Ion Scalen

Obsesia

2012-02-12T17:07:00.000+02:00

Doamne, cuma trecut timpul! Scârm printre vechi hârtii îngălbenite, vechi de treizeci, patruzeci de ani, hârtii gata să se destrame la atingerea degetelor înțepenite de frig și de boală. Hai să le dezmorțim nițel lovind cu buricele lor înghețate tastele. Temeinic, deoarece pe cele amorțite nu prea le simt și trebuie să lovesc mai tare pentru a fi sigur că acțiunea lor are efect, iar cu tasta ,,

Fascicol de planuri

2012-01-11T16:42:00.001+02:00

Din ciclul eșuat, Geometricale Acolo unde dreapta simplă nu e, Nedescojirea spațiului din jur Lasă luminii negre umbra șuie, Vădind misterul clarului obscur, Străpuns mai rar, mai des, de fețe, Comunicante vase, univoc Tăinde lame-n spațiul de tristețe La rana bivalentului noroc De-a fi doar duh perlat de ochii Ființei- taină cu trup orb, De-a fi armuri de spumă, rochii, Sau greu veșmânt

Zvonuri

2012-01-03T13:18:00.000+02:00

Prietene, frumosului îi stă bine și-n zdrențe, chiar dacă trupul Lunii prezintă carențe, dar în târg umblă un zvon cum că se poartă galoșii, că pe corabia-vis se îmbarcă numai mucoșii! Poate de aceea cuvintele devin mai pedestre: sufletele pâlpâie între ferestre și în muzee croitorii îmbracă la nuduri. Să vii prietene să mi te guduri, că în odaia ta strâmtă îți ard afișele smulse pe furiș de pe

Statui nepotrivite

2011-12-21T11:51:00.000+02:00

Înălţară, se-nălţară lângă foc statui de ceară, lângă vânt statui de fum, pe pământ statui de scrum. pentru dor, pentru durut, statui amorfe de lut, pentru orbi, statui de corbi, în deşert statui de apă. De statuie n-o să iert viermele ce sapă, sapă, curăţind de trupuri glia ca să-ncapă veşnicia.

Miraje

2011-12-08T15:02:00.001+02:00

1 Anahoret suferind: obsesia Lunii, transfuzii cu lumină lăptoasă, dar cineva dărui pietrelor aripi şi nisipurilor mişcătoare suflet. S-a înfăptuit astfel o crimă mai mare şi condamnarea creatorilor de eşarfe a devenit la fel de necesară ca arderea pe rug a celor care fac bile în sunetul tam-tamurilor: acestui miraj ise aplică un sistem rectangular cu axe din priviri obosite. Este

Himera LXVII

2011-12-02T17:10:00.001+02:00

Dă-mi, Doamne, astăzi dreptul la pierzare, Să pot să fiu eu tainicul zograf, Din pânze şi vopseluri, cenotaf, Ba chiar altar să-ţi fac şi-ntr-o-nchisoare, Zăcând în zăcăminte de uitare, Din raze de lumini să macin praf Pe care vreun zănatic de zaraf Să mi-l preschimbe-ntr-o iubire mare. Veni-va ziua când, cu gesturi repezi, Mă-nchin imaginarului anvon Şi de acolo am să-mi cer canon,

Hai în Nirvana!

2011-11-28T09:28:00.002+02:00

Te iau cu mine-n drumul spre NirvanaSă-ţi vindeci al tău suflet de contuzii,C-ai dat aur curat şi-ai luat iluziiŞi-nchipuiri ţi-au fost de-atuncea hrana. Ţi-oi obloji cu milă ţie ranaFăcută de fârtaţi cu crude-aluziiCu leac din spiţerii şi cu infuzii,Când în deşert s-o pierde caravana. Nebun nu sunt, dezacordata strunăFalsează încercând celest acord,Pe când un fantomatic, palid lord Sub steaguri

Balada improbabilei întoarceri

2011-11-25T09:08:00.001+02:00

Vară de tăciune, Cremene în ornic, Timpului datornic Cu o rugăciune: Sub nimbul nefalnic Să apari, minune, Numai să nu sune La căzut prea jalnic Şi atunci să soarbă, Silit de paharnic În otrăvuri darnic, Pe doamna cea oarbă! Minune, să urci Fumul tău din iarbă, Zvelta zână Coarbă Mai încearcă furci La timpul prezent Adus de la turci, Trup să nu-i încurci: Poate cel absent, Zidit în tăceri,

