Football Center

The End

2013-10-30T12:37:00.003+02:00

Din motive obiective, nu voi mai scrie pe acest blog.

Finala Europa League

2012-05-10T15:36:00.000+03:00

În seara de 9 mai, pe Arena Naţională, a avut loc poate cel mai important eveniment sportiv de după '89. Un stadion european, o organizare pe măsură, fani extraordinari şi două echipe măreţe. Athletic versus Atletico, duelul spaniolilor mai mici, cum s-a spus nejustificat, a fost o adevărată lecţie de fotbal.

Radamel Falcao a fost de departe omul meciului.

Biblao pornea, nu ştiu cum şi de ce, cu prima şansă, cu toate că nu avea nici experienţa şi nici valoarea de partea ei, dar Madridul (ce-i drept, a doua echipă din oraş) nu s-a ofensat cu privire la părerile microbiştilor, ci şi-a văzut de treabă şi de joc şi a demonstrat că este o echipă mare, cu o organizare a jocului cum rar vedem, mai ales pe stadioanele din România, ţară unde organizarea jocului este înţeleasă de marii noştrii antrenori prin sintagma "toţi în spatele mingii şi apoi degajare lungă direct pe vârf."

Dar să nu lăsăm ca fotbalul intern să primeze și să analizăm finala, pentru că sunt multe de spus. Două echipe de start asemnătoare ca așezare, anume un 4-5-1, cu un singur vârf împins, dar total diferit faţă de ce se înţelege la noi. Titularii obişnuiţi, adică Courtois - Juanfran, Godin, Miranda, Filipe Luis - Mario Suarez, Gabi, Diego, Adrian, Turan - Falcao, pentru madrileni, şi Iraizoz - Iraola, Javi Martinez, Amorebieta, Aurtenetxe - Ander Herrera, Iturraspe, De Marcos, Susaeta, Muniain -Llorente pentru basci.

Însă asemănările se cam termină aici! De ce? Pentru că stilurile de joc au fost total diferite, iar Bielsa, antrenorul lui Bilbao, pentru cine nu ştie, s-a păcălit singur, atunci când a optat spre acest joc de pase a la Barcelona, care nu-i iese nimănui în afara de echipa catalană. Elevii lui au comis multe greşeli la mijlocul terenului, din prea mare dorinţă de a pasa din prima, iar Falcao nu a iertat; a scăpat de două ori spre poartă şi a marcat două goluri antologice, mai ales primul, când a drbilat tot şi a trimis mingea în vinclul colţului lung. MAGISTRAL! Apoi totul a fost uşor pentru trupa lui Simeone, fostul învăţăcel într-ale antrenoratului al lui Bielsa. Jucătorii lui au cedat mijlocul terenului, dar nu în stilul pur românesc, cu apărare pe două, chiar trei linii, ci mult mai inteligent de atât, cu un pressing la 30 de metri de poarta proprie, lucru care i-a destabilizat pe Llorente şi compania, care s-au pierdut în faţa pasei finale şi nu au părut niciun moment că sunt capabili să revină în meci. Golul doi, venit în minutul 34, marcat tot de Falcao le-a turnat plumb în ghete, iar finala era rezolvată în nici o repriză.

Cu totul în zadar au fost schimbările ultraofensive ale lui Bielsa de la începutul părţii secunde, iar asta datorită scorului, dar şi faptului că nu poţi schimba radical din mers abordarea unui meci atât de important, unde valorile sunt egale, chiar, afirm cu tărie, cu echipa ta puţin mai slabă din punct de vedere dacă nu valoric cel puţin al experienţei. Munian, Susaeta, Herrera reprezintă promisiuni, unii spun că sunt deja certitudini, dar în momentele dificile se pierd, pentru că nu au trecut prin acestea de multe ori, pe când un Diego, Arda Turan sau Adrian au ajuns deja la nivelul la care ştiu exact ce au de făcut şi pot duce un meci fără vreo greşeală.

Ce nu a înţeles Bielsa a fost că nu poţi copia stilul unei echipe, şi aici mă refer la cel al lui Barcelona, dacă ai jucători cu alte caracteristici şi evident mult sub nivelul unui Fabregas sau Iniesta, ca să nu îi aduc în discuţie pe Messi, Xavi şi David Villa, absenţa ultimului fiind şi motivul pentru care Barcelona nu a câştigat tot şi în acest an. Această interpetare greşită a fost recunoscută de antrenor, dar doar după meci, când a spus că el este vinovat pentru eşecul echipei lui, dar deja era prea târziu pentru acest sezon, însă la anul Bilbao are toate şansele să devină o echipă mai bună, dacă nu îşi vinde piesele importante, dar şi dacă se desprinde de nevoia de a imita trupa antrenată de Guardiola.

Încheind, Atletico Madrid merită cupa mai mult decât adversara ei din finală pentru că a ştiut să abordeze mai bine partida şi a înţeles că, pentru a avea succes, trebuie să-şi creezi un stil propriu, pentru care lumea să te identifice, şi nicidecum să încerci să copiezi stilul unei alte echipe, oricât succes a avut, pentru că nu vei reuşi în totalitate şi, mai devreme sau mai târziu, vei suferi o mare decepţie.

Arsenal-Norwich 3-3

2012-05-06T10:14:00.001+03:00

Etapa a 37-a din Premier League era hotărâtoare pentru Arsenal, întrucât, ca să fie sigură de locul 3 în clasament, trebuia să învingă pe Norwich, o echipă incomodă şi care venea pe Emirates fără presiune, fiind salvată de la retrogradare şi neavând vreo şansă la locuri de cupe europene. Arsene Wenger avea mulţi accidentaţi, dar a reuşit să trimită un prim unprezece de calitate, cu Szczesny - Sagna, Koscielny, Vermaelen, Gibbs - Ramsey, Song, Gervinho, Rosicky, Benayoun - van Persie, în acelaşi sistem cu cinci mijlocaşi şi un vârf extrem de mobil, în persoana celui mai bun jucător al acestui campionat. De cealaltă parte, Paul Lambert a recurs la sistemul 4-4-2, cu Ruddy - Naughton, Ryan Bennett, Martin, Lappin - Johnson, Howson, Elliott Bennett, Hoolahan - Jackson, Holt.

Desfăşurarea meciului

Arsenal a început în forţă şi a atacat încă din primul minut, atunci când Benayoun a deschis scorul, în urma unei execuţii de senzaţie, un şut a la Del Piero, rist interior la vinclu. Norwich nu s-a dat bătută şi a jucat ce ştie mai bine, totul pe forţa fizică, cu multe mingi lungi şi centrări în careu, la care se adaugă o apărare compactă. Stilul acesta a dat roade, iar oaspeţii au egalat, prin Hoolahan (12'), cu largul concurs al lui Szczesny, care a greşit impardonabil. Coşmarul a continuat pentru tunari, care nu au reuşit să-şi impună jocul şi s-au văzut cedând iniţiativa, iar Holt a marcat pentru 1-2, în minutul 27, ajutat de devierea lui Gibbs, care a făcut ca mingea să-l lobeze pe portar. A urmat accidentarea lui Sagna şi se părea că nu este ziua lui Arsene, care a fost nevoit să-l introducă pe Coquelin (33'). Până la pauză, niciuna dintre formaţii nu şi-a mai creat ocazii, iar nici partea secundă nu a început prea bine, pentru că Norwich era mulţumită cu acest rezultat, iar Arenal părea incapabilă să facă diferenţa. Totuşi, meciul a avut ritm, iar contraatacurile ambelor trupe au dus la o serie de ocazii, cele mai mari în contul gazdelor, care nu au izbutit să introducă mingea în plasă. Wenger a schimbat ofensiv, nemaiavând nimic de pierdut, şi l-a introdus pe Oxlade în locul lui Ramsey, în speranţa că suflul tânărului mijlocaş îi va revigora pe colegii lui. A urmat o nouă ratare a lui van Persie, care părea într-o scădere evidentă de formă şi contestatarii puteau afirma că nu este un jucător pe atât de constant, însă olandezul, prin ce a făcut pe final de meci, ţinea să arate contrariul.

Astfel, când mai erau aproximativ 20 de minute până la final, Chamakh a intrat în locul lui Benayoun, cu toate că se ştie că marocanul se simte bine doar atunci când este titular. Cu toate acestea, a creat o mai mare densitate în careul lui Norwich, şi, împotriva sorţii, putem spune, Arsenal a egalat, meritat, prin van Persie, care a primit o pasă fabuloasă de la Song (72') şi l-a executat pe Ruddy. Au urmat momente tensionate, care l-au avut în prim-plan pe acelaşi camerunez, enervat de tragerile de timp ale adversarilor. Însă van Persie a reuşit dubla, iar golul acesta, de 3-2, era unul foarte important, întrucât putea asigura într-o proporţie mare locul 3. Totuși, urmau 10 minute de foc, în care oaspeţii puteau oricând egala şi au făcut-o, prin Morison (85'), în faţa unei apărari inexistente, iar londonezii relau atacurile, disperate de această dată. Câteva minute mai târziu van Persie a cerut pe bună dreptate un penalty, dar arbitrul nu a dat nimic, apoi Song a încercat un călcâi incredibil, dar Ruddy a avut un reflex incredibil, iar neșansa era, dacă putem să spunem așa, de partea lui Arsenal.

Meciul s-a terminat la egalitate, iar Arsenal scapă printre degete şansa de a-şi apropia atât de mult râvnitul loc 3. Cu o apărare atât de somnolentă este greu să faci performanţă!

Arsenal-Chelsea 0-0

2012-04-21T16:52:00.000+03:00

Derby-ul etapei a 35-a din Premier League s-a desfăşurat între Arsenal şi Chelsea, pe Emirates Stadium, miza fiind colosală: un pas mai aproape de un loc de Champions League. Arsene Wenger a trimis în teren tot ce a avut mai bun, într-un sistem 4-2-3-1, titularii fiind Szczesny - Sagna, Vermaelen, Koscielny, Gibbs - Song, Ramsey - Rosicky, Oxlade-Chamberlain, Walcott - Van Persie. Roberto Di Matteo a a ales şi el jucători de calitate, dar a odihnit, pentru returul foarte important de la Barcelona, o parte din oamenii obişnuiţi cu prima echipă. Formula cu care a început a fost un interesant 4-2-4, cu Cech - Bosingwa, Cahill, Terry, Bertrand - Essien, Romeu - Malouda, Kalou, Sturridge, Torres, în care cei trei din spatele atacantului spaniol sunt toţi extreme, iar Malouda, pe faze defensivă, tras mijlocaş central.

Arsenal şi Chelsea s-au anulat reciproc din cauza lipsei de prospeţime.

Desfăşurarea meciului

Ritmul alert al partidei a dus la multe greşeli şi, implicit, la mingea care a trecut rapid de la o echipă la cealaltă. Chelsea, prin faptul că a optat să joace cu doi mijlocaşi de profil defeniv, a încercat să treacă peste faza de construcţie şi să-i lase pe cei din faţă să se descurce. Arsenal, ca deobicei, a încercat să paseze mai mult, dar nu a avut precizie. Prima ocazie a venit în minutul 14, când Walcott a bătut o lovitură liberă direct în piciorul lui van Persie, dar olandezul, care pare într-o scădere de formă, a trimis mingea pe lângă poartă, din doar câţiva metri, neincomodat de vreun fundaş advers. A urmat dominarea tactică a lui Chelsea, care şi-a impus jocul prin forţa fizică şi prin faptul că jucătorii echipei au alergat mai mult, dar ocaziile au lipsit de ambele părţi, iar apoi iarăşi Arsenal a pus stăpânire pe meci. Minutul 42 a adus încă o ocazie mare şi tot după o fază fixă, de data aceasta van Persie fiind servant, dar lovitura de cap a lui Koscielny a lovit transversala. După cum vedem, era un alt meci care se putea decide în urma unei faze fixe, iar la pauză s-a intrat cu un scor alb.

A doua repriză a început parcă şi mai slab decât prima, cu multe erori, cu un joc fără orizont al ambelor formaţii, dar niciun antrenor nu a schimbat ceva, poate şi pentru că un egal ar fi ţinut ambele echipe pe linia de plutire. Dar Walcott s-a accidentat, iar Arsene Wenger a fost nevoit să efectueze prima schimbare, introducându-l pe Gervinho (60'), apoi au intrat Diaby şi Andre Santos, respectiv Mikel, în locurile lui Rosicky, Oxlade şi Romeu, ceea ce arăta intenția celor doi manageri de a nu primi gol. Finalul meciului a adus o serie de ocazii ratate de van Persie, dar olandezul nu a reuşit să marcheze şi pare într-un blocaj, dacă stăm să ne uităm că în ultimele 7 meciuri, incluzându-l şi pe acesta, a reuşit doar un gol, dar, să fim obiectivi până la capăt, şi 3 pase decivise.

