blogul lui cristian

fantana artizanala.....suport flori

2015-06-26T21:22:00.001+03:00

din scanduri de la boxpaleti .......urmeaza finisare si vopsire .

adirondack chair din scanduri de boxpalet ..........22.06.2015.........si primul client la relaxare

2015-06-22T16:57:00.002+03:00

14 martie 2015

2015-03-14T18:27:00.003+02:00

Am reusit sa finalizez ,asa cum am promis,un suport de pixuri pentru Andrei Alexandru .Pentru urmatorul proiect astept sugestii de la voi.

suport pixuri

2015-02-22T14:06:00.001+02:00

Pentru birouri si nu numai suport pentru pixuri----diverse modele -30 ron/bucata

proiecte de "vacanta"

2014-01-10T19:33:00.001+02:00

rustic fountain
lime and cherry wood finished with linseed oil and lacquer
fantana rustica cu cumpana
lemn de tei si visin finisat cu ulei de in si lac transparent
http://alexandru-cristi.blogspot.ro/

lampa de birou cu suport pentru pixuri

2014-01-10T19:30:00.003+02:00

lemn de fag si visin finisat cu ulei de in

BÂRLADUL ODINIOARĂ

2013-12-25T12:46:00.001+02:00

PE CÂND BÂRLADUL ERA ORAŞ EUROPEAN

sursa :http://blogulluigabu.blogspot.ro

Ilustrată trimisă de marele folclorist Simion Kirilieanu

mamei sale la Holda Broşteni (Neamţ.

Se pare că în fotografie a pozat chiar ilustrul folclorist.

Cele mai multe imagini la început de secol XX le datorăm celui mai prolific editor local de cărţi poştale ilustrate

Nicolai A. Petroff.

suport lumanare om de zapada

2013-12-22T11:22:00.000+02:00

suport lumanare om de zapada din lemn de visin finisat cu ulei de in,dupa o idee preluata de la Cristi Savelea http://confusionwood.blogspot.ro/

De sfintele Sarbatori sa deschidem usa pentru oaspeti dragi, si inima pentru speranta bucurie si lumina. Sa fim mai buni si sa privim inainte cu incredere, stiind ca daca avem credinta, drumul din fata noastra va fi presarat cu impliniri.
CRACIUN FERICIT!

Un tezaur vechi de 7.000 de ani

2013-12-19T19:05:00.001+02:00

Un tezaur vechi de 7.000 ani, descoperit in satul iesean Isaiia, a fost sistematic ignorat, timp de aproape 10 ani, de trei Guverne care s-au perindat la conducerea tarii. In tot acest timp, Ministerul Culturii si Cultelor nu a alocat nici un fel de fonduri pentru continuarea lucrarilor arheologice in acest sit.

Doar printr-o donatie privata a dr. Romeo Dumitrescu s-a reusit continuarea sapaturilor sistematice in sit, incepute in 1996, si descoperirea tezaurului, doi ani mai tarziu. Ignorat de autoritatile romane, tezaurul prezinta mare interes pentru straini, astfel incat statuetele descoperite vor fi expuse la o expozitie in Elvetia dupa care, din toamna, vor putea fi admirate de europeni la Bruxelles. Insa, din lipsa banilor, cu greu se mai poate continua activitatea in sit. Doar “Soborul zeitelor” descoperit la Poduri, din Bacau, si statuetele de la Sabatinovka, din Ucraina, pot rivaliza cu frumusetea obiectelor de cult de la Isaiia . “Este o descoperire rara care atesta o religie unitara la nivelul populatiilor eneolitice ce erau raspandite sub paralela de 40 de grade, legate de cultul fertilitatii”, a aratat prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu. O intoarcere in timp, cu aproape 5.000 de ani inainte de Hristos, in spatiile peste care aveau sa prinda viata iesenii, pare a fi aproape imposibila si pentru imaginatie.

