BOTOŞANIUL CULTURALsi FEMEI CELEBRE

Ce inseamna sa fii filatelist, colectionar?

2026-04-28T21:17:00.038+03:00

Ce inseamna sa fii filatelist, colectionar?

Începeam sa fim filatelisti, achizitionand timbre din Romania, si alte tari, care ne ajuta, sa ne completam informatiile, sa ne satisfacem curiozitatile. Toate peticelele acestea de hartie ne determina sa ne punem întrebari, sa cautam mai mult, sa mergem la dictionare, sa cautam prin cartile de biologie, de geografie.

Toate acestea ne ajutau sa punem cate un fir de nisip la educatia noastra, la deschiderea noastra catre lume. Este “internetul” nostru.. Filatelia începe în momentul în care ti-ai stabilit o tema, ceva drag si apoi începi cu migala sa ilustrezi si cu materiale filatelice. Dar nu-i deajuns, timbrele, plicurile trebuie sa circule între persoane cu aceleasi preocupari, prieteni, colegi, familie, facem schimburi de “informatie”, o difuzam.

Filatelia, în adevaratul sens al cuvantului, al practicii, începe cam dupa adolescenta, atunci cand pasiunea este dublata de studiu, de “profesionalism”, cand îti pui mereu întrebari si cauti raspunsuri în aceste bucatele de hartie cu imagini, în literatura de specialitate, în documente vechi, atunci ai devenit filatelist. Si din acel moment esti în mijlocul triunghiului: cultura - filatelie - stiinta".

Am participat si particip constant la diferite manifestari, expozitii Am obtinut premii importante la expozitiile internationale, nationale si judetene . Ma bucur, se bucura si familia.. În filatelie nu se castiga, dar daca mergi mai departe, sa realizezi ce ti-ai propus, te bucuri mai mult de felicitarile venite.

Începând din anul 2006 am organizat expoziții de carte poștală și cu material filatelic dedicate zilei de 8 Martie „Ziua Femeii“. Una din preocupările mele este cea de colecționară a timbrelor, ilustrate maxime și cărților poștale ilustrate, având tematica femeia. Informându-mă asupra personalităților reprezentate, am ajuns la constatarea că femeile au dovedit de a lungul istoriei, că sunt la fel de competente ca și bărbații în toate domeniile de activitate.

Expozițiile personale au ca scop să ne aducem aminte de cele care au fost și să le mulțumim femeilor cu care colaborăm.

„Gradul de civilizație a unei societăți se măsoară prin locul pe care îi oferă femeii“. (M. Gorki)

Când studiezi viața personalităților feminine reprezentate prin cartea poștală ilustrată sau în filatelie, pentru a alcătui un exponat, realizez că în viața de toate zilele, peste ani, am cunoscut multe modele feminine, care s-au evidențiat de-a lungul carierii lor în cei 20, 30 sau 40 de ani și care au contribuit în educație, sănătate, justiție, tehnică, sport.

Cunoscându-le mi-am dat seama că nu am făcut degeaba exponatele în filatelie și cartofilie, prin care prezint personalități feminine de acum o sută de ani, și pe cele de azi, (care sunt continuatoarele, pionierelor din toate domeniile de activitate).

Exponatele realizate cu material filatelic și carte poștală sunt cu femei și despre femei și prezintă viața de familie, femeia în societate, implicarea acesteia și responsabilitatea socială și politică. Aceste personalități feminine, sunt atent alese, ele evidențiindu-se de-a lungul istoriei, în diverse domenii de activitate, cum ar fi: medicina, artele vizuale, literatura, cercetarea științifică, muzica, sportul, politica, juridica.

La Dorohoi, în raiul darurilor din dar . articol Doina Cernica -Suceava

2024-04-06T08:07:00.001+03:00

4 aprilie 2024 de Doina Cernica,

La Dorohoi, în raiul darurilor din dar

Stavrofora dr. Gabriela Platon, stareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ, îmi arată pe celular cum să găsesc busola şi apoi răsăritul.

Pe peretele dinspre răsărit, lângă Tricolor ar fi locul cel mai potrivit pentru Prodromiţa, o copie de la Sf. Munte Athos a Maicii Domnului cu Pruncul de la Schitul Românesc Prodromu de care Elena Condrei se desparte acum cu bucuria darului făcut celorlalţi.

Cu ea începe lungul şir de valori al donaţiei cunoscutei fondatoare a Premiilor Eminescu „Teiul de Aur” şi „Teiul de Argint”, preşedinta Asociaţiei Culturale „Geea” Botoşani. Deocamdată sub privirile celeşti ale Prodromiţei, cu părintele protopop al Dorohoiului, Ionuţ Apetrei, şi stareţa Gabriela Platon se desfăşoară ceremonialul sfinţirii Centrului Expoziţional şi Documentar „Elena Condrei” şi apoi tăierea panglicii inaugurale, care îl implică deopotrivă pe primarul municipiului, ing. Dorin Alexandrescu. De altminteri, primăria este reprezentată la vârf: participă la eveniment şi viceprimarul Cristian Dogaru.

Suntem pe 16 februarie 2024, data unui eveniment major pentru municipiul Dorohoi: îmbogăţirea Bibliotecii sale publice cu acest Centru care reuneşte lucrări de artă plastică şi numismatică donate de Elena Condrei, eveniment moderat de omul de cultură botoşănean Traian Apetrei, coleg de breaslă ziaristică o vreme cu Elena Condrei şi deopotrivă un bun cunoscător al impresionantei activităţi a protagonistei sale. Participă stavroforele dr. Gabriela Platon, stareţa, şi Elena Simionovici de la Sf. Mănăstire Voroneţ, Maria Toacă, preşedinta, şi Carolina Jitaru, vicepreşedinta Doamnelor Române din Cernăuţi, Elena Tărâţeanu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu” din Cernăuţi şi Ana-Cristina Mihaesi, moştenitoarea tatălui, a acad. Vasile Tărâţeanu, la conducerea Fundaţiei Culturale de Binefacere „Casa Limbii Române” din Cernăuţi, artista plastică Lucia Puşcaşu, membră a juriului Teilor Eminescieni, inginerii Iuliana şi Mihai Stoica din Suceava, intelectuali din Botoşani şi, desigur, din Dorohoi.

De ce Dorohoi? Pentru că o parte a vieţii Elenei Condrei s-a petrecut aici, în casa părinţilor ei spirituali, perioadă esenţială în alegerea facultăţii şi în consolidarea scării proprii de valori, preponderent culturale. Şi în care a prins să zvâcnească neastâmpărul firii sale, neastâmpăr ce a rodit în ultimele trei decenii deosebitele cărţi ale Editurii Geea, admirabilii Tei ai Premiilor Eminescu, binevenite plăci comemorative şi monumentul consacrat Harietei Eminescu, acesta ridicat în Cimitirul „Eternitatea” din Botoşani împreună cu un alt împătimit de Eminescu, Dorel Gaftoneanu, preşedintele Societăţii „Steaua Nordului” Botoşani, de asemenea participant la inaugurarea Centrului.

Încântat de noua valoare culturală adăugată zestrei municipiului, primarul Dorin Alexandrescu reaminteşte găzduirea aici a Olimpiadei Balcanice de Informatică pentru Juniori, cu trimitere la vârsta tânără, principala beneficiară dorită pentru expoziţia care creşte şi atractivitatea Bibliotecii, şi îşi exprimă intenţia supunerii la vot a propunerii ca „Doamna Elena Condrei să devină cetăţean de onoare al Dorohoiului pentru întreaga sa activitate”. Pe aceeaşi undă a bucuriei pentru lucrul bun, bine făcut, Traian Apetrei dă citire mesajului de felicitare venit din Statele Unite, de la Florin Pascu, preşedintele Societăţii Române Creştine „Dorul”. Mihai Cornaci, consilier al Societăţii Numismatice Române, nu doar încă un nume gravat pe merit pe placa de marmură a Cabinetului – alături de cele ale primarului Dorin Alexandrescu, bibliotecarei Luminiţa Anisia, Traian Apetrei, Dorel Mihai Gaftoneanu, graficianului Mihai Cătrună, colecţionarului Constantin Gontariu, anteprenorului Marius Rotaru, poetului şi artistului plastic Augustin Eden (Valeriu Ţopa) -, ci şi un erudit al domeniului, după ce atrage atenţia asupra unor piese preţioase din vitrinele şi sertarele Cabinetului, ne delectează cu povestea Minervei, zeitatea tutelară (şi) a colecţionarilor. Minerva, un chip cu care cel al Elenei Condrei se înrudeşte prin fermitatea hotărârii încununate de faptă, se află şi pe insigna cu Tricolorul, numele Bibliotecii Municipale Dorohoi, al Cabinetului numismatic şi cu anul evenimentului, 2024, frumoasa amintire pe care o punem în dreptul inimii.

În ce mă priveşte, admirând piesele lăudate de Mihai Cornaci, întârzii cu privirea înrourată de emoţie asupra „Macilor” surorii, artista plastică Dany-Madlen Zărnescu, şi a picturilor însorite ale soţului ei, artistul plastic Gheorghe Zărnescu. Darul lui Dany, laureată a Premiului Eminescu – „Teiul de Aur”, şi-a găsit aici, graţie darului din dar care rai se face, al donaţiei Elenei Condrei, o împăcată bucurie: tatăl nostru, Nicolae Brînzei este originar de pe aceste meleaguri, absolvent al Liceului „Grigore Ghica V.V.” Dorohoi. Lucrarea ei şi cele ale lui Gheorghe Zărnescu se află lângă alte daruri reîntoarse de Elena Condrei Dorohoiului, precum portretul lui Eminescu de Romulus Harda, grafică, pictură semnate de regretatul Aurelian Antal, de Valerian Ţopa, Mihai Cătrună, Constantin Dracsin. Însă în materie de artă, greutatea donaţiei revine lucrărilor (acestea achiziţionate de Elena Condrei) aparţinând cunoscutului artist gravor Marcel Olinescu (17 septembrie 1896 – 15 februarie 1992), născut în Dorohoi, cu tatăl, Teofil, profesor de germană, venit din Hliboca (azi în nordul Bucovinei, Ucraina) şi mama, Terezia, provenind din familia unor medici germani. Este vorba de cartea „Meşterul Manole”, apărută la Editura Geea Botoşani, în 99 de exemplare numerotate, primul fiind cu ilustraţiile originale ale artistului, şi de manuscrisul unui mult dorit Dicţionar mitologic românesc, cu peste o sută douăzeci de gravuri şi cu ultima corectură a lui Marcel Olinescu. Pe acesta,

Elena Condrei visează ca împreună cu bibliotecara Luminiţia Anisia să-l pregătescă pentru tipar, să-l publice şi să-l lanseze în toamnă aici, de Zilele Municipiului Dorohoi. Dar cum bunătatea cheamă bunătate, generozitatea, generozitate, ca şi Mihai Cornaci, Valeriu Ţopa, Constantin Gontariu, istoricul Gheorge Melian simte nevoia să îmbogăţească sărbătoarea inaugurării Cabinetului cu propriul dar: textul variantei baladei Meşterului Manole pentru care Marcel Olinescu a realizat ilustraţia, scris de mâna lui Marcel Olinescu. Cu observaţia situării zilelor de naştere şi stingere din viaţă ale artistului gravor (şi cercetător al culturii populare, şi publicist) în vecinătatea imediată a zilelor inaugurării Cabinetului şi a proiectului lansării Dicţionarului, niciodată întâmplătoare, chiar dacă, după câte ştiu, Biblioteca şi Elena Condrei nu s-au gândit la ele, să mergem mai departe. Adică la cei doi oameni pe care i-am avut în imediata apropiere şi care m-au impresionat cu modestia lor.

ELENA CONDREI

2024-03-18T13:00:00.006+02:00

ELENA CONDREI (b. (Grădinaru) on September 7th, 1949, in the town of Albești, Buzău county)

Pseudonym Aida Vernescu. Journalist, editor, writer. She studied grades I-IV and the first quarter of grade VII, at the general school in Ciulnița commune, Ialomița county. Dorohoi Theoretical High School, 1967 class. She enrolled at the Pedagogical Institute, teachers section, Botoșani, and graduated in 1974. She was a full-time teacher at Borzești School, Botoșani county, 1974-1975.

In the same period, she also attended the courses of the Popular Art School, the directing and act ing department. She attended the courses at the Faculty of Journalism, Bucharest (1975-1979). Director of the House of Culture in Dorohoi, 1976-1977. Teacher at various schools and high schools in Botoșani mu nicipality, proofreader, editor, chief editor, column editor, at the daily Clopotul (1977-1994), director of the newspaper GAZETA DE BOTOSANI, 1997

The Association of Philatelists, Maximaphilists and Cartophilists from the Republic of Moldova – Member of the European Federation of Philatelic Associations (FEPA), the National Museum of Ethnog raphy and Natural History together with the Post Office of the Republic of Moldova have issued a person alized ELENA CONDREI stamp with availability and possibility to be used according to the rules of the UPU (Universal Postal Union) in the domestic and international postal circuit, for special merits in the promotion of philately in the Republic of Moldova and special eminescological activity, on the occasion of 25 years of collaboration between the Association of Philatelists, Maximaphilists and Cartophilists from the Republic of Moldova and Association of Philatelists from Botoșani County, Romania-Chisinau, TRIB UTE PHILATELIC EXHIBITION „TIME PASSES, TIME COMES”. 8.06–30.06.2023.

The Association of Philatelists, Maximaphilists and Cartophilists of the Republic of Moldova to gether with the Post of the Republic of Moldova have issued a personalized postage stamp ELENA CONDREI with availability and possibility to be used according to UPU (Universal Postal Union) norms in the domestic and international postal circuit, for the promotion of Romanian cultural values, for the support of Romanianism and for her exceptional research on Eminescu`works (15-01-2015).

• Member of the Union of Professional Journalists from Romania; (International Book of Professional Journalists, 1990).
• Member of the Romanian Publishers Association, 1997. Founder of the FOTOREPORTER publi cation, 1990.
• Editorial director of her own culture magazine COLLOQVIUM, 1997-1998. • Founding member of the National Foundation for Culture, Art and Literature MIHAI EMINESCU, Botoșani.
• Founding member of the EXPO-ART Cultural Society, Botoșani. As the founding Director of the GEEA Publishing House, she awarded prizes at the National Competition for Poetry and Critical Interpretation of the Eminem opera „Start Luceafărul”, Botoșani and at the „Magda Isanos - Eusebiu Camilar” Poetry.and Short Prose Competition Festival, Udești, Suceava, in the volume debut section.
• Author of the pro ject and founding member of the Cabinet of Medals from the „Mihai Eminescu” County Library, Botoșani, 2006.
• President of the GEEA.ro Cultural Association, 2007 – present.
• Initiated and realized the project for the first medal in the country that marked NATIONAL CULTURE DAY (January 15th, 2011). In 2002, she founded the EMINESCU Awards Institution for Literature, Visual Arts, Collections and collectors, with the related medals – GOLD LEATHER and SILVER LEATHER. These awards are given annually on June 15th in honor of Mihai Eminescu, for the work OMNIA (Golden Lime), and for Debut (Silver Lime). During the 16 editions, awards were also given to newly established sections: Advertising. Librarianship, Spirituality, Restitution of History, Music, Folklore. Laureates of these awards are cultural personalities from the country and from France, Tunisia, Greece, Chile, USA, Italy, Turkey, Re public of Moldova, Ukraine. • Present in local and national Radio-TV shows, in the Republic of Moldova and Ukraine

Awards and diplomas (selective)

