Reflecții

Mai știe cineva, ceva despre înaintașii noștri!?

noreply@blogger.com (Ionel Rusu) — Tue, 4 Feb 2014 20:49:00 +0200

Comori "vii" ale nației române.

În anul 1953, Ray Bradbury, un scriitor aproape necunoscut a publicat romanul "Fahrenheit 451". În 14 noiembrie 1966 este lansat filmul cu același nume, regizat de Francois Truffaut și după foarte mulți ani am avut ocazia să-l vizionez și eu.

O să vă întrebați ce legătură este între acest film și titlul articolului!? Un pic de răbdare.

451 grade Fahrenheit este temperatura de ardere a hârtiei, iar în roman este vorba despre un viitor imaginar în care omul arde cărțile înaintașilor, își arde istoria, cultura și arta, își arde esența care l-a creat, și toate acestea pentru televiziune. Televizor în camera de zi, în dormitor și în bucătărie. Cu cât mai multe televizoare cu atât mai bine. Televiziuni care transmit, în goana lor după bani, în general programe comerciale și de divertisment, de cele mai multe ori, de prost gust. Programe de știri care se bat cap în cap, în funcție de culoarea politică a patronului respectivului post TV.

Poate că nu urmăresc eu postul TV care ne aduce aminte că avem înaintași, comori ale acestui neam, care să ne aducă aminte că a existat un Creangă, un Sadoveanu, un Goga, și să "trâmbițeze în cele patru zări": copii astăzi se împlinesc "n" ani de la nașterea (moartea) marelui prozator, poet, istoric etc. Nu se transmite așa ceva nici măcar pe televiziunea, așa-zisă, NAȚIONALĂ.

Dacă vom sta să ne analizăm o să constatăm că citim din ce în ce mai puțin și chiar conștienți fiind de acest lucru, nu-i îndemnăm nici pe copiii noștri să citească.

Pornind de la ideea din acest film, mi-am propus ca în fiecare zi (în care este cazul), să public (postez) pe blog sau pe contul meu Google+, date din biografia personalităților marcante ale nației românești, născute la data respectivă. Poate că astfel, cei care vor citi pe blogul meu sau vor viziona postarea vor transmite și copiilor lor informația.

Născuți în data de 04 februarie:

   Vasile CÂRLOVA
     S-a născut în anul 1809 în localitate Buzău, a trăit doar 22 de ani și a murit la 18 septembrie 1831 în urma unei boli infecțioase, la Craiova. A fost ofițer și poet. A scris doar cinci poezii dar cu toate acestea a intrat în "Istoria Literaturii Române" a lui George Călinescu pentru că se consideră că a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european.
     Date de referință:
A scris Păstorul întristat, poezie care va fi publicată în Curierul Românesc la 8 mai 1830 și va fi pusă pe muzică de către Anton Pann la 8 mai 1850;
Scrie în 1828 Ruinurile Târgoviștei, tipărită în 20 martie 1830 în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Ion Heliade Rădulescu.
În același an, 1828 scrie poezia Rugăciune, publicată postum în anul 1839;
În 1830 scrie poezia Înserare care va fi publicată în Curierul Românesc, la 29 iunie;
În 1831 scrie Marșul românilor sau Odă oștirii române cu ocazia înălțării steagului național, publicată postum abia în anul 1839, în Curierul Românesc.

Octav BĂNCILĂ

S-a născut în anul 1872 în localitate Corni, județul Botoșani și a murit pe 03 aprilie 1944. Renumit pictor român reprezentant al curentului realist și activist politic de stânga.

Date de referință:

Între anii 1894 - 1898 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Munchen;

În anul 1900 deschide prima expoziție personală în care expune 100 de lucrări;

În anul1907 începe să realizeze ciclul de lucrări cunoscut sub numele de "1907" în care surprinde imagini din timpul revoltelor țărănești din acel an;

Anul 1916 îi aduce nuirea la catedra de desen de la Școala de Belle Arte din Iași.

În anul 1942 participă la expoziția colectivă A Salonului Moldovei, unde primește Premiul Național.

Lucrări reprezentative:

"Lemnarul" - 1909, "Cizmarul", "Muncitorul" - 1911, "Fierarii", "Grevistul" - 1914, "În zi de grevă" - 1915, "Aparul", "Portretul lui Ioan Corvin", "Croitorul", "Înainte de 1907", "Execuția", "Noaptea", "Groaza" - se pare că această lucrare s-a pierdut, "Recunoașterea", "Înmormântarea", "Historia", "Muncitorul și Țăranul", "Vite la adăpat", "Mahalaua Păcurari".