Tezaurul de la Isaiia, din comuna ieseana Raducaneni, format din 21 de statuete feminine, 21 de obiecte de cult stilizate ca falusuri, la fiecare fiind adaugat un cap mobil, 13 scaunele si 42 de margele, toate descoperite in acelasi vas, suscita si acum interesul cercetatorilor Tezaurul de la Isaiia, vechi de 7.000 de ani, descoperit in urma cu 10 ani, este sistematic ignorat de catre Ministerul Culturii si Cultelor (MCC), care nu a alocat nici un fel de fonduri pentru continuarea lucrarilor arheologice in acest sit. Putini stiu ca judetul Iasi se poate mandri ca detine in patrimoniu artefacte ale culturii eneolitice, vechi de aproape 7.000 de ani, care nu sunt intalnite, sub aceasta forma, decat la Poduri, Bacau si in Ucraina. Totodata, MCC, prin ministrul Adrian Iorgulescu, nu a prevazut nici un fel de investitii pentru amenajarea sitului a carui valoare este comparabila doar cu cele din Bacau, unde a fost descoperit “Soborul zeitelor” si cu statuetele de la Sabatinovka, din Ucraina. “Este o descoperire rara care atesta o religie unitara la nivelul populatiilor eneolitice ce erau raspandite sub paralela de 40 de grade, legate de cultul fertilitatii”, a aratat prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu.

Cu toate acestea, lucrarile pe situl arheologic merg greu, din lipsa unor finantari constante. Mai mult, descoperirile de la Isaiia nu s-au rezumat la aflarea acestui tezaur ce dovedeste popularea acestui tinuturi inca de acum 7.000 de ani. Au fost descoperite in acest ansamblu si alte vestigii alte trecutului, situl fiind baza unui material extrem de pretios pentru intelegerea eneoliticului si, in fond, a civilizatiilor ce au urmat. In aceasta vara, tezaurul de la Isaiia va reprezenta Romania la o expozitie in Elvetia dupa care, din toamna, va putea fi admirat de europeni la Bruxelles. Descoperirea Arheologii cu adevarat indragostiti de ceea ce fac isi doresc toata viata sa descopere ceva care sa schimbe datele istorice sau sa le imbunatateasca radical. Acest lucru s-a petrecut, pe neasteptate, intr-un laborator al departamentului de arheologie al Facultatii de istorie din cadrul Universitatii Al. I. Cuza Iasi, in urma cu cativa ani. De atunci, descoperirea Panteonului zeitelor fertilitatii constituie o parte esentiala a patrimoniului arheologic descoperit pe meleaguri iesene. Cei prezenti la actiunea de cercetare a artefactelor aduse de pe situl de la Isaiia au privit cu stupoare cum, ca dintr-o cutie a Pandorei, ieseau pe rand, dintr-un vas de lut, una dupa alta mai multe statuete din lut ars la rosu. Tezaurul este format din 21 de statuete feminine, 21 de obiecte de cult stilizate ca falusuri, la fiecare fiind adaugat un cap mobil, 13 scaunele si 42 de margele, toate descoperite in acelasi vas, si suscita si acum interesul cercetatorilor.

