tag:blogger.com,1999:blog-26322874776724551102026-05-31T13:20:55.792+03:00Ce nu te ucide, te face mai puternic.elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.comBlogger119125tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-13928816215661811732025-07-22T09:47:00.000+03:002025-07-22T09:47:51.689+03:00

   M-am trezit în sala de spectacole, ca la teatru. Nu pe scenă, nu în culise, nu în regie. Doar un scaun în față, doar să privesc. Să nu intervin. Să nu spun nimic, oricât m-ar durea ce văd. Sunt mama lor. Dar parcă e interzis să mai spun asta cu voce tare. Când au nevoie, vin. În interes de ”cămară”, în interes de prezență, de resurse, de timp, de ascultare. Dar nu cer părerea. Sau,

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-6433449203931259412024-09-24T10:34:00.001+03:002024-09-24T10:34:28.295+03:00

 15.09 Ne-am așternut pe drumul către casă dis de dimineață. Nici dincolo de Blagoevgrad nu s-au schimbat prea tare lucrurile. Tot aceeași tristețe și dezolare pare să ne însoțească. Și nu-i din cauză că vacanța s-a încheiat. Când am ajuns la Dunăre ne-am trezit în țară fără vreo vamă. Însă după ce am trecut podul de la Calafat ne-am pomenit într-o coadă interminabilă. După bucuria că nu vom

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-49907389204649445972024-09-24T10:01:00.001+03:002024-09-24T10:01:27.793+03:00

 14.09 După o odihnă binemeritată, am plecat în zori către Blagoevgrad, unde aveam să ne odihnim peste noapte, înainte de întoarcerea în țară. Dacă la dus am trecut prin Serbia și Macedonia, la întors ne-am zis că ar fi interesant să vedem și Bulgaria. Așadar am străbătut din nou împrejurimile Tesalonicului lăsând în urmă un munte Olimp acoperit de nori și cele câteva tunele moderne care

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-54282560498672267152024-09-24T09:57:00.000+03:002024-09-24T09:57:28.563+03:00

 13.09 Am plecat către Atena cu feribotul de 8,25. Dis de dimineață atmosfera pe insulă era greu respirabilă, aerul cald și umed parcă încerca să ne oprească să părăsim insula luminii, așa cum o numește cu dragoste gazda. Deși descris de maps drumul ca fiind puțin peste 30 de minute, am făcut din port până la cazare o oră și jumătate. Locația se află la etajul 4 al unui bloc ce are la parter

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-5315748986407244682024-09-24T09:39:00.003+03:002024-09-24T09:39:41.634+03:00

 12.09. Zi de odihnă. Am reușit să zăbovim în pat puțin mai mult, dar tot la 8 aveam deja cafeaua făcută și băută. După ce s-a trezit, gazda ne-a invitat să petrecem ceva timp la o tavernă agreată de ea și am stabilit să mergem acolo la 7. Nu se poate să plecăm de pe insulă și să nu fi mâncat măcar o dată la o tavernă. Gândindu-ne că nu putem pleca din Grecia fără să fi văzut Parthenonul,

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-59161392046232398442024-09-24T09:32:00.001+03:002024-09-24T09:32:54.100+03:00

 11.09. Ne-am închis obloanele la geam ca să nu ne trezească lumina de la geam, dar ne-a trezit o cioară puțin după 7. După micul dejun, la invitația gazdei, am mers pe plaja din Chora. Ne-am hotărât să plecăm mai repede cu o zi de pe insulă ca să vedem zona istorică a Atenei. Așa că gazda ne-a rezervat un airbnb în apropierea Acropolelui. La plajă am primit indicații de vizitare a orașului

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-61733977490188356022024-09-24T09:26:00.003+03:002024-09-24T09:26:46.299+03:00

 10.09. Ne-a trezit lumina de la geam puțin după 7. Ieșim afară. Cât vezi cu ochii, mare, dealuri terasate și case albe cocoțate una peste alta. Adică: acoperișul uneia este curtea celei de deasupra. Am făcut turul insulei. Am fost ghidați prin zona turistică și am văzut micile taverne pe străduțe înguste.Am identificat punctul de cumpărare a apei potabile, supermarketul, aleea

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-475952208311555642024-09-24T09:14:00.000+03:002024-09-24T09:14:31.025+03:00

 09.09. Ce cafea de dimineață la cazare? Oamenii deschid la 10. Am lăsat cheia în ușă și ne-am așternut la drum. Ne stau înainte peste 500 de kilometri și un drum de aproape 4 ore cu feribotul. Am ratat primele cafenele coborând de la cazare către ieșirea din oraș și am băut prima cafea pe autostradă. Pe drum spre Atena acum. Despre prețul total al autostrăzilor am menționat deja. Șocant:

