holistica

Reducerea Stresului generat de Schimbările Rapide şi Imprevizibile ale zilelor noastre

2010-06-26T05:13:00.000-07:00

Reducerea Stresului generat de

Schimbările Rapide şi Imprevizibile ale zilelor noastre

Recomadări propuse de fondatorul

Institutului de Cercetări pentru Matematica Inimii SUA

Doc Childre:

Destress Kit for the Changing Time

Aceste recomandări pot fi folosite de către orice persoană care resimte un nivel de stres ridicat generat de efectele in cascadă a prăbuşirii sistemului financiar global, dezastrelor naturale, războaielor curente, sau a altor motive apărute din cauza acestor timpuri rapid schimbătoare.

Prăbuşirea sistemului financiar global marchează o schimbare semnificativă a spiralei schimbărilor globale pe care le trăim în această perioadă. Conştiinţa globală se află într-o schimbare majoră: de la preocuparea câştigului individual în detrimentul celorlalţi – către un sistem mai echilibrat de grijă faţă de drepturile şi nevoile tuturor oamenilor. Sistemele si societatea sau îndepărtat mult de inimă si de valorile fundamentale ale cooperării, corectitudinii şi grijii fiecăruia pentru ceilalţi şi pentru întreg.Pentru mulţi oameni, speranţa a diminuat; cu toate că mulţi oameni simt că lucrurile încep să se reaşeze.

Din nefericire, această realiniere financiară provoacă un stres crescut şi prăbuşiri economice enorme care ne afectează pe toţi. Este evident faptul că procesele de realiniere financiară nu se desfăşoară cu rapiditatea dorită de noi, dar ele se pot eventual stabiliza în viitor. Fiecare efort făcut în această direcţie ne va aduce mai aproape de timpurile în care bogaţii, clasa mijlocie şi săracii vor putea respira (trăii) din nou împreună.

Când o criză apare, oamenii trec prin mai multe trăiri emoţionale: şoc, furie, blamare, disperare, frustrare, angoasă şi altele.Acest proces este dureros, dar el ne ajută să ne eliberăm de supraîncărcarea produsă de şoc a minţii, emoţiilor şi sistemului nervos. După această fază, îi este mai uşor inimii să se redeschidă. Apoi, cu un anumit efort personal, oamenii pot începe să îşi reconstruiască capacitatea de cooperare cu situaţiile stresante, pe măsură ce ei obţin mai multă claritate şi încredere în a merge mai departe. Procesul recuperării nu va fi acelaşi pentru toţi din cauza situaţiilor diferite în care se află şi a abilităţilor individuale de cooperare cu situaţiile stresante. Dar fiţi încrezători în faptul că fiecare dintre voi puteţi să faceţi o schimbare psihologică majoră (la 180 de grade) şi vă puteţi creşte capacitatea de cooperare cu situaţiile stresante – în special dacă cooperaţi cu ceilalţi.

Crearea Schimbării Psihologice Majore

Când apare o criză semnificativă, cum ar fi actuala criză financiara globală care afectează atât de mulţi oameni, toleranţa noastră la stres este grav afectată de şocul iniţial şi de suferinţa emoţională. Acestea este urmată de sentimentul de a fi complet depăşiţi de evenimente, care ne inhibă capacitatea de a coopera cu stresul indus de acestea; cu toate că este de la sine înţeles de ce noi simţim aceste stări.

Ne va fi de un real folos la instalarea unei astfel de sentiment de epuizare – depăşire - neputinţă, să ne deschidem emoţional pentru a elibera tensiunea şi presiunea psihologică. Noi avem nevoie de timp pentru a trăii şocul, frustrarea şi furia, sau sa stăm liniştiţi cu noi în singurătate cu propriile noastre suferinţe. După această primă fază, indiferent cât de lungă este, va trebuii să ne gândim la auto-îngrijire şi să ne reamintim de necesitatea protejării sănătăţii noastre. Apoi noi va trebuii să începem eliminarea efectelor negative ale stresului, care ne va uşura eforturile viitoare de cooperare cu situaţiile stresante. Eu înţeleg că aceste măsuri pot părea dificile la început, dar recomandările de mai jos vă pot ajuta să va reconectaţi cu puterea şi securitatea interioară.

Aplicând aceste recomandări în viaţa dumneavoastră zilnică, nu neapărat o să reuşiţi sa faceţi ca provocările financiare şi anxietăţile să dispară subit, dar o să reuşiţi să eliminaţi stresul recurent, o să vă reduceţi teama şi o să vă restabiliţi capacităţile de autovindecare mai uşor. Pe măsură ce reuşim să reducem stresul, vom avea mai multă putere şi claritate pentru a găsii drumul de a ieşii din situaţiile şi mai dificile ale acestor timpuri.

Chiar şi prin simplul fapt de a lua lucrurile „ aşa cum sunt“ noi putem începe să facem acea schimbare psihologică majoră şi astfel excesul de stres nu va mai putea afecta grav starea noastră de sănătate. Noi vom putea elimina foarte mult stres practicând anumite schimbări de „atitudine şi ajustare” până când ne restabilim capacitatea de cooperare cu situaţiile stresante. Aceste măsuri vor reduce pierderile de energie vitală şi vor creşte claritatea gândirii asupra modalităţilor de obţinere a ajutorului pentru noi şi pentru familiile noastre.

Când noi trăim un stres intens, este dificil să aflăm care sunt cele mai bune soluţii ce ne pot ajuta eficient.

Recomandări şi practici dedicate cooperării cu situaţiile stresante şi resetării sistemului nostru pentru a avansa în aceste timpuri rapid şi imprevizibil schimbătoare:

1. Comunicaţi şi Interacţionaţi cu ceilalţi

Unul din cele mai importante lucruri pe care îl puteţi face este să comunicaţi sentimentele dumneavoastră cuiva sau unei comunităţi de oameni care trec prin experienţe similare. Apoi să va angajaţi în activităţi de ajutorare a altora şi de a oferii suport emoţional. Acestea va ajută să va redeschideţi inima, crescându-vă curajul, rezistenţa şi echilibrul emoţional. TRT® in Zona Inimii

Chiar dacă râdeţi sau plângeţi împreună, deseori o sa obţineţi rezultate benefice.

Când oamenii se adună pentru a se ajuta împreună uni pe alţii, energia colectivului multiplică beneficiile pentru fiecare persoană din grup. Se constată o creştere a ghidării intuitive şi a găsirii soluţiilor eficiente la problemele cu care se confrunta oamenii prin cooperarea colectiva a grupului de suport. Când oamenii sunt în inimile lor, şi nu doar în mintea lor , energia grupului ajută la ridicarea spirituală a fiecărei persoane din grup care îi eliberează de supraîncărcarea stresului şi anxietăţii. TRT® Sesiunile si Directările în Grup.

În cele mai multe cazuri, dacă căutaţi o să găsiţi un grup de oameni, mare sau mic, care au aceleaşi preocupări sau îngrijorări cu ale dumneavoastră. Anumiţi oameni au o rezistenţă în a se alătura unui grup; dar în situaţii de criză şi stres eu le recomand să reconsidere urgent această atitudine.

2. Redeschideţi sentimentele inimii

Când inima noastră se redeschide, autosecuritatea şi încrederea revin treptat la normal. Aveţi răbdare cu procesele prin care treceţi şi aveţi compasiune pentru dumneavoastră. Este normal ca la începutul unei crize (în special pe timpul fazelor de şoc şi furie) să aveţi sentimentul izolării faţă de inima dumneavoastră. Când mintea noastră operează prea mult fără înţelepciunea inimii, ne putem simţii invadaţi de sentimentul senzaţiei de pierdere a direcţiei în viaţă, iar apoi sistemul nostru este blocat din cauza sentimentelor de furie, teamă şi disperare. Sunt de înţeles aceste trăiri, dar în astfel de situaţii este extrem de important să redeschidem conexiunea noastră cu inima noastră, cât de curând posibil.

O modalitate bună de a ne redeschide la sentimentele inimii noastre este oferirea sprijinului cu bunătate şi compasiune unii altora sau ajutorul voluntar oferit celor cu probleme, chiar şi când noi suntem cu probleme. TRT® Sesiuni si Directări Bilaterale sau de Grup. Orice mic act de bunătate sau compasiune poate să ne ofere un ajutor semnificativ. Aceasta este una din cele mai rapide modalităţi de a ne regăsii pe noi şi de a reduce stresul (care ne poate afecta grav sănătatea). Cercetări de ultimă oră au arătat că ajutorul şi compasiunea eliberează neurohormoni care ajută la reechilibrarea şi regenerarea sistemului uman, pe când îngrijorarea şi incertitudinea cresc nivelul de stres, chiar şi atunci când avem motive reale de îngrijorare. TRT® Directarea pentru Îngrijorare. O mare parte din acest tip de stres poate fi redus prin ajutorul şi interacţiunea cu ceilalţi.

Dacă problemele de sănătate nu ne permit să fim fizic alături de alţi oameni, putem beneficia trimiţând gânduri de suport şi compasiune. TRT® Directări pentru Persoane sau Grupuri de Persoane. Dacă nu puteţi pleca de acasă, încercaţi sa aveţi vizitatori astfel ca să puteţi să vă comunicaţi sentimentele şi să puteţi astfel să vă eliberaţi de presiunea emoţională. Dacă acest lucru nu este posibil încercaţi să comunicaţi cu alţii prin telefon sau internet

3. Practicaţi Aprecierea şi Recunoştinţa

Un exerciţi foarte util pentru reducerea încărcăturii stresante şi a restaurării echilibrului emoţional este să trimiteţisentimente din inimă de apreciere către cineva sau ceva (copii, animale, membrii de familie, plante etc.) În acest mod se activează sistemele biochimice din corpul dumneavoastră care vă vor ajuta să micşoraţi stresul şi să vă stabilizaţi psihicul. Când suntem epuizaţi spiritual, practicarea aprecierii şi recunoştinţei a demonstrat că ajută oamenii la reconectarea cu spiritul speranţei şi iniţiativa inimii.

4. Reduceţi drama

Prin reducerea dramatizării situaţiei în care ne aflăm la un moment dat, avem la dispoziţie un alt instrument eficient de oprire a epuizării energetice şi reducere a anxietăţii. Practicaţi eliberarea de tendinţa de a „ dramatiza“ in aceste vremuri tulburi şi critice. Nu adăugaţi dramatizări excesive când discutaţi cu alţii despre problemele dumneavoastră. Când dramatizarea excesivă continuă în cadrul discuţiilor noastre, ea blochează găsirea soluţiilor deoarece dramatizarea epuizează mintea şi emoţiile şi face ca să ne simţim mai rău după asemenea discuţii. TRT® Directări pentru Evenimentele şi Îngrijorările care stau la baza dramatizărilor Excesive.

5. Gestionaţi reacţiile dumneavoastră la ştiri

În aceste timpuri de instabilitate economică globalizată, este important să nu mărim stresul nostru prin proiectarea în mintea noastră a celor mai proaste scenarii aşa cum le vedem la ştirile din media. Este bine să recepţionăm ştirile înstare neutră (să nu reacţionăm prea rapid la fiecare ştire, să nu sărim la concluzii fără a avea toate informaţiile şi să nu fim emoţionaţi sau obsedaţi la părţile negative ale fiecărei probleme discutată la ştiri. În aceste timpuri ştirile pot constituii o importantă sursă de stres. Este o mare diferenţă între evaluarea unei probleme şi obsesia emoţional negativă generată de aceasta, care ne epuizează energia vitală şi poate intensifica furia, teama sau anxietatea.

Când sunteţi sub stres extrem sau anxioşi, este deosebit de important să vă gestionaţi cantitatea de ştiri analizate în timpul săptămânii. TRT® Directări pentru Supărările şi Îngrijorările noastre generate de ştirile din media sau discuţiile noastre cu alte persoane, până când ajungem să fim detaşaţi faţă de evenimentele descrise în acestea.

6. Rugăciune sau meditaţie

Rugăciunea sau meditaţia pot face ajustarea atitudini noastre faţă de evenimente mai uşoară, în special când ajungem să fim centraţi pe inimă şi încercăm să găsim o stare mai obiectivă. Compasiunea radiantă faţă de noi şi faţă de ceilalţi sau sentimentul de recunoştinţă sunt forme de rugăciune sau meditaţie. Ele ne ajută să ne liniştim mintea şi ne pot aduce noi perspective care ne vor restaura speranţa şi direcţia de acţiune. Cercetările au arătat că sentimentele radiante apreciate sau pline de compasiune către alţi oameni sau către problemele acestora au un efect benefic asupra sistemelor hormonale şi imune ale fiinţei noastre. Trăirea unor sentimente de apreciere, grijă sau compasiune ajută de asemenea la echilibrarea sistemului nervos autonom şi a ritmului cardiac. Acestea la rândul lor ajută la echilibrarea sistemului nervos central şi a sistemului emoţional, care reduc e3fectele negative ale depresiei şi anxietăţii. Orice practică religioasă sau spirituală folosită din inimă în aceste timpuri poate fi foarte benefică. Folosirea zilnică a rugăciunii şi meditaţiei ajută la restaurarea speranţei şi creşterea încrederii. Noi toţi ne putem conecta cu sursa noastră de putere (Sursa de Radiantă Interioară în Tehnica Radiantă®) prin inimă, dar este demonstrat că stresul şi crizele pot provoca decuplarea de la sentimentele inimii, dar această conexiune poate fi restabilită. În TRT® prin folosirea Zilnică a Sesiunilor, Armonizărilor, Combinaţiei de Simboluri Universale, Directărilor şi Cocreerilor. Cel mai important pas in recuperarea din crizele trecutului constă în redeschiderea inimii prin grijă, compasiune şi apreciere profundă pentru ceilalţi. Acestea ajută treptat la regăsirea sentimentului de securitate internă, piesa lipsă in evoluţiile ulterioare şi îmbunătăţirea vieţii.

7. Respiraţie cu focalizare pe zona inimii pentru reducerea stresului şi anxietăţii

Practicaţi respiraţia abdominală, în timp ce vă imaginaţi aerul trecând prin zona inimii sau centrul pieptului. Imaginaţi-vă ca vând timp pentru a vă reîncărca sistemul, respirând într-o atitudine de calm şi echilibru. Aceasta poate fi de mare ajutor dacă focalizarea dumneavoastră din timpul respiraţiei pe zona inimii este sinceră. Cheia pentru a face acest exerciţiu eficient este să generăm un adevărat sentiment de calm şi echilibru, apreciere sau compasiune. Acest exerciţiu poate fi făcut într-un loc liniştit sau când ne plimbăm, alergăm. El poate fi un minunat instrument de reducere a anxietăţii, furiei sau depresiei medii. Respiraţia cu focalizare mentală pe zona inimii, este acum predată de medici, asistente medicale în spitalele şi clinicile din întreaga lume. După ce o să practicaţi acest exerciţiu pentru o perioadă de timp, o să puteţi schimba prin el atitudinile generatoare de stres mult mai rapid, când acestea apar şi să restauraţi toleranţa optimă la stres.

În TRT® pe timpul Respiraţiei Abdominale aplicaţi Mâinile Expandate pe Zona Inimii. Iar doamna Hawayo Takata recomanda ca ori de câte ori avem o mână liberă să o aplicăm undeva pe corpul nostru,cea mai importantă fiind Zona Inimii.

8. Somnul

Somnul suficient este extrem de important pe timpul situaţiilor stresante, dar mulţi oameni tocmai în aceste perioade nu pot adormii sau au un somn de slabă calitate. În acest timp de criză financiară globala, majoritatea oamenilor ce au probleme cu somnul recurg la somnifere, dar este mult mai avantajos să căutaţi metode alternative înainte de a folosii somniferele.

Respirând abdominal într-o atitudine de calm şi relaxare pentru 5 minute înainte de culcare a ajutat mulţi oameni să adoarmă uşor şi să aibă un somn profund şi odihnitor.

Dacă adormiţi greu, dormiţi cât puteţi dar nu vă îngrijoraţi pentru că nu adormiţi, deoarece îngrijorarea faţă de lipsa somnului poate multiplica problemele şi consuma energia vitală, făcând şi mai dificilă adormirea.

În TRT®, ne facem o Sesiune Expandata seara la culcare, apoi Armonizam Dormitorul şi Patul, iar daca nu reuşim încă să adormim parcurgem următoarea secvenţă de Aplicare a Mâinilor Expandate 15 minute pe Plexul Solar, 15 Minute pe Zona Inimii si apoi 15 minute cu o Mână pe Epigastru şi alta pe Inimă. Mai multe detalii în pagina web:

Stresul Somnul şi Tehnica Radiantă®

9. Mişcare

Mişcarea este extrem de benefică an aceste timpuri de criză. Exerciţiile fizice nu înlătură cauzele stresului, dar ele întăresc capacitatea de a gestiona stresul cu o mai mică pierdere de energie. Căutaţi acele exerciţii sau tip de mişcare care va fac bine, dar încercaţi ca pe timpul lor să nu vă concentraţi pe situaţiile stresante cu care vă confruntaţi. Va fi de mare ajutor dacă pe timpul exerciţiilor o sa respiraţi co focalizare pe zona inimii (prezentate la punctul 7), lucru ce va favoriza la echilibrarea emoţiilor şi calma mintea.

În TRT®, este de preferat sa facem o Sesiune Radiantă Expandată înainte de fiecare Set de exerciţii sau mişcare, dar cea mai bună soluţie este sa facem o a 2-a Sesiune Expandată şi după exerciţii sau mişcare.

10. Reduceţi comparaţiile acum cu timpurile care au fost înainte

Unul din cele mai dificile lucruri pentru fiecare dintre noi, după o criză sau un o schimbare majoră, este să comparăm viaţa noastră înainte şi după eveniment. Dacă vom face repetat această comparaţie vom accentua durerea şi depresia. Este timpul, in aceste momente dificile, să ne folosim energiile în construirea viitorului cu responsabilitate. În TRT®, putem folosii cu succes Directările pentru Evenimentele sau Perioadele dificile din viaţa noastră, până când ne eliberăm faţă de Supărările şi Necazurile generate de acestea, fără a uita învăţăturile acestora. Detalii asupra mecanismului Directărilor în pagina web:

Fizica Unanităţii şi Tehnica Radiantă®

11. Reduceţi Teama

Teama este multiplicată de către dramatizare. După unda de şoc a crizei economice globale, milioane de oameni sunt puternic marcaţi de teama şi nesiguranţă faţă de viitor. Este normală teama de nesiguranţă şi lipsa de încredere generată de crizele succesive. Când incertitudinile încep să umbrească spaţiul dumneavoastră cândva sigur atunci teama generează nevoia de a ne proteja. Pe de altă parte teama exagerată generată de dramatizarea situaţiei noastre creează răspunsuri periculoase în sistemele hormonal şi imunologic care pot compromite starea de sănătate. Aceste schimbări biochimice, din corpul nostru, generează la rândul lor o supraîncărcare a sentimentului de frică când doarprudenţa era suficientă în cele mai multe situaţii. Teama şi prudenţa par a fi asemănătoare, dar ele se deosebesc foarte mult funcţie de tipul de hormoni generaţi în prezenţa lor: prudenţa generează hormoni beneficiu, pe când teama prelungită generează hormoni periculoşi pentru corpul nostru. După prima fază a şocului declanşat de criză, va trebuii să reducem frica şi să o înlocuim cu o atitudine de prudenţă echilibrată. În TRT®, folosim în asemenea situaţii modelarea repetată a Combinaţiei de Simboluri Universale n x (SU4M+SU1M), până când Supărarea, Teama, Anxietatea şi Îngrijorarea dispar, rămânând cu o Percepţie Clară asupra Evenimentului şi o reacţie Echilibrată de Prudenţă faţă de potenţialele consecinţe negative ale acestuia asupra noastră.

12. Comunicaţii cu membrii familiei

Va trebuii să aveţi o comunicare deschisă cu membrii familiei voastre despre stresul prin care treceţi fiecare dintre voi. Este foarte important să nu ascundeţi în interiorul dumneavoastră sentimentele negative şi să nu vă reprimaţi stresul, deoarece acesta nu numai că nu va dispărea ci se va multiplica. Stabiliţi o înţelegere în familie ca în aceste timpuri dificile să fiţi mai toleranţi, iar dacă cineva este enervant sau iritabil faţă de dumneavoastră să nu luaţi aceste manifestări ca fiind împotriva dumneavoastră. Explicaţi aceste lucruri în special copiilor, deoarece deseori ei nu înţeleg în profunzime prin ce situaţii trec adulţii în timp de criză. Este recomandat de asemenea să aveţi o atitudine pozitivă faţă de evenimente în prezenţa copiilor şi să le explicaţi faptul că această criză va trece, iar dumneavoastră o sa faceţi tot ce puteţi pentru a ameliora situaţia familiei. În TRT® Directările pentru Familie si Evenimentele prin care aceasta trece, alături de Armonizarea locuinţei şi Sesiunile Expandate în Familie, vor aduce pe optim: pe fiecare membru al familiei, relaţiile dintre membrii familiei şi atitudinea acestora faţă de Eveniment şi potenţialele lui consecinţe.

13. Nu vă mai acuzaţi pe dumneavoastră

14. Scrieţi o scrisoare, din inima dumneavoastră, pentru dumneavoastră

votati

2010-06-07T07:59:00.000-07:00

ff. interesant

2010-06-07T05:36:00.001-07:00

!-- Banner Trafic Site Gratuit -->

foarte interesant

2010-06-05T12:56:00.001-07:00

anner Trafic Site Gratuit -->

Precizările şi Recomandările Misterului Sănătăţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor prin gripă umană cu tulpina porcină A/H1N1:

2010-06-04T12:18:00.000-07:00

Precizările şi Recomandările Misterului Sănătăţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor prin gripă umană cu tulpina porcină A/H1N1:
http://www.ms.ro/pagina.php?id=387
Bucureşti 03 Mai 2009

Este sigur sa mancam carne sau produse din carne de porc?

Da. Nu exista evidente ale transmiterii gripei porcine la om prin consum de carne de porc sau alte produse pe baza de carne de porc, corect prelucrate termic. Virusul gripei porcine este distrus prin preparare la temperatura de 700C.

Care sunt simptomele gripei porcine?
Simptomele infectiei cu gripa porcina la oameni sunt similare cu simptomele gripei sezoniere si includ febra, oboseala, inapetenta, tuse, durere in gat. Unele persoane infectate cu gripa porcina au prezentat stari de voma si diaree.

Exista vaccin care sa protejeze impotriva gripei porcine la om?

Nu exista vaccinuri impotriva virusului gripei porcine la om. Nu se cunoaste daca vaccinul impotriva gripei umane sezoniere asigura protectie. Virusurile gripale se modifica foarte repede.

Este important sa se produca vaccine impotriva tulpinilor circulante pentru a asigura protectie maxima persoanelor vaccinate.

Ce masuri de igiena sunt recomandate pentru prevenirea imbolnavirii?

Deoarece gripa se transmite de la om la om la om atât pe cale aeriană (vorbit, strănut, tuse) cât şi prin contactul direct cu bolnavul sau diferitele obiecte personale ale bolnavului, contaminate cu secreţiile sale nazofaringiene, pentru a se evita îmbolnăvirea vă recomandăm respectarea următoarelor măsuri:

* Nasul şi gura vor fi acoperite cu batista personală în timpul strănutului sau al tuşitului. Batistele personale nu se împrumută;
* Mâna nu va fi dusă la ochi sau la gură decât după ce a fos spălată cu apă şi săpun;
* Se vor evita pe cât posibil aglomeraţiile;
* Se va evita contactul apropiat cu persoane care prezintă semne clinice evidente de afecţiuni acute respiratorii (febră, tuse, strănut, ochii congestionaţi etc.);
* Persoanele care prezintă simptome asemănătoare gripei se vor izola de restul familiei şi se vor prezenta la medicul de familie pentru stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice.

Daca cineva care a fost in zonele afectate din Mexic, SUA si Canada si se simte rau, ce trebuie sa faca?

Oricine care a calatorit recent (in ultimele 7 zile) in zonele afectate si prezinta simptome de gripa trebuie sa se adreseze de urgenta serviciului medical cel mai apropiat.

Sistemul nostru Imunologic este cea mai bună apărare împotriva Epidemiilor de Gripă:
Mecanismele prin care Stresul influenteaza corpul nostru la nivel celular sunt prezentate in Conferinta NOUA BIOLOGIE CELULARA a Dr. Bruce Lipton din SUA:
Part 1 http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&hl=en

Part 2 http://video.google.com/videoplay?docid=6322503899738869532&hl=en
Detalii privind Razboiul Celular din Corpul nostru si folosirea Suplimentului Alimentar BIOBRAN1000 pentru Regenerarea si Revitalizarea Sistemului Imunitar in pagina web:
http://www.chemomed.ro/produse.php?id=3&tipLista=4
Informatii suplimentare referitoare la Intarirea Sistemului Imunologic au fost preluate din cartea How to Beat the Flu de Mike Adams: http://www.truthpublishing.com/beattheflu.html

Cel mai eficient mod de a ne proteja de gripă este întărirea sistemului imunologic, deoarece el este responsabil de apărarea noastră împotriva gripei sau altor infecţii.

Sistemul nostru imunologic este un miracol: el este compus din celule foarte mici care se deplasează prin sistemul limfatic, distrugând virusurile, bacteriile şi paraziţii care au invadat corpul nostru.

Acest lucru are loc automat, fără ştiinţa sau participarea noastră conştientă. Tot ce trebuie sa facem noi este sa nu îi suprimăm activitatea şi să îl ajutăm în momentele de criză.
Cum putem supraveţuii unei eventuale Pandemii de Gripă:

Periodic oamenii se confruntă cu epidemii mondiale, ultima a avut loc în anul 1968. Organizaţia Mondială a Sănătăţii atrage atenţia asupra apariţiei unei Pandemii de Gripă. Dacă acest lucru se va întâmpla 30% din populaţia globului va fi infectată cu acest virus, iar vaccinurile, agenţii antivirali şi antibioticele necesare tratării infecţiilor secundare vor fi insuficiente şi inegal distribuite între oamenii din diferitele regiuni ale globului:

*

Spitalele vor fi supraaglomerate cu bolnavi
*

Personalul medical va fi insuficient pentru a trata simultan un atât de mare număr de bolnavi
*

Efectul pandemiei de Gripă Aviară la nivelul comunităţilor locale va fi relativ prelungit, comparabil cu alte dezastre naturale şi va fi însoţit de complicaţii şi recăderi.

Mai multe informaţii asupra asupra acestei Pandemii de Gripa pe Situl Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii:

http://www.who.int/csr/disease/influenza/pandemic/en
Cum ne îmbolnăvim de Gripă:

Deseori noi credem că ne îmbolnăvim de gripă prin simplu contact cu virusul acesteia. Acest lucru nu reprezintă adevărul integral, deoarece noi nu trăim într-un mediu complet steril. Noi suntem expuşi în fiecare zi contactului cu diferiţi viruşi, microbi şi bacterii din jurul nostru şi chiar din interiorul nostru.

Nu toate persoanele care intră în contact cu virusul gripei se şi îmbolnăvesc de gripă, ci doar acele persoane al căror sistem imunologic este slăbit. Când sistemul imunologic este slăbit, el nu ne mai poate apăra împotriva virusurilor şi microbilor la care am fost expuşi şi atunci bacteriile sau viruşii, scăpaţi de sub controlul sistemului imunologic, se multiplică rapid în corpul nostru, generând simptoamele gripei. Dacă la apariţia acestor simptoame nu luăm la timp masurile necesare revitalizării şi ajutorării sistemului imunologic, ne vom îmbolnăvii de gripă sau de alte boli infecţioase secundare acesteia.

În concluzie la contactul cu virusul gripei, doar persoanele cu un sistem imunologic slăbit se îmbolnăvesc de gripă sau fac diferite infecţii secundare acesteia.

Cauzele slăbirii sistemului imunologic:

Principala cauză a slăbirii sistemului imunologic este Stresul Cronic. Stresul Cronic slăbeşte sau chiar suprimă sistemul imunologic pe 4 căi simultan:

1.

Prin Involuţia Timusului;
2.

Prin cantităţile mari de Cortizon Interior (numit şi Hormonul Stresului) generat de glandele Suprarenale;
3.

Prin dereglarea întregului Sistem Hormonal;
4.

Prin Câmpul Electromagnetic Incoerent al Inimii care perturbă poziţionarea corectă a Ionilor de Calciu din structura Codului Genetic înscrisă in Moleculele ADN.

