Sentimente aşternute de Iuliana

Dor

2026-01-01T15:15:00.004+02:00

Și nu știu decât că…

Uneori mi-e dor, de multe ori n-am somn, pierd timpul aiurea căutând răspunsuri de mult uitate, alunec pe șoapte, mă îndepărtez către alte vise uitate, dar le îngrop repede cu un pumn de regrete. Asta e tot ce a mai rămas. Nu vreau să repet aceleași greșeli, dar sunt pe cale să o fac. Renunț la ce aș putea avea încă o dată, pentru ceva ce nu mai pot avea și știu asta. Dar asta mi-e firea… și am obosit să sper, am obosit să cer, dar cu toate astea încă visez… și pe urmă îmi întorc privirea și văd ce rămâne din visele mele… și cum vântul le alungă și fumul gros se așterne mult prea repede, mult prea definitiv.

De multe ori nu știu nici eu ce vreau, îmi alung toate gândurile și, când rămân complet singură, le vreau înapoi. Dar nu le mai pot avea și alerg să caut răspunsuri, alerg să mă regăsesc… dar mă pierd încă o dată și PUNCT.

Nu a mai rămas nimic acum. Vântul a avut grijă să nu mai rămână nimic. Apa a avut grijă să spele noroiul din suflet. Dar a uitat că sufletul era făcut din noroi… și atunci a distrus totul. A rămas umbra. Dar a fost acoperită rapid de noapte. Noaptea a fost distrusă de soare… și soarele, la rândul lui, a fost pedepsit de lună. Și povestea poate continua… dar nu se mai poate.

Ce nu încape în suflet, este scris aici...1 Martie 2025

2025-03-01T12:41:00.008+02:00

Am decis să scriu câteva rânduri după mulți ani, pentru toate dimineţile în care sufletul meu era gol, pentru vieţile noastre absente îngrămădite într-o valiză, pentru toate momentele trăite undeva între depărtari si obsesii, pentru răspunsurile găsite într-o oarecare iarnă, dar mai ales pentru timpul pierdut printre poveşti din copilărie, şi pentru ecoul fericii care m-a învăţat cum e să-ţi pierzi viaţa şi să trăieşti de una singură cu visele şi aripile puse deoparte.

Tot ce e pierdut, e pierdut definitiv când e vorba de timp. Şi atunci, ce importanţă mai are să-ţi aminteşti ceva ce n-o să mai ai niciodată?

Artificii -revelion Ramnicu Sarat

2018-01-01T17:19:00.000+02:00

Memoried

2017-12-29T17:14:00.000+02:00

Pictures

2017-12-28T16:42:00.000+02:00

Cheile Gradistei

2017-10-31T17:34:00.000+02:00

Ei bine, da! Ești absolventă, sora mea dragă!

2017-06-17T23:53:00.004+03:00

Absolventă CFDP (Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și Poduri)
, Universitatea Tehnică de Construcții București

Meriți și vei avea o viață frumoasă și fericită. Trebuie să-ți alegi cu grijă idealurile și să țintești cât mai sus. Muncește cu plăcere pentru a avea mereu succes. Fii sincer cu oamenii și ajută-i atunci când poți, dar nu-ți lăsa soarta în mâinile lor. Doar tu îți poți face viața mai ușoară și mai frumoasă. Luptă cu toate forțele pentru a-ți atinge scopurile. Felicitări cu ocazia absolvirii, sora mea dragă!

5 tipuri de bărbați alături de care niciodată nu vei putea să ai relații de lungă durată

2017-06-17T22:52:00.002+03:00

Sunt câteva semne după care poți să-ți dai seama în scurt timp dacă omul de lângă tine este cel nepotrivit. Iată 5 tipuri de bărbați alături de care niciodată nu vei putea să ai relații de lungă durată.

1. Tiranul Trăsături specifice: tulburări de personalitate, lipsa conștiinței, a moralității și a componenței emoționale. De obicei îşi exprimă sentimentele cu ipocrizie și perfidie.

Tip de relație: tiranie, victimizare, violență.

Relația practic e imposibilă cu un asemenea partener. Singura soluție este ruperea relației şi încetarea comunicării.

