tag:blogger.com,1999:blog-89200757943517793692024-09-05T09:07:48.852+03:00Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.comBlogger186125tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-3701801372323155072015-08-05T15:38:00.000+03:002015-08-05T15:38:51.202+03:00

                 Rătăcirea  LXXXVI Nu pot să rătăcesc prin vremuri, fată, Nestingherit de gropi și de hârtoape, Că orizontul nu e mai aproape, Limanul căutat nu se arată. Când viața e cât un clipit de pleoape, Din început fiind morții închinată Nu te grăbi că nu poți dintr-o dată Tocmai iubirea să o lași să-ți scape. De-aceea-ți

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-27827676676325690402015-08-03T18:30:00.003+03:002015-08-03T18:37:11.967+03:00

Tu ştii? M-ajunge din urmă trecutul, Spre viitor de-acum mă târăște Și încă din zori lumina descrește. Din totdeauna eu fost-am pierdutul În umbra ta unduită regește, Când amintirea îmi e tot avutul, Îmi e mângâierea, îmi este și cnutul, Între ieri și azi sunt strâns ca în clește. Mai poate timpul oare să adaste, Atât cât să trăiesc încă o clipă, Ce-a și trecut pe-a timpului aripă

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-14587871445098681992015-07-26T17:46:00.000+03:002015-07-26T17:46:46.063+03:00

Tu nu mă duce, Doamne, în ispită De câte ori se va ivi prilejul: Pegas stârnește-n praf stelar vârtejul Din cer, cu lovitura de copită. Eu sunt cuprins ca și aracu-n vrejul De nervi întinși. Ființa-mi istovită, Mereu aflată-n goană neoprită, În vane patimi arde ca gătejul. Stau și mă-ntreb: n-o fi și altă temă Decât să cânt ființa ei candidă, Cu ochi adânci, cu fața ca de cridă Și

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-9412807235801953142015-06-09T18:38:00.000+03:002015-07-01T15:58:49.690+03:00

Mai lasă-mă, iubire dată-n pârg, Tu mă pândești aici în pragul nopții, Să-și râdă-n pumni vecinii și nepoții Și să se iște bârfe aspre-n târg, Că ei nu știu cum zgândără, netoții Și-aprinde-nchipuirea cu mult sârg În prag de noapte bunul demiurg, Ei să-i închin cântări și sacerdoții. Sau după unii, mă îndeamnă dracul Să scurm cu pana bube cu puroi, Când, prinși de rele patimi,

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-22365275653656178362015-06-08T18:01:00.002+03:002015-06-08T18:01:52.753+03:00

Chiar dacă aripi ai, nu-ți este zborul Obligatoriu dat ca sinecură, Nici talpa bătucită nu îndură Asprimea pietrei până-n viitorul Ce-l vrei ferice fără de măsură Încât să simți și tu în piept fiorul, Îns-ai să vezi, neînsemnat e sporul Când fericirea tot la zar se fură! Dar pe nisip nu pune temelie Că nu va ține prea înalte ziduri, Iar anii își vor scrie cu-adânci riduri Scrisori

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-62882490959654819942015-06-06T16:19:00.001+03:002015-06-07T15:34:16.075+03:00

Străino, rupe-mi amintirea vie, Să-mi regăsesc azi alinare-n moarte, Că fluviul Lethe de-acum ne desparte Un an sau veac sau poate-o veșnicie. Doar zvonuri se aud încă departe, Suflarea zeilor de-abia adie, Degeaba tot întrebi, nimeni nu știe Sânge de o mai fi prin vine sparte. Și-atunci așteaptă iar, ai s-o auzi Cum își ascute pe-aer ca pe piatră Aripa sa cu străluciri de-agată.

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-10617766121900178312015-06-03T16:37:00.001+03:002015-06-03T16:37:59.444+03:00

Adeseori, când aripile-mi frâng       În rupte zboruri, rătăciri răzlețe Prin ceruri mustind îngeri, triste fețe, Care soarta cea crudă și-o deplâng Că nu pot sta și ei, buimaci prin piețe, Sau c-o lumească dragoste prin crâng, S-o studieze singuri îndelung, Amănunțit și pe de rost s-o-nvețe. Pierzi sau câștigi, același este potul, Norocu-i serv și

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-7581599458370295202015-05-06T16:27:00.000+03:002015-05-06T16:27:50.161+03:00

Prin limpezimi răsfrângă-se-n cristalul Cu planuri reci legate-n ascuțite Muchii și vîrfuri, arme reci călite Prin sângerânde răni, croind finalul, Ori stingă-se în chefuri sibarite, Trist cavaler care își pierde graalul Ca un actor schimbând scena cu stalul În piesele mai noi, eteroclite, Când explorând îndepărtate zone, Adesea trebuie să schimbe planul, Că-n domn trufaș

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-30426048229261230642015-04-04T18:35:00.000+03:002015-04-04T18:36:12.643+03:00