Mai multe detalii în pagina web Stresul, Cancerul şi Tehnica Radiantă®

Stresul, care poate slăbii sau chiar poate suprima sistemul nostru imun, poate avea diferite cauze:

*

Somnul Insuficient este principala cauză pentru care foarte muţi oameni se îmbolnăvesc de gripă. Mai multe detalii în pagina web Stresul, Somnul şi Tehnica Radiantă®
*

Emoţiile Negative rezultate din conflicte repetate cu cei din jur (familie, serviciu, prieteni, comunitate). Detalii în pagina web Virusul Emoţional
*

Eforturile sau Exerciţiile Fizice Intense, care scad nivelul antioxidanţilor din corp. Aceşti antioxidanţi aveau rolul de a distruge radicalii liberi din corp. După un efort fizic intens este nevoie de cel puţin 72 ore de odihnă pentru refacerea masei musculare şi a necesarului de antioxidanţi din corp. Din acest motiv la apariţia primelor simptoame de gripă trebuiesc imediat oprite eforturile fizice sau exerciţiile fizice intense. Singurele tipuri de exerciţii permise în această perioadă sunt cele care au la bază mişcări blânde ale corpului: Tai Chi, Plimbarea pe Jos, sau Înotul Uşor.
*

Deshidratarea generată de consumul insuficient de apă, care îi face pe oameni mult mai sensibili la contactul cu virusul gripei. Cei mai mulţi oameni sunt în stare de deshidratare cronică, deoarece consuma în exces cafea, băuturi îndulcite sau sucuri de fructe care mai degrabă deshidratează corpul decât să aducă un aport real de apă în organism. Oamenii trebuie sa consume zilnic suficienta apa simplă, deoarece apa este un solvent esenţial pentru corp şi un element care transportă substanţele nutritive în organismul uman de la intestine prin ficat către fiecare celulă, şi simultan transportă rezidiurile produse prin metabolismul celular către rinichi, ficat, dermă şi plămâni pentru a fi eliminate. Fără apă suficientă, sistemul imunologic nu poate funcţiona la întreaga capacitate. Încercarea de a lupta împotriva gripei fără asigurarea necesarului de apă pentru organism este echivalentă cu încercarea de a merge cu maşina fără ulei. Din aceste motiv se recomandă ca pe timpul epidemiilor de gripă şi mai ales la apariţia primelor simptoame ale acesteia să fie eliminate complet celelalte tipuri de băuturi din dietă şi să se consume numai apă pură. Acest lucru poate fi continuat şi după ce simptoamele gripei sau epidemia de gripă au trecut, deoarece apa pură este singurul lichid de care corpul adultului are nevoie. Mai multe detalii în paginile sitului web: http://www.watercure.com/medical_discovery/medical.html
*

Stresul ambiental care deteriorează Sistemul Imunologic. Acesta poate fi produs de:
o

Fumatul activ sau pasiv, prin care introducem în plămâni şi în sânge substanţe cancirogene extrem de toxice care suprima sistemul imunologic, crescând riscul de a ne îmbolnăvii de cancer de până la 50 de ori faţă de cei care nu respiră aer poluat cu fum de ţigară: http://www.teachhealth.com/
o

Respirarea aerului poluat de parfumuri, apă de colonie sau alte produse care conţin arome artificiale realizate pe bază de substanţe toxice. Acestea ajunse în sânge vor obliga ficatul să le neutralizeze printr-un consum foarte de energie vitală şi scăzând în acest fel capacitatea de apărare a corpului faţă de viruşii gripei.
o

Consumul exagerat de alcool şi cofeină suprimă sistemul imunologic.
o

Respirarea unui aer poluat de către automobile sau diferite instalaţii industriale suprimă sistemul imunologic.
o

Zgomotul si muzica la volum ridicat suprimă sistemul imunologic.
o

Lumina artificială a becurilor cu neon pe termen suprimă sistemul imunologic, pe când lumina naturală sau cea dată de becurile cu incandescenţă stimulează şi întăreşte sistemul imunologic.
*

Stresul alimentar:
o

Când consumăm în exces alimente care distrug vitaminele sau mineralele din corpul nostru (alimentele ca zahăr rafinat, pâine, cartofi, îndulcitori, cu coloranţi, aromatizanţi sau conservanţi alimentari etc.) Mai multe detalii în lucrarea Dr. Mercola TOTAL HEALTH PROGRAM: http://www.mercola.com/forms/total_health_book.htm
o

Pe timpul epidemiilor de gripă şi mai ales la apariţia primelor simptoame ale acesteia trebuie evitat consumul de lapte sau alte produse lactate, deoarece creează mucus în corp, pot induce reacţii alergice, infecţii cronice ale sinusurilor şi constipaţie.
o

Consum exagerat de sare, care contractă vasele de sânge provocând astfel hipertensiune, afectează mobilitatea apei în organism prin retenţia ei în ţesutul conjuctiv şi astfel nu mai poate ajunge la organele sau celulele care au nevoie de ea.

"Does Your Cell Phone Fall at the Bottom of the Heap for Safety?" Radiation emissions vary wildly among phones. Now there's an easy way to tell how s

2010-06-01T12:34:00.000-07:00

"Does Your Cell Phone Fall at the Bottom of the Heap for Safety?"
Radiation emissions vary wildly among phones. Now there's an easy way to tell how safe -- or unsafe -- your cell phone truly is. Here's how to have a “safer” cell phone and protect yourself and your family.

It takes a little longer to reach Andrea Boland, the Maine State Representative, than you might expect. Same with San Francisco Mayor Gavin Newsom, especially if he happens to be with his family.

Unlike their cellular-addicted peers, both government officials have sworn off continuous cell phone use.

Why? They don’t buy the party line that cell phone usage is safe.

And thanks to Mayor Newsom’s passionate persistence, buying a cell phone in San Francisco in the next few months will become an interesting experience.

About to be signed into local law, warning labels and radiation emission numbers will be required for every cell phone – in a font at least as big as the printed price.

In addition to the city being required to purchase cell phones emitting the lowest possible radiation, schools will be required to educate students and parents about cell phone radiation.

Representative Boland almost beat Mayor Newsom to the punch for her state of Maine. She wanted warnings especially for children and pregnant women to keep cellular devices away from their head and body.

In the end, she wasn’t as lucky. A Maine legislative committee unanimously rejected her proposal, citing “inconclusive studies” and a concern about "raising fear in people".

Several countries, including Finland, Israel and France, have already issued guidelines for safer cell phone use. In the United States, other cities and states will undoubtedly follow San Francisco’s lead. It’s just a matter of time.
The Cellular Industry Claims Cells Phones Are Safe. Exactly How Safe is *Safe*?

With each passing day, cell phone usage around the world expands. At the same time, evidence continues to mount against cell phone safety.

Scientists caution that the blind rush to declare cell phones safe may likely bring disastrous results. Blaming inadequate research and too many studies slanted towards the cellular industry's financial interests, the truth remains hidden.

What can you do to protect yourself and your family?

If you must use a cell phone, first and foremost, use it only with a safe headset.

Second, make sure your cell phone is among the lowest radiation emitting phones. The Environmental Working Group, a national nonprofit research and advocacy organization, publishes radiation emission rates of phones on its website. Click here to see how yours measures up.
Are Your Children at Undue Risk from Cell Phones?

Take this one-minute quiz and discover some shocking facts about cell phone use -- especially about cell phone use in children.
Smart Phone
(I'll tell you how your answers compare to the facts in a moment...)

1. What country has banned cell phone use on trains to cut
down on 'second hand radiation'?

*
A. France
*
B. Belgium
*
C. Japan

2. In what country is it now illegal to advertise mobile phones to children?

*
A. France
*
B. England
*
C. Canada

3. A cell call lasting just 2 minutes can alter the natural electrical activity of a child's brain for up to how long?

*
A. Stops when a call ends
*
B. 20 minutes duration
*
C. One hour duration

4. When you use a cell phone what percentage of the energy emitted from the antenna is absorbed into your head?

*
A. None of it
*
B. 30% of the energy
*
C. 70% of the energy

5. The average child uses their cell phone about how many minutes per month?

*
A. 2600 minutes
*
B. 1300 minutes
*
C. 120 minutes

Consider Passing on the Cell Phone
(for Your Children and Teens, Anyway)

But first I want to ask you to consider not consenting to let your children and teens have a cell phone at all. Or at a minimum to only use it in extreme emergencies.

Find a Safer Cell Phone

In your effort to create the safest cell phone conditions for yourself and your family, consider opting for cell phones that emit lower amounts of radiation. You can get an extensive list of phones, their providers, and how much EMR they release.

Please note that I don’t recommend this as an exclusive solution, but as one step you can take to reduce your risk.

Scientists are becoming increasingly concerned about the possible impact of cell phone usage on children, because their skull is thinner and their brain is still developing, compared to adults. It's not until around age 20 that a child's brain is fully developed.

Even as an adult who values optimal health, you should consider steps to protect yourself from the potentially damaging effects of EMF radiation from your cell phone.

When you use a cell phone, radiation energy is emitted from the antenna and absorbed by your brain. Have you noticed how hot your phone feels after a 20-minute call? Just how much energy is being released?

Since that's one of your quiz questions, let me give you the quiz answers right now: 1. C 2. A 3. C 4. C 5. A

So, seventy percent of the energy from the antenna is being absorbed straight into your head.
Effects Seen in Thermographic Imaging

Now for the first time, through the use of thermographic imaging, scientists can see the changes take place internally after just a 15-minute phone call.

Instead of dominant 'cool' blues and greens that show when you're not influenced by cell phone radiation, after 15 minutes of cell use they see reds, yellows and oranges which graphically display internal heating of your tissues and cells.

How damaging can this be?

The jury is still out... but many physicians and scientists are suggesting the heavy use of cell phones may be a serious health risk. They are now urging people to use a headset to keep the antenna away from the brain.

Time will tell whether there is any 'safe' limit for cell phone use.

Until recently scientists believed that cell phone-related interference with brain waves and brain chemistry ended when the call ended. Now they know it can last for up to an hour.
How Much Time Does Your Child Log
on Their Cell Phone?

When you realize that the average child is using their cell phone for a whopping 2600 minutes (more than 43 hours!) per month -- and their tissues and cells are being heated up during all those calls...

Well, you be the judge...

Let's just say that I would do everything in my power to protect my child's brain development and long-term health so they have the future they deserve and the future you can be proud of.

As their loving parent, I'm sure you agree with me.

And being passionate about my own health, I also knew I wanted to protect myself and other adults from potentially dangerous cell phone radiation -- even as much as I love the convenience of cell phone technology.

That's why I knew I had to take matters into my own hands.

For the last ten years, I've been convinced that cell phone radiation is a real concern for all of us. That's why I first introduced the RF3 Headset to help you minimize your radiation exposure.

However, as time went on, I realized that some improvements could make the RF3 Headset even better -- and more convenient to use. And that's exactly what I asked my team to do.

A few issues that I challenged my team to improve on were:

*

Poorly designed earpiece -- mine occasionally came loose and I had to glue it back in place.
*

Annoying constantly tangled cord -- this wasted loads of time, as I would have to unknot it nearly every time I wanted to use it.
*

Awkward earhook design -- earhook configuration was frustrating and difficult to adjust

Well, my team came through in flying colors and upgraded the Blue Tube Headset -- an improved RF3 with enhanced Aircom™ 2 technology.

But before I get into more details on this new and improved headset, here's what's behind my decision to use one in the first place...

Cell Phone Radiation -- A Growing Concern

cell phone radiationThe first cell phones were introduced in 1984.

By 2004, we reached one billion cell phones. It only took EIGHTEEN months to reach the second billion. But wait it gets far worse: it only took NINE months to reach the third billion. And to get to four billion cell phones? Only SIX months!

Cell phone use is pervasive.

That makes your personal use even far more of a concern. Why? Your total radiation exposure is rapidly increasing -- even if you don't use a cell phone. And when you add your personal exposure, it only compounds the problem.

The emission of EMR (electromagnetic radiation) from cell phones continues to become a growing concern. However, you'll not hear the large wireless corporations or the federal government publicly talking about cell phone EMR emission issues.

Why? Big-time profits linked to large powerful corporations. Sound familiar?

Why You Won't Catch Me Using My Cell Without
an EMR-Reducing Cell Phone Headset

Before I became educated on this issue, I used my cell phone regularly and thought that my off-the-shelf headset minimized EMR emissions. However, I eventually discovered that:

*

Cell phones emit a radiation plume.
*

Most cell phone headsets have a wire that can act like an antenna, and simply make matters worse.
*

A great deal of scientific data has been suppressed by the cell phone industry and the government to protect their multi-billion dollar profits.

Now I simply refuse to talk on any cell phone unless I am using a speaker phone or headset designed to reduce radiation.

In fact, as you already know, my team and I improved the Blue Tube Headset that comes with my full recommendation.

Getting rid of your cell phone is probably not an option these days. Today's cell phones are much more than phones. They can also be your camera, video recorder, hand-held computer, and your lifeline to staying in touch with your work and family.

So, how do you continue to use this convenient device and reduce cell phone radiation?

5 Ways to Help You Minimize Cell Phone Radiation Emissions

Here are some sound solutions that can help minimize the EMR your phone emits:

1.

Use your cell phone on speakerphone. While this is a great solution and I strongly recommend it, it's simply not practical much of the time. Especially if you are in a public place where rules of discretion and proper etiquette prevail. Another problem is that not all cell phones have speakerphones -- and even those that do may have poor sound quality. I do recommend that if you are choosing a new cell phone, make sure it comes with a speakerphone option.
2.

Always keep your phone as far away from your body as possible. There's a dramatic drop-off in radiation exposure for every inch you keep your phone away from your body.
3.

Get yourself a Blue Tube Headset with an airtube. In my opinion, this new RF3 design with Aircom 2 technology is the best headset on the market. Others may actually increase the amount of radiation emitted.
4.

Limit your cell phone use to the bare minimum. Your cell phone is constantly searching for signals and emitting EMR while you're using it.
5. Turn off your cell phone when not needed OR keep it a few feet away from your body. Even when not in use, as long as your phone is turned on, it continually emits EMR as it connects to its base station.

Mobile Phone Radiation Brain

Get the New and Improved Cell Phone
Accessory You Need to Help Reduce EMR

The telecommunications industry is constantly deluged with new devices being marketed and sold that claim to reduce the amount of radiation during cellular phone use. When it comes to cell phone headsets, don't be fooled by false claims.

Blue Tube Headset For the last ten years, I've been convinced that cell phone radiation is a real concern for all of us. That's why I first introduced the RF3 Headset to help you minimize your radiation exposure. Just like the RF3 Headset I previously recommended, the new and improved Blue Tube Headset was developed specifically to help minimize EMR. Again, it's the only cell phone accessory I personally use and can recommend for you and your family.

It's simple -- the further away your phone and all electronic components are from your head, the better. The new Blue Tube Headset with advanced Aircom 2 technology was developed with simple physics in mind to keep radiation to a minimum.

The main advantage of using an airtube headset, like the Blue Tube, comes from incorporating an acoustic exchange principle (similar to a doctor's stethoscope) to eliminate using a wire all the way to a headset earpiece that can emit microwaves.

By replacing the typical wire found in nearly all cell phone headsets with this airtube, the Blue Tube Headset helps you reduce radiation emissions.

Plus, the Blue Tube Headset features advanced acoustic technology, delivering safe, superior communication, and hassle-free use by combining the following state-of-the-art features:

*

Enhanced speaker for louder, clearer sound
*

Specially designed internal wiring system that reduces feedback and distortion
*

More ergonomic positioning -- the sound chamber hangs freely in the air between your cheek and collar bone, reducing contact with your body

So, you can see why I feel my team came through and delivered an even better headset. The Blue Tube Headset will now become the new standard by which all new headsets will be measured.

This sleek and sophisticated headset will have your friends asking where they can get one.

5 Solid Reasons Why I Recommend the Blue Tube Headset

As cellular phone use increases throughout the world, so do concerns about overall cell phone radiation emissions.
I highly recommend the Blue Tube Headset specifically with this in mind. It is durable and won't quickly wear out on you. Plus, it's so comfortable you will actually enjoy wearing it.Blue Tube Headset

But most of all, I recommend the Blue Tube Headset because it:

1.

Helps minimize your EMR emissions -- features the RF3 Aircom 2 patented technology.
2.

Delivers you state of the art, crystal clear sound - you receive high-clarity sound using advanced acoustic technology through an air-filled wireless tube and advanced sound chamber.
3.

Comes with a smooth working retractor -- simply pull the retractor from both ends for quick and easy operation
4.

Delivers you trouble-free day-after-day operation - through its versatile retractable cord and easy storage capability.

For those of you who like the convenience and freedom of movement that comes with using a hands-free kit, the Blue Tube Headset offers you one of the most convenient and safest alternatives on the marketplace today.

Both the airtube and earpiece contain no metal conductors -- reducing the radiation otherwise present in typical hands-free units.

This headset is backed by the highest level of quality from the manufacturer.

Bluetooth Wireless Headsets Are NOT the Answer

Notice I said Blue TOOTH (our headsets are Blue TUBE).

Bluetooth wireless headsets are even worse than regular ones. Why? Because the wire is replaced with a transmitter and receiver operating with low power at frequency levels between 900 MHz to 2.4 GHz.

The maximum frequencies for wireless products compliant with Bluetooth specifications are 2.497 GHz. The frequency power of wireless headsets rivals that of microwave ovens, which also operate at 2.4 GHz.

And, while in a few cases emission may be lessened by the use of a cell phone headset or earpiece, it may not reduce radiation enough. This means that even a product that offers up to 70 percent reduction in EMR is not nearly as effective as it seems.

I doubt you'll find as much radiation reduction in other headsets on the market. The Blue Tube Headset advantage is clearly illustrated below.
Head-1 Conventional Headsets use wire to deliver sound to the earpiece and may also emit electromagnetic radiation.
Head-2 The Blue Tube advanced Aircom2 technology delivers the clearest sound achievable through an air-filled wireless tube that reduces the emission of radiation.

Don't Be Sorry Tomorrow -- Order Your Blue Tube Headset Today!

The stylish Blue Tube Headset is available in 2.5mm jack and 3.5mm jack versions, with an earbud ear piece design (pictured right), that will fit many cell phones.
Regarding Adapters:
If your phone does not have a 2.5mm or 3.5mm jack, you will need an adapter. To determine what size jack your phone has, consult the product manual, the product manufacturer or the retail store where you purchased it. We also have a limited compatibility chart you can check. Our adapters work with the 2.5mm jack model Blue Tube Headset ONLY.

A small percentage of phones will require an adapter for use with the headset.

Luckily, we have adapters available to fit your phone.

Don't put off providing you and your family with the best cell phone headset on the market that helps minimize EMR emissions. Do yourself a favor and help your family take advantage of this incredible product today.

Even though we greatly improved on the design of its predecessor, the Blue Tube Headset is priced less.

Your loved ones DESPERATELY need this vital EMR reduction. So, if you want your whole family (or friends) to minimize EMR from their cell phones, take advantage of our "3-Pack" of Blue Tube Headsets at a steeply discounted investment of only $61.97!
Dr. Mercola's Blue Tube Headset with RF3
Help
2.5mm Blue Tube Headset
Blue Tube Headset
Bluetube 2.5 mm Headset 3-Pack
w/ Adapters (chosen during checkout)
Order Now
List Price: $134.70
Your Price: $76.88
You Save: $57.82 (43%)

Bluetube 2.5 mm Headset 3-Pack
Order Now
List Price: $104.85
Your Price: $61.97
You Save: $42.88 (41%)
Help
3.5mm Blue Tube Headset
Ideal for Apple iPhone and Palm Pre
Blue Tube Headset
Bluetube 3.5 mm Headset 3-Pack

Order Now
List Price: $104.85
Your Price: $61.97
You Save: $42.88 (41%)

ETA June 20th

We apologize for the inconvenience, but we are currently out of stock on Bluetube 3.5 mm Headset. We expect to have some more in stock by June 20th, 2010. Please check back!
Help
2.5mm Blue Tube Headset
Blue Tube Headset
Single Bluetube 2.5 mm Headset
w/ Adapter (chosen during checkout)
Order Now
List Price: $44.90
Your Price: $33.94
You Save: $10.96 (24%)

Single Bluetube 2.5 mm Headset
Order Now
List Price: $34.95
Your Price: $28.97
You Save: $5.98 (17%)
Help
3.5mm Blue Tube Headset
Ideal for Apple iPhone and Palm Pre

Blue Tube Headset
Single Bluetube 3.5 mm Headset

Order Now
List Price: $34.95
Your Price: $28.97
You Save: $5.98 (17%)

ETA June 20th

We apologize for the inconvenience, but we are currently out of stock on Bluetube 3.5 mm Headset. We expect to have some more in stock by June 20th, 2010. Please check back!

Individual Adapters
Regarding Adapters: If your phone does not have a 2.5mm or 3.5mm jack, you will need an adapter. To determine what size jack your phone has, consult the product manual, the product manufacturer or the retail store where you purchased it. We also have a limited compatibility chart you can check. Our adapters work with the 2.5mm jack model Blue Tube Headset ONLY.

Motorola V3

Motorola V3 Sony Ericsson K759

Sony Ericsson K759 Sony Ericsson T28

Sony Ericsson T28
$9.95 $4.97
Order Now $9.95 $4.97
Order Now $9.95 $4.97
Order Now

Call Toll Free: 877-985-2695
Email to a friend
Share this article
Print this article

* These statements have not been evaluated by the Food and Drug Administration.
This product is not intended to diagnose, treat, cure or prevent any disease.
©2010 Mercola.com © All Rights Reserved. This content may be copied in full, with copyright, contact, creation and information intact, without specific permission, when used only in a not-for-profit format. If you want to use this article on your site please click here. If any other use is desired, permission in writing from Mercola.com is required.
Disclaimer: The entire contents of this website are based upon the opinions of Dr. Mercola, unless otherwise noted. Individual articles are based upon the opinions of the respective author, who retains copyright as marked. The information on this website is not intended to replace a one-on-one relationship with a qualified health care professional and is not intended as medical advice. It is intended as a sharing of knowledge and information from the research and experience of Dr. Mercola and his community. Dr. Mercola encourages you to make your own health care decisions based upon your research and in partnership with a qualified health care professional.
Privacy PolicyTRUSTe Certified PrivacyNetwork Solutions SiteSafe
Cancel

offer

2010-05-31T13:04:00.001-07:00

y friend, I found a website to make big money online.
There is address: http://www.BigExtraCash.com/aft/8d26e1ba.html

html

2010-05-31T11:24:00.000-07:00

script type="text/javascript" src="http://www.bigextracash.com/affiliate/scripts/banner.php?a_aid=8d26e1ba&a_bid=4941f9d6">

2010-05-31T10:48:00.001-07:00

Le genu recurvatum se définit donc par une hyperextension du genou, qui ici sera considérée comme pathologique, car acquise et à l'origine d'un certain nombre de troubles.
1. Les signes d'appel
sont dominés par la douleur et l'instabilité. Dans la série, ces signes ont été précisés dans 68 des 80 dossiers.
La douleur est le symptôme le plus constant : isolée (21 cas) ou associée (15 cas) à une instabilité, elle a été retrouvée dans 45 % des cas de la série. Son siège peut être antérieur, évoquant un syndrome rotulien par difficulté d'engagement ou un problème méniscal par écrasement de la corne antérieure, postérieur par distension capsulo-ligamentaire, ou enfin diffus.
L'instabilité rencontrée dans 35 % des cas de la série, peut être liée au recurvatum, le genou tombant brutalement en hyperextension (21 cas), ou plus rarement non directement liée au genu recurvatum lui-même (5 cas) et pratiquement à chaque fois d'ordre neurologique ou par problème d'engagement de la rotule (1 cas).
Les troubles de la marche. La marche peut se faire de plusieurs manières : soit sans phénomènes d'instabilité, grâce à un bon équilibre entre quadriceps et ischio-jambiers, mais avec une certaine fatigabilité, soit avec des accidents d'instabilité, le sujet tombant du fait du déséquilibre musculaire, soit régulièrement, soit épisodiquement dans son recurvatum, on vient de le voir, soit enfin par utilisation permanente du recurvatum, notamment dans certains genoux neurologiques ou après ostéotomie suscondylienne du fémur chez les poliomyélitiques, où le recurvatum est un «mal nécessaire» comme le dit
H. Dejour.
2. Diagnostic clinique.
Le diagnostic d'un genu recurvatum est facile et se fait dans le cadre d'un examen complet qui doit être comparatif, comportant un interrogatoire à la recherche des antécédents, une étude des membres inférieurs dans leur ensemble et dans tous les plans pour apprécier la longueur et surtout le morphotype, celui-ci étant variable selon le degré d'extension ou d'hyperextension du genou ; une analyse du genou lui-même : appareil extenseur (dynamique, signes de souffrance...), système capsulo-ligamentaire (LCA ; LCP ; formations périphériques...), amplitudes articulaires et muscles (amyotrophie). L'examen doit se terminer par un examen général et neurologique.
La mesure clinique du recurvatum se fait grâce à un examen comparatif, ce qui permet de faire la distinction entre la composante constitutionnelle et celle vraiment pathologique de la déviation, avec trois points de repères cliniques : le grand trochanter, le tubercule condylien externe et la malléole péronière.
Deux méthodes de mesures sont possibles : soit debout, en hyperextension et en unipodal par la mesure de l'angle formé par la réunion de ces trois points (fig. 1), soit couché sur un plan dur : cuisse et genou sont alors appliqués sur la table et le talon est soulevé pour avoir le recurvatum maximum ; on peut alors (fig. 2) soit mesurer l'angle entre la table et la jambe, soit calculer la distance malléole externe-table.
Cette mesure clinique est, cependant, bien souvent approximative et ne doit avoir qu'une valeur d'orientation, c'est dire l'importance du bilan radiographique développé plus haut par Ph. Rosset. C'est ce bilan et lui seul, qui permettra non seulement d'affirmer et de quantifier le recurvatum, mais aussi d'en trouver la cause et de planifier une éventuelle intervention.
3. Diagnostic étiologique.
Ainsi, à la suite de l'examen clinique et du bilan radiographique, peut-on schématiquement distinguer les recurvatum osseux, ligamentaires et mixtes. a. Les recurvatum osseux ont deux grandes causes les cals vicieux et les épiphysiodèses.
1. Les cals vicieux sont rarement iatrogènes, qu'ils soient accidentels (effet parasite d'une ostéotomie) ou intentionnels, thérapeutiques, comme dans les ostéotomies de recurvatum des genoux poliomyélitiques. Ils sont essentiellement post-traumatiques.
Qu'ils soient fémoraux ou tibiaux, ces cals vicieux ont un certain nombre de points communs : à leur origine, on retrouve fréquemment une fracture complexe, volontiers ouverte et traitée initialement orthopédiquement soit par traction, soit par plâtre (fig. 3).
Ces genu recurvatum sont souvent minorés par une raideur articulaire avec risque d'induire un flessum résiduel après ostéotomie correctrice ou de démasquer une hyperextension encore plus importante après libération articulaire ou crurale.
C'est dire l'importance de l'étude des amplitudes articulaires, du bilan radiographique, en sachant que le seul vrai repère est le côté sain d'où la nécessité de radiographies comparatives ; ces cals vicieux sont fréquemment associés à une déviation frontale dont il faudra aussi tenir compte ; du côté fémoral, avant toute ostéotomie, une étude précise de la trochlée (incidences fémoro-patellaires, examen tomodensitométrique, voire arthroscopie) est indispensable, en sachant que tout corriger n'est pas forcément bon et qu'il peut être préférable de laisser la rotule s'articuler avec des condyles acceptables.
2. Les séquelles d'épiphysiodèse représentent l'étiologie la plus fréquente des genu recurvatum. Il s'agit presque toujours d'une épiphysiodèse tibiale supérieure, et comme on le verra, l'enquête de la S.O.O. recoupe les données de la littérature.
Il faut souligner ici, à côté des causes traumatiques, la fréquence des épiphysiodèses iatrogènes.
Classiquement, dans ces étiologies, on retrouve la notion d'un intervalle libre entre l'accident et la survenue de la déformation. Mais parfois l'épiphysiodèse peut paraître primitive, qu'il s'agisse d'un Salter V passé inaperçu lors d'un traumatisme mineur ou ayant porté à distance du genou, qu'il s'agisse également d'un recurvatum d'adaptation après immobilisation prolongée au lit ou dans un plâtre, pour une affection de la hanche, le plus souvent.
L'examen retrouve la déformation caractéristique comportant (fig. 4) « un coup de hache » à l'extrémité supérieure de la jambe par saillie antérieure des condyles et de la rotule, contrastant avec l'absence de saillie de la tubérosité tibiale antérieure (TTA), ou même l'existence d'une dépression à ce niveau, l'ensemble donnant une impression de subluxation postérieure du genou.
Enfin, un raccourcissement du membre inférieur doit toujours être recherché.
Le bilan radiologique met en évidence les signes typiques de l'épiphysiodèse (fig. 5) : avec inversion de la pente tibiale, oblique en bas et en avant, angulation épiphyso-métaphysaire à sinus antérieur, saillie postérieure des condyles, et faux aspect de tiroir postérieur.
Au niveau de l'appareil extenseur l'atrophie de la
TTA est caractéristique avec un aspect cicatriciel et une condensation osseuse en regard, la rotule paraît abaissée presque au niveau de l'interligne. Quant au ligament patellaire, celui-ci - en règle - ne s'allonge pas car son insertion inférieure est fixée à la jonction épiphyso-métaphysaire, mais il peut donner une impression d'allongement. Son exploration et l'étude de son insertion tibiale peuvent bénéficier actuellement de l'I.R.M. b. Les recurvatum capsulo-figamentaires n'ont pas de composante osseuse.
Ils sont nettement moins fréquents et il peut s'agir soit d'une hyperextension constitutionnelle décompensée par un traumatisme, soit d'une laxité postéro-externe chronique, séquelle d'une entorse du genou non ou insuffisamment traitée et survenue sans hyperextension constitutionnelle préalable. Cependant, - on le verra dans la série et Ph. Rosset en a parlé - peuvent exister à l'origine de ces lésions des facteurs favorisant une hyperlaxité, une pente tibiale diminuée et un varus.
Comme vous l'a dit CI. Vielpeau, nous avons éliminé les laxités postéro-externes isolées pour ne nous intéresser qu'à celles associées à une lésion du pivot central où le recurvatum s'exprime et dont l'évolutivité est importante. Il peut s'agir soit d'une laxité postéro postéroexterne, soit d'une antéro postéro-externe.
Ces laxités posent des problèmes diagnostiques et thérapeutiques, et il faut savoir les suspecter devant des dérobements en recurvatum, mais aussi devant des phénomènes d'instabilité liés aux lésions ligamentaires.
Il faut savoir les reconnaître sur les signes cliniques, et sans revenir sur les signes de rupture du LCA ou du
LCP, il faut rappeler les mouvements anormaux témoins d'une atteinte du PAPE : il en existe quatre qui ne sont pas toujours associés ; ce sont : a. Le TPE (tiroir postéro-externe), position spontanée en tiroir postérieur et rotation externe qu'il est facile de réduire, genou à 90°. b. L'H.M.E. (hyper mobilité externe) qui se recherche genou à 90°, en imprimant au plateau externe des mouvements de rotation externe. Cela donne une sensation tactile associant hypermobilité et subluxation postérieure qui est d'autant plus importante que les lésions postéro-latérales sont étendues. c. Le recurvatum test (test de Hughston, signe du gros orteil). Témoin du recurvatum ligamentaire, lors du soulèvement du membre inférieur par le gros orteil, le tibia part en hyperextension, varus et rotation externe (ce test signe l'atteinte du LCP et du PAPE). d. Le reversed pivot shift de Jakob se recherche à partir du genou en flexion et rotation externe avec contrainte en valgus. Lors de l'extension, on ressent un ressaut qui correspond à la réduction du plateau externe sous le condyle. Ce ressaut n'est jamais aussi net que celui retrouvé en cas de rupture du LCA : de toutes façons, il disparaît en rotation 0 et en rotation interne, ce qui le différencie de la laxité antérieure.
Ce signe n'a de valeur que s'il est unilatéral, douloureux, reproduisant le symptôme et s'inscrivant dans un contexte logique. En effet il peut être retrouvé sur un genou normal et il convient d'interpréter ce signe par rapport au côté sain.
Les examens complémentaires aident au diagnostic l'arthrométrie, l'I.R.M. ou l'arthroscopie, sans oublier la radiographie, avec ses clichés standards ou dynamiques. La pente tibiale est ici normale, mais on l'a vu, elle peut être diminuée ; le recurvatum est purement articulaire avec baillement postérieur des surfaces articulaires (fig. 6), la subluxation postérieure du tibia peut être pure ou s'accompagner d'une rotation externe (fig. 7) ; parfois enfin signe de rupture du LCP : TP et fragment osseux d'arrachement du LCP. c. Le genu recurvatum mixte est très rare. Nous n'avons que deux cas dans la série. Leur origine peut trouver plusieurs explications.
Certains traumatismes en hyperextension peuvent, en effet, être à l'origine d'une association fracture avec écrasement de la partie antérieure des plateaux et lésion du LCP.
Certains recurvatum osseux sont responsables, après un certain temps d'évolution, d'une dégradation capsuloligamentaire ; c'est d'ailleurs souvent cette distension progressive qui est à l'origine des signes fonctionnels et amène à consulter : l'examen montrant l'accentuation de la laxité sagittale et latérale avec parfois même subluxation.
Certaines hyperextensions d'origine capsulo-ligamentaire sont responsables de troubles de croissance (loi de
Delpech), par excès de pression antérieure sur les plateaux tibiaux et, en inclinant peu à peu ceux-ci vers l'avant, induisent un recurvatum osseux. C'est le cas du genou poliomyélitique où la paralysie du quadriceps nécessite un recurvatum comme position de stabilité.
Dans tous les cas, les radiographies confirment le diagnostic en montrant l'association des
signes de recurvatum osseux et ligamentaire.