Rezultat echitabil, acest 0-0, dar nu datorită defensivelor, care au jucat bine, ci mai degrabă din cauza atacanţilor, care ori n-au forţat, ori n-au putut mai mult. Van Persie, spun încă o dată, este într-o scădere evidentă de formă, iar dacă nu va marca va pierde titlul de golgeter. Arsenal are 6 puncte mai multe decât Tottenham, dar şi două meciuri mai mult decât rivalii din nordul Londrei. Chelsea a ajuns la 1 punct de echipa lui Harry Redknapp, dar tot cu două partide mai mult şi se pare că nu mai are şanse de calificare în ediţia viitoare a Champions League, poate doar dacă o câştigă sezonul acesta. Lupta pentru locurile 3 şi 4 se va da, aşadar, între Arsenal, Tottenham şi Newcastle, iar rămâne de văzut cine va avea calitatea şi suflul necesare să se impună pe acest final nebun de campionat!

Steaua-Vaslui 0-1

2012-04-20T22:15:00.001+03:00

Derby-ul etapei a 27-a din Liga 1 a adus faţă în faţă Steaua şi Vaslui, meciul fiind desfăşurat pe stadionul Ghencea. Mihai Stoichiţă a recurs la acelaşi sistem 4-1-4-1, pe care, se pare, îl agrează, cu Tătăruşanu - Geraldo, Chiricheş, Gardoş, Latovlevici - Bourceanu - Chipciu, Tatu, Răduţ, Tănase - Rusescu. Augusto Inácio a mizat şi el pe formula obişnuită, respeciv, 4-2-3-1, titularii fiind Borjan - Milanov, Papp, Marius Constantin, Paito - Raul Costin, Anderson - Adailton, Wesley, Sânmărtean - Bello.

Wesley a decis partida.

Desfăşurarea meciului

După un start scăzut ca ritm şi fără o idee de joc a vreunei echipei, care au plimbat mingea la mijlocul terenului, Steaua a preluat iniţiativa. Elevii lui Mihai Stoichiţă au elaborat jocul şi au împins defensiva adversă prin multe pase. Fundaşii vasluieni au faultat mult în semicercul imaginar de 35 de metri faţă de poartă, dar loviturile libere, plus cornerele obţinute de stelişti, nu au dus la nimic, parcă mingile fiind trimise la întâmplare spre careul lui Borjan, care a dat, şi aşa, semne de slăbiciune. Oaspeţii, fiind presaţi de prestaţia bună a bucureştenilor, au mizat pe mingi lungi, dar lipsa unui ataccant inspirat şi de valoare a făcut ca majoritatea mingilor să ajungă la fundaşii Stelei. Totuşi, dominarea tactică, că doar de asta poate fi vorba, a Stelei, nu i-a adus şuturi pe poartă şi, implicit, ocazii, iar sistemul cu un singur vârf se dovedea insuficient pentru preluarea conducerii. Astfel, până la pauză nicio echipă nu şi-a creat vreo ocazie, iar antrenorii aveau mult de lucru în sfertul de oră de repaus dacă doreau ca echipa lor să câştige.

Partea secundă a început la fel cum s-a terminat prima şi se părea că niciunul dintre tehnicieni nu va risca, cu toate că un egal nu ajuta pe nimeni, poate doar pe CFR. Şi totuşi, Inacio s-a decis să schimbe ceva şi l-a introdus pe Stanciu în locul lui Raul Costin, ca la faza imediat următoare Wesley să marcheze în urma unei faze fixe (59'). Putem spune că iniţiativa antrenorului portughez i-a fost recompensată. Steaua nu a schimbat însă nimic, chiar dacă Mihai Costea l-a înlocuit pe Rusescu, ba chiar Vaslui părea că pune, încet, stăpânire pe joc. Apoi, rând pe rând, au intrat Bălan şi Florin Costea, dar Vaslui s-a apărat bine şi a stat sus, pentru a nu-şi lăsa advesarul să avanseze cu toată echipa. Forcingul de final al roş-albaştrilor nu a dat roade, în ciuda ocaziilor fraţilor Costea, ba chiar mai mult, Tătăruşanu a greşit inexplicabil, dar Temwanjera nu a găsit golul, în urma unui şut de la jumătatea terenului, poarta fiind lăsată goală de portarul naţionalei.

Rezultatul final a fost 1-0 pentru Vaslui, şi se pare că am asistat la acel gen de meci decis în urma unei faze fixe. Lipsa de claritate a Stelei i-a făcut să nu-şi creeze nicio ocazie, iar asta arată că nu merită titlul, pentru că nici nu joacă frumos, nici nu este pragmatică, cum sunt contracandidatele ei. Vaslui, de cealaltă parte, mizează prea mult pe tridentul de mijlocaşi ofensivi, dar şi aceasta poate fi o soluţie şi un argument pentru locurile fruntaşe din clasament şi pentru această victorie chinuită.

Bayern-Real 2-1

2012-04-17T23:53:00.000+03:00

Manşa tur a primei semifinale şi proabil cea mai echilibrată din Cupa Campionilor s-a desfăşurat între Bayern Munich şi Real Madrid. Ambi antrenrori au folosit sistemul 4-2-3-1, pe care mulţi îl consideră cel care acoperă cel mai bine terenul, astfel că valoarea jucătorilor avea să facă diferenţa. Jupp Heynckes i-a trimis pe Neuer - Lahn, Boateng, Badstuber, Alaba- Luis Gustavo, Schweinsteiger- Ribery, Kroos, Robben - Gomez, iar Jose Mourinho pe Casillas - Arbeloa, Pepe, Ramos, Coentrao - Khedira, Xabi Alonso - Di Maria, Ozil, Ronaldo - Benzema.

Heynckes l-a surprins pe Mourinho prin agresivitatea pe care le-a cerut-o elevilor lui.

Desfăşurarea meciului

Cum ambele echipe au un joc mulat pe faze în viteză şi mai ales pe benzi, mult pe contraatac, partida a început cu mingea plimbată de la o formaţie la cealaltă. Real Madrid a părut echipa mai sigură pe calităţile sale, dar Bayern a rămas periculoasă prin cei trei mari jucători din atac. Ribery a avut o serie de acţiuni în banda dreaptă, dar a fost lăsat prea singur, Alaba preferând să asigure defensiva. Benzema a replicat printr-un şut puternic, pe care Neuer l-a scos cu un bun reflex. A urmat acelaşi ping-pong cu rare momente de posesie prelungită, pe care Realul a mai avuut-o, dar golul a venit în poarta lui Casillas. Întâi Ribery a cerut un penalty, fundaşii madrileni au sărit ca arşi şi l-au contrat verbal, apoi francezul, enervat puţin, a reluat în poartă în urma unui corner şi unei învălmăşeli în careu (17'). Până la finalul primei părţi acelaşi joc încâlcit, cu un plus pentru oaspeţi, dar prea puţin pentru a-şi impune jocul. Să notăm totuşi efortul bun de la distanţă al lui Schweinsteiger, încercarea lui Benzema, din unghi, şi replica lui Gomez, precum cea a vârfului francez madrilen de la începutul partidei.

Partea a doua a început mai alert, cu Real care a atacat pentru a egala şi a reuşit acest lucru, în urma unei greşeli a lui Bayern. Mingea a ajuns la Ronaldo, acesta a şutat defectuos fiind singur cu Neuer, care a respins, Benzema a dat un şut centrare, care a ajuns înapoi la portughez, care i-a pasat lui Ozil în faţa porţii, numărul 10 introducând mingea în poartă. o simplă formalitate pentru orice jucător de fotbal. Bayern nu s-a predat şi a revenit în atac, această a doua repriză stăpânind-o tactic, dar Gomez a ratat în două din poziţii, ce-i drept, dificile. Au urmat schimbări de ambele părţi, menite să menţină măcar rezultatul, iar ambii antrenori păreau mulţumiţi cu acest egal, mai bun decât o înfrângere. Totuşi, gazdele au părut puţin mai decise să încerce să marcheze, pentru că un egal cu gol acasă favoriza clar Realul, Mourinho fiind cunoscut pentru modul în care îşi pregăteşte partidele. Acest plus de dorinţă a fost concretizat în cele din urmă de Gomez, care la a treia încercare a avut noroc, iar în urma unei centrări la firul ierbii a lui Lahm atacantul a introdus mingea în poartă, numai el ştie cum.

Meciul se termină astfel 2-1 pentru Bayern, iar Mourinho pierde poate pentru prima oară de când este la Real un duel tactic împotriva unei echipe mai slab cotate, pentru că Barcelona, în faţa căreia a mai pierdut, a pornit întotdeauna ca favorită. Jupp Heynckes îşi dovedeşte valoarea şi priceperea de a pregăti un meci, iar Realul arată încă o dată că nu ştie să piardă, ca dovadă faultul din final al lui Marcelo, care merita să fie direct eliminat, dar cu toate acestea a luat galben.

Cum spuneam mai sus, cum ambele echipe au folosit sistemul 4-2-3-1, Bayern a avut un plus prin faptul că are două extreme de valori apropiate, pe când la Real Ronaldo este mult peste Di Maria şi, deci, fundaşii bavarezi au ştiut pe cine să oprească, pe când madrileni au avut de apărat în aceeaşi măsură ambele benzi.

Arsenal-Wigan 1-2

2012-04-17T00:02:00.000+03:00

Etapa a 24-a din Premier League a adus un duel foarte dezechilibrat, cel puţin la prima vedere, între Arsenal şi Wigan Athletic. Arsene Wenger a mizat pe acelaşi sistem, 4-2-3-1, cu Szczesny - Sagna, Vermaelen, Djourou, Santos - Song, Arteta - Rosicky, Benayoun, Walcott - Van Persie. Roberto Martinez i-a trimis pe Al Habsi - Alcaraz, Caldwell, Figueroa - Boyce, McCarthy, McArthur, Beausejour - Moses, Di Santo, Gomez, într-o formulă 3-4-3, pe faza defensivă 5-4-1, cu Di Santo vârf de lance.

Desfăşurarea meciului

Partida a început nebun, cu accidentarea lui Arteta, fapt pentru care Arsenal a jucat fără un om până când spaniolului i s-au dat îngrijiri medicale, iar în acest interval Wigan a marcat, incredibil, de două ori, în urma unor greşeli copilăreşti ale defensivei tunare, prin Di Santo (8') şi Gomez (9'). Apoi a intrat Ramsey în locul lui Arteta, care nu a mai putut să continue, iar gazdele încercau să reintre în meci, printr-un pressing foarte avansat, dar periculos pentru faza defensivă. Wigan a preferat să stea în apărare şi le-a lăsat mijlocul adversarilor, fapt ce a îngreunat cursa de revenire a londonezilor. Benayoun a fost primul cu ratarea, la o lovitură de cap, dar doar datorită unei intervenţii de manual a lui Al Habsi (16'), apoi Vermaelen a fost mai precis şi a marcat, tot în urma unei lovituri de cap (21'). Următoarea ratare a fost cea a lui Djourou, care a şutat din drop, dar mingea a lovit doar stâlpul de susţinere al plasei (24'), iar Arsenal părea că va egala până la pauză. Rosicky însă nu a fost de acord şi a reluat defectuos în urma unei pase a lui van Persie (27'). După această jumătate de oră fulminantă, meciul s-a răcit şi nu au mai fost faze interesante, iar Arsenal trebuia să vină cu ceva care să surprindă dacă dorea ceva de la acest meci, pentru că organizarea tactică a echipei lui Martinez părea fără mari fisuri.

