CRAZY MOTHER COOKER

MERRY XMAS!

noreply@blogger.com (Florin) — Sat, 24 Dec 2011 23:25:00 +0000

Sa aveti parte de cele mai frumoase sarbatori, cu cele mai alese bucate pe masa si cu cei mai dragi oameni langa voi!

Merry Xmas! :)

[more pics with my lovely Xmas tree after the break]

BREAD PUDDING CU SOS DE BOURBON

noreply@blogger.com (Florin) — Thu, 17 Nov 2011 22:55:00 +0000

Dintre toate restaurantele din Romania pe care am avut ocazia sa le vizitez, pot sa va spun cu mana pe inima ca JW Steakhouse de la Marriott (deschis in primavara) m-a impresionat cel mai tare si mi s-a parut by far cel mai bun, absolut toate preparatele de aici fiind exceptionale. In plus, experienta pozitiva a fost accentuata si de simpatica echipa care ne-a invitat si ne-a suportat intrebarile, echipa condusa de Nicu Lică, un executive chef roman foarte tanar si extrem de talentat si dedicat meseriei, lucru cat se poate de imbucurator pentru viitorul culinar al urbei noastre.

Nicu Lică, Executive Chef JW Marriott Bucharest Grand Hotel

Dupa ce am avut ocazia sa ne bagam nasul prin toata bucataria, sa vedem halcile de carne USDA choice quality trecute prin cutit si apoi prin broilerul impresionant si sa admiram din spatele bucatarilor cum se prepara un crab cake sau niste onion rings dementiale, ne-am asezat la masa unde am fost coplesiti de bunatati care mai de care mai spectaculoase, dintre care mie unul mi-a cazut cu tronc o minunata prajitura numita Bettie's Bread Pudding, atat de buna incat m-am alintat cat am putut eu mai bine pe langa Nicu pana l-am facut sa promita ca o sa share with the group reteta cu pricina, promisiune pe care intr-un mod admirabil si-a respectat-o, in ciuda faptului ca se jurase solemn ca la el pe blog n-o sa publice retete ci doar experiente din viata de chef.

The original Bettie's Bread Pudding, by JW Steakhouse

click aici pentru restul articolului

CRAZY MOTHER TWO YEARS!!!

noreply@blogger.com (Florin) — Wed, 09 Nov 2011 23:43:00 +0000

Hai ca m-am luat cu vorba si n-am apucat sa va spun ca ieri blogul ce va sta frumos sub maus a implinit 2 ani, 115 posturi, 1714 comments, 2466 prieteni pe Facebook, vreo 200.000 de vizitatori unici si, cel mai important achievment dintre toate, niste oameni foarte, dar foarte faini pe care altfel probabil ca nu i-as fi cunoscut, motiv pentru care va foarte multumesc!

Cheers! :)

BLOGGERS' NIGHT OUT LA LOFT

noreply@blogger.com (Florin) — Wed, 26 Oct 2011 14:24:00 +0000

Dupa o lunga pauza datorata in principal vacantelor si altor planuri pe care si le face omul vara, saptamana trecuta am reusit sa facem un nou bloggers' night out in formatie cvasi-completa, cu Madalin, Mazi, Ana, Smaranda, Elena, Anca, Lavinia si yours truly (Monica a lipsit la apel pe motiv de raceala, insa se va revansa venind fara masina data viitoare, sa recupereze la shpritz :)).

Reuniunea noastra a avut loc la unul dintre cele mai trendy locuri din peisajul bucurestean (cu bune si cu rele), mai precis la restaurantul - lounge Loft de la parterul Metropolis Center de pe Iancu de Hunedoara (cladirea de caramida rosie de vizavi de Studio Martin, unde se mai afla si Readers Cafe).

click aici pentru restul articolului

CHIPSURI EXPANDATE DIN CREVETI (100% HOME MADE)

noreply@blogger.com (Florin) — Tue, 11 Oct 2011 22:10:00 +0000

Unul dintre paradoxurile comunismului romanesc a fost acela ca in ultima perioada inainte de Revolutie, in majoritatea magazinelor alimentare (sau cel putin in cele din Bucuresti) mai gaseai doar sampanie si creveti vietnamezi, produse care ar fi putut fi considerate de lux la prima vedere. Desigur, sampania era de la Zarea (chiar daca mai scria inca "sampanie" pe eticheta :)) iar crevetii erau de fapt doar o poza pe niste cutii de carton ce contineau niste discuri usor curbate, care semanau cu niste banuti de plastic, banuti ce se expandau intr-un fel de chipso-pufuleti daca erau prajiti in ulei incins.