ETIOLOGIA SLABICIUNII MUSCULARE GENERALIZATE EPISODICE

2010-05-31T05:40:00.000-07:00

Etiologia slåbiciunii musculare generalizate, episodice
1. Perturbåri electrolitice
a. Hipokaliemie: aldosteronism primar (sindrom Conn);
intoxicaÆii cu bariu; acidozå tubularå renalå; hiperplazia
aparatului juxtaglomerular (sindrom Bartter); adenomatoza
viloaså colonicå; alcoolism; diuretice; extract de lemn
dulce; acid paraaminosalicilic; glucocorticoizi
b. Hiperkaliemie: boala Addison; insuficienÆa renalå cronicå;
hipoaldosteronismul hiporeninemic
c. Hipercalcemie
d. Tetania hipocalcemicå
e. Hiponatremia
f. Hipofosfatemia
g. Hipermagnezemia
2. Afectarea plåcii neuromusculare
a. Miastenia gravis
b. Sindromul Lambert-Eaton
3. AfecÆiuni musculare
a. AfecÆiuni ale canalelor de sodiu çi clor: paralizii periodice
çi miotonie
b. Defecte metabolice musculare (alterarea utilizårii
glucidelor sau acizilor graçi)
4. AfecÆiuni ale sistemului nervos central
a. Cataplexia çi paraliziile din somn asociate cu narcolepsie
b. Scleroza multiplå
c. Atacuri ischemice tranzitorii
5. AfecÆiuni în care existå doar slåbiciune muscularå subiectivå:
hiperventilaÆie, hipoglicemie

CEFALEEA

2010-05-28T12:03:00.001-07:00

n examen ocular complet trebuie efectuat la toti pacientii care acuza cefalee. Ochii pot fi la originea a numeroase cazuri de cefalee, dar in absenta afectiunii oculare, examenul oftalmologic poate orienta in stabilirea unui diagnostic etiologic.
Cauzele ce produc cefalee pot fi de origine oculara sau extraoculara.
Cefalee de origine oculara:
1.viciu de refractie necorectat (hipermetropie, miopie, astigmatism). In majoritatea cazurilor originea acestor cefalee poate fii banuita in urma discutiei cu pacientul. Cefaleea apare dupa citit indelungat, computer, TV. Localizarea cefaleei este obisnuit supraorbitara, bilaterala, poate iradia spre regiunile temporale sau occipitale.

2.existenta strabismului : tendinta la esoforie (privire incrucisata), sau exoforie ( departarea axelor vizuale), existenta strabismului paralitic (paralizia unui muschi oculomotor) care poate determina diplopie.

3.inflamatii ale corneei, irisului, corpului ciliar (acestea sunt bogat inervate senzitiv si astfel pot determina cefalee).In acest cazuri cefaleea este frecvent supraorbitara, se asociaza cu fotofobie, ochi rosu.

4. atacul de glaucom este afectiunea in care cefalea de origine oculara atinge paroxismul. Pacientul mai acuza greata, varsaturi, ochi rosu, congestionat, scaderea acuitatii vizuale, iar la palpare ochiul are duritate de “ piatra”.
Cefaleea de origine vasculara poate apare in cadrul unui puseu de hipertensiune arteriala, a unei migrene, tensiuni psihice, posttraumatism, nevralgie trigeminala, hipertensiune intracraniana, meningita, arterita temporala.

Examenul oftalmologic al pacientului cu cefalee va cuprinde: determinarea acuitatii vizuale, masurarea refractiei oculare (dioptron), masurarea tensiunii intraoculare prin aplanotonometrie Goldmann, verificarea motilitatii oculare, biomicroscopia polului anterior, examenul fundului de ochi ( cu picaturi pentru dilatarea pupilei), perimetrie computerizata, gonioscopie. In urma examenului oftalmologic complet, pacientului i se vor prescrie dupa caz: ochelari sau lentile de contact pentru corectia viciilor de refractie, diverse tratamente locale (picaturi) sau generale, precum si va fii orientat spre consult neurologic, cardiologic sau de boli ingfectioase pt stabilirea unui diagnostic etiologic si tratament de specialitate.

ACCIDENTE VASCULARE OCULARE

2010-05-28T12:00:00.000-07:00

sa cum termenul de accident vascular cerebral sau de infarct miocardic au devenit deja de notorietate din cauza simptomatologiei severe,nu trebuie sa uitam ca prin mecanism asemanator(ocluziv), ochii nostri pot sa sufere.
Retina( fundul de ochi) este unul dintre tesuturile cele mai sensibile la ischemie din intreg organismul.
Accidentele vasculare oculare la nivelul circulatiei retiniene reprezinta o urgenta oftalmologica majora. Se pot grupa in obstructia arterei centrale a retinei(OACR) si in obstructia venei centrale a retinei(OVCR) sau a ramurilor lor.
Cauza este migrarea si fixarea unui embol (colesterol,calciu,fibrina) in circulatia retiniana cu oprirea ei definitiva,fara posibilitate de circulatie colaterala (vasele retinei sunt terminale).Cu alte cuvinte, un vas de sange se poate rupe ,pot apare hemoragii si edem retinian ,pina la decolorare papilara(atrofie de nerv optic).
Pacientul se prezinta la oftalmolog cu pierdere brusca si nedureroasa a vederii, care poate sa ajunga pina la absenta perceptiei de lumina, la un singur ochi.Scaderea vederii uneori poate fi precedata de momente de asa numita amauroza fugace, adica de pierdere tranzitorie si de scurta durata( citeva minute) a vederii unilateral,prin migrarea unui trombus sau spasm vascular.
La efectuarea unui consult oftalmologic complet care presupune aprecierea acuitatii vizuale ,masurarea tensiunii intraoculare si examinarea fundului de ochi, specialistul poate sa ajunga usor la diagnosticul corect. Efectuarea investigatiilor paraclinice dupa caz, pot fi de real folos;se poate recomanda efectuarea unui camp vizual,unei tomografii maculare sau angiofluorografie retiniana.
Mecanismul de producere este unul sistemic legat de bolile carotidiene,bolile cardiace,valvulopatii(stenoza mitrala),ateroscleroza,HTA,coagulopatii,vasculite,iar factori de risc sunt: Diabetul zaharat,fumatul ,varsta peste 50 ani,dislipidemii,colesterol crescut,sedentarismul etc.
Conduita terapeutica este interdisciplinara si reprezinta urgenta absoluta,facand abstractie de faptul ca pacientul ajunge tarziu la medic(leziunea oculara este ireversibila dupa 90 de minute).Se pot folosi dupa caz si dupa consult cardiologic ,antiagregante plachetare,anticoagulante,fibrinolitice,daca presiunea intraoculara este crescuta diuretice si betablocante local,precum si tratament laser(fotocoagulare retiniana) . Pe termen lung se recomanda tratament profilactic atit local cat si general pentru prevenirea complicatiilor cum ar fi glaucomul secundar si urmarirea ochiului congener.

GLAUCOM

2010-05-26T13:01:00.001-07:00

Glaucomul

Aceasta boala se manifesta prin distrugerea progresiva a nervului optic datorita cresterii tensiunii intraoculare. Astfel campul vizual se restrange treptat pana cand se ajunge, in final la orbire.

Exista 3 forme de glaucom:

* Glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa dintre acestea. In cazul persoanelor care manifesta aceasta forma nervul optic este lezat treptat, putin cate putin, bolnavii confruntandu-se cu o pierdere gradata a vederii. Exista cazuri in care ambii ochi sunt afectati in acelasi timp, desi de obicei unul este mai afectat decat celalalt.

* Glaucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent, fiind prezent la aproximativ 10% din bolnavii de glaucom. In aceasta forma a bolii, irisul si cristalinul blocheaza circulatia umorii din camerele globului ocular, facand ca presiunea intraoculara sa creasca si astfel sa comprime sistemul de drenare al ochiului. Din aceasta cauza se poate ajunge la pierderea brusca a vederii insotita de durere si de asemenea posibil sa apara simptome precum greata si varsaturi.

* Glaucomul congenital este o forma rara de glaucom care apare la unii copii la nastere. In cazul in care aceasta boala apare in primii ani de viata se numeste glaucom infatil. Copiii cu glaucom congenital sau infantil au de cele mai multe ori ochii congestionati, prezentand sensibilitate la lumina si lacrimare excesiva.

Glaucomul nu se vindeca, este o boala progresiva care dureaza toata viata si nu se cunoaste un tratament care sa-l vindece, însa daca este descoperit în faze mai putin avansate, poate fi supravegheat si mentinut în acea stare.
Este recomandat ca persoanele a caror varsta trece de 40 de ani sa-si facaun consult oftalmologic anual si, în mod deosebit, cei care au mai avut cazuri de glaucom în familie.

BIOREZONAMCE

2010-05-23T09:26:00.000-07:00

ioResonance Feedback Technique ("BRFT") uses technology that detects and reads the ultra fine electromagnetic oscillations produced by every molecule, cell, organ, gland and system of your body. The BRFT machine reads the distorted frequencies associated with illness and through biological filter, separates the pathological frequencies from the body's natural frequencies.

The BRFT technology includes an "inversion circuit" that produces the mirror image of the pathological oscillation, thereby canceling out the electromagnetic oscillation of the pathogen rendering it inert. The frequency patterns through BRFT resonate with the molecular, pathological frequency patterns contained in H2O cluster structures. This leads to a decoupling of the hydrogen bonds in the cluster structures. As a result, the molecular interference oscillation stored in the clusters loses its previously stable configuration and oscillation intensity. It is similar to passing a strong demagnetizer over magnets stuck to the door of your refrigerator - they simply fall off. What is seen in clinical practice it that toxins are set free and released into the circulation where they have to be eliminated through the urine, stools, skin and through breathing. That is why drinking plenty of water is so important for at least 1 week following treatment.
In addition, natural healthful physiological oscillation patterns can be amplified or strengthened to optimal levels. The ability of the body to regulate and heal itself is therefore re-activated and stabilized. The goal of BRFT is to reduce or eliminate the pathological vibrations and at the same time strengthen the physiological ones. Again the effects of BRFT have scientific confirmation. Pulsating magnetic fields have been used for medical purposes listed as follows:
· better circulation, therefore better nutrient supply
· improved oxygen supply in tissues and cells
· removal of blockages
· stimulation for the cellular metabolism as well as breakdown of metabolic wastes
· improvement in cellular energy
· mobilization of resistance energies
· acceleration of healing processes
· activation of lymph streams
· activation of the immune system
· Instruments with pulsating magnetic fields are designed differently as regular impulse forms and magnetic field strengths. (BRFT uses micro-impulses).
Limitations to Bioresonance Therapy
Nearly every illness reveals a disharmonious oscillation. This is why BRFT can be used in nearly every illness and there are practically no contra-indications. There have been successes even in the most difficult diseases. Although BRFT has an unusually broad spectrum of applications but like all therapies, it has its limitations:
1. Pathologic final stages, for instance if the tissue is completely destructed it is probably impossible to regenerate, even with BRFT.
2. Deprivation of essential nutrients such as minerals, vitamins, proteins, fats, enzymes, etc. impede the success of any therapy. BRFT requires the inherent support of tissue to resonance sufficiently.
3. A patient who does not want to become healthy can negate BRFT.
4. Painkillers, stimulants and alcohol 12 hours before and for 24 hours after BRFT interfere with the neuropathways involved with BRFT. Some examples in this category include aspirin, Tylenol, and other painkillers (anti-inflammatories like Vioxx, Celebrex, Motrin, Advil, Aleve, Vicodin, Codeine, etc), alcohol, coffee, tea or other caffeine products may scramble and nullify the therapeutic electromagnetic signal. Some pain medications dull the nervous system and therefore interrupt the BRFT signals. If Ritalin, Dexedrine, Concerta, Adderall, Sudafed, Ephedra, and caffeine in coffee, chocolate and tea agitate the nervous system creating an incoherent base grid that interrupts the subtle BRFT signal.
Practical aspects of BRFT
BRFT receives your vibrations through a cable (in the same way as by ECG or EEG) attached to an electrode. Within the device a biological filter separates the healthy (harmonious) vibrations from the unhealthy (disharmonious) ones. The healthy (harmonious) vibrations are given back strengthened or weakened. The unhealthy (disharmonious) ones are electronically inverted and sent back. The opposite vibrations created in this way weaken the unhealthy vibrations in the body and negate them.
The actual settings are a combination of pre-programmed frequencies and a pattern chosen by the BRFT operator. You may feel nothing, or on the other hand you may get a sensation of tingling somewhere in the body, heat, or just a feeling of relaxation. Old inflammation sites that have not been healed out (e.g. teeth or scars) may feel more noticeable. Tell the staff member performing BRFT what you notice.
The BRFT Session
During BRFT your body does not get any electricity. The electrode and mats only serve as antennae. Only your own vibrations are used for the self-regulation. Nothing foreign is given to you from the device itself. However, certain substances (allergens, medications, supplements, etc,) may be filtered into the BRFT in order to test or naturalize or neutralize disturbing signals in your body. The use of a bodily fluid like saliva, urine, blood, or feces may provide the material to filter your specific pathogen.
The specific harmful material in your body needs to be expelled as quickly as possible after BRFT. This is achieved most commonly through your kidneys. Also complete bowels evacuation can also be important. After the therapy drink several extra glasses of purified water daily to dilute and wash out the material released through BRFT. It is also recommended to take a shower using a Rainshower Water filter to help rinse off waste material released through your skin.
BRFT sessions are scheduled for 45-60 minutes. The cost is EUR 23.00 and is not billable to any insurance for any reason. Payment to Advanced Health Programs is due at the time of service.
BRFT may need to be repeated several times. A single treatment can consist of one or more therapy steps. This depends upon your state of health. BRFT does not replace your cooperation in the healing process. The life style that has made you sick has to be changed by you.
Physical Reactions to Bioresonance Therapy
BioResonance Feedback Therapy is painless. To date, no harmful side effects of BRFT have been observed. Nevertheless, during or after BRFT, a reaction might occur even coincidentally which should be noted so that they can be interpreted. Some of the following initial reactions have been reported:
Initial reactions can manifest as nausea, skin rashes, etc. if you have accumulated a large amount of toxins and BRFT enables the detoxification and excretion of toxins. The more your elimination organs are stressed, the stronger are the initial reactions. To assist in detoxification and elimination, drink a lot of distilled or reverse osmosis water.
Overflowing reactions can occur if you are highly stressed, for example by geopathic stress. It can then sometimes happen that a treatment has a very intensive effect.
Healing reactions usually are expressed as general symptoms of relaxation feeling, tiredness, sleepiness, warmth or coolness, moist skin, perspiration, fever, red flushed skin, slight pains, inner uneasiness or possibly speeding of the pulse. These symptoms are also described in Traditional Chinese Medicine as a part of a response to treatment. They are considered a consequence of the physical "digestion" of the healing impulses and are temporary.
Activation of chronic illnesses is part of the healing that occurs because a weakened defense system has to be first reinforced in order to actively overcome the illness. Only then is the chronic illness "activated" and enabled to resolve.
Actualization of earlier illnesses that have not healed properly. If an illness has been treated successfully by BRFT, a "new" form of illness sometimes follows. While this may make it seem that the initial treatment was not successful, in actuality because of a healthier defense situation has been created, other conditions that had not healed properly before create a new healing response.
Therefore, please report all reactions after treatment so that these responses can be taken into account in your BRFT.
The History of Bioresonance Therapy
For 3000 years it has been known in Chinese medicine that energy tracks direct the organs' activity, and that these activities are subject to rhythmical vibrations. In the meantime the existence of meridians and blockages in the meridians has been proven by means of nuclear medicine and other methods. Biorhythms have also been explored.
The study of BRFT itself began in 1923 work of Russian scientist Alexander Gurwitsch. While researching the growth and development of onion plants he found that something regulating the growth of the onion shoots could pass through quartz glass but not silicon glass. Not until 50 years later was the technology was developed that could prove that Gurwitsch's radiation was actually biological ultraviolet light emitted from the onions' DNA. It turns out onion sprouts influence each other by sending out light waves! Confirming Gurwitsch, in 1936 American astronomer and biologist, Gustav Stromberg, claimed that the structure and development of living beings are bound to "systems of not-material waves".
Through the use of a photo amplifier, Dr. Beetz at the Max Planck Institute was able to project the process onto a TV screen. In 1975 the German physicist Dr. F.A. Popp proved the existence of light emission (bio-photons) from living cells. The existence of bio-photons is also a theoretical result of the general quantum field theory of the physicist Burkhard Heim.
Popp also proved that DNA is a photo magazine and that the light emission from the cells is not a result of their propagation, but the biophotons' directing of the division of cells.
Before any chemical reaction at least one electron must be activated by a photon with a certain wavelength and enough energy. The biochemist and Nobel Prize winner Lehninger mentions in his textbook that some reactions in the living cell happen quite a lot faster than what corresponds to 37° temperature. The explanation seems to be that the body purposely directs chemical reactions by means of electromagnetic vibrations (biophotons).
Recent research (F.A. Popp and W. Ludwig) shows that the effect of homeopathic substances is due to their vibration patterns. Prof. Dr. Cyril W. Smith (University of Salford, England), Dr. R.S.V. Choy and Dr. J.A. Monro proved by means of provocation/naturalizing tests that allergic reactions can be neutralized by means of electromagnetic vibrations with a certain frequency.
In Electro-Acupuncture Diagnostics according to Dr. Voll (EAV), the vibrations of substances are given to the patient via cables, and the effect is found by means of electro-acupuncture measurements. The research of Smith, Choy and Monro also explains the results of the allergy treatment. By means of BRFT, the characteristic own vibrations (electron plasma vibrations) from an allergen can be absorbed, be electronically inverted and given back strengthened to the body. The allergy symptoms may disappear within minutes - during the treatment. Experience also shows that deposited damaging waste material and metabolic waste products are mobilized and released easier as the inverted (electron plasma) vibrations from these substances are given to the body. In France test animals excreted several stored heavy metals after they received minimal doses of the same substances.
Dr. Franz Morell and his son-in-law, Erich Rasche, developed the first machine that utilized these findings. Their machine was able to "read" the system of biological light and either amplify or cancel its various relief frequencies. Through manipulation of these frequencies healthful balance was achieved. BRFT and the theoretical understanding that supports its application were developed from this technology. Current research in both the United States and Europe is exploring further applications of this amazing technology.