Partea a doua a început din nou incredibil, cu van Persie care nu a fost pe fază şi a ratat cu poarta goală, dar asta nu i-a demoralizat pe elevii lui Arsene Wenger, care au presat încontinuu, dar nu au reuşit nici măcar să pună în pericol poarta adversă, astfel că managerul tunar a recurs la o schimbare, Gervinho în locul lui Benayoun (61'), pentru a imprima mai multă viteză echipei sale. Nici aşa tunarii nu au reuşit ceva notabil, astfel că Oxlade Chamberlain l-a înlocuit pe Djourou (75'), schimbare cu caracter clar ofensiv, sistemul lui Arsenal schimbându-se în 3-1-5-1. DAR Wigan nu a mai jucat nimic, a făcut mai mult decât antifotbal, s-a apărat cu toţi oamenii şi a reuşit victoria care pare să o ţină în Premier League, în ciuda faptului că prestează cel mai urât fotbal din fotbalul englez.

Aşadar, Arsenal pierde un meci pe care şi l-a făcut singură greu, dar să remarcăm spiritul trupei lui Arsene, care nu s-a lăsat până în final. Totuşi, împotriva unei echipe care depăşeşte autobaza lui Cârţu câteodată chiar nu ai ce-i face, iar în seara aceasta fotbalul a pierdut, câştigător fiind jocul meschin al trupei lui Roberto Martinez!

Arsenal-Manchester City 1-0

2012-04-08T20:04:00.000+03:00

Derby-ul etapei a 32-a din Premier League le-a adus faţă în faţă pe Arsenal şi Manchester City. Tunarii veneau după o serie bună stricată în meciul precedent de QPR, atunci când echipa lui Mark Hughes i-a învins cu 2-1. Cetăţenii erau şi ei în scădere de formă, dar care ţine deja de câteva partide, şi doar o victorie i-ar fi ţinut încă în lupta pentru titlu. Titularii celor două adversare au fost Szczesny - Sagna, Koscielny, Vermaelen, Gibbs - Arteta, Song - Walcott, Rosicky, Benayoun - van Persie şi Hart - Zabaleta, Kompany, Lescott, Clichy - Toure Yaya, Barry - Milner, Aguero, Nasri - Balotelli, ambii manageri folosind un sistem 4-2-3-1.

Arteta a găsit execuţia necesară pentru ca echipa lui să ia cele trei puncte.

Desfăşurarea meciului

Meciul a început în forţă, iar Yaya Toure a primit cartonaş galben la prima intrare mai dură a meciului, cel faultat fiind Rosicky (2'). Arsenal a avut posesia şi a pasat în jumătatea adversă, deschizând jocul pe benzi, mai ales spre Sagna, care s-a găsit deseori în poziţie de centrare. Partida a continuat în aceeaşi parametri, iar ritmul alert a fost dublat de intrările decise din partea jucătorilor ambelor formaţii. Minutul 16 a adus o ocazie rarisimă pentru Arsenal atunci când van Persie a reluat cu capul spre poartă, în urma unui corner, iar mingea părea că intră în plasă, dar Vermaelen a scos-o, incredibil şi extrem de ghinionist, belgianul aflându-se inoportun pe traiectoria balonului. Seara lipsită de noroc a continuat pentru Yaya Toure, care s-a accidentat, iar Mancini a fost nevoit să-l înlocuiască cu Pizzaro, dar tot răul spre bine pentru City, care, prin această mutare, a nivelat raportul de forţe şi a început să pună stăpânire pe mijlocul terenului. Dominarea nu a durat nici în rândul trupei lui Mancini, iar mingea a început să să plimbe de la o echipă la cealaltă, jocul fiind înţesat de contraatacuri. Între timp, Balotelli a fost cel de-al doilea jucător avertizat, în urma unei intrări dure la Sagna (38'), iar prima repriză se îndrepta spre un rezultat alb. Acest lucru s-a datorat specialmente lipsei de claritate a celor desemnaţi cu ultima pasă, ceea ce i-a făcut pe atacanţi să nu aibă mingi utile în faţa porţii.

Partea secundă a continuat cu prestaţiile prudente din partea ambelor echipe şi era aproape imposibil ca o echipă să se desprindă pe tabelă dacă nu ar fi intervenit schimbări de ordin tactic. Oaspeţii au primit un al treilea cartonaş galben, în urma unui atac întârziat al lui Milner la Rosicky, ca imediat după Andre Santos să-l înlocuiască pe Gibbs (57'). Brazilianul s-a evidenţiat rapid, dar negativ, când a avut o mică altercaţie cu Balotelli, de pe urma căreia a primit cartonaşul galben. Aşadar, lipsa de eficienţă în atac se transforma, încet, în frustrare pentru ambele trupe, iar numersoanele avertismente din startul mitanului al doilea dovedesc acest lucru. Totuşi, niciuna dintre formaţii nu s-a dat bătută, iar van Persie a lovit bara (62'), la a doua mare ocazie pentru el în acest meci. În continuare Arsenal a presat şi a părut capabilă să marcheze, dar a fost urmărită de neşansă. Minutul 76 a a dus trei mari ratări la aceeaşi fază, atunci când, pe rând, Walcott şi Benayoun au lovit bara, iar Vermaelen a lufat din trei metri. Imediat ambii manageri au mutat, Mancini defensiv, Kolarov şi Tevez în locurile lui Nasri şi Aguero, iar Wenger post pe post, Ramsey şi Oxlade Chamberlain în locurile lui Benayoun şi Walcott. Când totul părea să ducă la un egal fără goluri, Arteta a venit cu un gol fabulos, în urma unei folha seca care l-a lăsat fără replică pe Hart (87'). A fost genul de execuţie care poate face diferenţa într-un meci extrem de tacticizat cu o miză atât de mare. Finalul a aparţinut oaspeţilor, care au încercat să egaleze, dar Balotelli a făcut misiunea echipei sale imposibilă, atunci când a primit al doilea galben, la o intrare excesiv de zeloasă (90') la Sagna.

Meciul s-a terminat cu victoria la limită a lui Arsenal, 1-0, prin care îşi recapată locul al treilea în clasament şi arată că merită să fie pe această poziţie. Dominarea teritorială pe care a avut-o pe parcursul majorităţii partidei a fost răsplătită echipeo londoneze, chiar dacă a suferit până la final pentru a-şi adjudeca cele trei puncte.

Everton-Arsenal 0-1

2012-03-22T00:02:00.000+02:00

Etapa a 29-a din Premier League a adus un duel între două dintre cele mai interesate echipe engleze din ultimii ani, respectiv Everton şi Arsenal. David Moyes a folosit un 4-2-3-1, cu Howard - Hibbert, Heitinga, Distin, Baines - Pienaar, Fellaini, Osman, Drenthe, Cahill - Jelavic. Arsene Wenger a mizat doar pe o extremă de viteză, cealaltă fiind un jucător mai lent, dar mai tehnic şi în revenire de formă. Titularii au fost Szczesny - Sagna, Vermaelen, Koscielny, Gibbs - Walcott, Arteta, Song, Ramsey, Rosicky - van Persie, într-o aşezare 4-3-3.

Arteta s-a întors cu noroc pentru Arsenal pe stadionul pe care a jucat ani la rând.

Desfăşurarea meciului

Arsenal a început în atac, cu un joc de posesie în jumătatea adversă, şi a avut două mari ocazii să treacă în avantaj prematur, prin ambele prin Ramsey (5' şi 7'). Acestea anunţau golul ce avea să vină, în urma unui corner, marcator fiind Vermaelen, după o lovitură superbă de cap (8'). Asediul, pentru că îl putem numi astfel, a continuat la poarta lui Howard, dar acesta l-a blocat in extremis pe van Persie (10'), iar tunarii păreau că nu vor să mai aibă un meci cu emoţii şi încercau să închidă partida încă din prima parte. Totuşi, Everton a intrat, uşor, în meci şi putea marca prin Jelavic, dar lovitura de cap a acestuia a trecut puţin pe lângă bara porţii apărate de Szczesny (14'). Meciul avea ritm şi ocazii, ambele formaţii fiind predispuse în general la un joc deschis, plăcut ochiului, chiar dacă nu întodeauna eficient. Următoarea fază de menţionat a fost anularea eronată a reuşitei lui Drenthe, care, în urma unor pase în succesiune, a primit mingea singur în careu şi l-a executat pe Szczesny, polonezul fiind salvat de greşeala tuşierului (30'). Elevii lui Wenger păreau că nu vor marca încă o dată, în ciuda startului fulminant, astfel că emoţiile nu aveau să dispară în rândul suporterilor londonezi. Până la finalul reprizei, niciuna dintre formații nu a mai marcat, Arsenal făcând un joc de așteptare și păstrând mingea mult la jumătatea terenului.

Mitanul secund a început cu Everton în ofensivă, care a presat și a venit ca un tăvălug peste apărarea tunară, cu toate liniile în atac. Băieții lui Arsene au rezistat şi au contracarat entuziasmul elevilor lui David Moyes prin pase succesive menite să temporizeze partida. Jelavic a scăpat pe contraatac, dar Vermaelen a avut o intervenţie de manual, ca la faza imediat următoare van Persie să lovească doar bara, aflat în careu, într-o poziţie ideală (57'). Se reîncepea, aşadar, jocul pe contre, cu o tranziţie rapidă a balonului de la o poartă la cealaltă. Arsenal a trăit în continuare periculos, cu acest joc la offside, foarte greu de realizat, mai ales când ai în faţă jucători de talent şi viteză, precum Cahill, Pienaar sau Drenthe, şi trebuia să schimbe ceva pentru a reuşi să-şi adjudece toate cele trei puncte. A continuat însă doar să se apere, din când în când mai având câte o zvâcnire ofensivă, nefiind în stare să ţină de minge, dar, cu toate acestea, Wenger nu s-a grăbit să mute tactic. În cele din urmă, ultimul sfert de oră a adus schimbări, de ambele părţi, Anichebe şi Gueye, doi atacanţi, în locurile lui Drenthe şi Osman, mijlocaşi, respectiv Gervinho - Walcott, mutare post pe post, menită să revitalizeze atacul sau, mai bine zis, contraatacul tunar.

Până la final nu s-a mai înscris, iar Arsenal arată că ştie să conserve un rezultat şi să câştige chiar şi atunci când joacă mai puţin bine. Acest meci a aparţinut fundaşilor, care n-au greşit, ba mai mult au reuşit să marcheze, prin Vermaelen, de departe cel mai bun stopper din lotul tunarilor. Cu această victorie, trupa din nordul Londrei trece pe locul trei, depăşind marea rivală, Tottenham, care s-a încurcat cu Stoke City, reuşind să scoată in extremis un egal, în ultimul minut, marcator şi salvator fiind van der Vaart.

Ceea ce părea imposibil este acum realitate, adică Arsenal pe podiumul campionatului englez, iar Arsene Wenger demonstrează că a făcut bine că nu s-a abătut de la maniera de joc gândită la începutul sezonului. Eşecurile din toamnă şi iarnă au fost datorate de numeroasele accidentări şi de lipsa de încredere a tuturor cu privire la posibilităţile lui Arsenal, coroborate cu dese ghinioane şi decizii controversate luate împotriva tunarilor, cum ar fi eliminarea lui Djourou în meciul cu Fulham, când scorul era 1-0, ca să dau doar un exemplu.

Pariul zilei, etapa a 21-a din Liga 1.

2012-03-16T09:15:00.002+02:00

1. Concordia Chiajna – Rapid, vineri ora 19:30

Prologul etapei a 21-a se desfăşoară la Chiajna, acolo unde echipa gazdă întâlneşte trupa lui Răzvan Lucescu. Giuleştenii sunt fără Pancu, accidentat, însa îl au pe Ioniţă, care pare să-şi fi regăsit forma. Atât teoretic, cât şi practic Rapidul este favorită și pare greu de crezut că va scăpa victoria.

Pronostic: Rapid câştigă, cota 1.60

2. CS Mioveni – FCM Târgu Mureş, vineri ora 20:30

Meci important pentru evitarea retrogradării este cel de la Mioveni, unde gazdele, ultimii clasaţi, întâlnesc o altă echipă cu mare nevoie de puncte, FCM Târgu Mureş. Oaspeţii, cel puţin la o scurtă analiză comparativă a loturilor celor două contestatare, pleacă ca favoriţi, dar orice este posibil.

Pronostic: Târgu Mureş sau egal, cota 1.34

3. Voinţa Sibiu – Gaz Metan, sâmbătă ora 15:00

Vecine de clasament şi scăpate oarecum de grijile matineului, Gaz Metan şi Voinţa dau piept la Sibiu într-un meci fără o favorită clară, valoarea şi experienţa mai mari ale medieşenilor fiind nivelate de faptul că joacă în deplasare, la o echipă arţăgoasă şi muncitoare.