Acum ca sa fiu sincer, din acest motiv eu am fost convins o lunga perioada de timp ca de fapt crevetii sunt un fel de scoici sau, in orice caz, niste vietati plata, care sunt uscata dupa ce sunt scoase din cochilie si care apoi se umfla in forma initiala in timpul prajirii. :)

Revenind la postul de fata, probabil ca o sa va intrebati ce mi-a venit cu aceasta reteta, si pe buna dreptate, chipsurile din creveti nefiind, cel putin in forma familiara noua, un deliciu culinar deosebit. Ei bine, aceasta poveste porneste din Bali, unde am descoperit cu surprindere ca acest tip de chips expandat se serveste la greu ca garnitura, si asta chiar si in restaurante prestigioase. Desigur, gustul celor din Bali nu prea avea nicio treaba cu ceea ce stiam eu din copilarie, si asta deoarece, dupa cum am aflat ulterior, acestia erau preparati artizanal, doar cu ingrediente naturale.

click aici pentru restul articolului

CEA MAI BUNA ZACUSCA DIN LUME

noreply@blogger.com (Florin) — Wed, 05 Oct 2011 20:46:00 +0000

Daca ar fi sa fac o ierarhie intre gusturile toamnei despre care va vorbeam in postul anterior, cu siguranta zacusca s-ar plasa pe un loc important spre varful acesteia, daca nu chiar pe prima pozitie, si aceasta deoarece, trebuie sa va marturisesc, zacusca este probabil in varful preferintelor mele culinare all times, fiind un mare admirator (si devorator) al acestei minunatii culinare.

Ca mai toate preparatele romanesti, si zacusca isi are originile mai degraba prin vecini decat pe la noi, diferite variante ale acesteia putand fi intalnite in toata zona balcanica, unde poarta diverse nume precum ajvar sau pindur (Serbia), lutenica (Bulgaria) sau biber salçası (Turcia), dar si pe coastele sudice ale Mediteranei, din Israel si Liban pana in Maroc, unde o varianta a zacustii poarta numele de matbucha. Chiar si numele zacustii provine din limba rusa, unde zakuski inseamna aperitive in sens general, similar cu meze in zona orientala.

click aici pentru restul articolului

GOMBOTI ARDELENESTI CU PRUNE

noreply@blogger.com (Florin) — Mon, 19 Sep 2011 21:23:00 +0000

De cand ma stiu, pentru mine toamna este incarcata de sentimente contradictorii, atat mai putin placute, precum golul din stomac produs de inceperea scolii (pe care il am si acum cand aud de prima zi de scoala, nu stiu de ce, caci mi-a placut foarte mult la scoala, insa nu mi-a placut niciodata inceputul ei) sau nostalgia dupa zilele lungi si calduroase, de vara (v-am mai spus ca eu tin cu incalzirea globala si ca nu suport anotimpurile friguroase si depresive, nu?) cat si extrem de agreabile, acestea din urma legate aproape exclusiv de diversele minunatii culinare pe care parintii mei le faceau (si, slava Domnului, in mare parte inca le mai fac) in aceasta perioada.

Aici la loc de cinste stau mustul si vinul de casa facut de tata (desi culesul sau curatatul strugurilor e deja alta poveste, nu mi-a placut niciodata), zacusca de vinete (si mirosul ala de la mama din casa, de ardei copti si vinete perpelite la flacara), pastrama de oaie cu mamaliguta pripita, dreasa cu branza de burduf si jumari, placinta de dovleac cu scortisoara in foietaj subtire, dar mai ales gombotii cu prune, aceasta minunatie de desert ardelenesc facuti dupa o reteta de familie transmisa peste generatii, reteta pe care am reusit in fine s-o "culeg" de la mama si pe care va invit s-o descoperiti in cele ce urmeaza.

click aici pentru restul articolului

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 5: INGHETATA DE DULCE DE LECHE

noreply@blogger.com (Florin) — Fri, 24 Jun 2011 13:26:00 +0000

Iata ca am ajuns si la finalul maratonului inghetatelor si, pentru a incheia en fanfare aceasta saptamana, v-am pregatit o reteta minunata de inghetata, ultra-decadenta, cremoasa, dulce si savuroasa, spaima dietei dar si placerea sufletului in acelasi timp (pentru ca meritati, simt eu asta! :)).