Bioritmul organelor interne

2010-05-23T09:20:00.000-07:00

Bioritmul Oganelor Interne
Trăim cu toţii într-un univers ciclic. Totul în jurul nostru se repetă: sec, min, orele, zilele, anii, anotimpurile, somnul, respiraţia, bătăile inimii... Viaţa e formată dintr-o întreagă gamă de cicluri care creează o adevărată simfonie. Dacă reuşim să menţinem un ritm corect în interiorul şi în afara noastră, “concertul” pe care-l susţinem aici, pe Pământ, va fi unul lung şi melodios. Dar, ca să reuşim asta, trebuie să ştim cum. Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult, dar despre cel al organelor interne, mult mai puţin. Johanna Paungger şi Thomas Poppe, în cartea “Aus eigener kraft”, fac o descriere amănunţită a ritmului funcţiilor organelor noastre interne. Autorii afirmă că fiecare dintre organele corpului are o activitate maximă de 2 ore pe zi, după cum urmează
- vezica biliară (23:00-1:00)
- ficatul (1:00-3:00)
- plămânii (3:00-5:00)
- intestinul gros (5:00-7:00)
- stomacul (7:00-9:00)
- splina şi pancreasul (9:00-11:00)
- inima (11:00-13:00)
- intestinul subţire (13:00-15:00)
- vezica urinară (15:00-17:00)
- rinichii (17:00-19:00)
- circulaţia sangvină (19:00-21:00)
Haideţi să încercăm să analizăm, din acest punct de vedere al autorilor, o zi din viaţa noastră:
Stomacul
E foarte important cum ne trezim dimineaţa. Dacă am încerca să observăm cum se trezesc animalele dimineaţa, am constatat că ele mai întâi se întind, începând fără grabă noua zi. Să luăm exemplu de la animale şi să încercăm să ne trezim dimineaţa liniştiţi, acordându-ne câteva clipe de relaxare înainte de orice activitate zilnică. Mulţi se trezesc dimineaţa cu “sufletul la gură”, cu teama că nu au timp de a rezolva ceea ce şi-au propus. Ar fi bine să ne trezim puţin mai devreme decât o facem de obicei pentru a simţi liniştea dinaintea zilei care abia începe.
Doamna Dr. Barbara RAY recomandă ca dimineața, înainte de a coborî din pat să ne facem o Sesiune Radiantă completa , sau cel puțim primele 5 poziții aa(Cap 1-4 și Față 1)
Între orele 7:00 şi 9:00, funcţiile stomacului sunt la valoare maximă, deci trebuie să luăm micul dejun fără grabă. Ar trebui să ţinem cont şi de calitatea şi cantitatea alimentelor pe care le consumăm la această masă.
Splina si pancreasul
În intervalul orar 9:00-11:00 lucrează intens splina şi pancreasul, stomacul odihnindu-se. În acest interval e recomandat să nu consumăm alimente greu digerabile. Pancreasul e cel care controlează nivelul glicemiei. E de preferat să nu consumăm prea multe dulciuri pentru a nu forţa funcţia pancreasului. Splina, “cimitirul trombocitelor”, dacă nu funcţionează corect, se poate perturba nivelul trombocitelor din sânge.
Inima
Între orele 11:00 şi 13:00, activitatea inimii este la capacitate maximă. În această perioadă nu se recomandă mese copioase, care presupun un consum suplimentar de energie, care va fi luat din energia necesară activităţii intense a inimii.
Intestinul subţire
Are o activitate intensă între orele 13:00 şi 15:00. Autorii afirmă că nu de multe ori s-a observat că un angajat cu norma redusă de muncă realizează la serviciu la fel de mult ca un angajat cu norma întreagă. De ce? Din cauza randamentului scăzut al organismului după orele 13, mai ales după un prânz copios. Activitatea intestinului subţire, cu rol important în procesul de digestie, e ghidată de sistemul nervos vegetativ, aceasta putând fi blocată sau dereglată de stres sau nervozitate. Din acest motiv se recomandă ca masa de prânz să fie luată în linişte.
Vezica urinară
Între orele 15:00 şi 17:00 e perioada în care funcţionează la maxim vezica urinară. Ea are un rol important în dezintoxicarea organismului, alături de rinichi. Acest lucru poate fi accelerat cu ajutorul ceaiurilor diuretice, care au un efect maxim dacă sunt băute până la ora 19:00.
Rinichii
Între orele 17:00 şi 19:00 rinichii funcţionează intens. Dacă în acest interval orar, puteţi beneficia, alături de un ceai diuretic, şi de un masaj de relaxare, se produce o dezintoxicare mai eficientă a corpului. După ora 19:00 e bine să nu se consume o cantitate prea mare de lichide, înainte de somnul de noapte.
Circulaţia sanguină
Are o activitate intensă între orele 19:00 şi 21:00. Autorii spun că dacă mulţi părinţi au zilnic o pro¬blemă cu adormitul copiilor înainte de ora 19:00, după această oră, trimisul la culcare devine deseori “o bătălie crâncenă”, care de obicei e câştigată de către copii. În această perioadă, corpul şi spiritul se gândesc la cu totul altceva decât la dormit.
De la ora 21:00 până la ora 23:00 se realizează o acumulare intensă de energie în corp. Aceste 2 ore ale recuperării energetice se numesc la chinezi, după un meridian al corpului, “triplul încălzitor”. Cei care sunt în această perioadă sensibili la frig, cei care nu pot dormi decât într-o cameră încălzită nu ar trebui să ignore acest semnal. Undeva s-a creat un dezechilibru fizic sau emoţional şi necesită atenţie. Pentru mulţi dintre noi, cele 2 ore sunt pline de vitalitate. Acest lucru e mai uşor vizibil la tineri, care în această perioadă se gândesc să meargă la distracţii şi nu la somn. Multora dintre noi ni s-a imprimat ideea, ani de-a rândul, că seara trebuie să ne culcăm devreme, corpul refăcându-se prin somn până la miezul nopţii. Poate că aceste vorbe sunt de fapt interpretarea greşită a ideii că noi acumulăm intens energie între cele 2 ore.
Este recomandat să ne facem o Sesiune Radiantă completă, înainte de culcare, pentru a asigura energia vitala necesară regenerării urmatoarelor organe vitale:
Vezica biliară şi ficatul
Între orele 23:00 şi 1:00 se realizează intens funcţiile vezicii biliare. Aceasta, care contribuie cu secreţiile ei la digestie, e un organ care, prin disfuncţia lui, dă mari probleme întregului organism. Cei care se trezesc des noaptea în această perioadă trebuie să-şi pună cumva problema unei funcţionări greşite a bilei sau a ficatului. Stresul şi mâncarea consistentă cu prăjeli şi grăsimi seara împiedică o funcţionare corectă a bilei.
Compresele umede şi calde aplicate pe zona ficatului sunt benefice în acest interval orar. Ceaiul fierbinte, băut cu înghiţituri mici, mai ales cel de pelin, băut cu 20 de minute înainte de masă, ajută la activarea funcţiei bilei. Sucul de ridichi ajută, de asemenea. E de mare importanţă descongestionarea intestinului gros care, dacă nu se realizează în mod natural, se poate face cu ajutorul unor clisme.
În acest interval orar ar trebui evitate, pe cât posibil, băuturile şi alimentele reci. Dacă sunt probleme în funcţionarea bilei sau a ficatului, munca desfăşurată în perioada nopţii e foarte nocivă, deoarece nu se pot reface cele 2 organe. Mai avem încă 6 ore din noapte pentru a încheia ciclul de funcţionare al organelor interne pe parcursul unei zile.
Ficatul
Între orele 1:00 şi 3:00 dimineaţa funcţionează intens ficatul. Acesta, dacă are o structură deteriorată, se poate reface în anumite condiţii, importantă fiind odihna prin somn alături de o bună încălzire a corpului. Funcţia ficatului suferă din cauza toxicităţii mărite a unor alimente, a alcoolului, nicotinei, cât şi a stresului.
De reţinut e că alcoolul şi nicotina au un efect mult mai dăunător între orele 1:00 si 5:00 dimineaţa.
Plămânii
Între orele 3:00 şi 5:00 dimineaţa e rândul plămânilor să funcţioneze intens. Mulţi fumători au un acces de tuse dimineaţa pentru că plămânii au lucrat toată noaptea şi acum dau afară substanţele care nu trebuie să fie în interiorul lor.
Intestinul gros
Între orele 5:00 şi 7:00 dimineaţa, intestinul gros are o funcţie maximă. Hrana stă în intestinul subţire circa 2 ore, iar în cel gros, chiar 20 de ore. Scaunul subţire indică probleme de digestie în intestinul subţire, iar constipaţiile pun în evidenţă o creştere a toxicităţii organismului.
Alungaţi bătrâneţea!
Cu această ocazie, prin scurta călătorie în intervalele orare ale unei zile am încercat să vă prezint, cu ajutorul celor 2 autori, câteva aspecte ale ceasului nostru interior. Cunoaşterea acestor ritmuri ne face să avem încredere în instinctele noastre, acţionând corect pentru a ajuta funcţiile organismului.
E foarte important să nu simţim că îmbătrânim o dată cu vârsta, căci starea fizică bună a intelectului, puterea de a munci, de a iubi scad considerabil îmbătrânirea. Să ne ascultăm ceasul interior şi să încercăm să ne adaptăm ritmului său, strivind prejudecăţile. Există personalităţi care au trăit, creând la vârsta de 80 de ani opere nemuritoare, sau tineri care la 30 de ani aşteaptă cu resemnare pensia.
Viaţa zilnică ne arată că fericirea nu are legătură cu vârsta şi bogăţia, ci cu liniştea interioară, cu mulţumirea lucrului împlinit, indiferent de lumea din jur. Gândurile noastre nu pot modifica totdeauna aspectul lumii exterioare, însă lumea interioară se poate schimba într-o fracţiune de secundă, dacă dorim şi avem voinţa să o facem. Aici este secretul în dorinţă, voinţă şi, mai ales, credinţă. Să nu uităm că totdeauna pasul cu noul menţine tinereţea, iar conservatorismul, în general, aduce bătrâneţea.
PUTEREA MINŢII. Mulţi se întreabă ce se întâmplă cu corpul uman, cu ritmurile organelor sale, în călătoriile care schimbă fusurile orare. În acest caz, când ajungem într-o ţară unde soarele e pe cer, în timp ce ceasurile interioare semnalizează că e ora de culcare, funcţiile organelor sunt date peste cap, durând câteva zile până ce-şi pot reveni la un echilibru funcţional.
E bine să ne cunoaştem propriul corp pentru a căuta o metodă proprie care să ne ajute la depăşirea cât mai rapidă a acestei adaptări. Unele dintre aceste probleme se bazează pe activitatea mentală a fiecăruia. Mulţi oameni cărora nu le pasă de călătoriile lungi, de-a lungul şi de-a latul globului, şi nici de fusurile orare, stăpânesc arta de a se simţi oriunde ca acasă. Acestora le reuşeşte cel mai repede schimbarea ritmurilor corpului. Ei sunt oamenii care călătoresc toată viaţa cu bagaje puţine, atât material, cât şi în inimă.
Mai multe recomandări pe situl nostru, în paginile web
*
Antiîmbătrânirea şi Tehnica Radiantă® *
Stresul, Somnul şi Tehnica Radiantă®
Cronobiologia Secretul Sănătății
Vechii învățați chinezi cunoșteau orarul organelor. Organismul îşi trimite întreaga energie către anumite părți ale sale, la un moment dat.
S-a demonstrat științific că cine nu respectă şi tulbură repetat ritmul interior se îmbolnăvește mai des şi mai repede.
Ora:
- 06 Este momentul trezirii organismului. Chiar dacă încă moţăim, corpul nostru a intrat în priză, s-a apucat de producția de hormoni. Zahărul din sînge, aminoacizii și hormonii acționează la capacitate maximă. La această oră trebuie evitate alcoolul şi nicotina.
- 07 Inima intră în viteza a cincea. Începe producția de hormoni sexuali. Cine preferă sportul făcut dimineața face o greșeala pentru că inima este suprasolicitată, iar rezultatul este același. La această oră trebuie servit micul dejun, dar înainte este indicat să beți un pahar cu apă, pentru a ajuta digestia.
- 08 Organismul tînjește după “combustibil”. Din nefericire este și ora la care au loc cele mai multe infarcte şi accidente vasculare cerebrale. Este ora ideală dacă vreți să vă faceți o analiză a sîngelui. Dacă o amînați pentru altă oră, compoziția sîngelui va fi schimbată din cauza stresului.
- 09 Organismul receptează cel mai slab senzația de durere, este imun față de frică. Chimioterapia şi injecțiile trebuie făcute acum, căci nu vor fi complicații, iar datorită tolerantei sporite a organismului, șansele de vindecare cresc.
- 10 Este ora învățatului, creierul este cel mai receptiv. Capacitatea de a lua decizii şi de a rezolva probleme este maximă. Temperatura corpului atinge punctul superior. Acum este momentul ideal pentru a pleca la drum cu mașina deoarece atenția și reflexele sînt sporite.
- 11 Corpul nostru își arde grăsimile. Gurmanzii pot consuma orice după pofta inimii. Cu puțin înaintea prînzului inima și circulația sanguină se află în momentul lor de vîrf. Evitați să mergeți la un consult cardiologic pentru că medicul cardiolog vă poate pune un diagnostic greșit.
- 12 S-a dus deja jumătate din zi. Un pui de somn n-ar strica. Organismul este ocupat cu producerea de acizi, iar creierul nu este deloc în formă. Din cauza lipsei de oxigen trebuie să stați în fața unei ferestre deschise. Stomacul este singurul organ cu adevărat activ. Acesta se pregătește pentru a primi mîncarea și a produce sucul gastric.
- 13 Scade atenția, totul este programat pentru digestie. Este ora mesei de prînz urmată de o mică relaxare. După masa de prînz bila începe să acționeze, digerînd și absorbind lipidele din fluxul intestinal. Cine are probleme trebuie să ia medicamentele specifice pentru a o activa.
- 14 Forța vitală este foarte scăzută. Organismul trebuie să se odihnească. Este momentul optim pentru o Sesiune Radiantă sau pentru Somnul de la Prînz , numit și Somnul de Antiîmbatrînire
- 15 Creierul se pune din nou în mișcare. Ne putem continua în forță activitatea. Atenția şi puterea de concentrare sînt în formă maximă. Dacă aveți de lucru pentru acasă acum este momentul.
-16 Trezirea creierului este urmată de revitalizarea corpului, dispus să intreîn funcțiune. Este ora ideală pentru un program de exerciții fizice. Plămînii și căile respiratorii sînt larg deschise. Faceți o plimbare în aer liber. La această oră acționează cel mai bine medicamentele de stomac.
- 17 Mîinile simt nevoia să intre în funcțiune. Oamenii de afaceri au o putere de convingere neobișnuită, pictorii fac minuni, scamatorii se simt în formă.Sportivii ştiu deja, cine se antrenează, sau concurează obține acum cele mai bune rezultate. La această oră se înregistrează cele mai multe recorduri sportive.
-18 Este ora activităților culturale. Simțurile sînt foarte ascuțite în acestmoment al zilei. Papilele gustative și simțurile olfactive receptează nuanțele cele mai fine. Este momentul de maximă activitate în ceea ce privește creșterea unghiilor şi a părului. Corpul este însă puțin obosit. Nervii reacționează la durere sau furie.
- 19 Organismul este cel mai dispus să accepte medicamentele, iar pieleatînjește după îngrijire, porii pielii se deschid și asimilează produselecosmetice. Dar atenție, scade tensiunea.
- 20 Cresc capacitățile vizuale. Este momentul să alegeţi materialeleşi modelele vestimentare. Ultima masă a zilei nu trebuie luată mai tîrziu deora 20, căci corpul reacționează deja într-un ritm redus. Ficatul înregistrează oactivitate intensă, astfel băuturile alcoolice fiind mai bine tolerate la această oră.
- 21 Scade temperatura corpului şi metabolismul. Nu se mai asimilează niciun aliment. Mîncarea rămîne nedigerată sau digerată pe jumătate. Doar stomacul şi ficatul mai lucrează.
- 22 Ficatul “trage pe dreapta”. Stop fumatului, căci în pauza ce survine în funcţionarea ficatului, organismul absoarbe toată nicotina nefiltrată.
- 23 Începem să visăm cu ochii deschiși. De la această oră corpul se liniștește. Nervul parasimpatic responsabil cu acest lucru reduce schimbul de substanțe, tensiunea, temperatura, activitatea cardiacă la minim. Producția de cortizon, hormonul stresului, este oprită. Dacă vrem să fim frumoase trebuie să ne culcăm la această oră pentru că acum începe procesul de regenerare a celulelor pielii.
- 24 După perioada maximă din activitatea sa, organismul se autoreglează la minim pe scala sa de funcționare şi se programează “pentru mîine”. Este obligatoriu ca această oră să ne găsească într-un somn profund.
Noaptea,
*
02 -04, toate simțurile sînt în stare de inhibiție. Este momentul catastrofelor de tot felul, a accidentelor rutiere, a naufragiilor şi a accidentelor de muncă. *
03-05 scade tensiunea arterială. Dimineaţa reţinem mai ușor informaţiile, dar pentru a le păstra în memorie pe termen lung trebuie repetate după-amiaza.

Diagnosticarea displaziei acetabulare la copil, utilizând marginea laterală a sprâncenei acetabulului

2010-05-22T13:18:00.000-07:00

Diagnosticarea displaziei acetabulare la copil,
utilizând marginea laterală a sprâncenei acetabulului

Disponibilitatea metodelor imagistice de diagnostic, cum ar fi ultrasonografia, rezonanţa magnetică nucleară (RMN) şi tomografia computerizată tridimensională (3D TC), a permis medicilor să diagnosticheze şi să trateze mai eficient displazia acetabulară. Fiecare modalitate are avantajele şi dezavantajele ei.
Ultrasonografia este utilă în diagnosticarea şi în tratamentul displaziei de şold (DS), la copii cu vârstă sub 3 luni. RMN este extrem de utilă în studierea structurilor cartilaginoase ale şoldului, iar 3D TC oferă o relaţionare 3D fidelă între structurile anatomice, în deformările complexe ale şoldului. Cu toate acestea, costurile ridicate ale studiilor RMN şi 3D TC, împreună cu expunerea crescută la iradiere în 3D TC, limitează utilizarea lor în urmărirea evoluţiei pe termen lung, urmărire absolut necesară în tratarea copilului cu displazie acetabulară. De aceea, radiografia simplă îşi păstrează rolul important în tratarea acestor pacienţi.
În tratarea DS, indexul acetabular (IA) şi unghiul centru-margine (CM) au fost utilizate în mod tradiţional ca factori de diagnostic pentru displazia de şold. La copil se văd, de obicei, atât limita anterioară cât şi cea posterioară ale marginii acetabulului, care se suprapun. Vârful lateral sclerotic este punctul care ar trebui ales pentru măsurarea IA şi a unghiului CM. Cu toate acestea, uneori este dificil, pe o radiografie simplă, să se distingă exact marginea laterală a acetabulului, pentru a măsura cu exactitate IA şi unghiul CM, din cauza umbrelor osoase slab delimitate, mai ales în displazia acetabulară. În aceste condiţii, măsurarea IA şi a unghiului CM poate genera valori eronate.
Noi am studiat marginea laterală a acetabulului în cazuri de displazie la copil pe radiografii simple, RMN, 3D TC şi artrografii. Pe radiografiile simple, am remarcat faptul că forma sprâncenei variază în funcţie de vârsta pacientului şi de poziţia adoptată la realizarea radiografiei. La un copil normal, umbrele radiografice duble se suprapun peste sprânceană, iar sprânceana se vede ca o linie unică, densă. Sprânceana normală are, de obicei, o structură regulată şi o orientare orizontală. În şoldul displazic, sprânceana are o formă neregulată, scurtă şi întreruptă, cu orientare ascendentă. Marginea laterală a sprâncenei este incomplet delimitată şi nu depăşeşte marginea laterală osoasă a plafonului acetabular (fig. 1 C, D).
Scopul acestui studiu este acela de a clarifica relaţia anatomică dintre sprânceana acetabulară şi umbrele osoase suprapuse pe radiografia simplă, şi de a evalua poziţia marginii laterale a acetabulului, pentru a determina cu o cât mai mare precizie punctul de referinţă. În plus, am stabilit diferenţele din măsurarea IA şi a unghiului CM, folosind două puncte de referinţă pentru măsurare: marginea osoasă extrem laterală a acetabulului şi capătul lateral al sprâncenei.

Material şi metode

Am revăzut radiografiile simple ale unui grup de 53 de pacienţi care au fost trataţi pentru DS. Criteriul de includere în studiu a fost DS unilateral, tratat prin reducere închisă, ca să putem compara IA şi unghiul CM cu şoldul contralateral neafectat. În acest studiu, ne-am concentrat pe analizarea măsurărilor efectuate în şoldul displazic. IA şi unghiul CM au fost măsutare pe radiografii, folosind două metode: metoda A, utilizând marginea osoasă extrem laterală a acetabulului, şi metoda B, utilizând capătul lateral al sprâncenei (fig. 2 A, B). IA a fost măsurat la vârste ale pacienţilor de 1, 2, 4, 6 şi 8 ani, iar unghiul CM a fost măsurat la vârste ale pacienţilor de 4, 6, 8, 10 şi 12 ani.
În plus faţă de studiile radiografice, 4 pacienţi au intrat în studii RMN, iar 16 pacienţi, în studii 3D TC, pentru a obţine o înţelegere anatomică superioară a sprâncenei şi a umbrelor osoase suprapuse pe radiografia simplă. Deşi studiile RMN şi cele 3D TC nu au fost realizate aceloraşi pacienţi, datele obţinute din fiecare dintre studii au fost considerate suficiente pentru furnizarea de informaţii utile în ce priveşte morfologia şoldului, în special a sprâncenei şi a marginii laterale a acetabulului.
Şase pacienţi au beneficiat de studii artrografice, realizate înainte de stabilirea necesităţii intervenţiei chirurgicale sau înainte de tratamentul chirurgical. În studiile artrografice, localizarea marginii laterale a acetabulului a fost confirmată prin introducerea unui ac spinal, prin abord lateral, în articulaţia coxo femurală, în timpul artrografiei. Sprânceana a fost de asemenea evaluată intraoperator, în timpul osteotomiei pelviene.
Testele Wilcoxon au fost utilizate pentru a analiza datele cu o rată p < 0,05, considerată a fi statistic semnificativă.

Tabel 1. Măsurarea IA (medie  deviaţie standard) la şoldul displazic,
folosind două metode de calculare

Vârstă IA (°) Diferenţă
(ani/număr) Metoda A Metoda B Grade Semnificaţie (p)

1 / 53 31,94,6 39,06,7 7,14,3 < 0,001
2 / 50 28,04,3 33,46,3 5,44,5 < 0,001
4 / 53 25,04,3 30,16,2 5,14,6 < 0,001
6 / 48 24,24,2 27,36,7 3,13,3 < 0,001
8 / 45 23,24,7 26,17,7 2,92,7 < 0,001

Tabel 2. Măsurarea unghiului CM (medie  deviaţie standard) la şoldul displazic,
folosind două metode de calculare

Vârstă Unghi CM (°) Diferenţă
(ani/număr) Metoda A Metoda B Grade Semnificaţie (p)

4 / 53 13,87,3 8,06,7 5,87,4 < 0,001
6 / 48 16,47,2 12,36,7 4,14,4 < 0,001
8 / 45 18,25,7 14,25,4 4,01,8 < 0,001
10 / 53 19,84,3 17,35,1 3,52,2 < 0,001
12 / 50 20,54,5 18,24,1 2,31,4 < 0,001

Rezultate

Măsurarea IA şi a unghiului CM pe radiografia simplă,
utilizând două metode de calculare

Tabelul 1 sintetizează diferenţele la măsurarea IA, folosind metodele A şi B. La vârsta de 1 an, valoarea medie a IA a fost de 31,9° folosind metoda A şi de 39,0° folosind metoda B, cu o diferenţă statistic semnificativă de 7,1° (p < 0,05). Valorile absolute ale IA şi diferenţa dintre valorile măsurate folosind cele două metode de măsurare au scăzut gradat, pe măsură ce copiii au înaintat în vârstă, datorită osificării cartilajului acetabular; cu toate acestea, la vârsta de 8 ani, diferenţa de 2,9° dintre rezultatele celor două metode este încă statistic semnificativă (p < 0,05).
Tabelul 2 sintetizează diferenţele la măsurarea unghiului CM, folosind metodele A şi B. La vârsta de 1 an, valoarea medie a unghiului CM a fost de 13,8° folosind metoda A şi de 8° folosind metoda B, o diferenţă statistic semnificativă de 5,8° (p < 0,05). Valorile absolute ale unghiului CM au scăzut treptat, iar diferenţa dintre valorile măsurate ale unghiului CM folosind cele două metode de măsurare au scăzut treptat, pe măsură ce copiii au înaintat în vârstă; cu toate acestea, la vârsta de 12 ani, diferenţa de 2,3° dintre rezultatele celor două metode este încă statistic semnificativă (p < 0,05).

Studiul RMN

În 8 cazuri, RMN a evidenţiat relaţia dintre acetabulul cartilaginos şi acetabulul osos. Cea mai valoroasă informaţie în studiul RMN a fost faptul că marginea cartilaginoasă laterală a acetabulului a fost atenuată şi nu pare să aibă potenţial de dezvoltare. Forma de margine acetabulară încă neosificată oglindeşte îndeaproape forma marginii acetabulare osoase. În plus, studiile RMN au furnizat dovezi că o sprânceană scurtă şi neregulată, cu o orientare oblică pe radiografia simplă, indică un defect osos acetabular (fig. 3). Secţiunile transversale şi sagitale ale treimii mijlocii a articulaţiei displazice au demonstrat un defect acetabular mijlociu şi superior, foarte dificil de identificat pe radiografia simplă. Forma plafonului acetabular pe secţiunile transversale ale treimii mijlocii a articulaţiei displazice a coincis cu forma sprâncenei, aşa cum a putut fi văzută pe radiografiile simple.

Studiile 3D TC

Studiile 3D TC ne-au permis să identificăm diferitele tipuri de deficienţe acetabulare (deficienţă minimă, deficienţă antero-superioară, deficienţă mijlociu-superioară) în DS. Deficienţa mijlociu-superioară poate fi distinsă numai pe 3D TC laterală, deoarece pe radiografia antero-posterioară a apărut un aspect similar în toate cazurile de şold displazic.
Imaginile acetabulare 3D TC laterale, rotate la 90°, cu capul femural tractat inferior, au furnizat o imagine 3D exactă a morfologiei acetabulului. De exemplu, în DS netratată, marginea osoasă a părţii mijlocii interioare a acetabulului pe imaginea 3D TC laterală (fig. 4 C) a corespuns cu forma sprâncenei pe radiografia simplă (fig. 4 A). Umbra osoasă antero-laterală a acetabulului pe imaginea 3D TC (fig. 4 C) a corespuns cu umbra osoasă suprapusă peste sprânceană, pe radiografia simplă (fig. 4 A). Din cauza faptului că această porţiune a acetabulului se găseşte în vecinătatea spinei iliace antero-inferioare, măsurarea IA şi a unghiului CM, folosind această umbră osoasă pe radiografia simplă, nu poate reflecta deficienţa acetabulară mijlociu-superioară.

Studiile artrografice

Valorile absolute ale acestui studiu artrografic trebuie confirmate prin alte metode fiabile de diagnostic, pentru a putea calcula coordonatele 3 D ale punctului de referinţă de pe marginea acetabulului.
În timpul artrografiei de şold, un ac spinal a fost introdus în porţiunile anterioară şi mijlocie ale acetabulului, prin abord lateral (fig. 5 şi 6). Vârful acului introdus în porţiunea anterioară a acetabulului a fost plasat la marginea extrem laterală a umbrei osoase a acetabulului, care corespunde porţiunii antero-laterale a acetabulului (fig. 5 B). Vârful acului introdus în porţiunea mijlocie a acetabulului a fost plasat la marginea laterală a sprâncenei, care corespunde porţiunii mijlociu-superioare a acetabulului (fig. 5 C şi 6 C). Aceste rezultate a confirmat faptul că marginea laterală a sprâncenei reflectă porţiunea mijlocie a acetabulului, pe radiografia simplă.

Studiu intraoperator

În timpul osteotomiei Salter la două cazuri de şold displazic, indicatorul plasat în porţiunea mijlociu-superioară a acetabulului a indicat marginea laterală a sprâncenei (fig. 7).

Discuţii

Sprânceana acetabulară este o zonă curbă de os dens, pe suprafaţa de sarcină a acetabulului. Această umbră radiografică reprezintă indirect distribuţia forţelor în articulaţia şoldului. Într-o articulaţie normală, sprânceana este omogenă şi are formă semilunară, cu o orientare orizontală sau descendentă. Totuşi, în şoldul displazic, orientarea sprâncenei este ascendentă, sugerând o distribuţie inegală a forţelor în cadrul articulaţiei şoldului.
Forma sprâncenei în displazia de şold la copil este dificil de stabilit cu exactitate, deoarece mari porţiuni din acetabul sunt cartilaginoase. Din acest motiv, au fost folosite numeroase metode pentru a măsura gradul de displazie acetabulară la copil, inclusiv IA, unghiul CM, gradul de neacoperire a capului femural, ratele Smith c/b şi h/b, unghiul ACM şi distanţa M Z, precum şi DDCC (discrepanţa de distanţă cap centru).
Dintre acestea, doi parametri larg utilizaţi şi care utilizează marginea acetabulară ca punct de referinţă sunt IA şi unghiul CM. IA este măsurat între linia orizontală Hilgenreiner şi o linie ce se întinde de la marginea supero-laterală a cartilajului triradiat până la marginea extrem laterală osificată a acetabulului. Totuşi, această metodă este aplicabilă la măsurarea dezvoltării articulaţiei şoldului la copii sub vârsta de 8 ani, deoarece linia Hilgenreiner este dificil de identificat, după osificarea cartilajului triradiat. Măsurarea unghiului CM este o metodă utilă numai pentru copii cu vârsta de peste 5 ani, deoarece centrul capului femural este dificil de identificat la copiii mai mici, din cauza localizării excentrice a nucleului de osificare.
În plus, măsurarea tradiţională a unei structuri 3 D pe o radiografie simplă standard 2 D nu pare să reflecte în mod adecvat variabilitatea şi complexitatea deformării şi nici nu ne permite să măsurăm exact deformarea, într-o manieră reproductibilă. La măsurarea IA, erorile pot apărea datorită poziţionării incorecte a copilului pentru radiografie. Erori de 3° pot apărea datorită flexiei/extensiei sau a rotaţiei pelvine. O dată cu creşterea lordozei lombare, care corespunde cu extensia pelvisului, valoarea IA creşte, iar o dată cu diminuarea lordozei lombare sau a flexiei pelvisului, valoarea IA scade. De asemenea, dacă pelvisul este rotat în ax longitudinal, IA scade de partea rotaţiei şi creşte de partea opusă.
În plus, în timpul măsurării IA şi a unghiului CM, este dificil de identificat cu exactitate marginea osoasă laterală a acetabulului, din cauza umbrelor osoase neregulate şi neclare pe radiografia unui şold displazic. De asemenea, în şoldul displazic, capătul lateral al sprâncenei este slab delimitat. O altă umbră osoasă variabilă, care se întinde dincolo de marginea sprâncenei, se suprapune adeseori peste umbra sprâncenei. În aceste condiţii, IA şi unghiul CM nu pot fi măsurate în mod adecvat.
În acest studiu, am încercat să clarificăm relaţia anatomică dintre sprânceană şi umbrele osoase suprapuse, pe radiografia simplă. Am descoperit că imaginea radiografică a marginii osoase laterale a acetabulului se întinde dincolo de marginea laterală a sprâncenei, pe radiografia simplă, şi că această umbră corespunde marginii antero-laterale a acetabulului. Marginea laterală a sprâncenei, localizată medial de această umbră, corespunde marginii laterale a porţiunii mijlociu-superioare a acetabulului.
La copii, există un centru de osificare în porţiunea laterală a acetabulului, asociat cu creşterea acetabulară. Acest nucleu începe osificarea la vârsta de 9 ani şi fuzionează cu osul iliac la vârsta de 15 ani. În timpul perioadei de creştere, o forţă de compresiune continuă pe nucleul de osificare va avea drept rezultat o tulburare de creştere a marginii laterale a acetabulului. Aceste rezultate devin evidente în displazia acetabulară mijlociu-superioară, în care forţa aplicată împiedică dezvoltarea acetabulară normală.
Deşi scopul principal al acestui studiu nu a fost acela de a evidenţia erorile în măsurarea IA şi a unghiului CM, am descoperit că există o diferenţă semnificativă între valorile măsurate pe radiografiile simple la copiii mici, în funcţie de utilizarea marginii osoase laterale a acetabulului sau a marginii laterale a sprâncenei acetabulare ca punct de referinţă.
În concluzie, la diagnosticarea unui copil cu displazie acetabulară pe radiografia simplă, mai ales la utilizarea marginii laterale a acetabulului ca punct de referinţă pentru măsurători (IA şi unghiul CM), medicii trebuie să ia în considerare umbra osoasă extrem-laterală, care se întinde dincolo de marginea laterală a sprâncenei şi care reprezintă porţiunea antero-laterală a acetabulului. Măsurătorile în care se utilizează ca punct de referinţă marginea laterală a sprâncenei oglindesc status ul porţiunii mijlociu-superioare a acetabulului. Pentru a reduce rata de eroare, sugerăm ca, la măsurarea IA şi a unghiului CM, medicii să specifice în clar în fişele medicale care dintre cele două puncte de referinţă a fost utilizat.

Referat luat de pe www.e-referate.ro
Webmaster : Dan Dodita

5 PASI PENTRU UN ABDOMEN FRUMOS

2010-05-15T13:22:00.000-07:00

PASI PENTRU UN ABDOMEN FRUMOS

1. Stai intinsa pe podea cu genunchii ridicati. Cu mainile sub cap, ridica-ti corpul pana la nivelul genunchilor. Stai in aceasta pozitie 3 secunde apoi revino in pozitia initiala. Nu te folosi de maini pentru a te ridica, ci de muschii abdominali. Repeta exercitiul de 15-20 ori.

2. Stai intinsa pe banca. Prinde-te cu mainile de banca. Ridica ambele picioare in aer pana cand varful lor indica tavanul. Repeta miscarea de 20-25 ori.

3. Aseaza-te pe podea cu genunchii stransi. Coboara incet corpul pana la jumatatea drumului spre podea si apoi revino. Repeta exercitiul de 1-10 ori.

