimul rând, florile teiului conţin substanţe care stimulează refacerea ţesuturilor ajutând organismul să înlocuiască rapid celulele bolnave cu altele noi şi sănătoase. Pentru a ne bucura de protecţia şi sănătatea pe care arborele magic ne-o oferă prin buchetele sale de flori parfumate, trebuie să apelăm cât mai des la preparatele medicinale pe bază de tei. Iată câteva exemple:

Ceai de tei şi rozmarin
Ingrediente: o linguriţă de flori de tei uscate şi mărunţite (5 g) şi o linguriţă de rozmarin uscat. Peste amestecul de plante se toarnă o cană de apă clocotită şi se lasă la infuzat 5-10 minute. Ceaiul poate fi îndulcit cu miere şi, după gust, se poate adăuga un praf de scorţişoară. Efectul binefăcător al teiului se face simţit pe deplin dacă ne obişnuim să bem, cu regularitate, trei căni pe zi, vreme de trei săptămâni.

Tinctură din flori de tei
Este un elixir concentrat cu efecte terapeutice deosebit de puternice deoarece fluidizează sângele, grăbeşte eliminarea toxinelor şi ajută globulele albe (limfocitele de tip B) să producă anticorpi. Ingrediente: 20 g flori de tei, uscate şi măcinate, şi 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Plantele se pun într-un borcan de sticlă şi deasupra se toarnă alcoolul. După ce recipientul a fost închis ermetic se păstrează în locuri ferite de lumină timp de 10 zile, agitând maceratul de trei ori pe zi. La finalul acestei perioade, lichidul se filtrează şi se păstrează în frigider încă 6 zile, pentru a se decanta. Tinctura se separă de reziduuri şi se păstrează în sticluţe închise la culoare. Pentru copii, doza recomandată este de 20 de picături, administrate seara, iar pentru adulţi, 30 de picături, de două ori pe zi. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile, vreme de 3 luni.

Extract fluid de tei
Este un preparat cu efecte puternice, recomandat în cazuri de insomnie, iritabilitate exagerată, depresie sau atacuri de panică. Remediul se obţine prin fierberea pe baie de aburi a 100 ml de tinctură. Preparatul este lăsat pe foc până când cantitatea iniţială se reduce prin evaporare la 30 ml, aproximativ 2 linguri de lichid. Prin acest procedeu alcoolul se evaporă şi substanţele active ale plantei devin mult mai eficiente. Pentru tratament, sunt indicate 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile.

Vin medicinal din tei şi busuioc
Este un leac benefic pentru cei care suferă de oboseală cronică, au un somn agitat sau se trezesc des în timpul nopţii. Ingrediente: într-o sticlă de un litru se pun 50 g flori de tei şi 50 g busuioc uscat şi mărunţit. Deasupra se toarnă vin roşu sec şi sticla se astupă bine cu un dop de plută. Poţiunea se lasă la macerat două săptămâni, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoară şi se depozitează în locuri umbroase. Se bea un păhărel (100 ml) seara, înainte de culcare.

Precizarea farmacistului: "Cele cinci plante prezentate sunt întăritoare naturale ale sistemului imunitar, au efecte de durată, ne protejează de agresiunea mediului, dar cu următoarele condiţii: să fie culese, uscate şi păstrate în mod corespunzător”. D-l farmacist Ion Bobaru a început să desluşească tainele plantelor încă din vremea adolescenţei, fiind absolvent al Liceului Agricol din Vidra, judeţul Giurgiu, cu diploma de tehnician agronom. "În facultate, am observat cu surprindere că unele ierburi prezentate în manualele de liceu drept buruieni ce trebuie stârpite sunt, de fapt, valoroase plante medicinale. De atunci am început să fiu fascinat de forţa ierburilor de leac şi sunt bucuros, ori de câte ori pot ajuta oamenii cu ceea ce ştiu despre cultivarea, îngrijirea şi transformarea lor în medicamente”.

Sursa:http://www.formula-as.ro

Top 5 al plantelor care ridică imunitatea:2. Măceşele - vitamina C la superlativ

2013-05-14T02:02:00.000-07:00

Se află la mare concurenţă cu fructele de cătină şi, cu toate că nu au o structură la fel de bogată în principii active, deţin recordul în ceea ce priveşte concentraţia ridicată de vitamina C. Studiile arată că în pulpa măceşelor natura a depozitat de cincizeci de ori mai multă vitamina C decât în lămâi şi de două sute de ori mai multă decât în mere. Vitamina C cuprinsă în micile boabe colorate în roşu aprins se asimilează foarte repede în organism şi este de două ori mai eficientă decât echivalentul ei de sinteză. În fructe sunt prezente şi alte substanţe valoroase pentru sistemul de apărare al organismului: vitaminele A şi E, o parte din complexul B şi vitamina K. În plus, măceşele reprezintă şi un mineralizant de excepţie, fiind bogate în magneziu, calciu, fier, fosfor, potasiu, seleniu şi zinc. Toate aceste principii active încurajează formarea anticorpilor care luptă împotriva viruşilor şi bacteriilor ce invadează organismul, alungând infecţiile şi bolile. Pentru a folosi din plin puterea ascunsă în fructele măceşului, farmacistul Ion Bobaru recomandă câteva preparate de obţinut în gospodărie.

Pulberea
Este cel mai eficient medicament, deoarece substanţele binefăcătoare din fructe rămân nealterate. Se obţine prin măcinarea măceşelor uscate, în râşniţa de cafea, până se transformă într-un praf fin. Pentru că sâmburii sunt foarte tari, vor rămâne întregi în făina rezultată şi trebuie să îi separăm prin cernere. Pulberea se păstrează în recipiente de sticlă închisă la culoare, în locuri răcoroase, ferite de lumină. Doza: este eficientă dacă se consumă câte o linguriţă, de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă. Efectul este sporit dacă ţinem praful sub limbă, aproximativ 2-3 minute, înainte de a-l înghiţi.