• DOSOFTEI Award, Librex 2000, Iasi.
Pilgrim of the MILLENNIUM, By this at testation be it known that in the year 2000, Jeru salem, June 2000.
• JUBILEE GRAMMAR, given in the Holy City of Jerusalem, on June 18, 2000.
• Diploma with the distinction „MIHAI EMINESCU'S GOLD WHEEL” – CLASS II of the "MIHAI EMINESCU" Co-lecturers of Medals and Badges Group of the Romanian Numismatic Socie ty (2006).
• Diploma for editing and promoting Emi nesian numismatics, Romanian Numismatic Socie ty, G.C.M.I. „Mihai Eminescu”, June 15, 2008.
• Diploma and Commemorative Distinction „120 years since the passing into eternity of the Illuminator of Romanian poetry, Mihai Eminescu” – Romanian Numismatic Society, „Mihai Eminescu” Medal and Insignia Collectors Group, June 15, 2009.
• Diploma and Distinction „160 years since the birth of the Light of Romanian Poetry” - Romanian Numismatic Society, „Mihai Eminescu” Medal and Badge Collectors Group, January 11, 2010.
• Certificate of Excellence, awarded by the Romanian Society „DORUL”, at the presentation of the Luceafă Bust of the Romanian poet MIHAI EMINESCU, New York, April 17, 2010.
• Diploma of Excellence for editing and presenting the first medal dedicated to the National Culture Day, County Library, „M. Eminescu”, January 15th, 2011, Botoșani.
• Diploma of Excellence for the entire journalism career, Botoșani County Association of Profes sional Journalists, 2013.
• „EMINESCU” Award, LUMINA Cultural Foundation, Curtea de Argeș, August 7th, 2016. • NORTH STAR Diploma and Medal, for the activity performed as promoter of the cultural phe nomenon, Botoșani, September 24th, 2016.
• The "Eminescu, journalist" award for the consistency, selflessness and passion she shows in im mortalizing the Romanian genius Mihai Eminescu and the „Izvorul” trophy made by the sculptor Vasile Doru Vasiuți, UZPR, 2017.
• Diploma of honor for special personal contribution to the development of Romanian culture in the north of Bucovina and on the occasion of participation in the Eminescu Days in Chernivtsi. (Society for Romanian Culture „Mihai Eminescu” from the Chernivtsi region).
• World Congress of Episcopalians, Chisinau: Anniversary diploma for participation and support in the organization of the 7th edition, September 1st-2nd, 2018. • Medal „World Congress of Eminescuologists in the Centenary Year of Romania”, 7th edition, Chis inau-Dumbrăveni, September 1st-2nd, 2018.
• The „World Congress of Eminescuologists in the Centenary Year of Romania” distinction, edition ç VII-a,
Chisinau-Dumbrăveni, September 1st-2nd, 2018. • Diploma and title of CITIZEN OF ROMANISM. THE DESIRE I DESIRED for the contribution to the advancement of the Country, for the Glory of the Romanian Language, History and Culture, for the mis sion and our great longing – BASARBIA. Cultural League for the unity of Romanians everywhere, Argeș Branch, TRICOLORUL Vexillology Association, Curtea de Argeș, Cireșar, 15 days Anno Domini 2018.
• Diploma of Excellence and Honorary Plaque, No. 07/15 „EMINESCU AT THE CENTENARY OF THE GREAT UNION-2018” for the entire activity in promoting the work and personality of the national poet, Mihai Eminescu, promoter of the Great Union-1918. LIBRIS Cultural Association, Brașov and G.C.M.I.–M.E., Parliament Palace, October 18th, 2018. Commemorative cover „165 years since the birth of the poet Mihai Eminescu” 01-15-2015. Cancelled with special postmark 15-01-2015, Gheorghe Eminovici and Raluca Iurașcu. ROMANIAN WOMEN PERSONALITIES 53
• USA: ROMANIAN CHRISTIAN SOCIETY „DORUL”, New York, 1903-2018. CENTENARY OF THE GREAT UNION-ROMANIA 1918-2018 medal and DIPLOMA OF EXCELLENCE NO. 01 as a sign of appreciation for special merits in promoting the values of the multi-millenary history of the Romanian people (Dec. 1, 2018).
• The League of Romanian Writers awards: the award for the volume „Faced with universality. Emines-with and Eminesculogia today”. Interviews with acad. Mihai Cimpoi, Ed. Geea, Botoșani, 2018, in the „Anthology book and cultivation of literary values” section.
• Dumbrăveni Town Hall and Dumbrăveni Local Council: Diploma of Excellence for the prodigious activity of promoting the values of Romanian culture and spirituality. (June 15, 2022).
• National Association of Creative People from Moldova, Eminescu International Academic Center: CERTIFICATE No. 04. EMINESCU INTERNATIONAL ACADEMIC CENTER Trophy, for chosen contri bution to the promotion of national values, the personality and work of Mihai Eminescu, Chisinau, June 15, 2022.
• Association of Philatelists, Maximaphilists and Cartophilists from the Republic of Moldova: Di ploma and Medal for special merits in promoting philately from the Republic of Moldova. Chisinau, June 15, 2022.
• EMINESCIANA MAGAZINE: "LUCAAFĂRUL POEZEII" AWARD, PLAQUE and DIPLOMA for outstanding activity in promoting national culture and spirituality, Botoșani, May 13, 2023.
• THE "DORUL" NEW YORK ORTHODOX CHRISTIAN SOCIETY: MAGNA CUM LAUDE anni versary diploma in recognition of the value and spiritual-cultural role of the society in the life of the Ro manian-American community in New York, on the occasion of the 120th anniversary of its existence unin terrupted existence of the Romanian Christian Society "Dorul" founded in 1903, in New York, and the 120 YEARS COMMEMORATIVE MEDAL, 1903-2023.
• THE TOWN HALL OF DOROHOI MUNICIPALITY established the "ELENA CONDREI" DOCU MENTARY AND EXHIBITION CENTER within the Dorohoi Municipal Library. Cabinet of numismatics and philately. The exhibits, over 500, are from the personal donation of ELENA CONDREI. (engravings by Mar cel Olinescu, manuscripts, works of art by contemporary artists, maximum illustrated postcards (C.M.), circulated postcards, plaques, trophies, medals, badges, stamps, posters, etc.)

Opera • PILGRIM IN THE LAND OF JESUS, VINEA Publishing House, Bucharest, 2004. • EMINESCU NESTINS (Interviews with Prof. Dr. Constantin Mălinaș, Oradea), GEEA Pub lishing House, Botoșani, 2009.

• ANTHOLOGY OF THE LAUREARS OF EMINESCU GOLDEN LIME AND SILVER LIME AWARDS, 2002 – 2011 (vol. I), GEEA Publishing House, Botoșani, 2011.• PASSION, LAMENT AND TORNADO OF VALUES, GEEA Publishing House, Botoșani, 2011.

• TREASURE FROM ASHES, OPERA MAGNA Publishing House, Iasi, 2011.

• BEARS AND THE ENCHANTED STONE, OPERA MAGNA Publishing House, Iasi, 2011.
• THE FIRE OF GENIUS ("Eminescu Nestins" Series) - Interviews with Augustin Eden, GEEA Pub lishing House, Botoșani, 2011.
• EMINESCU'S HEAVEN IN IAȘI ("Eminescu Nestins" Series) - Interview with Vasilian Doboș, GEEA Publishing House, Botoșani, 2012.
• EMINESCU'S EFFIGY AND THE MEANING OF CREATION ("Eminescu Nestins" Series) - In terviews with Victor Foca, GEEA Publishing House, Botoșani, 2012.
• EMINESCU'S AURA IN MEDALS AND UNIQUES ("Eminescu Nestins" Series) - Interview with Mihai Costin, GEEA Publishing House, Botoșani, 2012.
• THE FIRE OF GENIUS ("Eminescu Nestins" Series), Second Edition - Interviews with Augustin Eden, GEEA Publishing House, Botoșani, 2012. • WRITERS WINNER OF THE EMINESCU AWARD, GEEA Publishing House, Botoșani, 2012. • COLLECTIONS AND COLLECTORS IN EMINESCU, GEEA Publishing House, Botoșani, 2012. • ETERNALITY OF EMINESCIEN LOVE AND NATURE IN MEDALISTICS, ("Eminescu nestins" Series) - Interviews with Mihai Cornaci, GEEA Publishing House, Botoșani, 2013.
• EMINESCU-LIVING BEYOND NEIGHBORHOOD, ("Eminescu unextinguished" Series) - Inter views with Gheorghe Vasiliu, GEEA Publishing House, Botoșani, 2013.
• TREASURE FROM ASHES, ed. II, foreword by Lia Ceran, afterword by Elena Simionovici, illus trations by Mihai Cătrună, LIDANA Publishing House, Suceava, 2013.
• BEARS AND THE ENCHANTED STONE, ed. II, foreword by Lia Ceran, book illustrations - Postal stationery cover circulated la data de 15.01.2015. VIORICA HRUSTOVICI 54 Mihai Cătrună, LIDANA Publishing House, Suceava, 2013. INFINITUL DE COBALT, ("Eminescu nestins" Series) - Interviews with Aurelian Antal, GEEA Publishing House, Botoșani, 2014.
• A JOURNALIST THROUGH EMINESCIENT PLACES, ("Eminescu nestins" Series) - Interviews with Traian Apetrei, foreword by Gheorghe Median, GEEA Publishing House, Botoșani, 2015.
• ROMANISM – DESTINY AND LEGACY TO EMINESCU, ("Eminescu nestins" Series) - Inter views with Ilie Șandru, foreword by Aurelian Antal, GEEA Publishing House, Botoșani, 2015. • ANTHOLOGY OF THE WINNERS OF EMINESCU GOLDEN LIME AND SILVER LIME AWARDS, 2012 – 2016 (vol. II), GEEA Publishing House, Botoșani, 2016. • DIALOGUE IN THE SHINING OF THE LIGHTHOUSE WITH MASTER CONSTANTIN TOFAN ("Eminescu Nestins" Series), GEEA Publishing House, 2016
. • THE SUNRAY AND THE CHERRY BLOSSOM, GEEA Publishing House, 2016. • EMINESCIAN ARCHEOLOGY IN CERNĂUțI, ("Eminescu Nestins" Series) - Interviews with Academician Vasile Tărâțeanu, GEEA Publishing House, Botoșani, 2017.
• THREE ASTRAL DESTINIES: EMINESCU, BRANCH, VERONICA. Interviews with Ioan Țicalo. ("Eminescu Nestins" Series), GEEA Publishing House, Botoșani, 2018.
• FACING TOWARDS UNIVERSALITY. EMINESCU AND EMINESCOLOGY TODAY. Interviews with acad. Mihai Cimpoi. ("Eminescu Nestins" Series), GEEA Publishing House, Botoșani, 2018.
• USPENIA BAPTISTRY. TAIFAS FROM PATCHES WITH ION FILIPCIUC, GEEA Publishing House, Bo-toșani, 2018.
• JOURNEY IN THE EMINESCIAN MIRACLE. Dialogues with Theodor Codreanu. GEEA Bo toșani Publishing House, 2019.
• Anthology of the Laureates of the EMINESCU Prizes for literature, visual arts, collections and col lectors TEIUL DE AUR and TEIUL DE ARGINT of the GEEA publishing house, Botoşani (2017-2021), Botoșani 2022. References: 1. Anthology of the Laureates of the Eminescu Teiul de Aur and Teiul de Argint Prizes for Litera ture, Visual Arts, Colectures and collectors of the GEEA publishing house (2002-2011, vol. I and 2012- 2016, vol. II); 2. Doina Cernica, „An entire Romania under the sky of Golden and Silver Limes”, Crai Nou, July 8th, 2017; 3. Ioan Țicalo, „Elena Condrei in an amazing pomina dialogue with acad. Mihai Cimpoi”, Crai Nou, October 19th, 2018; 4. Maria Toacă, „With the spirit of truth, honoring us...”, (Eminescent breaths in Botoșani), Zorile Bucovina (Cernăuți), June 2014; 5. Theodor Codreanu, „Golden Linden, Bârlădean Academy”, Year XXIII, no. 4 (65), Trim. IV, 2016 and Bucovina Literară, Feb. 2017; 6. Georgică Manole, „An empathic dialogue: Elena Condrei – Vasile Tărâțeanu”, Actualitatea Botoșaneană, July 2018; 7. Petrus Andrei, Among the lovers of the Eminescian opera. Milesciana, no. 6, dec. 2019; 8. Contemporary magazine: Elena Condrei in dialogue with Th. Codreanu; 9. Ioan Țicalo, Ion Filipciuc about Mihail Eminescu, Crai nou, 16 Oct. 2019; Plumb, Nov. 11 2019; 10. Menuț Maximinian, Christelnita of the national poet. Tribuna shops, no. 418, February 1-15, 2020; 11. Maria Toacă, Cultural events together with Eminescu's family from Botoșani, forward-walker on the path of Eminescu's virtues. Gazeta de Herța, May 18, 2023; 12. Doina Cernica, Mihai Eminescu, Steaua Nordului, Crai Nou, May 15, 2023, Suceava;

Inaugurarea Centrului documentar expozițional de numismatică, filatelie, grafică și carte „ELENA CONDREI”. -16 februarie-2024

2024-02-20T11:30:00.094+02:00

Vineri, 16 februarie 2024, ora 11.00, la Biblioteca Municipală din Dorohoi a avut loc inaugurarea Centrului documentar expozițional de numismatică, filatelie, grafică și carte „ELENA CONDREI”.

Au participat Doru Alexandrescu, primarul orașului Dorohoi, (a pus la dispoziție spațiul); Au contribuit la amenajarea Cabinetului de numismatică: Luminiței Anisia, Traian Apetrei, moderator, Dorel Gaftoneanu, Mihai Cornaci, Mihai Cătrună, C. Gontariu, Marius Rotaru, Augustin Eden.

Și mulți prieteni, colegi si oameni de cultură botoșăneană

Foto: Maria Toacă

LUCRURI MINUNATE SE ÎNTÂMPLĂ LA DOROHOI, CU OAMENI AI ENERGIILOR CREATOARE

,,Pe harta inimii mele un loc aparte revine orașului Dorohoi. Până acum aveam însemnată data de 24 ianuarie, de câțiva ani sărbătorind Unirea făurită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, împreună cu prietenii dorohoieni ai românilor din nordul Bucovinei, Ținutului Herța și Basarabiei.

De-acum îmi va fremăta în suflet și 16 februarie, ca ziua unei sincere și de mare dăruire uniri întru dragostea de a crea, înmulți și răspândi lucruri de valoare. E întocmai cum a apreciat maica stavroforă Elena Simionovici, ghidul și bibliograful Sfintei Mănăstiri Voroneț, președinte de onoare al Societății Scriitorilor Bucovineni: „Valorile se dăruiesc valorilor”.

Nu găsesc cuvinte mai potrivite care să exprime chintesența evenimentului la care și-a adunat susținătorii din pleiada oamenilor energiilor creatoare scriitoarea Elena Condrei din Botoșani, directoarea editurii Geea.

Este doamna care cu mai bine de două decenii în urmă a instituit Premiile Eminescu ”Teiul de Aur” și ”Teiul de Argint”, adunând sub raza geniului eminescian spirite creatoare din diverse domenii (literatură, arte vizuale, colecții și colecționari, publicistică, muzică...).

Acum doi ani, când, după a XX-a ediție a Premiilor EMINESCU Teiul de Aur și Teiul de Argint, și-a anunțat retragerea, lăsând următoarele ediții sub egida Bibliotecii județene Botoșani, am simțit și am crezut fierbinte că ne vom mai întâlni cu doamna Elena Condrei la altarul eminescian. Și ne-am întâlnit la o frumoasă lucrare pentru Eminescu: la Botoșani, în cimitirul Eternitatea, a fost sfințit un monument funerar, înălțat în memoria Harietei Eminescu, îndreptându-se astfel o mare nedreptate față de sora poetului, cu aportul a doi oameni de bine, Elena Condrei, președintele Societății Culturale Geea, și Dorel Mihai Gaftoneanu, președintele Societății Culturale Steaua Nordului.

Apoi în mai 2023, un nou eveniment de înaltă respirație culturală, organizat împreună cu Dorel Gaftoneanu, ne-a chemat la Botoșani la lansarea noii antologii a Premiilor Eminescu „Teiul de Aur” și ”Teiul de Argint”, 2017-2021, volumul fiind editat pe spezele Elenei Condrei.

Și iată o nouă extraordinară împlinită pornire sufletească a acestei doamne ce-l ține pe Eminescu mereu nestins ne-a chemat de data aceasta la Dorohoi, acolo unde și-a trăit în casa părinților spirituali patru ani printre cărți. În cei patru ani cât a stat la ei s-a format ca personalitate, din Dorohoi a pornit la facultate, s-a realizat în ziaristică... Și-a luat viața în propriile mâini ca să revină la Dorohoi nu doar cu o donație de inegalabilă prestanță, ci cu o instituție a valorilor, inaugurând la Biblioteca Municipală Centrul Documentar și Expozițional „Elena Condrei”.

În preambulul sărbătorii, moderatorul de neînlocuit al evenimentelor organizate de doamna Teilor, domnul Traian Apetrei, a ținut să evidențieze platforma de patriotism local inspirat de duhul orgolios al Dorohoiului – un orgoliu în cea mai pozitivă ipostază, ce ridică orașul la rangul de important centru al vieții spirituale. Neîndoielnic, centrului ce poartă numele Elenei Condrei îi revine un rol prioritar, mai ales că este axat pe două componente – Artă plastică și Numismatică, primul compartiment întrunind mai mult de o sută de lucrări originale ale valorosului gravor Marcel Olinescu (n. 1896), autor al lucrării „Mitologia românească”, ilustrată cu desene și xilogravuri proprii. Elena Condrei pregătește pentru editare Primul Dicționar de Mitologie Românească al lui Marcel Olinescu, nepublicat până acum.

Peste o sută de lucrări originale ale lui Marcel Olinescu din donația Elenei Condrei înzestrează cabinetul ce poartă numele generoasei donatoare.

La compartimentul Artă plastică se ancorează „Macii de la Voroneț”, ca simbol al triumfului luminii în întunericul nopții, lucrarea regretatei artiste plastice Dany Madlen Zărnescu, picturi de Gheorghe Zărnescu și de Aurelian Antal (legat de Dorohoi prin creație).

Până la ziua orașului, 6 octombrie, Elena Condrei speră să scoată de sub tipar manuscrisele lui Marcel Olinescu, contând și pe susținerea primarului Dorin Alexandrescu, binevoitor și înțelegător în a-i oferi spațiul solicitat. În cuvântul de laudă pentru protagonista evenimentului a răsunat, în aplauzele celor prezenți, promisiunea de a-i acorda doamnei Condrei titlul de Cetățean de Onoare al Dorohoiului. Menționând importanța Centrului pentru educația generației tinere, primarul a vorbit despre o aristocrație a spiritului la Dorohoi, orașul de unde a început demararea proiectelor europene. Acest cabinet din cadrul Bibliotecii Municipale va fi un spațiu atractiv pentru localnici, dar mai ales pentru turiști și oaspeții orașului.

E o vrere a destinului, e și o minune dumnezeiască, crede doamna Elena după zile de zbucium, disperare și chiar urcare pe Golgota. N-a mărturisit în voce, însă după sfințirea localului de protopopul Ionuț Apetrei și cuvântul de binecuvântare al stavroforei dr. Gabriela Platon, a evocat prima întâlnire de la care-i începe legătura spirituală cu măicuțele de la Voroneț și a lăsat câteva minute pentru versurile „Cu Domnul spre Golgota”, de la întâia stareță a Voronețului, măicuța Irina Pântescu – un recital din ceruri pogorât la inimile noastre.

După rânduiala slujitorilor altarelor, întâi s-a sfințit localul, apoi s-a tăiat panglica. Pentru toți slujitorii spiritului lui Eminescu și pentru doamna Condrei în special, a ajuns până la Dorohoi un ecou de departe, de peste Atlantic, de la prietenul Florin Pascu, președintele Societății românești „Doru”, care amintește că nu există succes fără muncă grea și că „lumea nu este a celor modești, ci a celor energici”.

Nu pun la îndoială că așa este, însă, pe oamenii energici, de succes, din jurul Elenei Condrei, i-am văzut înveșmântați în hlamida modestiei. L-aș numi doar pe Marius Rotaru, care a ajutat la dotarea sălii cu piesele de mobilă necesară, însă mai sunt și alții care nici n-au ieșit în față, bunăoară, Dorel Gaftoneanu. Alături de Elena Condrei tot timpul s-a aflat, ajutând-o la înregistrarea, aranjarea exponatelor și amenajarea sălii bibliotecara, Luminița Anisia, un suflet luminos, o ființă sensibilă la valori, care lucrează cu inima mai ales cu micii cititori. Prețuindu-i devotamentul față de carte, anume Luminiței Elena Condrei i-a încredențat custodia cabinetului inaugurat, precum și dreptul de a-și numi continuatorii.