2. Gigolo Trăsături specifice: este dependent financiar de femeie, dar în același timp nu recunoaște această dependență.

Tip de relație: victimizare.

3. Afemeiatul Trăsături specifice: pentru el relația e un sport, unde fiecare femeie cu care a avut relații intime e o victorie. Nu va fi niciodată fidel partenerei, respectiv nu este interesat de relații de lungă durată. Vrea numai sex.

Tip de relație: de obicei nici nu există o relație, mai mult o conexiune rapidă, care poate duce la traumatizarea psihologică a femeii.

4. Bărbatul iresponsabil sau infantil

Trăsături specifice: se comportă cu femeia ca un „copil” și nu ca un „partener”, deși pretinde să fie ascultat. Evită responsabilitatea, mereu se plânge că nu este înțeles. Este atras de femeia perfectă, apoi se dezamăgește, o părăsește, se întoarce, o admiră din nou, o umilește.

Tip de relație: tiranie, victimizare.

5. Alcoolicul Trăsături specifice: suferă de o tulburare de personalitate gravă, fiind dependent de alcool. Sub masca acestei tulburări de personalitate se pot ascunde și alte boli mintale. Cu un alcoolic este imposibil să creezi o relaţie. Excepție poate fi doar atunci când alcoolicul acceptă să fie tratat. Atlfel, tot ceea ce face un alcoolic este să bea, să umilească, să fie umilit, să mintă.

Tip de relație: tiranie, victimizare, co-dependentă.

Aveți grijă alături de cine sunteți, respectiv ce fel de om este alături de voi!

14 ianuarie! La mulţi ani, mami!

2017-01-15T22:06:00.000+02:00

Singura persoană care va avea întotdeauna încredere în mine, care va fi întotdeauna lângă mine, care mă va iubi întotdeauna … întotdeauna mama mea! La mulţi ani!

Socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea de la spital

2017-01-15T22:04:00.001+02:00

Epilog:

Nu e fericire mai mare decât a-i face pe alţii fericiţi, în ciuda propriilor noastre probleme. Durerile împărtăşite dor doar pe jumătate, iar fericirea împărtăşită, este dublată. Doar oamenii care-şi dau seama că fericirea înseamnă lucruri ce pot fi cumpărate au sufletul pe deplin împlinit.

Cui îi place să meargă la spital? Nimănui. Poate doar medicilor care ştiu că salvează vieţi în fiecare zi. Poate rudelor care merg să viziteze un nou născut. Dar acestea sunt excepţii care confirmă regula.

În general toţi le evităm. Ne-am dori să nu intrăm pe uşa aia niciodată. Uşa alba, care scârţâie şi se aude din partea cealaltă a coridorului şi în spatele căreia e o altă lume. O lume a cărei cuvânt de ordine este “Aşteptaţi!”. Îl auzi cel puţin o dată la câteva minute. Fiecare dintre noi l-a auzit vreodată. Şi a aşteptat cuminte pe coridoarele lungi şi triste ale unui spital.

Eram foarte răcită de câteva zile. Am mers acasă, în speranţa că îmi voi reveni. M-am tratat cu fervex, paracetamol, pastile de supt. Degeaba, răceala se accentua pe zi ce trece mai mult... iar eu trebuia să ajung la munca. După câteva ore am început să simt o durere destul de puternică la spate. Am lăsat curând laptopul şi m-am dus în pat, crezând că somnul le rezolvă pe toate. N-am putut să dorm, m-am întors de pe o parte pe alta; durerea începuse să fie din ce în ce mai mare. Mă durea îngrozitor de rău spatele, nu puteam dormi de durere. M-am chinuit toată noaptea cu durerea, plângeam că nu mai rezistam... până am cedat fizic... M-am dus cu părinţii la spitalul de urgenţă.

Mi-a luat pulsul, tensiunea, m-au pus la un ecograf (doctorul Berbescu) şi mi-au luat trei eprubete de sânge. Mi-au pus o perfuzie, care m-a calmat. M-am oprit din plâns. Mă simţeam bine, eram liniştită. Între timp aflasem că trebuia să mă internez la secţia de urologie. Aveam dureri la rinichi. Era alegerea mea dacă doream sau nu. Am acceptat spre binele meu.