Macerat de măceşe la rece
Poţiunea se obţine turnând peste 2 linguriţe (10 g) de măceşe uscate şi zdrobite o cană de apă rece. Se acoperă şi se lasă la macerat 24 de ore, timp în care preparatul trebuie amestecat de 3-4 ori. După această perioadă, lichidul se strecoară şi poate fi băut. Doza: sunt recomandate două căni pe zi, dimineaţa şi seara, vreme de două săptămâni. Puterea energizantă a măceşelor este sporită dacă îndulcim licoarea cu o linguriţă de miere de albine şi adăugăm câteva picături de zeamă de lămâie.
Precizarea farmacistului: "Maceratul valorifică principiile active ale plantei mai bine decât infuzia, pentru că, prin fierbere, o parte din vitamina C se inactivează. Procedeul de macerare la rece păstrează intactă vitamina C, dar totuşi, extracţia substanţei nu este totală”.

Tinctura de măceşe şi rozmarin
Este un preparat care nu ar trebui să lipsească din farmacia casei, mai ales în sezonul rece, deoarece reuneşte forţele protectoare a două plante medicinale. Rozmarinul întăreşte sistemul nervos, ne apără de afecţiunile cardiace şi previne nevralgiile.
Ingrediente: pentru a obţine tinctura mixtă avem nevoie de 20 g (o lingură cu vârf) de pulbere de măceşe şi 10 g (două linguriţe) pulbere de rozmarin.
Mod de preparare: Plantele se amestecă într-un recipient de sticlă şi peste mixtură se toarnă 200 ml alcool alimentar de 70 de grade. Închidem recipientul şi lăsăm preparatul la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se ţine în frigider, încă 6 zile, pentru decantare. Tinctura rezultată se păstrează în sticluţe închise la culoare. Doza: se iau 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă.
Precizarea farmacistului: "Pe lângă efectul de creştere a imunităţii, tinctura compusă de măceşe şi rozmarin are proprietăţi tonic reconfortante şi antipiretice, adică reduce temperatura crescută a corpului în caz de febră”.

Mixtură din măceşe şi condimente
Concentrează puterea unor medicamente naturale de excepţie care, amestecate în proporţiile cuvenite, au uimitoare efecte imunostimulatoare.
Ingredientele de care avem nevoie sunt următoarele: 4 linguriţe de măceşe uscate şi măcinate groscior (echivalentul a 20 g); 2 linguriţe de rozmarin (10 g); o linguriţă de usturoi pulbere (5 g); un vârf de cuţit de praf de pătrunjel (aproximativ 2-3 g ) şi un litru de apă.
Mod de preparare: Într-un vas se amestecă mai întâi plantele, apoi se toarnă apa şi se pune la fiert. După ce licoarea a dat în clocot, se mai lasă la foc mic încă 5 minute. La final, se completează cu apă fierbinte, până la un litru, şi se mai lasă 30 de minute în repaus. Se strecoară. Poate fi îmbunătăţită prin adaos de miere. Doza: sunt recomandate două căni pe zi, timp de o săptămână. Chiar dacă nu are un gust foarte plăcut, mixtura întăreşte organismul, asigurându-i necesarul de vitamine şi antibiotice naturale.
Avertizarea farmacistului: "Indiferent ce preparat din măceşe doriţi să obţineţi, îndepărtaţi seminţele, deoarece nu au valoare terapeutică, în schimb au o capacitate iritantă mare”.

Sursa: http://www.formula-as.ro

Top 5 al plantelor care ridică imunitatea: 1.Cătina

2013-05-14T01:37:00.000-07:00

Ierburi de leac tradiţionale, aflate la îndemâna oricui, cele cinci plante deţin supremaţia absolută în materie de stimulare a imunităţii. Să nu vă lipsească din casă! Cum să le folosiţi, aflaţi din recomandările d-lui farmacist BOBARU

În lunile de iarnă, lupta pentru păstrarea sănătăţii este mai aprigă decât în orice alt anotimp. Viruşii, bacteriile şi alte microorganisme dăunătoare atentează permanent la echilibrul organismului nostru, asaltul lor fiind ajutat de umezeală şi frig. Dacă ne întrebăm care este cheia sănătăţii, răspunsul stă într-un singur cuvânt: imunitatea. Cum o putem ajuta să reziste la asaltul bolilor iernii este problema aflată la ordinea zilei în perioada sezonului rece. Şi de această dată, cele mai eficiente soluţii ne sunt oferite de farmacia naturii, unde există medicamente organice, fără egal în industria produselor de sinteză. Călăuză ne este din nou d-l farmacist Ion Bobaru, neîntrecut cunoscător al ierburilor de leac. Cu bunăvoinţa obişnuită, ne-a prezentat, în amănunt, principalele plante imunostimulatoare, pe care le prelucrează în laboratorul vechii sale farmacii din centrul Brăilei. "Poate mai puţin cunoscute ca stimulatoare ale angrenajului imunitar, cătina, măceşele, tescovina, muşeţelul şi teiul deţin puteri imunoprotectoare cel puţin egale, dacă nu mai mari, în comparaţie cu ierburile de leac de pe alte meleaguri. După aproape patruzeci de ani de experienţă ca farmacist, pot spune că aceste remedii naturale au trecut cu brio proba timpului. Produsele farmaceutice naturiste bazate pe plantele despre care vom discuta devin din ce în ce mai solicitate. Motivul este bine întemeiat: sunt eficiente şi sigure, ajutoare de nădejde în lupta cu bolile specifice sezonului rece”.