Ajungând la această modestă slujitoare a cărții, din partea a două invitate cernăuțence, în calitate de ziariste și prietene (Carolina Jitaru și Maria Toacă) îi mulțumim soțului dumneaei, lui Radu Anisia, pentru drumul până la vama de la Rocovăț și pentru memoria ce le-o poartă străbunicilor de la baștina Carolinei, Mămăliga. Sub privirea romantică a lui Eminescu, pictat de plasticianul din București, maestrul Romulus Harda, Carolina a cântat „Glossa”, una din primele piese pe muzică proprie, impresionând profund un auditoriu intelectual de elită - prin vocea ce-i mărturisește simțirea zădărniciei vieții trecătoare și prețuirea celor veșnice.

La capitolul modestiei i-aș încadra pe toți care i-au adresat mulțumiri eroinei evenimentului – renumitul numismatic Mihai Cornaci, scriitoarea Doina Cernica, atât de sensibilă la tăcerea macilor din tabloul surorii sale Dany-Madlen, istoricul George Melian, care a completat colecția cu o relicvă a manuscrisului lui Marcel Olinescu, artista plastică Lucia Pușcașu, dornică să-și expună tablourile în Cernăuțiul lui Alexandru cel Bun, orașul de-o seamă cu Dorohoiul.

Cu un suspin pentru cei care nu mai sunt, Elena Condrei l-a amintit pe prietenul și coautorul volumului „Arheul eminescian la Cernăuți”, poetul Vasile Tărâțeanu. Tristețea i-a fost atenuată de prezența soției Elena, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu” din Cernăuți și fiicei poetului Ana-Cristina Mihaiesi, care a moștenit energia creatoare a părintelui ei, mult iubit în spațiul românesc.

Pe lângă atâtea eforturi la amenajarea spațiului, dna Elena a pregătit medalii și câte trei albume pentru invitați, măicuțele de la Voroneț având onoarea să le primească în coperte de porțelan din ediția de lux, care de tot sunt doar în zece exemplare.

Dar cel mai împortant dar pentru toți, ca la toate manifestările Elenei Condrei, a fost întâlnirea între oamenii care împărtășesc valori comune și înțeleg prețul a tot ce le este scump și iubesc împreună. De aceea o și susțin, o ajută la împlinirea viselor ei de a salva lumea cu sublimul frumosului.

Printre aceștia îi are de partea ei și le este recunoscătoare primarului Doru Alexandrescu (a pus la dispoziție spațiul); Luminiței Anisia (a menținut legătura cu Primăria, a inventariat toate exponatele, a întocmit toată documentația solicitată de Primărie pentru înființarea acestui cabinet).

Au încurajat-o cu sprijin prietenii din Botoșani - Traian Apetrei, întotdeauna disponibil de a-i înnobila sărbătorile cu talentul de moderator. I-au fost aproape Dorel Gaftoneanu,

Mihai Cornaci, omul de bază în amenajarea Cabinetului (câteva zile a fost la Dorohoi și, împreună cu Luminița a reușit), Mihai Cătrună, C. Gontariu, Marius Rotaru, Augustin Eden...

Zic cu admirație, cum am mai spus după fiecare sărbătoare a scriitoarei din Botoșani: „Ce fericită-i doamna Elena Condrei de a-și trăi aievea încă un vis împlinit! Și ce fericire e să-i fim aproape, bucurându-ne împreună de tot ce prețuim și iubim!”.

autor (Maria Toacă)

De ziua Culturii Naționale..- BUCURESTI-15-IANUARIE 2023-

2023-01-21T13:43:00.033+02:00

Gruparea Colecționarilor de Medalii și Insigne Mihai Eminescu, a luat ființă la începutul anului 2000, Anul Internaţional „Mihai Eminescu”, la iniţiativa colonelului (r) Ioan Dogaru, membru al Societăţii Numismatice Române, gruparea luând fiinţă, prin acordul unui mare număr de colecţionari, numismaţi, pe tematică Eminescu, din Bucureşti şi din diferite localităţi ale ţării (Botoşani, Iaşi, Hârlău, Bârlad, Braşov, Alexandria, com. Colilia - judeţul Ialomiţa, Oraviţa, judeţul C-S).

Din 2000 şi până în iunie 2009, colecţionari din Capitală şi din alte localităţi din ţară, au expus, în holul sălii de spectacole a Cercului Militar Naţional și în Sala Rondă, cu ocazia zilelor de 15 ianuarie şi 15 iunie, medalii, plachete, insigne şi alte materiale dedicate Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu. Din luna iunie, 2009, expoziţiile organizate de Grupare, se desfăşoară, sub egida Camerei Deputaţilor, în Sala de Expoziţii „Constantin Brâncuşi” din cadrul Palatului Parlamentului, cu ocazia zilelor de 15 ianuarie şi 15 iunie, ale fiecărui an.
Anul acesta, pe data de 11.01.2023, în cadrul vernisajului Salonului Național „Mihai Eminescu”, aflat la a 43-a ediție, în premieră națională, G.C.M.I-M.E, din cadrul S.N.R., acordă Premiul Mihai EMINESCU - Un Simbol al Națiunii Române.
Gruparea Colecționarilor de Medalii și Insigne „Mihai Eminescu“, din cadrul Societății Numismatice Române, a inițiat Premiul Mihai Eminescu – Un Simbol al Națiunii Române, care va fi acordat celor care s-au ocupat, de-a lungul timpului, cu cercetarea, promovarea operei, vieții și personalității Poetului național, Mihai Eminescu.

Cu această ocazie pe data de 11 ianuarie, 2023, a avut loc vernisajul Salonului Național „Mihai Eminescu“, ediția a XLIII-a, acest premiu a fost acordat domnului prof. univ. dr. Nicolae GEORGESCU, din București, doamnei Elena CONDREI, din Botoșani, ziarist, editor, scriitor, președinta Asociației Culturale „Geea“,președinte fondator a Instituției premiilor EMINESCU „Teiul de Aur“ și „Teiul de Argint“ și domnului Mihai CORNACI, din Botoșani, un cunoscut colecționar pe tema eminesciană, fost custode al Cabinetului de numismatică și filatelie din cadrul Bibliotecii Județene „Mihai Eminescu“, din Botoșani.
În cadrul vernisajului, au recitat, și interpretat, următorii artiști și pasionați de Eminescu: Claudia Motea, Doina Ghițescu, Irinuka Gîju, Dana Florian, Petruș Scutelnicu, Gabriela Enescu, Daniela Gherasă, Ovidiu Cristescu, Formația Celest (prof. Felicia Popescu și prof.Nicu Șandru) și vor expune unii dintre cei mai reprezentativi colecționari din țară și valoroși artiști plastici.

Prezentare Mihai Costin, președintele Grupării Colecționarilor de Medalii și Insigne ”Mihai Eminescu”,

din cadrul Societății Numismatice Române.

Mihai Cătrună este fondatorul revistei eternului frumos EMINESCIANA , mare ilustrator al operei eminesciene (grafică).

Portretul realizat de graficianul Mihai Cătrună

Iia românească ,, Ziua Universală a Iei"

2022-06-25T07:14:00.000+03:00

Ia românească este o adevărată matrice culturală, un simbol al identităţii şi creativităţii spaţiului românesc, care dăinuie din timpuri străvechi. Ziua Universală a Iei a fost iniţiată de comunitatea La Blouse Roumaine pe 7 ianuarie 2013 şi a devenit în scurt timp un eveniment global, sărbătorit pe 6 continente, în peste 50 de ţări. Pe 24 iunie 2015, Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial de Primăria Washington DC, graţiei iniţiativei lui Bogdan Banu.Ziua Iei este sarbatorită odată cu Sânzienele şi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul la

Finețea materialelor folosite, armonia cromatică, dar și croiul pieselor de port românesc, țesute, croite și brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, dar și de aristocrația feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.

Ia românească a fost sursă de inspirație pentru creația vestimentară a unor celebri designeri precum Yves Saint Laurent, care a creat, în 1981, o întreagă colecție intitulată ”La blouse roumaine”, urmat Jean Paul Gaultier, Kenzo sau Tom Ford, care a reinterpretat ia din zona Sibiu, cu broderii negre specifice zonei, și care a apărut în numărul american al revistei ”Vogue”, în martie 2012, purtată de cântăreața Adele. Apoi au fost Oscar de la Renta, Agatha Ruiz de la Prada, Anna Sui sau Philippe Guilet. Printre designerii români care s-au inspirat din portul românesc se numără Adrian Oianu, Dorin Negrău, Corina Vlădescu, Ingrid Vlasov ș.a.

Emisiunea de mărci poştale IA ROMÂNEASCĂ, TEZAUR NAŢIONAL prezintă patru personalităţi feminine româneşti, care au purtat cu mândrie şi au făcut cunoscută ia românească peste hotarele ţării (Regina Elisabeta a României, Regina Maria a României, Smaranda Brăescu , Maria Tănase )

Ilustrtata maximă o reprezintă pe Smaranda Brăescu purtând o ie de Muscel, jud Argeş. Smaranda Brăescu a fost prima femeie paraşutist cu brevet din România , cunoscută şi pentru dragostea faţă de portul popular, pe care îl considera cel mai potrivit costum de gală, atât în ţară, cât şi în străinătate. Cartea poștală este realizată de domnul Alexandru Mateescu, tipărită la FullColor-București. Marca poștală are valoarea nominală de 4,50 lei.

Ilustrtata maximă o prezintă pe Maria Tănase în ie din Pădureni, jud. Hunedoara. Maria Tănase a fost o iubitoare a tradiţiilor româneşti şi a dus ia românească peste hotare, unde a fost admirată şi aplaudată. Cartea poștală este realizată de dr. Ioan Danilic, tipărită la FullColor-București. Marca poștală are valoarea nominală de 16,00 lei.

Ilustrtata maximă o prezintă pe Regina Elisabeta a României purtând o ie din Romanaţi, jud. Olt. Regina îşi încuraja doamnele din suita ei să se înveşmânteze în port tradiţional. Cartea poștală este realizată de Muzeul Național de Artă al României Cartea poștală este realizată de Muzeul Național Cotroceni. Marca poștală are valoarea nominală de 4,00 lei.

1 Decembrie 2021- Botoșani

2021-12-01T11:54:00.006+02:00

Printr-o hotărâre a Parlamentului din august 1990, 1 decembrie a fost stabilită Ziua Naţională a României, ceea ce poate fi considerată ca una dintre cele mai bune alegeri, având în vedere că la 1 decembrie 1918, în prezenţa a peste 100.000 de români, s-a proclamat unirea Transilvaniei şi Banatului cu Ţara.& Această zi îşi are istoria sa fascinantă şi a fost „pregătită de sute de ani”, cum a spus Lucian Blaga. Ea este o zi cât o întreagă istorie a poporului român ce nu a fost niciodată prea răsfăţată de către soartă. Este încununarea unei aspiraţii larg împărtăşite de către elita politică şi opinia publică şi pentru care România antebelică intrase în război.

Decizia pentru instituirea zilei naţionale a României la 1 Decembrie a fost confirmată, pentru prima oară în istoria noastră, prin Constituţia adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 şi intrată în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991. Hotărârea Parlamentului de stabilire a Zilei Naţionale la 1 Decembrie s-a făcut pe baza unor ample şi, uneori, contradictorii dezbateri. Acest moment reprezintă un simbol al unităţii naţionale deoarece, după un mileniu şi jumătate de acumulări şi căutări, poporul român se împlinea între hotarele sale fireşti. 1 Decembrie nu are importanţă, numai, dintr-o perspectivă istorică, ci, dacă îl acceptăm şi prin prisma prezentului şi viitorului, şi ca un ideal şi ca un program de acţiune pentru reîntregire naţională.

Sărbătorim astăzi, alături de românii de pretutindeni, Ziua Naţională a României, zi în care, în urmă cu peste 100 de ani, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia decidea unirea Transilvaniei cu Ţara, fapt ce consemna făurirea statului naţional-unitar român. Marele eveniment pe care-l sărbătorim astăzi, ne obligă să aducem un gând de mulţumire tuturor spiritelor luminate ale acestui neam: cronicari, scriitori, istorici, artişti, diplomaţi, conducători politici şi militari, care, prin faptele lor, au sădit în inimile românilor ideea de unitate de neam, încredere în forţele lor şi dorinţa de unirea într-un singur stat.

Marea Unire este şi o spunem cu mândrie şi opera botoşănenilor. Aici au venit în iarna anului 1916-1917 mii de refugiaţi din Muntenia, ocupată de armatele Puterilor Centrale, în spitalele de aici au fost trataţi mulţi dintre răniţii confruntărilor cu armatele inamice din toamna anului 1916 şi tot aici au funcţionat şcoli militare în care şi-au desăvârşit pregătirea cei care aveau să obţină strălucitele victorii din vara anului 1917, de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, în confruntările cu armatele germane.

Din Botoşani sunt sute de soldaţi şi ofiţeri căzuţi la datorie în luptele din Războiul de Întregire, între care maiorul post mortem Grigore Ignat, în faţa monumentului căruia ne aflăm acum şi tot din Botoşani este Nicolae Iorga, sufletul acţiunii de mobilizare a naţiunii române în lupta pentru desăvârşirea unităţii naţionale, pe care, în semn de înaltă apreciere, contemporanii l-au numit Apostolul neamului.

Tuturor recunoştinţa noastră şi promisiunea pe care trebuie să le-o facem fiecare în parte, că vom păstra mereu în suflete idealul pentru care ei s-au jertfit, că vom întări legăturile cu românii de pretutindeni şi că vom face tot ceea ce ţine de noi, pentru ca România să fie la înălţimea visurilor lor.

La mulţi ani România! La mulţi ani tuturor!

,Monumentul Eroilor din Primul Razboi Mondial”

https://1-cultural.blogspot.com/2014/05/monumentul-campania-de-mitraliere.html

Demostene Vizanty şi-a legat numele şi de ridicarea, la Botoşani a impozantului monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial -

“Compania de mitraliere maior Grigore Ignat în atac”, amplasat în fosta Piaţă Carol (azi Piaţa 1 Decembrie 1918), el numărându-se printre membrii Comitetului de Iniţiativă condus de avocatul Ramiro Savinescu, constituit la începutul anului 1925, prin străduinţa căruia s-a colectat suma necesară realizării acestuia. Principala menire a acestui Comitet era strângerea de fonduri, astfel incât acesta a lansat liste de subscriptie in fruntea cărora a fost Prefectura, Primăria, Institutiile financiare, economice precum si numerosi cetăteni botosăneni. S-a bătut cu efigia probabila a viitorului monument, care se vindea cu 5 lei si care a constituit, printre altele, o importanta sursa de venit. In acelasi scop s-au organizat festivaluri si serbări publice, realizându-se astfel suma necesară, insă cuantumul acesteia nu apare din păcate in documente. Comitetul a incredintat executarea monumentului sculptorului, de origine botosăneană, Horia Miclescu, caruia i s-a indicat ca tema ,,asaltul glorios al Companiei de Mitraliere din Regimentul 37 Infanterie, comandata de capitanul (maior post-mortem), Grigore Ignat”.

Unul din putinele din Botosani de altfel, a devenit peste vreme un simbol al orasului, neexistând carte postala sau imagine despre târgul nostru care să nu-l includă. Opera sculptorului miclescu este destul de impunătoare : pe un soclu inalt aflându-se trei soldati, unul prăbusit, celălalt in genunchi cu mitraliera in brate, tocmai rănit, tragând ultimele cartuse, iar al treilea in picioare, descarcă ultimele focuri din pistol, evocând cat se poate de măret eroismul luptelor de la Mărăsesti. Pe soclul monumentului se afla o placă din marmură cu inscriptia:
,,MONUMENTUL CAMPANIA DE MITRALIERE A MAIORULUI GRIGORE IGNAT…IN ATAC“, pe cele doua părti laterale se afla două faclii din bronz, iar pe cele patru colturi ale soclului se găsesc patru scuturi pe care sunt inscrise numele provinciilor românesti pentru care s-a luptat in războiul de intregire a neamului: Basarabia, Bucovina, Ardealul si Banatul. Interesant e faptul ca pe timpul comunismului, scutul cu Basarabia a fost scos, pentru a nu supăra se pare ,,prietenul de la răsărit” in speta URSS, dar a fost restaurată dupa ’89. Momentan monumentul nu se gaseste intr-o stare prea bună, soclul fiind destul de murdar si deteriorat, iar bronzul bietilor soldati este supus si el degradării. Sunt ceva sperante, intrucât intreaga zona a centrului vechi, in care se afla si monumentul, a intrat intr-un proces de restaurare care-l va cuprinde, speram, si pe acesta. Daca nu, ne vom multumi doar cu cosmetizarile facute in preziua depunerii de coroane, la 1 Decembrie sau de Ziua Eroilor.

foto Viorica Hrustovici

PALMARES EXPOZIȚIA NAȚIONALĂ DE FILATELIE „ANIVERSĂRI SIBIENE” 2021.