Reteta de fata este adaptata de aici (unde e pregatita sub forma de sandwich cu chocolate cookies si are in plus si nuci caramelizate in compozitie), iar daca vreti sa vedeti si o alta abordare, va sugerez calduros sa faceti o vizita si pe blogul Mihaelei, care a facut-o si ea de curand. Aceasta inghetata are exact consistenta si cremozitatea unei inghetate pe baza de custard, desi n-are deloc oua in compozitie.

click aici pentru restul articolului

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 4: SORBET DE GRAPEFRUITS ROZ SI CAMPARI

noreply@blogger.com (Florin) — Thu, 23 Jun 2011 12:43:00 +0000

Dupa atatea inghetate naturale, care mai de care mai sanatoase si devreme acasa, a sosit vremea si pentru o reteta ceva mai decadenta, pentru care sa nici nu trebuiasca sa va luptati cu aia micii. :)

De data asta este vorba despre un sorbet (adica o inghetata fara grasimi) care imbina prospetimea si gustul dulce - acrisor - amarui al grapefruiturilor roz cu gustul inconfundabil, duceag - amarui, de Campari. Practic, acest sorbet este o forma inghetata de Campari Orange si-l puteti pregati atat cu grepfruit roz cat si cu portocale normale sau rosii, rezultatele fiind relativ similare.

Atunci cand am vazut aceasta reteta la David Lebovitz pe site m-am prins pe loc ca este solutia perfecta pentru a racori o seara torida de vara, alaturi de o stacana mare de sangria sau o sticla rece de prosecco, si mi-am propus s-o fac cat se poate de repede, si iata ca am reusit, ceea ce va doresc si voua. :)

click aici pentru restul articolului

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 3: FROZEN YOGURT DE VISINE

noreply@blogger.com (Florin) — Wed, 22 Jun 2011 13:13:00 +0000

Acum daca tot am inceput cu retetele simple si sanatoase, zic sa continuam tot asa si sa le lasam pe cele mai decadente, cu custard, multe oua, smantana sau alcool, mai spre sfarsitul saptamanii. Reteta de astazi este un frozen yogurt (cunoscut si ca froyo sau frogurt intre prieteni :)) de visine, reteta care are la baza, evident iaurtul.

Pe scurt, frozen yogurtul este un preparat congelat intrat in familia inghetatelor relativ recent, prin anii '70. Acesta are un continut redus de grasimi, fiind facut din iaurt, fructe si eventual ceva adaos de zahar sau alt indulcitor, si se situeaza undeva intre sorbet (care nu are grasimi de loc) si inghetata (care are grasimi la greu, in principal din smantana dulce si galbenusuri de ou). Daca doriti sa cititi mai multe despre istoria si tehnologiile folosite in prepararea frozen yogurtului, va recomand calduros acest articol.

Revenind la reteta de fata, asa cum Iosif Sava se intorcea de fiecare data, firesc, la Bach, si eu ma intorc cu drag la cartea The Perfect Scoop a maestrului David Lebovitz, carte ce mi-a fost calauza, tovaras si prieten in cele ce urmeaza. :)

click aici pentru restul articolului

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 2: INGHETATA DE BANANE

noreply@blogger.com (Florin) — Tue, 21 Jun 2011 11:54:00 +0000

Inainte sa trecem la a doua reteta din maratonul inghetatelor, trebuie sa va marturisesc spasit ca v-am indus in eroare acum ceva vreme cand am afirmat despre reteta de inghetata cu ciocolata si banane ca ar fi cea mai simpla din lume, deoarece prin comparatie cu cea care urmeaza imediat, reteta anterioara este ingrozitor de complicata.