Pentru realizarea articolului de început și pentru următoarele, am folosit și voi folosi date din următoarele surse:

1. http://ro.wikipedia.org/

2. http://www.compendium.ro/

3. http://www.clubmistic.ro/

DACII

noreply@blogger.com (Ionel Rusu) — Mon, 13 Jan 2014 20:32:00 +0200

"Să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil" - Dio Casius

NOTĂ:

     Am stat în cumpănă dacă să postez sau nu materialul care urmează, material primit pe mail de la un prieten. De altfel, materiale pe această temă am tot primit și studiat. Conținutul aparține Dr. Napoleon Săvescu, fondator al "Dacia Revival International Society" of New York și dacă veți urmări linkul o să observați că este contestat de o serie de istorici români care nu sunt de acord cu teoriile dumnealui. Eu voi încerca doar să stimulez curiozitatea cititorilor mei, să ridic un semn de ? și să îndemn la Reflecții. Lectură plăcută.

     "M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:
     Urmează altă întrebare:
    - Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:
     - Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar vorbeau fluent în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi "romani" vorbeau orice limbă numai latina nu!
     Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin, din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).
     Și ultima întrebare:
     - Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină, de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?
     Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul "roman"...
     Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"?
     După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină, când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele.
     La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina, de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?
     Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă....
    De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!
    Domnilor, Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina, fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina, atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?
     Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau "latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.
     "Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu (Nicolae Densusianu) şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii.
     Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în cartea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jack son Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.
    Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York, "The History of Civilization", "The Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţiul Carpato-dunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas, New York, 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!
   Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, "latina vulgara", cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba "latina vulgară", chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi "românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul...
     Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare...."

     Iată "reflecțiile" mele:
     - Dacă veți căuta pe wikipedia date despre Dr. Napoleon Săvescu o să constatați că este blamat de o serie de istorici români care afirmă că teoriile lui sunt niște aberații și că nu este luat în serios de comunitatea științifică română care îl caracterizează ca fiind un diletant agresiv. Mai mult decât atât, au un ghimpe și împotriva istoricului Nicolae Densusianu care a scris lucrarea "Dacia Preistorică" (teoria unei civilizații preistorice avansate - civilizația pelasgă - cu leagănul în spațiul României de astăzi), lucrare criticată de A.D. Xenopol care afirmă ca Densusianu ar fi șovin, iar Vasile Pârvan afirmă că lucrarea este un roman fantastic plin de mitologie și filologie absurdă și că toți cei care au apreciat lucrarea ar fi niște diletanți. Eu știu una și bună - fără foc nu iese fum;
      - Despre Codexul Rohonczy unii afirmă că ar fi un fals deoarece textele din acesta au fost redactate în sec. XI-XII pe hârtie italiană produsă în prima jumătate a sec. XVI. Dacă analiza hârtiei este corectă de ce nu se poate lua în considerare că ar putea fi o copie după codexul original.
     Eu tind să acord credit doamnei dr. Viorica Enachiuc care a tradus Codexul și a fost criticată de Dan Ungureanu într-un articol publicat pe http://www.cafeneaua.com/search/comments/Viorica_ENACHIUC_Rohonczi_Codex:_descifrare_transcriere_si_traducere/1
(e bine de citit și comentariile). Legat de același subiect, cel mai important mi s-a părut articolul Prof. Dr. în istorie Augustin Deac
   - Cred că mulți dintre noi au citit sau au auzit despre Tăblițile de la Tărtăria. Faptul că acestea au fost datate într-o perioadă în care sumerienii încă nu existau ar trebui să-i pună pe gânduri pe mai marii noștri istorici, arheologi și ce or mai fi ei, cu atât mai mult că afirmația a fost făcută de renumitul savant german Harold Haarmann (specialist în istorie culturală, arheomitologie, istoria scrisului, evoluția limbii și istoria religiilor) care mai afirmă că pe acestea (plăcuțe) este cea mai veche scriere din lume și că Civilizația Danubiană este prima civilizație din istorie, mai veche cu mii de ani decât cea sumeriană. Alături de Harold Haarman putem să o amintim și pe savanta americană de origine lituaniană, Marija Gimbutas, care a afirmat "România este vatra a ceea ce am numit Veche Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6500 - 3500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat societățile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului și fierului." Și cred că exemplele ar putea continua.
    Noile date științifice le c-am dau bătăi de cap domnilor doctori în istorie și multor membri ai Academiei Române. Faptul că tot ce au propăvăduit până acum ar c-am trebui aruncat la coșul de gunoi al istoriei, le cade greu la stomac (unora). Toate doctoratele, toate lucrările științifice pe această temă se duc pe "apa sâmbetei". Ce nu înțeleg dumnealor este faptul că în acest caz nu mai este vorba de naționalism șovin sau patriotism desuet. Ar trebui să se constituie un organism de cercetare format din cei mai buni istorici, arheologi etc, care să renunțe la orgoliu și să colaboreze cu cei care au enunțat teoria în cauză, pentru a desluși adevărul. Adevăr care trebuie spus copiilor noștri, și copiilor copiilor noștri, pentru că ei sunt moștenirea și viitorul acestei nații.
    Una peste alta, de ce așa mare bătălie pe Roșia Montana și pe zonele învecinate!? Numai pentru aur, argint și alte minereuri? Nu prea cred. Poveștile bătrânilor nu trebuie denigrate. Să nu uităm că adevărul se transmite prin viu grai.
   Dacă nu v-ați plictisit, vă invit la reflecții. Comentarii, vă rog.

