Parfum de cer

Video, poze și mărturii concert Darlene Zschech și Hillsong Australia

2011-11-20T23:00:00.001+02:00

Vineri, 18 noiembrie, în Debrecen, Ungaria, peste 4000 de voci au înălțat laude Domnului alături de Darlene Zschech și Hillsong Australia. Împreună cu ei au avut un cor minunat și au cântat cu bucurie si cu mare pasiune pentru Domnul.

Darlene a avut o energie cum multi dintre noi n-am avut. Se putea citi fericirea pe chipul ei si dragostea ce o are în inimă pentru Hristos și pentru lucrarea ce o face. Atitudinea ei, energia și buna dispoziție s-au transmis nu numai celor de pe scenă, ci și nouă, tuturor celor ce am ales să fim acolo, la acel timp de închinare.

Nu a fost un simplu concert, un simplu spectacol, ci timp de mai bine de două ore, am avut parte de o revigorare, am simțit prezența și atingerea Domnului. Am lăsat deoparte îngrijorările și frământările de zi cu zi și ne-am lăsat purtați pe brațele Lui. Muzica a fost balsam pentru sufletele noastre și mulți dintre cei prezenți au plecat eliberați și îmbărbătați.

Și știu că nu numai eu am simțit acest lucru și doresc să împărtășesc cu voi gândurile și trăirile a trei tineri ce au fost prezenți la aceste momente de închinare și adorare.

Am avut așteptări mari de la acest concert, atât din punct de vedere muzical, cât și spiritual. Am mers în acel loc ca să mă intâlnesc cu Dumnezeu și să-L simt mai aproape. Așteptările mele au fost îndeplinite peste măsură, din ambele puncte de vedere. Hillsong nu a făcut numai show, și nu despre asta a fost vorba. Am simțit prezența Domnului acolo, atât în versurile pieselor, în atitudinea celor de pe scenă, dar mai cu seamă, în inima mea. Profesionalismul instrumentiștilor, a cântăreților, a celor de la mixaj, energia care a avut-o Darlene si ceilalți cântăreți m-au fascinat și au întărit în mine convingerea că sunt nu doar buni și celebri, ci sunt cu adevărat oameni care au o viață activă aproape de Dumnezeu. Beni K.

Concertul e concert, dar atunci când acesta se transformă în închinare e înălțător. Ce mi-a placut cel mai mult e să văd oameni din diferite țări care au fost nemaipomenit de fericiți și bucuroși. Acolo a lăsat toată lumea grijile, eșecurile și frământările de fiecare zi și tot ce a contat a fost lauda adusă Lui...m-a dus cu gândul la cum va fi în cer, fără lacrimi, fără necazuri, fără frică de viitor sau de ziua de mâine, va fi de ajuns doar să stăm în prezența Lui o veșnicie. Ce minunată Zi! Mi-aș dori să retrăiesc în fiecare zi acest sentiment. Nu a fost spectacol, după cum mulți cred, a fost bucurie în închinare cu frați și surori de pretutindeni. Priszcilla N.

Mă așteptam sa fie fain, bineînțeles, pentru că era vorba de Hillsong. Doar că am rămas suprinsă în primul rând de Dumnezeu. A fost mult mai mult decât m-am așteptat. A fost amazing! Ioana T.

Vreau să fim aceiași tineri plini de viață și pasiune ca la concert și de acum încolo. Vreau ca închinarea noastră să nu se limiteze la atât, ci îmi doresc ca prin viața noastră să Îl adorăm pe El, să Îi dăm Lui toata slava și fiecare lucru să îl încredințăm Lui.

Pentru mai multe poze: Știri Creștine

O scurtă biografie a trupei Ernie Haase & Signature Sound

2011-09-22T19:28:00.002+03:00

Combinând ideile secolului 21 cu calitatea atemporală a marilor cvartete de la 1950, nominalizată cu multe premii Grammy, trupa Ernie Haase & Signature Sound (EHSS) a spart tiparul cvartetelor gospel tradiţionale. Abordarea lor neconvenţională de a comunica Vestea Bună cu originalitatea inovatoare a croit un drum ce va intra în istoria muzicii gospel.