2021-11-03T11:13:00.010+02:00

PALMARES

EXPOZIȚIA NAȚIONALĂ DE FILATELIE „ANIVERSĂRI SIBIENE”

300 de ani de la nașterea Baronului Samuel von Brukenthal și 830 de ani de la prima atestare documentară a Sibiului

EXPOZANT DENUMIRE EXPONAT CLASA MEDALIE

Calu Mircea Salutări din Siebenburgen -Cartofilie -Aur

Chirescu Ion Serviciile poștale din Principatul Transilvaniei până în 1867

Istorie poștală -Aur

Dejugan Ioan Sibiul medieval - Viața economică -Cartofilie -Aur

Asociatia Filatelica Sibiu Curierul filatelic Literatură- Aur

Calu Mircea și Stancu Ion Bistrița. Cronița bistrițeană a unei pasiuni -Literatură -Aur

Dragoteanu Mircea A fost odată Hohe Rinne - Istoria Păltinișului 1885 - 1918, Ediția a II-a -Literatură -Aur

Dragoteanu Mircea Ridicat-am ochii mei la munți - Istoria Păltinișului 1919 – 1930- Literatură- Aur

Maxim Aurel Poșta Moldovei 1852 - 1860 (documente) - Vol. IV –Literatură- Aur

Pațilea Constantin Purtau românește, o istorie ilustrată a portului popular românesc- Literatură -Aur

Dejugan Ioan Sibiu/Hermannstadt. Istorie ilustrată colecție de cărți poștale 1896 - 1947. Vol. I - Intra Muros și vol. II - Extra muros -Literatură -Aur

Popa Adrian Scrisori circulate în Transilvania 1770 - 1869 Un panou - Istorie poștală -Aur

Reu Ovidiu Istoria expozițiilor din România în perioada 1891 - 1948 -Open -Aur

Salade Nicolae Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până la Marea Unire -Maximafilie -Aur

Barbu Horia Francmasonerie, frumusețe, filatelie Filatelie tematică -Vermeil mare

Butiuc Constantin Primul Război Mondial și urmările lui în Europa- Filatelie tematică -Vermeil mare

Călin Constantin Leii în cultura umanității - Filatelie tematică -Vermeil mare

Calu Mircea Bistrița, poarta Transilvaniei Un panou - Cartofilie -Vermeil mare

Chiricheș Coriolan Mihai Eminescu - Marcofilie -Vermeil mare

Cristea Virgil Ilustrate maxime realizate la Sibiu - Maximafilie -Vermeil mare

Dejugan Ioan Sibiul noaptea Un panou - Cartofilie -Vermeil mare

Dejugan Ioan Sibiul vechi în TCV-uri Un panou - Maximafilie -Vermeil mare

Doroș Vasile Muzicieni celebri în edituri de prestigiu -Cartofilie- Vermeil mare

Asociatia Filatelistilor Feroviari Revista Filatelistul feroviar- Literatură- Vermeil mare

Dobrescu Dan Computer stamps catalog - 2 volumes -Literatură -Vermeil mare

Hrustovici Viorica Celebrități feminine în filatelie -Literatură -Vermeil mare

Pațilea Constantin și Nicolau Viorel Un almanah agrar -Literatură -Vermeil mare

Philatelica.ro Revista online -Literatură -Vermeil mare

Hrustovici Viorica Personalități feminine Maximafilie Vermeil mare

Iancovici Leon Periplu etnografic în teritorii exotice - Studiu: perioada 1900 – 1930- Maximafilie -Vermeil mare

Pintican - Juga Liviu Școala Agricolă din Mediaș Un panou - Cartofilie -Vermeil mare

Salade Nicolae Păsări din Delta Dunării -Maximafilie -Vermeil mare

Salade Nicolae Întreguri poștale de campanie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Un panou - Întreguri poștale -Vermeil mare

Salade Nicolae Barza albă Un panou - Maximafilie -Vermeil mare

Vasiliu Gheorghe Corespondență cenzurată din perioada celui de-al Doilea Război Mondial - Istorie poștală -Vermeil mare

Zsoldos Martin Marele Război 1914 - 1918 –Cartofilie- Vermeil mare

Antonache Alexandru România - Monumente istorice -Maximafilie- Vermeil

Avramescu Vasile Personalități de seamă române- Întreguri poștale -Vermeil

Gligor George Delta Dunării, paradis ornitologic -Maximafilie -Vermeil

Pintican - Juga Liviu Unele considerații privind istoria poștală a Mediașului -Literatură Vermeil

Neag Alina

Păsări de apă în jurul mărilor „colorate” - Marea Neagră, Marea Roșie și Marea

Galbenă Filatelie tematică Vermeil

Neag Tudor Păsări care trăiesc în ape reci CLASA TINERET - Filatelie tematică Vermeil

Pintican - Juga Liviu Nadia Comăneci, zeița de la Montreal Un panou - Filatelie tematică Vermeil.

Pintican - Juga Liviu Poștalionul în filatelia românească Un panou - Filatelie tematică Vermeil.

Popa Adrian Râul Sebeș, leagăn al apelor în cartofilie - Cartofilie -Vermeil

Stancu Ion România pe ilustrate Krüger -Cartofilie -Vermeil

Stancu Ion Mari români de-a lungul istoriei - Maximafilie -Vermeil

Țogorean Alexandru Ionuț Flori -Maximafilie -Vermeil

Vlaic Alina Mihaela Istoria picturii românești -Maximafilie- Vermeil

Vlaic Tudor Ștefan Carol I CLASA TINERET - Maximafilie --

Zamfiroiu Ecaterina Regina Maria Un panou - Cartofilie -Vermeil

Zsoldos Elisabeta Parisul în vremurile vechi -Cartofilie -Vermeil

Barabula Dumitru Oameni de seamă români -Maximafilie -Argint mare

Barbu Mihaela Pictori și sculptori francezi care au fost francmasoni Un panou - Cartofilie Argint mare

Bartos Csongor Jurassic Park -Filatelie tematică -Argint mare

Bereschi Petru Aviația în ștampilografie Marcofilie Argint mare

Căpitanu Gheorghe Arhitectura feroviară Cartofilie- Argint mare

Chereji Iulia Domnitori și voievozi, regi și regine CLASA TINERET - Maximafilie -Argint mare

Cornaci Mihai Pagini din literatura română - Maximafilie -Argint mare

Cristea Virgil Muzeul Național Brukenthal - Galeria de artă românească Cartofilie- Argint mare

Cristea Virgil Muzeul Național Brukenthal - Galeria de artă europeană Cartofilie- Argint mare

Cristea Virgil Saliste - port popular -Cartofilie -Argint mare

Florea Ionuț Biserici și mănăstiri din România -Cartofilie- Argint mare

Florea Mihai Emanoil Locomotiva cu abur -Filatelie tematică- Argint mare

Gâlcă Gheorghe Pagini de istorie -Maximafilie -Argint mare

Hlinka Gustav Istorie feroviară ilustrată pe întreguri poștale - Întreguri poștale -Argint mare

Neag Marius Satul românesc de altădată -Filatelie tematică -Argint mare

Neag Tudor Păsări cântătoare din bazinul Dunării CLASA TINERET - Filatelie tematică -Argint mare

Pascariu Galiano Samuel Unirea românilor. Personalități și perspective Un panou - Maximafilie -Argint mare

Popovici Remus București, capitală europeană – Maximafilie- Argint mare

Pricop Florian -Participarea României la Primul Război Mondial în vederea atingerii scopului principal - realizarea statului național unitar român -Open -Argint mare

Stroescu Gheorghe Colaboratori ai Asociațiunii ASTRA oglindiți în maximafilie- Maximafilie -Argint mare

Țigla Erwin Josef Pandemia Un panou - Filatelie tematică Argint mare

Tulban Costume populare romanesti -Maximafilie -Argint mare

Hlinka Teodora Desene animate, bucuria copilăriei CLASA TINERET - Un panou Argint

Orban Antonia Un buchet de trandafiri CLASA TINERET - Filatelie tematică -Argint

Butnariu Bogdan Centenar Crucea Roșie HORS CONCOURS -Diploma onoare

Butnariu Bogdan Tehnica militară în Primul Război Mondial HORS CONCOURS Diploma onoare-Golea Mihaela Uzuale românești 2012 - 2021 HORS CONCOURS Diploma onoare

Golea Vasile Valentin Parcul Național Ceahlău, arie culturală protejată HORS CONCOURS Diploma onoare-Muntean Maria Sara Viena, oraș muzeu HORS CONCOURS Diploma onoare

Muntean Marius Brașovul la început de secol XX HORS CONCOURS Diploma onoare

Muntean Marius Cinci secole de viață transilvană HORS CONCOURS Diploma onoare

Nicolau Codruța Catrinel Ilustrate sub clar de lună HORS CONCOURS Diploma onoare

Nicolau Diana Andreea Limbaj vizual HORS CONCOURS Diploma onoare

Nicolau Elena Credință și arheologie HORS CONCOURS Diploma onoare

Nicolau Viorel Stațiunea turistică Piatra Neamț HORS CONCOURS Diploma onoare

Pisău Bogdan Vânat și vânătoare în Europa HORS CONCOURS Diploma onoare

Vasile Paul Nadia Comăneci Neprezentat Neprezentat

SIBIUL LA ANIVERSAREA A 830 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARĂ

2021-11-02T16:09:00.003+02:00

SIBIUL LA ANIVERSAREA A 830 DE ANI

DE ATESTARE DOCUMENTARĂ

Orașul Sibiu are o istorie care urcă dincolo de perioada romană. Actualul teritoriu şi împrejurimile localității au oferit un bogat material arheologic, datând din epoca pietrei şi a bronzului, şi chiar cîteva urme de locuire dacică. Cele mai importante sunt depozitele de bronz, adevărate tezaure, vechi de peste 3.000 de ani. Sub actuala vatră a oraşului au fost descoperite urme foarte vechi de locuire și vestigiile aşezării daco-romane numită Cedonia.

În perioada 1141-1162, pe teritoriul actual al municipiului şi-au făcut apariţia coloniştii sași. Prima menţionare documentară a localităţii a fost făcută la 20 decembrie 1191 cu numele Cibinium, consemnată și cu alte diferite denumiri, precum Prepositus Cibiniensis (1192-1196), Prepositus Scibiniensis (1211), Villa Hermani (1223) și Hermannstadt (1366).

Începuturile orașului stau sub semnul colonizărilor săsești. Colonizarea sașilor în Transilvania a fost inițiată de regele Géza al II-lea (1141-1162) al Ungariei, fiind justificată, în esență, prin rațiuni de ordin economic și militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniștilor germani a fost apărarea graniței Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul celui următor. După alte surse, primii coloniști germani stabiliți în Transilvania sunt, de fapt, unii dintre germanii care din aprilie până în octombrie 1096, participaseră la Cruciada țăranilor, pentru eliberarea Sfântului Mormânt. Primii coloniști - germani (franci), valoni și flamanzi - au provenit din teritoriile situate în bazinele râurilor Rin și Mozela. Populaţie colonizată, sașii s-au bucurat de la început de privilegii din partea regilor unguri. Fundamentul acestora l-a constituit Diploma regelui Andrei al II-lea, din anul 1224 (Andraeanum). Privilegiul a scos populaţia săsească dintre Orăştie şi Baraolt de sub autoritatea voievodului Transilvaniei şi a subordonat-o regalităţii. Teritoriul locuit de saşi a devenit „Pământ crăiesc” (Terra, quam Saxones Regii inhabitat Fundus Regius dicta), autonomie teritorial-etnică dependentă de regalitate şi condusă de un comite numit de rege. Privilegiile acordate ulterior altor comunități săsești care tindeau la modelul autonomiei sibiene (libertas Cibiniensis), le-au consolidat poziția în cadrul voievodatu- lui Transilvaniei. În anul 1308, sfera autonomiei saşilor s-a lărgit prin înlăturarea comiţilor regali şi instituirea propriilor comiţi, urmare, în principal, a Diplomei regelui Andrei al III-lea din 22 februarie 1291.

Primii locuitori ai Sibiului s-au aşezat în zona Oraşului de Jos, apoi, treptat, aşezarea se extinde către Oraşul de Sus.

Între 1191 și 1224, pe platoul din Oraşul de Sus s-a construit o bazilică în stil romanic. Sibiul va fi una dintre „victimele” Marii invazii tătaro-mongole din 1241-1242. Orașul va renaște, și va începe să fie fortificat. Sibiul medieval a devenit o aşezare prosperă, în care se dezvoltă meșteșugurile și breslele, centru administrativ al saşilor şi cetate strategică de apărare la graniţa de sud. Primul regulament de funcţionare al breslelor datează din 1376. Se dezvoltă repede comerțul cu Ţara Românească și Moldova.

O altă informație,timpurie, cu privire la folosirea armelor de foc în cetate provine din „Registrul cu socotelile orașului Sibiu”, datată între anii 1372 și 1386. În aceeași perioadă apar și primele ateliere specializate în producerea acestora. Informațiile din acest Registrul sunt importante, întrucât privesc atât existența unui făuritor (armurier) de bombarde (piese de artilerie) cât și dotarea cetății Sibiu cu tunuri de dimensiuni mici, cu mare mobilitate, montate pe roți. După răscoala husiților, regele Sigismund de Luxemburg a ordonat ca toate orașele să fie înconjurate de ziduri puternice. În Sibiu, în ziduri au fost intercalate turnuri de apărare încredințate breslelor, care aveau obligația să le întrețină pe cheltuiala proprie.

Sub aspect teritorial-administrativ, sașii au avut o organizație „scăunală” din prima jumătate a veacului al XIV-lea, perioada guvernării regelui angevin Carol Robert de Anjou, probabil între anii 1325-1329. În perioada 1486-1876 a funcționat Universitatea Națiunii Săsești, organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni constituit la ordinul regelui Matei Corvin în 1486, care a funcționat până la 1876 ca „administrație autonomă”. Universitatea Săsească, îngloba cele șapte scaune ale provinciei Sibiului: Orăştie, Sebeş, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu și Rupea. La finele secolului al XIII-lea se adăugascaunul Sighișoara, iar la începutul celui următor au fost alipite și cele „Două Scaune”: Mediaş şi Şeica.

Districtele Bistriţa şi Braşov aveau o administraţie proprie, dar din a doua jumătate a secolului al XV-lea îşi trimiteau reprezentanţii în Adunarea generală a saşilor (Congregaţia scăunală a celor Şapte şi Două Scaune).

În 1432 și 1437 au loc primele atacuri otomane asupra Sibiului, care vor continua în 1442 și doar intervenția lui Iancu de Hunedoara salvează cetatea. După ce Transilvania devine Principat sub suzeranitate otomană, capătă o autonomie specială (1541). Sibiul resimte o slăbire a comerțului, al cărui monopol este preluat de Poarta otomană, dar își va reveni și va prospera din secolul al XVII-lea. La 1636 negustorii greci au format la Sibiu prima „Companie grecească” din Transilvania.

Pe plan politic, Sibiul este martorul unui moment memorabil al istoriei noastre, când la Şelimbăr, în 18/28 octombrie 1599 a avut loc bătălia dintre Mihai Viteazul şi Andrei Bathory, în care principele unificator obţinea o strălucită victorie. Secolul al XVIII-lea este marcat de înlocuirea suzeranității otomane a Transilvaniei cu cea habsburgică. Autonomia provinciei, privilegiile nobilimii şi ale saşilor sunt recunoscute. Sibiul devine capitala Transilvaniei, şi reşedinţă a guvernatorului, sediul până în 1791. La Sibiu, Martin

Hochmeister a publicat în 1778 primul ziar din Transilvania - „Theatralisches Wochenblatt”, deși cu o scurtă existență (1 iunie - 26 iulie 1778), urmat de „Siebenbürger Zeitung” (1784-1787) și a sprijinit și tipărirea cererilor românilor: Supplex Libellus Valachorum (1744). Tot el a deschis prima bibliotecă de împrumut din Sibiu, în 1782. Librăria se afla în propria-i casă, pe strada Livezii nr. 261. Între anii 1787-1788 a construit teatrul orăşenesc, primul teatru stabil din țară. Economia, viaţa social-culturală şi dezvoltarea urbanistică iau amploare. În Sibiu se va deschide oficial, în 1817, Muzeul Brukenthal, creație a baronului Samuel von Brukenthal, fost guvernator al Transilvaniei, muzeu care şi-a îmbogăţit colecţiile prin donaţii şi achiziţii, ajungând la impresionantele galerii de astăzi. Primăvara popoarelor, anul revoluţionar european 1848 așază Sibiul în centrul evenimentelor pentru emanciparea naţională a românilor. Dacă până atunci rolul românilor în istoria oraşului este limitat, acum Sibiul devine un centru ideologic al revoluţiei pentru români. La 8 mai 1848, după Marea Adunare de la Blaj, la Sibiu are loc conferinţa prin care este elaborat proiectul programului Adunării Naţionale. Tot aici avea sediul Comitetul Naţional ales la Blaj. La 16/28 decembrie la Sibiu se desfăşoară Conferinţa Naţională care va stabili strategia acţiunii revoluţionare. Deşi înfrântă, Revoluţia de la 1848 a avut consecinţe de durată pe toate planurile vieţii socio-politice din Transilvania, iar Sibiul devine centrul „vieţii naţionale româneşti”. La 4 noiembrie 1861, se înființează la Sibiu „Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român” (ASTRA), organizaţie care avea să joace un rol important în mişcarea de emancipare a românilor ardeleni. Pe acest fond, în vara anului 1863 încep lucrările Dietei de la Sibiu. Pentru prima dată în istoria Transilvaniei, românii deţineau majoritatea locurilor. Deputaţii români şi saşi au votat Legea egalei îndreptăţiri a naţiunii române şi a confesiunilor sale, precum şi Legea pentru folosirea limbii române în administraţie şi justiţie, pe principiul egalităţii cu limbile germană şi maghiară. Pe plan religios, Sibiul capătă o importanţă sporită după ce, în 1864, Andrei Şaguna reușește să ridice episcopia Sibiului la rang de Mitropolie.

Evoluția Sibiului va intra într-o nouă etapă după instaurarea dualismului austro-ungar în 1867. Preocuparea introducerii unor mijloace de transport în comun în orașul Sibiu, datează încă din anul 1893, când s-au pornit discuții oficiale în această direcție. La 8 septembrie 1905, a fost dat în folosință tramvaiul. Iluminatul public a fost preluat de administraţia locală şi a devenit permanent pe timp de seară în 1837. Orașul se dezvoltă sub auspiciile capitalismului industrial, iau ființă o serie de fabrici precum Rieger (ulterior Independența), fabrica de pielărie (ulterior 13 Decembrie), fabrica de cântare (ulterior Balanța) și altele. Tot în această perioadă are loc şi dezvoltarea Sibiului într-un centru financiar. Saşii înfiinţaseră în 1841 Hermannstädter Allgemeine Sparkasse („Casa Generală de Economii din Sibiu”), cea mai puternică bancă a lor, elita românească a înfiinţat Banca Albina din Sibiu, cea care avea să se extindă în toată Transilvania şi să devină cea mai importantă instituţie de credit a românilor ardeleni.