1. Cătina - cheia imunităţii
Boabe portocalii, cu gust acrişor, fructele de cătină sunt recunoscute drept cele mai eficiente şi complete polivitamine naturale, neegalate încă de nici un produs farmaceutic de sinteză. Rezistă pe ramuri şi după geruri năpraznice, cu temperaturi sub 30 de grade, dovedind o forţă vitală demnă de invidiat. Şi nu este de mirare, pentru că în boabele de cătină, natura a concentrat substanţe terapeutice de excepţie, indispensabile sistemului imunitar, mai ales în perioada plină de boli a iernii.
Pe lângă minerale şi cantităţi însemnate de vitamina C, arma secretă a cătinei este concentraţia ridicată de vitamina A şi betacaroten (puternic antioxidant natural, care contribuie la regenerarea ţesuturilor prin crearea de celule noi). Acest aliaj de substanţe vitale conţinute în fructele de cătină le transformă în veritabile bombe de sănătate, care ajută celulele sistemului imunitar să ţină bolile iernii departe de noi. Nu întâmplător, cătina rămâne la dispoziţia noastră iarna, ca un magic panaceu natural, ce reuneşte parcă toate virtuţile celorlalte plante medicinale. Iată câteva posibilităţi de a o prepara, după reţete vechi, dar eficiente, oferite de domnul farmacist Ion Bobaru.

Decoct de cătină
La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de fructe uscate şi mărunţite. Preparatul se fierbe la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. După ce se filtrează, se poate păstra la frigider cel mult trei zile. Doza: Un tratament compus din 2 linguri pe zi (30 ml), dimineaţa şi seara, este deosebit de eficient pentru fortificarea întregului organism. Pentru efecte optime, cura se ţine trei săptămâni.

Sirop de cătină
Se amestecă 500 ml decoct de cătină (preparat în modul prezentat mai sus) cu 500 g miere de tei lichidă. Decoctul cald se toarnă peste miere şi se amestecă până la omogenizare. Siropul se transferă în recipiente din sticlă sterilizate şi se păstrează în frigider. Doza: se recomandă 5 ml (o linguriţă), de trei ori pe zi, pentru copii, şi dublu pentru adulţi. Consumat cu regularitate, siropul ne fereşte de răceală şi gripă.

Tinctură de cătină şi propolis
Se pun într-un borcan cu filet 20 g de cătină uscată, măcinată groscior, şi 10 g de propolis praf. Peste amestec se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. La final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată va fi păstrată în sticluţe închise la culoare.
Pentru creşterea imunităţii sunt indicate 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile, timp de 3 luni.

Pastă de cătină şi miere
Mierea conservă şi potenţează principiile active ale cătinei, preparatul fiind un veritabil medicament natural. Este foarte gustos şi simplu de obţinut în gospodărie. Iată cum trebuie procedat: cătina se zdrobeşte într-un mojar şi se amestecă cu miere de albine polifloră, în proporţii egale (de exemplu, la 100 g de cătină se adaugă 100 g de miere si aşa mai departe). Pasta se păstrează la rece, în borcane de sticlă, în locuri ferite de lumină. Doza optimă este de o linguriţă de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă. Pentru efecte sigure şi de durată, cura se ţine cel puţin 3 luni.

Sursa:http://www.formula-as.ro/

Uleiul din seminte de rapita - protector vascular, antioxidant si antiinflamator

2013-05-12T23:54:00.001-07:00

Tensiunea arteriala ridicata, nivelul crescut al trigliceridelor, hipercolesterolemia, cantitatile mari de radicali liberi din corp si chiar disfunctiile erectile ale barbatilor de peste 50 de ani sunt cauzate, deseori, de catre o dieta prea bogata in grasimi nocive. Grasimile saturate si acizii grasi de tip "trans" sunt principalii inamici ai sanatatii vasculare. Iar din momentul in care vasele de sange au fost afectate prin aparitia aterosclerozei, vor suferi daune majoritatea organelor, mai ales cele tributare unui aport abundent si constant de sange, asa cum sunt creierul si cordul.

Grasimile saturate provin, in general, din produsele de origine animala, iar acizii grasi "trans" se formeaza in grasimile incinse (de aceea, ei abunda in continutul mancarurilor prajite). Pentru a ne mentine bunastarea psiho-fizica pana la varste avansate si pentru a contracara distrugerile care deja au survenit pe fondul unei alimentatii nepotrivite, va trebui sa introducem in alimentatie mai multe grasimi sanatoase. Efectele limitarii grasimilor daunatoare si substituirii lor cu acizi grasi mono- si polinesaturati nu sunt doar preventive. In lumea medicala este cunoscut faptul ca o alimentatie adecvata, bogata in grasimi benefice, a adus, in timp, ameliorari si chiar vindecari spectaculoase ale unor afectiuni.

Uleiul din seminte de rapita - aliment si remediu...

Din pacate, dieta zilelor noastre este departe de a asigura prevenirea bolilor cardiovasculare. Daca alimentatia inaintasilor nostri continea deja surse importante de grasimi nesanatoase, precum carnea grasa, slanina, organele (ficatul), untura, ouale si lactatele grase, ei erau protejati, macar in parte, prin faptul ca faceau suficienta miscare si ca hrana le era alcatuita, in cea mai mare parte, din vegetale integrale. Situatia actuala este, insa, critica, realitate observabila si prin marirea prevalentei bolilor provocate de aportul mare de grasimi nesanatoase.

In trecut, din considerente religioase, taranul roman tinea post cel putin doua zile pe saptamana, ca sa nu mai aducem in discutie si posturile anuale. Pe de alta parte, lupta pentru existenta presupunea eforturi fizice sustinute care aveau si un avantaj: un sistem cardiovascular mai sanatos. In schimb, in timpurile moderne, desi oamenii sunt mai sedentari, ponderea alimentelor bogate in grasimi (de obicei nesanatoase) a crescut.