Pronostic: Gaz Metan sau egal, cota 1.38

4. CFR Cluj – Pandurii Târgu Jiu, sâmbătă ora 17:00

După egalul de la Mediaş, elevii lui Jorge Costa nu mai au voie să facă paşi greşiţi, dar Pandurii este o echipă tare, în ciuda absenţelor lui Roberto Dumitru, accidentat, şi Voiculeţ, suspendat.

Pronostic: CFR câştigă, cota 1.55

5. Petrolul – U Cluj , sambata 19:00

Cu un antrenor proaspăr demisionat căruia i-a luat locul Claudiu Niculescu, Universitatea se deplasează la Ploiesti cu un suflu nou şi cu un obiectiv clar, victoria. Ploieştenii, însă, formează o echipă imprevizibilă, care oscielază partidele bune cu cele dezastroase, şi au nevoie disperată de puncte pentru a putea ieşi din zona nisipurilor mişcătoare.

Pronostic: U Cluj sau egal, cota 1.32

6. Dinamo Bucureşti – Sportul, sâmbătă ora 21:30

Dinamo va primi vizita Sporului, echipa lui Isăilă pornind ca din tun cu două victorii care au urcat-o mai sus de locurile retrogradabile. Cu toate acestea, câinii nu ar trebui să aibă probleme în acest meci dat fiind lotul extrem de bun şi experimentat pe care îl au, dar trebuie să fie foarte atenţi şă să nu lase garda în niciun moment al partidei, altfel pot avea surprize.

Pronostic: Dinamo câştigă, cota 1.30

7. FC Braşov – Oţelul Galaţi, duminică ora 18:00

Două echipe cu antrenori tineri şi vulcanici, Şumudică şi Dorinel, şi cu jucători de valoarea pentru Liga 1 sunt ingredinetele unui duel frumos, pe care Braşovul are prima şansă să-l câştige, având avantajul terenului propriu şi acestui nou venit Ilijoski, un decar foarte bun şi exrem de prolific, după câte ne-a arătat în primele două etape ale anului.
Pronostic: Braşov sau egal, cota 1.35

8. Steaua – Astra, duminică ora 20:30

Steaua revine în Ghencea după 10 luni şi într-un moment bun al echipei care a luat 6 puncte din două deplasări dificile. Această formă bună, coroborată cu valoarea individuală și forța de grup care începe să se concretizeze, le pot da gazdelor acel plus pentru a se impune contra unei echipe cu super jucători, printre care se numără Spadacio, Lung Jr. sau Găman.

Pronostic: Steaua câștigă, cota 1.50

9. Ceahlăul – Vaslui, luni 20:30

Epilogul etapei aduce față în față două echipe moldave cu doi conducători mediatizați poate excesiv, Porumboiu și Pinalti. Duelul din teren va fi unul interesant, gazdele fiind o echipă fără individualități, dar care a știut să își câștige punctele, pe când Vasluiul deținând o suită incredibilă, la arhicunoscuții Sânmărtean, Adailton și Wesley alâturându-se şi acest tânăr şi extrem de talentat Stanciu.

Pronostic : Vaslui sau egal , cota 1.25

Vaslui câştigă, cota 2.00

Pariul zilei, etapa a 20-a din Liga 1.

2012-03-09T17:46:00.002+02:00

1. FC Vaslui – Concordia Chiajna, vineri ora 19.00

Prologul etapei are loc la Vaslui, între echipa gazdă şi Concordia, o echipă renăscută de Laurenţiu Reghecampf, care vine cu un moral excelent, după ce etapa trecută a învins campioana Oţelul cu 1-0. Totuşi, începutul bun de retur nu o face nicidecum favorită, moldovenii având de partea lor experienţa şi valoarea individuală a jucătorilor.

Pronostic: Vaslui câştigă, cota 1.40

2. Gaz Metan – CFR Cluj, vineri ora 21:30

Clujenii se deplaseaza la Mediaş, unde vor întâlni o echipă care trece printr-o perioada dificilă, dar aflată la loc sigur, fără grija unei eventuale retrogradări. Toţi aceşti factori, coroboraţi cu valoarea feroviarilor, fac din CFR favorită la câştigarea meciului.

Ponostic: CFR câştigă, cota 2.00

3. Oţelul Galaţi – Ceahlăul, sâmbătă ora 19:00

După înfrângerea de la Chiajna, campioana are nevoie disperată de puncte, iar Ceahlăul nu este o echipă care să pună probleme granzilor, mai ales că joacă în deplasare, astfel că trupa lui Dorinel Munteanu are argumente să ia cele trei puncte.

Pronostic: Oţelul cîştigă, cota 1.75

4. Pandurii – Dinamo, sâmbătă ora 20:30

Un meci care va fi aprig disputat, în trecut Pandurii fiind la un pas de o retrogradare din cauza unei datorii către Dinamo, între două echipe frumoase, cu apetit ofensiv şi foarte orgolioase, mai câbd sunt adversare directe. Liderul nu are voie să facă paşi greşiţi dacă doreşte să rămână cu şanse în lupta pentru titlu, pe când gazdele sunt o formaţie oscilantă, dar bună contra trupelor de valoare ale campionatului.

Pronostic: Dinamo sau egal, cota 1.31

5. Sportul – Fc Brasov, duminică ora 15:00

După victoria surprinzătoare de la Piatra Neamţ, Sportul întâlneşte pe teren propriu echipa antrenată de Şumudică, o formaţie cu jucători mult mai valoroşi şi experimentaţi, iar singurul argument al lui Isăilă este , probabil, omogenitatea mai mare a lotului. Prin urmare, va fi foarte greu pentru gazde să repete evoluţia scorului din etapa trecută, dar gaşca nebună poate fi în stare de orice.

Pronostic: Braşov sau egal, cota 1.42

6. FCM Târgu Mureş – Voinţa Sibiu, duminică ora 17:00

Echipa lui Lăcătuş întâlneşte pe Voinţa, sibienii reuşind o mică surpriză etapa trecută, învingând-o pe Astra Ploieşti cu 1-0. În schimb, mureşenii au pierdut, poate nemeritat, la Cluj, dar au arătat că sunt capabili să aibă un joc de calitate şi au etalat o serie de jucători valoroşi, bine puşi în teren de fostul antrenorul stelist.

Pronostic: Târgu Mureş sau egal, cota 1.23

7. Rapid – Petrolul, duminică ora 21:30

După egalul cu Universitatea Cluj, trupa lui Răzvan Lucescu nu pare să se mai împiedice odată, cu atât mai mult cu cât joacă acasă împotriva Petrolului. Ploieştenii, în schimb, nu au avut prestaţii bune în deplasare, mai ales contra favoritelor la primele locuri, astfel că Rapidul e favorită certă şi, aproape sigur, îşi va respecta blazonul.

Pronostic: Rapid câştigă, cota 1.40

8. Universitatea Cluj – Steaua, luni ora 19:00

Poate pentru prima oară în istorie Steaua nu este favorită la Cluj, nici măcar pe hârtie, cotele pentru câştigarea meciului fiind egale, 2.60. Gazdele au poate cel mai bun joc de posesie dintre echipele din Liga 1 şi au reuşit deseori să îşi domine adversarul, chiar dacă acesta s-a numit Oţelul, Vaslui sau Rapid. De cealaltă parte, Steaua a suferit la Mioveni, unde a castigat greu cu 1-0, şi arată că în momentul de faţă nu este o echipă înghegată, în ciuda unui lot foarte bun. Aşadar, luând în considerare toţi aceşti factori, şepcile roşii au o bună oportunitate să câştige acest meci, dar se poate termina şi cu un rezultat de egalitate.

Pronostic: U Cluj sau egal, cota 1.42

Arsenal-Milan 3-0

2012-03-06T23:39:00.001+02:00

Returul optimilor Cupei Campionilor le-a mai adus odată faţă în faţă pe Arsenal şi Milan, două echipe cu filosofii total diferite, englezii preferând un joc deseori prea deschis, cu oscilaţii de la meci la meci, pe când italienii optând spre şi reuşind prestaţii constante, pragmatice, câteodată lipsite de fantezie, dar din care să scoată maximum. Urma, deci, o partidă pe care tunarii sperau să o reţină ca pe o mare revenire, de povestit nepoţilor, chiar dacă elevii lui Arsene Wenger ştiau că misiunea lor era aproape imposibilă. Milan, de cealaltă parte, venea să se califice, vrând să nu repete povestea din 2004, nefericită pentru rossoneri, de la Deportivo la Coruna, unde au fost întorşi după ce în tur câştigaseră de o manieră categorică.

Echipele de start nu au dus lipsă de titulari, primii 11 fiind Szczesny - Sagna, Gibbs, Koscielny, Vermaelen - Song, Rosicky - Walcott, Gervinho, Oxlade-Chamberlain, Van Persie, într-un 4-2-4 extrem de ofensiv, respectiv Abbiati - Abate, Mexes, Silva, Mesbah - Emanuelson, Van Bommel, Nocerino - Robinho, El Shaarawy, Ibrahimovic, într-un pliabil 4-3-3, care se putea schimba în 4-3-1-2, după cerinţele tactice.

Băieţii lui Wenger au început debordant, dar au terminat în genunchi.

Desfăşurarea meciului

Arsenal a început entuziasmant, cu un joc care s-a vrut cât mai direct pe poartă, iar Milan s-a rezumat la a se apăra şi a replica pe contraatac, prin viteza lui Robinho şi El Shaarawy, alături de experienţa şi temporizarea lui Ibrahimovic. Minutul 8 a adus şi primul gol, în urma unui corner executat de Chamberlain şi o schemă lucrată clar la antrenamente care l-a lăsat liber în careu pe Koscielny, francezul deschizând scorul cu o lovitură precisă de cap. Două minute mai târziu van Persie a şutat periculos din unghi, iar gluma se îngroşa pentru Milan, dar un posibil gol primit de fragila defensivă tunară ar fi pus capăt speranţelor gazdelor. Rossoneri s-au trezit şi au început să facă ce ştiu mai bine, adică să temporizeze jocul şi să încerce să-şi scoată adversarul din ritm. Totuşi, londonezii au continuat să creadă în şansa lor şi au trecut pe lângă gol prin van Persie, şut care anunţa reuşita lui Rosicky (26'), cu o execuţie plasată la colţul scurt din careu. A urmat o nouă perioadă calmă, liniştea dinaintea furtunii putem spune, pentru că Chamberlain a scos un penalty pe care van Persie l-a transformat cu uşurinţă (42'), iar Arsenal începea să spere cu adevărat, pe când italienii erau în corzi, El Shaarawy ratând incredibil la ultima fază a reprizei.

Partea a doua a început mult mai aşezat, Allegri ştiind ce să le ceară elevilor lui, care au părut mult mai periculoşi şi au urcat mai mulţi în atac, pentru a le da momente de respiro lui Thiago Silva şi colegii lui din apărare. Astfel s-a jucat mai mult pe contre, Arsenal temându-se să nu ia gol, astfel că nu a mai atacat în valuri precum a făcut-o în prima parte. Gervinho a scăpat în atac, a şutat, mingea a ajuns la van Persie, care a încercat o finalizare fantezistă, salvată in extremis de Abiatti (58'). Apoi Szczesny a greşit, dar Ibrahimovic a fost lipsit de şansă, iar primele hibe din apărarea tunară apăreau (61'). Allegri a mutat defensiv, pentru a menţine scorul, Aquilani în locul lui El Shaarawy, egipteanul făcând un meci ciudat, cu două mari ratări, dar în care şi-a ajutat echipa. Când mai era un sfert de oră a mutat şi Arsene Wenger, Chamakh în locul lui Chamberlain, marocanul fiind un atacant masiv bun la jocul de cap şi util pentru eventualele centrări din final. Imediat a urmat imensa ocazie a lui Nocerino, care a ratat incredibil, cu poarta aproape goală, urmată de schimbarea lui Walcott, uşor accidentat, cu Park, ultimul cartuş ofensiv pentru Arsenal, care termina meciul necaracteristic, cu 3 atacanţi de careu, dar fără vreun pasator, un playmaker care să distribuie atât de căutata pasă de gol.

În ciuda startului furibund, meciul s-a terminat 3-0 pentru Arsenal, insuficient pentru a se califica în sferturi. Oboseala fizică şi psihică acumulată în prima oră de joc a fost prea mult pentru van Persie şi colegii lui, coroborate cu jocul italienesc prestat de AC Milan în partea a doua, atunci când a ştiut să urce, să ţină de minge şi să nu se mai lase surprinsă.