Rătăcirea LXII

2011-11-14T12:07:00.000+02:00

Mi-ai dat , iubito, al rănilor răsfăţ, De ştiu ce-nseamnă acuma să te doară Şi cu săgeata morţii la subsuoară De-o viaţă-ntreagă a muri învăţ! Aşa, singurătatea-i mai uşoară. Când viermele, tovarăş şugubăţ Îşi va chema toţi fraţii la ospăţ, Eu voi uita de cum arată-afară. Pe tine însă nu te pot uita! De-ar fi să uit, tu să-mi trimiţi misivă, Că sufletu-mi rămâne-va-n derivă, La fel cum e

Obsesia

2011-11-06T15:07:00.000+02:00

Mă-ntemniţează-n mine aripa grea de vânt, Că poate doare drumul prea scurt pân' la greşeală! Eu voi purta prin veacuri armură de pământ, Mantie de uitare voi flutura cu fală, Pe umerii de sticlă, oh! solzii vor cădea, Fiinţa mea lunară, cu străvezimi de ceară, Îşi va-ncrusta sub frunte un ochi de peruzea Ce otrăveşte, tainic, nemărginita seară. Sub orizont voi pierde la zaruri orice gând,

Inserţia imaginarului în real

2011-11-05T13:35:00.000+02:00

Puţin câte puţin vom fi mai morţi, minerale apoi, zăceri în spatele universului închişi în bule de vid, ferecaţi în bule de întuneric. De aceea caut o inimă pe care am găsit-o de mult, dar o caut totuşi încă şovăielnic. Mă joc mă prefac: am pierdut-o! Atunci pândesc starea obscură a imaginarului când se prelinge, uleios, în real, Invoc gestul anodin al curăţirii prin chin.

Sufletul comerţului

2011-10-30T23:37:00.267+02:00

Sunt un foarte prost negustor, în concluzie habar nu am cum să-mi vând marfa, tehnicile de marketing începând de la studiul pieţii, continuând cu mecanismele fine ale cererii şi ofertei în domeniul respectiv, cu subtilităţile tehnicilor de promovare al produsului, deci de impunere a sa pe piaţă, îmi sunt străine şi în cazul de faţă şi dificultăţile sunt cu atât mai insurmontabile cu

Ziua când moare maica (III)

2011-10-30T17:07:00.001+02:00

(urmare de la ,,Ziua când moare maica (II)'') - Hai fa şi voi mai repede, că veniţi parcă plecaţi! Eu nu mai prididesc cu treburile şi voi o mai luarăţi şi pe fata asta (şi arătă spre Zoica) să stea după cururile voastre pe care de-abia le mişcaţi!- Ete că tu oi fi vreo slăbănoagă, replică cea mai în vârstă, Lina.- N-am zis bia de grăsime, da’ prea sunteţi talentoase şi pe mine arde cămaşa că mă

Himera LXVI

2011-10-25T19:04:00.001+03:00

Iubita mea, de-a dreptul, din trăsură, Eu năvălesc la tine în alcov, Sărutul mi-l depun pe pleoapa-ţi mov, Pe gura ta ca fructul de răsură. Cu-n gest eu te dezbrac de malacov, Îţi scot corsetul ca pe o armură Şi ne iubim ca fiarele, cu ură Din seară până-n zori, fără istov. Vreau să te gust acum pe săturate, Că viaţa este searbădul pamflet Pe care acest nefericit poet L-a-nchipuit în stanţe

Mica traversare

2011-10-23T08:07:00.000+03:00

Mi-e sângele prin vine un tandru scorpion, De-aceea umblu-n locuri unde mănânc lăcuste, Dacă nu sunt acela, atunci sunt, sigur, Ion, Păşind pe muchii late, visându-le înguste! Închid ochii şi strig: mă aflu în pustiu, Aici nu vine nimeni şi nimeni nu m-aude, Dar scopul meu, atins e prea târziu! Mă prindeţi prieteni strâns între cearşafuri ude, Căci voi pleca spre iarnă uşor, chiar printre

Ziua când moare maica (II)

2011-10-20T19:51:00.002+03:00

(urmare)Maica se aşeză greoi pe marginea patului care scârţâi, deşi, vorba mamei, rămăsese din ea o mână de om şi văzând că m-am trezit, mă privi cu duioşie:-Pupe-te maica pe tine, te sculai, da’ lasă că poţi să adormi la loc după ce pleacă maica la biserică. Apoi strigă:- Nono, adu-mi fa câteva lumânări şi câteva boabe de tămâie de-acolo de la foc şi caută-mi şi mie bastonu’ de dumenică... Nu-l