Metastaze

noreply@blogger.com (Ionel Rusu) — Fri, 22 Nov 2013 13:17:00 +0200

Romania vs. Grecia

Meciul unei generații; Meciul unei națiuni. Titluri mari pe ecranele televizoarelor și pe paginile ziarelor.

Acum, pentru că m-am mai liniștit, pot să scriu. Au fos Speranțele tuturor românilor strânse într-un mare buchet, ținut în brațele celor care au sperat și susținut naționala României pe Arena Națională.

Îmi pare rău, dar eu am văzut altceva la TV: Grecia vs. Grecia, scor 1-1. Și după acest scor Piți declară la conferința de presă că echipa a făcut un meci bun și că este mulțumit de prestația jucătorilor. În viziunea lui de mare antrenor poate așa o fi, dar ce spun toți acei plătitori de bilete de pe spinarea cărora trăiește FRF și el, antrenorul? Who cares?!

Naționala României nu a fost decât o echipă fără imaginație, fără vlagă, neputincioasă în fața pragmatismului echipei Greciei, o echipă creată după chipul și asemănarea lui Piți, antrenorul care se pricepe mai degrabă la alte sporturi decât la fotbal; antrenorul plătit regește de către FRF.

Pe Piți îl doare moțul de la bască. Nimeni nu i-a cerut să califice naționala la C.M. așa că... FRF poate să-i rezilieze contractul (dacă are 1,5 milioane de euro, parcă) pentru că el nu-și dă demisia. Timpul trece, leafa merge.

Nu învinuiesc jucătorii pentru ratarea calificării (chiar dacă nu i-am văzut "murind" pe teren), doar pentru că antrenorul este responsabil cu concepția jocului și strategia de urmat pentru a câștiga un meci. Cum le cânți așa joacă.

Și totuși, principalul vinovat este FRF. De ce au refuzat alți antrenori buni (demonstrați de rezultate) să antreneze naționala? Pentru că nu-i poți impune unui Lucescu (e doar un exemplu de verticalitate) să formeze o echipă din jucători impuși pe sprânceană de către federație pentru că este pupila lui cutare sau cutare, impresari pentru care Naționala României este doar o rampă de lansare pentru afacerile lor. Pentru aceștia PATRIOTISMUL este ceva desuet.

Nimic nu se va schimba până ce nu vor dispare "metastazele": Mircea Sandu și acoliții lui, de la conducerea FRF și, nu în ultimul rând, acei "procuratori" care impun cine și cât să joace pentru a li se umple conturile.

Până atunci, mi-am promis solemn că nu voi m-ai viziona niciun meci al Naționalei, atât timp cât va fi antrenor acest Piți. Și nu cred că pot fi acuzat de lipsă de patriotism.

Ca de obicei, vă invit la Reflecții. Toate cele bune.

Cine conduce Lumea...

noreply@blogger.com (Ionel Rusu) — Tue, 19 Nov 2013 15:53:00 +0200

Piramida Puterii

Nu am de gând să "bat câmpii" cum se spune pentru că nu vreau să vă plictisesc. Informații detaliate despre Piramida Puterii pot fi găsite pe http://gandeste.org/general/cine-conduce-lumea-piramida-puterii/. Că este organizată pe 8 nivele; că în vârf este Ochiul Care Vede Tot (ochiul lui Lucifer-îngerul căzut, izgonit din Rai) și că la bază de tot suntem noi, cei mulți - unitățile de muncă, sclavii moderni care ne spetim nu pentru noi ci pentru cei de la nivelele 1, 2 3... Că ei, care conduc cu adevărat planeta sunt un grup de oameni extrem de bogați și foarte bine organizați. Acest grup este denumit Oculta Mondială sau Illuminati și se știe că aceștia se închină Satanei.
Se scrie că aceștia au drept scop crearea unui Guvern Mondial care să funcționeze pe ipoteza că un guvern alcătuit din familii vechi și noi, bazat pe inteligența și puterea creierului este de preferat dreptului popoarelor de a-și alege propriul destin.
Cred că l-ați auzit pe nea' Băse povestind dragului lui popor despre "cedarea suveranității" și cât de important este și trebuie să facem acest lucru. Într-un final, integrarea europeană prin "cedarea de suveranitate" a statelor are ca scop crearea acestui Guvern Mondial.