Rapid-Universitatea Cluj 1-1

2012-03-03T20:02:00.000+02:00

Etapa a 19-a din Liga 1 a adus faţă în faţă pe Rapid şi Universitatea Cluj, o partidă extrem de interesantă prin prisma locurilor şi pretenţiilor celor două echipe. Răzvan Lucescu a rămas la sistemul din tur, respectiv 4-3-3, titularii fiind D. Coman - Creţu, M. Antonio, Glauber, Bozovici - Teixeira, Alexa, N. Grigore - M. Roman, Pancu, Surdu. Ionuţ Badea, în schimb, a schimbat tactica echipei sale într-un modul 4-3-1-2, fără mijlocaşi laterali, cu Bornescu - S. Achim, Abrudan, Szukala, D. Popa - Păcurar, Hoban, M. Cristescu, L. Marinescu - Ad. Cristea, Cl. Niculescu.

Desfăşurarea meciului

După cum vedem, dacă la Rapid s-a păstrat tactica şi, în mare, garnitura folosită în tur, la Universitatea Cluj au survenit destule schimbări, atât din punct de vedere tactic, cât şi al jucătorilor din lot. Bornescu, Popa, Hoban şi Cristescu sunt patru jucători noi veniţi în pauza de iarnă, iar odată cu aceştia, Ionuţ Badea a regândit jocul echipei sale.

Partida a început furibund, întâi clujenii au atacat, apoi la faza imediat următoare giuleştenii au replicat. De la început se anunţa o partidă pe muchie de cuţit, plină de contraatacuri de ambele părţi. A urmat şutul periculos al lui Surdu, iar replica a venit imediat, Adrian Cristea având două ocazii de a marca, la prima reluând din voleu peste poartă, iar la a doua pierzând un tempo din poziţie de singur cu portarul, în final Creţu blocându-l. În continuare meciul s-a stins, iar cele două formaţii au aşteptat mai degrabă greşeala adversarului. Pancu s-a accidentat destul de serios şi a fost schimbat de Ioniţă, proaspăt revenit de la FC Koln (30'), iar acesta s-a remarcat negativ rapid, luând un galben pentru un fault dur la Szukala. Pâna la finalul reprizei nu au mai fost ocazii de gol, ci doar multe întreruperi şi un joc static, la mijlocul terenului. Rapid nu a arătat ca o echipă gazdă, ci a jucat la contraatac, foarte dur şi, dacă-mi permiteţi, cu nesimţire, protestând la toate fazele, pe când Universitatea a încercat să elaboreze, dar lipsa de precizie a făcut-o să nu domine defel meciul.

Repriza secundă trebuia să determine echipa mai bună pentru că prima nu a făcut acest lucru, iar această a doua parte a început la fel de slab şi inexact. Ambele formaţii au părut că nu găsesc drumul spre poartă şi doar din întâmplare au avut ocazii, puţine la număr şi nepericuloase. Ionuţ Badea a mutat, fiind conştient că echipa sa are nevoie de o schimbare, astfel că l-a scos pe Niculescu şi l-a introdus pe Tony Nwakaeme (60'), dar în continuare meciul era încâlcit şi doar o fază fixa ar fi putut destabiliza una dintre echipe, cu un plus pentru giuleşteni, care au şi reuşit să deschidă scorul, în urma unui corner, golul fiind marcat de Dan Alexa (68'). Imediat Răzvan Lucescu a mutat defensiv, Grigorie în locul lui Surdu, pentru a conserva rezulatul. Cojocnean şi Grozav au fost aruncaţi în luptă în locurile lui Achim şi Cristescu, iar Universitatea încerca să forţeze egalarea, care a venit, prin noul intrat Grozav, dar la o fază de contraatac (83'). Apoi Grigore i-a lăsat locul lui Herea, pentru că Rapid vroia victoria, după ce s-a retras prea repede, fiind sigură că poate ţine de acel avantaj minim, dar Tony a avut o ocazie, mingea lovită de acesta atingând bara.

Meciul s-a terminat 1-1, în urma unor prestaţii încâlcite ale celor două echipe, care nu meritau să câştige dar nici să piardă. Lipsa de exactitate a şuturilor şi paselor a făcut acesastă partidă nespectaculoasă.

Liverpool-Arsenal 1-2

2012-03-03T16:46:00.000+02:00

Derby-ul etapei a 27-a din Premier League s-a desfăşurat pe Anfield, între Liverpool şi Arsenal, duel extrem de important pentru locul patru, ultimul ce duce în Liga Campionilor. Kenny Daglish a început cu Reina - Kelly, Carragher, Skrtel, Enrique - Henderson, Adam, Spearing, Kuyt, Downing - Suarez, într-un sistem 4-3-3. Arsene Wenger a avut multe indisponibilităţi, astfel încât primul 11 trimis de managerul francez a fost Szczesny - Sagna, Koscielny, Vermaelen, Gibbs - Walcott, Rosicky, Arteta, Song, Benayoun - Van Persie, în acelaşi 4-2-3-1.

RvP a fost încă o dată omul meciului şi cel care a adus victoria echipei sale.

Desfăşurarea meciului

Începutul nu a aparţinut niciunei echipe, atât Liverpool cât şi Arsenal jucând cu mingi lungi şi, în special, diagonale pe extreme. Meciul s-a mai animat odată cu şansa lui Walcott, favorizată de o mică greşeală a lui Reina, şi de faza de atac avută de Suarez, care a fost contrat de Szczesny, portarul polonez fiind nevoit să iasă din careu pentru a respinge mingea urmărită de vârful uruguayan (11'). Au urmat o serie de greşeli mari ale jucătorilor defensivi ai echipei oaspete, dar Liverpool nu a ştiut şi nu a reuşit să profite de acestea, cormoranii încurcându-se unul pe celălalt în faţa porţii, dar, cu toate acestea, în minutul 18 Suarez a obţinut un penalty, la o intrare neglijentă a lui Szczesny. Kuyt şi-a asumat execuţia loviturii de pedeapsă şi făcut-o slab, şutul lui fiind parat în faţă, mingea i-a revenit totuşi, dar nici din a doua încercare nu a reuşit să introducă mingea în poartă, Szczesny recuperându-şi greşeala faultului şi respingând balonul în corner. În ciuda ratării gazdelor, Arsenal trebuia să schimbe ceva în joc pentru că Liverpool era clar echipa mai bună şi era doar o problemă de timp până când avea să marcheze, iar acest lucru s-a întâmplat în minutul 23, la autogolul lui Koscielny. Forcingul cormoranilor a continuat, iar Suarez a lovit bara în urma unei acţiuni colective de toată frumuseţea (26'). Arsenal a continuat să aibă probleme pe ambele faze, dar cu toate acestea a reuşit să egaleze prin van Persie, în urma unei centrări a lui Sagna, la o fază care nu anunţa absolut nimic (31'). Liverpool şi-a reluat atacurile, dar nu a găsit breşa în apărarea lui Arsenal, astfel că Suarez a luat o minge de unul singur, a driblat 3 fundaşi, a intrat în careu şi a şutat la colţul lung, dar nu a mai avut forţa necesară pentru o execuţie în forţă, iar Szczesny a scos cu o nouă intervenţie bună, importantă şi sigură (40'). Ultima fază a reprizei a însemnat încă o mare ocazie a lui Liverpool, Kuyt trmiţând mingea în bară, iar Arsenal a intrat la cabine cu un nesperat 1-1, dacă stăm să ne uităm la cum s-a desfăşurat această primă parte.

Mitanul secund a început cu accidentarea extrem de gravă a lui Arteta, care a fost scos inconştient de pe teren, în locul lui intrând Diaby, nu l-aţi uitat, nu? Francezul, revenit după o lungă pauză datorată unei accidentări, a intrat bine în meci, cu un şut periculos la poarta lui Reina (54'). Această a doua parte a meciului nu s-a ridicat la nivelul primei, ocaziile fiind puţine, iar greşelile la fel sau chiar mai multe. Odată cu apropierea fluierului final, Liverpool a forţat victoria, prin numeroasele centrări, majoritatea slabe, iar restul respinse. Minutul 70 indica 10-0 pentru cormorani la raportul cornerelor, dar lipsa unui executant de valoare a fost vizibilă. Arsenal a continuat cu contraatacurile, iar Walcott a trecut norocos pe lângă gol (71'), dar Reina s-a opus in extremis. Wenger a mai mutat odată, Gervinho în locul lui Benayoun (74'), pentru a avea mai multă viteză la fazele ofensive, şi şi-a consumat şi ultima schimbare (80'), trimiţându-l pe Oxlade Chamberlain în locul lui Diaby, care s-a accidentat încă o dată. Au urmat o perioadă calmă, fără ocazii sau acţiuni importante, iar apoi s-a intrat în prelungiri, opt minute, van Persie reuşind un gol fabulos. Song i-a trimis o minge lungă, iar căpitanul olandez a introdus mingea la colţul scurt cu latul, din voleu (94'), iar Arsenal trecea în avantaj fără să aibă o prestaţie prea bună.

Aşadar, meciul se termină 2-1 pentru Arsenal, care îşi adjudecă o victorie incredibilă, poate nu în totalitate meritată, dar de câte ori i s-a cuvenit victoria şi nu a obţinut-o? Liverpool iese din lupta pentru locul 4, cel care duce în preliminariile Cupei Campionilor, în ciuda unei prestaţii complete, dar lipsite de strălucire.

Pariul zilei, etapa a 19-a din Liga 1.

2012-03-01T17:34:00.000+02:00

După o pauză extrem de lungă, Liga 1 reîncepe cu o serie de dueluri interesante, mai toate echipele consolindâdu-şi un prim 11 mai puternic decât în tur şi, bineînţeles, mai sudat.

1. Brasov – Pandurii, vineri ora 18:00
Primul meci al returului se joacă sub Tâmpa, unde Braşovul întalneste revelaţia din tur, Pandurii. Duelul este cu atât mai interesant cu cât antrenori la cele două formaţii sunt Şumudică, respectiv Grigoraş, doi dintre cei mai buni şi surprinzători tehnicieni ai campionatului intern, aşadar ne va aşteapta o partidă electrizantă.

Pronostic: Braşov sau egal , cota 1,30

2. CFR Cluj – FCM Tg. Mureş, vineri ora 20:30
Feroviarii întâlnesc pe teren propriu pe cei din Târgu Mureş, conduşi de noul venit Marius Lăcătuş, care a avut la dispoziţie pauza de iarnă pentru a-şi implementa ideile de joc. Cu toate acestea însă, oaspeţii nu au deocamdată omogenitatea şi valoarea necesare pentru a pune probleme în Gruia.
Pronostic: Cfr castiga – cota 1,30

3. Rapid – U Cluj, sâmbătă ora 18:00
Cu siguranţă derby-ul etapei se joaca în Giuleşti, iar asta prin prisma locului, pretenţilor şi a loturilor celor două formaţii: Rapid se luptă pentru titlu, pe când clujenii speră la un loc care de Europa. Cel puţin pe hârtie, Rapid pare favorită, însă cei de la Universitatea Cluj rămân o nucă tare şi au ascendetul moral din tur, atunci când au învins trupa lui Răzvan Lucescu.

Pronostic: Total goluri 2+, cota 1,24

4. Dinamo – Gaz Metan, sâmbătă ora 20:15
Dinamo joacă primul meci ca şi gazdă pe Arena Naţională, iar acest lucru le va da un mare imbold pentru a câştiga, pe lângă faptul că s-au întărit şi că au calitatea necesară să treacă de trupa lui Cristi Pustai.
Pronostic: Dinamo câştigă, cota 1,45

5. Petrolul – FC Vaslui, duminică ora 19:30
Pe teren propriu, ploieştenii sunt gata pentru o prestaţie bună, iar fiind pe locul 13, are nevoie de punct sau puncte pentru a scăpa de grijile retrogradării, dar Vaslui pare o trupă prea valoroasă pentru a trece de aceasta, singurul aspect la care moldovenii stau mai prost fiind lipsa de experienţă în Liga 1 a noul antrenor.

Pronostic: Vaslui sau egal, cota 1,23

6. CS Mioveni – Steaua, duminică ora 21:30
Lanterna roşie, CS Mioveni, primeşte vizita Stelei, o echipă aflată oare la a câta reconstrucţie din ultimii ani? Un meci aparent simplu pentru oaspeţi, dar lipsa de constanţă din sânul echipei lui Ilie Stan poate fi un obstacol de netrecut şi poate singurul aspect care ar putea pune barieră victoriei steliste.