Trebuia pe de altă parte, să plec la birou, era prima zi de muncă. L-am sunat pe şeful meu şi i-am explicat că nu pot ajunge la muncă. Trebuia să merg la spital.

Primele zile au fost crunte. Mâncare de spital, pacienţi bolnavi care îşi povesteau greutăţile vieţii. fiecare doream să ajungem cât mai repede acasă, să ne facem bine. Multă suferinţă... Deja mă împrietenisem cu asistentul de serviciu, trecea tot timpul pe la mine şi-mi mai verifica “pulsul”.

Am mai fost în spital şi altă dată, am fost mereu în vizită când cineva apropiat a fost internat. Dar una e să mergi în vizită şi alta e să fii tu internat. Eu credeam că spitalul e un loc liniştit. Dar am înţeles după primele două zile că la 5am e o mare forfotă pe holuri. Pe la 5.30 vine medicul de gardă împreună cu asistentul în vizită. Apoi e agitaţie pe holuri, urmează şedinţa în care doctorii fac planul pentru ziua respectivă (cine operează, în ce ordine etc.). Apoi urmează micul dejun. Apoi vin asistentele să le dea pastile bătrânilor. Apoi se schimbă perfuzii. Apoi antibiotice. Apoi e ora de vizită, se umple holul cu oameni care vin în vizită la cineva nevoiaş.

Tot timpul e un du-te-vino. Cel mai bine era când adormeam pe la 22.00, atunci chiar era linişte. Nu dura mult, însă, căci la 12 noaptea venea asistenta să-mi facă o injecţie anticoagulantă, Clexane. Şi să-mi mai bage puţin antibiotic pe venă.

În rest, una dintre cele mai mari dureri e atunci când tuşesc. Crunt.

Acum sunt bine, sunt acasă: Il piacere del dolce far niente. Mi-a fost greu să mă obişnuiesc să nu fac nimic. Experiența asta m-a schimbat şi m-a învăţat să mă apreciz, să am mai multa grijă de mine, de sora mea şi de părinţii mei. Ei reprezintă totul pentru mine şi familia este singura care te ajută atunci când îţi este greu.

Acum sper ca totul să fie bine!

Nu meriți pe cineva care se întoarce , meriți pe cineva care nu pleacă niciodată !

2017-01-15T20:10:00.001+02:00

Am fost obișnuită să mă gândesc la persoanele care se întorc după ce au decis să plece. Am fost obișnuită să aștept ziua în care aceștia se vor întoarce dându-și seama că viața lor fără mine este mizerabilă. Dar, apoi mi-am dat seama că mai bine decât asta , sunt cei care nu pleacă niciodată.

Cineva care nu pleacă niciodată atunci când ploaia începe să cadă pe tine, cineva care nu te lasă indiferent de cât de mulți alți oameni încearcă să le câștige atenția , cineva care alege să rămână în fiecare zi.

Tu meriți pe cineva care nu pleacă niciodată atunci când îi spui despre lucrurile pe care le-ai făcut și de care ți-e rușine și despre lucrurile care ți s-au întâmplat și pe care ai promis că nu le spui nimănui , atunci când le spui despre lucrurile care chiar nu-ți plac la tine și lucrurile pe care le urăști despre trecutul tău. Tu meriți pe cineva care nu te părăsește indiferent de cât de întunecat devine trecutul tău.

Tu meriți pe cineva care stă indiferent de cu câtă pasiune îți afișezi iubirea și sentimentele. Tu meriți pe cineva care nu se teme de modul în care îl iubești.

Tu meriți pe cineva care nu pleacă niciodată, chiar dacă a găsit un loc de muncă mai bun sau a făcut mai mulți bani. Cineva care nu pleacă niciodată atunci când le merge foarte bine , atunci când pot obține pe oricine , dar ei incă te aleg pe tine, atunci când nici măcar nu le pasă să exploreze toate aceste “opțiuni” pentru a realiza că meriți, pentru că ei știu ce au .Tu meriți pe cineva care te face să crezi că unii oameni pot sta.