4. Stai intinsa pe podea cu genunchii arcuiti. Ridica ambele picioare pana formeaza un unghi de 90 de grade. Aseaza-ti mainile sub cap, astfel incat coatele sa ramana pe podea. Rasuceste-te din solduri, aducand cotul stang la genunchiul drept si invers.

5. Stai intinsa pe podea cu genunchii indoiti. Pune-ti mainile sub cap. Apleaca usor ambii genunchi spre stanga( pana cand vor atinge podeaua) si apoi spre dreapta fara a deplasa spatele. Repeta exercitiul de 20-25 de ori.

SCHIMBAREA CREDINTELOR NOASTRE DESPRE SANATATE SI BOALA

2010-05-15T08:08:00.000-07:00

SCHIMBAREA CREDINTELOR NOASTRE DESPRE SANATATE SI BOALA

Schimbarea Credintelor noastre despre Sanatate si Boala
Recent pe Situl Dr. Mercola din SUA, a apărut un articol extrem de interesant SCHIMBAREA CREDINŢELOR NOASTRE despre SĂNĂTATE şi BOALĂ despre adevăratele cauze ale Îmbolnăvirilor şi modul în care fiecare dintre noi le putem înlătura prin Optimizarea Stilului de Viaţă şi a Atitudinii faţă de Evenimente, prevenind aceste îmbolnăviri, iar dacă suntem deja bolnavi, relansând procesele complexe de AUTOVINDECARE ale fiinţei noastre.
Articolul începe un Video Interviu al Dr. Chiropractor James Chestnut care afirma ca:
• Dacă credem că toate bolile sunt predeterminate genetic, nu mai avem nici o speranţă în privinţa prevenirii lor. Plecând de la această Paradigmă a originii genetice a bolilor, în medicina de azi se consideră Prevenţia ca Depistare Precoce a Îmbolnăvirilor )cu ar fi testul Papa Nicolau sau Mamografia), ceia ce este absurd deoarece dacă aceste tipuri de cancere sunt cauzate de anomalii genetice, nu poţi schimba prin Intervenţii Chirurgicale sau Tratamente Medicamentoase structura genetică a acelor persoane, si de când ne-am născut aşteptam ca aceste boli să se manifeste.
• Primul lucru pe care trebuie să îl facem în Prevenirea Îmbolnăvirilor este să SCHIMBĂM PARADIGMA OAMENILOR referitoare la faptul că Bolile apar nu din cauza unei Predispoziţii Genetici ci din modul în care noi MÂNCĂM, ne MIŞCĂM şi GÂNDIM. În acest nou context, devenim pentru prima dată conştienţi de faptul că FIECARE dintre NOI SUNTEM RESPONSABILI pentru SĂNĂTATEA NOASTRĂ, iar acest lucru ne eliberează de teamă deoarece din acest moment înţelegem ca PUTEM SĂ CONTROLOĂM SĂNĂTATEA NOASTRĂ.
• Pentru a realiza această schimbare de paradigmă trebuie să ÎNLĂTURĂM CUZELE ÎMBOLNĂVIRILOR şi nu să Tratam doar SIMPTOAMELE ACESTORA ) care sunt doar efecte produse de prezenţa pe timp îndelungat a acelor cauze în viaţa noastră).
• Scopul nostru final ne este doar să Tratam o Boală după ce ea a apărut ci să ne RESTAURAM SĂNĂTATEA, şi în acest fel să reuşim să ne TRĂIM VIAŢA la POTENŢIALUL MAXIM al ei păstrându-ne o SANĂTATE OPTIMĂ.
• Din nefericire în ultimii ani am fost informaţi că Bolile sunt INEVITABILE şi că doar Medicamentele ne pot ajuta să Redevenim SĂNĂTOŞI, iar acest Concept este în continuare predat în Facultăţile Medicale Alopate şi in Cursurile de Medicină Complementară. Iar a aştepta SĂ NE IMBOLNĂVIM şi APOI SĂ APELĂM la TERAPIILE COMPLEMENTARE respectă aceeaşi greşită paradigmă.
• Adevărul este că fiinţa umană a fost concepută şi dotată de CREATOR cu capacităţile de AUTOREGLARE şi AUTOREGENERARE, putând astfel să rămână SĂNĂTOASĂ fără să aibă nevoie de medicamente care să înlăture Simptoamele diferitelor Boli.
• Din acest moment nu va mai TREBUII SĂ AŞTEPTM APARIŢIA SIMPTOAMELOR unei AFECŢIUNI ci SĂ ÎNCEPEM SĂ NE GESTIONĂM SĂNĂTATEA din ACEST MOMENT.
Mai multe detalii despre Programul Dr. James Chestnut, dedicat Prevenirii Îmbolnăvirilor şi Reversării Afecţiunilor Cronice prin Optimizarea Stilului de Viaţă şi a Atitudinii faţă de Evenimente in pagina web de pe Situl lui The Eat Well - Move Well - Think Well® Innate Lifestyle™
Noua paradigmă a Dr. James Chesnut este prezentată cu mai multe detalii in Conferinţa publică de pe acelaşi Site.
Mecanismele Moleculare ale Efectelor Stresului generat de Stilul de Viaţă, Credinţele, Prejudecăţile si Sentimentele noastre de Pericol sunt prezentate de Dr. in Biologie Celulara Brouce LIPTON:
http://www.brucelipton.com
in Conferinţa The New Biology - Where Mind and Matter Meet tradusa in Romana:
Part 1 http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&hl=en
Part 2 http://video.google.com/videoplay?docid=6322503899738869532&hl=en
Recent a apărut la Editura For You lucrarea Dr. Bruce LIPTON BIOLOGIA CREDINŢEI pe care o puteţi comanda si de pe Internet prin Librăriile OnLine:
BIOLOGIA CREDINTEI 29.90RON
Cartea lui Bruce Lipton este rezumatul hotărâtor al noii biologii si a tot ce implica aceasta. Este o lucrare magnifica, de o profunzime ce nu poate fi pusa in cuvinte - o încântare pentru orice cititor. Ea sintetizează o enciclopedie de informaţii noi si esenţiale intr-un pachet pe cat de simplu, pe atât de extraordinar. Aceste pagini conţin o adevărata revoluţie a modului de a gândi si de a înţelege - una atât de radicala, incot poate sa schimbe lumea.
Încântătoarea Biologie a credinţei este un antidot demult aşteptat la materialismul cu susul in jos al societăţii de astăzi. Ideea ca ADN-ul codifica tot procesul de dezvoltare a vieţii este folosita cu succes in ingineria genetica. in acelaşi timp, deficientele acestei abordări devin si ele evidente. Biologia credinţei trece in revista un sfert de secol de rezultate de avangarda in domeniul epigeneticii - un domeniu pe care The Wall Street Science Journal îl declara, la jumătatea anului 2004, ca fiind nou si important. Stilul personal in care este scrisa o transforma intr-o lectura uşoara si plăcuta.
„Această carte este o lectură absolut obligatorie, dacă vreţi să ştiţi – dintr-o perspectivă ştiinţifică – că stilul vostru de viaţă vă controlează sănătatea, mai mult decât o face structura genetică. Dr. Lipton demonstrează, din punct de vedere ştiinţific, că mintea este mai puternică decât medicamentele, în ceea ce priveşte recuperarea sănătăţii. Informaţiile vă dezvăluie că sănătatea este o responsabilitate, mai degrabă decât ceva care vă face victima genelor dumneavoastră. Când am început să citesc această carte, n-am putut să o las din mână, până nu am terminat-o.”
– M. T. Morter, Jr., D.C.
Fondator al sistemului de sănătate Morter, inventator al tehnicii B.E.S.T.
„În sfârşit, o explicaţie clară şi uşor de înţeles a modului în care emoţiile ne reglementează expresia genetică! Trebuie să citiţi această carte, pentru a putea aprecia cu adevărat faptul că nu sunteţi o victimă a genelor voastre, ci – de fapt – aveţi capacitatea nelimitată de a trăi o viaţă plină de pace, fericire şi iubire.”
– Joseph Mercola, D.O.
Fondator al www.mercola.com, pagina de internet în domeniul sănătăţii naturale cu cel mai mare număr de vizitatori din lume.

LEZIUNILE MEDULARE INCOMPLETE

2010-05-15T07:30:00.000-07:00

Leziunile Medulare Incomplete

INTRODUCERE
Termenul de leziune incompleta grupeaza toate situatiile in care pacientii prezinta o “crutare” a activitatii neuronale sub nivelul leziunii.
In ultimii 10 ani s-a inregistrat o crestere considerabila a numarului pacientilor cu leziuni medulare incomplete. Aproximativ 50% din pacientii internati intr-o unitate de specialitate pot prezenta o “crutare” care se poate manifesta ca o contractie slaba a unui muschi, sau pastrarea unui anumit grad de sensibilitate proprioceptiva, pana la existenta premizelor unei recuperari functionale complete. Imbunatatirea cunostintelor despre leziunile medulare a avut ca urmare aparitia posibilitatii de a trata pacientii mai eficient la locul accidentului si ulterior, dupa internarea in spital.
Leziunile incomplete pot sa apara in urma unor traumatisme sau a unor procese patologice. In aceasta ultima categorie intra:
• Accidentele vasculare
• Carcinomul
• Mielita transversa
SINDROAME
Nu exista doua leziuni identice. Din cauza complexitatii maduvei spinarii, manifestarile clinice vor diferi intotdeauna de la pacient la pacient. Oricum, exista cateva tipuri de leziuni care pot fi definite ca sindroame. Acestea includ:
- sindromul centromedular
- sindromul Brown – Sequard
- sindromul medular anterior
SINDROMUL CENTROMEDULAR
Cauze
Acest tip de leziune apare de obicei prin hiperextensia coloanei cervicale. Este mai frecvent la varstnici, si de multe ori sugereaza existenta unei spondilite ankilopoetice. Cand nu se identifica nici o fractura, leziunea poate pune probleme de diagnostic. CT-ul si RMN-ul pot furniza informatii importante.
Tabloul clinic
Leziunea apare in regiunea centrala a maduvei spinarii, tracturile lungi ramanand relativ intacte (fig. 14.1).
Tabloul clinic prezinta:
1. Afectare din punct de vedere motor preponderent la nivelul membrelor superioare.
2. Disfunctii vezicale, adesea cu retentie de urina.
3. Tulburari senzitive de intensitate variabila.
Deficitul motor
La nivelul leziuni exista o deteriorare a corpului neuronilor din coarnele anterioare, avand ca rezultat paralizia flasca a musculaturii inervate de segmentul medular respectiv. Aceasta constituie caracteristica principala a tabloului clinic. Aparitia contracturilor si/sau a durerilor articulare la nivelul membrelor superioare va ramane un important pericol pe toata durata recuperarii.
Mainile pot sa ramana relativ neimplicate, dar fara existenta unei stabilitati proximale a membrelor, functia extremitatii distale este compromisa.
In alte cazuri, mainile pot fi paralizate, prin prezenta edemului la nivelul leziunii. Aceasta are ca urmare aparitia durerilor articulare si a rigiditatii.
In functie de severitatea leziunii, pacientul va prezenta grade diferite de control voluntar al musculaturii trunchiului si membrelor inferioare, caracterizate prin prezenta spasticitatii.
Acesti pacienti, in marea lor majoritate se vor putea deplasa, cu sau fara mijloace ajutatoare.
Deficitul senzitiv
Acesta poate exista in grade variabile, de la deficit total pana la absenta deficitului.
Disabilitatea acestor pacienti este adesea subestimata. Capacitatea de locomotie ii face sa para mai putin
afectati, desi incapacitatea de a-si folosi membrele superioare ii aduce intr-un grad de dependenta fata de ceilalti mai mare decat in cazul pacientilor dependenti de fotoliul rulant.
SINDROMUL BROWN – SEQUARD
Cauze
Leziunea apare prin traumatism direct, injunghere sau alta plaga penetranta.
Tabloul clinic
Deficitul motor
Deficitul motor apare de aceeasi parte cu leziunea, prin distrugerea tracturilor piramidale.
Sindromul de neuron motor periferic, aparut prin distrugerea neuronilor din coarnele anterioare ale maduvei, va fi prezent mai ales in cazul leziunilor lombare si sacrale.
Deficitul senzitiv
Distrugerea cordoanelor posterioare ale maduvei va fi caracterizat prin pierdere sensibilitatii kinestezice, vibratorii si tactile epicritice de aceeasi parte cu leziunea, sub nivelul acesteia.
Distrugerea tractului spinotalamic lateral cauzeaza pierderea sensibilitatii termoalgezice contralateral. Pentru ca fibrele ce fac parte din acest tract se incruciseaza cu cateva segmente superior de locul unde intra in maduva, limita superioara a zonei de anestezie va fi cu cateva segmente inferior de nivelul leziunii. Fibrele ce intra in maduva chiar la nivelul leziunii pot fi interesate inainte de de a se incrucisa, cauzand astfel o pierdere a sensibilitatii termoalgezice de aceeasi parte cu leziunea.
(Cei mai multi pacienti cu leziuni medulare incomplete prezinta asimetrii asemanatoare fara sa indeplineasca insa criteriile sindromului de hemisectiune medulara descris anterior).
SINDROMUL MEDULAR ANTERIOR
Cauze
Traumatice. Acest sindrom rezulta adesea printr-o flexie fortata, leziune compresiva care apare adesea ca urmare a plonjonului in apa.
Non-traumatice. Sindromul medular anterior poate sa apara prin tromboza arterei spinale anterioare, angiomul medular sau ruptura unui anevrism aortic.
Tabloul clinic
Deficitul motor
In functie de severitatea leziunii, pacientul va prezenta un deficit motor inferior de nivelul leziunii, care poate merge de la compromiterea totala a mobilitatii voluntare pana la disfunctii minore.
Deficitul senzitiv
Proprioceptia va ramane relativ intacta, in timp ce sensibilitatea termoalgezica va fi alterata.
CARCINOMUL
Tabloul clinic
Acesta depinde de localizarea si marimea procesului tumoral.
MIELITA TRANSVERSA
Definitie
Inflamatie a maduvei spinarii, ce afecteaza atat substanta cenusie cat si pe cea alba, extinzandu-se in plan transversal. Cand leziunea este limitata in plan longitudinal la cateva segmente medulare, este descrisa ca mielita transversa (Brain 1977).
Tabloul clinic
Acesta depinde de nivelul la care apare inflamatia.
AFECTAREA PRIN DECOMPRESIE
Aceasta produce cel mai adesea leziuni incomplete, severitatea afectarii fiind in functie de localizarea si extensia leziunii.
TRATAMENT
CONSIDERATII GENERALE
Este important pentru intreg personalul implicat in recuperarea pacientilor cu leziuni incomplete, sa evalueze disabilitatea fiecarui pacient in parte, si sa nu faca comparatii intre pacienti, mai ales intre cei cu leziuni incomplete si cei cu leziuni complete.
Pentru fiecare pacient, factorii precum varsta, dezvoltarea fizica, motivatia si profesia, trebuie sa fie luati in considerare in cursul procesului de recuperare.
Au fost facute progrese considerabile in ultimul timp in tratamentul spasticitatii, de acestea beneficiind in primul rand pacientii cu leziuni incomplete.
FACTORII PSIHOLOGICI
In mod evident, si pacientii cu leziuni incomplete, ca si cei cu leziuni complete, vor fi traumatizati si psihic, lucru de care trebuie sa se tina cont in cursul procesului de recuperare.
Ajuns la sfarsitul recuperarii, un pacient cu leziune incompleta va avea probleme in acceptarea sechelelor neurologice. Este dificil pentru pacienti, chiar si pentru cei care se recupereaza intr-o mare masura, sa accepte faptul ca intotdeauna exista sechele si ca nu exista recuperare 100 %.
Inconjurati fiind de pacienti cu leziuni complete, ne este usor sa-l consideram norocos pe cel care are o leziune incompleta, deoarece in cazul lui exista o “crutare” neurologica. Desi acest lucru este adevarat, pentru multi pacienti, chiar si pentru cei care se recupereaza bine, este dificil sa-si reia viata in acelasi mod de dinainte de accident.
Fizioterapeutul, datorita contactului strans pe care il are cu pacientul, poate fi ales de catre acesta si de catre rudele sale ca si confident. Este important ca pacientul sa fie lasat sa-si exprime temerile si frustrarile in timp ce ii acordam sfaturi. Cand este necesar un ajutor acordat de catre un profesionist, pacientul si apartinatorii sai trebuie incurajati sa se adreseze sociologului sau psihologului.
DUREREA
Durerea si disestezta de origine centrala sunt sechele neplacute ale leziunilor medulare. Patogenia lor exacta este neclarificata, dar sunt considerate ca efecte ale leziunii SNC si dezaferentarii. Pacientii cu leziuni incomplete sunt afectati in aceeasi masura ca si cei cu leziuni complete. Cand sunt severe, aceste fenomene pot interfera cu functionalitatea aparatului locomotor si pot influenta negativ motivatia si moralul pacientului. Adesea aceste sechele sunt rezistente la tratament, pentru combaterea lor putandu-se folosi metodele ce vor fi descrise in continuare. Alaturi de analgezice, anticonvulsivantele de tipul carbamazepinei se pot administra.
Proceduri ca Stimularea Cerebrala Profunda (DBS – Deep Brain Stimulation), Stimularea Coloanei Dorsale (DCS – Dorsal Column Stimulation) si Leziunea Zonei De Intrare A Radacinii Dorsale (DREZ – Dorsal Root Entry Zone lesioning) sunt folosite in acest scop, dar nu au fost reportate efecte pe termen lung. Tratamentul fizical precum TENS si acupunctura pot avea efecte pozitive.
PRINCIPIILE DE BAZA ALE TRATAMENTULUI
Acestea includ:
- Recuperarea echilibrului, coordonarii si controlului
- Inhibitia si/sau facilitarea tuturor grupelor musculare afectate pentru a le permite functionarea pe fondul unui tonus postural normalizat
- Nu trebuie sa se permita dominarea miscarii de catre grupele musculare mai puternice care in acest fel vor determina inhibarea grupelor afectate si exacerbarea spasticitatii.
Metoda Bobath inglobeaza aceste principii de baza. Prin observarea, evaluarea si mobilizarea pacientului in asa fel incat sa i se normalizeze tonusul postural, problemele pacientului sunt identificate si tratate planificat.
Nu exista programe de exercitii sablon, in ceea ce priveste antrenarea mersului si efectuarea de exercitii la saltea. Tratamentul trebuie sa fie individualizat pentru fiecare pacient in parte.
MISCARILE NORMALE
Tratamentul descris in acest capitol se bazeaza pe cunoasterea miscarilor normale si intelegerea a ceea ce este esential pentru succesul tratamentului oricarui pacient cu probleme neurologice.
Miscarile normale sunt dependente de integritatea SNC, care este capabil sa primeasca si sa integreze informatiile primite de la exteroreceptori, vizuali sau tactili, si interoreceptorii de tipul fusurilor musculare si al organelor tendinoase Golgi, si sa elaboreze raspunsuri adecvate.
Mecanismul care produce acest raspuns este definit ca mecanismul central de control al posturii (Bobath 1990).
Pentru un mecanism postural reflex normal sunt necesare:
• Un sistem de feed-back senzitivo-motor normal
• Un tonus postural normal
• Inervatie reciproca
• Reactii de echilibru si postura
SISTEMUL DE FEED-BACK SENZITIVO-MOTOR NORMAL
Cand SNC este intact, miscarile apar ca raspuns la stimuli. Aceasta depinde nu numai de existenta unui sistem senzitiv normal ci si de existenta unor pattern-uri selective ale miscarii care permit aparitia unui raspuns adecvat. Pacientii cu leziuni medulare incomplete prezinta grade diferite de deficit motor.
Daca stimulii senzoriali de de la muschi, tendoane si articulatii sunt modificati, aceasta va afecta initierea, ghidarea si controlul miscarii.
Cand este prezenta spasticitatea, pacientul va primii raspunsuri anormale de la musculatura si de la articulatiile imobile. el va simti rezistenta la miscare, care fiind interpretata de SNC, va genera o crestere a efortului pentru a invinge rezistenta. Aceasta va duce la cresterea spasticitatii si a senzatiei de rezistenta la efectuarea miscarii. Cand sistemul senzitivo-motor de feed-back este alterat, senzatiile anormale vor limita inevitabil succesul recuperarii.
TONUSUL POSTURAL NORMAL
In mod normal tonusul postural se dezvolta sub influenta gravitatiei. El trebuie sa fie destul de puternic pentru a invinge gravitatia dar in acelasi timp nu trebuie sa stanjeneasca miscarile. Trebuie sa se adapteze la necesitatile organismului in ceea ce priveste mentinerea stabilitatii si permiterea functionarii acestuia. De exemplu, pentru scriere este necesara mobilitate distala la nivelul pumnului si degetelor si stabilitate proximala la nivelul trunchiului si umerilor.
Adaptarea tonusului pentru scopuri functionale se face in mod automat.
INERVATIA RECIPROCA
Aceasta este o influenta reciproca intre grupele musculare antagoniste, permitand co-contractia dinamica pentru stabilitatea posturala si pentru gradarea controlata a miscarilor. De exemplu cand ducem mancarea la gura, flexorii si extensorii cotului lucreaza impreuna, pe fondul unei co-contractii dinamice la nivelul centurii scapulare, pentru a permite efectuarea unei miscari line.
Controlul trunchiului ca baza a activitatilor functionale este adesea subestimat. Inervatia reciproca la nivelul musculaturii trunchiului este esentiala pentru rotirea si transferul greutatii corpului in scopul realizarii abilitatilor.
Orice perturbare a echilibrului tonusului postural, de exemplu prin spasticitate sau deficit motor, va interfera cu inervatia reciproca.
REACTIILE DE ECHILIBRU SI POSTURA
Reactiile posturale
Aceste reactii automate apar ca raspuns la alterarea aliniamentului corpului. Ele constau in miscari ale capului, trunchiului si membrelor, in scopul recastigarii posturii corecte. Reactiile posturale formeaza baza tuturor activitatilor grosiere si sunt parte integranta intoatea secventele miscarilor.
Reactiile de echilibru