Papa Negru

    "In persecutione extrema sacrae romanae ecclesiae sedebit Petrus romanus, qui pascet oves in multis tribulationibus; quibi transactis, civitas septis collis diruetur, ed Judex tremendus judicabit populum suum. Amen." - "În timpul ultimei persecuții a Sfintei Biserici Romane, pe scaun va sta Petru romanul, care-și va păstori turma printre foarte multe suferințe (încercări); iar când aceste încercări se vor sfârși, orașul celor șapte coline va fi distrus, și judecătorul cel de temut va judeca poporul său. Amin - Sfântul Malachia - este considerat unul din cei mai mari profeți ai omenirii și s-a născut în anul 1094 în Armagh, Irlanda, și a scris celebrele sale profeții între anii 1139-1140. Papa cu numărul 112 este ultimul de pe lista marelui profet. Să vină oare Apocalipsa?!
După retragerea papei Benedict al XVI-lea, toată lumea catolică, și nu numai, se întreba cine va fi următorul. Se făceau speculații, iar în mass-media se vehicula ideea respectării profeției și că va fi ales primul Papă negru - cardinalul Peter Turkson - doar pentru că este de culoare.
    Dar nu așa s-a întâmplat și toată lumea a crezut că Sf. Malachia s-a înșelat. Și uite așa s-a amânat Apocalipsa.
    Oare?!
    Se pare că nu este chiar așa.
    Conform unui articol publicat pe site-ul ziarului Adevărul, începând cu 13.08.2013 lumea are doi Papi: cel alb care este fostul Cardinal de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio -Papa Francisc I și cel negru care este spaniolul Nicolas Adolfo, Secretarul General al Societății lui Isus, liderul ordinului iezuiților, ordin din care face parte și Papa Francisc I. Nicolas Adolfo este numit și "Papa Negru" datorită culorii negre a hainelor pe care le poartă membrii ordinului dar și pentru că se spune că șeful iezuiților, oricare ar fi acesta, ar avea puteri malefice și că ar conduce din umbră Biserica Catolică.
    Într-un alt articol am citit despre vehicularea ideii că iezuiții sunt una și aceeași persoană cu reprezentanții masoneriei. Istoricul american James Parton este de părere că "dacă veți lua urma masoneriei, prin toate ordinele sale, până veți ajunge înspre vârf, spre capul masonilor, veți descoperi că individul din vârf și șeful iezuiților, sunt una și aceeași persoană."
    Nu mai continui și cu alte detalii pentru că le puteți citi urmând link-urile care vor fi afișate la sfârșitul articolului.

Concluzii

    Acum stau și mă întreb cine conduce lumea sau cine va conduce acest Guvern Mondial?
    Dragi "cetitori" voi ce credeți, adevăr sau doar fabulație? Fără foc nu iese fum spune un proverb.
    Oricum, nu știu dacă noi, unitățile de muncă (după cum suntem clasificați și situați la baza piramidei), chiar dacă suntem cei mai mulți, am putea lupta împotriva celor de la nivelele înalte deoarece armata, poliția, mass-media etc, sunt în mâna lor. Aceștia doresc un control total al demografiei populației pentru că ei consideră că resursele naturale ale Pământului sunt insuficiente pentru a hrăni populația globului. Dovada că este adevărat (menținerea controlului) se regăsește în faptul că nu se intervine pentru eradicarea foametei în țările Lumii a III-a. Marile corporații agricole practică preț de dumping la toate produsele agricole astfel încât producătorii locali să nu-și poată vinde produsele pe piața locală; S-a realizat Codex Alimentarius (la care și România este semnatară) și astfel ne vom îndopa numai cu produse modificate genetic, unflate cu îngrășăminte și steroizi excelente pentru ca un organism sănătos să fie transformat în "boală lungă moarte sigură".
    Știți, bănuiesc, că averea familiei Rothschild este de peste 500 de trilioane de dolari. Ce naiba face cu ei? Că atunci când îți sună ceasul nu-i poți lua cu tine. Să nu uităm că "...după trup suntem făpturi pământești, iar după duh, făpturi cerești, care însă petrecem vremelnic în corturi pământești" - Arsenie Boca.
Ok, v-am plictisit destul. Aștept, ca de obicei, reflecțiile voastre. Mulțumesc.

Link-uri care m-au ajutat în redactarea articolului:
1.http://adevarul.ro/international/europa/papa-negru-liderul-ordinului-iezuitilor-parte-noul-suveran-pontif-1_514350d500f5182b85101ab3/index.html
2.http://www.efemeride.ro/sfantul-malachia-avea-dreptate-francisc-i-este-primul-papa-negru-de-la-vatican
3.http://www.efemeride.ro/adevaratele-motive-pentru-care-papa-benedict-xvi-renunta-la-conducerea-vaticanului

Drept sau strâmb ?

noreply@blogger.com (Ionel Rusu) — Thu, 31 Oct 2013 15:51:00 +0200

JURĂMÂNTUL...

conform DEX:

Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă care invocă divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte;
Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.);
„Jurați solemn, fiecare pe ce are mai sfânt: că veți fi loiali profesiunii de medic, drepți și generoși cu toți cei care o practică; că vă veți conduce viețile și vă veți practica știința cu cinste și corectitudine; că, indiferent în ce casă veți intra, va fi pentru a vă strădui, din toate puterile, să-i tămăduiți pe cei bolnavi, ferindu-vă de a greși, de a vă lăsa corupți sau de a-i ispiti pe alții la fapte rele; că vă veți folosi cunoștințele numai pentru a vă vindeca pacienții, și că nu veți da medicamente și nu veți face operații în scopuri criminale, chiar dacă vi se cere sau vi se sugerează acest lucru; că veți păstra secretul inviolabil a orice veți vedea sau auzi legat de viețile pacienților, ce nu poate fi povestit. Jurați că veți îndeplini toate aceste lucruri. Fiecare candidat să ridice mâna dreaptă în semn de acceptare”;
"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" (art.82, aln.2 din Constituția României)

Ieri, 30 noiembrie, pe unul din posturile TV a fost difuzată o știre despre un medic care ar fi cerut șpagă pentru ca să facă o operaţie de cezariană unei paciente care nu putea naște normal. Știm că acest caz nu este singular, în mass media au mai fost mediatizări pe această temă (a șpăgii).

Nu înțeleg de ce este asa de greu să ai onoare. Poate pentru că ai jurat strâmb!? De ce militarii, indiferent de minister, își respectă promisiunea făcută cu mâna pe armă. La inundații, cutremure, înzăpeziri niciodată nu au spus NU (chiar și atunci când ei se luptau cu viiturile, umpleau saci cu nisip sau ridicau diguri de apărare iar unii dintre cei pentru care au sărit în ajutor își înecau necazul în cârciuma de pe deal unde apa nu ajunsese) și nu au avut pretenții la vreo recompensă. Am făcut parte din sistem și scriu în cunoștință de cauză. Pentru noi, militarii, jurământul are miros de sânge pentru că am jurat să ne dăm viața pentru apărarea vieții.

    Oare de ce pentru unii medici Jurământul lui Hipocrat nu are înțeles!? De ce trebuie să-și condiționeze datoria întinzând mâna după șpagă, chiar și în cazuri în care cel din fața lui este sărac lipit pământului (sau dacă nu-i cere nici că-l ajută)? Și am putea continua cu semnele de întrebare. Nu ar fi corect față de mine însumi să nu precizez că am întâlnit medici oameni de onoare și cred că cei mai mulți dintre ei sunt adevărați profesioniști dar, ca în orice pădure...
    Și dacă ar fi să mai filozofăm pe această temă să mai amintim că toți membrii guvernelor care au ajuns la putere după '89 au depus un jurământ dar se pare că mulți dintre aceștia au jurat strâmb. Unii confundă democrația cu lipsa cinstei, onoarei și demnității. Mă mir cum de nu umblă pe stradă cocoșați, căci sunt lipsiți de coloana vertebrală după cum spun unii, nu-i așa?
   Aștept Reflecțiile dumneavoastră. Îndrăzniți să comentați.
Să auzim de bine.

Cine mai fură ?

noreply@blogger.com (Ionel Rusu) — Tue, 29 Oct 2013 12:06:00 +0200

"Aici sunt banii dumneavoastră"

Acum nu știu câți ani (cinci, șase, nu are importanță pentru că nu m-a interesat fenomenul), a început un mare tam-tam pe tema pensiilor private. Un alt produs sau altă găselniță a bancherilor, la care a pus umărul și statul, pentru a atrage musca la miere, adică banii cetățenilor care muncesc pe brânci pentru ziua de mîine, dar nu a lor ci a altora.

Sute, poate chiar mii de agenți, cu tolba plină de vrăjeli, au pornit prin toată țara la cules... "Uite-așa o barbă-avea și uite-așa o pieptăna"

Statul, pentru a fi sigur că banii vor veni, au emis și o lege prin care contribuția la pensiile private să fie obligatorie (Pilonul 2 - pentru cei cu vârsta până în 35 de ani), deoarece cetățenii "este" tineri și nu știu ce este bine pentru ei.

Mulți s-au întrebat, și au întrebat, cât de sigură este investiția, iar EI s-au grăbit să ne asigure că totul este roz căci, din fericire pentru contribuabili, legislația pensiilor private a reușit să facă un sistem sigur și eficient pentru participanți, (bla, bla, bla și uite-așa). Poate într-o altă țară, altă lume sau altă viață căci realitatea, în țara lor nu a noastră, ca și în alte multe domenii este alta: se fură pe rupte. Și fură tocmai cei care gestionează sau ar trebui să gestioneze banii contribuabililor.

În raportul Curții de Conturi, rezultat după auditarea activității Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, este consemnat totalul plăților făcute de aceasta în anul 2012, respectiv 3,7 milioane de euro din care 79% (aprox. 3 milioane euro) reprezintă cheltuieli de personal: salarii (ok), prime de căsătorie, de vacanță, premii pentru foștii directori ș.a.m.d.

Pentru a nu mă lungi cu vorba căci mi se face greață, puteți citi articolul pe http://adevarul.ro/news/eveniment/dezmat-banii-pensii-private-1_526e7a07c7b855ff568d30c4/index.html .
Iacă-tă că Aici nu mai sunt banii dumneavoastră.