Tu meriți pe cineva care nu pleacă niciodată atunci când lucrurile nu sunt atât de interesante, atunci când viața ta devine copleșitoare, atunci când ești obosită tot timpul, atunci când ești pierdută și confuză și nu știi ce să faci în continuare, atunci când îți pui la indoială capacitătile. Tu meriți pe cineva care îți aduce aminte de modul în care ai supraviețuit, cineva care îți aduce aminte de puterea ta, cineva care îți aduce aminte de măretie și de cineva care îți amintește că, chiar dacă poți să faci pe cont propriu ceva, ei vor să fie acolo, ei nu vor să fi singură de această dată și vor să lupte cu tine.

Chiar dacă cu toții ne gândim la o persoană pe care dorim să se întoarcă, ceea ce într-adevăr ar trebui să ne dorim este cineva care să nu plece niciodată.

Cineva care te-ar fi putut lăsat, dar a decis să rămană este exact genul de persoană cu care trebuie să fi , este exact genul de persoană cu care meriți să fi.

Nunta 24 sept Ramnicu Sarat

2017-01-14T20:53:00.000+02:00

Dacă-ți dorești pe cineva pe care să o suni doar atunci când ai timp sau când te simți plictisit și singur… nu sunt pentru tine.

Dacă vrei să mă vezi doar pentru că nu mai ai cu cine vorbi și vrei să omori timpul cu mine – nu sunt pentru tine.

Dacă vrei ca eu să-ți spun doar ceea ce vrei să auzi, în loc să auzi adevăratele mele – nu sunt pentru tine.

Dacă aștepți că voi fi prea înțelegătoare și prea politicoasă – nu sunt pentru tine.

Dacă crezi că te voi aștepta și voi continua să-ți urmez jocul, în timp ce tu îți aduni gândurile – nu sunt pentru tine.

Dacă vrei să te plimbi azi cu mine și mâine cu alta – nu sunt pentru tine.

Dacă îți dorești pe cineva care să-ți accepte incompetența – nu sunt pentru tine.

Dacă-ți dorești pe cineva căreia nu-i pasă – nu sunt pentru tine.

Dacă nu vei realiza de ce sunt de părere că este nepoliticos să nu răspunzi la mesaje – nu sunt pentru tine.

Dacă încă te mai gândești la altcineva și vrei să fiu tolerantă – nu sunt pentru tine.

Dacă vrei, pur și simplu să te distrezi cu mine – nu sunt pentru tine.

Dacă nu ai înțeles aceste lucruri din prima dată când m-ai privit în ochi – nu sunt pentru tine.

Dacă nu ești sigur și te îndoiești de mine – nu sunt pentru tine.

Eu sunt pentru cel care este pregătit, care știe ce vrea, care știe că mă vrea pe mine. Pentru cel care va putea vedea cât de pasională și iubitoare pot fi, și care vrea să facă parte din viața și inima mea. Sunt pentru cel care înțelege că nu sunt ideală, dar sunt naturală și sunt gata să lucrez asupra mea.

Pentru cel care înțelege că am fost deja rănită și că nu-mi voi mai permite să trec încă o dată prin asta. Pentru cel care știe că aș putea alege să fiu cu altcineva, dar îl aleg pe el.

Sunt pentru cel care se teme să mă piardă, care nu mă va lăsa să plec fără a lupta și pentru cel care înțelege fetele ca mine, pleacă de la băieții care nu le apreciază.

Dacă îți dorești pe cineva care să fie acolo chiar și atunci când nu o apreciezi – nu sunt pentru tine.

Poate crezi că sunt pentru tine și poate am crezut-o și eu. Dar, mai devreme sau mai târziu, și tu vei realiza că nu ești pentru mine.

2017-01-13T18:16:00.000+02:00

Nu transforma iubirea într-un lanţ care-ţi strânge partenerul tot mai tare, doar pentru a te asigura că el încă-ţi aparţine.

Iubirea ar trebui să te facă să dansezi, nu să rămâi blocat.