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-75858676594352433522024-09-24T08:50:00.000+03:002024-09-24T08:50:06.433+03:00

08.09. Duminică, șase dimineața, animalele lăsate cu prietena mea de-o viață care a fost extrem de amabilă și s-a oferit să aibă grijă de ”fermă” în lipsa noastră. Drum întins până la granița cu Serbia. Nu-i lume în vamă, trecem repede. Pe drum taxe de autostradă cu bonuri în limba sârbă (aproximativ 15 euro în dinari). Sate întinse de-a lungul drumului, sărăcuțe, asemănătoare ca arhitectură cu

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-50957763030382166552021-08-26T12:07:00.005+03:002021-08-26T13:26:49.815+03:00

         Am plecat către Camping ”La Dănuț”- Gârda de Sus după amiaza, după ce s-a întors Emil de la muncă. Pregătisem mai totul cu o zi înainte: cort și acareturi, alimente, lemne de foc, etc. Nu mai fusesem cu cortul și aveam emoții. Am străbătut până acolo, în aproape 3 ore, zone pitorești de munte, sate și orășele. Odată ajunși în camping am campat și ne-am

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-83452457065905218502020-07-23T11:35:00.002+03:002020-07-23T11:35:39.961+03:00

Ați auzit expresia neaoș românească ”bate șaua să priceapă iapa”, nu-i așa? Ce înseamnă asta? Cine-i șaua și cine-i iapa? Ca să citez exact o prietenă care spune: ”....si El a fost criticat, scuipat ,batut ba chiar rastignit pe lemn” într-un context care avea de-a face cu corectarea unui comportament repetitiv care nu are rezultate bune, pot spune că mă erijez și eu în ”martiră”, în caz că nu

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-27614111926793454842020-02-06T10:15:00.000+02:002020-02-06T10:15:27.339+02:00

Mi-am uitat sufletul prăfuit într-un colț, ca pe un copil pedepsit! Mi-am abandonat trăirile și le-am negat, nedemne de-alergarea după vânt! Dar le-am regăsit! S-au alimentat din erupția de culoare și viață izvorâtă din voi... Au scos capul, timid, ca un ghiocel de sub zăpadă primăvara și au privit, cu ochii mijiți, printre gene, frumusețea voastră! Și s-au trezit la viață. Din nou. Nu știu

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-58709216379073360102017-06-02T20:02:00.000+03:002017-06-02T21:53:53.852+03:00

O zi ca oricare alta, când te duci la gară să-ți întâmpini copilul ce fusese plecat la o acțiune artistică, departe de casă. Vine trenul, pleacă trenul și, pe peron, o zăreşti pe fiica ta stând de povești cu o turistă. Din China. Exotic, nu? După câteva fraze, turista acceptă să vină să doarmă la noi, ca să poată vizita castelul medieval din oraș. Neobișnuitul abia urmează: contactul între

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-5748105667319413532016-01-14T11:17:00.002+02:002016-01-14T11:17:59.218+02:00

Fiecare din noi ne confruntăm cu câte o teamă care ne paralizează înaintarea. Care e teama ta? A mea, după cum tocmai am descoperit, este teama de a eşua în calitatea de părinte. Cum adică? Uite aşa. Tocmai am descoperit că cea mai cumplită angoasă a mea este teama de a-mi pierde copiii. O să ziceţi că e normal. Nu e. De ce? Pentru că ei nu sunt ai noştri. Decât pentru o vreme. Ştiu asta bine.

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-19987744437747871062015-06-27T10:00:00.003+03:002015-06-27T10:00:26.898+03:00

După ani şi luni în care m-am "blocat", se pare că m-am "recuperat"! Uitasem cum e să scrii pe blog. Am predat ştafeta fiicei mele. A! N-am specificat: n-am rămas pe loc decât aici, nu am mai putut posta. Dar viaţa a mers înainte. Vertiginos, ameţitor, aproape că nu ţin pasul! Ne-am mutat, am demarat un proiect nou şi am continuat pe cel vechi şi, cel mai important, am crescut numeric! Avem doi

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-47715951031098609242015-03-18T15:42:00.002+02:002015-03-18T15:42:17.266+02:00

Încercând să reiau publicarea pe acest blog am constatat că nu se mai deschide. Dacă vede cineva acest articol, daţi de ştire ca să remediez defecţiunea, dac-oi mai putea!