Practic, aceasta reteta de inghetata de banane (inspirata de aici) este atat de simpla incat nu numai ca n-are nevoie de masina de inghetata, dar ea foloseste exclusiv un singur ingredient, fara niciun fel de alt adaos de lapte, frisca, oua sau zahar. In plus, deoarece este facuta exclusiv din banane, ea este cat se poate de sanatoasa, mai ales pentru copii, fiind o alternativa 100% naturala (si 100% vegana, btw :)) la mizeriile din comert, pline de zahar, grasimi saturate, aditivi si alte chestii neplacute omului.

click aici pentru restul articolului

MARATONUL INGHETATELOR, ZIUA 1: SWIRL POPSICLES DE CAPSUNI SI CREMA DE BRANZA

noreply@blogger.com (Florin) — Mon, 20 Jun 2011 11:51:00 +0000

In urma votului democratic de pe Facebook, imi face mare placere sa va anunt ca incepand de azi veti avea parte de un mic maraton de inghetate cu cate o reteta noua in fiecare zi, asa ca luati loc in fotolii, puneti-va centura de siguranta si pregatiti-va de invazia de inghetate, sorbeturi, popsicles si alte frozen wonders care vor urma.

Deoarece din pacate cei mai multi dintre voi n-aveti inca o masina de inghetata acasa (desi sper ca dupa aceasta saptamana sa remediem macar partial aceasta situatie :)), o sa incep cu niste retete care chiar daca nu necesita congelarea in masina de inghetata, sunt la fel de delicioase precum cele facute cu masina. Practic, daca nu va deranjeaza sa nu aveti acces la o mare parte din familia inghetatelor (precum cele pe baza de custard, gelato, etc, care nu prea ies fara masina), puteti foarte bine sa va jucati cu diverse variatii ale retetei de fata si ale celorlalte din aceeasi categorie.

Reteta de fata, inspirata de aici, este un nou popsicle (adica o inghetata pe bat, pentru cine n-a citit explicatiile din postul anterior), de data asta realizat prin imbinarea a doua mixuri de ingrediente distincte, alese special atat pentru gusturile complementare cat si pentru aspectul vizual (asa zisul swirl, care la inghetatele pe bat din comert e facut profesionist, cu cele doua mixuri impletindu-se intr-o spirala perfecta, dar care e la fel de placut ochiului si in varianta mai rustica, home made, precum cea de fata)

click aici pentru restul articolului

CHOCOLATE FUDGE POPSICLES (INGHETATA DE CIOCOLATA PE BAT)

noreply@blogger.com (Florin) — Wed, 15 Jun 2011 22:48:00 +0000

Acum ca tot a venit vara si ne omoara caldurile (ma rog, cel putin in teorie, ca in practica ne ploua zilnic in ultima vreme, cam ca la tropice... :)) a venit din nou vremea unui maraton cu inghetate in cele mai diverse forme si combinatii de ingrediente, asa ca pregatiti-va pentru o lunga serie de sorbeturi, inghetate pe baza de custard, gelato, frozen yogurts si, desigur, popsicles.

Pentru cei care nu sunt familiarizati cu termenul de popsicle, acesta defineste in mod uzual categoria mai larga de inghetata pe bat, desi practic se refera strict la inghetata pe bat din suc de fructe (mai precis "frozen drink on a stick" :)). Alaturi de popsicle (care, guess what, este un trade mark al Unilever care de-a lungul timpului s-a transformat in numele generic al categoriei, precum Xerox sau Adidas) mai convietuiesc oarecum in umbra si fratii lui pe nume creamsicle (adica inghetata cremoasa pe bat) si fudgesicle (adica inghetata cu o textura apropiata de cea a unui fudge de ciocolata, de care ne vom ocupa in cele ce urmeaza).

click aici pentru restul articolului

WEDGES DIN CARTOFI NOI LA CUPTOR, CU SOS TZATZIKI

noreply@blogger.com (Florin) — Wed, 08 Jun 2011 20:12:00 +0000

Anul trecut cam pe vreme asta am postat o alta reteta foarte faina de cartofi noi la cuptor asa ca postul de fata ar putea parea usor redundant, insa veti vedea ca exista destule deosebiri intre reteta anterioara si cea de fata, rezultatul fiind suficient de diferit incat sa merite un post separat, chiar daca in mare ingredientele sunt cam aceleasi. In plus, eu sunt de parere ca nu strica niciodata o mica variatiune pe aceeasi tema, asa, cat sa reaprindeti putin flacara in relatia dintre voi si cartofii noi, chiar si daca flacara voastra e ca a mea, din aia eterna, ca la monumentul sodatului necunoscut :))

