Blogul unui om leneș

De ce nu-mi place Google Chrome

2012-01-17T22:00:00.001+02:00

În primul rand interfața. Nu e pe sufletul meu de nicio culoare. Faptul ca nu se pot personaliza săgețile, filele, să-l facă mai pe placul meu. Poate o fi placul inginerilor: la o adică are linii drepte, la unghi fix, multi parametri din interfață rămân la fel, no matter what. Nu pe al meu. Faptul ca pot doar sa schimb culoarea unei interfețe pe care nu o agreez, nu ma ajuta deloc.

Apoi, de ce pentru 2 file deschise am in task manager 5 procese chrome si un google update.exe?! In total consuma memorie cat consuma firefox la galop nene, nu la o plimbărică lejeră.
Uite aici exemplu:

Mai mult, a avut probleme de confidențialitate înainte, probabil că și le-a rezolvat. Dar am renunțat. Apari cu un produs nou, cu care vrei să răstorni competiția, adică Firefox și IE, de la ditamai compania Google și tocmai te gândești să introduci un procedeu care sună acasă și toarnă datele utilizatorilor. Să faci așa ceva cu un navigator de net, mi se pare un pic împotriva politicii lor de “do no evil” și am zis pass.

Au ajuns la versiunea 16 stabila, e pe drum versiunea 17 și nu vad nicio schimbare majoră la el, merge la fel, prin SSL conexiunea se face la fel de încet, fără tweakuri sub capotă și așa mai departe.

Nu are posibilitatea de add-onuri ca și Firefox. Au inventat ei ceva cu chrome web app store, dar e cam slăbuț, adblock lângă angry birds? Mail checker langa Farmerama? Chrome mai are mult de oferit, experimentat, construit pana sa-l fac navigatorul meu obișnuit și să renunț la Firefox pe care după 7 ani de utilizare, pot să-l consider aproape membru de familie.

Aberații părintești

2012-01-09T23:30:00.000+02:00

Știu că tuturor oamenilor normali le pasă de copii. Ai lor sau ai altora. Într-o măsură mai mică sau mai mare, dar le pasă. Ceva în ființa lor, acolo vibrează când vine vorba de un copil. Zâmbetul șmecheresc, stângăcia, naivitatea, curiozitatea lor nu poate să nu provoace un zâmbet oricui. Mai ales părinților lui. Cu toate acestea, din lipsă de educație, fițe, complezență, mofturi, părinții aleg pentru copiii lor cele mai nefericite variante.

În primul rând, să luăm, de pildă, McDonald's. Raiul copiilor, sărăcia părinților, profitul altora. Știi că vinzi mâncare de plastic, cu termen de garanție de 12 minute, dar o pui și la pachet! Mai dai și o jucărie la meniu sau o figurină de la un desen animat de Disney sau Pixar. jucăriile zilei, afișele cu oferta sunt lipite un pic sub tejghea, la nivelul ochilor copilului, tații nu se uită acolo, ei sunt atenți la sclavele cu șapcă verde de dincolo de tejghea. Targetul e clar copilul, nu părintele, nu adultul, cel care deține puterea de decizie și implicit de cumpărare, pentru că e banul lui, la urma urmei, și el ar trebui să decidă ce e în regulă să mănânce copilul și ce nu. Evident că pică în capcana ochilor rugători și scoate banul. Punct ochit, punct lovit. Lăsăm pe alții să calculeze beneficiul unei astfel de alimentații. Lăsăm pe alții să decidă dacă acest tip de marketing este în regulă, atât din punct de vedere legal, cât și moral. Executăm, nu mai gândim.