Aștept reflecțiile dumneavoastră.

Să auzim de bine.

Credendo Vides

noreply@blogger.com (Ionel Rusu) — Mon, 21 Oct 2013 20:34:00 +0300

Crezând, vei ajunge să vezi... Credeți sau nu... eu sunt sigur că ET există.

"A fi sau a nu fi, iată-ntrebarea." (Shakespeare)

    Cred că iubitorii genului științifico-fantastic este imposibil să nu fi citit romanele lui Jules Verne, unii cred că am început cu romanele lui. Dar și cei care nu sunt împătimiți ai acestui gen au știință despre acest mare scriitor.
    Poate vă veți întreba: - De ce Jules Verne? Ce legătură are cu "A fi sau a nu fi...".
    Un pic de răbdare, vă rog.
   Când eram prin clasa a IV-a (1974), am citit pe nerăsuflate romanul științifico-fantastic De la Pământ la Lună (unul din cele mai vechi din acest gen), scris de Verne în anul 1865 (vă rog să rețineți anul). Romanul descrie construirea unei nave spațiale, în formă de obuz, numită Columbiad, care să fie lansată în spațiu spre Lună, (pe atunci, nici în visurile mele cele mai... fantastice nu mi s-a arătat că vor veni vremurile în care eu voi ajunge să am un blog al meu pe care să pălăvrăgesc despre acest roman).

    La o sută de ani după apariția romanului, misiunea Apollo 8 este lansată spre Lună și după un zbor de 147 h și 1 min. amerizează în Pacific. Dar mai importante decât acest fapt sunt similitudinile între proiectul Columbiad imaginat de Verne și misiunea Apollo 11:

Tunul lui Verne se numește Columbiad - iar modulul de comandă al misiunii Apollo 11 a fost denumit Columbia;
Echipajul din roman era format din trei persoane - iar echipajul misiunii a fost tot din trei persoane;
Dimensiunile obuzului Columbiad sunt foarte apropiate de cele ale modulului de comandă (sau am putea spune că tocmai invers);
Obuzul Columbiad a fost realizat din aluminiu (în loc din oțel care era materialul uzual la acel timp) - modulul Columbia a fost, în principal, construit din aliaje de aluminiu;
Lansarea obuzului, în roman, are loc în Florida la fel ca toate misiunile Apollo - de ce? Pentru că Verne a concluzionat corect în roman că obiectele sunt lansate mai ușor în spațiu dacă lansarea se face spre zenitul unui loc anume (cuprins între 0 și 28 grade latitudine nordică) și că zenitul se aliniază mai bine cu orbita Lunii în apropierea ecuatorului terestru.;
Verne a calculat că era nevoie de 122 tone de pulbere (bumbac azotic denumit și pyroxil sau fulmicoton) pentru propulsarea obuzului spre lună. De ce? Pentru că numai explozia acestei cantități ar fi degajat gazele care să creeze presiunea necesară pentru propulsarea obuzului cu viteza de 16.5 km/s astfel încât, după decelerare la trecere prin atmosfera Pământului, obuzul să rămână cu viteza reziduală de 11 km/s, viteză suficientă ca acesta să ajungă pe Lună. Care credeți că este viteza cosmică (de eliberare) sau viteza de evadare a Pământului (după cum a fost denumită de Verne în roman)? Ați ghicit, aproximativ 11,2 km/s.

Eu nu cred că Jules Verne a fost numai un tip extrem de inteligent cu o imaginație fantastică ci și un vizionar care poate că a fost un pic ajutat, și nu numai de calculele reale de inginerie ale timpului lui. Dumneavoastră ce credeți? Zâmbiți, vă rog.

Și acum să explic de ce am pălăvrăgit pe seama romanului lui Verne și similitudini-le de mai sus.

Mai zilele trecute am primit pe mail, de la un prieten bun, un document în care este redat un interviu realizat în anul 2010 cu Dl. Alfred Lambremont Webre, Doctor în Drept și Judecător al Tribunalului din Kuala Lumpur pentru crime de război.

Nu voi reda integral interviul (poate fi citit pe http://armadaa.blogspot.ro/2010/11/interviu-cu-alfred-lambremont-webre.html), doar vreau să vă îndemn la reflecție și la a comenta pe tema acestui subiect.

Iată ce afirmație face Dl. Alfred Lambremont Webre: "Trăim într-un univers de origine inteligentă. Sunt dovezi că există civilizații etice mai avansate decât a noastră, care participă la procesul nostru de dezvoltare."

De la această afirmație a pornit tăvălugul întrebărilor reporterului.

Dl. A. L. Webre a mai afirmat că există declarații ale angajaților guvernului S.U.A., precum că au participat la programe secrete de relaționare cu anumite civilizații extraterestre cu care se conlucrează încă din anii '50. Mai mult decât atât, Andrew Basiago, fiul unui oficial C.I.A., a fost înscris de la vârsta de 7 ani într-un program secret pentru copiii super-dotați care erau antrenați pentru a deveni ambasadori ai Pământului înaintea raselor extraterestre.