Ea este ca un continent întreg încă neexplorat, însă, cu cât îţi asumi mai mult acest curaj, cu atât descoperi lucruri incredibile, lucruri care s-au ascuns privirii celorlalţi…celor care n-au avut curaj.

Cum ai putea să explorezi frumuseţea atunci când eşti legat? Cum ai putea să atingi orizontul când cel de lângă tine nu-ţi dă dreptul să te mişti?

Va transformaţi amândoi în sclavii propriilor voastre slăbiciuni. Unul din voi devine incapabil să-şi ia zborul, iar celălalt incapabil să-şi dea seama că nu este altceva decât un paznic…

Poiana Braşov

2017-01-04T19:52:00.000+02:00

Ea: Spune-mi ceva frumos!
El: Tu.
Ea: Ceva mai frumos?
El: Noi.
Ea: Există altceva mai frumos?
El: Pentru totdeauna…

Sper că vei fi tot ce 2016 nu a fost !

Iesire de week-end in zona Vatra Dornei

2016-12-11T23:29:00.001+02:00

Este iarna in toata regula in vatra dornei. dupa ce a nins timp de doua ore, zapada s-a asternut pe drumuri si pe case, oferind un peisaj de poveste.

Fac parte dintre cei ce consideră drumul ca făcând parte din excursie, de cele mai multe ori oferindu-ne satisfacții la fel de mari ca și destinația propriu-zisă. Traversăm și dăm de o zonă pietonală, mărginită de magazine de-o parte și de alta. În capătul dinspre râu, sunt și vreo 2 terase așa, chiar în mijlocul drumului, iar la capăt de tot o fântână arteziană. Apoi traversăm încă o stradă circulată, pe urmă calea ferată, podul peste Dorna și... iată-ne chiar în fața parcului central. De acolo partia...

Momente

2016-11-09T14:46:00.000+02:00

Parcă prea ne ies oamenii din suflete. S-a întâmplat ceva cu noi, cu sentimentele noastre, cu sufletele noastre. Ne îndepărtăm cu prea multă uşurinţă unii de alții, ne greşim prea des sau mai degrabă, ne iertăm prea rar.

Oamenii se întorc împotriva oamenilor din atât de multe motive lipsite cu adevărat de esenţă. Şi se rănesc. Pentru că nu le pasă, pentru că au ambiţii, pentru că nu mai ţin cont de ce îi leagă cu adevărat. Se uită. Pentru că nu se acceptă aşa cum sunt, pentru că nu mai au răbdare să privească dincolo de tăcere, pentru că sunt preocupaţi cu satisfacerea propriul ego, astfel încât nevoile altora nu îi mai interesează. Încetează să se mai iubească, să se mai respecte, să mai fie unul pentru altul, pentru că nu mai sunt învăţaţi să fie loiali. Se îndepărtează încet, dar sigur. Se îndepărtează de tot.

Parcă am uitat, noi toţi, să ne legăm unii de alţii sufleteşte. Poate că ăsta e motivul pentru care ne pierdem prea repede. Poate că noi suntem singurii vinovaţi şi trăim realitatea învinuindu-ne reciproc. Căutăm scuze în loc să găsim soluţii. Ca să nu ne mai rătăcim cu atâta ușurință. Ca să nu mai trăim atâta neputinţă.

GREECE

2016-10-01T03:24:00.001+03:00

2016-10-01T03:11:00.001+03:00

http://devorbacutine.eu/nimeni-nu-paraseste-pe-nimeni-pur-si-simplu-unul-decide-sa-mearga-mai-departe-cel-care-ramane-se-simte-parasit/

2016-05-08T23:54:00.001+03:00

http://devorbacutine.eu/scrisoare-catre-cel-care-m-a-tradat/

Paștele în familie

2016-05-07T12:59:00.000+03:00

Nicolae Balcescu & Dosu Raului, Ramnicu Valcea

2016-04-25T00:01:00.001+03:00

2016-04-12T15:09:00.001+03:00

http://devorbacutine.eu/despartit-despartire-lacrimaa-fericire/

2016-04-04T01:21:00.001+03:00

Sunday mood.

2016-04-04T00:00:00.003+03:00

my mood

2016-04-03T00:58:00.000+03:00