În al doilea rând, știu un anume loc de joacă, în clădirea cu Ziridava, (lângă birtul de fițe cu nume de ingredient de șampon), cu orar de la ora 10:00 la ora 22:00. Iarăși, o fază de doi lei. Cam care ar fi targetul lor de vârstă? 3-7 ani? De la vârsta primei socializări la grădiniță, până prin clasa întâi, hai, a doua? Ce caută copilul la ora 22 la locul de joacă?! De ce nu doarme la ora aceea? Pentru că mami cu tati mai au de trăit un pic din prima tinerețe și barza le-a jucat o festă? Ia gândiți-vă, la vârsta aceea, voi care aveați program fix de somn, cam la ce oră erați sub plăpiumoară? Ajungi acasă cu el pe la 22:30, până îl speli, până îl bagi în pat, până adoarme, se face ora 12 noaptea lejer. Apoi îl trezești, să meargă la grădi și nu-și face norma de somn. Copilul e obosit, dar rezistă. Programul ăsta tâmpit devine rutină, pentru că el, copilul, nu are simțul măsurii, depinde încă de părinte să-l formeze. Copilul devine „overtired” sau hiperobosit, pe limba noastră, suprasolicitat de toți stimulii la care trebuie să facă față. Orice organism uman, în fața unei astfel de suprasolicitări pompează, pe lângă altele, și adrenalină, ceea ce provoacă agitare, hiperactivitate ascunse sub umbrela ultimelor 2 decenii, ADHD. Sigur, nu-i vina părinților, că sunt idioți, așa s-a născut, e o dereglare neurologică, doh! Ca exemplificare, vine un client, luna trecută la mine și întreabă dacă nu se poate face să fie Cartoon Network și după ora 22, când în Arad intră în partaj TCM, pentru că „fetița lui vrea.” Ce caută copilul ăla să se uite la TV și după ora aceea?!

Deci, avem o societate hulpavă, bazată pe profit, pe consum. Cât mai mult din fiecare. Cât e de bun sistemul ăsta, se vede acum, trăim cu bunăstarea pe care ne-o aduce. De ce să nu-ți educi copilul pentru lumea în care va crește, în loc să-l crești în lumea pe care tu o i-o creezi?

Crăciun fericit!

2011-12-25T11:53:00.002+02:00

Doresc să vă urez un sincer Crăciun fericit! Cu lumină, „braji”, globuri, cadouri și toate cele.

Funcţionarii, bată-i vina...

2011-12-08T18:00:00.000+02:00

Am observat în ultima vreme că multora le cam place să se ia de funcţionarii de la ghişee, indiferent ce hram poartă, finanţe, poliţie, buletine, paşapoarte, banci etc. Pentru că se poartă urât, pentru că judecă oamenii după aparenţe, după haine, pentru că nu discută politicos, exemple sunt multe.

Şi le place dea din gură.

Ceea ce mulţi nu ştiu, sau ştiu şi le place să uite în acele momente, că funcţionarii respectivi au nişte norme de urmat, deţin o funcţie de execuţie, nu de conducere. Ei trebuie să comunice nişte decizii pe care să le aplice. Atât. Nemulţumiţii îşi pot duce plângerile în altă parte, de aceea există legea petiţilor pentru instituţiile publice, plătite din buget. Credeţi-mă la cât este de muncă pentru un dosar, indiferent de cât de simplu ar părea la prima vedere să mergi, să dai o hârtie, o situaţie de care să se ocupe un întreg aparat birocratic guvernat de aceleaşi legi ermetice, ar trebui să se ocupe beneficiarul de propriul dosar pentru a simţi pe pielea lui ce înseamnă, dar nu se poate, pentru că el e contribuabil şi el plăteşte taxe, are serviciu, trebuie să meargă la muncă, să aibă salariu, să mai aibă de unde să plătească alte taxe. Atunci se ocupă alţii de problema ta, alţii care au vreo 7 superiori, 15 coordonatori de departament şi care dacă o dau în bară urât de tot, răspund cu capul. Dar e OK. Ne place să avem pe cine da vina. Ne place să ne exprimăm nemulţumirea faţă de cel care reprezintă instituţia în cauză, persoana de la ghişeu, dar decât să-i spui lui / ei, mai bine ai merge la popă. Tot aia e. Tot de familie îţi va ura şi preotul, dar de bine. Următorul...