Fondatorul grupului şi liderul, Ernie Haase, a fost pentru mult timp membru al faimosului Cathedral Quartet, condus de George Younce. Rădăcinile lui Ernie sunt adânc plantate în bogata moştenire a muzicii care este în acelaşi timp semnificativă şi cu adevărat distractivă. După ce Cathedrals şi-a luat rămas bun de la alergarea lor de cinci decade în industria muzicii, pasiunea lui Ernie pentru muzica gospel l-a condus spre un nou început.

În 2003, el a adunat un grup de oameni, cu viziuni similare, ce împărtăşesc dragostea pentru Dumnezeu, cântece onorate în timp şi cu o performanţă activă... şi împreună au devenit una dintre cele mai influente forţe sudice în muzica gospel. Inspiraţi de eroii lor, iubiţi de audienţe şi binecuvântaţi de Dumnezeu mai presus de visele lor, Ernie Haase (tenor), Devin McGlamery (solist), Doug Anderson;(bariton), şi Ian Owen (bas) au peste 100 de spectacole distincte pe an în America de Nord şi în alte ţări.

Primul DVD lansat al EHSS a urcat în topul Billboard Magazine's Music Video Chart şi în acelaşi timp în Contemporary Christian Music Video Chart. Acelaşi DVD a obţinut statutul de vânzări de aur şi cd-ul audio lansat în acelaşi proiect a urcat pe primul loc la Contemporary Christian Music şi Southern Gospel Audio Charts în acelaşi timp.

În 2008, EHSS a câştigat Gospel Music Association Dove Awards pentru piesa "Southern Gospel” înregistrat ca hitul anului şi albumul anului "Southern Gospel" pentru „Get Away Jordan”

Albumul „Jordan” a fost certificat fiind disc de aur. În 2009 au câştigat un alt „Cântecul Southern Gospel înregistrat al anului” Dove Award pentru „Reason Enough” de pe albumul „Dream On”.[gallery link="file"]

Apărut în toamna lui 2008, DVD-ul „Dream On”, a debutat pe primul loc la Contemporary Christian Music Video Chart şi pe al treilea loc la Billboard Music Video Chart. CD-ul „Dream On” s-a lansat pe primul loc la Southern Gospel Music Chart. „Dream On” a fost nominalizat pentru un premiu Grammy în 2010 în categoria „Cel mai bun Album Country sau Bluegrass Gospel”.

Succesul lui EHSS a continuat cu fiecare nouă lansare, dar probabil cel mai mare câştig este noua generaţie de iubitori ai muzicii gospel pe tot globul. Energia contagioasă a grupului se răspândeşte printr-o performanţă antrenantă, împreună cu adevărul şi cu un spirit vesel de recunoştinţă, aducând ascultătorilor din întreaga lume abordarea lor înviorătoare a gospelului clasic şi un nou material care este unicat -Signature Sound.

Traducere de Marta Căpătan pentru StiriCrestine.ro

Post-eveniment: Tabăra Peniel 2011 INCANDESCENT

2011-08-23T20:57:00.002+03:00

A fost un an greu, au fost atacuri dure la adresa lucrării Peniel şi am avut fiecare dintre noi nevoie de o gură de aer proaspăt, de o împrospătare a inimilor noastre, de o convingere că ceea ce a însemnat pentru mulţi locul întâlnirii cu Dumnezeu şi predarea totală în braţele Lui e o lucrare a Domnului.

În perioada 13-20 august 2011, într-un minunat loc lăsat de Domnul pe acest pământ, Şinca Nouă, Braşov, aproximativ 800 de tineri s-au adunat pentru a lăuda Numele Lui şi a căuta Faţa Lui la Tabăra Peniel din acest an. Titlul taberei a fost Incandescent, iar motto-ul ei:„Fiţi plini de duh”. Tabăra Peniel 2011 a fost un dar de la Domnul pentru noi, a fost locul unde am văzut cu adevărat faţa Lui, am experimentat minunile Lui şi am putut vedea cum a lucrat în vieţile tinerilor.

Au fost speranţe mari şi Domnul a împlinit peste măsură. În această săptămână am învăţat că este nevoie să ştim pentru ce trăim şi să luptăm până la capăt şi cât de important este să fim incandescenţi, să purtăm lumina aprinsă pentru ca oamenii să Îl vadă în noi pe Hristos.