Sibiul va fi martor al marilor evenimente din timpul și după Primul Război Mondial, al celebrei „bătălii a Sibiului” din 2-29 septembrie 1916, pentru închiderea trecătorii Valea Oltului, apoi a epopeii naționale de la 1 Decembrie 1918. După Marea Unire, în

Sibiu va fi instalat Consiliul Dirigent al Transilvaniei. Când în august 1940 o parte a Transilvaniei era cedată Ungariei prin Dictatul de la Viena, Sibiul a preluat Universitatea din Cluj, în oraș stabilindu-se o mare parte a intelectualității românești. Între ei s-a aflat și Alexandru Vaida Voevod, care a avut un rol important la Conferința de pace de la Paris în 1919-20, în memoria căruia s-au ridicat în Sibiu două monumente.

Perioada comunistă a înscris orașul Sibiu pe harta marilor centre industriale ale țării, a centrelor universitare și culturale, orașul devenind, prin reforma administrativă din 16 februarie 1968, municipiu și reședința județului cu același nume. Totodată, Sibiul a intrat de la început în vâltoarea revoluției anticomuniste din decembrie 1989, fiind declarat ulterior oraș martir. Orașul se prezintă astăzi ca un important centru cultural, industrial și academic, înscris pe harta atracțiilor turistice mondiale, fiind și cel dintâi oraș din România care a intrat în rândul capitalelor culturale europene (2007).

Prof. univ. dr. Gheorghe Bichicean

EXPOZIȚIA NAȚIONALĂ DE FILATELIE „ANIVERSĂRI SIBIENE”

2021-11-02T14:41:00.009+02:00

La Sibiu, în perioada 29-31 octombrie, a avut loc EXPOZIȚIA NAȚIONALĂ DE FILATELIE „ANIVERSĂRI SIBIENE” - 300 de ani de la nașterea Baronului Samuel von Brukenthal și 830 de ani de la prima atestare documentară a Sibiului.

,,Atestarea documentară a Sibiului ca și a altor localități se referă la prima menționare scrisă în documente, dar este evident că Sibiul, ca și așezare a existat cu mult înainte de menționarea sa sub numele de Cibinium. Ca atare, atestarea documentară a Sibiului presupune luarea în discuție a două documente emise de Cancelaria papală în timpul Papei Celestin al III-lea, Suveran Pontif în perioada 30 martie 1191 – 8 ianuarie 1198.

Într-un prim document, emis la Lateran în 20 decembrie 1191 de Papa Celestin al III-lea – episcopus servus servorum Dei – , acesta acordă lui Jobus, arhiepiscopul de Strigoniu, dreptul de încoronare a regelui Ungariei, drept amintit în registrul Papei Clement al III-lea (19 decembrie 1187 – 27 martie 1191) –iuxtaquod in registro bonae memoriae Clementis praedecessoris nostri habetur inscriptum - precum și dreptul jurisdicțional eclesiastic de a lega prin lanțul afuriseniei pe cei aflați în fruntea slujbelor regale și dreptul unic de a judeca pricinile duhovnicești, întărit de precedentul Suveran Pontif, Alexandru al II-lea (30 septembrie 1061 – 21 aprilie 1073).

Fragment din Actul de la Vatican din 1192 unde

apare a doua atestare a orașului sub denumirea

Prepositura Cibiniensis

Documentul precizează că Bela al III-lea (1172 - 1196), regele Ungariei, a confirmat libertatea bisericii teutonilor din Transilvania, întemeiată ca prepozitură liberă, printr-un act autentic. De fapt este confirmată retroactiv înființarea unei prepozituri libere pentru germanii din Ultrasilvana - ecclesia Theutonicorum Ultrasilvanorum in praeposituram sit liberam instituta -. Trebuie spus aici că Paepositura Cibiniensis, ca instituție eclesiastică fundamentală a sașilor transilvăneni, cunoscută și sub denumirea de Prepozitura ,,Sfântului Ladislau”, a funcționat independent de Episcopia Transilvaniei și de Arhiepiscopia de Strigoniu, fapt care a însemnat, în materie religioasă, o autonomie evidentă a acesteia. Cel de al doilea document de la 1192 - 1196, amintește că Gregorius, cardinal diacon al Sfintei Biserici Maria din Portic și legat al Scaunului apostolic la Curtea Ungariei – Gregorius de sancto Apostolo Dei gratia sanctae Mariae in Porticu diaconus cardinalis, apostolicae sedis legatus - se pronunță în conflictul dintre Adrianus, episcopus de Ultrasiluana și magister P. Praepositus Praepositurae Vltrasiluanae, aliter Praepositus Cipiniensis – precizând că nu toți Flandrenses de Vltrasiluana sunt cuprinși în Praepositura Vltrasiluana, ci numai acei flandrensi aduși și colonizați în acel anumit pustiu - desertum - de către regele Geza II (1141-1162).

Disensiunea între episcop și prepozit avea la origine interpretarea cuvântului pustiu – desertum – aflat în amintitul document al regelui Bela al III-lea. Astfel, prepozitul susținea că toți flandrensii erau supuși bisericii sale – praepositus diceret generaliter omnes Frandrenses ecclesiae suae fuisse suppositos - în vreme ce episcopul era de părere că era vorba numai de aceia care se aflau atunci în acel ținut pustiu, pe care regele Geza, de sfântă amintire îl dăduse flandrensilor – e contra episcopus responderet dominum regem et nos intellexise de illis dumtaxat, qui tunc erant in illo solo deserto, quod gloriosae memoriae Geysa rex Flandrensibus concessit.

Credem că, acest al doilea document încearcă să soluționeze formularea relativ vagă din documentul de la 1191 și că el clarifică faptul că prepozitura îi cuprindea doar pe acei flandrensi care s-au așezat pe teritoriul gol lăsat de regele Géza al II-lea, nu și pe cei din altă parte. Încheiem această succintă prezentare, felicitând Primăria Municipiului Sibiu, Asociația Filateliștilor din Sibiu și Biblioteca Județeană ASTRA pentru inițiativa de a readuce în memoria sibienilor un eveniment de maximă importanță pentru istoria multiseculară a orașului nostru".

Alexiu Tatu

Director al Direcției Județene Sibiu a Arhivelor Naționale

Muzeul de Arheologie Krakow- Polonia

2021-11-01T09:17:00.119+02:00

Artefactele prezentate în cadrul expoziției sunt obiecte extrem de rare și valoroase legate de arta etruscă și greacă, precum și romană. Colecția provine în mare parte din darul Republicii Populare Polone și a Cardinalului J. E. Henryk Gulbinowicz, care în 2000-2005, a donat întreaga colecție Muzeului Arhiepiscopiei din Wrocław.

Monumentele sunt datate în principal din secolul al VIII-lea î.e.n. - secolul al 4-lea e.n. și reprezintă diferite stiluri legate în principal de arta Etruriei și a Greciei. Majoritatea provin din mormintele etrusce și săpăturile efectuate în prima jumătate a secolelor XIX și XX în orașul Vulci de la Marea Tireniană. Printre celelalte relicve expuse, puteți vedea și fiolele Sf. Menas, precum și lămpi cu ulei datând din secolul al VII-lea î.e.n. - secolul al 5-lea e.n

Una dintre cele mai interesante exponate ale antichității Muzeului este o mumie egipteană a unui băiețel de șapte ani din dinastia a 30-a datând din secolul al III-lea î.Hr., un capac de sarcofag din aceeași perioadă și pietre funerare din perioada romană.

Monumente alese dintre cele prezentate la expoziție:

FORTĂREAȚA MARE -HERAKLION, CRETA, GRECIA

2021-10-24T20:39:00.013+03:00

Koules (în greacă: Κούλες) sau Castello a Mare („Fort pe mare” în italiană) este o fortăreață situată la intrarea în vechiul port Heraklion, Creta, Grecia. A fost construit de Republica Veneția la începutul secolului al XVI-lea și este încă în stare bună astăzi. Situl a fost probabil fortificat pentru prima dată de arabi în secolele al IX-lea sau al X-lea. În a doua perioadă bizantină, se afla un turn cunoscut sub numele de Castellum Comunis.

În 1303, turnul a fost distrus într-un cutremur, dar a fost reparat. În 1462, Senatul venețian a aprobat un program de restaurare a fortificațiilor din Candia, astfel turnul bizantin a fost demolat în 1523. Navele au fost umplute cu piatră, pe care le-au scufundat pentru a forma o digă și a mări zona platformei, pe care a fost construită cetatea. Cetatea a fost finalizată în 1540.

In 1630, fortul era înarmat cu 18 tunuri la parter și 25 de tunuri pe calea care ducea la acoperiș.

În timpul asediului de 21 de ani al Candiei, bateriile otomane au neutralizat cu ușurință puterea de foc a fortului. Otomanii au luat în cele din urmă fortul în 1669, după ce venețienii au predat întregul oraș. Nu au făcut modificări majore fortului, cu excepția adăugării unor creneluri și ambrazuri. Au construit un mic fort cunoscut sub numele de Micul Koules pe partea de pământ, dar acesta a fost demolat în 1936 în timp ce orașul era „modernizat”. Cetatea a fost restaurată și este acum deschisă publicului. Expoziții de artă și activități culturale sunt organizate ocazional la fort.

Cetatea este alcătuită din două părți: o secțiune înaltă dreptunghiulară și o secțiune semi-eliptică ușor inferioară. Pereții săi au o grosime de până la 8,7 m în unele locuri și are trei intrări. Fortul are două etaje, cu un total de 26 de camere, care au fost folosite inițial ca cazarmă, închisoare, depozite, rezervor de apă, biserică, moară și brutărie.

Un turn al farului este situat în partea de nord a fortului.

Museul arheologic Heraklion, Creta, Grecia

2021-10-19T18:23:00.175+03:00

Muzeul Arheologic Heraklion - muzeu de antichitate situat în Heraklion, Creta. Este cel mai mare muzeu de săpături de pe insulă și a doua cea mai mare colecție greacă de suveniruri și săpături antice (după Muzeul Național de Arheologie din Atena).

Muzeul Arheologic Herakleion este unul dintre cele mai mari și mai importante muzee din Grecia și printre cele mai importante muzee din Europa. Găzduiește artefacte reprezentative din toate perioadele preistoriei și istoriei cretane, acoperind un interval cronologic de peste 5.500 de ani, din perioada neolitică până în epoca romană. Colecția minoică extrem de importantă conține exemple unice de artă minoică, multe dintre ele adevărate capodopere.

Sarcofagul Hagia Triada,

Sarcofagul piesă unică de la Creta, din imagine, este acoperită cu tencuială și pictat în frescă pe toate fețele. În caz contrar, minoicii (spre deosebire de vechii egipteni ) foloseau doar fresce pentru a decora palate și case pentru a se bucura de cei vii și nu în practica funerară. Este singurul sarcofag de calcar din epoca sa descoperit până în prezent.

Camera I - Neolitic (7000-3500 î.Hr.) și perioada pre-palat.

Figurine din lut, perioada neolitică (7000-3000 î. Hr.). Se presupune că aceste mici statuete, în majoritate reprezentări schematice umane, mai rar zoomorfe, erau folosite ca amulete sau jucării.

Vase din lut, Knossos, perioada neolitică (7000-3000 î. Hr). Au fost descoperite în cele mai vechi construcții din sit, în case modeste cu 2-3 camere. Începând cu anii 3000 î. Hr. locuințele au fost ridicate pe fundații de piatră solide iar încăperile cu podele pavate cu pietricele aveau destinații precise și erau înconjurate de ziduri.

Camera a II-a - perioada palatelor mai vechi (1900-1800 î.Hr.).

Vase din lut pictate, Knossos, începutul mileniului III î. Hr. Odată cu dezvoltarea așezărilor, a evoluat și tehnica realizării de obiecte de uz casnic, care au început să fie înfrumusețate prin decorarea cu vopseluri naturale. Knossos a devenit un mic centru urban.

Vase funerare, începutul mileniului III î. Hr. Se construiesc primele morminte supraterane din piatră, de formă circulară sau dreptunghiulară, înconjurate de alei pavate unde se țineau ceremoniile de îngropăciune. În morminte erau plasate obiectele personale ale decedatului, precum și vase și figurine funerare.
Vase din lut pictate, Knossos, începutul mileniului III î. Hr. Odată cu dezvoltarea așezărilor, a evoluat și tehnica realizării de obiecte de uz casnic, care au început să fie înfrumusețate prin decorarea cu vopseluri naturale

Camera a III-a - perioada palatelor mai vechi și a palatului din Phaistos (1900-1700 î.Hr.).

Sala IV - perioada palatelor mai tinere (1700-1450 î.Hr.) și a palatelor Knossos, Phaistos și Malia.

Bijuterii din aur descoperite în mormintele din Knossos, mileniul III î. Hr.

Camera V - palatul din Knossos (1500-1450 î.Hr.).

Sala VI - necropole din Knossos, Phaistos și Malia (1450-1300 î.Hr.).

Camera VII - vile și case în Vathypetro, Nirou, Tylissos și Amnissos, Arkalochori, Psychro și Patsos și necropolele din Malia, Molchos, Gourni și Episkopi (1700-1450 î.e.n.).

Sala VIII - palatul din Kato Zakros (1700-1450 î.Hr.).
Sala IX - perioada noilor palate din estul Cretei; Palaiokastro, Psira, Gournia, Piskokephalo, Mochlos și Myrtos.
Camera X - perioada post-palat (1450-1100 î.Hr.).descoperirile din 1400 î.Hr. până la 1100 î.Hr., inclusiv: figurine din lut, sculptura de dansatori cu un liră jucător

Sala XI - Descoperirile de la 1100 î.Hr. până la 900 î.Hr. în timpul sosirea Dorian greci, printre care :arme și unelte, mai ales din fier, figurine de fertilitate din lut, ofrandele votive.

Sala XII -.descoperiri până la 650 î.Hr., inclusiv:ceramică decorată cu grifoni, artefacte și figurine de la Kato Syme

Sala XIII - Sarcofage minoice.(sicrie de lut).
Sala XIV - fresce minoice.Sarcofagul Hagia Triada Frescele de la Knossos

Sala XV și XVI - Frescele minoice.Mai multe fresce, inclusiv faimoasa „La Parisienne”
Sala XVII - colecția Giamalakis (Jiamalaki).
Camera XVIII - obiecte mici din perioada arhaică, clasică și romană (secolele VII-IV î.Hr.).
Sala XIX - sculptură (650-550 î.e.n.).
Sala XX - Sculpturi din perioada clasică greacă și greco-romană

Sala 16 -Obiecte din bronz, lemn și ceramică, Malia, jumătatea mileniului III î. Hr.

Rethymnon, Creta, Grecia-octombrie 2021

2021-10-18T09:24:00.008+03:00

Muzeul Etnografic

Rethymnon situat pe coasta nordică a insulei, la jumătatea drumului dintre capitală și Chania, este o combinație reușită de vechi și nou, de alei labirintice mărginite de clădiri venețiene elegante din secolul al XVI-lea, și artere largi, flancate de hoteluri. Este un oraș cu o istorie extrem de bogată. De-a lungul secolelor, orașul mult timp a fost sub stăpânirea venețienilor, apoi a turcilor otomani. Ocupația turcă s-a încheiat în 1897. Un fapt interesant este că există încă un mic cimitir în Rehymnon, unde au fost îngropați polonezii care au luptat în apărarea Greciei. Pe perete există o placă în poloneză, greacă și engleză: „Locul odihnei veșnice a soldaților polonezi care au murit în lupta pentru libertatea Greciei 1897-1905”. Din păcate, cimitirul este foarte neglijat, iar poarta către acesta este închisă. Orașul a suferit mult din cauza raidurilor aeriene în timpul celui de-al doilea război mondial.

Rethymnon este, de asemenea, un important centru academic. Orașul găzduiește Școala de Filosofie, Biblioteca Universității din Creta și Colegiul de Științe Sociale și Politice. În timpul anului universitar, campusul academic găzduiește aproximativ 8.000 de studenți. Rethymno este un oraș-stațiune cu câteva zeci de mii de locuitori, care îl împart generoși cu vizitatorii în zone nu foarte strict delimitate:

1) cartierele rezidențiale noi, desfășurate inland, pe coline destul de abrupte, cu bloculețe de 3-4 etaje zugrăvite în alb,

2) faleza, pietonală după lăsarea întunericului pe porțiunea dintre Iroon Square și Vechiul Port Venețian, unde se înșiră bar după bar, tavernă lângă tavernă

4) plaja, lungă și lată

Cetatea (Fortezza) din Rethymno

Cetatea se află pe dealul Paleokastro, și reprezintă punctul principal de atracție al orașului Rethymno. A fost construită între 1573 – 1580 de către venețieni, cetatea se numără printre cele mai mari castele venețiene din istorie. Arhitectura sa reprezintă o împletire a stilurilor venețiene și otomane. Până în secolul al XVI-lea, în locul fortăreței, erau templele lui Apollo și Artemis.

În prezent, în interiorul său

există vestigii bine conservate, ce pot fi vizitate. Pe timpul verii, în teatrul aflat în aer liber sunt susținute concerte. De asemenea, mai pot fi observate o garnizoană, un rezervor de apă și Biserica Sfânta Chaterina. Cetatea Fortezza oferă o priveliște panoramică superbă asupra orașului Rethymno.

Fortăreața a fost construită între 1573-1580 pe locul unor ziduri de apărare bizantine. Cu toate că mulți cretani au participat la înălțarea ei, unii pierzându-și chiar viața din cauza condițiilor de muncă precare, se pare că localnicii nu erau admiși înăuntru decât în caz de asediu, în rest clădirile găzduindu-i pe ocupanții venețieni, garnizoana și episcopia catolică.

În 1646 Fortezza a fost asediată și cucerită după numai 22 de zile de luptă de către otomani, care au transformat catedrala catolică venețiană în moschee și au ridicat în interiorul zidurilor case și sedii administrative și militare, prelungindu-i funcționarea până la începutul secolului al XX-lea, când a ajuns pentru un timp refugiu pentru doamnele care prestau contra cost un anumit tip de servicii... iar mai apoi închisoare. După al Doilea Război Mondial, când orașul a început să se extindă, rezidenții au părăsit treptat zona și casele le-au fost demolate, pentru ca în anii 1990 fortăreața să intre într-un lung program de restaurare încheiat cu succes.