Cel de la ghişeu este pus să aplice nişte legi, decizii, circulare, hotârâri interne, NU să le discute cu beneficiarul, care are colegii de masă unde le poate dezbate liniştit. Discuţiile de genul „dar dvs. înţelegeţi cât e de absurd să...”, „dvs. sunteţi conştient de absurdul situaţiei...?” nu ajută cu absolut nimic. Dacă îţi spune că da, este conştient, se schimbă cu ceva situaţia? Brusc, nu mai are acelaşi reguli de respectat? Brusc, poate lua decizii de capul lui? Ca prin minune, se pot încălca legi (absurde) pentru a satiface o nevoie, o cerinţă (poate la fel de absurdă)?

Filosofiile de birt, să se facă, să se dreagă, dacă aş fi în locul vostru... la fel, nu ajută la nimic. Aveţi deputaţi şi senatori votaţi pe colegii, au cabinete parlamentare, nu sunteţi mulţumiţi de legi, faceţi memorii, luaţi-vă drepturile de cetăţeni în primire. Nu cârcotiţi cu portarul de la primărie sau de la finanţe, că fix aia e.

E bine că avem campanii

2011-11-27T12:09:00.001+02:00

Circulă zilele acestea o campanie împotriva violenței asupra femeilor, inițiată de nimeni alta, inegalabila, nemaiînghesuita Inna. Ambasadoarea pumnului neridicat și a palmei neivite ne întâmpină cu un sait (sic!) în limba engleză și cu o adresă imposibil de reținut, darămite de scris...

Dar e bine, „o să avem party!” ce bine că avem campanii și voi, astea mai ghinioniste care nu aveți așa un dulău acasă, sau nu-l aveți deloc, vă mai puteți strânge prin cafenele și săli de conferințe, să mai discutați puțin despre soarta crudă prin care sunt tăvălite suratele voastre. E mirific, e sublim, dar e un fâs...

Targetul e clar, realizarea ia ochii, daaaar, ia uitați-vă puțin la câteva din rănile pe care le au desenate pe față duamnele respective... Unele parcă au scăpat dintr-un accident de autobuz, nu dintr-o dispută domestică. Vreau să spun că au niște răni în anumite zone pe față pe care nici la boxeri nu le vezi afectate.

Dar e bine că avem campanii. E bine că avem bani de cheltuit în asemenea mod. S-au strâns 14 miresuțe să zică cum nu sunt ele de acord să le altoiască homo sapiens-ul de acasă și că femeile trebuie informate.

Da! Trebuie informate, în procesul de educație și enculturalizare, de mici, de când iau prima păpușă în brațe, că semnele unui abuzator se văd mereu și dacă nu sunt oarbe și nici proaste pot să recunoască un asemenea exemplar de la o poștă și să-i dea papucii bezmeticului, nu să ajungă, după 15 ani de căsnicie să tacă și să îndure de dragul copiiilor minori... la fel ca mă-sa... Dar dacă o are mai lungă și mai netedă decât pumnul, trecem și peste asta, el mă iubește, nu a vrut, l-am enervat, e vina mea, trebuia să aranjez prosoapele în dulap, iarăși era prea mult praf în dormitor etc.

Motive să o iei pe coajă, sunt. Motive să stai, găsești. Dar de câte motive ai nevoie să pleci?!

La o mică muncă de cercetare pe net, am găsit niște spoturi mult mai reușite, mai gândite... Unul e cu copii, e adevărat. Uite aici:

Dar, e bine că avem campanii...

Câteva pe fugă

2011-11-19T00:53:00.001+02:00

Mi-e somn, am avut o săptămână ~~futută~~ agitată la serviciu, dar vreau totuși să pun pe „hârtie” niște idei care mă bântuie de ceva vreme:

1. La ieșirea dintr-o încăpere cine are prioritate?! Întotdeauna?! Mai ales dacă încăperea din care se iese este mică, gen lift, farmacie de parter de bloc, tramvai, culoar de tren, compartiment de tren cine mișcă primul?
Nu femeile, nu copii, nu bătrânii, nu bărbații cu chelie, nu doamnele cu barbă ci CEL CARE IESE! E de bun simț și e logic, se golește spațiul în care vor ceilalți să intre. Dacă îi lași să intre înainte se aglomerează spațiul și așa mic cum e. Apoi să vezi oftături, lătrături, lături.
2. Pornind de la articolul scris de Seba aici m-am gândit așa: Oricum nu mai există leii vechi, ci doar cei noi. Moneda a rămas deocamdată tot leul. Atunci din moment ce s-a terminat denominarea, încă se mai folosește RON în loc de ROL?
Am priceput că RON a fost implementat ca să se facă diferența dintre ROL cel nou și ROL cel vechi. Dar acum că s-a terminat, de ce nu revenim la ROL?
3. M-am înscris la concursul URSUS „România mea”. Îmi puteți vota fotografia înscrisă în concurs la pagina asta: https://apps.facebook.com/romania-mea/?id=692
Vă mulțumesc anticipat și înainte și după! :)

RDS elimină garanția pentru roaming

2011-11-14T21:49:00.001+02:00

Începând de zilele acestea, s-a stabilit la RDS renunțarea la garanția pentru serviciul de roaming. Se plătea la activare și la dezactivare se achitau facturile următoare cu suma respectivă de 100 de lei.
Deci, activarea serviciului de roaming nu mai costă nimic nici la RDS.

Grădina Carpaților

2011-11-14T19:54:00.001+02:00

Am fost în week-endul trecut la munte, cu colegii de la fotoclub. Am vizitat zona Muntele Mic și împrejurimile.

Un mic teaser puteți vedea aici:

Dar ceea ce ne-a izbit pe toți care am urcat pe vârf în această zonă fost că la mică distanță de vârf, am văzut următorul panou cu informații pentru turiști, vandalizat!

Instant, primul lucru care mi-a trecut prin minte, pe care l-am și rostit a fost ceva de genul „cât de idiot trebuie să fii ca să te apuci de așa ceva?!” Iar un amic care era cu noi, a răspuns „Și cât de idiot trebuie să fii să urci atâta drum cu tubul de spray de vopsea după tine?!” Chiar așa...
Ce frumos și ce bine că avem o tanti blondă care ne promovează frunza...

2 ani

2011-10-30T17:23:00.001+02:00

Un mic articol aniversar... 2 ani de lene... :)

Toamna arădeană

2011-10-27T01:11:00.003+03:00

Am fost în concediu în ultima săptămână, ne-am plimbat mai mult pe afară, ne-am bucurat cât și când am putut de vremea relativ frumoasă din zilele care au trecut și evident, am ieșit și la fotografiat.

Mai jos sunt niște fotografii surprinse în Arad, în această toamnă:

Windows XP are 10 ani

2011-10-25T19:55:00.001+03:00

Cred că nu mulţi dintre voi ştiu acest aspect, dar în 2001, pe data de 25 octombrie s-a lansat familiarul sistem de operare. Zece ani mai tarziu, în continuare este folosit de o majoritate de utilizatori.

Cu timpul va rămâne, pentru că a intrat deja, în cărţile de istorie, când tot mai mulţi vor trece la Windows 7, Windows 8, poate chiar la Vista sau vor trece pe Linux sau MacOS. Un lucru e cert, la apogeu, moşulică XP a mângâiat platanele discurilor a peste 80% dintre utilizatori. Apoi Service Pack 2 şi 3 l-au făcut aproape imbatabil. Un soft care rulează 10 ani este un soft bun, nu cred că pot să fiu contrazis în această privinţă, dar e momentul să trecem mai departe, avem înlocuitori, iar stagnarea nu face bine competiţiei, mai ales că Mac-ul stă după colţ...

Aşadar, caut sponsor la un upgrade, cine se bagă?

Americanii, ungurii și românii

2011-10-15T00:17:00.001+03:00

Îl mai țineți minte pe Christopher Van Goethem? Este ex-militarul american care a fost implicat în accidentul cu Teo Peter, în urma căruia, acesta din urmă a decedat. Ce s-a întâmplat cu el? Nimic, deosebit, a fost un pic retrogradat, bătut cu basca udă în fața steagului dimineața la careu și cam atât.