Pronostic: Steaua câştigă, cota 1,65

7. Concordia Chiajna – Oţelul Galaţi, luni ora 20:30
Chiajna, locul 17, are nevoie disperată de puncte pentru a mai avea şanse de salvare de la retrogradare, pe când gălăţenii au la rândul lor nevoie de puncte, pentru a se menţine cu şanse reale în lupta pentru un loc de cupe europene.

Pronostic: Oţelul sau egal, cota 1,20

10 lucruri după România-Uruguay.

2012-03-01T10:22:00.001+02:00

Un meci reuşit, a fost părerea imediată a multor oameni de fotbal, atât prin prisma rezultatului, cât şi a jocului prestat de elevii lui Victor Piţurcă. Tricolorii au scos un 1-1 împotriva mult mai bine clasatei şi mai valoroasei Uruguay, dar într-un amical pe care sudamericanii au venit să nu-l piardă, nu neapărat să-l câştige, fiind conştineţi că nu ar fi frumos să ne bată la noi acasă. Aşadar, după o primă repriză în care am fost dominaţi de o manieră categorică, campionii Copei Sudamericana au oprit din motoare şi ne-au lăsat să ne urcăm peste ei şi să marcăm, dar acest lucru nu s-ar fi întâmplat niciodată într-un meci cu miză. Naţionala noastră dă semne bune, de revenire, şi un discurs echilibrat poate scoate în evidenţă atât plusuri cât şi minusuri.

Aspecte pozitive

1. Torje, care în ciuda faptului că nu prinde echipa la Udinese, este în formă şi este capabil să ducă un meci întreg la un nivel extrem de ridicat, ca dovadă că a centrat decisiv la golul lui Bogdan Stancu şi că a mai avut câteva incursiuni bune pe flancul drept şi chiar şi în centru.

2. Revenirea în meci în urma unui gol primit extrem de rapid, ceea ce arată că tricolorii au dat dovadă de caracter, fiind capabili să rămână la planul de joc impus înainte de startul partidei.

3. Evoluţia extrem de sigură şi cerebrală a lui Chiriches, care începe să devină o certitudine, şi îmi permit să spun că a jucat mai bine decât Dorin Goian.

4. Atitudinea jucătorilor, care s-a schimbat mult în bine, ceea ce îi face să fie cu adevărat o echipă, fără să mai ia acţiuni pe cont propriu sau să nu facă faza defensivă, iar cel mai bun exemplu este postul şi rolul pe care l-a jucat Mutu, la unele faze fiind al treilea mijlocaş central, lucru ce a ajutat foarte mult defensiva.

5. Faptul că am păstrat un nivel ridicat de joc până la ultima fază, ceea ce nu se întâmpla întotdeauna în meciurile trecute, dar, trebuie spus, pe fondul unui joc al uruguayenilor care aşteptau finalul partidei, fiind mulţumiţi să nu piardă.

Aspecte negative

6. Deseori suntem prinşi descoperiţi în apărare, mai ales pe benzi, dar şi din cauza faptului că fundaşii laterali nu sunt titularii obişnuiţi.

7. Lipsa de precizie şi sânge rece în faţa porţii, ceea ce a dus la o sumedenie de ratări, în urma unor faze pe care, dacă le aveau uruguayenii, aceştia nu le ratau.

8. Obstinaţia selecţionerului de a nu-l chema pe Săpunaru în ciuda faptului că nu avem, momentan, un fundaş dreapta veritabil în lot.

9. Lipsa unui mijlocaş central care să facă bine atât faza defensivă cât şi cea ofensivă, de unde rezultă faptul că echipa naţională este ruptă la mijloc, iar sigura şansă de a ajunge periculos în faţa porţii sunt mingi lungi.

10. Lipsa de îndrăzneală a lui Victor Piţurcă de a implementa un sistem de joc cu doar un mijlocaş defensiv, iar al doilea să fie playmaker, gen Sânmărtean, Răduţ, Cătălin Munteanu, Adrian Cristea sau Herea.

Milan-Juventus 1-1

2012-02-25T23:57:00.000+02:00

Cel mai important meci al returului din Serie A s-a disputat în etapa a 25-a între Milan şi Juventus. Massimiliano Allegri a optat pentru obişnuita formulă 4-3-1-2, cu Abbiati - Antonini, Thiago Silva, Mexes, Abate - Nocerino, van Bommel, Emanuelson - Muntari - Pato, Robinho. Antonio Conte i-a trimis pe Buffon - Barzagli, Bonucci, Chiellini - Lichtstenier, Pirlo, Vidal, Marchisio, Estigarribia - Quagliarella, Borriello, într-un sistem 3-5-2, tot mai folosit de fosta mare glorie torineză.

Alessandro Matri aduce un egal nesperat şi, poate, nemeritat pentru Juventus.

Desfăşurarea meciului

Juventus a început o idee mai bine, dar s-a stins repede, pe fondul jocului extrem de sigur al lui Milan, care a urmat la cârma jocului, cu toate că nici trupa lui Allegri nu a avut vreo mare şansă. După cum s-a putut vedea, cele două trupe au pus accent pe faza defensivă şi au aşteptat greşeala adversă, care a venit din partea lui Bonucci. Fundaşul de naţională al Italiei a greşit impardonabil cu o pasă neglijentă, pe care a recuperat-o Robinho, brazilianul i-a pasat-o lui Nocerino care a şutat, iar acelaşi Bonucci a deviat mingea în poartă (14'). În continuare diavolul milanez a dominat tactic şi a stat în jumătatea adversă, cei doi atacanţi ai lui Juventus nefiind în stare să ţină de minge. Minutul 24 a adus o fază extrem de controversată, cu o greşeală strigătoare la cer a arbitrului, care n-a validat golul lui Muntari cu toate că mingea intrase cam un metru în poartă. Până la pauză, Robinho a mai avut câteva acţiuni şi a fost echipa mai bună, mai completă, mai agresivă, da, cu toate acestea nu s-a mai marcat, iar Antonio Conte trebuia să schimbe ceva dacă vroia să nu piardă.

Repriza secundă a început cu introducerea lui Pepe în locul lui Estigarribia, care nu a avut o prestaţie bună, de altfel toată echipa oaspete jucând slab. Mai mult, Antonio Conte a schimbat sistemul şi a revenit la un mult mai util şi mai bun 4-3-3. Cu toate acestea, Milan a avut o mare ratare, prin van Bommel, astfel că antrenorul lui Juventus a mai făcut o schimbare, anume Vucinic-Boriello (57'). Dar încă o dată bianconeri nu au contat în atac, iar Matri a fost aruncat în luotp în locul lui Quagliarella, care tocmai ratase incredibil, singur cu Abbiati (70'). Massimiliano Allegri a schimbat şi el, defensiv, cu Ambrosini în locul lui Emanuelson, pentru a închide definitiv jocul. Surprinzător sau nu, Juventus a început să-şi creeze ocazii, datorită poftei de joc a lui Matri, care a marcat, dar golul i-a fost anulat pentru offside (80'), însă nu a aşteptat mult pţnă să-şi treacă numele pe lista marcatorilor (84'), în urma unei centrări ale lui Simone Pepe. Finalul de meci a adus eliminarea lui Vidal, nemeritată, şi forcingul final al gazdelor, care n-au reuşit să-şi adjudece victoria, iar meciul s-a terminat 1-1.

După acel meci contra lui Napoli, în care Juventus a revenit incredibil, lui Antonio Conte îi mai trece odată glonţul pe la ureche, dar schimbările inspirate l-au scos încă o dată, noi intraţi, Pepe şi Matri, colaborând la faza golului egalizator, o reuşită care menţine pe Juventus cu şanse reale în lutpa pentru titlu. Milan scapă o victorie pe care s-ar putea să o regrete la finalul sezonului, nu doar pentru cele trei puncte pe care nu le-a putut lua, ci şi pentru ascendentul moral pe care nu îl obţine.

Twente-Steaua 1-0

2012-02-23T21:57:00.000+02:00

Returul şaisprezecimilor de finală a Europa League a adus duelul dintre Twente şi Steaua, după ce în tur batavii au reuşit o victorie în deplasare la limită, fără gol primit, un rezultat care le dă clar prima şansă. Steve McClaren a început cu aceeaşi echipă pe care a folosit-o săptămâna trecută, cu Mihailov - Cornelisse, Wisgerhof, Douglas, Rosales - Janssen, Brama, Fer - Chadli, De Jong, Ola John. Ilie Stan în schimb a făcut o serie de schimbări întrucât au revenit după suspendări sau accidentări jucători de bază, astfel că titularii au fost Tătăruşanu - Martinovici, Chiricheş, Geraldo, Latovlevici - Prepeliţă, Bourceanu, Brandan, Cr. Tănase - Tatu, Rusescu, într-un sistem 4-4-2.

Cam acesta a fost raportul de forţe, cel puţin din punct de vedere tactic.

Desfăşurarea meciului

Steaua a început iarăşi în atac, cu un pressing extrem de avansat, surprinzându-i pe olanezi, care nu se aşteptau să fie la ei acasă înghesuiţi în propria jumătate. Cu toate acestea, oaspeţii nu au avut vreo şansă importantă de gol, ci doar faze de atac. A urmat temporizarea jocului din partea lui Twente, iar mingea a trecut rapid de la o echipă la cealaltă, niciuna părând să fie capabilă să marcheze, poate doar printr-o greşeală a adversarului, care a venit. Din păcate, pentru stelişti, Tătăruşanu a bâlbâit o minge, care a ajuns la Chadli, iar marocanul a marcat cu poarta goală (27'). Apoi meciul s-a tensionat, jucători de la ambele echipe primind cartonaş galben, pentru faulturi dure, iar din punct de vedere al jocului şi a calităţii acestuia atât Steaua cât şi Twente au părut să încetinească motoarele. Olandezii au fost mulţumiţi de rezultat şi nu au mai forţat, pe când ai noştri s-au resemnat oarecum şi nu s-au mai putut ridica la nivelul prestaţiei din prima jumătate de oră.

Partea a doua a început cu intrarea lui Florin Costea în locul lui Prepeliţă care nu a avut o prestaţie foarte bună, ci mai degrabă ştearsă, fără mari greşeli, dar lipsită de realizări personale, faţă de meciul tur, în care a greşit decisiv la golul lui John. Încă din start Steaua a atacat, dar la fel de haotic şi fără orizont cum a făcut-o în prima parte. În acest fel de joc a intrat şi Twente care nu a mai riscat nimic şi a degajat toate mingile dincolo de mijlocul terenului pentru a nu se complica, ţinând atacanţii sus, în tentativa de a-i ţine pe fundaşii Stelei departe de poarta lui Mihailov. McClaren a mutat apoi, Bajrami în locul lui John, pentru un plus de experienţă, apoi Nikolic i-a luat locul lui Tatu, pentru eventualele centrări care nu prea au venit. Ilie Stan a riscat şi mai mult, nemaiavând nimic de pierdut, şi l-a introdus pe Mihai Costea în locul lui Brandan (75'), dar un pic prea târziu pentru a mai spera la calificare.

Meciul s-a terminat 1-0, acelaşi scor ca şi în tur, iar Twente se califică mai departe în urma unor prestaţii economicoase, dar de la care a ştiut ce vrea. Steaua pare lipsită de orizont, aleargă mult, dar fără rost, şi nu merita să se califice mai departe pentru că dorinţa trebuie dublată de valoare individuală şi, cel mai important, colectivă.

Sunderland-Arsenal 2-0

2012-02-18T21:10:00.000+02:00

Turul 5 al FA Cup a adus duelul dintre Sunderland şi Arsenal, două echipe aflate în momente diferite, cu gazdele care sunt în revenire de formă, după o primă jumătaon, şi oaspeţii care nu sunt într-o pasă tocmai bună. Martin O'Neill a jucat într-un sistem 4-4-2, cu Mignolet- Bardsley, O'Shea, Turner, Richardson- Larsson, Gardner, Cattermole, Colback- McClean, Sessegnon. Arsene Wenger a uzat de un 4-3-3, cu Fabianski- Sagna, Djourou, Vermaelen, Coquelin- Arteta, Song, Ramsey- Oxlade-Chamberlain, Gervinho, Van Persie.