Moscheea Ibrahim Han din Rethymno

Moscheea Ibrahim Han din Rethymno, Creta este situată în mijlocul unei fortărețe venețiene. Moscheea se află lângă reședința Rectorului și a fost inițial o catedrală venețiană dedicată Sf. Nicolae, construit în 1580. Cu toate acestea, când Rethymno a fost ocupată de turci în 1646, a fost transformată într-o moschee otomană de către sultanul Ibrahim Han și și-a luat numele. Clădirea în sine este foarte bine realizată. Este o structură pătrată solidă cu o cupolă impresionantă cu un diametru de 11 metri. În interior este o nișă de rugăciune, situată în centrul zidului de sud-est, cu fața spre Mecca, orașul sfânt al musulmanilor. De asemenea, are baza minaretului pe partea de vest, care este singura parte care a supraviețuit acestei structuri, deoarece minaretul în sine nu a supraviețuit timp de secole. O mică capelă este construită lângă moscheea dedicată lui Agios Theodoros Trichinas și a fost inaugurată în 1899. Din păcate, moscheea este închisă publicului astăzi și se deschide doar pentru câteva expoziții muzicale. Cu toate acestea, merită încă vizitat pentru a-i admira arhitectura și a arunca o privire în interior prin fereastră.

Portul vechi

Dacă Fortezza era simbolul puterii militare în perioada Evului Mediu iar Portul Vechi evocă forța comercială a urbei, aici, în amalgamul de străduțe și piațete în capătul cărora se ițesc siluete de minarete și turle, printre tarabele cu fructe și legume adăpostite sub umbrele, ateliere meșteșugărești, taverne, cafenele și buticuri cu bijuterii, îmbrăcăminte, ceasuri, suvenire, cosmetice ori jucării, simțim pulsația vieții de zi cu zi și, cu doar un mic efort de imaginație, ne putem transpune în trecut, închipuindu-ne cum trăiau cretanii sub ocupația venețiană și apoi turcă în urmă cu câteva veacuri. Lângă Grădina Municipală este Biserica celor Patru Martiri, închinată unor creștini din secolul al XIX-lea care au refuzat convertirea la Islam, fiind uciși prin decapitare. Este un edificiu frumos, construit în 1975 în stil bizantin.

Pe una din străduțe este Biserica Mitropolitană (catedrala) , cu hramul ,,Intrarea în biserică a Maicii Domnului". Este o clădire albă impunătoare, cu trei nave și turn cu ceas, ridicată la jumătatea veacului al XIX-lea pe locul unui mic locaș de cult datând din perioada venețiană iar alături, în sediul episcopiei, a fost amenajat Muzeul Ecleziastic.

Fântâna Rimondi este situată în Piața Platanos, în fostul centru al orașului venețian. A fost construită în 1626 de guvernatorul venețian A. Rimondi. Între cele patru coloane corintice există trei guri de leu din care țâșnește apa. În trecut fântâna a fost acoperită cu o cupolă, dar, potrivit legendei, a fost trasă în jos, astfel încât o mașină care transporta Eleftherios Venizelos să poată trece prin pasajul lărgit.

Fântâna se află între alei burdușite de buticuri, taverne simpatice. Străzile orașului vechi sunt pline de cafenele, restaurante, baruri și magazine.

Peștera lui Zeus, Creta

2021-10-17T10:11:00.035+03:00

Peștera lui Zeus, Creta, cu o lungime de 35 metri și o adâncime de 16 metri fiind împărṭită în două camere - Upper Cave ṣi Lower Cave - a devenit de-a lungul timpului un loc sacru de rugăciune ṣi pelerinaj, fiind asociată cu legenda antică Diktaion Andron, care spune povestea Zeiței Rhea.

Pentru a scăpa de soṭul ei, Cronos - care îṣi devora copiii - Rhea se adăposteṣte în această peșteră pentru a-l naște pe Zeus, tatăl tuturor zeilor și al oamenilor.

Se spune că, Uranus i-a prezis lui Cronos că va fi înlăturat de la putere de către copii săi, iar de fiecare dată când Rheea aducea pe lume un copil, acesta era înghițit de tatăl său. Până când, Gheei (întruchiparea pământului) a ascuns-o pe Rheea într-o peșteră din munții Cretei, pentru a da naștere ultimului său fiu cu Cronos. Zeus a fost crescut de două nimfe cu lapte de capră, iar când a venit vremea l-a răsturnat de pe tron pe tatăl său, devenind 'tatăl zeilor și al oamenilor'.

Această peșteră adăpostește mai multe specii de lilieci, printre care și cel mediteraneean cu urechi lungi, fiind o specie protejată pe cale de dispariție.

Diktaion Antron a fost descoperită în jurul anului 1883, iar săpăturile arheologilor au scos la iveală și câteva rămâșițe minoice care datează din 1800 î.H.

Deși drumul până la Diktaion Antron poate fi destul de dificil, cărările montane sunt șerpuitoare, abrupte și foarte stâncoase, traseul este unul spectaculos. Poți urca până la grota pe jos, dar ai posibilitatea să mergi și cu măgărușul așa cum obișnuiau pe vremuri localnicii să-l parcurgă.

Biserica Agios Titos, Heraklion, Creta, Grecia

2021-10-17T08:34:00.033+03:00

Biserica Agios Titos

Foto: Viorica Hrustovici

Catedrala Agios Titos se află într-o piațetă frumoasă din Heraklion, foarte aproape de Fântâna Leilor și de Loggia (Primăria Orașului). Înălțată inițial în secolul al X-lea după recucerirea Cretei de către Bizanț și eliberarea de sub dominația arabă, biserica este probabil cea mai veche din Heraklion,

Este închinată Sfântului Titus, misionar grec, discipol al Apostolului Pavel, care a propovăduit Evanghelia în Creta. Biserica Agios Titos este o biserică ortodoxă .

Biserica actuală a fost construită în 1869 ca Moscheea Yeni și în 1925 a fost închinată cultului creștin. Biserica a fost declarată în 2013 catedrala Arhiepiscopiei Cretei. Clădirea este o biserică eclectică cu patru coloane cu cupolă. Partea exterioară a bisericii este dominată de elemente verticale, în timp ce în partea de sus există o coroană sculptată în piatră.

După recucerirea Cretei de către bizantini în 961, sediul eparhiei a fost transferat de la Gortyna la Chandakas (actualul Heraklion), care a devenit capitala insulei. La acea vreme, noua biserică mitropolitană a fost construită în Chandakas, dedicată apostolului Tit, primul episcop al Cretei.

Biserica era pe o stradă cu o singură cameră. Diverse moaște au fost transferate în biserică, inclusiv Sfânta Cruce a lui Tit și icoana Fecioarei din Mesopantitissa. În 1210, Creta a intrat sub ocupația venețienilor, iar arhiepiscopul latin s-a stabilit în biserică. Biserica a suferit unele modificări, cum ar fi deschiderea unui luminator circular și construcția unui clopotniță. Acest prim templu a fost distrus înainte de mijlocul secolului al XV-lea. din Heraklion, Creta, cu hramul Agios Titos.

Biserica a fost reconstruită în stilul unei bazilici cu trei culoare și a fost inaugurată de Arhiepiscopul Cretei Fantino Dantolo la 3 ianuarie 1446. Deși a fost ușor deteriorată de cutremurul din 1508, a fost distrusă de un incendiu la 3 aprilie 1544, dar a supraviețuit. Templul a fost reconstruit în același ritm în 1557

După cucerirea Chandakas de către turci în 1669, moaștele sale au fost duse la Veneția și biserica a fost transformată într-o moschee, dedicată lui Zade Fazil Ahmet Kioproulis, cuceritorul Chandakasului. Moscheea era cunoscută sub numele de Moscheea Vizir. Clădirea a fost distrusă de cutremurul din 1856.

Clădirea actuală a început să fie construită în 1869 după proiectul lui Athanasios Mousis, care a proiectat, printre altele, biserica metropolitană din Agios Minas. Noua moschee a devenit cunoscută sub numele de Moscheea Yeni, deși și-a păstrat vechiul nume. După aderarea Cretei la Grecia și schimbul de populații, clădirea a fost reparată de Biserica din Creta și dedicată cultului creștin ortodox pe 3 mai 1925. Minaretul moscheii a fost demolat. La 15 mai 1966, carul Sfântului Tit a fost returnat bisericii din Veneția.

Din 1974 până în 1988, templul a fost reparat și restaurat.

Din 2013, biserica Sf. Tit a fost proclamată de Arhiepiscopul Cretei Catedrala Ireneos din Arhiepiscopia Cretei.

Sursa Wikipedia liberă, Niki Kritsotaki. „Sfântul Templu al Sfântului Tit”. Sfântul Templu al Sfântului Tit. 2 iunie 2016.

„Catedrala Cretei, Sfântul Tit din Heraklion”. amen.gr. 29 august 2013. Arhivat din original la 5 mai 2018. 2 iunie 2016.

LEGENDA Palatului Knossos Heraklion- Grecia

2021-10-15T09:21:00.064+03:00

Reconstrucție virtuală

Din ,, Legendele Olimpului", Al Mitru

,,Volumul I tratează geneza și condiția zeilor, pe când volumul II se ocupă de eroi. Vorbim despre vechea Grecie, populația acesteia, luptele și toate celelalte. S-ar spune că odată, de mult, în Grecia se afla un imens munte, numit Olimp. După un timp, Reea l-a născut pe Zeus. Pentru luptele pe care le-a purtat, curajul său de luptător și conducător el a devenit un mare Zeu. El era cel mai puternic Zeu cunoscut vreodată. El avea puterea supremă. Soția sa iubită era Hera. Se spune că acesta avea foarte mulți fii și fiice, majoritatea cu alte femei decât Hera, acest lucru stârnindu-i furia zeiței. Din aventurile lui Zeus cu muritoare de rând se nășteau eroii, semizeii (Hercule). Cel mai de încredere fiu era zeul Hermes. El îl ajuta foarte mult pe Zeus și îl respecta. Asculta și îndeplinea toate ordinele date de Zeus. Zeus era cel mai puternic Zeu, dar mai existau și alții, precum: Haosul, Gheea, Uranus, Cronos, Poseidon, Prometeu. Erau și mulți luptători puternici, precum: Heracle, Perseu etc." (wikipedia)

,,Minos, regele cretan care a dat denumirea civilizației minoice, era fiul lui Zeus cu Europa și avea doi frați, cu care a intrat în conflict. Vrând să domnească singur peste întreaga insulă, el a cerut ajutorul lui Poseidon, care i-a trimis în dar un superb taur alb ieșit din spuma mării, menit să-i confirme originea divină și să-i asigure supunerea populației. Minos trebuia să-l sacrifice, dar nu s-a îndurat și l-a înlocuit cu un alt taur, încercând să-l păcălească pe Poseidon.

Furios, Poseidon a transformat taurul într-un pustiitor al Cretei și a blestemat-o pe Pasiphaë, soția lui Minos, să se îndrăgostească de el. Arhitectul Dedal a construit pentru Pasiphaëo vacă din lemn goală în interior și acoperită cu piele. Regina s-a ascuns în ea și din împreunarea cu taurul s-a născut o creatură hidoasă - Minotaurul, pe jumătate om, pe jumătate animal, pe care Minos a pitit-o în labirintul creat de Dedal la porunca sa, hrănind-o cu cei șapte tineri și șapte fecioare primite anual drept tribut de la cetatea învinsă a Atenei.

Pentru ca secretul Minotaurului să nu fie aflat de nimeni, Minos i-a închis în labirint și pe Dedal și fiul acestuia, Icar. Cei doi au reușit să scape zburând cu câte o pereche de aripi confecționate de Dedal din pene lipite cu ceară. Icar s-a apropiat prea mult de soare, ceara s-a topit iar el s-a prăbușit în mare. Urmărit de Minos, Dedal a ajuns în Sicilia și s-a adăpostit în Erice la curtea regelui Cocalus, unde l-am „regăsit”și noi vezi impresii. Cocalus s-a prefăcut că acceptă cererea lui Minos de a i-l preda pe Dedal, însă fiicele sale l-au ademenit pe regele cretan în baie și l-au înecat.

Taurul a fost în cele din urmă ucis de Heracle/Hercule. Cât despre Minotaur, el a fost răpus de Tezeu, prințul atenian, fiul regelui Egeu, care s-a ascuns printre tinerii care urmau să fie aduși drept jertfă Minotaurului. Ariadna, fiica lui Minos, s-a îndrăgostit de el și l-a ajutat să pătrundă în labirint dar și să iasă, dându-i un ghem de ață pe care Tezeu l-a folosit pentru a găsi calea de întoarcere''.

Heraklion- Istoria Palatului Minoic Knossos din Heraklion

2021-10-15T08:11:00.078+03:00

Reconstrucție virtuală

Palatul Minoic Knossos din Heraklion

Knossos este cel mai mare sit arheologic din Creta, datând din epoca bronzului. A fost centrul politic si religios al culturii minoice.

Ruinele complexului palatal au fost descoperite în 1878 de către Minos Kalokairinos, un om de afaceri, anticar și arheolog amator din Heraklion care a excavat o mică parte din aripa de vest, descoperind, printre altele, securea dublă, însemnul regalității cretane. Un an mai târziu, parlamentul cretan a decis să interzică săpăturile, temându-se că artefactele ar putea cădea în mâna otomanilor, care guvernau la acel moment insula. William James Stillman, consulul american în Creta, a încercat fără succes să obțină un firman, o autorizație pentru continuarea lucrărilor, însă a făcut cunoscută descoperirea lui Kalokairinos prin publicarea unor scrisori care au atras interesul mai multor specialiști.Printre aceștia s-a numărat și celebrul Heinrich Schliemann. Nici el nu a reușit să primească acceptul autorităților și în 1889 s-a întors la Troia. Un an mai târziu avea să moară.Vestea descoperirii unor ruine cretane a ajuns de la Stillman la prietenul său britanic Arthur Evans (1851-1941), reputat istoric, director al Muzeului Ashmolean din Oxford, înnobilat de regele George în 1911. El a vizitat pentru prima oară Heraklionul în 1896 și s-a decis rapid să întreprindă cercetări pe cont propriu, cumpărând mai întâi un sfert din dealul Kephala cu banii bogatei sale familii, după care a înființat Cretan Exploration Fund, prin intermediul căruia a achiziționat restul colinei și... a așteptat. Săpăturile în sine au fost finalizate în numai cinci ani (un răstimp remarcabil de scurt), prin aportul unei echipe extinse, formată nu numai din muncitori, ci și din ingineri, arhitecți și artiști. Evans a tras rapid concluzia că ruinele aparțineau unor construcții mai vechi decât cele din Mycene și Tyrins (explorate de Schliemann și considerate până atunci drept vestigii ale primelor populații europene), iar configurația labirintică l-a determinat să identifice locul cu palatul construit de Dedal pomenit în legenda Minotaurului. A numit civilizația responsabilă pentru aceste edificii „minoică”, după numele regelui Minos.Chiar dacă Knossos nu este o asezare biblică, prezintă un mare interes din punct de vedere turistic datorită apropierii sale de Iraklion si mai ales datorită culturii minoice care a inflorit aici.

Fresca Purtătorului de cupe

Sala tronului

Coarnele sacre ale taurului

fresca sarirea peste taur

𝙋𝙧𝙚𝙢𝙞𝙞𝙡𝙚 𝙀𝙢𝙞𝙣𝙚𝙨𝙘𝙪 - 𝙏𝙚𝙞𝙪𝙡 𝙙𝙚 𝘼𝙪𝙧 𝙨𝙞 𝙏𝙚𝙞𝙪𝙡 𝙙𝙚 𝘼𝙧𝙜𝙞𝙣𝙩 Botosani, 11 septembrie 2021.

2021-09-19T10:16:00.086+03:00

În prezența președintei Consiliului Județean Botoșani, Doina Federovici,

cea de a XX-a ediție a Premiilor Eminescu „Teiul de Aur” și „Teiul de Argint”, instituție fondată de Elena Condrei, directoarea Editurii Geea Botoșani.

Au participat din parte Consiliului Județean Botoșani, doamna Federovici Doina Elena, Alexandra Huțu.laureați ai edițiilor precedente: eminescologul, poeta Lucia Olaru Nenati, artista plastică Lucia Pușcașu, prof. universitar Gina Puică, Traian Apetrei.

Doamna Doina Elena Federovici la deschiderea festivității de premiere a spus:

„𝙋𝙧𝙚𝙢𝙞𝙞𝙡𝙚 𝙀𝙢𝙞𝙣𝙚𝙨𝙘𝙪 - 𝙏𝙚𝙞𝙪𝙡 𝙙𝙚 𝘼𝙪𝙧 𝙨𝙞 𝙏𝙚𝙞𝙪𝙡 𝙙𝙚 𝘼𝙧𝙜𝙞𝙣𝙩” reprezintă unele dintre cele mai importante distincții culturale care se acordă de 20 de ani la Botoșani. Este un moment festiv pe care se cuvine să-l onorăm în primul rând cu aplauze pentru doamna Elena Condrei, cea care le-a dat viață an de an și care acum a decis să predea ștafeta Bibliotecii Județene „Mihai Eminescu”, instituție de prestigiu a culturii botoșănene și care va continua să onoreze, așa cum se cuvine, spiritul marelui poet care a înnobilat aceste plaiuri binecuvântate de Dumnezeu.

Eminescu, prin opera sa, este mai actual decât orice alt mare scriitor român, atât prin poezie, cât mai ales prin textul jurnalistic pe care l-a scris. Eticheta pe care i-a pus-o Constantin Noica, drept „omul deplin al culturii românești” are deplină acoperire. A fost un vizionar al epocii în care a trăit, iar noi avem acum obligația morală de a-i cinsti memoria, pentru că opera sa ne încarcă energetic ori de câte ori venim cu ea în contact. Astăzi, deci, aducem încă un mic omagiu personalității marelui nostru poet național, care, citându-l pe președintele Academiei, domnul Ioan-Aurel Pop, „este valoarea absolută a culturii româneşti”, pentru că „nu există român onest care să nu recunoască în Eminescu exprimarea cea mai bună a corzii noastre sufleteşti”.

Mulțumesc încă odată doamnei Elena Condrei pentru curajul și determinarea de a ține în viață aceste premii importante și promit că alături de doamna director a Bibliotecii „Mihai Eminescu” că vom face tot ceea ce ne stă omenește în puteri pentru ca ele să dăinuie peste ani.