Marian Cozma? Handbalistul care a sucombat sub lama unor meseriași, cum e el acum „răzbunat”? Meseriașii vor avea același peisaj în fața ochilor la trezire, pentru tot restul vieții, tavanul și călcâiele crăpate ale colegului de celulă. Fair enough, aș zice, dacă tot s-a abrogat tortura și pedeapsa cu moartea.

Băiatul Hardy, baschetbalistul, a murit și el sub pumnul greu al peștelui de uscat cu fulărel de aur. Ce face ambasada americană? Angajatorul lui Cristopher Van Gotham City ăsta... își exprimă preocuparea, dă sfaturi anchetatorilor, să se facă, să se dreagă. Ciudat. Then again, ză americăns ar iunaited.
Ai noștri după aproape 2 săptămâni de anchete, discuții, interviuri, păreri, io nu, ăla nu, noi nu, poate el, de ce ea încă se mai scarpină, să vedem, poate, poate nu...

Din toată faza asta, eu zic că tot ungurii sunt mai câștigați, ei au câțiva criminali care nu mai umblă liber.

Ocelotul oniric!

2011-10-13T21:38:00.002+03:00

Azi s-a lansat versiunea 11.10 a distribuției Ubuntu, cu numele de cod Oneiric Ocelot (leopardul pitic visător, oniric). Este pragul intermediar până la încă o disribuție majoră, care va apărea in anul domnului două mii 12, luna .04. La www.ubuntu.com se poate descărca imaginea nouă. Pentru cine e curios, citește mai departe...

Pagina www.thenewubuntu.com are toate informațiile despre cum arată, cum se mișcă, ce aplicații are și așa mai departe. Nici eu nu puteam să îl descriu mai bine. :)

Un film de urmărit

2011-10-13T00:08:00.002+03:00

Am văzut în această seară filmul „Incendies”. Un film de aproape 2 ore. Merită văzut, cu răbdare, cu mintea deschisă, un film în dulcele stil francez. Go get it! Hint: Nu e comedie, nu e romance...

A murit si Johnny Raducanu

2011-09-19T21:40:00.001+03:00

Aici aflam crudul adevar.
Dar ce mi se pare mai ironic este ca in momentul in care navigam eu peste stire, am dat peste urmatorul articol din dreapta. Dovada am facut un screenshot. Asta e, lumea tot se invarte, desi pentru lumea jazzului a stat in loc cateva secunde.

Decât o vorbă să-ţi mai spun...

2011-09-14T18:00:00.001+03:00

Ştiu, se rostogoleşte Pruteanu, sireacu, în mormânt... dar de când a apărut noua modă de exprimare cu „decât” în loc de „numai” uneori folosit şi pe post de „doar”, am auzit destule expresii tâmpite gen „Am decât 6 milioane pensie.”

Hai să zic şi eu: „numai”, „doar” şi „decât” sunt adverbe restrictive. În propoziţiile cu sens pozitiv, afirmativ se folosesc „numai”şi „doar” iar în propoziţiile, construcţiile gramaticale negative se foloseşte NUMAI „decât”. (sic!)

Oare de la versurile „Sărman canar ţi s-a părut / Că zările ţi s-au deschis / Dar n-a fost doar, decât un vis” să ni se tragă? Grea limba noastră... Decât zic. :)

Mă, aştia au înnebunit?

2011-09-14T18:00:00.000+03:00

Bă, explicaţi-mi „care-i faza” cu faza următoare:

Intri într-un loc, casierie, bancă înăuntru sunt 2 birouri, unul de informaţii anunţat PE PERETE ca atare şi altul care are de-a face cu semnarea actelor, la fel notificat PE PERETE ca atare. Intri. Înăuntru aşteaptă vreo 6 persoane. Vii la informaţii, întrebi ce vrei să afli, ţi se spune tot ce trebuie să ştii şi eşti îndrumat la celălalt birou. Tu, ce faci? Te aşezi frumos la rând, cuminţel chiar în spatele celui care este servit la ghişeu (birou) în acel moment. Duuuude, what the fuck? Ceilalţi de care te-ai împiedicat la intrare au devenit brusc invizibili? Doar tu cu nevoile tale de căcat exişti pe planetă? Crezi că ăştialalţi „e mai fraieri”, că stau cuminţei la rând chiar şi cu răbdarea întinsă la limită?