Tinand seama de informatiile pe care stiinta ni le pune la dispozitie ar trebui sa facem doua lucruri, in ceea ce priveste aportul de lipide: sa reducem numarul caloriilor provenite din produse de origine animala si sa marim ponderea grasimilor propice sanatatii. De pilda, uleiul de rapita este capabil sa micsoreze colesterolul cu aproape 30 de procente, la doar 5 luni de la adaugarea sa in dieta, dupa cum ne arata un studiu austriac. Neremediat la vreme, colesterolul marit poate cauza ateroscleroza si boli cardiace. Testele realizate in Austria au avut ca subiecti copii si adolescenti cu varste de 6-18 ani. Ei au fost folosit diete sarace in colesterol, care includeau si ulei de rapita. Uleiul de rapita contine doar jumatate din grasimile saturate pe care le includ, in mod firesc, alte uleiuri, precum cel de masline. In schimb, in el abunda grasimile nesaturate, ce ajuta la scaderea colesterolului nociv.

Ofera gust hranei tale... Bucura-te de sanatate cu uleiul de rapita!

Uleiul de rapita este ideal pentru salate, potrivindu-se cu gustul de lamaie, cu aroma legumelor proaspete sau gatite, cu pastele integrale sau cu orezul. Desigur, poti da frau liber creativitatii tale gastronomice, avand certitudinea ca utilizezi un produs sanatos. Totusi, nu omite un aspect! Insusirile sale aparte dispar prin fierbere sau prajire! Asadar, foloseste-l la temperatura potrivita, pentru a te bucura de efectele sale. La fel ca si uleiul de soia, este un ulei fragil, ce nu rezista la fierbere, temperatura crescuta distrugand acizii grasi omega-3, faimosi pentru faptul ca ajuta la reintinerirea cerebrala si cardiaca.

Uleiul extravirgin din seminte de rapita este uleiul alimentar al carui profil de acizi grasi este ideal, in raport cu necesarul nostru zilnic. Folosit frecvent, el anihileaza trigliceridele in exces si are efect antiinflamator asupra vaselor sangvine, care devin mai rezistente. El contine acid alfa-linoleic, un precursor al omega-3, ce ajuta la reducerea hipertensiunii si la scaderea nivelului de colesterol, prevenind formarea cheagurilor de sange in artere si reducand riscul de afectiuni cardio-vasculare, prin scaderea nivelului de colesterol. El asigura o buna functionare a creierului, datorita acizilor grasi omega-3, ce intervin in prevenirea depresiilor, a crizelor de dementa si chiar in preintampinarea bolii Alzheimer.

Doua linguri cu ulei de rapita, administrate zilnic, sunt suficiente pentru a acoperi, aproape in intregime, necesarul zilnic de omega-3. Primul efect va fi un mai bun tonus psiho-fizic si reducerea frecventei starilor de oboseala. Un aspect important pentru barbati: abundenta de acizi grasi omega-3 fac din uleiul de rapita un tratament eficient al disfunctiilor erectile, dar si un mijloc de a le preveni. In plus, multumita continutului sau de vitamina E, uleiul de rapita are proprietati antioxidante si de regenerare celulara, anihiland radicalii liberi. De asemenea, el se preteaza la folosirea in uz extern si in scop cosmetic. Astfel, poate fi adaugat in cada cu apa, aflata la o temperatura optima, pentru o baie de relaxare de 20 de minute. Ca efect, vei observa cum pielea ta se tonifiaza, iar trupul beneficiaza de un plus de vitalitate.

Sursa:http://revista-tratamente-naturiste.ro/

Îmbunătăţeşte-ţi memoria cu rozmarin

2013-05-10T06:28:00.000-07:00

Tuturor ni se mai întâmplă să uităm de o programare la doctor sau de ziua unui prieten. Astfel de mici pierderi de memorie pot fi nu numai jenante, dar şi supărătoare, scrie descoperă.ro.
Din fericire, acum oamenii de ştiinţă au găsit o rezolvare la acestă prolemă: mirosul de rosmarin poate îmbunătăţi memoria chiar şi cu 75%, susţine un nou studiu științific.

De mult timp, rosmarinul este asociat cu memoria şi fidelitatea, În Egiptul Antic, această plantă era folosită la nunţi şi înmormântări. Chiar şi Shakespeare îi cunoştea proprietăţile care ajută la îmbunătăţirea memoriei. În faimoasa lui opera „Hamlet”, Ophelia spune: „Uite flori de rosmarin ca să-ţi aduci aminte; te rog, iubitule, să nu mă uiţi”.
Acum, cele mai noi cercetări indică faptul că uleiul esenţial de rosmarin îi ajută pe oamenii clinic sănătoşi să îşi amintească evenimente din trecut şi să nu uite să realizeze anumite sarcini.
De asemenea, studiul a scos în evidenţi şi faptul că această îmbunătăţire a memoriei s-a produs indiferent de starea participanţilor , motiv pentru care oamenii de ştiinţă cred că îmbunătăţirile ar putea fi provocate de o influenţă chimică.
Cercetătorii susţin că descoperirile au potenţialul de a îmbunătăţi viaţa de zi cu zi a oamenilor care suferă de pierderi de memorie asociate cu înaintarea în vârstă.