Acestea sunt ajustari posturale automate care apar ca raspuns la modificarile pozitiei centrului de greutate al corpului. Reactiile de echilibru variaza de la ajustari fine care apar in cursul activitatilor zilnice pana la reactii ample care apar ca raspuns la stimuli puternici.
In ortostatism activitatea muschilor picioarelor este ajustata constant pentru a mentine proiectia centrului de greutate in interiorul bazei de sustinere. Aceasta activitate este accentuauta daca baza de sustinere este ingustata, de exemplu cand sprijinul se face pe un singur picior.
Reactiile de echilibru se pot evidentia prin miscarea bazei de sustinere sau prin modificarea pozitiei centrului de greutate. Cu cat creste insecuritatea, cu atat reactiile vor fi mai ample, de exemplu, atunci cand deplasam bland centrul de greutate spre posterior activitatea flexorilor dorsali ai piciorului devine mai intensa, si cand crestem forta cu care actionam asupra organismului, bratele subiectului se vor intinde in lateral. Cand forta cu care se actioneaza creste foarte mult, subiectul nu ii mai poate faca fata decat prin punerea unui picior in spate pentru a castiga o baza de sustinere mai larga. Daca forta de dezechilibrare se aplica brusc si are o asemenea intensitate incat subiectul cade, el va extinde bratele pentru a isi proteja capul.
reactiile de echilibru implica activitatea intregului aparat locomotor, dar sunt eficiente numai cand apar pe fondul unui tonus postural normal.
Constientizarea Mecanismului Central de Control Postural este esentiala pentru intelegerea miscarilor normale si pentru aplicarea lui in vederea dezvoltarii tehnicilor de tratament pentru pacientii cu leziuni medulare incomplete. Ca toti pacientii cu probleme neurologice, pacientii cu leziuni medulare prezinta diverse probleme functionale care depind de importanta leziunii.
Efectele deficitului neurologic care apar ca reactii de compensare a acestui deficit, pot fi mai usor identificate folosind trunchiul ca punct central pentru analiza.
PUNCTUL CHEIE CENTRAL SI PUNCTELE CHEIE DE CONTROL
In conceptia actuala, o arie circulara imaginara continuta in planul oblic ce uneste apendicele xifoid cu vertebra T8 este considerata aria cheie cu ajutorul careia pot fi analizate toate posturile si miscarile.
Aceasta arie centrala a fost denumita centrul miscarii, sau punctul cheie central (CKP – Central Key Point).
Punctele cheie ale controlului sunt descrise ca zone ale corpului din care orice miscare poate fi controlata in cea mai mare masura. Punctele cheie proximale sunt: capul, centura scapulara si pelvisul, si punctele cheie distale sunt mainile si picioarele.
Relatia dintre CKP si punctele cheie proximale furnizeaza o baza pentru analiza pattarnrilor anormale de postura si miscare. La subiectul normal, desi pot fi adoptate posturi asimetrice, relatia dintre CKP, cap si punctele cheie proximale este in general simetrica (Fig. 14.2). Desi exista si asimetrii, ca atunci cand subiectul sta intr-un singur picior, acestea nu pot fi comparate cu asimetriile unui pacient cu disfunctii neurologice (Fig. 14.3).
Mobilizarea trunchiului este astazi recunoscuta ca o modalitate esentiala de tratament si in majoritatea cazurilor este necesara pentru facilitarea miscarilor membrelor. Daca trunchiul este incapabil sa adopte ajustarile posturale necesare pentru miscarile membrelor, atunci aceste miscari vor fi inevitabil anormale.
Ca baza pentru analiza deficitului neurologic si a miscarilor anormale implicate de acesta, este important sa evaluam deviatiile de la linia mediana ale corpului pacientului. Aceste sunt analizate astfel:
1. Deviatii anterioare/posterioare
2. Deviatii laterale
3. Combinare celor de sus, rezultand deviatii rotationale
Relatia dintre punctele cheie si linia mediana va varia in diferitele pozitii in functie de abilitatea subiectului de:
a. a se sprijini singur in pozitii antigravitationale
b. a se acomoda cu baza de sprijin in pozitii sustinute
Baza de sprijin este ‘aria pe care se sprijina un obiect si aria dintre marginile exterioare ale acestuia’ (Gardiner 1966).
SUBIECTUL NORMAL
Pozitii cu sprijin
Acestea include pozitiile de decubit dorsal si ventral si pozitia sezaqnd cu sprijin. Subiectul normal se acomodeaza cu baza de sprijin si este intr-o pozitia predominant simetrica.
Decubit ventral
Capul va fi intors intr-o parte iar centurile scapulare sunt pozitionate anterior fata de CKP. Pelvisul tinde sa se incline anteior influentand astfel flexorii soldurilor. Membrele vor fi adduse si in rotatie mediala. Un grad de flexie poate fi observat la nivelul coatelor dar membrele inferioare vor fi extinse cu gleznele in flexie plantara.
Aceasta este o pozitie cu o mare influenta asupra flexorilor, punctele cheie proximale fiind pozitionate anterior fata de CKP (Fig. 14.4).
Decubit dorsal
Capul este pe linia mediana. Centurile scapulare cad in spatele CKP, iar pelvisul tinde sa se basculeze posterior. Aceasta produce o pozitie de relativa extensie la nivelul soldurilor. Membrele sunt extinse, abduse si in rotatie laterala.
Aceasta este o pozitie in care predomina extensia, cu punctele cheie proximale pozitionate posterior fata de CKP (Fig. 14.5).
Pozita sezand cu sprijin
Centurile scapulare si pelvisul sunt pozitionate anterior fata de CKP dar aceasta depinde si de unghiul spatarului. Pelvisul se va bascula posterior, crescand influenta in flexorii trunchiului. Membrele vor fi in rotatie mediala si in adductie, cu un grad de flexie la nivelul coatelor si genunchilor, in functie de inaltimea scaunului si de pozitia impusa de rezematorile laterale ale scaunului.
Aceasta este o pozitie de flexie cu punctele cheie proximale pozitionate anterior fata de CKP (Fig. 14.6).
Pozitii care necesita activitate antigravitationala
Gradul de activitate este in functie de marimea bazei de sprijin si de efectele gravitatiei.
Pozitia sezand fara sprijin
Centurile scapulare sunt pozitionate anterior fata de CKP, cu pelvisul basculat anterior, producand extensia coloanei lombare. Membrele superioare adopta o pozitie de adductie si rotatie mediala, in timp ce membrele inferioare sunt flectate, dar abduse si in rotatie laterala mai mult sau mai putin in functie gradul de extensie al coloanei lombare.
Aceasta este o pozitie de flexie predominanta dar cu extensia coloanei lombare pentru a permite mentinerea pozitiei impotriva gravitatiei (Fig. 14.7).
Ortostatismul
Centurile scapulare sunt pozitionate anterior fata de CKP cu pelvisul intr-o pozitie relativ neutra. O basculare posterioara va aparea, avand ca efect cresterea activitatii extensorilor. la nivelul membrelor superioare nu se impune decat o activitate musculara redusa, si ele vor fi pozitionate in adductie si rotatie mediala. Datorita bazei de sustinere relativ mici, va fi necesara o activitate considerabila a extensorilor bazinului si membrelor inferioare pentru a furniza o co-contractie dinamica necesara mentinerii pozitiei (Fig. 14.8).
Aceasta este o pozitie in care predomina extensia dar la nivelul centurilor scapulare activitatea musculara este minima, mentinerea pozitiei fiind influentata in primul rand de extensorii membrelor inferioare, pelvisului si interactiunii dintre coloana lombara si muschii abdominali.
Pozitia stand pe un picior si decubitul lateral
Desi aceste pozitii difera in ceea ce priveste baza de sprijin si nivelul de activitate necesar pentru a invinge gravitatia, sunt foarte asemanatoare.
Ele sunt pozitii asimetrice cu partea care suporta greutatea corpului mai extinsa si celalalt hemicorp in flexie. Centura scapulara de pe partea care suporta greutatea corpului tinde sa se pozitioneze anterior de CKP, iar cealalta centura, posterior. Pelvisul este in pozitie neutra. cel mai mare grad de asimetrie se gaseste la nivelul membrelor inferioare. Membrul inferior de sprijin este extins iar celalalt este in flexie, rotatie mediala si adductie.
Exista o variabilitate considerabila in functie de pozitia exacta de decubit lateral adoptata (Fig. 14.9), iar analiza pozitiei intr-un picior depinde de stadiul transferului greutatii si pasirii.
Fig. 14. 4 Fig. 14. 5 Fig. 14.6
Fig. 14.8
Caracteristicile pozitiilor cu sprijin si a celor antigravitationale sunt infatisate in tabelul 14.1.
Pozitii cu sprijin Pozitii antigravitationale
Decubit
ventral Decubit
dorsal Sezand cu sprijin Sezand Ortostatism Decubit lateral;
Stand pe un picior
Capul Pe o parte Pe linia mediana Pe linia mediana Pe linia mediana Pe linia mediana Pe linia mediana
Umerii Anterior de CKP Posterior de CKP Anterior de CKP Anterior de CKP Anterior de CKP Homolateral – ant. deCKP
Heterolat – post. de CKP
Pelvisul Anterior de CKP Posterior de CKP Anterior de CKP Posterior de CKP Posterior de CKP Post. de CKP
Membre
superioare Flexie,
adductie,
rotatie mediala Extensie, abductie,
rotatie laterala Flexie,
adductie,
rotatie mediala Flexie,
adductie,
rotatie mediala Flexie,
adductie,
rotatie mediala Homolateral – abductie, rotatie laterala
Heterolateral - flexie,
adductie,
rotatie mediala
Membre
inferioare Adductie,
rotatie mediala Extensie, abductie, rotatie laterala Flexie,
adductie,
rotatie mediala Flexie, abductie, rotatie laterala Extensie, abductie, rotatie laterala Homolateral – extensie, abductie, rotatie laterala
Heterolateral - flexie,
adductie,
rotatie mediala
Influenta dominanta Flexie Extensie Flexie Flexie Extensie Homolateral - Extensie;
Heterolateral - Flexie
Tabelul 14.1
Aceste exemple demonstreaza ca nu exista stereotipuri a ceea ce inseamna ‘normal’. Exista diferente individuale ale tonusului postural in functie de acomodarea cu baza de sprijin si de reactia la actiunea gravitatiei. In mod asemanator, miscarile dintr-o pozitie in alta pot arata asemanari dar in acelasi timp pot varia considerabil, ramanand tortusi in limitele acceptate ca fiind normale.
Analiza in acest mod a acestor pozitii furnizeaza o baza pentru evaluarea pacientilor cu disabilitati fizice, si pentru selectia celor mai adecvate pozitii in care sa tratam pacientul. De exemplu, pacientii cu flaciditate trebuie sa fie stimulati prin aplicarea tratamentului in pozitii ce necesita activitate antigravitationala. Pacientii cu spasticitate trebuie sa fie mobilizati in pozitii adecvate pentru a le inhiba spasticitatea in scopul pregatirii lor pentru acomodarea cu baza de sprijin.
TRATAMENTUL LEZIUNILOR ACUTE IN PAT
In stadiile precoce ale leziunilor medulare, pozitionarea pacientului este determinata de necesitatea protejarii focarului de fractura. Pozitia pacientilor cu leziuni incomplete este aceeasi ca cea a pacientilor cu leziuni complete.
Cand exista spasticitate severa, poate fi necesar sa evitam pozitia de decubit ventral, si sa folosim perne sau saci de nisip pentru a sprijini focarul de fractura tinand pacientul in decubit lateral. Daca extensorii pacientului sunt in contact cu patul, asa cum este cazul cand pacientul este in decubit lateral pe un pat Egerton cu comanda electrica, se furnizeaza un stimul care il determina pe pacient sa reactioneze, crescandu-i spasticitatea, de aceea acest lucru trebuie evitat.
Pozitia de “broasca”, cu soldurile abduse, rotate lateral si flectate la aproximativ 40? poate fi folosita pentru a scadea spasticitatea extensorilor. Pacientii pozitionati in acest fel pentru a controla tonusul extensorilor trebuie sa fie monitorizati pentru a se evita cresterea tonusului flexorilor, fiind posibil ca pattern-ul spasticitatii sa se inverseze complet.
ACTIVITATEA REFLEXA PATOLOGICA
Activitatea reflexa patologica devine evidenta in acelasi timp cu instalarea spasticitatii. Cele mai comune reflexe ale pacientilor cu leziuni medulare incomplete sunt:
• Reactia pozitiva de sprijin
• Reflexul de retragere al flexorilor
• Reflexul extensor incrucisat
Desi acestea vor interfera cu calitatea miscarilor si functiilor in toata perioada recuperarii, ele sunt descrise in sectiunea ‘Pelvisul si mersul’.
MISCARILE
Importanta miscarilor pentru acesti pacienti este bine cunoscuta, modul in care sunt efectuate acestemiscari fiind insa inca subiect de studiu. In toate cazurile, miscarile sunt considerate active atunci cand pacientul incearca sa efectueze miscare ceruta cu asistenta fizioterapeutului. pacientul trebuie sa se implice total in intelegerea miscarii cerute si sa corde toata atentia si cooperarea cerute.
Mentinerea amplitudinii articulare nu trebuie sa devina o procedura de rutina care sa se efectueze in mod automat. Daca fizioterapeutul poseda cunostinte precise despre ceea ce inseamna la un anumit pacient amplitudine normala, va trebui sa aprecieze si modificarile existente in tonusul muscular al acestuia, si prin manipulare sa-l influenteze inainte de a face mobilizarea articulara. Daca miscarile sunt efectuate in acest fel, cu o apropiata comunicare intre pacient si terapeut, se va diminua riscul aparitiei leziunilor, durerilor articulare si contracturilor.
Timpul acordat mobilizarii pacientului trebuie sa fie pentru acesta o experienta din care sa invete, permitandu-i sa-si foloseasca muschii in scheme normale de miscare, impiedicand astfel compensarile care nu sunt necesare.
Efortul in timpul miscarii trebuie sa fie evitat atunci cand exista spasticitate. Fizioterapeutul trebuie sa acorde suficienta ghidare si sprijin pentru a-i permite pacientului sa efectueze miscarea. Acest lucru este important mai ales in situatiile in care spasticitatea poate sa pericliteze stabilitatea fracturii.
Unii pacienti pot fi excesiv de sensibili la orice stimul, si se impune indepartarea lenjeriei de pat inainte de efectuarea miscarilor, iar in cazul pacientilor cervicali poate fi uneori necesar ca un al doilea terapeut sa sprijine umerii pacientului pentru a evita miscarile excesive in jurul focarului de fractura.
La majoritatea pacientilor spasticitatea extensorilor este patternul dominant. Aceasta poate implica bratele la fel ca si trunchiul si membrele inferioare la pacientii cu leziuni cervicale inalte. O combinatie intre spasticitatea flexorilor si extensorilor apare frecvent si se poate produce trecerea dintr-un pattern in altul.
In cazurile in care exista spasticitate severa a extensorilor, poate fi necesar sa miscam intai membrul respectiv in flexie. Dupa ce este infranta sinergia extensorilor, este important sa se lucreze musculatura evitandu-se schemele stereotipe. De exemplu, cu membrul inferior in flexie, pacientul este incurajat sa-si foloseasca flexorii soldului cu adductie si rotatie mediala, si cand face extensia membrului inferior, aceasta trebuie sa fie combinata cu abductie si rotatie laterala, intotdeauna mentinandu-se controlul pentru a se evita spasmul extensorilor.
UMARUL
Pacientii cu leziuni cervicale, mai ales centromedularii, vor avea invariabil miscari anormale la nivelul umarului, datorita dezechilibrelor musculare de la acest nivel. Articulatia umarului este cea mai mobila articulatie a corpului, sacrificand stabilitatea in favoarea mobilitatii. Cand musculatura ce imbraca articulatia umarului este slabita sau paralizata, activitatile functionale sunt sever compromise.
Este important sa intelegem componentele normale ale activitatii la nivelul articulatiei umarului pentru a evita traumatizarea acesteia si provocarea de contracturi prin miscari inadecvate. Articulatia umarului nu poate fi studiata separat. Miscarile de la nivelul acestei articulatii au loc in combinatie cu miscarile de la nivelul centurii scapulare si trunchiului.
Umarul este un mecanism complex format din sapte articulatii, asa cum se arata in figura 14.10.
Scapula este pozitionata intr-o usoara rotatie laterala, existand un raport de aproximativ 2:3 intre distantele dintre marginea mediala a spinei scapulei si coloana vertebrala, si dintre unghiul inferior al scapulei si coloana (Fig. 14.11a).
Fosa glenoida are o pozitie anterioara, laterala si superioara fata de capul humerusului. Aceasta relatie dintr cele doua fete articulare furnizeaza un grad de stabilitate care a fost denumit mecanismul de ‘inlacatare’ al umarului (Basmajian 1978).
Miscarile functionale ale membrului superior necesita coordonarea miscarilor intre articulatia glenohumerala si scapula pe fondul co-contractiei dinamice si stabilitatii trunchiului. Aceasta interactiune este dependenta de de activitatea musculara normala. La pacientii cu leziuni cervicale, activitatea musculara este deficitara.
Fig. 14.11( a si b)
Pacientii cu flaciditate/tonus scazut, evaluati in pozitia sezand, prezinta urmatoarele:
1. Scapula adopta o pozitie mai verticala (Fig. 14.11b), unghiul inferior este pozitionat la aceeasi distanta fata de coloana ca si spina scapulei. Alarea scapulei este evidenta.
2. Fosa glenoida este pozitionata vertical, creand astfel abductia bratului. Aceasta invalideaza mecanismul de ‘inlacatare’, si sprijinul stabilitatea bratului depinde in primul rand de capsula articulara si de ligamentul coracohumeral. In aceste conditii poate sa apara frecvent subluxatia umarului.
3. Fibrele superioare ale trapezului devin hiperactive in incercarea de a sustine grautatea membrului superior.
Pacientii cu spasticitate/tonus crescut, prezinta de asemenea un aliniament defectuos, dar situatia este exacerbata de tonusul crescut.
1. Scapula va fi trasa medial spre coloana vertebrala ca urmare a spasticitatii romboizilor. In cazurile extreme, pozitia unghiului inferior al scapulei va fi mai apropiata de coloana decat cea a marginii mediale a spinei scapulei. Alarea scapulei este adesea pronuntata.
2. Gradul de abductie la nivelul articulatiei glenohumerale poate fi mai mare.
3. Spasticitatea rotatorilor mediali ai membrului superior va provoca alinierea defectuoasa a articulatiei glenohumerale, producand o subluxatie anterioara, spastica.
4. In unele cazuri, rotatorii mediali ai membrului superior pot fi scurtati. Miscarile cu bratul departat de trunchi vor crea in aceste situatii o scapula hipermobila. Unghiul inferior se va roti lateral in jurul grilajului costal, si vor rezulta mici miscari la nivelul articulatiei glenohumerale.
Din cauza variabilitatii leziunilor, nu este posibil sa descriem amanuntit problemele particulare pe care le pot avea pacientii cervicali. Figura 14.12 este un exemplu.
Fig. 14. 12
Aceasta analiza descrie conceptul de baza al miscarii normale, pentru a permite terapeutului sa identifice problemele individuale ale pacientului si sa selecteze tehnicile adecvate de tratament. In fiecare caz, tratamentul trebuie sa incerce sa restaureze aliniamentul corect al membrului superior, centurii scapulare si trunchiului. Miscarile membrului superior, pasive sau active, trebuie sa fie efectuate dupa o deplina intelegere a mecanismului normal al umarului si dupa o analiza corecta a problemelor pacientului.
PELVISUL SI MERSUL
Pentru analiza mersului normal s-au facut mai multe studii, luandu-se in considerare:
1. Monitorizarea patternului mersului
2. electromiografia – monitorizarea activitatii musculare
3. Cinetica – monitorizarea fortelor care produc miscarea
4. Eficienta mersului – masurarea consumului energetic, vitezei si rezistentei.
Cand evaluam pacientii cu leziuni medulare incomplete, intelegerea acestor aspecte ale marsului este inestimabila.
Tabelul 14.2 descrie activiatatea musculara in timpul etapelor mersului.
Cand evaluam aspectele patologice ale mersului, este important sa identificam problema primara si mecanismele compensatoare, in contextul afectarii intregului organism. Alegerea tehnicilor adecvate poate fi facuta doar pe baza acestei analize.
Diferitele probleme care pot sa apara ca rezultat al leziunii medulare incomplete sunt prea numeroase ca sa putem aplica un tratament standard. Oricum, prin analiza mersului se pot identifica cateva aspecte care trebuie sa fie luate in considerare:
1. Calitatea tonusului postural al pacientului
2. Viteza si eficienta mersului
3. Orientarea fata de linia mediana a CPK si a punctelor cheie proximale de la nivelul umerilor si bazinului, din punct de vedere al deviatiilor anterioare, laterale, posterioare si rotatorii.
4. Abilitatea picioarelor de a se acomoda cu baza de sustinere/
Pe langa aceasta, fiecare pacient trebuie sa fie evaluat din punct de vedere neurologic pentru a se determina deficitul motor si senzitiv. Trebuie sa se acorde o atentie deosebita in cazul existentei unor deformari osoase sau in cazul existentei in antecedente a unei interventii chirurgicale de tipul Harrington.
Aceste aspecte vor influenta capacitatea pacientului de a castiga un pattern normal al mersului.
Mersul a fost descris ca ‘o serie de caderi controlate’ (Rose 1982). Mersul este unic pentru fiecare individ, desi exista cateva caracteristici comune pentru toti oamenii:
Este automat
Este eficient, viteza determinand consumul energetic
Se caracterizeaza prin propulsia corpului
Exista cateva patternuri ale miscarii, nu numai la nivelul membrelor inferioare, ci in intregul corp
Gradarea activitatii musculare actioneaza ca un mecanism antisoc.
Pentru desfasurarea unui mers normal este necesar un sistem de feedback care sa permita obtinerea echilibrului, stabilitatii si miscarilor selective. Acesta poate exista numai pe fondul unui tonus postural normal. Desi membrele inferioare furnizeaza componenta dinamica a miscarii in timpul mersului, aceasta este dirijata de trunchi prin intermediul pelvisului. Relatia dintre trunchi, pelvis si membre in controlul miscarii este ilustrata in figura 14.13.
Importanta pelvisului pentru furnizarea stabilitatii dinamice in timpul mersului nu trebuie sa fie exagerata. Pelvisul furnizeaza tuturor fazelor mersului permitand miscarile din timpul fazei de balans si stabilitatea in timpul fazei de sprijin.
Miscarile de la nivelul pelvisului se desfasoara intr-un plan antero-posterior si unul lateral, cele doua combinandu-se in timpul tuturor fazelor mersului pentru a furniza stabilitatea necesara. componenta rotationala a mersului observata la nivelul pelvisului isi are originea la nivelul coloanei toracice mijlocii, intarind astfel conceptul Bobath asupra existentei CPK. Miscarile pelvisului nu trebuie sa depaseasca 10? in nici unul din cele doua planuri, oricare ar fi faza mersului.. Controlul, din punct de vedere al stabilitatii posturale la nivelul trunchiului, este esential pentru mentinerea acestei stabilitati dinamice a pelvisului.
Prin intelegerea mecanismului normal al mersului, terapeutul devine capabil sa analizeze problema primara si sa identifice mecanismele compensatorii. De exemplu, spasticitatea flexorilor membrelor inferioare este asociata cu inclinarea anterioara a pelvisului, insotita de hiperextensia compensatorie a coloanei lombare si folosirea exagerata a membrelor superioare pentru echilibrare. Tratamentul in aceasta etapa va trebui sa se faca initial in ortostatism, pentru a incuraja activitatea normala a extensorilor membrelor inferioare, mobilizand pelvisul pentru a impiedica aparitia unor grade de compensare care adesea nu sunt necesare.
Principiile de baza ale tratamentului, indiferent de situatie sunt:
1. Echilibrarea in pozitie ortostatica mentinand aliniamentul corect al corpului si preluand greutatea corpului pe intreaga suprafata a piciorului.
2. Mentinerea ortostatismului fara folosirea membrelor superioare. daca aceasta este imposibila, pacientul este incurajat sa-si foloseasca bratele doar pentru echilibrare si nu pentru sprijinirea efectiva a greutatii corpului. Daca pacientul invata sa se impinga cu bratele spre posterior, tinand mainile in fata, greutatea corpului va fi sustinuta de picioare, solicitand astfel un raspuns extensor (reactia pozitiva de sprijin).
3. Controlul pelvisului. Aliniamentul pelvisului si stabilitatea sa sunt esentiale pentru a asigura controlul dinamic asupra membrelor inferioare. Slabiciunea sau paralizia abductorilor si extensorilor soldului, producand instabilitatea bazinului, favorizeaza hiperextensia genunchiului. Tratamentul trebuie sa fie directionat spre imbunatatirea controlului pelvisului si nu pentru ameliorarea unei aparente probleme a genunchilor.
4. Transferul greutatii corporale antero-posterior si lateral cu eliberarea membrului ce este scos de sub actiunea greutatii.
5. Miscarile selective ale memberelor inferioare fara folosirea excesiva a trunchiului.
O metoda prin care i se poate permite sa mearga unui pacient care are un control insuficient al soldurilor si/sau genunchilor este aceea in care terapeutul foloseste un taburet cu rotile. Terapeutul sta pe taburet in fata pacientului care isi tine mainile pe umerii sai (fig. 14.14). Aceasta ii permite terapeutului sa controloze fiecare faza a mersului si sa faciliteze invatarea unui pattern normal.
Activitatea reflexa patologica afecteaza calitatea miscarilor pe toata perioada recuperarii, dar mai ales in perioada recuperarii mersului. Urmatoarele trei subcapitole descriu componentele majore ale activitatii reflexe patologice, efectele si metodele lor de combatere.
REACTIA POZITIVA DE SPRIJIN
Aceasta reactie este initiata de stimulii aplicati la nivelul piciorului. Pacientii cu spasticitate la nivelul membrelor inferioare nu sunt capabili sa se sprijine pe picioare din cauza flexiei plantare a acestora. cand greutatea corpului este preluata de bolta plantara, se produce un raspuns extensor. Prin activitatea excesiva a flexorilor plantari, a inversorilor si a muschilor intrinseci ai piciorului, la preluarea greutatii corpului de catre calcaie se produce doar retractia compensatorie a soldurilor si flexia trunchiului. La acesti pacienti exista riscul aparitiei unor contracturi mai ales la nivelul flexorilor plantari (td. Achile), fasciei plantare si flexorilor soldului. Prin acest reflex se produce bascularea anterioara a bazinului si folosirea exagerata a extensorilor coloanei lombare. Scurtarea acestor muschi impreuna cu scurtarea flexorilor soldului reprezinta o problema grava. Pot sa apara de asemenea si leziuni la nivelul genunchiului datorita hiperextensiei, consecinta a afectarii actiunii gastrocnemienilor si tendoanelor de la nivelul genunchiului.
Inhibarea acestui reflex patologic trebuie sa includa desenzitivarea piciorului prin mobilizarea sa. Terapeutii sunt adesea sfatuiti sa evite contactul cu bolta plantara. In aceasta situatie este esential ca piciorul sa fie mobilizat ferm pentru a contracara activitatea reflexa patologica. Obisnuirea piciorului cu purtarea greutatii corpului poate fi obtinuta prin folosirea unui material textil plasat sub capetele metatarsienelor. Aceasta reduce influxul senzitiv, furnizand o suprafata de sprijin mai putin rigida decat in cazul contactului direct al piciorului cu podeaua. Ajustarile posturale proximale de la nivelul trunchiului si pelvisului trebuie sa fie asociate cu aceasta inhibitie la nivel distal.
RASPUNSUL FLEXOR DE RETRAGERE
Acest reflex este initiat proximal la nivelul soldului, si asa cum il arata numele, este asociat cu spasticitatea flexorilor. Caracteristica principala a acestui reflex este reprezentata de activitatea excesiva a flexorilor in timpul fazei de pendulare a mersului.
Este esential sa ne asiguram ca nu exista factori externi care sa produca exagerarea reflexului, cum sunt de exemplu contracturile, escarele, unghiile incarnate.
Purtarea greutatii pe membrul sau membrele afectate insotita de mobilizarea si pastrarea aliniamentului corect al trunchiului si pelvisului se recomanda pentru a inhiba acest tip de raspuns. Aceasta ii va permite pacientului sa pastreze pozitia ortostatica printr-o activitate mai apropiata de normal a extensorilor, care reprezinta in sine cel mai eficient mod de combatere a spasticitatii flexorilor.
REFLEXUL DE EXTENSIE INCRUCISATA
Reflexul de extensie incrucisata a fost descris de Magnus in 1926 ca fiind un reflex medular ce implica flexia reflexa a unui membru insotita de cresterea simultana a tonusului extensorilor in membrul contralateral care suporta greutatea corpului.
Desi acest reflex este descris de obicei la pacientii cu leziuni incomplete, rareori poate fi observat in forma sa ‘pura’. Cel mai adesea tabloul clinic consta in cresterea activitatii extensorilor bilateral in membrele inferioare. Amandoua membrele inferioare sunt folosite pentru purtarea greutatii corpului si activitatea extensorilor predomina, impiedicand flexia adecvata a membrelor in timpul mersului.
Cele mai evidente componente ale acestui tip de reflex sunt:
1. Spasticitatea extensorilor membrelor inferioare cu adductia si rotatia mediala a soldului insotita de flexie plantara si inversie.
2. Bascularea posterioara a pelvisului.
3. Aparitia compensarilor la nivelul trunchiului si membrelor superioare, in functie de folosirea sau nu a acestora pentru sprijin.
Mecanismele compensatorii pentru invingerea acestui tip de activitate reflexa include:
1. Pacientul se ridica pe degetele picioarelor aruncandu-si trunchiul posterior pentru a impinge membrele inferioare anterior cu o flexie minima la nivelul soldurilor si genunchilor. Pacientul are un mers ‘forfecat’, cu folosirea exagerata a membrelor pentru pastrarea echilibrului.
2. Cresterea activitatii extensorilor trunchiului care poate modifica inclinarea pelvisului, rezultand bascularea anterioara a acestuia, ceea ce poate schimba pattern-ul extensor intr-un pattern flexor.
3. Folosirea carjelor sau a cadrului de mers poate avea ca urmare folosirea exagerata si fixarea in flexie a trunchiului si membrelor superioare.
Reactia pozitiva de sprijin este prezenta invariabil. Tratamentul trebuie in consecinta sa includa desenzitivarea piciorului combinata cu reeducarea si facilitareaunui echilibru normal in timpul ortostatismului si mersului. tratamentul va tine cont de tipul de mecanism compensator adoptat de pacient. Este important sa cunoastem faptul ca la multi pacienti este posibil sa se inverseze patternul spasticitatii. Cand exista o activitate inadecvata a extensorilor membrului de sprijin, aceasta poate fi si mai mult inhibata prin facilitarea flexiei membrului contralateral, provocand caderea pacientului.
Trebuie sa se tina cont de faptul ca abilitatea de a merge este conditionata la unii pacienti de spasticitatea extensorilor. Inhibitia spasticitatii este importanta pentru a putea promova o activitate normala a extensorilor, dar o inhibitie exagerata poate impiedica bolnavul sa-si mentina ortostatismul. Exista o linie de demarcatie foarte fina intre mersul functional, chiar cu deviatii de la normal, si pacientul dependent de fotoliul rulant.
Evident, capacitatea unui pacient de a invata un mers normal va depinde de deficitul sau neurologic. de exemplu, daca pacientul are nevoie de orteze lungi pentru membrele inferioare, el va fi incapabil sa paseasca fara sa-si salte soldurile.
ORTEZELE
Alegerea unei orteze va fi influentate de gradul de paralizie si de severitatea spasticitatii. Nu numai personalul medical, dar si pacientul trebuie sa se implice in aceasta alegere. Pana cand pacientul nu constientizeaza beneficiile utilizarii unei orteze, este inutil sa ne gandim la utilizarea uneia.
In ultimul timp au aparut imbunatatiri considerabile ale ortezelor mai ales din punct de vedere estetic. Ortezele mulate, cu greutate redusa, sunt adesea folositoare pentru pacientii cu paralizie flasca, si uneori pot fi folosite si de pacientii spastici.
Pentru a evalua avantajul utilizarii unei orteze sub genunchi, se poate folosi un bandaj care sa mentina piciorul in dorsiflexie. Cand exista spasticitate, bandajul trebuie sa mentina de asemenea piciorul in eversie, pentru a inhiba spasticitatea inversorilor (fig. 14.15). Nu numai ca aceasta ii permite fizioterapeutului sa evalueze mersul pacientului in conditiile unei corectii adecvate, dar de asemenea poate sa indice existenta unei predispozitii spre dezvoltarea spasticitatii ca raspuns la aplicarea dispozitivului corector.
Pacientii cu leziuni medulare incomplete prezinta diverse probleme care necesita utilizarea unor diferite orteze, de la cele lungi, pentru intregul membru inferior, pana la cele scurte, aplicate sub genunchi. Trebuie ca alegerea ortezei sa se faca cu grija si trebuie urmata de evaluare la intervale regulate de timp, si dupa externarea pacientului, pentru a ne asigura ca orteza a ramas adecvata necesitatilor acestuia.
Fig. 14.15
DISPOZITIVE PALIATIVE PENTRU MERS
Cand este posibil, mijloacele paliative trebuie sa fie folosite mai degraba pentru mentinerea echilibrului decat pentru sprijin.
Carjele, cadrul de mers cu rotile sau fotoliul rulant sunt preferate cadrului simplu de mers, deoarece ele permit pacientului sa obtina un grad mai mare de extensie a trunchiuli si soldurilor si in consecinta, un pattern al mersului mai apropiat de normal. Cu cadrul de mers in pozitie anterioara, necesara pentru ca pacientul sa paseasca, apare retractia flexorilor soldului, crescand riscul hiperextensiei genunchiului.
Daca se indica folosirea carjelor, acestea trebuie sa fie putin mai lungi decat se prescrie in mod normal pentru alte categorii de pacienti, pentru a impiedica folosirea lor excesiva pentru sprijin si de asemenea impiedica flexia si inclinarea laterala a trunchiului la initierea mersului.
MINGIA MEDICINALA
Tratamentul folosind mingia medicinala a fost inventat de Klein-Vogelbach si a fost adaptat pentru pacientii neurologici.
Mingiile, care sunt realizate din plastic dur, sunt disponibile intr-o gama larga de marimi si pot fi folosite pentru tratamentul pacientilor cu leziuni medulare incomplete. Alegerea marimii este in functie de scopul pentru care se utilizeaza mingia, si de talia pacientului.
Mingia este folositoare:
1. Ca metoda de mobilizare proximala si de inhibare, cand exista spasticitae severa.
2. Pentru reantrenarea reactiilor de echilibru si coordonare, imbunatatind constientizarea corporala.
3. Pentru efectuarea de exercitii ce au ca scop cresterea fortei musculare.
Trebuie ca pacientul sa nu se teama si sa fie cooperant. Daca pacientul este speriat, nu numai ca tratamentul va fi ineficient, dar este posibil ca situatia lui sa se deterioreze prin cresterea spasticitatii (Lewis 1989).
TRATAMENTUL PACIENTULUI CU CARCINOM

Cand elaboram planul de recuperare al acestor pacienti trebuie sa cunoastem prognosticul lor vital. Daca prognosticul este bun, atunci pacientul trebuie sa fie tratat inmodul descris anterior iar daca prognosticul este prost, este esential ca rudele pacientului sa se implice in programul de recuperare pentru a i se putea permite acestuia sa se intoarca cat mai repede si sa petreaca maximum din timpul ramas in mijlocul familiei.
Pacientii si rudele vor invata cele mai simple metode de desfasurare a activitatilor cotidiene astfel incat pacientul sa aibe un sprijin adecvat fara ca efortul celor ce au grija de el sa fie exagerat.
cand este posibil, specialistul in terapie ocupationala si asistentul social vor efectua vizite la domiciliu pentru a acorda familiei sprijinul necesar.
MISCARILE NORMALE DIN PUNCT DE VEDERE FUNCTIONAL
Un muschi nu lucreaza niciodata izolat. Cand exista dezechilibre musculare, este important ca muschii slabi sa fie tonifiati prin miscari efectuate intr-o schema functionala.
In toatele etapele recuperarii, tratamentul va urmarii imbunatatirea abilitatii pacientului fara folosirea compensarilor inutile.
Invatarea activitatilor cotidiene trebuie sa implice folosirea la maxim a grupelor musculare cel mai afectate, pacientul acordand asistenta pentru ca secventa miscarilor sa fie cat mai normala. aceasta nu este posibil decat pe fondul unui tonus postural normal. Abilitatea fizioterapeutului de a facilita sau inhiba tonusul are de aceea importanta suprema.
tradus de F.M

BIOFEEDBACK SI ELECTROMIOGRAMA

2010-05-15T07:27:00.000-07:00

Considérations générales
Lorsque Norbert Wiener donna naissance à la cybernétique, le mot feedback apparaissait pour la première fois et concernait la manière de bien commander un ensemble en le renseignant constamment sur les résultats des actions en cours. On relevait ainsi la différence qui existait entre les résultats et ce qui était désiré à priori. Puis on a commencé à utiliser le mot biofeedback pour désigner l'application au vivant de ce principe général. Dans les deux cas il existe un dominateur commun, le phénomène par lequel un système est susceptible de se modifier selon les informations qui lui parviennent.
Par rapport aux États-Unis où le biofeedback est considéré comme une véritable révolution de la thérapeutique moderne, cette technique a été négligée en France ; les publications la concernant sont rares, voire exceptionnelles.
Du point de vue pratique, on cherche à rendre conscientes un certain nombre d'activités physiologiques qui étaient normalement inconscientes, dans le but que le patient puisse ainsi modifier et régulariser les fonctions déficientes. Ceci s'adresse principalement au système autonome et au système neuromusculaire.
On dispose actuellement de capteurs de signaux biologiques qui permettent de détecter des variations de la température, de la résistance électrique cutanée (qui reflète le fonctionnement du système orthosympathique), de l'activité électrique du cœur, des paramètres respiratoires, des angulations articulaires, des pressions cavitaires ,de l’activité électrique musculaire et de l'électroencéphalographie. Dans ce dernier cas, les travaux actuels démontrent que le sujet capable de modifier ainsi, de lui-même et de régulariser la fréquence des rythmes cérébraux (A. Rémond). Il est alors possible d'effectuer un entraînement à la concentration et à la détente, de traiter une hyperactivité avec ou sans troubles de l'attention, de participer au traitement de la crise épileptique et de lutter contre l'insomnie et les troubles du sommeil. Rappelons qu'Antoine Rémond a participé, au moyen de cette méthode, à la sélection des astronautes pour la mission Apollo.
Dans le cas présent nous considérerons le biofeedback-EMG (EMGBF) qui consiste à recueillir l'activité musculaire par électromyographie globale, à l'aide d'électrodes de contact. Cette activité électrique est amplifiée et intégrée. La contraction musculaire est alors rendue consciente au patient, soit d'une manière visuelle par animation de colonnes lumineuses, soit par des dispositifs auditifs fournissant au patient l'activité musculaire sous forme de clics, de fréquence plus ou moins rapide, soit, ce qui nous parait le plus important, sous la forme d'une courbe sur un moniteur vidéo dont l'amplitude reflète l'activité musculaire et ses modulations éventuelles. L'appareillage est conçu avec une mise en mémoire qui permet au sujet et au thérapeute d'adapter, de corriger, et de juger des progrès. De plus, la fixation sur l'écran de la courbe idéale à atteindre permet au patient de tendre progressivement ses efforts pour atteindre le but final. Une mémorisation permet à chaque séance de revisualiser les performances obtenues lors des séances précédentes. Le sujet et le thérapeute peuvent ainsi apprécier la qualité et la nature des progrès.