𝙋𝙧𝙚𝙢𝙞𝙞𝙡𝙚 𝙀𝙢𝙞𝙣𝙚𝙨𝙘𝙪 - 𝙏𝙚𝙞𝙪𝙡 𝙙𝙚 𝘼𝙪𝙧 𝙨𝙞 𝙏𝙚𝙞𝙪𝙡 𝙙𝙚 𝘼𝙧𝙜𝙞𝙣𝙩:

Secțiunea Literatură

Diplomă în Rang de Excelență și Medalia Eminescu ”Teiul de Aur” – Adrian Dinu Răchieru pentru Opera Omnia

Premiul și Medalia Eminescu ”Teiul de Aur” – Lucian Costache pentru Laborioasă exegeză eminesciană

Premiul și Medalia Eminescu ”Teiul de Argint” – Marius Manta pentru Poezie și critică literară

Secțiunea Arte vizuale

Diplomă în Rang de Excelență și Medalia Eminescu ”Teiul de Aur” – Vlad Ciobanu pentru Opera Omnia în domeniul sculpturii

Premiul și Medalia Eminescu ”Teiul de Aur” – Ecaterina Mihai pentru Ilustrații la opera eminesciană

Premiul și Medalia Eminescu ”Teiul de Argint” – Simona Elena Amitroaiei pentru Activitate plastică de excepție

Secțiunea Colecționari

Premiul și Medalia Eminescu ”Teiul de Argint” – Cristina Cornaci pentru Colecția selectivă Eminescu

Secțiunea Publicistică

Diplomă în Rang de Excelență și Medalia Eminescu ”Teiul de Aur” – Doru Dinu Glăvan, celui ce a rupt pecețile de pe dosarul Eminescu

Diplomă în Rang de Excelență și Medalia Eminescu ”Teiul de Aur” – Miron Manega, străjer al moștenirii întru certitudinea limbii române

Premiul și Medalia Eminescu ”Teiul de Argint” – Revista EMINESCIANA pentru promovarea tinerilor și a operei eminesciene

Secțiunea Biblioteconomie

Premiul și Medalia Eminescu ”Teiul de Aur” – Ersilia Iacob pentru activități de excepție în domeniu.

Secțiunea Restituirea istoriei

Premiul și Medalia Eminescu ”Teiul de Argint” – Petru Todoran pentru Redarea cronicărească a luminii din umbrele istoriei vechi și contemporane

Secțiunea Folclor

Premiul și Medalia Eminescu ”Teiul de Aur” – Lăcrămioara Pop pentru Graiul străbun cântat din adâncurile sufletului

Diplomă de Merit – Constantin Gontariu pentru Eforturile sale ca promotor de activități culturale

Diplomă de Merit –Familiei Niculae și Ioana Suciu pentru Ieșirea în lume a cuvântului de sub pana scriitoriceascăLa mulți ani, Teilor! La mulți ani, Elena Condrei!

Wawel- Cracovia- Polonia- Armeria coroanei Foto : Hrustovici Viorica

2021-08-29T11:54:00.171+03:00

Expoziția ,, armeria coroanei", este situată la parterul colțului de nord-est al castelului. Exponatele pot fi văzute în 4 camere la parter și subsol.

Obiectele individuale au fost folosite numai cu ocazii speciale, în primul rând pentru ceremoniile de încoronare. Prima prezentare publică specială a însemnelor regale a avut loc în 1792. Trei ani mai târziu, prusii au pătruns în Trezorerie și i-au distrus aproape complet conținutul. În urma distrugerii însemnelor regale de către prusieni și a pierderii a aproape toate comorile, noua colecție, mărită în mod sistematic din 1930, oferă doar o idee despre vechea măreție a locului. Cu toate acestea, include lucrări de artă semnificative, printre care unele artefacte istorice, în fruntea cărora se află sabia de încoronare Szczerbiec - cel mai semnificativ artefact istoric polonez.

Camera lui Casimir cel Mare

Camera lui Casimir cel Mare este singurul exemplu rămas de apartament formal din vremea ultimilor regi piasti (prima jumătate a secolului al XIV-lea), cu relicve ale unei fresce purtând monograma reginei Jadwiga (sfârșitul secolului al XIV-lea) ). Un stâlp masiv care străbate centrul tuturor celor trei niveluri al reședinței turnului gotic este inspirația pentru numele pe care i l-a dat: Piciorul găinii.

Astăzi, prima cameră a Trezoreriei găzduiește pietre prețioase (datând din sec. II î.Hr. până în sec. XVIII d.Hr.), printre acestea bijuteria familiei Lanckoroński, un pandantiv roman găsit pe Wawel, precum și vase religioase medievale, precum un potir comandat de Casimir cel Mare și comori aparținând conducătorilor polonezi, inclusiv o pereche de sfeșnice cu stema lui Stefan Batory, o patenă și o tablă de șah aparținând lui Sigismund III Vasa,o piatră prețioasă cu medalionul lui Vladislas IV Vasa, un vas în formă de vultur din colecția lui John Casimir sau o miniatură a lui Augustus III Sas.


Evanghelia

Camera lui Jadwiga i Jagiello Camera Jadwiga și Jagiello's Room se află în pavilionul gotic care datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea, numit mai târziu Turnul danez. Cele mai valoroase artefacte salvate din Trezoreria originală sunt expuse aici: Szczerbiec - sabia de încoronare a regilor polonezi și o sabie care a aparținut lui Sigismund I cel Vechi.

Camera din Turnul Sigismund III

Camera este situată în Turnul lui Sigismund al III-lea, care a fost construit în jurul anului 1600. Onorabilele însemne ale lui Ioan al III-lea Sobieski sunt expuse aici: manta unui Cavaler al Ordinului Duhului Sfânt primit în 1676 de la regele Ludovic al XIV-lea al Franței și o sabie consacrată și o cască prezentată de papa Inocențiu al XI-lea în 1684.

Camera cu arme ceremoniale Această cameră cu arme ceremoniale găzduiește în principal o parte din prada războiului din campaniile militare poloneze din secolul al XVII-lea. Printre acestea se numără trofee din campania de la Viena (1683), în principal echipamente ecvestre decorate artistic, realizate în cele mai notate ateliere turcești, persane și poloneze din secolele XVII și XVIII. Aici pot fi admirate și obiectele militare din armeria lui Ioan III Sobieski din Żółkiew.

Armeria

camera 1

Arme de arbore și săbii cu două mâini sunt expuse în holul de intrare în Armory. Principalele exponate sunt halebardele reprezentative folosite de curți și de gardienii orașului. Unele dintre ele sunt bogat decorate și poartă stemele unor conducători precum: arhiducele Ferdinand (care a devenit ulterior împărat), arhiducele Ernest, Ferdinand prințul Bavariei și arhiepiscopii din Salzburg: Wolf Dietrich von Reitenau și Paris și Francis Lodron. Glaivele din secolul al XVI-lea care poartă blazoanele dinastiei săsești din Wettin și figura lui Lucrecia au o valoare artistică unică. Un grup de partizani de la gărzile curții ale lui John Casimir, Michael Korybut Wiśniowiecki, John III Sobieski, Augustus II cel puternic și Augustus III saxonul au legături cu Polonia. Colecția de săbii cu două mâini din secolul al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, alături de sabia folosită de paznicii lui Iulius al II-lea din Brunswick.

Armeria camera 2

Costume de armură sunt expuse în această cameră. Costume de armură germane complete din secolele al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea sunt exemple ale tradiției medievale. De remarcat în special, pentru construcția rafinată și valoarea estetică, este o armură de turneu de la Curtea de Artus din Gdańsk realizată de armurierul norvegian Konrad Poler c. 1490. Cele mai multe exponate sunt costume de jumătate ale armurii husarilor polonezi din secolul al XVII-lea, printre care un obiect unic cu aripile sale originale. Costumele la scară utilizate în Polonia la sfârșitul secolului al XVII-lea și în prima jumătate a secolului al XVIII-lea sunt adevărate rarități.

Armeria camera 3

Această cameră conține arme din vestul Europei de la sfârșitul secolului al XV-lea până în secolul al XIX-lea. Există săbii medievale și moderne, rapperi, săbii și sabii de cavaleri. Deosebit de atrăgătoare sunt artefactele ceremoniale, bogat decorate și realizate în cele mai bune centre germane, italiene, franceze și spaniole. Dintre elementele armurii de protecție, doi capalini de husar foarte rari de la sfârșitul secolului al XVII-lea merită o atenție deosebită. O mică colecție de sabii polonezi conține exemple selectate de săbii curbate, sabii de husar și un czeczuga unic (o sabie armeană). Un artefact istoric important este pumnul sabiei unui cavaler care aparținea marelui coroană hatman Stanislas Jabłonowski, participant la bătălia de la

Viena (1683)

Armeria camera 4

Această cameră găzduiește arme de mână și de proiectil. Exponatele includ puști, arquebuze, patrinale și pistoale importante, incrustate de fildeș și cu decorații gravate, de la fabricile germane, sileziene, franceze, spaniole și poloneze (secolele XVI până la începutul secolului al XIX-lea). Există, de asemenea, arbalete interesante, în primul rând germane, folosite pentru vânătoare și sporturi, cu o singură piesă frumoasă realizată în Polonia în 1725 pentru camarlanul coroanei Kazimierz Poniatowski.

Partea finală a expoziției este situată în trei săli de subsol, una dintre ele fiind gotică din secolul al XIV-lea (cu bolta susținută de un stâlp central) și două săli renascentiste din prima jumătate a secolului al XVI-lea. De-a lungul zidurilor există tunuri, obuziere și mortare - variind de la tunuri ceremoniale mici până la uriașe în aer liber. Două tunuri mici (de la mijlocul secolului al XVI-lea) turnate de fondatorul nurembegian, Oswald Baldner, comandat de Sigismund Augustus, sunt exemple de arta rafinată. O colecție de butoaie care poartă stemele regilor, hatmanilor și nobililor polonezi, opera celebrelor turnătoare de metal, este una dintre cele mai valoroase din țară (alături de colecția Muzeului Armatei Poloneze din Varșovia) și sunt considerate importante în toată Europa .Copii de bannere capturate de la Cavalerii Teutoni de la Grunwald în 1410 atârnă sub bolta din primul subsol, reflectând tradiția de a aduce trofee capturate de la un inamic la Castelul Wawel. Aceste bannere au fost recreate în secolul al XX-lea din descrieri foarte detaliate de Jan Dlugosz și miniaturi de Stanisław

9 iulie-31 august va avea loc expozitia prezentarea capodoperei ,, instalarea clopotului Sigismund în Catedrala Wawel", care reprezinta o parte din istoria Poloniei

2021-08-28T09:54:00.004+03:00


*Atârnarea clopotului Sigismund în Turnul Catedralei din Cracovia în 1521* Jan Matejko (1838–1893) Cracovia, 1874 Ulei pe panou; 94 x 189 cm Muzeul Național din Varșovia

Jan Matejko a început să se gândească la pictarea unui tablou al celebrului clopot donat de regele Sigismund I cel Bătrân în 1861. A făcut primele schițe pregătitoare în 1862. Artistul s-a întors la subiect în 1874 și a descris - contrar a ceea ce starea titlului picturii - scoaterea clopotului din matriță la turnătorie, dedicându-și, de fapt, capodopera artei întemeierii clopotului.
Regele, regina sa milaneză Bona Sforza, prințul Sigismund Augustus și prințesa Isabella sunt descrise sub un baldachin înconjurat de curtea regală, în partea stângă a picturii. În centrul picturii, ceva mai în spate, l-a plasat pe Jan Chojeński, viitorul episcop al Cracoviei, angajat în binecuvântarea clopotului. El este însoțit de membri ai clerului. Jumătatea dreaptă a imaginii este preluată de acțiunea principală: Hans Beham, fondatorul clopotului de la Nürnberg, pe care regele l-a însărcinat să facă clopotul, supraveghează scoaterea acestuia din matriță.
Printre spectatori, artistul a descris: în stânga, Piotr (identificat inițial ca Stanisław) Kmita (în picioare lângă baldachin) și membru al consiliului orașului Seweryn Bethman (așezat), iar în dreapta, maestrul fabricii de sare din Cracovia Jan Boner (deținând pe stâlpul baldachinului) și Stańczyk, bufonul regal, la picioarele căruia se află clopotul uriaș al clopotului. Lângă schelă se află lăutarul Valentin Bakfark (sau Bekwark) și arhitectul și sculptorul Bartolommeo Berrecci, care dețin planuri. În fundal putem vedea zidurile orașului și dealul Wawel. Clopotul, care a fost instalat la 9 iulie 1521, în turnul catedralei înălțat și întărit, a fost sunat pentru prima dată câteva zile mai târziu.

În perioada 9 iulie - 31 august 2021 la Castelul Regal Wawel Cracovia va avea loc, pentru a marca 500 de ani de la instalarea clopotului Sigismund în Catedrala Wawel, Castelul Regal Wawel a organizat o prezentare specială a capodoperei lui Jan Matejko „Atârnarea clopotului Sigismund în Turnul Catedralei din Cracovia în 1521”. O selecție a schițelor pregătitoare ale artistului însoțește pictura.

„Suntem foarte încântați să putem prezenta gratuit această expoziție intimă. Deși spectacolul are dimensiuni reduse, stilul lui este mare - stilul lui Matejko. Pensulele artistului dau viață acestui eveniment important din istoria culturală a Poloniei. Sper că poza, care este, ca să spunem așa, o imagine în oglindă a istoriei Poloniei și Cracoviei va atrage vizitatorii dealului Wawel. Să ne întâlnim în fața acestei imagini splendide, care merită cu adevărat o mie de cuvinte, transmitând mai mult decât multe manuale de istorie ”, a declarat prof. Andrzej Betlej, directorul Castelului Regal Wawel.

ESTONIA văzută de un turist. Imagini foto: privat Hrustovici

2021-08-27T13:19:00.083+03:00

Capitala Estoniei, primul oraş din lume cu transport public gratuit.

Tara baltică de doar 1,3 milioane de locuitori a fost primul stat din lume care a introdus votul online şi care a oferit internet gratuit. A fost de asemenea şi prima fostă ţară sovietică care a aderat la zona euro, iar de la 1 ianuarie 2013, capitala Estoniei, Tallin, va deveni primul mare oraş din lume şi prima capitală care va oferi tuturor locuitorilor tranport gratuit, scrie Financial Times.

Estonia este o republică multipartidă. Sistemul politic al țării a fost modelat de constituția din 1992. El pune un accent deosebit pe dominația unui parlament unicameral numit Riigikogu . Este un corp legislativ ales în alegeri cu 5 adjectivări (proporționale) timp de 4 ani, cu un prag electoral de 5% pentru partid. În parlament sunt 101 deputați. Cele mai importante sarcini ale parlamentului, în afară de legiferare, sunt: aprobarea guvernului-

alegerea unui președinte pentru un mandat de 5 ani.
Deși președintele are dreptul de veto asupra legilor parlamentare, puterile sale se limitează la reprezentarea statului și numirea primului ministru după alegeri, data pe care o stabilește și el. Principalul organ executiv al politicii de stat este guvernul, responsabil în fața parlamentului. Parlamentul îl controlează nu numai printr-un vot de încredere / neîncredere, ci și prin interpelări și întrebări (așa-numitul oră de interogare a primului-ministru în fiecare miercuri).

Catedrala ortodoxa langa restaurantul…grecesc.

Catedrala Alexander Nevsky este o catedrală ortodoxă din Orașul Vechi din Tallinn, Estonia. A fost construit pe baza unui design de Mikhail Preobrazhensky într-un stil tipic de renaștere rusă între 1894 și 1900, în perioada în care țara a făcut parte din Imperiul Rus

In imagine stânga

Museum Adamson- Eric

Personalul muzeului este extrem de prietenos și își împărtășește cunoștințele despre arta și viața lui Adamson-Eric la fiecare pas.

Tallinn Town Hall

Raekoja plats este o piață a orașului, lângă Primăria Tallinn, în centrul orașului vechi din Tallinn, Estonia. Este un loc pentru numeroase festivaluri mici sau concerte precum Tallinn Old Town Days, iar mai multe baruri și restaurante sunt situate în imediata apropiere.

Muzeul de fortificație Kiek in de Kök formează un complex muzeal lung de peste 500 de metri, care include patru turnuri: Kiek in de Kök, Turnul Fecioarei, Turnul Tallitorn și Turnul Poarta Piciorului Scurt (Lühikese jala väravatorn). Muzeul fortificației include, de asemenea, pasaje misterioase ale bastionelor subterane, care adăpostesc Muzeul Pietrei Sculptate.
Expoziția Kiek in de Kök oferă o imagine de ansamblu asupra războiului din trecut.
Pasajele bastionului au fost construite în secolele XVII-XVIII. Expunerea pasajelor bastionului introduce istoria structurilor defensive și a celor mai importante evenimente militare.

Muzeul Maritim din Estonia este situat în turnul Fat Margaret din vechiul oraș Tallinn.

Muzeul prezintă istoria navelor și a navigației în Estonia și legate de Estonia. Alte părți ale Muzeului Maritim sunt muzeul minelor și portul Seaplane unde sunt prezentate navele muzeale.

Muzeul Maritim al Estoniei (Eesti Meremuuseum) este o organizație din Estonia care administrează diverse muzee de transport maritim din Tallinn. Fat Margaret este situată într-un turn al zidului orașului. Aceasta este locația principală a muzeului care arată istoria maritimă a Estoniei.

În plus, include Lennusadam, unde se află navele muzeu. Fat Margaret (Paks Margareeta) a fost construită între 1511 și 1530 în timpul reconstrucției sistemului medieval de porți ale orașului. Muzeul expune o colecție de accesorii nautice care se întinde pe patru etaje, cu vedere la orașul vechi și la portul și golful din Tallinn de pe acoperiș.