Am studiat împreună Cuvântul lui Dumnezeu, atenţia fiind concentrată asupra persoanei şi acţiunii Duhului Sfânt, care poate să ne atingă, să ne schimbe, să ne călăuzească şi să ne dea putere în răspândirea Evangheliei. Temele principale, pe zile, au fost: Duhul Sfânt şi Convertirea, Duhul Sfânt şi Sfinţirea, Duhul Sfânt şi Umplerea, Duhul Sfânt şi Darurile Duhului, Umblarea pin Duhul şi Duhul Sfânt şi Misiunea, iar din Cuvântul Domnului ne-au vorbit: Lucian Oniga, Marius Ban, Mihai Decean, Rick Cunningham, Hindrik van Dijken, Iuliu Centea, George Găvruş şi Ghiţă Riţişan.

În timpul liber au fost diverse activităţi şi competiţii sportive şi am avut ocazia să participăm la seminarii facultative despre consiliere, fotografie, misiune, crafts, apologetica, identitate, prim ajutor, închinare, arta cinematografică, dependenţa şi relaţiile interpersonale.

Cu fiecare zi ce trecea, simţeam tot mai mult prezenţa Domnului şi asta se vedea şi în deschiderea pe care tinerii o aveau faţă de Cuvânt, faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de cei ce am fost consilieri. 22 de tineri au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, iar în ultima seara, tot 22 de tineri, 13 băieţi şi 9 fete, şi-au spus mărturiile. Au împărtăşit cu noi modul minunat în care Domnul i-a atins, le-a oferit eliberare, vindecare, alinare, iar o parte din ei şi-au exprimat marea bucurie că au experimentat umplerea cu Duhul Sfânt şi că au primit diverse daruri din partea Lui.

Am avut împreună parte de un timp binecuvântat şi îmi doresc ca tinerii să nu uite promisiunile ce le-au făcut Domnului şi să nu dea înapoi, ci să continue să Îl declare zilnic pe Dumnezeu Domnul vieţii lor. Printre necreştini, umblarea cu Domnul va fi mult mai grea, dar să ne rugăm ca Domnul să fie Cel care să ne dea puterea de a fi incandescenţi, să fim înflăcăraţi pentru El, să luminăm în întunericul lumii acesteia şi să fim plini de Duh, ca cei din jur să vadă în noi acea schimbare pe care doar Domnul o poate face. Prin aceasta să arătăm că am fost la Peniel, că ne-am întâlnit cu El şi că El e prezent în inimile şi vieţile noastre.

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Ultima zi

2011-08-06T17:56:00.005+03:00

Vineri, ultima zi plină din tabără a fost o zi cu adevărat plină. Am avut parte de multe surprize, activităţi, încât la sfârşitul ei ne-am dorit ca ziua să poată fi mai lungă.

La întâlnirea pe grupuri, fiind ultima zi de studiu, am încercat să cuprindem cât mai mult din ce ne-a mai rămas din capitolele ce le-am avut de studiat pentru tabără, apoi am citit şi ne-am rugat pentru misionari din diverse ţări şi regiuni.

Deşi în Columbia populaţia majoritară se declară creştină, este o ţară cu ideologie marxistă. Este una dintre cele mai violente ţări din lume şi sunt diverse acţiuni violente împotriva creştinilor, astfel mulţi dintre ei îşi pierd locuinţa şi chiar şi viaţa.

Liviu şi Amalia sunt misionari în jungla peruană. Au fost implicaţi în construirea casei de misiune şi predarea de cursuri la şcoala primară. Au ca proiect construirea şcolii pentru adulţi, unde vor lucra ulterior ca profesori şi doresc să planteze o biserică în comunitatea aşenincă.

Sabri şi Luminiţa Sali sunt misionari printre turcii din Medgidia, o zonă nevoiaşă, nebăgată în seamă de mulţi. Dorinţa lor este ca în acel cartier al musulmanilor unde slujesc să existe o adunare evanghelică în care oamenii să-L găsească pe Domnul.

Ne-am rugat pentru misionarii din Columbia, Belarus şi România, inclusiv pentru misiunile bisericii Betel. Domnul să-şi întindă mâna sa peste fiecare copil al Său ce s-a implicat în lucrarea Lui şi să atingă El inimile celor ce au ocazia să audă Cuvântul Domnului.