Toate acestea au o vechime de aproape 7.000 de ani, din vremea eneoliticului, iar faptul ca au fost descoperite in Balta Popii, cum este numit situl arheologic de la Isaiia, din comuna Raducaneni, judetul Iasi, atesta ca si pe aceste meleaguri au fost asezari umane. Soborul Zeitelor Mai mult, descoperirea de la Isaiia aduce noi elemente despre felul in care traiau eneoliticii, cum se organizau, fapt care a starnit si interesul cercetatorilor europeni. Daca aceste date sunt puse in legatura cu descoperirile similare de la Poduri, din Bacau si Sabatinovka, Ucraina, unde a fost semnalat acelasi numar de stilizari feminine si falice, se poate vorbi de un sistem magico-religios unitar si pe aceasta intindere de la est de Carpati. Eneoliticii sau Precucutenienii, aflati in tranzitia de la neolitic, caracteristica fiind folosirea pietrei si a agriculturii primitive catre epoca bronzului, au lasat cateva urme dintre care unele sunt greu de descifrat. “Descoperirea de la Isaiia, coroborata cu cele de la Poduri si Sabatinovka, a demonstrat ca populatiile din perioada eneolitica aveau un sistem religios unitar, cu idei de baza care se repetau. Una din aceste idei esentiale a populatiilor eneolitice a fost urmarea celor doua elemente fundamentale ale lumii, pamantul si cerul. Cultul uranian, reprezentand cerul, respectiv cultul htonic, reprezentand pamantul, au avut un rol capital in aceste culturi. In primul rand, aceasta religie era una a reproducerii si perpetuarii vietii, avand ca model de inspiratie cerul si pamantul. Descoperirea de la Isaiia este una capitala pentru arheologii romani dar si europeni, deoarece aduce informatii pretioase despre eneolitic. Pe de alta parte, putem vorbi de o magie a numerelor, pornind de la cifra sacra sapte si numarul 21, care ar fi numarul puterii divinitatii”, a marcat prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu, care s-a ocupat indeaproape de studierea acestui tezaur si conservarea sa. Complexitatea tezaurului Statuetele feminine, in numar de 21, au particularitati care dovedesc ca acum 7.000 de ani, populatiile eneolitice ce traiau in zona peste care aveau sa apara asezarile din ziua de astazi ale Iasilor au recurs la primele abstractizari. Nu sunt doua statuete identice, nici ca stilizare, nici ca dimensiune. Cea mai mare are aproape 9 centimetri. Dupa cum le-a impartit prof. Ursulescu, aceasta, alaturi de alte trei, constituie categoria zeitatilor care au picioarele desfacute. Zona inghinala este marcata cu doua unghiuri paralele. Sanii sunt inversati, adica fata de altele care au sanii in relief, la aceasta este doar o rotunjire in interiorul bustului. Gura, nasul, ochii, ombilicul se pot observa foarte bine. Un alt grup, de sapte statuete, sunt cele cu sani. Unele dintre acestea au triunghiul inghinal inserat cu puncte. Al treilea grup este cel al statuetelor feminine fara sani, dar cu picioarele separate. Cum imaginau eneoliticii o zeitate Statueta cu numarul trei, inalta de aproape opt centimetri, se distinge net de celelalte. Zona sacrofesiera este exagerat de evidentiata, bustul este subtire, abdomenul plat, iar capul foarte mic. Aceasta are marcata zona inghinala printr-un triunghi, cu un singur punct in aceasta delimitare si un altul deasupra, reprezentand buricul. Sanii lipsesc. Picioarele sunt despartite pana in zona vaginala, iar fesele sunt separate printr-un santulet. Pe spate are incizat semnul tridentului, element neintalnit la celelalte, trei liniute paralele care sunt oprite de una oblica. In partea unde ar fi fost pieptul, sunt incizate doua liniute. Gura este sugerata printr-o taietura oblica, ochii scobiti, iar nasul perpendicular, putin reliefat. Pretioasele informatii despre tezaurul de la Isaiia si celelalte descoperiri din situl de la Balta Popii au fost publicate la Casa Editoriala Demiurg, cu titlul “Religie si magie la est de Carpati acum 7.000 de ani. Tezaurul cu obiecte de cult de la Isaiia”, volum scris de prof. univ. dr Ursulescu in colaborare cu Felix Tencaru.

Adorarea femeii Idoli, cultura Cucuteni Femeia, ca matrice a vietii, a ocupat inca din cultura eneolitica (4200-3600 inainte de Hristos) un loc foarte important. Ea era suprareprezentata (prin steatopigie) in zona vaginala si fesiera, in comparatie cu bustul si capul, pe motiv ca importanta era fertilitatea acesteia. Acest aspect esential, de steatopigie, atunci cand e vorba de primele reprezentari feminine, ce presupune depunerea din belsug a grasimilor in regiunea sacrofesiera (inghinala), caracteristica femeilor, sta la baza reprezentarilor zeitelor din acest Panteon. “Cele 21 de statuete pot fi considerate Panteonul zeitelor lumii eneolitice care a precedat cultura Cucuteni. Totodata, acestea pot fi considerate ipostaze ale marii Zeite”, a continuat prof. univ. dr. Ursulescu, care si-a daruit multi ani pentru cercetarea acestui tezaur dupa ce, in 1992, Vicu Merlan, pe atunci student, a descoperit situl Isaiia. Cultul falic