Rappel physiologique
Nous nous bornerons uniquement au rappel de quelques notions nécessaires à la compréhension du biofeedback-EMG (EMGBF).
Le principe du biofeedback repose sur la conception des activités en chaîne fermée par rapport à celles en chaîne ouverte.
• L'arc réflexe fonctionne en chaîne ouverte, c'est à dire qu'une action fait suite à une information, mais aucun renseignement ne suit l'action. Ce serait le cas d'un missile lancé uniquement à partir de données préalables au lancement. Il s'agit d'un contrôle en boucle ouverte (feed forward ou open loop).
• La boucle feedback est capable de s'autoréguler, le résultat venant modifier l'émission. Un exemple simple est donné par le thermostat réglant le fonctionnement d'une chaudière : d’après une valeur de référence fixée à l’avance, la source de chaleur augmente ou diminue pour corriger des variations de température. Il en est de même pour un missile dont la trajectoire est sans cesse normalisée par le but à atteindre. (feed back ou closed loop).
Cet exemple peut être superposé aux fonctions du système neuromusculaire. Le niveau zéro du motoneurone n’est pas un zéro absolu, car dans ce que nous ressentons habituellement comme étant un état de repos le potentiel musculaire est variable selon les sujets. Les états de veille se traduisent par une augmentation de ce potentiel, et les états de repos par une diminution. Dans le muscle l’état de repos est déterminé par la tension permanente des fuseaux neuro-musculaires dont la résultante peut s’extérioriser et se mesurer par l’électromyographie (EMG) telle qu’elle apparaît sur les courbes de l’EMGBF lorsque les appareils sont suffisamment sensibles.
Le concept d’autorégulation postule que l’organisme ne répond pas passivement aux stimuli, mais le fait par l’intermédiaire de circuits fermés permettant de sélectionner, différencier les stimuli en fonction de la réponse, qui sera adaptée. Nous pouvons considérer que la volonté peut intervenir pour augmenter ou diminuer l’état de réactivité. Ceci permet de comprendre que l’inhibition n’est pas un phénomène passif, mais actif.
En termes de cybernétique le système neuromusculaire constitue un servomécanisme, c’est à dire un système asservi à une information extérieure permettant de maintenir l’équilibre réponse-commande malgré les modifications du milieu. La boucle feedback peut être considérée comme un servomécanisme. Au schéma anatomique, nous pouvons superposer un schéma cybernétique.
Le biofeedback utilisé en rééducation fonctionnelle se propose, à l’aide de renseignements auditifs et/ou visuels d’amener les patients à constater leur état physiologique habituel. Cet apport ne représente qu’une première étape durant laquelle, utilisant ces informations, ils apprennent par le jeu des essais et des erreurs à modifier leur état physiologique. L’enfant qui apprend à marcher, le sujet qui apprend à monter en bicyclette, le fait par une succession d’essais et d’erreurs.
L'homéostasie est basée sur de tels dispositifs de feed back, ayant un rôle de régulateurs ou de servomécanismes. Mais si la valeur de référence est perturbée, la fonction contrôlée devient pathologique (fièvre par dérèglement du thermostat biologique, hypertonie musculaire de base par dérèglement d'un centre réticulaire). Inversement, le biofeedback cherche à agir sur les centres de commande pour réguler une activité déréglée.
Le servomécanisme qui règle l’activité tonique de base du fonctionnement neuromusculaire est régulé à son tour par les centres nerveux supérieurs, notamment le cervelet et la formation réticulaire. Le cervelet reçoit les informations proprioceptives par la voie du tractus spinocérébelleux et est en relation avec le cortex moteur. Cette transmission est plus rapide que celle des voies longues du névraxe au cortex.
Les impulsions motrices sont transmises du cortex vers les muscles par le tractus cortico-spinal. Des collatérales sont envoyées au cervelet. Le muscle et les structures cérébelleuses reçoivent ainsi les informations motrices d’une manière concurrente.
Le cervelet sert de comparateur entre la commande motrice corticale et le fonctionnement musculaire. Des erreurs entre la commande et le fonctionnement sont détectées par le cervelet, de telle manière que les corrections nécessaires puissent être faites.
On comprend ainsi qu’une atteinte pathologique des voies de transmission a des répercussions sur l’équilibre neuromusculaire Les connexions des voies visuelles et auditives, ayant des liaisons avec le cortex moteur, le cortex cérébelleux et la formation réticulaire, peuvent ainsi suppléer au déficit neurologique. C’est le but du biofeedback.
De plus, il existe un contrôle rétroactif sensoriel des fonctions motrices qu’il faut prendre en considération :
• Lorsqu’un sujet apprend un comportement moteur, il expérimente les effets de ce comportement dans ses aires corticales somatosensorielles à chaque fois qu’il accomplit cette activité. Le souvenir des différentes programmations du mouvement constitue un modèle qui est alors enregistré. Ces modèles portent le nom d’engrammes sensoriels des différents mouvements.
• Dès qu’un engramme somesthésique est établi dans le cortex sensoriel, le sujet peut faire appel à cet engramme pour le faire reproduire dans le cortex moteur.
• Si le système moteur n’arrive pas à suivre le modèle, l’information sensorielle est transmise au cortex somatosensoriel pour l’informer de cet échec. Les signaux appropriés de correction sont alors transmis aux muscles.
• De plus, les activités proprioceptives ou extéroceptives sont capables d’activer des engrammes, directement ou à travers des relais cérébelleux. Des signaux sensoriels autres que les informations somesthésiques, particulièrement visuels, peuvent participer à ce contrôle moteur.
• Le système moteur agit comme un servomécanisme qui utilise les muscles disponibles pour suivre le modèle, l’engramme sensoriel. Si certains muscles ne répondent pas, d’autres muscles leur sont automatiquement substitués.
Le feedback EMG devient effectif par la fourniture immédiate d’informations sensorielles et par la mise en jeu des systèmes visuels et auditifs qui viennent compenser la proprioception. On sait que ces systèmes se projettent au niveau du cervelet et du cortex moteur.
Il existe dans l’organisme des synapses inactives et des circuits dormants ou inhibés d’une manière physiologique, qui peuvent ainsi être mis en activité pour compenser un déficit fonctionnel.
Il faut signaler qu’un engramme se renforce à chaque usage.
Les synapses peuvent également mémoriser des informations. Chaque fois que certains types de signaux sensoriels franchissent les synapses d’un circuit de neurones, celles-ci développent de plus en plus d’aptitude à transmettre les mêmes types de signaux, c’est le processus de facilitation. Si les mêmes signaux traversent la synapse de nombreuses fois, la facilitation devient de plus en plus opérante et, même en l’absence de signaux extérieurs, les centres cérébraux peuvent déclencher la transmission d’influx à travers les mêmes chaînes de synapses. C’est ainsi que la répétition de l’information de l’activité musculaire, court-circuitant par les voies visuelles ou auditives, facilitera la mise en activité de nouvelles connexions nerveuses, créant ou renforçant des engrammes et aboutissant à une activité musculaire qui était impossible ou limitée auparavant.

Electromyographie
L’électromyographie (EMG) consister à capter les potentiels électriques émis par l’activité musculaire, à les amplifier, à les rendre audibles et à les visualiser sur un moniteur. On distingue :
• L’EMG analytique qui enregistre les potentiels musculaires en vue de les analyser individuellement. Elle s’effectue à l’aide d’une aiguille-électrode insérée dans le muscle. Cette technique sort du cadre de cet exposé.
• L’EMG globale qui enregistre l’ensemble de l’activité électrique du muscle au moyen d’électrodes externes fixées sur la peau. Elle est utilisée dans le BFEMG et les études kinésiologiques.
Le signal EMG
Lorsque la corne ventrale de la moelle envoie vers les muscles des influx nerveux sous une influence supraspinale, la contraction musculaire dépend de :
• La fréquence de l’influx nerveux, dont l’accélération est fonction de la force musculaire (sommation temporelle – rate coding).
• Le nombre d’unités motrices en activité. Au fur et à mesure de l’augmentation de la force développée, le nombre d’unités motrices en activité augmente progressivement (sommation spatiale – recruitment). Inversement, le relâchement musculaire est caractérisé par une réduction des décharges électriques des UM. Ces phénomènes électriques sont mesurés en microvolts (µV).
Il faut insister sur le fait que la corne ventrale de la moelle ne mobilise pas toutes les UM de son pool, même pour une contraction musculaire maximale. 60% environ sont actives, le reste est en attente pour relayer celles qui fonctionnent (rotation des UM).
Rappelons que :
• l’unité motrice (UM) est l’ensemble constitué par la cellule motrice de la corne ventrale, l’axone, les ramifications axonales distales, les synapses et les fibres musculaires.
• le taux d’innervation d’une UM définit le nombre de fibres musculaires lui appartenant. Les muscles devant fournir un effort grossier (gastrocnémius) ont des UM à taux d’innervation élevé, alors que les muscles devant assurer une activité fine et discriminative (face, main) ont un nombre d’UM plus élevé, mais dont chacune d’elle a un faible taux d’innervation.
L’EMG globale, de surface, telle qu’elle est enregistrée en EMGBF fournit une mesure indirecte de l’activité des muscles striés sous-jacents.
Détection du signal EMG
La détection est effectuée au moyen de trois électrodes : deux électrodes actives et une électrode de référence (ground). Une grande partie de la qualité de l’enregistrement des signaux dépend étroitement de la nature des électrodes et de la préparation de la peau.
Préparation de la peau
Lorsque l’on utilise des électrodes de surface, la résistance électrique, l’impédance des tissus joue un grand rôle. Si elle est élevée, comme cela se rencontre au niveau des tissus adipeux, des peaux grasses et sales, d'une kératinisation cutanée ou d’une peau sénile, elle atténue le signal et accroît le niveau des bruits parasites. Préalablement à la pose des électrodes, il faut éliminer l’imprégnation graisseuse éventuelle de la peau, les cellules desquamées et une pilosité anormalement élevée. De plus, il faut écarter tout ce qui peut produire un champ statique, et éventuellement utiliser des sprays antistatiques. Les techniques de réduction de l’impédance cutanée peuvent être de trois ordres :
• Rubéfaction à l’alcool.
• Frottement avec une pâte abrasive. Mais il faut faire attention à bien éliminer les restes éventuels de pâte. Nous utilisons simplement une toile abrasive.
• Nettoyage des peaux sèches dans le sens de la direction de la croissance des poils.
Toutefois, le problème de l’impédance excessive a été résolu en partie dans les appareils modernes dont l’impédance d’entrée est comparée à celle de la peau. Ce qui n’empêche pas d’apporter un soin particulier à la préparation de la peau.
Pour visualiser un signal de bonne qualité, il importe de :
• Parfaitement préparer la peau.
• Placer les électrodes sur le muscle dans le sens des fibres musculaires.
• Régler l’amplification (gain) de l’appareillage d’EMG de manière à obtenir le maximum d’activité électrique.
Les électrodes
Types
• Elles sont en général de type autocollant, analogues à celles utilisées en monitoring cardiaque. Renfermant une gelée conductrice, elles sont jetables et prêtes à l’application. Toutefois, il faut toujours vérifier avant l’application que la peau est dégraissée, non imprégnée de sudation et que l’électrode n’est pas sèche.
• Il existe des électrodes en forme de cupule, en argent chloruré, que l’on remplit de gel conducteur. La fixation se fait par un anneau autocollant qui la rend solidaire de la peau. Certaines ont un faible diamètre (4 mm) et sont adaptées aux petits muscles (face, main).
• Pour des applications localisées, on peut coller sur une mince feuille de matière plastique malléable deux petites feuilles d’or reliées à l’appareil par de minces soudures (de Bisschop – Holzer). Pour l’application, on étale avec la pulpe de l’index un film de gel conducteur ; la contention est assurée par un ruban micropore.
• On peut aussi découper du papier aluminium pour usage alimentaire, enduire une face de gel conducteur et fixer avec une bande adhésive. La liaison est faite par une mini-pince crocodile (alligator).
• La fixation des électrodes à la peau doit être parfaite, car le moindre déplacement sous l’action de la contraction musculaire engendre des potentiels parasites.
Placement des électrodes
• Il est préférable de placer les électrodes parallèlement à l’orientation des fibres musculaires.
• Nous avons l’habitude de les placer de part et d’autre du point moteur.
• Le plus grand effet du signal détecté provient des fibres musculaires les plus proches des électrodes. Il en est de même pour une détection sélective.
• Les électrodes doivent être fixées, lorsque cela est possible, par rapport à la position que le muscle aura durant sa phase de contraction, qui ne coïncide pas forcément avec la position de repos.
• La distance inter électrodes doit être calculée de telle manière que le volume-conducteur (volume de tissus capté par les électrodes) ne fasse pas intervenir des muscles étrangers au but recherché. En effet, une distance trop grande augmente le volume-conducteur.
• En règle générale, les électrodes détectent des signaux mesurables jusqu’à une profondeur égale à celle de la distance inter électrodes Plus la distance entre les deux électrodes augmente, plus les signaux captés proviennent de la profondeur des tissus. Des électrodes rapprochées ont un effet superficiel, sélectif.
Du point de vue clinique, on peut jouer sur le caractère du volume conducteur en fonction du but recherché. A titre d’exemples :

• Au cours d’un entraînement à la relaxation d’un groupe musculaire spastique, la distance inter électrodes sera d’abord étroite. Puis cette distance sera progressivement augmentée afin de dériver un nombre plus important de structures musculaires.
• Inversement, s’il s’agit de la rééducation de muscles parétiques, la distance inter électrodes sera grande afin de détecter une activité électrique étendue, puis elle sera progressivement réduite pour devenir plus spécifique.
Traitement de l’information
Les potentiels musculaires ont un voltage de très faible amplitude. Ils sont d’abord traités par un amplificateur. Ils peuvent alors être visualisés sur un oscillographe cathodique.
Les tracés ont une certaine fréquence intrinsèque. On ne garde qu’une plage qui élimine les fréquences basses, responsables de fluctuations lentes nuisant à la stabilité de l’enregistrement, et les fréquences hautes qui sont inutiles en EMG de surface. Toutefois, il faut éviter les appareillages ne fonctionnant que dans une bande étroite (32 à 200 Hz). Une plage située entre 20 et 1000 Hz est souhaitable en EMG kinésiologique.
En réalité, les signaux EMG ont une morphologie triphasique dont les constituants sont situés de part et d’autre de la ligne zéro. Afin de disposer de l’ensemble de ces constituants, on redresse toutes les alternances situées d’un côté de la ligne zéro : courbe EMG redressée (full-wave rectification).
Puis, la surface globale des potentiels redressés est automatiquement calculée, et donne naissance à une courbe dont l’amplitude quantifie le degré d’activité du muscle. Cette étape caractérise l’intégration du signal.
Présentation de l’information
Tous les dispositifs peuvent être utilisés. Du point de vue pratique ce sont les voies acoustiques et visuelles qui sont à retenir :
• EMGBF acoustique
• La présentation la plus simple est sous la forme d’un buzzer. On peut faire appel à un ton dont la hauteur varie en fonction de l’amplitude de l’EMG intégrée.
• L’extériorisation de l’information sous forme de clics dont la fréquence augmente parallèlement à l’activité musculaire est aisée pour des appareillages portatifs. Nos études électrophysiologiques nous ont montré la supériorité d’une telle modalité par rapport à la précédente.
• Les techniques de fonctionnement à seuil utilisent un buzzer monotone dont le son ne se déclenche que lorsque le sujet atteint un certain seuil préfixé par le thérapeute.
Pour un muscle parétique, on choisit un seuil bas. Puis au fur et à mesure que ce seuil est atteint, on élève le niveau (shaping up).
Pour un muscle spastique, on joue sur le niveau d’une manière inverse (shaping down).
• EMGBF optique
Les présentations sont variables, allant du plus simple au plus sophistiqué :
• La déviation de l’aiguille d’un cadran donne au patient une vision analogique de l’activité musculaire, en continu.
• Les échelles lumineuses comportent une série d’ampoules lumineuses dont le nombre s’illumine parallèlement à l’activité musculaire. Suivant le but recherché, ces dispositifs peuvent être utilisés en modalité shaping up pour les muscles parétiques, et shaping down pour les muscles spastiques.
• Les méthodes les plus modernes sont basées sur l’utilisation d’un micro-ordinateur connecté à un moniteur vidéo.
Il existe des appareillages de types différents utilisant des échelles de sensibilité et de mesures relatives différentes. Il est donc difficile de suivre les progrès d’un patient sur des appareils de marque différente. Les éléments comparatifs peuvent être faussés. En conséquence, le patient doit être traité et suivi au moyen du même appareil.
Quatre modes de biofeedback intégrant les signaux sous forme graphique ou numérique sont aujourd'hui possibles :
• EMGBF ;
• Biofeedback manométrique. Des mesures de pression sont enregistrées au niveau de capteurs manométriques (sondes vaginales et anales, poires) ;
• Biofeedback dynamométrique. Des mesures de force sont enregistrées par des capteurs spécifiques ;
• Biofeedback thermique.
Ces systèmes permettent d’afficher, sur le même écran et de façon synchrone, les courbes issues de modes de biofeedback différents (EMG + manométrie, EMG + force etc).
Les performances et la faculté de s’adapter aux besoins de chaque traitement reposent sur le réglage de l’amortissement (lissage des courbes visualisées) et au calibrage. De plus, l’adaptabilité est renforcée par la possibilité de tracer à l’écran un profil d’activité incitatif dans lequel le patient doit inscrire la courbe enregistrée :
• Le calibrage peut être effectué d’une manière automatique ou manuelle :
• Dans le calibrage automatique, lors d’un pré-test avec le patient, l’appareil mémorise les valeurs minimales et maximales enregistrées, quelque soit le mode de biofeedback. On définit ainsi automatiquement une échelle basée sur les valeurs extrêmes, ce qui permet d’obtenir à l’écran une lisibilité optimale tant pour le patient que pour le thérapeute.
• Dans le calibrage manuel, le patient choisit lui-même une plage de valeurs dans laquelle devront se situer les courbes d’enregistrement.
• Dans l’amortissement, le thérapeute a la faculté de choisir un niveau de lissage parmi cinq des courbes affichées. On peut ainsi intégrer une secousse musculaire de 150-200 µs.
• La combinaison stimulation + biofeedback est possible. On enchaîne d’une façon automatique des séquences de stimulation avec des séquences de biofeedback.

• La mémorisation de la séance a lieu sur une fiche informatisée enregistrant toutes les courbes de biofeedback au cours d’une séance. Cette pratique permet des contrôles comparatifs et une impression des résultats obtenus de séance à séance.