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-2688072217892337762013-11-11T13:29:00.000+02:002013-11-11T13:29:35.517+02:00

Dacă am mai ştii să ne bucurăm de lucrurile simple, viaţa noastră şi a celor din jur ar fi mult mai bogată! Zâmbetul copilului tău care primeşte dulciurile favorite, planurile ţesute în serile petrecute în familie, teancul de vase spălate împreună în timp ce înşirăm ce am făcut peste zi, redescoperirea unui joc din copilărie sau a unui cântec vechi, demult uitat.... Raza soarelui care intră

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-23265765405522722202013-09-23T11:27:00.000+03:002013-09-23T11:27:10.637+03:00

N-am mai scris de muuult.... Dar cu câteva minute în urmă fiica mea m-a provocat printr-un mesaj pe telefon: "Fă o compunere cu titlul E-un cântec tot ce sunt şi o vom compara acasă cu a mea." Iată ce a ieşit: E-un cântec tot ce sunt Toamna-şi scutură frunzele ruginii îmbrăcând glia rece cu aripi frânte de înger căzut. Sufletul meu cântă armonia naturii stinse pe strune de emoţie rătăcită,

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-25291252103604276772012-11-20T10:15:00.000+02:002012-11-20T10:15:04.056+02:00

Şi mă trezesc (după muuultă vreme, ca acum) că nu am mai postat nimic. Pur şi simplu nu-mi mai ajunge timpul. Ne risipim uneori în zeci de direcţii şi uităm de unde am plecat. Acuma, de ce să nu recunosc, îmi place ce fac. Numai că-mi lipseşte scrisul. Niciodată nu am putut să mă formez pe stil gazetăresc, dare de seamă şi gata! Sunt vorbă lungă, îmi place analiza, îmi place să bat câmpii şi să

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-81801307188904930702012-06-14T10:02:00.000+03:002012-06-14T10:02:32.468+03:00

Am trăit zile intense..Alegeri, fraudă, contestaţii (deocamdată inutile), nu ştim încă ce se va alege de noi. Dar am asistat şi la manifestarea societăţii civile aşa cum mi-am imaginat-o: fermă, demnă, hotărâtă să aplice dreptatea şi adevărul. Nu întotdeauna învinge dreptatea, dar o bătălie pierdută poate aduce câştigarea războiului. Noi asta sperăm. Niciodată nu m-am implicat în politică, dar

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-56256070601118055082012-04-29T21:36:00.001+03:002012-04-29T21:36:32.163+03:00

A venit în oraş caravana dinozaurilor robotizaţi şi am dus fetele să-i vadă. Le-a plăcut mult, mai ales partea în care au putut "călări" dinozaurii sau au putut "săpa" după oase de dinozaur. 

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-72248669578564019582012-03-26T08:19:00.001+03:002012-04-02T10:33:32.491+03:00

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-87499754135092691762012-03-23T20:17:00.000+02:002012-03-23T20:17:57.528+02:00

Am mai descoperit un Medic: doctorul ORL Stănculescu din Hunedoara. Un om minunat, cu o inimă de aur. Căruia îi pasă de oameni. I-am dus la control un caz special (despre care nu am libertatea să vorbesc) şi s-a ocupat exemplar de copil. L-a internat, l-a operat, l-a tratat de parcă ar fi fost propriul copil. Mulţumim, domnul Doctor! 

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-74505333559122386582012-03-22T07:57:00.000+02:002012-03-22T07:57:30.107+02:00

Repetir… în fiecare an aceeaşi poveste: martie, pe când să te bucuri de soare, te ţine în casă gripa, pneumonia, rubeola, varicela, febra, etc. Uneori mă satur de tipare şi acum este cazul… De la o vreme m-am trezit că-mi place rutina, îmi dă o cevaşilea siguranţă. Sentimentul acela de „acasă”, de lucru ştiut care nu mai are cu ce să te surprindă. Numai că m-am cam săturat. Întotdeauna primăvara

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2632287477672455110.post-75726472295757195762012-02-16T11:33:00.000+02:002012-02-16T11:33:45.270+02:00

Nu prea e. Ştirile abundă de nenorociri, violuri şi crime. Omeniei nu-i dă nimeni importanţă. Oamenii sunt „setaţi” pe comanda dezastru. Nimeni nu mai vorbeşte de bine pe nimeni. Parcă am trăi după dictonul: „Dacă poţi să faci rău, fă!”Totuşi, în această lume plină de venin, competiţie neloială, violenţă şi abuzuri, există oameni de omenie. Am cunoscut asemenea oameni în oraşul meu. Când auzi

elenahttp://www.blogger.com/profile/17049149322909418955noreply@blogger.com2