Fata de reteta anterioara care era cu cartofi noi cat mai mici, din aceia ca nucile, cea de fata se bazeaza pe cartofi noi cat mai mari, din care sa iasa niste wedges (adica niste felii mai dolofane) sanatoase, suficient de groase incat sa ramana moi si suculente la mijloc chiar daca sunt rumenite bine pe dinafara.
click aici pentru restul articolului

YORK TEST, TESTUL DE INTOLERANTA ALIMENTARA

noreply@blogger.com (Florin) — Tue, 07 Jun 2011 22:03:00 +0000

Cand am fost invitat acum ceva vreme de catre prietenii de la Rogalski - Grigoriu sa fac testul de intoleranta alimentara York Test pentru ca apoi sa va povestesc pe blog experienta mea, trebuie sa recunosc ca am avut ceva rezerve, si asta in primul rand datorita faptului ca eu unul sunt oarecum analizofob (mi-a luat 6 ani sa-mi fac un set de analize, si ala doar pentru ca era musai la ceva acte :)) si mi se pare foarte neplacut sentimentul de a astepta niste rezultate care pot fi nasoale, asa ca daca ar fi mereu dupa mine, as prefera sa ma bazez pe statistica si sa presupun ca ma incadrez in media nationala la colesterol, de exemplu. :))

In al doilea rand, simplu fapt ca era vorba despre un test de intoleranta alimentara care s-ar fi putut solda cu rezultate de genul "esti intolerant la gluten, carne sau fructe de mare" mi s-a parut o asa amenintare pentru viata mea de foodie incat eram mai, mai sa zic pas, dar dupa lupte seculare care au durat cam o zi am decis sa-mi iau inima-n dinti si sa trimit o picatura de sange la analiza tocmai in UK, in speranta ca totusi o sa-mi iasa un rezultat ok, sau cel putin nu foarte rau.

Inainte sa va spun ce mi-a iesit la drum de seara in picatura de sange recoltat, vreau sa va povestesc pe scurt despre ce este vorba cu acest York Test si de ce este el atat de faimos in lumea larga, evident, cu recomandarea de a citi voi mai multe pe larg aici.

click aici pentru restul articolului

ESCARGOTS À LA BOURGUIGNONNE (MELCI LA CUPTOR IN SOS DE UNT AROMAT)

noreply@blogger.com (Florin) — Thu, 02 Jun 2011 23:26:00 +0000

Cand vine vorba despre slow food, nu cred sa fie vreo vietate mai potrivita in acest sens decat melcul, acest deliciu culinar din bucatariile franceze si italiene dar si din cele asiatice. Din pacate la noi melcul nu prea are o faima cu care sa se laude ci este mai degraba luat la misto de marea masa a populatiei, alaturi de asa zisii "pui de balta", un nume de cod de altfel destul de elocvent pentru lipsa noastra de deschidere catre alte surse de proteina animala in afara de cele cu care am fost obisnuiti de mici.

Daca stau sa ma gandesc bine, probabil ca cea mai impamantenita referinta culturala de la noi referitoare la melci este expresia lui Dorel Visan din filmul "Senatorul Melcilor", care rabufneste plin de obida provincialului frustrat de ce nu poate sa inteleaga, spunand "'r-ati ai dracu' cu melcii vostri…" :)). Vestea buna este insa ca de ceva vreme se pot gasi melci prin diverse restaurante de la noi (imi vin in minte acum Escargot din Bucuresti, cu nume de altfel predestinat, unde eu inca n-am ajuns, si Bistro de l'Arte din Brasov, unde am mancat niste melci absolut senzationali).

click aici pentru restul articolului

DISCOVERING ZÜRICH - PARTEA A TREIA

noreply@blogger.com (Florin) — Sat, 21 May 2011 23:00:00 +0000

A treia zi in Zürich a inceput fara breakfast la hotel, deoarece urma sa mergem pe varful muntelui Uetliberg care strajuieste orasul si sa luam micul dejun la restaurantul Uto Klum, aflat la 871m altitudine.