Studii anterioare au sugerat şi că unii compuşi din rosmarin stopează producţia unor enzime ce blochează funcţionarea normală a creierului, lucru care ne ajută să fim mai alerţi, îmbunătăţindu-ne memoria pe termen lung.

n noul studiu, oamenii de ştiinţă s-au concentrat asupra memoriei prospective care implică abilitatea de a ne aminti anumite evenimente ce urmează a avea loc în viitor şi de a ţine minte să realizăm anumite sarcini în anumite momente prestabilite. Acest tip de memorie este critică pentru funcţionarea de zi cu zi. Ea acţionează atunci când, de exemplu, cineva trebuie să îşi amintească să trimită o felicitare sau să îşi ia tratamentul.
Cercetarea a fost realizată pe un eşantion de 66 de participanţi împărţiţi în două grupuri. Un grup a fost lăsat să aştepte într-o sală cu miros de rosmarin şi un altul a fost rugat să stea într-o cameră fără niciun miros.
După un anumit timp de aşteptare, subiecţii au fost rugaţi să realizeze o serie teste de memorie care includeau ascunderea unor obiecte, regăsirea lor mai târziu sau alte sarcini precum cele în care voluntarii trebuiau să îşi amintească să le dea cercetătorilor un anumit obiect într-un anumit moment.
Descoperirile au scos la iveală faptul că uleiul esenţial de rosmarin creştea cu 60 – 70 la sută şansele ca subiecţii să îşi amintească ce au de făcut în viitor. Cercetătorii au constatat că participanţii din grupul care a fost expus la mirosul de rosmarin nu numai că au rezolvat mai bine sarcinile, dar aveau şi un nivel mai crescut de eucalyptol, un compus din uleiul esenţial de rosmarin despre care se ştie că influenţează sistemele chimice din corp, îmbunătăţind funcţiile cerebrale.
Aşadar, pentru a ne asigura că nu uităm cele mai importante evenimente din viaţa de zi cu zi ar trebui să purtăm cu noi o sticluţă cu ulei esenţial de rosmarin.

Sursa:http://danielroxin.blogspot.ro

Medicamente de primăvară:Frunze verzi de leuştean şi de ţelină

2013-05-09T13:34:00.000-07:00

Aflate la îndemână, în grădină şi în pieţe, leuşteanul şi ţelina verde şi-au pierdut aura de plante medicinale, fiind puse în ciorbe doar pentru aroma lor. Dar, pe lângă arome, cele două legume sunt extrem de bogate în clorofilă şi alte principii active, care au o imensă capacitate de a absorbi toxinele din corp. Acum, la început de mai, leuşteanul şi ţelina verde au maximumul de potenţial curativ. Să le cunoaştem mai bine şi să le facem o plecăciune înainte de a le pune pe tocător .

Leuşteanul verde

În bucătăria tradiţională românească, leuşteanul este indispensabil în timpul primăverii. Fie că este vorbaau de bucatele de Paşte, unde leuşteanul e salvator, deoarece contracarează toxicitatea ridicată a cărnii de miel, acest zarzavat este nelipsit. Apoi, este imposibil să nu îl remarci în grădină, datorită staturii sale impozante, dar şi a verdelui uşor albăstrui al frunzelor sale lucioase, ca să nu mai vorbim de aroma lui inconfundabilă. În popor, era cunoscut deopotrivă ca aliment, dar şi ca plantă magică, fiind creditat cu puteri extraordinare, de alungare a spiritelor rele. Nu exista talisman mai puternic împotriva zburătorilor, ielelor şi a altor ameninţări de dincolo, decât combinaţia dintre leuştean şi iarba creaţă (un soi de mentă de grădină). Din punct de vedere ştiinţific, principiile active pe care le conţine au o puternică acţiune terapeutică asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin şi a celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci când este consumat sistematic, putând deveni, la nevoie, când este dozat corespunzător, şi un remediu eficient într-o multitudine de boli.

Leuşteanul şi digestia

Frunzele sale sunt un excelent tonic digestiv, care creşte secreţia de sucuri, alungă inapetenţa şi pune în mişcare tubul digestiv. Se recomandă contra dispepsiei, gastritei hipo- şi hiper-acide, dischineziei biliare (fiere leneşă). Leuşteanul reglează şi secreţia de sucuri gastrice, favorizează peristaltismul gastric şi eliberarea bilei din colecist, are efecte antiinflamatoare, fiind un adjuvant util în cazul colecistitei şi al pancreatitei. Tratamentul este simplu: se mestecă 1-2 frunze proaspete de leuştean înainte şi după masă.
În cazul lipsei poftei de mâncare, a senzaţiei de greaţă persistentă, cu un sfert de oră înainte de masă, se consumă una-două frunze proaspete de leuştean, care se mestecă îndelung. Uleiurile volatile şi substanţele amare pe care le conţin sunt un excelent stimulent digestiv şi măresc pofta de mâncare. Are, datorită acidului angelic conţinut în frunzele sale, şi efecte tonice nervoase şi psihice, fiind ca atare eficient şi în cazul anorexiei psihice. Un element interesant este că atunci când sunt consumate în cantităţi mai mari (5-10 frunze odată), efectul frunzelor de leuştean este cel opus, diminuând pofta de mâncare, şi constituie un tratament util contra apetitului alimentar excesiv.

Leuşteanul şi sănătatea intestinelor

În cazul sindromului colonului iritabil se recomandă consumul de leuştean proaspăt, în cantităţi cât mai mari, precum şi administrarea unei căni de infuzie combinată de frunze de leuştean, de două ori pe zi. Un studiu recent arată că flavonoidele conţinute în frunzele acestei plante au efecte antiinflamatoare asupra mucoasei intestinale, în timp ce substanţele sale volatile, cu efect antiseptic, reglează flora tubului digestiv. Rezultate foarte bune se obţin prin combinarea acestui tratament cu administrarea de uleiuri bogate în acizi graşi Omega 3 (conţinuţi de peşte, de seminţele de in etc.).
În cazul colicilor intestinale şi al spasmelor digestive, se bea o cană de ceai fierbinte de leuştean, obţinut prin opărirea a 2 linguriţe de frunze uscate cu 250 de ml de apă. Leuşteanul conţine substanţe active cu efecte antispastice şi carminative, fiind printre cele mai eficiente plante medicinale în aceste afecţiuni.