Indications thérapeutiques
L’EMGBF présente de nombreuses indications thérapeutiques concernant les déficits neuro-musculaires et les états spastiques.
Sujet normal
Il s’agit de sujets ne présentant pas de lésions des nerfs périphériques, mais dont les muscles ont une diminution fonctionnelle. La commande fine et sélective a été démontrée par Basmajian dont les travaux ont montré la possibilité de commander la mise en activité d’une seule unité motrice.
• On peut ainsi commander l’activité d’un muscle normalement peu utilisé (abductor hallucis par exemple) ;
• De nombreuses situations aboutissent à des amyotrophies, sans lésions nerveuses (inaction, inhibition réflexe, immobilisation post-traumatique…). La commande volontaire du muscle ne fait contracter qu’un nombre limité de fibres musculaires. L’EMGBF augmente le recrutement des unités motrices et la mise en jeu d’un certain nombre d’entre elles qui étaient inopérantes au sein du pool de la corne ventrale ;
• On peut différencier les réponses musculaires entre deux muscles ayant la même fonction et la même innervation. A titre d’exemple, le muscle quadriceps femoris présente en général une amyotrophie à la suite d’un traumatisme du genou ou d’une arthroscopie. On peut alors arriver à faire contracter individuellement et séparément le muscle vastus medianus et le muscle vastus lateralis.
• Cette méthode permet l’apprentissage moteur chez des individus indemnes de lésion nerveuse ou musculaire.
Médecine du sport
Cet effet sélectif musculaire est intéressant durant l’entraînement. La répétition du geste intégré au niveau central facilite la formation des engrammes somesthésiques et des mémoires synaptiques. Au cours de l’acte sportif, la réalisation de l’activité aura un temps de latence plus rapide et une efficacité plus grande.
De plus, le sujet prend conscience de sa motilité et lui donne une plus grande confiance en lui-même.
Pathologie lombaire
Les muscles paraspinaux jouent un grand rôle dans la pathologie lombaire. Les atteintes radiculaires, qu’elles soient frustres et infra-cliniques, post-chirurgicales, mécaniques, arthrosiques ou bien inhérentes à une évolution normale (âge), ont des répercussions segmentaires sur la musculature paraspinale caractérisées par des signes de dénervation d’évolution lente et par des atteintes des fibres musculaires (constatations électromyographiques personnelles). Cela se traduit par une diminution de la force d’extension. Le placement judicieux des électrodes détectrices sur la musculature paraspinale L3-L4-L5 permet de faire travailler en extension un sujet allongé sur le ventre. Cette technique a de plus un effet bénéfique sur les douleurs lombaires chroniques.
Un traitement plus général concernant les douleurs lombaires consiste à réaliser un double feedback. On utilise dans ce but deux paires d’électrodes. Deux sont placées symétriquement, à une distance respective de 3 cm de la ligne des épineuses au niveau L3 – L4 intéressant le muscle longissimus, et deux au niveau L4 – L5 intéressant les muscles multifidus et longissimus erector spinae. Le traitement a lieu :
- Au repos ;
- Durant une flexion antérieure ;
- Durant une flexion du tronc et au-delà ;
- Durant une extension du tronc à partir d’une flexion complète ;
- Durant une rotation à droite et à gauche alors que le patient est debout avec le bassin stabilisé.
Mais les douleurs lombaires (lumbago) sont en général associées à une contracture des muscles paraspinaux. L’EMGBF cherchera, au repos, à diminuer le seuil de l’hyperactivité électrique.
Au cours des scolioses non neurogènes, on agira sur la musculature de la convexité.
Céphalées de tension
Il s’agit d’une grande réussite de l’EMGBF au cours des états de stress et d’anxiété.
Il a été mis en évidence le fait que ces sujets présentent une hypertonie anormale des muscles frontaux. A l’aide de deux électrodes fixées sur les muscles frontaux, on arrive à abaisser le tonus de repos, anormalement élevé, avec des résultats bénéfiques.
Paralysies faciales
Dans la paralysie faciale idiopathique la phase aiguë dure 12 jours environ au cours desquels l’EMGBF n’a aucune utilité. Puis, durant le mois qui suit les fibres nerveuses qui étaient en état de bloc réversible vont se libérer. L’EMGBF n’a aucune utilité. Enfin, les fibres musculaires dénervées mettront 2 ou 3 mois pour être réinnervées. Dans ce dernier cas, l’EMGBF peut être instituée. Ce type de rééducation est plus logique que les nombreux massages prescrits dont on peut s’interroger sur l’efficacité, et que les traitements électriques, contre-indiqués à ce stade, qui risquent de conduire à l’hémispasme.
Si la récupération tarde, l’EMGBF trouve une indication majeure. En effet, il existe une perte relative de la somatotopie nucléaire qui peut conduire à des syncinésies et l’hémispasme. Il est nécessaire de fournir au patient une conscience analytique de sa paralysie. Dans ce but, on place une paire d’électrodes sur un muscle innervé par la branche temporo-faciale et une autre sur la branche cervico-faciale. On demande au patient de maintenir relâchée l’activité de l’une des branches lorsque l’on cherche à faire contracter les muscles de l’autre branche, et vice-versa.
Les rééducateurs ont l’habitude de demander au patient de contracter les muscles de la face devant un miroir, ce qui est une forme de feedback. Or, l’activité synchrone de la musculature de la face n’est pas indiquée. Il faut le faire d’une manière analytique à l’aide d’un petit miroir, de type laryngologique.
Les interventions au cours d’un neurinome de l’acoustique sont parfois suivies d’une paralysie faciale post-chirurgicale. Ce type de paralysie est en général de longue durée et peut aboutir à un hémispasme. L’EMGBF analytique est alors nettement indiqué.
Lorsque le nerf facial est jugé irrécupérable, on effectue une anastomose avec un autre nerf, en général le nerf hypoglosse, réalisant une anastomose hypoglosso-faciale. C’est à dire que les centres cérébraux qui commandent la langue vont innerver les muscles faciaux de l’expression et de l’émotion. L’EMGBF va faciliter la formation de nouvelles voies motrices au niveau du tronc cérébral.
Nous avons indiqué plus haut l’intérêt de l’EMGBF pour éviter l’apparition de syncinésies, par suite de la perte provisoire de la somatotopie nucléaire. Mais dans les paralysies faciales graves, anciennes, ces syncinésies sont dues à des réinnervations aberrantes, anarchiques, le tronc facial réinnervant les muscles de la face sans respecter la topographie originale. Il s’agit d’une affection pour laquelle l’EMGBF doit être tentée, mais sans beaucoup d’illusion.
Spasmes et contractures musculaires
La contracture ou le spasme musculaire est caractérisé par une hyperactivité électromyographique au repos, que l’origine soit centrale ou périphérique. Le traitement peut s’adresser à un seul muscle ou à une série de muscles.
On débute par un muscle, avec des électrodes rapprochées, c’est à dire n’explorant qu’un volume-conducteur limité. Au repos, on apprécie le seuil d’hypertonie électrique musculaire. Le patient doit chercher à réduire ce seuil. Au fur et à mesure de l’amélioration et de la progression du traitement, on augmente la distance inter électrodes En conséquence, le patient est incité à décontracturer des masses musculaires de plus en plus importantes.
On peut de plus faire effectuer des contractions musculaires des muscles antagonistes aux muscles contracturés.
Transpositions musculo-tendineuses
De telles interventions obligent un muscle à changer de fonction, tant en ce qui concerne sa commande nerveuse que la répartition des fibres musculaires, cette dernière dépendant de la cellule motrice de la corne ventrale. Si on ne considère pas ces problèmes, on risque d’aboutir à des fatigabilités anormales du muscle transplanté.
Ces considérations s’adressent à différents muscles, dont la suppléance du sphincter anal par le muscle gracilis est un exemple parmi d’autres.
Le traitement EMGBF visant à corticaliser la nouvelle fonction du muscle peut être associé à un feedback du muscle controlatéral qui normalement assure la même fonction. On cherche à réaliser de nouveaux circuits centraux adaptant la commande motrice au but recherché.
Déficits locomoteurs
La stabilité de la hanche fait appel à la contraction du muscle gluteus medius. (les électrodes sont placées juste au-dessous de la crête iliaque), et du muscle sartorius (les électrodes sont placées au-dessous de l’épine iliaque antéro-supérieure).
L’entretien du contrôle postural est effectué par la commande des muscles antérieurs et postérieurs du tronc. Les électrodes postérieures sont placées sur la musculature paraspinale ; les électrodes antérieures sont fixées sur l’origine du muscle rectus abdominis, juste distalement à l’apophyse xiphoïde. L’espace inter électrodes est étroit, les électrodes sont placées parallèlement à la direction des fibres musculaires, latéralement à la ligne moyenne du muscle. On peut ainsi avoir des informations sur l’activité musculaire durant l’acte de s’asseoir ou de se maintenir debout.
Séquelles d’accidents vasculaires cérébraux ou de traumatismes médullaires
Les conséquences sont complexes. C’est ainsi que les méthodes d’EMGBF seront appliquées :
• Dans un but de facilitation des muscles hypotoniques ;
• Pour effectuer une inhibition de l’hypertonie spasmodique ;
• Pour l’entraînement à la marche.
Plus spécialement dans les séquelles d’hémiplégie, ces techniques sont particulièrement utiles en :
• Luttant contre le steppage au moyen d’électrodes fixées sur le muscle tibialis anterior ;
• Luttant contre la luxation éventuelle de l’épaule qui peut avoir des répercussions sur des éléments du plexus brachial, comme nous l’avons démontré par l’électromyographie.
Du point de vue théorique, on peut estimer que dans la plupart des atteintes centrales, il peut exister des voies nerveuses intactes ou des voies de suppléance qui n’étaient pas utilisées auparavant ou bien qui étaient normalement inhibées d’une manière physiologique. La détection d’un potentiel musculaire, même minime, rendu conscient par les techniques d’EMGBF, paraît suffire pour rendre fonctionnels des circuits qui étaient inopérants. Les centres cérébraux détectent ainsi une voie d’action possible, qui deviendra efficace du point de vue pratique par la répétition. Pour adopter un langage informatique, on cherche par des afférences musculo-visuelles à rendre "enabled" ce qui était "disabled".
Du point de vue pratique, on détecte par l’EMG 3 ou 4 muscles dont les valeurs électriques, même très discrètes, à la limite de l’enregistrable, sont visualisés sur le moniteur. Le sujet, qui n’a aucune perception d’activité musculaire, celle-ci étant infra-clinique, cherchera à atteindre différents seuils fixés par le thérapeute, sans porter son attention sur son membre paralysé.
Muscles respiratoires
Les potentiels des muscles inspiratoires sont captés au niveau de 2e espace intercostal, à 2 cm latéralement au bord du sternum.
Les potentiels du diaphragme sont captés au niveau des 8e ou 9e espace intercostal. Les électrodes sont distantes de 3 cm, l’une d’elles étant placée sur la ligne axillaire.
Sur le même moniteur on peut visualiser conjointement l’activité respiratoire détectée par un thermistance (thermistor) placé devant la bouche ou bien par une ceinture munie d’une jauge de contrainte (strength gauge belt).
Bruxisme
Il s’agit d’une affection caractérisée par une dysfonction du système temporo-mandibulaire dominé par une hypertonie des muscles masticateurs, principalement le muscle masseter. Il s’inscrit dans le cadre du syndrome de l’articulation temporo-mandibulaire (TMJ). Il s’accompagne d’un grincement périodique des dents, de prédominance nocturne, aboutissant à une érosion des dents. Il semble exister un cercle vicieux : hypertonie des muscles temporaux et masséters – érosions dentaires – malocclusion – hypertonie des masséters, le tout sur un fond d’anxiété et de stress. Les différentes explorations électromyographique que nous avons effectuées au niveau des masséters, ainsi que les enregistrements réflexologiques nous ont montré des hypertonies de repos survenant d’une manière aléatoire, analogues aux enregistrements de tétanie, et des dysfonctionnements du nerf trijumeau moteur.
Il importe de rompre le cercle vicieux, d’une part par des traitements orthodontiques, d’autre part par EMGBF en modalité de relaxation des masséters. Une électrode est placée sous l’arcade zygomatique en avant de l’articulation temporo-mandibulaire, l’autre électrode au niveau de l’insertion du muscle sur la mandibule.
Dysgraphies
Nous considérons principalement ici la «crampe des écrivains» (dystonic writer’s cramp).
Cette affection est caractérisée par une impossibilité presque soudaine d’écrire par suite d’un spasme des muscles de la main, pouvant s’étendre à l’avant-bras, au bras et même à l’articulation de l’épaule, accompagnée souvent d’un tremblement.
On peut utiliser l’EMGBF en cherchant la relaxation durant le spasme, ceci implique de fixer les électrodes avant l’exercice d’écriture, et de donner conscience des muscles antagonistes entre les périodes d’écriture.
Applications uro-gynécologiques
De nombreuses formes d’incontinence urinaire sont liées à l’activité des sphincters anal et vésical ainsi que des muscles du plancher pelvien. Il s’agit d’un problème de caractère universel affectant plus de 30% des populations au-dessus de 60 ans et présentant un coût social important.
L’innervation motrice est dévolue au nerf pudendus. Le nerf pudendus peut être soumis à des agressions tout au long de son trajet, car un certain nombre de zones à risque se trouvent sur son passage. Partis de la substance grise médullaire S2-S4, les axones cheminent jusqu’aux muscles du plancher pelvien en suivant la voie des racines ventrales de la moelle, les nerfs rachidiens, la queue de cheval, les trous sacrés, le nerf anatomiquement parlant. Des processus lésionnels peuvent jalonner cette longue route : traumatismes, compressions, atteintes vasculaires médullaires, processus dégénératifs lombo-sacrés, hernies discales, dysfonctionnements vasculaires, hyperlordose lombaire, émergence des trous sacrés, traversée de la pince constituée par le ligament sacro-épineux et le ligament sacro-tubéral dans le canal infra-piriforme, parcours du canal d’Alcock, conséquences obstétricales. C’est ainsi que le nerf peut être comprimé, étiré, enflammé ou subir l’effet nocif d’altérations générales, comme le diabète par exemple. De plus, la musculature innervée (muscles du plancher pelvien, sphincters striés urétral et anal) peut devenir déficitaire sous l’influence de l’âge ou des traumatismes musculaires obstétricaux.
Du point de vue pratique on dérive l’activité électrique :
• Du sphincter urétral chez la femme, à l’aide d’une électrode vaginale ;
• Du sphincter anal, à l’aide d’une électrode anale.
• Du muscle levator ani.
Le traitement s’adresse aux vessies instables, aux incontinences urinaires d’effort, à l’insuffisance du muscle levator ani, à la préparation périnéale à l’accouchement et aux suites du post-partum.
L’écran du moniteur visualise :
• Une dérivation cutanée abdominale provenant de la partie inférieure droite de l’abdomen ;
• Une dérivation intra-vaginale chez la femme ;
• Une dérivation intra-rectale.
On fait effectuer des poussées abdominales de 10 secondes. Lors de ces alternances de contractions et de relâchements, on cherche à faire dissocier par le sujet la contraction musculaire des muscles grands droits qui doivent être détendus.
Mais la rééducation EMGBF peut être limitée par certains facteurs :
• Le traitement est le plus souvent effectué en décubitus, ce qui, en règle générale, ne correspond pas à la position usuelle d’une personne active ;
• Une personne allongée sur une table de traitement ne peut concentrer son attention sur le moniteur ;
• La position de l’électrode, les fils la reliant à l’appareillage, constituent une entrave à des conditions idéales d’examen.
Le problème a été résolu par :
• La réalisation d’une sonde d’un modèle spécifique pouvant rester en place durant les activités de la patiente, debout, accroupie, marchant…
• Une télétransmission du signal EMG pouvant aller jusqu’à plusieurs centaines de mètres.[Biofeedback télémétrique].
• Un matériel d’EMG adapté à ce système.
Ce système permet d’aborder une réadaptation rendue d’autant plus efficace que la patiente peut effectuer son traitement habillée, dans des conditions naturelles, sous contrôle feedback simultané.
Les traitements uro-gynécologiques de l’incontinence par EMGBF sont associés avec avantage avec une électrothérapie spécifique excito-motrice. "Electrical stimulation has great potentials but is much undervaluated. It is simple and nondestructive and can be used in different types on incontinence. Its essential advantages are a potential curative effect, very few side effects, and low cost."
Applications ano-rectales
Le biofeedback s’adresse particulièrement aux patients qui souffrent d’incontinence ano-rectale ou de constipation terminale. En effet, dans les deux cas, le patient a perdu la fonction de contenir les selles et celle de déféquer normalement. Deux techniques peuvent être utilisées conjointement : la manométrie ano-rectale et l’EMGBF.
Manométrie ano-rectale
La technique consiste à placer une sonde ano-rectale comportant 3 capteurs de pression (un intrarectal, un à la partie haute du canal, un troisième à la partie basse du canal anal) et un ballonnet dans le rectum). Le patient doit :
• Visualiser les pressions de repos ;
• Comprendre les défauts de celles-ci ;
• Apprendre à les corriger.
Dans l’incontinence, le patient a perdu soit la fonction résistive de son sphincter (tonus abaissé), soit la fonction capacitive (défaut de contention).
Hypotonie de la musculature périnéale et sphinctérienne
Perte de la fonction résistive de l’appareil sphinctérien :
• On peut débuter par une électrostimulation excito-motrice afin d’obtenir un tonus minimum qui aidera à améliorer les performances futures.
• Premier temps : travailler l’amplitude des contractions anales pour augmenter le tonus, pendant 10 secondes, avec 20 minutes de repos.
• Deuxième temps : augmenter la durée de contraction une fois que l’amplitude se normalise.
• Rééducation proprioceptive : par une insufflation d’air (minimum 30 cc), le patient coordonne la reconnaissance d’un volume intrarectal à la fermeture de son sphincter. Il essaiera ensuite de travailler avec des volumes de plus en plus petits.
Constipation terminale
Il peut s’agir :
• Soit d’une perte de la sensation consciente du besoin d’exonérer (augmentation du volume maximal qui peut être supérieur à 300 cc), soi absence de relâchement du sphincter externe. On effectue une rééducation proprioceptive en commençant par des grands volumes qu’on insuffle intrarectalement pour aboutir à un volume proche du volume de perception.
• Soit d’une absence de relâchement du sphincter externe. Dans ce cas, le patient ne relâche pas son sphincter lors de la poussée abdominale.
• Par un travail séparé le patient apprend à faire la distinction entre la contraction abdominale et la contraction sphinctérienne.
• Puis à l’aide de l’insufflation du ballonnet intrarectal, il essaie d’initier le relâchement du sphincter au repos par des manœuvres de Valsalva.
• Enfin, il coordonne une poussée abdominale dirigée en relâchant le sphincter pour déféquer.
EMGBF
La dérivation EMG de l’activité électrique du sphincter strié anal est rendue facile au moyen d’électrodes de surface à usage unique ou d’électrodes en forme de diabolo.
On peut ainsi visualiser :
• Le tonus de repos. Son état normal, l’atonie ou l’hypertonie.
• L’activité lors des efforts de contraction volontaire.
Suivant l’état pathologique, on cherchera à augmenter l’importance de la contraction volontaire, et inversement, la relaxation d’une hypertonie.
Une aide électrothérapique excito-motrice peut être effectuée lors des déficits moteurs en déterminant la contraction électrique de levator ani par une électrode endovaginale, en dehors des phases de contraction volontaire.

Couplage électrostimulation – EMGBF
Le couplage de l’EMGBF et de l’électrostimulation striomotrice présente en général une augmentation des capacités du simple EMGFB. Toutefois, la stimulation doit répondre à un certain nombre de critères :
• On fait appel à des courants tétanisants constitués d’impulsions de courte durée (0,1 ou 0,3 ms), à polarité compensée, d’une fréquence de 70 Hz environ, ou bien à des courants alternatifs de moyenne fréquence (2 500 ou 3 000Hz), modulés en basse-fréquence (50, 100 Hz).
• Lors de l’établissement du train d’impulsions, celui-ci doit présenter une rampe afin de ne pas procurer au patient une perception brusque.
Le train d’impulsions peut être automatiquement déclenché sous deux modalités :
• Lorsque l’amplitude de la courbe EMG atteint un certain seuil fixé par le thérapeute un peu au-dessous de l’amplitude maximale que le sujet peut atteindre. Au lieu des valeurs EMG, on peut utiliser un goniomètre appréciant l’amplitude articulaire maximale durant la contraction volontaire.
• Entre deux phases d’EMGBF. Non seulement la stimulation fixe l’attention du patient sur le muscle, mais elle a un effet de facilitation sur l’activité volontaire de la phase suivante.
L’intensité du courant de stimulation doit être choisie avec discernement par le thérapeute afin de ne pas dépasser les capacités musculaires du patient. D’autre part la durée de la stimulation doit être courte, de l’ordre de 5 secondes afin de ne pas fatiguer le muscle.

Diagnostic EMG
L’EMGBF ne concerne pas uniquement le patient. L’EMG fournit au thérapeute des renseignements sur le fonctionnement musculaire qui dépassent nettement en précision les conclusions cliniques basées sur la palpation, les mesures empiriques de force ou les évaluations subjectives. Ayant une information immédiate et précise sur le fonctionnement des muscles agonistes et antagonistes, le thérapeute peut moduler le traitement d’une manière plus effective, qu’il peut adapter dans une latence de quelques millisecondes.
De plus, la mise en mémoire des enregistrements de l’EMGBF, et son impression autorisent des renseignements comparatifs, nécessaires à une adaptation dynamique des schèmes thérapeutiques.
Enfin, de tels enregistrements permettent aux organismes sociaux qui prennent en charge le patient de porter un jugement sur la réussite du traitement.

Conclusion
Passionnantes et révolutionnaires, les méthodes de biofeedback dépassent les conceptions classiques de la thérapeutique. En ce qui concerne le biofeedback-EMG, on peut rétablir la normalité des rétroactions internes du mouvement ainsi que les représentations de celui-ci, développer l’activité musculaire normale ou pathologique, provoquer la relaxation musculaire des muscles normalement hypertoniques. Les applications uro-gynécologiques et anorectales constituent une alternative thérapeutique dans les incontinences qui, rappelons le, constituent un facteur social important. Enfin, elle fournit au thérapeute un moyen précis et comparatif d’une fonction déterminée. Dans l’EMGBF, l’activité musculaire « on line » est quantifiée, retournée au patient, évaluée par le thérapeute. Une grande partie de la réussite dans la minutie qui doit guider la pose des capteurs, les connaissances du thérapeute et, actuellement, la sophistication du matériel.

Site conçu, développé et maintenu par G2B multimedia ® | - Tous droits réservés

tEORIA CELOR 5 elemente

2010-05-15T07:19:00.000-07:00

Teoria celor Cinci Elemente
Filozofia chineza priveste organismul uman ca pe o versiune in miniatura a Universului. Procesele vitale sunt in stransa legatura cu interactiunea dintre cele 5 elemente creatoare ale naturii prin intermediul doctrinei principiului yin-yang.
Tocmai de aceea Omul nu poate fi separat de Natura. Astfel Omul si Natura respecta aceleasi legi universale. In natura, ca si in corpul omenesc, exista o continua interactiune intre fortele opuse si unificatoare – yin si yang. Armonia in echilibrarea celor doua principii opuse este realizata printr-un echilibru dinamic al intregului organism – qi.
Aceasta armonie este cultivata si obtinuta prin respectarea legii, prin integrarea omului in totalitatea Naturii. Aceasta relatie Om-Natura este deseori reprezentata in poezii si picturi. Omul, mic si insignifiant, este fericit si in armonie cu maretia naturala a muntilor, copacilor si raurilor si cu lumea nevazuta a vidului infinit. Omul nu poate fi separat de Natura. Cel care e separat de Natura nu poate fi cu adevarat Om. Fundatia Medicinii Traditionale Chineze se sprijina pe o filozofie a naturii fara de care practicantii nu pot obtine o vindecare totala.
Rapida largire a frontierelor stiintei si tehnicii, cresterea accelerata a achizitiei de informatie, intensitatea specializarii in cercetarile organizate, puterea crescanda a armelor de distrugere in masa si epuizarea resurselor naturale, toate acestea creeaza un vacuum moral si crize ideologice. Acolo unde se termina stiinta incepe calea eticii religioase. Omenirea are nevoie de un sprijin. Omul a plecat din sanul Naturii iar acum trebuie sa se intoarca acolo si fie in uniune cu ea. A fi in armonie cu imensitatea naturii inseamna sa fii in comuniune cu Tao lucru care reprezinta de fapt uniunea cu Cine Sunt!
Conceptul celor cinci elemente este un rezultat al interactiunilor yin-yang. Cele cinci elemente sunt lemnul, focul, pamantul, metalul si apa. Lemnul este activ, creste si poate fi ars, adica este yang. Focul este cel mai activ, avand nevoie de aer pentru a arde. El este elementul cel mai yang din cele cinci. Atat lemnul cat si focul sunt deasupra nivelului solului lucru considerat yang. Pamantul constituie nivelul solului fiind astfel neutru. Sub pamant se afla depozitele de metal si minerale care sunt considerate yin. Deasemenea metalul este yin deoarece este mult mai stabil in comparatie cu lemnul ce arde mai usor. Dar cel mai yin dintre toate elementele este apa care poate ajunge mult sub nivelul solului, chiar mai jos decat metalul. Apa este indispensabila pentru cresterea copacilor astfel ca ciclul reincepe cu elementul lemn.
Documente istorice din sec.1 i.Hr. il metioneaza pe Zhou Yen ca fiind cel care a observat interactiunile yin-yang din natura, fenomenele de crestere si descrestere a yin-ului si yang-ului, separarea Cerului si a Pamantului si miscarile celor Cinci Mari Virtuti. Se crede ca tot el a perceput relatia anatomica din punctul de vedere al Sistemului celor Cinci Elemente. Aceasta este singura atestare istorica de acest fel. De aceea Zhou Yen (350-270 i.Hr.) este considerat a fi primul care a pus in legatura conceptul yin-yang si Sistemul celor Cinci Elemente. Aceasta combinatie constituie cel mai important concept regasit in “Canonul de Medicina Interna al Imparatului Galben”. De fapt in aceasta lucrare conceptul a fost tratat in detaliu pentru prima data. Fiecare element este asociat cu un numar de organe sau tesuturi functionale, cu gusturi, emotii, sezoane, culori si alte caracteristici. Lao Zi mentionase inca din sec.VI i.Hr. cateva dintre aceste caracteristici bazate pe conceptul celor Cinci Elemente (vezi "Cartea Caii si a Virtutii"). Cele cinci culori orbesc ochiul. Cele cinci sunete asurzesc urechea. Cele cinci gusturi amortesc cerul gurii. Cele Cinci Elemente au fost insa asociate cu organele interne, cu emotiile si cu alte caracteristici abia in "Canonul de Medicina Interna al Imparatului Galben”.
Intre aceste structuri trupesti si caracteristici asociate, exista o relatie interdependenta care se afla in starea dinamica a homeostazei. Ea este folosita in Medicina Traditionala Chineza pentru a corela fenomenele naturale cu mintea si corpul omenesc. Patologia si terapia nu ar trebui sa fie privite ca o simpla relatie cauza-efect intr-un singur sens. Efectul ar putea influenta cauza existand deasemenea si influente reciproce ale dinamicii celor Cinci Elemente. Interactiunile yin-yang si Conceptul celor Cinci Elemente ar trebui sa fie un ghid pentru practica medicala si pentru prevenirea bolilor. Si asta pentru ca acest sistem a fost dezvoltat de-a lungul a mii de ani de experiente clinice in China.
Ciclul Productiv al Celor Cinci Elemente
Fiecare element genereaza alt element si de aceea fiecare element este urmat de unul pe care nu il poate stapani. Lemnul este urmat de Foc. Focul este urmat de Pamant. Pamantul este urmat de Metal, etc. Ciclul productiv se desfasoara deci in aceasta ordine: lemn, foc, pamant, metal, apa. Cu alte cuvinte, este un ciclu de generare reciproca aratand interdependenta tuturor lucrurilor din natura.
Explicatia acestui ciclu este aceea ca nici un element din natura nu poate domina la nesfarsit. Fiecare element este urmat de unul pe care nu il poate stapani. Semnificatia straveche a acestui ciclu este ca nici un imparat sau dinastie nu poate conduce pe termen nelimitat. Nici un imperiu nu poate dura la infinit. Nimeni nu poate trai de-a pururi pentru ca suntem, cu totii, muritori. Aceasta este Legea Naturii.
Ciclul Distructiv al Celor Cinci Elemente
In acest ciclu, fiecare element stapaneste un element care il urmeaza, dar fiecare element este precedat de un un elemnet stapanitor. De exemplu, apa stinge focul, deci apa precede focul. Focul poate topi metalul, asa ca focul precede metalul. Metalul, sub forma de unelte, poate taia copacii, tocmai de aceea metalul precede lemnul. Radacinile copacilor pot patrunde adanc in pamant, deci lemnul precede pamantul. Pamantul poate opri curgerea apei (un baraj de pamant, de exemplu) asfel ca pamantul precede apa. Iar ciclul continua cu apa care controleaza focul, s.a.m.d.
Qi este energia vitala ce curge prin toate organele, fie ele yin sau yang. Lipsa qi-ului in oricare dintre organe semnifica un dezechilibru in acel organ. Pentru ca organele sunt in stransa legatura unele cu celelalte, acest lucru asigura curgerea normala a qi-ului prin corp. Fiecare element are un meridian specific prin care circula energia. Organele pline (yang) depoziteaza energia iar organele goale (yin) transforma substantele nutritive in qi si inlatura deseurile rezultate in urma procesului. Acupunctura ajuta la restabilirea echilibrului care sa permita curgerea normala a energiei in timp ce plantele (fitoterapia) ajuta la eliminarea excesului de qi sau la aportul de energie. Dezechilibrul energetic semnifica un dezechilibru yin-yang in interiorul unui organ care va influenta in mod negativ organul pe care il controleaza in ciclul distructiv. De exemplu, daca exista un dezechilibru la nivelul inimii aceasta va afecta plamanii iar un dezechilibru la nivelul intestinului subtire va influenta negativ intestinul gros. Dezechilibru inseamna fie prea mult/putin yin fie prea mult/putin yang.
Energia esentiala, in toate manifestarile ei, este implicata intr-un proces de interactiune a celor Cinci Elemente. Universul se mentine in echilibru si prin echilibrul yin-yang al energiei. Deoarece corpul omenesc este un univers in miniatura el atinge starea de armonie mentala si fizica in acelasi fel. Energia curge in corp prin meridiane si prin viscerele lor corespunzatoare ca urmare a interactiunilor dintre cele Cinci Elemente. Energia are patru directii - urca sau coboara pentru transformare, intra si iese pentru crestere. Energia ancestrala este depozitata in rinichi. Energia nutritionala se afla in mancare. Energia atmosferica este extrasa din aer de catre plamani. Acestea sunt doar cateva din manifestarile energiei care provine din miscarea lui Tao.
ELEMENT LEMN FOC PAMANT METAL APA
ANOTIMP PRIMAVARA VARA VARA TARZIE TOAMNA IARNA
ORGAN YANG VEZICA BILIARA INTESTIN SUBTIRE / TRIPLU INCALZITOR STOMAC INTESTIN GROS VEZICA URINARA
ORGAN YIN FICAT INIMA PERICARD SPLINA PLAMANI RINICHI
SENTIMENT MANIE BUCURIE SIMPATIE MAHNIRE TEAMA
CULOARE VERDE ROSU GALBEN ALB ALBASTRU
SUNET TIPAT RASET CANTEC PLANSET GEAMAR
GUST ACRU AMAR DULCE USTURATOR SARAT
MIROS RANCED PARLIT AROMAT CLOCIT PUTRID
DESCHIDERE OCHI LIMBA GURA NAS URECHI
TESUT TENDOANE VASE SANGUINE CARNE PIELE SI PAR OASE
CLIMAT VANTOS ARSITA UMED ARID RECE
PROCES NASTERE CRESTERE TRANSFORMARE RECOLTARE DEPOZITARE
DIRECTIE EST SUD CENTRU VEST NORD
Tabelul de corespondente al celor Cinci Elemente
Back

Dieta pentru un abdomen sexy

2010-05-15T07:16:00.000-07:00

Dieta pentru un abdomen sexy

Secretul este foarte simplu. Cantitatea de calorii consumata prin miscare trebuie sa fie mai mare decat cantitatea dobandita in urma mancatului. Asa ca trebuie sa arzi mai multe calorii decat mananci.

Pentru a-ti usura munca, iti prezentam un meniu pe care trebuie sa-l urmezi si, impreuna cu exercitiile fitness, iti garantam ca vei avea abdomenul mult dorit in scurt timp.

Luni

Mic dejun: biscuiti cu unt, un pahar de lapte degresat, o banana
gustare 1: suc de fructe, cipsuri sarate
gustarea 2: struguri
pranz: spaghetti si chiftelute
gustarea dinainte de antrenamente: lapte degresat cu prajituri uscate fara grasimi
gustarea dupa antrenamente: un shake
cina: pui la gratar, salata asortata cu dresssing fara grasimi, inghetata

Marti

mic dejun: oua, paine prajita cu unt, o banana
gustarea 1: suc de fructe, fursecuri de graham
gustarea 2: caise uscate
pranz: sandvis cu vita si morcovi
gustare: bauturi neacidulate
cina: curcan la cuptor, salata asortata cu dressing fara grasimi

Miercuri

mic dejun: branza, briose cu unt, struguri
gustarea 1: suc de fructe, budinca
gustarea 2: mar
pranz: sandvis de curcan cu rosii si salata verde
gustarea inainte de antrenamente: lapte degresat cu prajituri fara grasimi
gustarea dupa antrenament: shake
cina: peste, salata de cartofi, inghetata

Joi

mic dejun: cereale cu lapte degresat, o banana
gustarea 1: suc de fructe, biscuiti degresati
gustarea 2: para
pranz: sandvis de ton, salata de rosii si castraveti
gustare: fructe uscate
cina: vita, cartofi prajiti cu sos semi-degresat, salata verde, inghetata

Vineri

mic dejun: paine cu branza si o portocala
gustarea 1: suc de fructe, cipsuri degresate
gustarea 2: mar
pranz: pizza cu branza si legume
gustarea inainte de antrenamente: lapte degresat, frcute uscate
gustarea dupa antrenamente: shake
cina: paste cu fructe de mare si sos de rosii, salata asortata, sherbet

Sambata

mic dejun: clatite cu unt si gem, o portocala
gustarea 1: suc de fructe, ou fiert tare
gustarea 2: para
pranz: sandvis cu pui la gratar si rosii
gustarea inainte de antrenamente: iaurt de fructe
gustarea dupa antrenamente: shake
cina: burger de vita la gratar, un corn si salata de fructe

Duminica

mic dejun: vafe si o banana
gustarea 1: suc de fructe, cipsuri degresate
gustarea 2: pepene
pranz: pizza cu branza si ciuperci
gustare: capsuni cu inghetata
gustarea dupa antrenament: shake
cina: kebab cu ton, orez, struguri, inghetata