Uetliberg este pentru Zürich cam cum este Tampa pentru Brasov, fiind un munte nu foarte inalt, frumos impadurit, cu o antena mare pe el si exact la marginea orasului, asemanarile oprindu-se aici, deoarece a compara un munte din Elvetia, fie el si mai micut, cu unul de la noi e ca si cum ai compara un ceas elvetian cu un desteptator facut la uzinele Precizia :)). Zona in sine este considerata plamanul orasului, accesul cu autovehicule (in afara de cele de marfa, cu program strict) fiind restrictionat, publicul avand insa la dispozitie un tren electric elegant, cu program de metrou.

Din pacate, dupa cum puteti vedea in pozele de mai jos, vremea n-a tinut cu noi si in loc sa vedem o minunata panorama a orasului am vazut norii de aproape si ploaia transformandu-se in zapada sub ochii nostri.

click aici pentru restul articolului

COOKING CLASS CU SPARANGHEL LA CROWNE PLAZA

noreply@blogger.com (Florin) — Thu, 19 May 2011 08:51:00 +0000

Acum o luna si ceva am primit invitatia de a participa la primul cooking class organizat de Ashlie Dias, chef-ul de la Crowne Plaza, in restaurantul La Veranda, cooking class dedicat pregatirii somonului.

Din pacate, la vremea respectiva n-am putut onora invitatia, dar din fericire aceasta s-a repetat si exact acum doua saptamani am avut ocazia sa testez pe viu al doilea episod din seria de cooking classes de la Crowne Plaza, episod in care simpaticul chef (de origine indiana, dar cu aer sud american, dupa cum puteti vedea in poza de mai jos :)) ne-a aratat ce se poate face cu sparanghelul in diversele lui forme (baby, green sau white).

click aici pentru restul articolului

DISCOVERING ZÜRICH - PARTEA A DOUA

noreply@blogger.com (Florin) — Fri, 13 May 2011 22:54:00 +0000

Daca va intrebati cumva cine a inventat expresii precum "Mai bine mai tarziu decat niciodata" sau "Good things come to those who wait", ei bine va garantez eu ca unii ca mine, ca sa-si puna procrastinarea intr-o lumina oarecum pozitiva si sa scape cu fata curata dupa o perioada de lene generala, motiv pentru care imi cer scuze si in numele lor. :)

Acum ca am terminat cu cenusa-n freza, sa trecem si la episodul doi din excursia noastra culinara la Zürich, episod care este si cel mai consistent dintre cele trei (da, mai urmeaza inca un episod dupa cel de fata, hopefully next week, nu peste inca o luna :)). Dupa un mic dejun pe repede inainte (ajutat si de un pahar de prosecco, bun obicei elvetian, btw :)) am luat tramvaiul pana la restaurantul Hiltl, restaurant care se mandreste cu mentiunea in Guinness Book or World Records ca fiind cel mai vechi restaurant vegetarian din ~~lume~~ Europa, functionand ca un business de familie (si in acelasi loc) cu mult inainte ca mancarea vegetariana sa fie trendy - cool, adica tocmai din 1898.

click aici pentru restul articolului

CRISPY DUCK A LA DRAGONUL ROSU, METODA ULTRA RAPIDA

noreply@blogger.com (Florin) — Mon, 11 Apr 2011 10:07:00 +0000

Acum ca m-am intors din vacanta si mi-am revenit (relativ) dupa jetlag, urmeaza sa recuperam din urma povestile cu care v-am ramas dator, dar deoarece acestea sunt in mare parte legate de calatorii (Zurich, Londra, Bali, etc), fie ele si preponderent culinare, m-am gandit ca inainte de a povesti despre chestii de peste mari si tari, n-ar strica o reteta rapida si incredibil de gustoasa, asa ca in cele ce urmeaza luati de va bucurati de o rata crocanta a la Dragonul Rosu, unde am ajuns sambata in cautare de kecap manis (sos de soia dulce, pentru retetele indoneziene ce vor urma) si m-am intors cu un portbagaj plin de multe alte chestii delicioase, despre care probabil ca o sa va povestesc intr-un post separat. :)

Asa dar, fara sa mai pierdem vremea cu introducerea, ca e primavara deja si poate vreti sa va plimbati prin parc in loc sa stati cu ochiul lipit de calculator, iata si cei patru pasi care va despart de cea mai delicioasa rata crocanta pe care ati mancat-o vreodata.