Venetia -Italia

2021-08-01T13:52:00.024+03:00

Venetia este un oras relativ nou comparativ cu Roma, Londra sau Paris, cu toate acestea, putine au ramas neatinse de trecerea timpului. Laguna de pe coasta Adriatica a fost probabil locuita de pe vremea lui Hristos, desi foarte putin, si se poate ca unele grupuri de refugiati sa se fi stabilit pe insule dupa raidurile barbarilor din secolul al V-lea d.Hr. (legenda spune ca fundatia orasului s-ar fi pus pe 25 martie 421 d.Hr.).
Primul doge (conducator) a fost ales in anul 726, dar el conducea mai degraba o confederatie de asezari libere decat un singur oras. Mai târziu, invaziile francilor din secolul al VIII-lea i-au fortat pe unii dintre locuitorii lagunei să plece spre Rivus Altus, sau bancurile inalte, un grup de insulite mai aparate, care in timp vor deveni Rialto, piatra de temelie a Venetiei de astazi.
Prin secolul al X-lea, orasul care se năstea a stabilit legături comerciale cu estul si cu alte teritorii. Prosperitatea a crescut in timpul Cruciadelor si pe măsura ce dibăcia maritimă a orasului se mărea. Fermitatea guvernului a adus coeziune politică si socială si, prin secolul al XIII-lea, orasul era stăpân, conform frazei deseori citate, "peste un sfert si o jumătate de sfert" din vechiul Imperiu Roman.

Bazilica Sfântul Marcu

A 14-a Conferință UNIFERO Internatonal 28-31-iulie 2021- Bușteni- România -Cuvântul președintelui PROF. SMARANDA CAZAN LIVESCU - președinte și fondator UNIFERO INC. Istorie de inimă UNIFERO INC. - TIMPUL SĂ NE PRIVIM ÎN OCHI

2021-07-28T12:22:00.005+03:00

Orice femeie, oricare dintre noi (Speranța este că și colegii noștri bărbați- fie ei de viață sau de servici - vor citi și accepta), deci, orice femeie știe să viseze, își îngăduie să spere, își limpezește sufletul cu lacrimi, are forța să se ridice după ce a căzut, capacitatea să aștepte ințelegere, dragoste, și este frumoasă în toate stările sale pe care de multe ori nici măcar cei de lângă ea nu se opresc să le înțeleagă. Numai Dumnezeu își oglindește bunătatea în inima ei, îi arată calea pentru mai departe, descoperindu-i profunzimea vietii. Numai Dumnezeu.Numai Dumnezeu? România este țara tuturor celor care o iubesc necondiționat și onest! In caietul conferintei din 2018, an centenar în care onoram pe toti cei care au facut posibilă unirea am scris:“Aduc salutul UNIFERO in cuvinte neiscusite despre devenirea mea, a fiecaruia dintre noi cei care sustinem Romania profunda, onesta, sensibila si culta, indiferent de limba pe care o vorbim pe langa cea romana, in spatiul romanesc sau inafara lui. Mozaic de etnii, impletite in legendele si adevarurile culturii dintre Carpati si Dunare, din est la vest si de la nord la sud, românii acestor paminturi, au toti stramosi care au luptat impreuna constient pentru independenta si Romania, pentru ca limba, religia, si traditiile sa continue libere pana in zilele noastre si mai departe. Stim ca in fiecare din noi exista o Mariuca luptatoare la varsta frageda, sau o Ecaterina Teodoroiu, o Elisabeta Rizea sau o Elena Cuza, Cocuta Vogoride, un sir de Regine si Principese prin care si tara aceasta a noastra, ROMANIA, a devenit intreaga. Desi cu inima impartita intre tinuturi indepartate, Diasporă si tineret care pleaca spre a reveni increzatori ca stiinta insusita prin studiu intens si cercetare va fi utilizata in tinuturile in care s-au nascut, Țara ramane a noastra, verticala, totem care ne mentine in viata oriunde ne-am afla.”

DE CE ISTORIE ? PENTRU A NE CUNOASTE MAI BINE

Încă din 2002, am avut ideea și speranța înfiinţării unei organizaţii care să devină o platformă şi o porta-voce pentru femeile române din ţara noastră şi din Diaspora în același timp şi o organizaţie unde să se regasească femeile din oricare parte a lumii, familiile dar si suporterii lor. Indiferent de rezidenţă, grup etnic, poziţie socială, calificare profesională, virstă, denominaţie / apartenenţă/ religioasă, ori preocupări.

ACTUL DE NAȘTERE

În 2004 şi 2006 am avut incercari, nematerializate după aşteptări. În Februarie 2007, actul de naştere al UNIFERO a fost semnat in Atlanta, Statul Georgia, SUA. L acest eveniment deosebit au contribuit sau/si continuă să contribuie Paraschiva ABUTNARIEI, Luminita AVRAM, Alina Ileana POPESCU, Tatiana CIUNTU, Aldona PATRAS, Aurora IOVU, Jenica ROMANICĂ (RO), Sisila DULDURESCU (FR), Lidia BADULESCU, Luiza Butnaru (RO), Mariana Valentina GUSETU (RO), Lucian LIVESCU (USA), Maria MACHEDON, Vitalia PAVLICENCO, Ludmila Bolbocean (RM), Viorel MAIER (IS), Ani MARTIN, Stela NACU (RO), Monica SCRIDON, Ioan SENIUC, Maria SIHA (RO), Elena Angela SILISTRARU (IT), Carmen PANKAU (GE), Minodora TOPALA (RO), Valentin BERCA, Gelu PINTEA (RO), si nu în ultimul rând, Claudia și Dan DANCIU, Ioan Drimus (FR), Oana POLEACEC (IT)

NOI MEMBRI AI FAMILIEI UNIFERO

Anii care au urmat au adus in UNIFERO noi figuri si organizatii dar si parteneri deosebiti din Diaspora si din Tara: Monica și Cornel Sofron, Rodica Mischiu, Floare Candea, Nicolae Ciobanu, Elisabeta Iosif, Ioana Silion (RO), Zoia Jalba (RM), Nicoleta Marghita (RO), Andy Pan (China), Dorina Deutch (IS),Luminita Pigui (SP), Sifora Sava (AU), Maria si Ioan Visoschi, Aldona Patras, Norica Si Ioan Godja (AU), Delia Radmanestean (RO), Delia si Fernando PRADA (RO), Delia si Fernando PRADA (Suedia) si mai nou, Iuliana Ciubuc, Ionica Bota, Virgil Mihailovici, Razvan Serbu, Valeria SandaIoniță, Vlad Lungu, dar si organizatiile CREED, «CODRIN», «NASCUTA INGER» (RO), HORA (AU), ESTREMUR (Sp), RadioTV Unirea (AU),Să îmbătrânim frumos (RO); filiale la Vatra Dornei (RO) si în Israel; grupuri UNIFERO la Bucuresti, Vălenii de Munte, Gottlob și Timisoara, Liebling (Judet Timis), Craiova si Neamt (RO), Olimpic Turism International (RO), Comfort Suites Hotel at Gwinnett, Biserica Romana Ortodoxă “Sf. Constantin si Elena » din Atlanta (USA), etc. IMPREUNĂ

Reînoim invitația de a fi cu noi în eforturile acestei organizaţii, care urmareşte : includere, identificarea potenţialului fiecăreia din noi; încurajare pentru folosire capacităţilor femeilor şi găsirea unui loc potrivit pe piaţa muncii; recuperarea experienţei profesionale şi de viaţă, a încrederii în propria persoană; identificarea problemelor cu care ne confruntăm şi găsirea unor soluţii atît la nivel micro(familie, comunitate), cît şi macro(societate); evaluarea în situaţiile actuale, a drepturilor acordate de societate şi cum se pun ele în aplicare, de la o ţară / comunitate la alta; utilizarea la maximum a potenţialului şi calităţilor de buni diplomaţi, cercetatori, buni evaluatori şi creatori ai ambientului propice de pace, lucru în echipă, la locul de muncă; susţinere în educarea cuplurilor pentru familii durabile şi sănătoase, educatiei tinerei generații în spiritul păstrării limbii, tradițiilor și culturii, a demnitatii noastre ca popor care a reusit sa continue prin timpuri. Suntem confruntati cu numeroase probleme pe care însă împreuna le vom putea analiza şi – sperăm – rezolva. Noile situaţii rezultate din caracteristicele acestui inceput de nou secol ne obliga să reformulăm modul în care trăim, muncim, educăm. Fiecare din noi este parte din mozaicul uman, care nu apare în toată frumusețea lui reală, dacă lipsește o frânturi din el. Vă aşteptăm cu drag, să fim prezente și prezenţi la zborul de fiecare zi al Păsării Phoenix! În şi prin UNIFERO visuri și dorințe se pot transforma în realităţi.

MULTUMIM REEA pentru că ne susțineți și credeți în noi! Smaranda LIVESCU Mada

PREZENTAREA ORGANIZAȚIEI WWW.UNIFERO.NET

Uniunea Internațională a Femeilor Române, UNIFERO, Inc. este o organizație non-profit și non-guvernamentală înființată în Atlanta, Statele Unite ale Americii în urmă cu treisprezece ani, cu membri în diferite țări ale lumii, majoritatea dintre ei angajându-se activ în educaţie. UNIFERO își dedică activitățile identificării și găsirii soluțiilor pentru situațiile dificile cu care se confruntă tinerele fete și femei din întreaga lume (femeile române printre ele), drepturilor de conservare a limbii, culturii și obiceiurilor proprii, respectând în același timp cele ale țării și legile țărilor în care ar putea trăi. Astfel, constituenții noștri sunt femei de diferite vârste, proveniență profesională, confesiune religioasă, etnie și reședință care au nevoie de ajutor împotriva discriminării de orice fel, traficului și abuzului, neglijenței sau violenței, precum și familiilor și susținătorilor lor. Suntem aici pentru aceia dintre ei care trebuie să găsească o cale spre educație sau recalificare, pentru incluziunea în societatea noastră, recunoașterea calităților și potențialului lor, în beneficiul familiei globale. Suntem ajutați și în activitățile noastre de bărbați colegi, și asta ne faca unici. Eforturile noastre au fost recunoscute de autoritățile americane, române și din alte țări. Vă rugăm să vă alăturați pentru a face lumea noastră un loc mai inclusiv, mai semnificativ și mai bun pentru a crea, educa și trăi. Credem că nici o ființă umană nu este copilul unui „Dumnezeu mai mic”! Mulțumesc. ANAM

Implicarea femeii in armată

2021-06-29T11:51:00.111+03:00

Deşi rolul femeilor în politică era redus, Regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand până la moartea acestuia în 1927. L-a influienţat să accepte intrarea României de partea Antantei, ca o garanţie a împlinirii visului de unitate naţională-statală. Prin sfatul Reginei Maria s-a realizat Marea Unire de la 1918. A încurajat poporul să lupte pentru realizarea Marii Uniri. A rezultat România Mare, care reunea provinciile istorice ale Transilvaniei, Bucovinei, Moldovei şi Basarabiei.
 Regina Maria, numită şi regina soldat, pentru atitudinea ei de bravură în timpul Primului Război Mondial, cât şi lângă doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de companie sau a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. La Conferinţa de Pace de la Paris în 1919, cea care a suportat suferinţele războiului, a fost apreciată de străini care a văzut în ea, simbolul resurecţiei naţionale. A desfăşurat o activitate de recunoaştere internaţională a României.
Regina Maria a fost prima femeie numita membră a Academiei Române. Regele Ferdinand şi Regina Maria între 9-14 aprilie 1924, au fost la Strasbourg, pentru a onora prizonierii români capturaţi în Nordul Moldovei şi morţi în Alsacia, Franţa. Tot la Strasbourg, regina primeşte titlul de Doctor Honoris Causa pentru actvitatea ei de scriitoare.

 După intrarea României în ,,Marile Război” (aug.1916) şi mai ales după retragerea administraţiei la Iaşi (dec. 1916), Regina Maria a folosit toate resursele pentru românii de pe front şi din spatele frontului : acordănd asistenţă medicală răniţilor, ajutor văduvelor şi infirmierilor. Ea a organizat spitalele și a pus pe picioare întregul sistem sanitar din Iași. Nu ezita să meargă pentru a fi în mijlocul bolnavilor (inclusiv a celor cu boli molipsitoare), pentru a-i îngriji, mângâia și încuraja.
,, Doctorii au încercat adesea să mă convingă să port mănuși de cauciuc când umblu printre bolnavii de tifos, dar eu mă împotriveam, pentru că toți soldații îmi sărutau mâna și nu puteam să le dau să sărute o mână de cauciuc ( Regina Maria, Povestea vieții mele)
 Regina Maria, a susţinut prin diverse mijloace alianţa României cu Antanta. S-a opuns cu vehemenţă
sancţionării de către rege a Tratatului de Pace de la Bucureşti impus de Puterile Centrale (apr. 1918), cu condiţii umilitoare pentru România.
 ,, A urmat o scenă teribilă, în care i-am spus Regelui că îşi vinde sufletul şi onoarea şi, o dată cu aceasta, onoarea familie şi ţării sale (...) nu pentru că era prost, ci pentru că un om cu un caracter ca al său devine întotdeauna instrumentul celor mai puternici decât el şi păcălitul lor”.
(Hannah Pakula) Referinţe: ,, Doamne şi Domniţe, Prinţese şi Regine în istoria Românilor”, 

George Marcu, Editura Meronia, 2016, pag.114)

 ,, Urmează zile grele, de trudă şi amară suferinţă (...) Regina Maria însă, a înţeles că sublima taină a învierii noastre naţionale, cerea să fie răscumpărată prin jertfe de sânge şi dureri. Tot palatul regal era prefăcut în spital şi în fruntea infirmierelor se afla Doamna ţării cu fiicele sale (...)
( Revista Femeilor Române” , articol Sofia Meteş, apr. 1938)

 „În fiecare dimineață, Regina, în uniformă de infirmieră, însoțită de o doamnă de onoare și de un grup de
brancardieri voluntari se duce la gară pentru a-i primi pe răniți. Regina înfruntă moartea și ceea ce este fără îndoială cel mai greu, depășește oboseala unei zile nu de opt ore ci a unei zile care se întinde până noaptea târziu, cu șaisprezece, șaptesprezece sau optsprezece ore de muncă, pe cât de respingătoare pe atât de periculoasă, în mijlocul emanațiilor infecte ale cangrenelor. Când este vorba de Regina nu ne referim la curaj. Curajul presupune teamă și energia de a învinge. Sentiment necunoscut pentru o suverană a cărei îndrăzneală aduce a invulnerabilitate.:p. 360”
(Contele Saint-Aulaire, Ministrul Franței la București)

 Problema femeilor din armată este privită în general  că ele îndeplinesc aceleaşi responsabilităţi ca şi celelalte femei care au alt loc de muncă şi anume ,, îmbinarea muncii cu familia”  În prima necesită energie, patriotism,  în a doua sentimente, maternitate.I

,,In timpul războiului, femeile militar ajung acolo unde 100 de bărbati nu reuşesc”(Moriel Sibenstain)

De-a lungul istoriei femeile au luptat în toate conflictele armate. O dată cu Primul Război Mondial dacă bărbaţii au mers pe front, femeile s-au angajat în fabricile de armament. Ele nu aveau voie să lupte pe prima linie de front. Cu toate ca femeile au fost admise pentru prima dată la multe specialităti militare anterior interzise (printre acestea şi aceea de pilot pe elicopterele de atac)a  continuat să fie interzisă angajarea femeilor în activităti combatante în trupele terestre (trupele speciale. În timpul operaţiunii “Furtuna in Desert”, şapte la sută din totalul fortelor armate americane erau implicate femei –   Departamentul de Aparare din SUA a declarat că  ,, nici o pozitie militară nu poate fi interzisă femeilor”.                                                                             .Marina americană a decis să permită accesul femeilor in fortele de infanterie.  În Marea Britanie, femeile puteau merge in misiuni in zonele de conflict, dar să lucreze acolo ca medici, informatori sau in serviciile de logistică ale bazelor militare.

Motivele pentru care femeile  nu au fost primite în armată:  traditia asocierii bărbatiilor cu războiul, si a femeilor cu pacea.  S-a plecat cu ideea   capacităţii fizice reduse a femeilor, probleme fiziologice si biologice care puteau influenţa  femeia asupra randamentului si  concentrării, lipsa cunostintelor de tactică. S-a mai luat în calcul că existenţa femeii într-un mediu predominant masculin creste riscul existentei unor relatii, fapt ce poate distrage atenţia privind munca sau lupta, dar şi posibilitatea ca aceasta să rămână însărcinată, nemaiputând fi activă pe teren. De asemenea, femeiaestecunoscută ca fiind mai empatică decât bărbatul, lucru care ar putea diminua capacitatea acesteia de a ucide inamicul.

      (Helena Carreiras, GenderandtheMillitaryWomen in theArmedForces of Western Democracies, (London: Routledge, )2007), 97.

IN AVIAŢIE

 Dintre româncele care au luat part e în cel de-Al Doilea Război Mondial, trebuie să le menţionăm pe membrele Escadrilei Albe- unitate de avioane sanitare pilotate de femei. Primele femei-pilot care au făcut parte din escadrilă au fost Mariana Drăgescu, Virginia Duţescu, Nadia Russo, Marina Ştirbey şi Irina Burnaia Smaranda Braescu… Felicia Ţigănescu, prima femeie pilot din România, decedată la 93 de ani, în 2003.

    MARIANA DRĂGESCU, singura femeie din Europa de Est care a participat integral la cel de-al doilea război mondial şi supravieţuitoare a cunoscutei ,, Escadrile albe” , formaţie unică în lume ale cărei avioane purtau pe fuselaj Crucea roşie. ,,Această escadrilă era pilotată de femei.În 1941, escadrila a fost trimisă în zona frontului. Erau trei aviatoare: Nadia Russo, Virginia Duţescu, Virginea Tomas. Escadrila avea misiunea de a transporta răniţii.

 ,, Coboram spre zona de bătălie, orietându-mă după epave de tancuri, cadavre, cai morţi şi aterizam pe orice teren unde se găseau trupe româneşti; ,, Ne aduceau răniţii la avion. Pe aceştia îi aduceam pe un teren, unde erau îmbarcaţi în avioanele de transport greu, spre spitalele de campanie din zonă” 

(Mariana Drăgescu, aviatoare, Edit. Semne Bucureşti

Smaranda Braescu (b.1897, Hănțești, Romania – d. 1948, Cluj, Romania)