Leuşteanul şi bolile renale

Un studiu realizat în Germania arată faptul că sucul proaspăt de leuştean (10 linguriţe la o cană de suc de morcov, cu care se bea combinat) ajută la dizolvarea pietrelor la rinichi (uraţi, oxalaţi) şi previne formarea lor. Atunci când nu există leuştean proaspăt la îndemână, efecte excelente se obţin şi prin consumarea zilnică a 1-2 căni de infuzie combinată, preparată din 2 linguriţe de plantă uscată (frunze şi seminţe) la 250 ml de apă.
Pentru prevenirea cistitei (inclusiv a recidivelor sale) se consumă mult leuştean proaspăt, adăugat la diferite mâncăruri. Odată instalată cistita, ea se tratează cu infuzie combinată de leuştean, din care se consumă câte 3 căni pe zi, administrate la 2 ore după masă.
În cazul retenţiei de urină, se recomandă leuşteanul proaspăt, tăiat marunt, adăugat la supe calde şi în salatele de legume. Consumat în cantităţi suficiente (minimum 20 g pe zi), are efect diuretic, antispastic, fiind indicat pentru retenţiile de urină care apar post-operator, după cistitele acute, după administrarea medicamentelor ce inhibă diureza sau în unele afecţiuni tumorale. Suplimentar, se consumă sucul de leuştean proaspăt, câte 1 lingură luată din oră în oră, pe parcursul zilei. Principiile active nu doar stimulează formarea urinei şi eliminarea ei, ci ajută şi la eliminarea masivă a ureei şi a altor produşi reziduali din organism.

Leuşteanul şi pielea

În medicina populară, leuşteanul cules primăvara este considerat deopotrivă un elixir de sănătate şi de frumuseţe pentru piele, utilizările sale fiind surprinzător de diverse în acest domeniu.
* Contra tulburărilor de pigmentare (pete) ale pielii, se freacă zona afectată cu frunze proaspete de leuştean, zdrobite în prealabil. Aplicaţia durează cinci minute şi se repetă de două ori pe zi, vreme de o săptămână. Efectele sunt excepţionale în cazul petelor care apar în contact cu diverse substanţe chimice. În cazul petelor pe piele care apar pe fondul unor tulburări interne, tratamentul extern este dublat cu o cură de detoxifiere, cu o durată de minimum 2 săptămâni, timp în care se iau 12 linguriţe de suc de leuştean pe zi.
* Contra reacţiilor alergice la nivelul pielii, frunzele proaspete de leuştean se toacă foarte bine pe o planşetă de lemn sau se mărunţesc în mixer, după care se învelesc într-un tifon subţire şi se aplică pe locul afectat, unde se lasă vreme de o oră. Are efecte antihistaminice directe, diminuează inflamaţia, calmează mâncărimile.
* Pentru tratarea arsurilor de gradele I şi II, se striveşte o mână de frunze proaspete de leuştean pe o planşetă de lemn, apoi se aplică pe locul afectat, unde se ţin vreme de minimum o oră. Această aplicaţie are efecte calmante locale, antiinflamatoare, previne infecţia şi grăbeşte refacerea ţesuturilor distruse.

Leuşteanul şi protecţia... magică

În Apuseni, fetelor aflate la pubertate li se dădea să mănânce dimineaţa turte de grâu cu leuştean verde, ca să fie ferite de "zburători şi alte ispitiri necurate". În nordul Moldovei, se credea că rădăcina de leuştean, dezgropată în Vinerea Mare şi administrată pisată în fiecare seară, ajută la alungarea spiritelor rele din om, fiind o metodă de exorcizare. De asemenea, se credea că, adăugate în apa din scăldătoare, frunzele de leuştean alungă gândurile negre.

Ţelina verde

Lăsate pe nedrept în umbră de către bulbul plantei, frunzele ţelinei sunt, de fapt, mult mai active din punct de vedere terapeutic decât legendara sa rădăcină. Chiar şi în mâncăruri, ţelina verde, proaspăt tocată, dă o aromă şi un gust mai plăcut şi mai puternic decât rădăcina. Pe urmă, ca şi leuşteanul, a cărui "verişoară" este, ţelina face parte din familia Apiaceae, frunzele ei având proprietăţi terapeutice destul de asemănătoare, dar şi unele caracteristici speciale, deloc de neglijat. La fel ca şi leuşteanul, ţelina conţine în frunzele sale uleiuri volatile cu efecte antibiotice, flavone cu acţiune antioxidantă ori clorofilă cu efecte antitumorale şi antivirale. Pe de altă parte, proprietăţile sale afrodisiace, dar şi cele anti-îmbătrânire şi de reglaj hormonal fac din ţelină un remediu redutabil, fără seamăn în bucătărie şi în... farmacie. În cele ce urmează, vom afla mai multe despre proprietăţile acestui zarzavat-medicament:

Ţelina şi hormonii feminini

Frunzele proaspete de ţelină sunt un excepţional reglator al activităţii ovarelor şi a glandelor cortico-suprarenale. Sucul de ţelină verde (10 linguri pe zi) previne ciclul menstrual dureros, regularizează perioadele de timp dintre menstre şi stimulează uşor apariţia ovulaţiei. Acelaşi suc este un excepţional ajutor pentru tulburările care apar pe fond de stres la nivelul glandelor suprarenale. Femeile care reţin apă în ţesuturi, care transpiră foarte abundent sau care au tulburări de apetit ar trebui să facă o cură de minimum 30 de zile cu suc de ţelină, din care să consume câte 50 ml, de 2 ori pe zi.
* Contra frigidităţii - se consumă 50-100 ml de vin obţinut din frunze şi seminţe de ţelină, preparat după reţeta de mai jos. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum două ore după consumarea alimentelor şi cu 15-30 minute înaintea actului sexual. Efectele sunt rapide. Pentru îmbunătăţirea vieţii sexuale pe termen lung, se recomandă şi salatele cu frunze de ţelină, pulberea de seminţe de ţelină (2 g pe zi), care au efecte puternice de relansare a activităţii ovarelor.