Daca zeitele fertilitatii au cea mai mare insemnatate in aceasta cultura, totusi, nu lipsesc nici principiile masculine. Reprezentarile stilizate ale falusului au rolul de a completa ritualul Marii Zeite. In ansamblu sunt 21 de conuri care, prin atasarea unor bilute cu ajutorul unor bete, dau impresia unor falusuri bine stilizate. “In acelasi vas de lut au fost descoperite si 21 de conuri mici, tot din lut. Acestea erau strapunse la varf. Cum am gasit si 61 de margele intregi si alte cateva bucati care, reconstituite, intregeau numarul margelelor la 63, dintre care doar 21 de bilute erau partial perforate, am spus ca pot fi compuse cu conurile. Intr-adevar, prin intermediul unui fir subtire de lemn, am unit bilutele cu conurile, iar ceea ce a rezultat a fost redarea unor forme falice stilizate. Vedeti, sunt 21 astfel de forme falice, tot atatea cate statuete feminine sunt in tezaur. Acest tip de reprezentari falice cu cap mobil a fost gasit si in culturile eneolitice din alte regiuni europene”, a mai descris prof. univ. dr. Ursulescu. Zeita copilas Dupa cum a botezat-o profesorul Ursulescu, copilasul, cea mai mica zeitate feminina din Panteonul de 21 de reprezentari feminine, ar fi inceputul si totodata incheierea unui ciclu al vietii. La randul ei, zeita copil are bine reprezentata zona sacrofesiera. Acest copilas-fetita are marcate ombilicul si zona inghinala printr-un singur unghi.

Cum este foarte bine conservata, pe statueta se poate observa cum au fost trasate capul, ochii si un nas ascutit. Gura lipseste. Micuta zeitate nu depaseste 2 centimetri in inaltime. Jiltul zeitatilor Si zeii stateau pe scaun. Din cele 13 scaunele din lut descoperite in ulcior, doar unul singur are marcate urmele de care erau prinse picioarele, restul erau asezate direct pe altarul ritualic. Probabil era destinat Zeitei copil, deoarece este unul dintre cele mai mici scaunele. Din acestea, alte doua sunt remarcabile prin inciziile pe care, acum sapte milenii, le-au realizat acei oameni din cultura eneolitica. Unul dintre aceste scaunele, din pasta galbena cu amestec de nisip, cu o inaltime de 2,5 cm, are trasata o serie de incizii, imitand spirala, aspect ce denota ca reprezentarile eneoliticilor aveau incrementata dualitatea principiilor feminine si masculine, adica a vietii sau poate a soarelui. Ciudat, pe spate sunt marcate cateva linii ce nu par fi la intamplare, dintre care doua formeaza un X, iar altele un V. Mai este un scaunel, de dimensiune mijlocie, inalt de 2,4 cm, conservat perfect.

Acesta prezinta o silueta umana, din trei linii. Scaunelele au spatar, iar fundul este plat, la unele modelarea fiind foarte atenta. Magia numerelor “Stim ca numarul sase reprezinta normalitatea, iar sapte zona Divinitatilor. In ansamblul de la Isaiia, putem dezvolta si o teza conform careia ar fi vorba de o magie a numerelor. Dar, sunt deschis si la alte interpretari. Cum numarul statuetelor feminine este de 21, putem spune ca este vorba despre o multiplicare a cifrei sapte cu cifra trei, simbol al triunghiului. Numarul 21 este insemnarea atotputernicii divinitati”, a aratat prof. Ursulescu, al carui aport in cunoasterea tezaurului si in randul specialistilor straini este foarte important. sursa: http://www.bzi.ro

tocator bucatarie.......sau nu?

2013-11-26T20:04:00.003+02:00

Confectionat din lemn de tei si finisat cu o combinatie de ceara de albine si ulei de masline.

veioza handmade

2013-09-29T11:52:00.000+03:00

Nu am mai postat pe blog de aproape un an,am fost putin ocupat,dar acum vin cu un proiect nou si sper sa fie mai multe de acum.

Am taiat de curand un visin care era uscat si am decis sa ii dau diferite intrebuintari lemnului rezultat.

O bucata de creanga rotunda cu diametrul de 5 cm a devenit bratul veiozei,iar o "felie " dintr-un trunchi de agud este baza(talpa) acesteia.

Bratul l-am prins in strung pe excentric si vedeti si voi cum a iesit.Apoi am dat gaurile pentru cablu si pentru intrerupator.
Pasul urmator a fost lipirea cu silicon a crengutelor, lacuirea si apoi montajul final si cam asa a iesit.

un alt suport de lumanari .....cu ingeras

2012-12-29T16:01:00.002+02:00

Etapa 1 — la strung

se strunjeste din lemn,ingerasul si talpa suportului

Etapa 2 — gaurire platou + Asamblare

pe platoul pe care vin asezate lumanarile si ingerasul se executa gauri cu freza (cate lumanari doriti)Se slefuiesc piesele si apoi se asambleaza cu adeziv pt lemn.Aripile ingerasului sunt din sarma acoperite cu beteala de brad. SPOR LA TREABA.

cadouri de la Mosul

2012-12-26T18:11:00.003+02:00

Un suport pentru lumanari de la Mosul pentru mami.

ornamente craciun

2012-12-17T20:18:00.001+02:00

Cu un motor de la o masina de spalat,o mandrina, un varf rotativ si doua bucati de cornier am facut un mini strung pentru lemn.Iar acum in perioada Craciunului am confectionat cateva ornamente pentru bradut (partile metalice sunt capace de la sticlute de parfum goale,iar pentru agatat in bradut am lipit cate o agrafa de birou) si iata ce a iesit :
P.S.piesa cea mai mare este un joculet din ala cu aseaza bila in cupa.