Pasul 1:
- dati o fuga pana la Dragonul Rosu (atentie ca se inchide la 14:00, chinezii sunt matinali rau) si cumparati de la bacania chinezeasca (cea de la etajul 1 al pavilionului 1, cel cu geamuri, aflat in prima jumatate a complexului, pe dreapta, vizavi de complexul modern care se vede peste linia de tren) o punga de rata dezosata, pre-rumenita cu arome chinezesti si apoi congelata (48 lei punga de 650g, care contine doua jumatati dezosate de rata rumenita)

click aici pentru restul articolului

DISCOVERING ZÜRICH - PARTEA INTAI

noreply@blogger.com (Florin) — Thu, 24 Mar 2011 09:49:00 +0000

Nu stiu altii cum sunt, dar eu trebuie sa va marturisesc de la inceput ca un oras precum Zürichul ocupa un loc destul de modest pe lista mea de destinatii de vacanta viitoare, asa ca am primit cu mult interes invitatia din partea Zürich Tourism (via admiratoarelor de la McCann PR, carora le multumesc pe aceasta cale :)) de a-mi petrece un weekend de documentare in acest oras, mai ales ca scopul acestei vizite urma sa fie descoperirea minunatiilor culinare ale Zürichului.

Desigur, fara sa stiu prea multe despre Zürich inainte de aceasta mini excursie (de fapt am constatat ca stiam chiar foarte putine :)), am putut banui ca fiind vorba de un oras foarte, dar foarte instarit (ca idee, salariul mediu sare de 4500 de franci elvetieni), acesta are parte de o varietate culinara mai mult decat decenta, cu inclinatie catre zona high end (ca mai toate celelalte orase bogate din Europa), insa pe langa aceasta banuiala (confirmata) am fost placut surprins sa descopar si multe alte experiente culinare, care mai de care mai interesante.

click aici pentru restul articolului

COOKING EXPERIENCE CU ELECTROLUX

noreply@blogger.com (Florin) — Tue, 15 Mar 2011 00:29:00 +0000

Dupa cum va spuneam in postul anterior, in perioada asta m-au cam coplesit diverse treburi, motiv pentru care n-am apucat sa va povestesc mai nimic din aventurile culinare recente, situatie pe care incerc s-o remediez pe cat imi sta in putinta, mai ales ca unele din aceste aventuri au fost absolut remarcabile si demne de povestit, precum recenta experienta de group cooking, experienta despre care o sa va povestesc in cele ce urmeaza.

Pe scurt, acum vreo doua saptamani, pe vremea cand inca ne mai alergau pinguinii pe strada si ne crapau mainile de frig de la joaca cu racleta pe parbrizul inghetat, am fost invitat Lowe PR (acum GolinHarris) si Electrolux la o sesiune de cooking in grup la clubul Cortina din Corbeanca, alaturi de my fellow food bloggers Elena si Mihai. Stiind de aceasta experienta de la Cookie si de la Lavinia, am acceptat imediat, fiind convins ca o sa fie o aventura foarte distractiva si interesanta, si, evident, nu m-am inselat.

click aici pentru restul articolului

SCURTA DARE DE SEAMA :)

noreply@blogger.com (Florin) — Mon, 14 Mar 2011 09:36:00 +0000

Exact cand imi propusesem sa am o activitate cat se poate de sustinuta si sa postez pe blog fara numar, fara numar, s-a intamplat sa se aplice intocmai vorba lui Woody Allen, "If you want to make God laugh, tell him about your plans", asa ca am ajuns iar sa scriu despre starea natiunii in loc sa scriu despre chestii care mai de care mai delicioase :))

Briefly, pe langa gramada de treaba de la birou s-a suprapus o plecare la Londra (tot cu treaba, dar treaba s-a imbinat placut cu o serie de experiente culinare minunate despre care o sa va povestesc soon), dupa care urmeaza una la Zurich in weekendul care vine (again, o nirvana culinara, dupa cum arata programul :)) si in fine, mult asteptata vacanta din Bali de la sfarsitul lunii, asa ca am foarte putin timp la dispozitie in perioada asta.