Ţelina şi reîntinerirea

Frunzele de ţelină stopează procesele oxidative de la nivel celular, prevenind şi chiar inversând sensul proceselor de îmbătrânire. Se recomandă consumul de frunze de ţelină proaspăte (minimum 50 g zilnic), asociat cu o dietă preponderent crudivoră, cele două mijloace terapeutice conjugate făcând adevărate minuni. Se ţine o cură de minimum 3 luni, timp în care se consumă zilnic ţelina proaspătă, asociată cu o alimentaţie integral vegetariană, gătită termic doar în proporţie de 30%.
Frunzele de ţelină sunt foarte eficiente contra problemelor oculare, osoase, musculare şi articulare, deoarece sunt bogate în flavonoide, cu efecte antiinflamatoare, în vitamina C, în fitohormoni cu efect întineritor. Cura cu ţelină este foarte importantă şi pentru combaterea efectelor secundare nefaste ale corticoizilor, diureticelor şi statinelor, cu care sunt adesea tratate afecţiunile vârstei a treia.

Ţelina şi bolile cardio-vasculare

Sucul din ţelină verde este folosit în mod tradiţional în China pentru reducerea presiunii arteriale şi prevenirea bolilor de inimă. Reţeta este simplă: se amestecă sucul de frunze cu miere în cantităţi egale şi se administrează 5 linguri din acest amestec, de 3 ori pe zi, timp de minimum o lună. Studii recente au arătat că după 6 săptămâni de tratament, valorile presiunii arteriale au scăzut, la cei mai mulţi dintre pacienţi, cu 12-15%, aceasta datorându-se atât efectelor vasodilatatoare, cât şi celor diuretice ale acestui zarzavat.
Frunzele de ţelină sunt eficiente şi contra ischemiei cardiace, ajutând la prevenirea infarctului. Aceasta, deoarece ţelina are în compoziţia frunzelor sale aşa-numitele "ftalide", substanţe care au efecte relaxante asupra musculaturii netede şi care fac arterele să îşi mărească diametrul. Mai mult, această categorie de substanţe reduce nivelul hormonilor de stres din sânge, împiedicând astfel vasoconstricţia şi puseele de hipertensiune. Se recomandă cura cu suc de ţelină (150 ml pe zi), dar şi consumul de ţelină sub formă de salată, în cure de 6 săptămâni, minimum.

Ţelina şi cancerul

Studii de laborator au arătat că anumite substanţe active din ţelină, aşa-numiţii compuşi acetilenici, stopează creşterea tumorilor. Alte substanţe din acest zarzavat, cumarinele, au un important rol în prevenirea proceselor de malignizare. Ca atare, se recomandă - atât pentru prevenire, cât şi ca adjuvant contra afecţiunilor tumorale - consumul de ţelină proaspătă, sub formă de salată, câte 50-70 g pe zi.
Efecte deosebite are ţelina contra cancerului de colon şi de rect, un studiu făcut în China, la Colegiul de Medicină din Harbin, pe 336 de cazuri de cancer colo-rectal, a dovedit că un consum ridicat de frunze de ţelină şi de ceapă verde, în special, şi de zarzavaturi verzi, în general, ameliorează această formă de cancer. Un rol la fel de important îl au - se pare - cele două vegetale şi în prevenirea acestei forme de cancer. Se recomandă, aşadar, consumul zilnic de salate de crudităţi, asezonate din belşug cu frunze de ţelină şi de ceapă verde.
Ca adjuvant contra leucemiei şi a limfomului malign Hodgkin se recomandă consumul de suc de ţelină verde, câte 100 ml, de două ori pe zi, combinat în proporţii egale cu suc de rădăcină de morcov. Sucul se bea foarte proaspăt, pentru a împiedica deteriorarea unor substanţe conţinute de frunzele de ţelină, substanţe care sunt o speranţă în tratamentul acestor afecţiuni. Studii de medicină experimentală au arătat că mai multe principii active conţinute de ţelină (luteolina şi ftalidele) inhibă dezvoltarea tumorilor, inducând apoptoza, adică moartea programată a celulelor canceroase.

Ţelina şi frumuseţea

Salatele de crudităţi cu multă ţelină verde sunt un adevărat elixir în tratarea supragreutăţii, a problemelor pielii, dar şi a retenţiei de apă din corp. Această plantă are efecte diuretice, ajutându-ne să eliminăm excesul de apă din ţesuturi şi ajutându-ne la "topirea" mai eficientă a adipozităţilor în exces. De asemenea, ţelina verde consumată zilnic (40-70 g) reduce reactivitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru combaterea aşa-numitelor "accese de foame", care apar frecvent la obezi, mai ales în condiţii de tensiune emoţională, de gol sufletesc, de frustrare afectivă. Salatele cu multă ţelină verde, consumate zilnic, întineresc pielea, făcând-o mai elastică, mai luminoasă şi mai netedă. Datorită conţinutului său de clorofilă şi de siliciu organic, ţelina mai este folosită şi ca tonic pentru păr şi unghii.

Modalităţi de administrare a zarzavaturilor de primăvară

Adaos în mâncare
Foarte multe din mâncărurile de zi cu zi pot căpăta mai multă savoare prin adăugarea de frunze de leuştean ori ţelină foarte fin tocate, aşa încât să nu li se simtă prea tare asprimea. Tradiţional, cele două zarzavaturi sunt adăugate în mâncărurile calde, cum ar fi ciorbele, tocăniţele, drobul, însă este recomandat ca acest zarzavat să fie pus şi după prepararea termică, nu doar în timpul ei, pentru păstrarea unei părţi importante din conţinutul lor de vitamine şi enzime. Folosiţi frunzele de ţelină şi leuştean şi ca adaos aromatic şi, totodată, ca element decorativ, în salate, sandviciuri, sosuri ori garnituri.