Suport cutite

2012-11-17T17:28:00.000+02:00

Materialele necesare pentru acest proiect de 30 de minute ,o bucata de lemn de 50 X 20 mm si niste magneti(de la prietenul Mitica).Se face un canal pe spatele bucatii de lemn pentru a ingropa magnetii care se lipesc cu adeziv (silicon) apoi urmeaza slefuirea si prinderea in perete cu ajutorul diblurilor.

la multi ani ANCA

2012-11-11T12:20:00.001+02:00

Astazi este ziua sotiei mele si toata saptamana m-am gandit:flori,ciocolata.....Am pus in balanta si cred ca ar fi mai incantata de ceva handmade executat cu forte proprii in "birou"(asa ii spunem noi la o magazie unde am un banc de lucru si ceva scule). Deci am pornit la lucru cu inspiratie de pe net si multa rabdare,am decis sa fac o cutie pentru bijuterii si un breloc inimioara :D:D:D.

Cutie pentru bijuterii

am gasit o coperta de dosar(carte)invelita in piele

am facut o rama din lemn pentru interiorul copertii si am lipit coperta

am captusit rama din lemn cu material si iata primul meu dar handmade de ziua ta

2.Breloc inimioara

raft pentru imprimanta

2012-11-03T19:46:00.001+02:00

raft pentru imprimanta din doua bucati de pal si ceva resturi de prin magazie am facut un raft pentru imprimanta si a iesit cam asa:

do it yourself

2012-10-20T19:49:00.001+03:00

Dintr-un mouse antic am facut un suport pentru creioane.
Pasii proiectului:
Se desface mouse-ul si se indeparteaza cablul atasat,Grosimea unui creion este de 8 mm deci trebuie date gauri de 9 mm pentru a putea intra usor creioanele.Locatia gaurilor cat si numarul lor se pot alege dupa imaginatia fiecaruia.Eu am ales sa fac un suport tip "arici"si iata ce a iesit.

Panou de afisaj din tastatura stricata Pasii proiectului: Se demonteaza tastatura si se scot tastele apoi se va lipi cu silicon cate un ac cu gamalie(bold) la fiecare tasta simpla,la tasta Space sau enter se vor lipi cate doua ace pentru o mai buna stabilitate.Se decupeaza placa de polistiren extrudat(deoarece este mai dens) la dimensiunile dorite ,se infing tastele in ea si panoul de prezentare este gata.

la un pahar de bere cu dl Gramaticu

2012-06-29T18:15:00.002+03:00

“Problema cu pensionarea este ca nu primesti nici o zi libera.” Abe Lemons

Iti dorim ca pensia ta sa fie o perioada speciala, petrecuta alaturi de familie, prieteni, nepoti. Sa fii sanatos si sa te bucuri de fiecare zi din viata.

petrecere pensionare Nicu Zavate

2012-06-26T21:07:00.002+03:00

la pensieeee

2012-06-26T21:02:00.001+03:00

la pensieeee, a set on Flickr.

recenzii carti noi

2012-04-13T17:35:00.010+03:00

Sora de Rosamund Lupton

aprilie 10, 2012 by Alexandru Andrei

Pe ideea ca cine nu are blog, isi face, uite ca primul articol din blogul lui Andrei este o intrare in concursul de Paste a editurii Litera.

Lectura placuta, you bookaholics!

Sora

Sunt un împătimit al genului thriller. De la fiecare carte pe care o citesc mă aștept la același lucru: să mă captiveze, să nu mai pot scăpa de paginile ei. Acestea fiind spuse, “Sora” este o capodoperă modernă a genului thriller. În nicio carte de până acum nu m-am simțit așa de prins în acțiune. În carte nu se urmărește să se dea cititorului o lecție de viață, nici să îl facă să plângă. Cartea este făcută pentru singurul scop de a frapa.