Sessegnon a făcut un meci mare, spre deosebire de Sagna, care a jucat modest.

Desfăşurarea meciului

Partida a început alert, iar Arsenal îşi trecea în cont prima ratare după doar 6 minute, atunci când lovitura liberă executată de Arteta a trecut puţin pe lângă. A urmat accidentarea lui Coquelin, iar Arsene Wenger pare blestemat de accidentările dese ale fundaşilor, astfel că Squillaci a intrat în teren (10'). Sunderland a intrat în jco şi a presat, dar Fabianski a fost la post. Van Persie s-a remarcat cu o serie de acţiuni, dar căpitanul tunar nu a reuşit să deblocheze apărarea adversă şi nici colegii lui. Primul cartonaş galben a coincis şi cu primul gol, Djourou fiind penalizat pentru un fault la Gardner, Larsson executând lovitura, iar Richardson deviind-o în plasă (40'). Sunderland intra astfel cu avantaj la cabine, iar Arsenal era la 45 de minute de eliminarea din FA Cup.

Partea secundă a început cu aceeaşi lipsă de idei a tunarilor, care nu au reuşit să-şi creeze ocazii de gol datorită tacticii agresive gîndite de Martin O'Neill, care nu le-a lăsat timp şi spaţiu lui van Persie şi compania. Arsene Wenger a mutat ofensiv, nemaiavând nimic de pierdut, şi i-a trimis pe Walcott şi Rosicky în locurile lui Squillaci şi Ramsey, cel din urmă fiind uşor accidentat, pe cînd primul greşind la gol şi făcând încă un meci slab (53'). Noii intraţi nu şi-au pus amprenta pozitiv, ci au avut prestaţii modeste, iar Arsenal continua cu jocul de pase de la mijlocul terenului, dar nu s-a putut apropia de poarta lui Mingolet. Ba mai mult, Sunderland a fost periculoasă pe contraatac, iar în minutul 78 şi-a dublat avantajul, împotriva cursului jocului, în urma cursei lui Sessegnon, care s-a debarasat de Arteta, apoi i-a pasat lui Larsson, care a trims în bară, de acolo mingea l-a lovit pe Oxlade Chamberlain şi a intrat în poartă.

Seria rezultatelor proaste continuă pentru Arsenal, care şi-a pierdut de mult elementul surpriză pe care îl avea în trecut şi în câteva partide chiar şi în acest sezon. Echipa se bazează mult prea mult pe van Persie, iar când olandezul are o prestaţie mai slabă Arsenal pare incapabilă să marcheze, aspect coroborat cu o defensivă fragilă, atât din punct de vedere al accidentărilor, cât şi al valorii fundaşilor, toate acestea duc şi au dus la înfrângerile din ultimele meciuri.

Steaua-Twente 0-1

2012-02-17T00:04:00.000+02:00

Meciul de pe Arena Naţională dintre Steaua şi Twente, din şaisprezecimile Europa League, a adus încă o dezamăgire pentu iubitorii fotbalului autohton. Ilie Stan a început cu Tătăruşanu- Dănănae, Chiricheş, Geraldo, Brandan- Rusescu, Prepeliţă, Bicfalvi, Tănase- Nikolic, Tatu, după cum era mult vehiculat şi aşteptat. Steve McClaren a folosit sistemul 4-3-3, cu Mihaylov- Cornelisse, Wisgerhof, Rosales, Douglas- Brama, Fer, Janssen- Chadli, De Jong, Ola John.

Desfăşurarea meciului

Steaua a făcut pressing sus prin cei doi atacanţi care, pe rând, au urcat, iar Twente a fost nevoită să joace cu mingi lungi, ceea ce nu le-a convenit. În continuare, gazdele au presat, iar Rusescu a expediat un şut bun, intrat fiind în centru, cu piciorul stâng. Dănănae a fost primul avertizat, la un fault pe tibia lui De Jong (15'). Au urmat faze la ambele porţi, protagoniştii fiind Rusescu, Tatu, respectiv, Fer, Chadli. Apoi Tatu a căzut în careu, dar prea uşor, fază urmată de ocazia mare a lui Nikolic, care s-a aflat cu mingea în careu, dar a şutat defectuos pe lângă poartă. Până la pauză, cele două echipe au pasat mingea la mijlocul terenului şi nu au mai reuşit faze notabile, iar de remacat la stelişti este apetitul ofensiv cu care joacă, dar umbrit de defensiva fragilă, care la fiecare atac al adversarilor dă senzaţia că va claca.

Ilie Stan a înţeles că Dănănae nu mai poate duce încă o repriză, asta şi pentru că fusese deja avertizat, aşa că l-a schimbat cu Martinovic, iar mitanul secund începea. Minutul 52 a adus primul gol, la o gravă eroare a lui Prepeliţă, care a luftat, mingea a ajuns la Ola John, care l-a lobat frumos pe Tătăruşanu. În continuare bucureştenii nu au mai prestat acelaşi joc bun din prima parte, deziluzionaţi fiind de golul primit, astfel că Ilie Stan a mai recurs la o mutare, Florin Costea luându-i locul lui Prepeliţă (66'), iar peste 10 minute, care au fost parcă mai alerte, a intrat şi Mihai Costea în locul lui Nikolic, muntenegreanul fiind mână moartă tot meciul. Ultimul sfert de oră a fost dominat tactic de olandezi, care au lăsat mijlocul steliştilor şi s-au apărat pe două linii pentru a conserva acest avantaj minim, dar extrem de important, care aproape îi califică mai departe.

Dacă până recent Steaua nu era bună pe benzi, acum axul central a părut mai fragil, poate şi din cauza absenţelor de acolo, unde Prepeliţă şi Bicfalvi sunt variantele de rezervă ale lui Brandan şi Bourceanu. Meciul se termină 0-1, iar Steaua speră să facă un meci mai bun în retur, sperând că oameni importanţi vor reveni în primul 11. Nikolic nu mai trebuie să fie titular, iar Dănănae, chiar dacă nu este în cea mai bună formă tactică şi mai ales fizică ar trebui să fie în continuare titular, mai ales pentru că Steaua va trebui să joace combinativ pentru a marca.

Ajax Amsterdam-Manchester United 0-2

2012-02-16T22:01:00.000+02:00

Unul dintre cele mai interesante dueluri din această fază a Europa League a fost cel dintre Ajax Amsterdam şi Manchester United. Frank de Boer a jucat cu clasicul, pentru echiepe olandeze, 4-3-3, cu Vermeer- Anita, Alderweireld, Vertonghen, Koppers- De Jong, Aissati, Eriksen- Ozbiliz, Bulykin, Sulejmani. Sir Alex Ferguson a folosit mulţi dintre titulari, fiind conştient că va avea un meci dificil, şi a început cu De Gea- Jones, Ferdinand, Evans, Fabio- Nani, Carrick, Cleverley, Young- Rooney, Hernandez, într-un sistem 4-4-2.

Desfăşurarea meciului

Începutul a fost unul lent, niciuna dintre echipe nedând impresia că va forţa calificarea încă din tur, de altfel fiind extrem de greu pentru ambele, întrucât reprezintă două formaţii experimentate, cu pedigree european. United a avut din start un plus, cu o posesie şi o circulaţie mai bune ale balonului, dar Ajax a presat cu atacanţii şi s-a apărat organizat, câteodată şi pe două linii. Apoi lăncieriii au egalizat raportul de forţe, iar ocaziile au fost de ambele părţi. United a jucat mai mult direct spre poartă, pe când olandezii au încercat un joc de posesie, cu un progresie a balonului, dar nu au reuşit-o prea bine din cauză că au greşit destule pase. Minutul 32 a adus prima mare ocazie a meciului, în urma şutului decarului De Jong parat greu de De Gea. Au urmat câteva minute de pressing în careul englezilor, dar Ajax nu a concretizat momentul bun prin care a trecut. Ultima fază a reprizei a adus o fază extrem de controversată, la căderea lui Sulejmani în careu, atacat de Ferdinand, acţiune la care ar fi trebuit să acorde penalty, dar nu a făcut-o.

United a început în forţă partea a doua, cu un şut bun al lui Nani, dar parat de Vermeer. A continuat în aceeaşi manieră, cu multe centrări în careu, iar la o astfel de fază Ashley Young a preluat, a driblat şi a marcat (59'), ca apoi Scholes să-l înlocuiască pe Cleverley, acesta fiind mult mai experimentat şi putând să-şi ajute echipa să închidă jocul. Iar asta a şi făcut, United a ţinut de rezultat, Ajax nefiind capabilă să fie periculoasă. Spre final s-a făcut 2-0, la golul lui Hernandez (81'), oarecum împotriva cursului jocului, dar meritat, pentru că trupa lui Ferguson a jucat impecabil din punct de vedere tactic.

Manchester se impune de o manieră categorică într-un meci de uzură în care nu a strălucit, dar a ştiut să temporizeze jocul şi a forţat atunci când a trebuit. Ajax este o echipă prea tânără şi lipsită de experienţă ca să poată să pună probleme unei echipe de calibrul diavolilor, chiar dacă are individualităţi cum ar fi Eriksen care, domnule comentator de la Dolce Sport, nu este olandez, ci danez, sau Sulejmani.

Pariul zilei, 16 februarie.

2012-02-16T11:30:00.000+02:00

Seara EUROPA LEAGUE. este plină de dueluri între echipe extrem de valoroase, iar forma de moment va fi esenţială.

1. Victoria Plezn – Shalke 04
Nemţii sunt oarecum favoriţi în acest meci, chiar dacă joacă în deplasare, fiindcă au de partea lor experienţa şi valoarea individuală, dar nu trebuie neapărat să câştige, ci şi un egal le-ar fi favorabil în vederea manşei retur.

Pronostic: X2, cota 1,29

2. Trabzonspor – PSV
PSV conduce Eredivisie, pe când Trabzon se află în cea mai buna formă și chiar dacă partida are loc în infernul unui stadion turcesc, unde fanii sunt renumiți pentru atmosfera creată, PSV are o șansă bună să plece neînvinsa.
Pronostic: X2, cota 1,37

3. Ajax – Manchester United
Manchester se deplasează în Olanda pentru a da piept cu Ajax, o echipă super ofensivă, dar destul de neexperimentată. Meciul va fi unul spectaculos, cu probabilitatea mare ca ambele echipe să marcheze. Favorita la calificare este trupa lui Ferguson, însă în tur se poate întâmpla orice.

Pronostic: ambele echipe înscriu, cota 1,70

4. FC Porto – Manchester City
Unul dintre cele mai frumoase și așteptate meciuri din această fază a competiției se va disputa pe Stadio Dragao, între FC Porto și Manchester City. Partida aduce față în față două echipe cu super jucători, unul dintre dueluri fiind cel dintre Hulk și Aguero, iar meciul va fi cu siguranță unul pe masură.
Pronostic: Manchester City înscrie, cota 1,30

5. Stoke City – Valencia
Valencia este într-o formă bună și are experienta să treacă de Stoke, dar englezii au de partea lor forța de grup și avantajul unui campionat sensibil mai puternic decât Primera, dar totuși liliecii pleacă favoriți și au șanse să bune să-și impună stilul de joc împotriva echipei lui Tony Pulis.

Pronostic: X2, cota 1,40

6. Lazio – Atletico Madrid
Alt meci tare, altă echipa spaniola. Atletico Madrid joacă pe Stadio Olimpico, împotriva celor de la Lazio, iar coincidenţa face ca ambele echipe să se bazeze pe super atacanţi, deci ne aşteaptă un meci spectaculos, cu o probabilitate mare să se înscrie un număr considerabil de goluri.
Pronostic: ambele echipe înscriu, cota 1,50

7. Lokomotiv Moscova – Athletic Bilbao
Bascii de la Bilbao se deplasează în Rusia pentru întâlnirea cu Lokomotiv Moscova. Spaniolii vor avea probleme cu temperatura foarte scazută, de aceea, cel puţin pentru această partidă, Lokomotiv pare a avea din start un avantaj.
Pronostic: Lokomotiv înscrie, cota 1,25

8. Legia Varsovia – Sportig Lisbona
Sporting Lisabona, locul 4 din Portugalia, va juca returul acasă, astfel că are ca obiectiv clar să nu piardă în Polonia, însă Legia este o echipa a pus și pune în continuare probleme.
Pronostic: Sporting înscrie, cota 1.25

9. Udinese – PAOK

Duelul echipelor care au în lot români, Torje, respectiv Lazăr şi Boloni, Udinese şi PAOK pare un duel ciudat, în urma căruia se poate califica oricare dintre combatante. Udinese, în afară de avantajul terenului propriu, are de partea sa faptul că joacă într-un campionat mult mai bine cotat şi valoarea individuală mai mare a jucătorilor, Antonio Di Natale fiind principala gură de foc a peninsularilor.
Pronostic: Udinese castiga, cota 1.65

10. STEAUA BUCURESTI - F.C. TWENTE
Meciul zilei cel puţin pentru noi, românii, este Steaua - Twente. Roş-albaştrii vor juca cu 50.000 de suporteri în spate, pe Arena Naţională. Pe hârtie, echipa olandeză pleacă favorită, însa în teren s-ar putea ca altfel să stea lucrurile. Elevii lui Ilie Stan vor avea de partea lor tribunele şi acest lucru pare să-i motiveze foarte tare şi îndrăznesc să spun că sunt avantajaţi şi de pedigree-ul european, superior celor de la Twente.