Sucul
Pentru a obţine sucul de leuştean sau ţelină se mixează o mână de frunze proaspete, la care s-au adăugat 4 linguri de apă, după care se lasă jumătate de oră la macerat, apoi se filtrează. Licoarea obţinută este bine să se consume imediat sau să fie păstrată la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspăt obţinut din frunzele de leuştean sau ţelină este un puternic medicament care, de obicei, nu se administrează singur, ci diluat în puţin suc de rădăcină de morcov. De regulă, se iau de 4 ori pe zi câte 3-4 linguri de suc de frunze, diluate în câte un sfert de pahar de suc de morcov.

Vinul
O sută de grame de frunze de leuştean proaspăt sau de ţelină proaspătă se toacă mărunt şi se pun la macerat în 750 ml de vin alb, într-o sticlă care se închide ermetic şi se păstrează la temperatura camerei, vreme de două săptămâni. După trecerea acestei perioade, amestecul se filtrează, iar preparatul astfel obţinut se păstrează la rece, în recipiente bine închise. Se bea câte un păhărel înainte de masă. Vinul de leuştean este un leac străvechi, cunoscut pentru efectele sale în combaterea anorexiei, a indigestiei, a unor boli cardiace, asociate cu retenţia de lichide.
Vinul de ţelină, la rândul său, este un puternic diuretic, reglează menstrele şi activitatea ovarelor. Dacă la macerare se adaugă, alături de frunze, şi vreo 10 g de seminţe de ţelină pisate, vinul capătă proprietăţi afrodisiace, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Sursa:http://www.formula-as.ro

Impotenta sexuala,sterilitate,frigiditate

2013-05-08T12:25:00.001-07:00

Se vor manca cat mai multe seminte de orice fel.
Oua crude,muguri,tot ce este nucleu in general.
Multe seminte de castraveti.

Echilibrarea metabolismului

2013-05-07T04:01:00.000-07:00

Se badijoneaza cu tinctura de iod,in fiecare seara,baza sternului si scobitura umerilor pana iodul nu mai este absorbit.Pata sa fie de marimea unei monede mai mari de 50 de bani.Se face aceasta in fiecare seara pana cand pata maronie se vede si dimineata.Atunci nu se mai repeta deoarece corpul si-a luat iodul necesar.Astfel se echilibreaza metabolismul.
Tot pentru echilibrarea metabolismului se mai poate face astfel:in fiecare seara o frunza verde de nuc,bine spalata se rupe cat mai marunt cu mana,nu taiata,apoi se pune intr-un pahar care se umple apoi cu apa.Dimineata pe stomacul gol se bea apa de pe frunza maruntita.

Curatarea ficatului

2013-05-04T02:29:00.000-07:00

Ficatul este unul dintre cele mai importante organe interne.

Este “laboratorul chimic” al organismului nostru si functionarea sa influenteaza conditia inimii, a sistemului circulator, organelor digestive, rinichilor, creierului si sitemului limfatic; de asemenea, influenteaza sanatatea fizica.
Majoritatea persoanelor care mananca mese combinate necorespunzator au pietre la ficat, particole de colesterol si bilirubina (deseu provenit de la descompunerea eritrocitelor ce nu au fost eliminate din organism din diverse motive), inca de la varsta de cinci ani.

Sunt multe formule care pot imbunatati functionarea ficatului, dar nici una dintre ele nu are rezultatele la fel de evidente ca rezultatul producerii de curatare. Persoanele care sufera de pietre la fiere mai mult de zece ani, care trebuiau operate, au rezolvat problema curatandu-si ficatul, fara a mai fi nevoie de operatie.

Sursa: http://curatareaorganismului.blogspot.ro/2011/02/despre-ficat_23.html

Pentru a urma o cura de detoxifiere urmatoare,ficatul trebuie pregatit prin consumul exclusiv al alimenteleor vegetariene si un regim ordonat de viata.Se vor procura: 200 de ml de suc de lamaie si 200 de ml de ulei de masline.

Aplicarea procedeului de mai jos se va face astfel:
In prima zi: se efectueaza o clisma evacuatorie,fara a manca nimic,dar se poate bea suc de mere in cantitatea dorita.
In a doua zi: ca si in prima zi.
In a treia zi: ca si in primele doua zile,insa sucul de mere se bea ppana la ora 19,cand se aplica pe regiunea ficatului un termofor sau o sticla cu apa calda infasurata intr-un prosop.Apoi din 15 in 15 minute,se iau cate trei linguri de ulei de masline si imediat de 3 linguri de suc de lamaie,timp de doua ore,pana la orle 21 cand se ia de pe regiunea ficatului si termoforul.Eliminarea toxinelor si a pietrelor se va face o clisma si se i un pranz usor:o ceasca de orez sau fructe,iar peste 12 ore se mai face o clisma.
Timp de o saptamana se va folosi un regim alimentar strict vegetarian.In primul an procedura se repetea de 4 ori,ulterior o singura data pe an.

Nota:In locul clismei se poate folosi o alta metoda de evacuare a intestinului gros,mai eficienta si mai putin primitiva.Metoda se aplica astfel:se bea 1 l sau 1l jumate de apa cat putem de calda,la care se adauga sare grunjoasa aproximativ 4-5 linguri,cat putem sa suportam de sarata sa fie apa.Dupa accea vom face o miscare usoara.Ne va veni dorinta sa megem la toaleta de multe ori pana cand vom elimina prin intestinul gros numai apa.

Purificare sange si organism - Nasul TV

2013-04-29T11:11:00.000-07:00

Vizionati niste retete simple si eficiente de purificare a sangelui si a organismului de la Valeriu Popa, prezentate de parintele Apisan ,Ing.Victor Bogdan,prezentate la Nasul Tv.Reteta de purificare a sangelui
nu este spusa,dar se se strecoara pe ecran pentru cateva secunde.Asa ca mare atentie.:)Acest video contine si un material interesant cu Valeriu Popa