De ce mimăm mereu neînţelegeri Pe când fiinţa-ţi pală îţi coboară Și eu mă pierd când trupu-ți de vioară Nu-mi dă prilejul unei noi alegeri, Că timpul parcă-ncepe să mă doară Și uit complet prea lungile prelegeri, Sub fulguiala clipelor tu degeri Când sfinții uscățivi sunt trași pe sfoară. In mine de îți cauți tu Olimpul Zeiță-n sine, fără de domeniu, N-ai să găsești în jurul tău

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-63415585804346109892015-03-22T16:07:00.001+02:002015-03-22T16:08:49.001+02:00

Chiar de mă ţii în temnița uitării, Am să mă zbat să îți trimit semnal Că dragostea îmi stă pe-un piedestal, Ferită de rugina nepăsării. Pentru esența-i pură, de cristal, Găsi-voi poate-un verb mai acătării, Ca un suspin din carnea înserării, Și panaceu durerii, și pumnal. Așa, în cursa vieții spre niciunde Voi căuta să îmi urmez canonul, Chiar dacă-n jocu-acesta sunt pionul, La

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-36195680737330811172015-03-04T16:47:00.000+02:002015-03-04T17:14:35.343+02:00

Te lauzi c-ai găsit calea cea dreaptă, Chiar dacă e tăiată prin nisipuri Când orizontul zămislește chipuri Și nebunia-ți pare înțeleaptă Ca să o torni în sumbre arhetipuri. Iar de-o aduci cu greu, treaptă cu treaptă, A ocoli nu-i o prostească faptă Cum e de-ai vrea să torni lumina-n șipuri. Deci vezi cum prețuiești de-acum egalul Și cum citești cu greu uitate rune: Statuia

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-29661167167047970832015-03-03T17:07:00.000+02:002015-03-03T17:08:35.924+02:00

Afară vreau să ies din lutul meu, Mă strânge trupu-acesta ca o coajă, Mă zbat în el ca peștele în mreajă Și înspre tine îmi îndrept mereu Un gând care să-i stea iubirii strajă Și oricărei suferințe – panaceu. Acum, când nu ești tu, când nu sunt eu, Să ne găsim, nu am aflat vreo vrajă! Și-atunci să fie doar  răbdarea harul Care, din greu, încearcă azi credința, Fără de care

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-57907352577749533762015-02-27T14:42:00.000+02:002015-02-27T14:42:40.392+02:00

Îmbrăţişez ivirile din visul Cu arătări și spaime de coșmar, Iscat din funduri negre de Tartar Și zugrăvesc doar sfinți în Paradisul Cu șubrede zidiri din lut și var, Deoarece oricum voi fi proscrisul Pe care pasu-l duce spre abisul Pândind la ceas de noapte, tutelar. Și-n zori de zi se vor porni convoaie De străluciri, de fauni și menade Și când lumina vie va da roade Sânge

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-59187581333501050342015-02-12T16:20:00.000+02:002015-02-12T16:20:09.391+02:00

Încremenește, clipă trecătoare, Atunci când tu ai devenit potirul, Sfânt Graal iubirii luându-i galeș birul Sărutului înmiresmat, de floare. Pe gura-i proaspătă ca trandafirul Fluturi de miere gata sunt să zboare, Suflarea-i e izvor de-arome rare Și glasul, zici că-l picură clavirul! Mesaje nu primesc aici, în iarnă Unde zăpezi m-au năboit cu totul, Corăbiei eu nu-i mai sunt

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-77202415142786251382015-02-11T18:21:00.001+02:002015-02-11T18:22:35.075+02:00

De astăzi până mâine te îndoaie Când viața-ți șterge numeroase porții Predate în neștire astăzi morții, Închisă între reci pereți de ploaie. De se încheagă jalnice consorții, Contractul e o maculată foaie Pe care sângele s-a scurs șiroaie Și Hannibal rânjește-n fața porții. Vei fi atunci prin veacuri tu nebunul Ce-a perorat patetic doar nimicuri, Scriind scrisori, frunze uscate-n

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-51204207387013861482015-02-10T12:55:00.000+02:002015-02-10T13:34:23.474+02:00

La mese am stat, mimând mari disperări, Cu prietenii la îndelungi libații, În noi vedeam salvarea astei nații, Răspuns găseam oricărei întrebări. Vin visătorii altor generații Cu zestrea neștirbită de candori, Iubiri de-o clipă fiindu-le comori, Cu fericirea-ntreagă, nu în rații. Himera lor o fi acea măiastră Ce-mi subjuga și mie altă dată, La ani puțini, ființa mea curată?