Trăiască șmecherii

2011-07-18T22:19:00.004+03:00

Scriam aici despre unii șoferi care e șmecheri. Unul dintre aceștia s-a întâmplat că a făcut un accident în intersecția liniilor de tramvai, în dreptul străzii I.C. Bratianu.

Faza simplă, Opel Insignia, șofer șaormist, zână blondă în dreapta cu bebeluș de aprox. 3 luni în brațe dă să taie calea unui tramvai care, culmea, circula regulamentar, că pe unde altundeva?! Doar că șoseaua era doar a șmecherului și partea stângă față, adică far plus una bucată aripă și ceva din spoiler nu au câștigat întâlnirea cu tramvaiul galben ca un gălbenuș. Lumea din tramvai speriată, coboară, zuza din dreapta țâșnește din mașină cu bebelușul în brațe.

Toată lumea OK, fără victime (deși dacă întrebai șoferul, era cu victime, his precious...) și până mă apucai să termin de scris aceste rânduri singurele dovezi ale accidentului sunt cioburile de pe carosabil. Nu tu poliție, nu tu ambulanță nimic. Oare și între tramvaie și mașini se merge pe cale amiabilă?!

Acuma, io nu pot să (vă) mă întreb ce era cu blonduța dacă, cu copilul în brațe, pe scaunul din față stând sărea airbagul de la pasager... cred că avea bluză cu imprimeu de bebe și fericitul tătic stătea ascuns vreo câțiva ani... Trăiască șmecherii, dar nu prea mult, că, ni ce fac!

Jurnal de nefumător - 2 luni

2011-07-18T00:10:00.000+03:00

Am ajuns și la pragul de 2 luni de nefumător. Mi-e din ce în ce mai OK. Sunt zile când nici nu mă gândesc la țigări, alteori îmi vine să mai aprind câte una, gând care trece repede. Punct. Aici închei și jurnalul, pentru că nu mai are rost să-l țin. Sunt nefumător.

Redescoperim Aradul

2011-07-17T07:13:00.001+03:00

Inițiaitiva „Descoperă România” a făcut pui și unul dintre ei este „Descoperim Aradul.” Daniel a luat această inițiativă și azi, 17 iulie, plecăm spre prima destinație: Mănăstirea Bezdin și Rezervația Lacului cu Nuferi din Jud. Arad.

Plecăm devreme de tot, la ora 7, care cu trenul, care cu mașinile, ne întâlnim la fața locului, vizităm, și pe la ora 18 suntem înapoi. Evenimentul se anunță repetitiv săptămânal, așa că în fiecare duminică, începând de azi, vom face câte o „trăznaie” din asta...
Actualizare:
Am fost, zona e cam așa (din păcate nuferii nu erau acasă):

Verde intermitent la dreapta

2011-07-15T00:57:00.000+03:00

Am văzut atâtea în trafic că m-am crucit. De la clasicele babe pe trecerea de pietoni, la școlari traversând pe roșu în fugă, de la claxonul din spate când se face verde fix în nanosecunda respectivă, chiar dacă ești al treilea la rând, la ceafa lată cu fular de aur la gât, un X5 cu numărul XX 11 ZNE care m-a stropit de puteam să mă învelesc cu valul ăla de apă din baltă, și așa mai departe. Mai avem mult de învățat până ajungem unde sperăm că vom ajunge și spre unde credem că ne îndreptăm. Dar până când permisele se iau la Pitești ca șaormele din gară să nu ne mirăm că avem criminali în serie pe lângă noi. Ultima chestie care ne termină nervos e verdele intermitent spre dreapta care a început să apară lângă aproape fiecare intersecție recondiționată pe fonduri de la m(area și prietena)UE.