Provocarea pentru noi astăzi a fost să aducem lână de oaie, în schimbul a 6000 de puncte pentru echipă, iar dacă era cu tot cu oaie, mai primeam încă 4000. A fost foarte distractiv să stăm să ne uităm după băieţii care fugeau după oi şi mare ne-a fost bucuria când au reuşit să prindă o oaie.

În sesiunea a doua, după ce am înălţat glasurile noastre cu cântări de laudă pentru Domnul, El a ales să ne facă conştienţi, prin mesajul fratelui Marius Sabou că sunt doar două opţiuni. Avem de ales între două căi, două destinaţii, două tipuri de călătorii şi sunt două tipuri de fundaţii şi sisteme de gândire.

Calea îngustă nu poate fi descoperită făcând apel la majoritate şi nu putem ajunge pe ea dacă avem inima împărţită. Trebuie să avem discernământ, să judecăm bine lucrurile căci de alegerile ce le facem depinde veşnicia noastră.

Noi trebuie să avem Cuvântul Lui în inima noastră, să-L trăim, să-L preţuim şi să-L împărtăşim. Sistemele de gândire din jurul nostru sunt pervertite şi încearcă să ne atragă atenţia de la Dumnezeu. Ele pot afecta caracterul nostru de creştin.

Avem nevoie de o întâlnire la nivel personal cu El. Trebuie să ne evaluăm viaţa, propriul limbaj, propria atitudine, să avem un moment de reflexie, analiză.

În rugăciune, am avut fiecare un astfel de moment şi am simtit prezenta Domnului în mijlocul nostru şi am simţit cum El lucrează în inimile noastre. Ne-am analizat viaţa, defectele, minusurile şi am încredinţat totul în braţul Domnului.

După ce am luat prânzul împreună a fost un timp special pentru udat. Înarmaţi cu sticle si găleţi tinerii au mers la râu şi s-au putut răcori. Au fost momente aşteptate de mult, în special de băieţi, aşa că fiecare a profitat din plin de acest timp.

Astăzi a venit rândul echipelor 1 şi 2 să joace fotbal, iar echipele 3 şi 4 s-au întrecut la turn şi tiroliană. Au fost emoţii mari, tensiune, adrenalină, dar şi mare bucurie la sfârşit, indiferent de rezultate, căci am avut parte de un timp minunat împreună.

Sesiunea a treia, ultima întâlnire comună din tabără a fost plină de momente mult aşteptate şi de multe surprize.

Tinerii au fost anunţaţi la începutul taberei că, la sfârşit, va fi un concurs de versete şi pot participa toţi cei ce au învăţat versete din cele 3 capitole din Matei, respectiv 5, 6 şi 7. Premiile şi punctele pentru echipe au fost oferite în funcţie de numărul de versete învăţate, dar mai presus de orice răsplată, este faptul că tinerii s-au îmbogăţit mai mult cu Cuvântul Domnului.

Probabil că cea mai aşteptată competiţie a fost cea pentru imnuri şi steaguri. Pe parcursul taberei, fiecare echipă s-a străduit să facă cel mai frumos steag şi să compună cel mai bun imn. Pe rând, echipele şi-au prezentat numele, motivul pentru care şi l-au ales apoi au început să cânte. Emoţiile au fost mari, au fost mici greşeli, dar important este că ne-am simţit bine. Pentru cei care doresc să asculte imnurile:

Echipa 1:Şalăii

Echipa 2:Vânătorii de Bau-Bau

Echipa 3:Para Trăzniţii

Echipa 4:Viespii

Am făcut 18 diplome, pe diverse categorii, gen: „cel mai bun muzician”, „cea mai matinală persoană”, „cei mai buni prieteni” şi a sosit momentul să le înmânez celor care am considerat că le merită.

Alin Pop ne-a vorbit despre misiunea din Africa, despre viziunea echipei, dar şi nevoile lor. Să continuăm să îi purtăm în misiune şi să îi încurajăm atunci când avem ocazia. O ultimă mărturie din tabără am primit-o din partea lui Mihai. El ne-a vorbit despre viaţa lui, cum era ea fără Hristos.