Foarte aproape...

    Vă aduceţi aminte că Buzz Aldrin a afirmat că la aselenizarea pe Lună, în 1969, erau două nave extraterestre mari în jurul marelui crater? Versiunea lui a fost verificată de oficialii NASA dar nu au oferit presei o confirmare oficială.
    Se pare că cea mai apropiată civilizație etică extraterestră este la, aș putea spune folosind argoul, "o aruncătură de băț". Adică vecina noastră din spate, MARTE, zeul războinic al romanilor.
    De ce Marte? Păi, să ne întoarcem la interviul cu A. L. Webre care afirmă că a avut loc o întâlnire cu trei astronauți de pe planeta Marte și că în ianuarie 2009, Virginia Olds, angajată a CIA, a confirmat că renumita instituție are știință de existența unei civilizații umanoide ce trăiește în subsolul lui Marte. Se crede că în anul 9500 î.Hr. fragmente din supernova Vela au intrat în sistemul nostru solar și au distrus ecologia de pe Marte. Marțienii, cu vreo 1.500 de ani mai avansați decât noi etic și tehnologic, s-au refugiat sub solul marțian.
Același A.L. Webre afirmă că "Se crede că civilizațiile etice extraterestre au utilizat fenomenul OZN pentru a ne obișnui cu existența lor, iar între 2010 și 2020 putem începe să avem relații deschise cu aceste civilizații."
    La Summitul European de Exopolitică din 2009 astronauți ai NASA și Agenției Spațiale Ruse au afirmat că a existat contact cu civilizațiile extraterestre.
    Este logic să vă puneți întrebarea de ce acești extratereștri nu se prezintă în societate; de ce nu-i cunoaștem? Pentru că există o lege universal valabilă: nu se intervine în evoluția unei civilizații de pe altă planetă.
    Dl. Webre mai afirmă că în foarte puțin timp vom învăța să folosim teleportarea cuantică și să scoatem energie din spațiu, că încă suntem într-o eră de tranziție, în care trebuie să decidem dacă mergem către distrugere sau către avoluție.
    Dar în ceea ce privește existența altor civilizații etice extraterestre există mulți sceptici printre noi. Dacă nu voi reuși să conving pe niciunul dintre aceștia că ET există, măcar să le arunc un sâmbure de îndoială în credința lor.

Singuri în Univers !?

Calea Lactee este galaxia gazdă a sistemului nostru solar și a altor aproimativ 100-400 de miliarde de stele cu planetele lor, precum și a peste 1.000 de nebuloase. Galaxia noastră face parte dintr-un grup de 3 mari galaxii și alte 30 mai mici, numit Grupul Local care are o dimensiune de 5 milioane de ani lumină, și este a doua ca mărime după Andromeda. La acestea se adaugă alte așa zise galaxii false dintre care cea mai apropiată se găsește la distanța de 80.000 de ani lumină de noi. Universul vizibil este constituit din cca 10¹⁹ de stele cuprinse în cca 10¹¹ de galaxii de mărimea Căii Lactee.

Domnilor sceptici, chiar credeți că în nici una din aceste 10¹¹galaxii nu există nici măcar un singur sistem solar cu o singură planetă care să fie situată la o distanță optimă de soarele ei pentru a-i permite dezvoltarea vieții. Este de reținut că NU este obligatoriu ca pe acea planetă baza vieții să fie carbonul, ca și pe Pământ.

Cu speranța că v-am trezit interesul aștept, cu nerăbdare, comentariile voastre.

Două ore

noreply@blogger.com (Ionel Rusu) — Fri, 11 Oct 2013 15:58:00 +0300

În loc de introducere:

Pentru că am muncit alături de ei, pentru că am trăit și bune și rele alături de ei, pentru că de multe ori am mâncat din aceeași felie de pîine cu slană pe aripa tancului, pentru că am luptat (prin poligoane) alături de ei, pentru că îmi este dor să fiu alături de ei, fac prima postare pe blogul meu povestind despre EI - tanchiștii din "284 Panzer".

Bip, bip, bip... bip, bip, bip... cântă telefonul pe post de cocoș. Scot o mână somnoroasă de sub pled să sttrâng cocoșul de gât, apoi deschid cu greu un ochi și privesc ceasul... 04.00!

- Oare când a trecut timpul?

Sar din pat și învăț să merg până la baie. Gata cu leneveala: dușul de rigoare, dau barba jos și sunt operațional. Un sărut pe furiș și dispar odată cu noaptea.

La unitate mare forfotă. Viermuială de oameni care aleargă de colo până colo, aparent fără scop, dar fiecare știe ce are de făcut. Sunt ultimile pregătiri. Încet, încet, se formează coloana și comanda mult așteptată se strecoară prin găurile radiotelefoanelor: "ÎNAINTE", iar coloana se pune în mișcare ca un uriaș miriapod care pleacă la vânătoare.