Apostazii

2011-10-19T18:38:00.000+03:00

Variabile stări pânditoare din desişuri de vorbe,încremenirea cascadei între cădere şi necădere,moartea limaxului pe cristalul năboit de lumină,paloarea frunzei pe stinse pendulând între mineral şi organic:iată incertitudinea, deci eu,gânditor totdeauna dar negândind acum,neantul aprobându-l energicdar îndoindu-mă de existenţa energiei ca starea materiei care încet mă cuprindeîn armura

Ziua când moare maica (I)

2011-10-14T10:46:00.003+03:00

Aveam zece ani, eram băiat mare în clasa a IV-a C la Şcoala nr. 2 şi aşteptam cu nerăbdare vacanţa de primăvară. Sătul de iarnă, măsuram cu privirea peticele de zăpadă care se micşorau odată cu trecerea fiecărei zile pe dealul din faţa casei, biruite fiind de suprafaţa pe care zăpada se topise, la început neagră – cafenie, apoi cu uşoare tente de verde de la colţul ierbii care începuse să

De atâta tăcere

2011-10-06T17:46:00.000+03:00

Cumpăna timpului împietrise... Eu, dansatorul pe sârmă, mă instalasem temeinic în echilibrul meu atât de fragil încât păream o statuie sculptată în aer deasupra mulţimii. Prea multă tăcere se revărsase peste mulţime! E de aur! E de aur tăcerea aceasta, încercam să spun dar gura mea o astupase tăcerea care curgea dinspre chiliile serii. Prin semne am încercat, dar era prea târziu şi era să-mi

De-o viaţă

2011-10-05T18:00:00.002+03:00

De-o viaţă întreagă alerg în cerc încercând să mă prind din urmă, să îmi înfig degetele ca nişte gheare în propria mea spinare şi să mă ridic deasupra timpului deoarece a venit iar un octombrie când bronzul clopotelor se topeşte în lungi reverberaţii de linişte, când arama frunzelor mă îngroapă până mai sus de glezne, până mai sus de genunchi, când mă închid în toamnă ca într-o leprozerie în care

Pactul

2011-10-03T20:05:00.001+03:00

-draft- Îmi era dor de mine, cel de săptămâna trecută şi îl uram pe cel care am fost acum două săptămâni, rănile pe care le căpătasem în lupta cu îngerul necunoscut din visul pe care l-am avut spre dimineaţa zilei în care ar fi trebuit să semnez pactul cu diavolul îmi lăsase urme adânci: trei brazde late tăiate prin pielea, grăsimea şi carnea de pe partea stângă a pieptului lăsa să se

Biblică IV

2011-09-25T14:54:00.000+03:00

Moise a despicat apa cu toiagul, vorbele s-au veştejit în parabole, ani zece de rătăciri prin pustiuri interioare, mări fără fund şi munţi nesfârşit de înalţi palida stea a nădejdii: : arcan aruncat spre infinit ca să prindă nimicul, apoi Tablele legii, călătoare porunca prinde sintaxa tăcerii şi strategia visării, arcuire în ecou a pelerinului prin arterele pestilenţiale ale megapolisului.

Dreapta cumpănire dintre preaplin şi preagol

2011-09-15T15:45:00.000+03:00

Trufaşă această fiinţă cu inimă lichidă în zorii ochilor tăi a uimire deschişi spre sfânta ţară în care am fost cu toţii să o numim Arcadia. Acolo, deodată s-a născut, desigur, golul. Călătorul prin iarba aspră a stepei a simţit sub tălpi aştrii, mersul său s-a transformat brusc în marea cădere... Prezentă, fiara inerţie l-a rupt în lut greu şi fiinţă, urmând reîntregirea cu întârziere... În

Glasul

2011-09-10T14:18:00.002+03:00

Amiază lunecoasă ce stă să se răstoarne În ceasurile zilei, lungi clipe de pripas, Când Dumnezeu adulmecă lichidul gras Stors pânzelor luminii zdrelite prin lucarne, Ce ape-nşelătoare sub orizonturi tremuri, Când tragedia-şi scoate în pieţe amploaiaţii, Bufonii explodează sub ceruri în ovaţii Şi mamele-şi ridică pruncuţii înspre vremuri, De se încearcă să se găsească-un glas Cu aripi, nevăzut

Mama înţelepciunii

2011-09-07T10:38:00.002+03:00

Un om omora fluturi. L-am întrebat: ,,Ce ai cu ei ? Culorile scuturi în praf neînchegat fără temei! Sunt flori vii, nevinovate, inofensive. Tu nu ţii ca în cetate zboruri lascive să izgonească cenuşi de pe ziduri? De ce-i ucizi?'' A-ntors faţă flască şi-a zis dintre riduri: ,,Ucid omizi!'' (1972)