Pronosticuri:

1. Steaua marchează, cota 1,35

2. Rezultat la pauză, 1x cota 1.29

3. Rezultat la final, 1x cota 1,52

4. Total goluri 2+, cota 1,22

5. Raul Rusescu înscrie, cota 2.30*

Parma-Juventus 0-0

2012-02-15T21:26:00.000+02:00

Restanţa etapei a 21-a din Serie A dintre Parma şi Juventus s-a jucat la mijlocul săptâmănii, în zi de Champions League. Relativ noul antrenor al gazdelor, Roberto Donadoni, a început cu o formulă 3-6-1, titularii fiind Pavarini- Zaccardo, Ferrario, Lucarelli- Biabiany, Morrone, Mariga, Valiani, Modesto, Giovinco- Floccari. Antonio Conte a folosit formula 3-5-2, tot mai des folosită, cu Buffon- Barzagli, Bonucci, Chiellini- Lichtsteiner, Vidal, Pirlo, Marchisio, Estigarribia- Vucinic, Matri.

Antonio Conte nu poate debloca apărările echipelor mici.

Desfăşurarea meciului

Juventus a fost echipa care a început mai bine, iar Chiellini a trimis mingea în bară în urma unei lovituri libere executate de Pirlo când nu trecuseră nici patru minute de la începerea meciului. Bianconeri îşi anunţau intenţiile clare de a câştiga partida, după ce în etapa precedentă pierduseră două puncte extrem de precţioase acasă împotriva Sienei. Nu a trecut mult timp şi Vucinic a scăpat singur pe contraatac, dar a pierdut un tempo şi a fost ajuns de fundaşii adverşi, ca apoi meciul să se răcească, mingea stând mai mult la mijlocul terenului. Aproximativ 10 minute nu s-a mai jucat, aşadar, nimic, dar apoi torinezii au reînceput să-şi creeze ocazii, printre care o lovitură liberă extrem de periculoasă a lui Pirlo şi un şut slab al lui Vucinic, dar dintr-o poziţie extrem de favorabilă. Spre finalul reprizei, cele două echipe nu au mai forţat, dar au avut câteva acţiuni ofensive, şi putem spune că a fost o primă parte cu oscilaţii în joc, nicio trupă neputându-şi menţine nivelul ridicat.

Mitanul secund a început fulminant, cu Giovinco care a avut o şansă bună, dar Buffon a scos în corner, iar apoi Parma a continuat câteva minute să preseze la poarta juventină. În continuare echipa lui Antonio Conte şi-a reluat dominarea şi jocul de posesie, dar a părut incapabilă să găsească desprinderea pe tabelă, lipsindu-i viteza în execuţii. Musacci a intrat în locul lui Valiani, iar Giaccherini în locul lui Estigarribia, două mutări post pe post menite să revigoreze cele două părţi, dar nu a fost aşa, meciul fiind în continuare unul tern, fără ruperi de ritm, astfel că atât Antonio Conte cât şi Roberto Donadoni au mai recurs la câte o modificare, Quagliarella în locul lui Matri, respectiv Jonathan în locul lui Biabiany (69'). După puţin timp Giovinco a căzut în careu şi a cerut un penalty, dar arbitrul nu l-a acordat, iar în continuare Juventus a presat şi a avut ocazii multe, dar nu foarte periculoase. Ultimele 10 minute au aparţinut aproape în totalitate oaspeţilor, care au ratat singur cu portarul prin Giaccherini (84'), apoi a intrat şi Caceres în locul lui Lichtsteiner, dar meciul s-a terminat la egalitate, 0-0.

Dacă etapa trecută coşmarul lui Juventus s-a numit Pegolo, acum este Pavarini, un alt portar care a făcut un meci mare împotriva Bătrânei Doamne. Partida, aşadar, se încheie cu un scor alb, iar Antonio Conte trebuie să regândească tactica echipei sale dacă vrea să aibă o rată mai bună de goluri înscrise.

Internazionale-Novara 0-1

2012-02-12T17:57:00.000+02:00

Unul dintre puţinele meciuri care s-au putut juca în etapa a 23-a din Serie A a fost cel dintre Inter Milano şi Novara, două echipe cu aspiraţii total opuse. Claudio Ranieri a început cu Julio Cesar- Zanetti, Cordoba, Lucio, Chivu- Stankovic, Cambiasso, Poli- Alvarez, Sneijder, Milito, într-un 4-3-1-2 care se putea transforma cu uşurinţă într-un 4-3-3. Emiliano Mondonico a folosit un sistem 3-5-2, pe faza defensivă transformându-se în 5-3-2, cu Ujkani- Lisuzzo, Centurioni, Garcia- Dellafiore, Porcari, Radovanovic, Rigoni, Gemiti- Jeda, Caracciolo.

Sneijder nu a reuşit să-şi conducă echipe către o victorie.

Desfăşurarea meciului

Meciul a început într-o singură direcţie, respectiv spre poarta lui Ujkani, dar albanezul a avut şansă, în special la şuturile expediate de Sneijder, ca apoi partida să se niveleze datorită apetitului ofensiv pe care l-a avut Caracciolo, Novara apărându-se pe două linii şi încercând contraatacuri prin acesta. Inter a fost nevoită să trimită multe şuturi din afara careului, şuturi destul de periculoase, dar nu îndeajuns încât să deschidă scorul. Echipa gazdă a forţat în continuare, dar Novara s-a apărat cu mult calm şi a arătat că nu merită să fie lanterna roşie a clasamentului cel puţin nu din punct de vedere al motivaţiei cu care joacă. Pauza a venit foarte rapid, iar scorul înregistrat a fost acelaşi cu cel din startul partidei, 0-0.

Pauza a adus schimbări de ambele părţi, niciunul dintre antrenori nefiind pe deplin mulţumiţi de evoluţia elevilor lui. Pazzini a intrat în locul lui Alvarez, respectiv Pesce în locul lui Porcari. Internazionale şi-a reînceput atacurile poziţionale, dar acestea au fost deseori pline de erori care le-au întrerup, iar în urma unei greşeli de acest fel Novara a recuperat, a contraatacat şi a marcat prin Caracciolo, care a plasat excelent cu stângul la colţul lung (55'). Inter a revenit în atac, dar se părea că şansa o ocoleşte pentru că a ratat incredibil în câteva ocazii. Claudio Ranieri a înţeles că trebuie să schimbe ceva şi a mutat ofensiv, Forlan în locul lui Poli, sistemul schimbându-se într-un 4-2-4. Emiliano Mondonico a folosit a treia şi totodată ultima schimbare relativ repede, în minutul 65, introducându-l pe Paci în locul lui Gemiti. Nagatomo a intrat în locul lui Chivu, fiind un fundaş lateral mult mai rapid şi mai ofensiv, ca apoi minutul 78 să aducă eliminarea lui Radovanovic, iar Novara avea o sarcină şi mai dificilă în a păstra avantajul, dar a continuat să se apere cu toată echipa. Milanezii au avut ghinion în continuare sau Novara a avut noroc, oricare dintre formulări sunt corecte, întrucât Sneijder a trimis mingea în bară (89') şi se părea că nu vrea să intre nicicum. Pazzini a semnat ultima mare ratare a echipei sale, iar meciul se termină 1-0 pentru Novara, care a câştigat şi în tur în faţa lui Internazionale.

Milan-Juventus 1-2

2012-02-09T09:04:00.000+02:00

Turul primei semifinale din Copa Italia a adus cele mai bune echipe azzure ale momentului, respectiv Milan Juventus. Massimiliano Allegri a folosit obişnuitul 4-3-1-2, dar cu mulţi jucători care deobicei sunt rezerve, acest fapt datorându-se numeroaselor accidentări. Titularii rossoneri au fost Amelia- Bonera, Mexes, Thiago Silva, Antonini- Ambrosini, Van Bommel, Emanuelson- Seedorf- Ibrahimovic, El Shaarawy. Antonio Conte a mizat pe o formulă pe care a mai utilizat-o în acest sezon, aici ne referim la acest ciudat 3-5-2, chiar 3-6-1 în unele faze. Toate noile achiziţii din mercato-ul de iarnă s-au aflat printre titulari, echipa fiind următoarea: Storari- Barzagli, Bonucci, Chiellini- Caceres, Pirlo, Padoin; Giaccherini, Estigarribia- Borriello, Del Piero.

Caceres redebutează cu stil pentru Juventus.

Desfăşurarea meciului

Prima repriză a adus extrem de puţin fotbal, multe faulturi şi un joc încâlcit la mijlocul terenului, ingredientele care ne duceau cu gândul către un rezultat final alb, ambele echipe nedorind să-şi pericliteze şansele, totul urmând să se decidă în returul de peste o lună şi jumătate. Totuşi, Juventus parcă a fost echipa mai bună, iar acest lucru s-a văzut în partea a doua. Aceasta a început greoi, dar apoi brusc cele două formaţii s-au trezit la viaţă, poate şi din respect pentru fani, începând să joace mult mai bine şi mai în viteză. Golul începuse să se simtă în aer, problema se punea doar când şi cine va marca. Ei bine, Juventus a fost cea care a deschis scorul, la o cursă pe partea stângă a lui Padoin, care i-a pasat in extremis lui Boriello, ex-romanul şutând la colţul lung, de unde Amelia n-a reuşit decât să respingă în faţă, mingea revenindu-i lui Caceres, care a introdus-o dintr-un metru. Minutul era 53, iar scorul 0-1, dar Milan nu s-a predat, iar pe fondul unei căderi inexplicabile a bianconerilor, trupa lui Allegri s-a trezit la viaţă şi a început să preseze. Când trecuse o oră de joc, Robinho l-a înclocuit pe Emanuelson, iar secunde mai apoi, la o bâlbâială a fundaşilor lui Juventus, El Shaarawy a egalat. Diavolul milanez a prins din ce în ce mai mult curaj, astfel că Antonio Conte a făcut o triplă schimbare care să-i repună formaţia pe picioare. Quagliarella, Vucinic şi Marrone au intrat în locurile lui Del Piero, Boriello şi Padoin (70'), dar tot gazdele au presat şi chiar au marcat, dar, spre dezamăgirea lor, arbitrul a anulat golul lui Ibrahimovic (71'). Ritmul era însă din ce în ce mai bun şi era clar că se va mai marca, în ciuda faptului că combatantele nu ar fi vrut să-şi asume vreun risc, un egal dându-le şanse amândurora. Au urmat multe recuperări, o sumedenie de contraatacuri, iar în cele din urmă Juventus a dat lovitura de graţie, prin acelaşi Caceres, cu un şut a la Del Piero, putem spune, fix în vinclul porţii apărate de Amelia, care pur şi simplu nu a avut ce face (83'). Până la final Milan a atacat, dar nu a mai găsit breşa în apărarea torineză, astfel că meciul s-a terminat 1-2.

Scorul, dar şi jocul, care au fost la acest meci în favoarea lui Juventus, îi dau speranţe mari la calificare, Milan fiind din ce în ce mai obosită atât în campionat cât şi în cupă, iar imediat începe şi Champions League, deci trupa lui Allegri trebuie să se lupte pe trei fronturi, când infirmieria îi este plină, situaţie foarte dificilă, de pe urma căreia poate rata toate obiectivele într-un timp extrem de scurt. Caceres revine pentru Juventus şi o face cu stil, două goluri frumoase şi extrem de importante, care îl duc rapid în inimile fanilor.