Pentru început, o să fiu foarte sincer. Cartea debuteaza slab, timid, aproape implorând să fie citită. Pe prima pagina găsești un discurs pe cât de previzibil, pe atât de patetic, genul de lucruri pe care Hollywood le urmărește în filmele pe care le face – dar dacă nu lași asta să te sperie (și nu ar trebui), o să ajungi să iubești cartea.

Beatrice Hemming, personajul principal, este misterioasă până la sfârșit. Cartea este scrisă sub forma unei scrisori din partea acesteia pentru sora ei, Tess, despre care se crede că s-a sinucis în urma unei depresii. Mai tarziu, Bee, care nu voia cu niciun chip să creadă scenariul poliției, află că Tess avea un copil cu profesorul ei de la facultate, iar de aici lucrurile se complică.

“Sora” este scris într-un ritm atât de alert încât cititorul nu poate înțelege implicațiile a ceea ce a citit decât câteva pagini mai târziu, ceva ce nu am mai întâlnit nici în cărțile lui Dan Brown, considerat cel mai popular scriitor de thrillere. Cartea îți dă acel sentiment de neliniște că ți s-ar putea întâmpla și ție, are ceva de nedescris. E ca și cum cartea s-ar scrie in timp ce o citești, ca și cum e povestea ta. Fiecare pagină te invită s-o citești și pe următoarea, și așa mai departe până te trezești că ai dat de copertă și ai un gust amar, simți că îți lipsește ceva.

Mai mult, cartea are acele elemente de viață cotidiană pe care nu le aștepți într-o carte thriller. Îți oferă, în timp ce citești, un moment de pauză, de claritate, în care să înțelegi cu adevărat ce tocmai s-a întâmplat, moment de care ai nevoie cu desăvărșire. Aceste elemente sunt legate în mod genial de acțiunea propriu-zisă – găsirea unor tablouri duce, în final, la găsirea vinovatului.

Romanul urmărește în detaliu încercările disperate de a se face dreptate. Pe Bee nu o crede nimeni. Povestea se complica; apar mai multe întrebări decât răspunsuri. “Sora” dă împătimiților de thrillere exact ce își doresc dintotdeauna: claritate, consecvență, acțiune din plin, și o mică dramă care te pune pe gânduri. Recomand tuturor celor care vor să trăiască din plin o carte.

Apocalipsa de Stephen King

aprilie 12, 2012 de Andrei Alexandru

Apocalipsa

Roman aparut la editura Nemira.
Apocalipsa – viitorul sumbru al omenirii

Când se vorbește de Stephen King automat se face referire la thrillere pe care cu greu ți-le scoți din minte. Iată că King a reușit din nou, ba mai mult, și-a creat un univers fantasy de dimensiuni uriașe, ca cele din operele lui Tolkien sau ale lui Rowling. La final, dincolo de elementele fantastice, cartea ne lasă cu o întrebare apăsătoare: oare chiar este atât de departe de adevăr?

Premisa este relativ simplă: din cauza unei erori umane este răspândit un virus mortal ― ulterior numit Captain Trips sau Supergripa ―, care duce din cauza neglijenței umane la eradicarea a 99% din populație. Supraviețuitorii sunt oameni simpli, imuni la boală. Pe măsură ce dai paginile, te găsești într-un univers post-apocaliptic dezolant, iar previziunile sunt sumbre. Apare un Adversar, pe numele său Flagg, despre care nu se știu multe.

Aici intră în joc talentul lui King. Personajele sunt prezentate atât de precis, și în același timp atât de simplu, încat cititorul se poate identifica cu majoritatea lor. Un mut ramâne singur într-un oraș. Într-un altul, o femeie însărcinată este nevoită să-și îngroape tatăl. Însă nu toți supraviețuitorii sunt de aceeași parte a baricadei. Puțin mai încolo, Flagg scoate un ucigaș din închisoare.

Elementele care fac această carte o capodoperă sunt greu de descris. Poate că e îmbinarea dintre mister și suspans. În orice caz, cartea are de toate: de la romanță la crimă. Oricum ar fi, pe mine m-a dat pe spate spiritul de sacrificiu al personajelor. Ei nu sunt eroi, nu au la dispoziție decât ce au reușit să salveze, dar trebuie să protejeze ce au creat.