A avut parte de diverse ispite, ca şi mulţi dintre noi şi necunoscându-L pe El a cedat la multe din ele. Dar Domnul a vrut să Îi arate cât de mult Îl iubeşte şi i s-a descoperit. Şi de atunci viaţa lui s-a schimbat radical şi Domnul îi dă putere în lupta cu ispitele ce vin din partea celui rău. A fost o mărturie a unei vieţi schimbate de dragostea lui Dumnezeu şi fiecare dintre noi poate avea o astfel de mărturie dacă se lasă schimbat şi modelat de El.

E ultima seară, dar e ceva despre fratele Adrian Tămaş, îndrumat de Duhul Domnului a considerat că e important să discutăm, acea marcă unică ce ne diferenţiază pe noi ca şi urmaşi ai lui Hristos de oricine altcineva, pe noi ca şi credincioşi de oricare credinţă a acestei lumi. Isus se uită la noi şi ne spune că e ceva ce trebuie să ne deosebească, este dragostea. Când ne uităm în jur, dragostea se aplică doar celor ce ne fac binele, celor care au grijă de noi, celor care ne iubesc.

Nu este altceva în viaţa noastră mai puternică decat dragostea lui Isus Hristos care trebuie să se vadă în tot ceea ce facem. E acea dragoste care se dă, care se jertfeşte şi aceasta este o caracteristică unică a celui ce Îl iubeşte pe Isus Hristos. Înainte să-L întâlnim pe El e atât de complicat să facem anumite lucruri şi după ce Îl cunoaştem pe El, totul e mult mai simplu.

E atât de greu să spui: „te rog să mă ierţi”, e atât de greu să spui: „te iert”, sa ierţi cu adevărat. Poate ne întrebăm de ce să îl iubim pe cel la care nu ţinem, pe cei care ne-au greşit. Dar Domnul a zis că ne dă o poruncă nouă, să ne iubim unii pe alţii aşa cum El ne-a iubit.

Dragostea este o decizie. Noi decidem să iubim, noi decidem să urâm, indiferent de ceea ce ni s-a făcut. Când te apropii de El, când devii copilul Lui e ceva ce trebuie să te însoţească şi anume dragostea lui Isus Hristos.

La începutul taberei am ascultat povestirea cu cortul, cum cei doi au intrat în cort şi la un moment dat au început să numere stelele de pe cer şi Dr. Watson încerca să explice ce înseamnă asta, iar Sherlock Holmes a spus că adevărul e că le-a fost furat cortul. Şi vine lumea în care trăim şi ne fură cortul şi ne face teoria dragostei, cum că e un sentiment ce dispare după un timp. Evrei 13:1 spune „stăruiţi în dragostea frăţească”. Cum să stăruieşti în ceva care e un sentiment? Sentimentele sunt ceva ce vin peste tine şi îţi controlează ele voinţa.

Renunţăm atât de uşor la relaţii, la prietenii, la oameni cu care putem face multe lucruri împreună, oameni pentru care a murit Isus Hristos. Dacă Dumnezeu ne-ar face bilanţul tuturor lucrurilor pe care le-am făcut, ar avea tot dreptul să ne părăsească, să ne nimicească, dar El alege să ne iubească şi vrea să ne înveţe şi pe noi că dragostea nu ţine cont de greşelile celuilalt.

Ceea ce vrea Domnul de la noi e viaţa noastră şi nu se mulţumeşte cu nimic mai puţin pentru că El şi-a arătat dragostea Lui imensă şi şi-a dat Fiul pentru noi. Şi această dragoste nu face altceva decât să ne cheme la pocăinţă.

În încheiere, am plecat fiecare capurile şi ni s-a oferit posibilitatea să apelăm la dragostea Lui şi să ne predăm viaţa Lui, să luăm noi decizii pentru El. Am fost încurajaţi, ca atunci când mergem acasă să ne notăm ce am decis în această tabără şi să citim zilnic şi să nu uităm sau să neglijăm aceste decizii. Să nu-l lăsăm pe satan să ne fure bucuria ce o avem. Să ne aducem aminte ce I-am promis lui Dumnezeu şi să facem acel lucru.