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-26912588783990453432015-02-09T17:04:00.000+02:002015-02-10T11:25:34.014+02:00

Apă de-aș bea din urma de potcoavă Și-n zorii zilei roua dimineții, Calea ascunsă de perdeaua ceții N-o rătăcesc ’nălțând uitării  slavă, Că-n sumbre cancelarii logofeții În sânge moaie pana făr’ zăbavă Și pe oglinda cerului, concavă, Vor scrie traiectoriile vieții. Și tu cuprins vei fi de grea obidă Că Dumnezeu te mustră cu-otuzbirul Și vede-n tine-acum numai satirul Cu

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-27871068116771030812015-01-26T16:14:00.000+02:002015-02-04T16:05:38.225+02:00

Fervorii mele de-i găsești măsură Când te brodez în căutate rime, Din viitor voi trece în vechime, Pândar ucis de veghe și de ură Și voi găsi unica trăsătură Ce-alătură pe ucigaș de crime, Că el nu poate veșnic să-ți suprime Misterul, modelându-te din zgură. Iar tu să treci în camera secretă Cu zidul vechi, de lacrimi erodat, Că-n jurul tău voi face un palat, Sau templu alb, cu

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-38151479326617620992014-11-28T15:57:00.000+02:002014-11-28T15:57:03.523+02:00

În vorbă iscusită te-nfășoare! Chiar dacă este soră cu palavra, Sau te pătrunde-ncet precum otrava Tu ai s-o simți în marea ei splendoare. Și fără miez de-ar fi precum e pleava, Ca și mercuru-n zvelte capilare În suflet urcă,gata să te-omoare Amestecând iubirea cu gâlceava. Atunci te-ntrebi: care să-i fie rostul Acestui moft incert și leac și armă, Când, amețit de-a lui cerească larmă, Vezi că

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-1661766731425004152014-11-13T12:36:00.001+02:002014-11-13T12:36:51.113+02:00

Catapeteasmă de lumină, pace în suflet, pasăre beată de azur, ruliu, tangaj. Creștetul poate țintește o Stea Polară greșită, dar nu contează! Marii Zugravi spoiesc joase tavane cu alte Stele Polare.               **** Crești ființă! Pașii mei pribegi m-aruncă între scorpioni și regi și inima mi-e frunză palpitândă că am simțit reci ochi cum stau la pândă. Pot

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-43710876560719504102014-10-15T17:04:00.000+03:002014-10-15T17:04:56.552+03:00

„Respiră, respiră!”, îmi șoptește precipitat. „Ai să vezi tu că apneea asta o să-ți facă figura!” Eu nu bag în seamă ceea ce îmi spune, privesc intens golul și vorbesc fără noimă. Îi spun că îmi lipsește de prea mult timp: „Timpul, timpul ți-a erodat existența și memoria mea devine treptat „tabula rasa” Ea îmi spune să ud grădina măcar o dată la două zile: „Imortelele sunt la fel de

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-91388272688391235972014-09-25T17:56:00.000+03:002014-09-28T12:12:13.134+03:00

De-ar fi să fiu de-a pururi umil sclav Sub talpa ta când aerul îl calcă Și-n piruetă trupu-ți de rusalcă Vibrează în acord celest, suav, Aș prinde-n lațuri Marele Zugrav, Din ceruri să-l oblig să smulgă-o halcă Chiar dacă Dumnezeu  îmi dă scatoalcă De i se pare c-am greșit prea grav. Și în crepuscule violacee, Când se ridică fumurile-n trâmbe, Veni-vor pompierii cu tulumbe Să

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-25028422040680468392014-09-24T16:13:00.000+03:002014-09-24T16:13:47.534+03:00

Îmi va fi moartea numai o plecare Spre țărmuri noi, acum necunoscute, Când templierii ultimei redute Cad secerați sub zări amăgitoare, Iar tu, înlănțuit, sub altă zare Vei aștepta iertările pierdute, Chiar dacă noaptea vezi că își ascute O gheară de-ntuneric și teroare. Și în zadar privești pierdut la steaua Pe care nu am vrut nicicând s-o caut, Pe când vestitul cântăreț din flaut

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-78758417519992645392014-09-18T18:25:00.003+03:002014-09-20T16:44:41.608+03:00

Degeaba-n scăfârlia ta pârloagă Tăiate-s căile cerești, înguste, Nu-ncap pe cei ce vor acum să guste Trup străveziu cu carne fără vlagă Și-atunci cazi în genunchi, umil te roagă La fețele nebunilor, auguste Când rătăcesc hălăduind prin puste, Cu mers olog, cu vocea ca din doagă. Mergi dar nebun, te cațără pe stânci Chiar dacă nimeni nu vrea să-ți dea brânci În arderea gândirii, foc

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8920075794351779369.post-33714602179770330002014-09-13T17:36:00.004+03:002014-09-18T15:02:19.895+03:00

Vai, suflete zdrobit în mici fărâme, Pierdut de ești în cețuri și-n tenebre, Zile și nopți, ca mari migrări de zebre, Lutu-ți împing spre un tărâm cu râme, Că, agățat în putrede parâme, Îngerul tău, greu încercat de febre, S-a înrobit dilemelor celebre Și templul cunoscut stă să-l dărâme. Că de aceea trupul tot mai flasc Purtând doar umbra laptelui de maică Și-n vine stors veninul

Ion Scalenhttp://www.blogger.com/profile/10494887104080827565noreply@blogger.com0