Cartea e cuprinzătoare. Te poartă prin toată America, alături de supraviețuitorii care progresiv se reunesc. Lupta lor pentru viață într-o lume plină de moarte, refuzul de a ceda în fața răului și compasiunea ce și-o arată în pragul morții ne demonstrează că natura umană e atât de versatilă încât nici moartea sigură nu ne oprește de la a fi oameni.

Pe măsură ce citești, finalul devine previzibil. Se definesc toate elementele pentru o confruntare între bine și rău. Finalul este, însă, lovitura de grație. Este exact ce nu te-așteptai să se întâmple.

„Viața este ca o roată pe care nimeni nu poate rămâne prea mult. Și în cele din urmă, se întoarce întotdeauna acolo de unde a plecat.”

În final, Apocalipsa este o lecție asupra naturii umane ― o reprezentare dureros de exactă a destinului nostru și totuși o carte plină de speranță.

Dacii - Adevăruri tulburătoare

2012-03-18T13:57:00.005+02:00

Filmul documentar Dacii-Adevăruri Tulburătoare, din anul 2012, este parte dintr-un proiect care își dorește recuperarea adevărului istoric, având în vedere diversele controverse actuale privind istoria poporului român. De unde ne tragem? Daci sau romani? Care este adevărul?

Multe dintre teoriile pe baza cărora s-a construit istoria României, istoria românilor, cea perpetuată pe cale orală și cea care se învață în școli, sunt contestate și răsturnate cu argumente venite din partea istoricilor români pro-Dacia.

Rescrierea istoriei poporului nostru poate începe odată cu dovezile științifice la care se face referire în argumentația bazată pe izvoare istorice autentice, acestea aducând informații inedite, dar foarte valoroase în determinarea adevărului istoric.

concert Tudor Gheorghe - Bucuresti 2011

2012-03-04T13:26:00.002+02:00

Despre martisor

2012-03-01T16:44:00.005+02:00

Mărţişorul este o sărbătoare specifică românilor, care celebrează venirea primăverii. În această zi se oferă persoanelor de sex feminin apropiate mărţişoare, ca mici semne de mulţumire. Se consideră că mărţişoarele sunt aducătoare de fericire şi noroc.

Ele sunt formate în mod tradiţional dintr-o fundiţă roşu cu alb, la care se adaugă alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar, inimă. Acest simbol este purtat la vedere o săptămână sau două.

În vechime, pe data de 1 martie, mărţisorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, că să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.

Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Acum mulţi ani o femeie bătrână care se numea Dochia avea o fiică vitregă pe care o ura. Într-o zi de iarnă cumplită Dochia i-a dat o haină foarte murdară cerându-i să o spele la râu până devine albă ca zăpada. Tânăra fată a spălat-o mult timp, dar pe cât o spăla ea mai tare, pe atât devenea haina mai neagră! Atunci a apărut un bărbat care se numea Mărţişor şi a întrebat-o de ce plânge. Ea i-a povestit ce i se întâmplat. Atunci Mărţişor i-a spus că posedă o putere magică şi i-a oferit o floare roşie şi albă şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se întoarcă acasă. Când a ajuns fata acasă, pânza era albă ca şi neaua. Bătrânei Dochia nu i-a venit să îşi creadă ochilor. Ea nu ar fi crezut că fiica sa vitregă va reuşi să îndeplinească sarcina. Deodată, a văzut floarea din părul fetei. “De unde o ai?” o întrebă bătrâna, “este încă iarnă“.

Bătrâna crezu că primăvara a revenit şi plecă cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasă, aşa că a renunţat la cojoacele pe care le purta. La sfârşit, a fost însă prinsă de burniţă. Când a ajuns în vârf i s-a arătat Mărţişor: “Vezi cât de rău este să stai în frig şi umezeală” a grăit el, “tu, cea care ţi-ai obligat fiica să spele iarna hainele la râu.” Apoi a dispărut. Bătrâna a rămas singură pe munte, a venit gerul şi oile au fost transformate în pietre. De atunci roşul şi albul simbolizează lupta între bine şi rău, între iarnă şi primăvară.

Cu timpul, la şnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui. Mărţişorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui.

Poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului afirma:

” scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”

Cu banul de la şnur se cumpărau vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primavară să aibă faţă albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşu.

Despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucureşti”:

“…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând “farmece” şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât. …Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţişor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

Menţionăm ca la geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara şi iarna. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.