Anyway, in loc stati si sa asteptati sa-mi fac eu timp de postat, mai bine dati un click pe imaginea de mai jos si ma onorati cu un vot la RoBlogFest 2011, unde concurez la categoria Blog Culinar, alaturi de multi prieteni dragi (desigur, pana n-o sa se treaca la jurizare pe categoria asta, niciunul dintre noi n-o sa castige in fata OTV-ului culinar, dar macar ne distram si noi un pic :))

In loc de incheiere, luati de cititi si ce scrie Cookie pe tema RoBlogFest, ca le zice bine :)

BRB! :)

BLOGGERS' DINNER LA THE ARK

noreply@blogger.com (Florin) — Wed, 23 Feb 2011 23:32:00 +0000

Dupa ce anul trecut ne-am facut de cap pe la Hilton si pe la Agra Palace, saptamana trecuta a venit vremea sa ne reluam bunul obicei de a ne veseli in cadru organizat, asa cum numai food bloggerii stiu s-o faca (adica cu multe poze inainte de a savura mancarea, cu carcoteala maxima si cu shpritz exact cat trebuie cat sa ne veselim pana la inchiderea carciumii :)).

De data asta locul de pierzanie a fost restaurantul de la The Ark, unde am avut ocazia sa testam pe viu (apparently in paralel cu Metropotamii, fara sa stim unii de altii :)) noul meniu tip bistro, meniu organizat de prietenii de la The Caterer impreuna cu un chef nou, proaspat sosit tocmai de la Loft, care se pare ca este ultima fita de carciuma de pe piata (unde am fost, am admirat designul, dar n-am avut ocazia sa ma si imprietenesc cu meniul, deoarece am ajuns acolo doar cu ocazia unui eveniment privat).

Fata de data trecuta le-am pierdut (cu mare tristete...) pe Ana (pe motiv de advanced baby on board :)) si pe Bianca (pe motiv de plecat inapoi in Elvetia, ceea ce ne dorim si noua :)), dar am recuperat-o pe Monica si am cunoscut-o (in fine!) pe Smaranda, singura zana cu acte in regula din blogosfera culinara :). In rest, the usual crew, cu Mazi, Madalin (plus his better half, Corina), Elena (plus her hubby, Alex, pe final) si cu voia Dvs, ultimul pe lista, subsemnatul (minus ochelarii de care m-am despartit de curand, sper eu, pentru totdeauna, dupa cum puteti vedea in poza de mai jos :)).

click aici pentru restul articolului

LAPTE DE PASARE

noreply@blogger.com (Florin) — Wed, 16 Feb 2011 22:31:00 +0000

Laptele de pasare, alaturi de chiseaua cu dulceata de tradafiri sau de cirese amare, de lingurita cu șerbet servita in paharul cu apa rece, de minciunelele umflate, crocante si goale la interior, de crema de zahar ars si, de ce nu, de guma Turbo cumparata de la tigancile ce-si faceau veacul prin curtea scolii reprezinta pentru mine (si probabil si pentru multi dintre voi) unul dintre gusturile copilariei, amintindu-mi de destul de rarele ocazii in care matusa noastra (care ne-a crescut ca o bunica) ne surprindea cu aceasta minunatie de desert.

Desi ar putea parea un desert specific romanesc, laptele de pasare (weird name, btw :)) are echivalente atat in bucataria franceza (unde este cunoscut drept œufs a la neige) cat si in cea anglo saxona (unde se numeste floating island). Practic, acest desert consta intr-un meringue (spuma tare de albusuri de oua batute cu zahar si cu un agent de coagulare precum creme of tartar sau amidon) fiert in apa sau lapte indulcit, apoi servit rece, cu crème anglaise (crema de ou si vanilie).

Daca laptele de pasare vi se pare cumva complicat de facut, ei bine aflati ca va inselati, el fiind de fapt pe cat de simplu, pe atat de rapid de pregatit, rezultatul fiind un desert aromat, usor (are mai mult aer si arome decat calorii :)) si cat se poate de delicios. Reteta care urmeaza este luata de aici si merge pe varianta fiertului spumei de ou in apa, nu in lapte, acesta din urma avand marele defect de a da in foc sau de a se afuma exact cand ti-e lumea mai draga (don't worry, rezultatul final al versiunii de fata este foarte asemenator cu cel obtinut prin metoda traditionala).

click aici pentru restul articolului