Surle și trâmbițe, lumini alb-albastre și "pitici" care dirijează circulația. În urma noastră a rămas cazarma ca după holocaust, iar pe la ferestre s-au ițit capuri somnoroase care se întreabă ce-i cu atâta zarvă. Imperturbabili, ne vedem de drumul nostru mișcându-ne leneș, șerpuitor spre platoul încins al Mălinei, lăsând în urmă caruselul grijilor cotidiene.

În dubă facem conversație pe tema sfârșitului de săptămână dar, sunt sigur că fiecare dintre noi se gândește la cât de încărcat este programul taberei și cât de puțin timp avem la dispoziție. Cu gândul la El ne rugăm ca totul să se termine fără incidente, iar rezultatele să fie pe măsura muncii depuse în săptămânile de pregătire din cazarmă. Furați de conversație nici nu am observat că am ajuns la destinație.

Debarcăm și soarele ne întâmpină cu urarea "- Bine ați... intrat în cuptor". Aerul fierbinte te face să transpiri instantaneu, iar praful stârnit de vehicule îți intră în nări și-i simți gustul pe limbă. Doamne, ce dor îmi era de el! Ne ridicăm pe umeri sacii de spate și cu ajutorul colegilor noștri care au asigurat suportul logistic identificăm corturile în care ne vom odihni doar noaptea după ora 22.00 (sau chiar mai târziu, sîc).

Descărcăm materialele necesare desfășurării activităților și le instalăm în corturile în care își vor desfășura activitatea cei din grupa de conducere. Pe nesimțite soarele trece sub linia orizontului și greierii încep concertul nocturn. La odihnă camarazi că de mîine începe nebunia, așa că dormiți cât mai puteți.

Cocoșii din Cișmele anunță o nouă zi. Mergem să ne punem burțile la cale și apoi la muncă. Astăzi compania "Arabului" primește botezul focului. Tancurile așteaptă cuminți în raion. În timp ce echipajele verifică mașinile de luptă, își fac apariția "mașinile morții". Se descarcă muniția și se introduce în tancuri. Gata, poate să înceapă războiul. Se fac ultimile precizări înainte de a se da comanda "LA POSTURI". Ca de obicei, nu se poate fără mici incidente dar, sunt remediate în timp util și "Big Boss" transmite comanda așteptată cu înfrigurare și emoție: "ÎNAINTE".

Simfonia cailor putere străpunge zările și un imens nor de praf ne dă de știre că țestoasele "Arabului" s-au pus în mișcare. Se văd doar tancul din capul coloanei și flamurile tricolore de la antene - mândria de a fi tanchist în "284 Panzer".

O comandă scurtă și coloana se rupe în trei, o altă comandă și subunitățile din primul eșalon realizează dispozitivul de luptă apoi, încă puțină răbdare și se va dezlănțui un infern în miniatură. Ca niște copoi cu pedigri, țevile tancurilor pe post de nasuri, adulmecă și descoperă țintele, pentru ca mai apoi să se oprească parcă în aret, lăsând ochitorii să scuipe foc pe "nări". Proiectilele ară pământul, iar din carcasele țintelor iese flăcări și fum alb și, oare mi se pare sau chiar se aude cum din piepturile celor care dau viață acestor mașini, irump prin porii blindajelor strigătele victoriei, bucuria misiunii îndeplinite. Este momentul lor de glorie și nimeni și nimic nu poate să-l răpească.

Comandantului i se zbârlește mustața, dar de această dată de mândrie (acum nu poate fi considerată un păcat), iar eu mă bucur ca un copil de fiecare dată când proiectilele își ating ținta.

Aerul încins se îmbibă de fum și miros de cordită arsă, iar prin combinezoanele negre iese sarea trupurilor scăldate în sudoarea muncii (ne)condiționate poate doar de Jurământul sacru al sângelui promis copiilor noștri. La orizont nu se vede decât fum și praf, în urma tancurilor au rămas doar resturile de cherestea și placaj ale țintelor spulberate de suflul eploziilor. Și deodată liniște, tunurile au tăcut. Instinctiv mă uit la ceas. Au trecut aproape două ore.

Se formează coloana și tancurile se îndreaptă către raionul de plecare. Noi, cei din grupa de conducere a exercițiului, ajungem primii. Coloana se apropie într-un nor de praf. Mai întîi "Arabul" și apoi "Steg" ne salută ca la paradă. Le răspundem nu pentru că ne obligă regulmentul ci pentru că merită. Pe fețele arse de soare și înnegrite de praf li se mai disting doar albul ochilor și al dinților.

- Ăăăă, am spus "al dinților"!? Hmm... să știi că acești copii chiar zâmbeau!

Și uite așa au trecut două ore din viața tanchiștilor de la Dunăre. Două ore în care au fost concentrate sute de ore de instrucție și sudoare.