Cazul 1: Primul la intersecție. Indicator de obligatoriu înainte sau la dreapta. Ajungi la semafor, e roșu. Tu ai de mers înainte, dar stupoare, cel din spatele tău, maimuța care vrea să ajungă „to the airport”, o ia în dreapta (oare a câta oară în ziua aia?) claxoneazăăăă, claxoneazăăă... că vezi doamne îi blochez calea. Zăăău? Mnoh, iacă nu mă mișc. În față nu pot să mă duc că e încă roșu și se circulă, la dreapta nu mă duc că nu acolo mi-i calea. Și stăm. Până la urmă maimuța cedează și stă cuminte. Când se face verde îmi taie calea și scârțâie din roți. Da, e clar, și eu și Freud cădem de acord aici, are puța mică.

Cazul 2: Blondă. Usturător de blondă. Exact ca și în cazul 1, e prima la intersecție. De data asta, nimeresc eu în spatele ei. Ea stătea, cumințică la semafor. Dar semnaliza dreapta. Eu tot în dreapta avea de mers acuma. Mnoh? Ce ne facem...? Stau, aprox 15 secunde. Apoi claxonez eu. Se uită în oglinda retrovizoare cu o față de proaspăt trezită din somn. Îi arăt prin gesturi ce vreau de la sufletul ei, că de la trup au vrut alții cu vârf și au îndesat. Vezi că mergem la dreapta... și tu semnalizezi aceeași direcție. Măcar lasă-mi privilegiul să stau în spatele tău în timp ce-ți deplasezi vehiculul de sub tanga... Nexam. Am pornit la verde.

Pentru cine nu înțelege, semaforul cu verde intermitent îți permite să virezi la dreapta după ce ai acordat prioritate tuturor pietonilor și vehiculelor care au dreptul legal să circule. Nu înseamnă că dacă ai pe unu în față îl împingi în intersecție ca să-ți facă ție loc. De aceea e intermitent pentru că îți spune „treci dacă poți.”

Și ca să nu ziceți că scot din burtă informațiile astea, ia puneți mâna și citiți Ordonanța de Urgență a Guvernului României, numărul 195 din anul domnului 2002, republicată. Acolo pe lângă alte informații noi pentru unul și pentru altul veți găsi, la articolul 59, la punctul 4, următoarea precizare:

(4) Când un semafor cu trei culori are o lumină verde intermitentă suplimentară, montată la același nivel cu lumina verde normală a semaforului, sub forma unei săgeți verzi pe fond negru, cu vârful spre dreapta, aprinderea acesteia semnifică permisiunea pentru vehicule de a-și continua drumul în direcția indicată de sageată, indiferent de culoarea semaforului electric, cu condiția acordării prioritații de trecere vehiculelor și pietonilor care au drept de circulație.

Dar acest tip de comportament ține de civilizație, de respect, de multe altele, chestii la care unii nici măcar nu visează.

Workshop Light Academy

2011-07-12T23:57:00.001+03:00

Am participat lunea aceasta la un workshop de lumini, organizat de quantuum.ro. Acesta a fost doar modulul de Basic Training. Lumini de studio, aranjarea lor, cum funcționează etc. Tot ce ar trebui să știe un începător, ca mine, într-ale luminii de studio. Lectorul a fost Pinto Horse.

Mi-a prins bine. Mi-a plăcut abordarea simplă, eficientă. Fără briz-brizuri, și mai ales, fără prea multă ceară din Photoshop. Sunt imagini din timpul workshopului.

Am învățat multe, iar ce a ieșit, am pus mai jos. Câteva exerciții practice. Nimic special.
P.S:Bloggerul acesta din nou mă enervează... are un stil foarte ciudat de a te lăsa să umbli cu imaginile.

Examenul de bacalaureat

2011-07-08T11:51:00.000+03:00

S-a făcut atâta tam-tam pe urma rezultatelor slabe de la bacalaureatul de anul acesta și eu unul chiar nu înțeleg unde e problema. E dureros, într-adevăr, ca o despărțire după o relație lungă care oricum nu mergea, dar cu care te-ai obișnuit. Sistemului de învățământ i s-a pus, în sfârșit, după 10-11 ani de declin drastic, o oglindă în față.

Normal că imaginea nu este frumoasă, nu este totul roz și nu reprezintă un peisaj, ci mai degrabă o cangrenă. Eu am dat examenul de „maturitate” în „anul Eminescu”, dacă mai știe cineva când a fost, 2000. Rotund. Și atunci erau „fii” și „fiice” de medici, avocați, funcționari de la „finanțe”, „gardă”, „sanepid” etc, care s-au târât prin toți cei 4 ani de liceu, iar la absolvire s-au încununat cu un minunat 9,80. La afișarea rezultatelor, părintele respectiv s-a prezentat cu plicul în cancelarie, l-a înmânat președintelui de comisie și i-a spus atât: „Mulțumesc frumos!”. Explicațiile sunt de prisos.

Problema era atunci minoră, nu era așa mare brânză nota de la Bac din moment ce multe universități își organizau propriile examene scrie de admitere, cu subiecte, colț negru îndoit pe foaia de examen, tot tacâmul. Îi cam durea la măslină de nota ta de la Bac.

Dar urmarea unei facultăți era o modă chiar și înainte de anul 2000, anul absolvirii mele, nu puteai să rămâi doar cu liceul. Trebuia să mai faci ceva, atunci era la modă dreptul. Acuma când văd că toate fotomodelele se înscriu la psihologie, ca să ajungă la examenul de licență să ceară colegului din față, definiția afectivității. Cam ca și cum te-ar întreba la Politehnică, definiția unghiului.

Trăgând linie, făcând o sumă de premise, oare la ce concluzie ajungem? Din moment ce se știa de la an la an declinul performanțelor școlare, se știa că toată lumea vâna o notă mare la Bac pentru că, pe baza concursului de dosare la admiterea în facultăți, aveau șanse mai mari de a fi admiși, din moment ce a apărut cererea de note, a crescut și oferta, din moment ce nota și-a pierdut din semnificație, nu mai reflecta cunoștințele elevului, nu mai reprezenta un instrument de măsură viabil pentru a face predicții, previziuni asupra tendințelor în învățământ și din moment ce se știa că în ultimii ani, performanța celor admiși la facultăți scădea drastic după primul an de studiu, NU ERA CLAR CĂ SE FRAUDEAZĂ TOT SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT DE LA UN CAPĂT LA ALTUL?!!

Și atunci de ce ne mai mirăm că am ajuns aici? Până unde s-ar fi putut merge?

Normal, fiecare generație era conștientă de tarele sale, dar nu mișca un deget, e bine așa, ne-am obișnuit, facem meditații cu profesorul de la școală, altfel ne lasă corigenți, cotizăm la fondul școlii, că nu plătim destule taxe la buget, și mai ales, acum, de ce eu? De ce acum? Stai să mai treacă și anul acesta, apoi potopul! Ministerul învățământului a făcut ceea ce trebuie făcut, și bine ar fi să meargă mai departe. Prefer să-mi dau copilul la o astfel de școală, curățată de lighioane, care dacă tot nu au avut unde să meargă să lucreze, e bine și în învățământ (16 ore pe săptămână, vacanțe, meditații, e bine, da?!), prefer să știu că sunt dascăli în școala respectivă, prefer să stau cu el seara să-l ajut la teme și să știu că ia o notă pe merit, să ajungă om educat, nu analfabet cu 12 clase absolvite.

Avem nevoie și de pantofari (nu de dizainări de încălțăminte), lăcătuși, zidari, mecanici, electroniști, tâmplari, confecționeri, croitori (nu creatori de modă, moda nu înseamnă să port numele lu' Bote pe chiloții mei, și să mai și dau o cârcă de bani pe ei), avem nevoie și de betoniști, croitorese, femei de servici (a dreacu', toate-s acasă specialiste în curățenie), turnători de astfalt, sudori, tapițeri. Țara asta nu a crescut, până ați distrus-o, cu directorași proaspăt ieșiți de pe porțile făbricuțelor de diplomă.

O fază tare de tot...

2011-07-08T00:23:00.000+03:00

Are tot ce-i trebuie să devină viral...
E de încercat...

Câteva reclame

2011-07-07T21:23:00.000+03:00

Răsfoind internetul am dat peste câteva reclame.