A sosit momentul să aflăm cine ne-a fost îngeraş zilele ce au trecut. Au fost emoţii şi curiozitate pentru majoritatea dintre noi. Fiind mulţi, pentru a se păstra liniştea şi pentru o mai bună coordonare, a ieşit mai întâi un tânăr în faţă şi cel ce i-a fost îngeraş a venit lângă el. Primul s-a dus la locul său şi a venit în faţă cel ce i-a fost îngeraş ultimului ieşit şi tot aşa, până la sfârşit. Au fost momente de mulţumire, bucurie, ne-am dat mâna, ne-am îmbrăţişat, sub atenta observare a fratelui Adrian Tămaş.

Pe lângă diplomele ce s-au dat mai devreme, au fost pregătite şi alte diplome pentru fiecare tânăr în parte. A fost cam dificil să se scrie lucruri diferite despre fiecare tânăr, dar lucrând în echipă am putut să găsim lucruri distinctive, ce i-au făcut remarcaţi în această tabără. Unele mai comice, altele serioase, dar astfel fiecare tânăr a putut pleca acasă cu o amintire a ceea ce a fost Tabăra El-Betel Voroneţ 2011.

Emoţii mari, deoarece a urmat premierea echipelor. Au fost surprize, bucurii, dezamăgiri, momente în care am realizat că am fi putut mai mult. Totuşi, a fost o experienţă frumoasă pentru fiecare în parte. Lucrul în echipă ne-a apropiat, am ajuns să ne cunoaştem mai bine şi să legăm noi prietenii.

Seara nu s-a încheiat, focul de tabără aşteptându-ne să cântăm în jurul lui. Am petrecut clipe minunate, până spre dimineaţă, chiar şi după ce focul nu mai avea aceeaşi putere.

Plecarea, pentru majoritatea, a fost de la ora 10. Nu ne mai doream să plecăm, dacă se putea am mai fi rămas măcar o săptămână. Nu ştiu cum a fost drumul celorlalţi, eu am plecat doar la ora 15:00 din tabară. Locul era aşa pustiu fără ei, cei care pentru o săptămână au ales să stea în prezenţa Domnului, departe de agitaţia oraşului.

Cu siguranţă am învăţat multe lucruri fiecare dintre noi şi multe din ele poate cu timpul le uităm, dar dacă e să rămânem cu gând, atunci să fie acela că El ne cheamă să împlinim Cuvântul Lui şi să fim lumini.

Adevărul înafara relaţiilor autentice e respins

2011-08-02T18:03:00.000+03:00

A fost o mare bucurie să îl revăd pe fratele Lucian Oniga la Templul Penticostal Galaţi, biserica în care eu am crescut. Lucian Oniga este lider de tineret în Biserica „Sfânta Treime” din Bistriţa şi fondatorul Organizaţiei „Peniel”. Este căsătorit şi are trei copii, două fetiţe şi un băiat. A studiat doi ani la Facultatea de Drept, dar a preferat studiile teologice.

După 4 ani de teologie la Bucureşti, primeşte o bursă pentru continuarea studiilor la Bruxelles, unde a şi luat licenţa în teologie. Tot acolo şi-a finalizat şi studiile de master în teologie.

Mesajul din partea Domnului pentru noi a fost despre importanţa regulilor şi relaţiilor în viaţa noastră, despre cât de important este să existe un echilibru între ele şi despre atitudinea ce ar trebui să o avem faţă de ceilalţi.

De ce există certuri între noi? De ce mulţi resping adevărul? De ce nu Îl urmează toată familia pe Dumnezeu? Deoarece adevărul înafara relaţiilor autentice e respins. Pentru că suntem prea plini de noi, prea ocupaţi cu diverse activităţi şi nu mai dăm importanţă relaţiilor.

I. Regulile fără relaţie duc la răzvrătire

Luca 11:46 „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.

Erau experţi în legi şi reguli, dar nici ei nu le purtau. Mulţi copii ajung să fie răzvrătiţi pentru că părinţii lor sunt foarte stricţi, că impun diverse reguli. Astfel, copiii din familiile legaliste, văzându-se liberi atunci când merg la şcoală în alte oraşe ajung să îşi facă de cap, nu mai merg la biserică şi ajung în diverse anturaje ce îi îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu.

II. Relaţiile fără reguli duc la aberaţie (Romani 1:20-32)

Romani 1:32 Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac

Chiar dacă ştiau legile Domnului, nu au ţinut cont de ele şi au ajuns să păcătuiască, să facă lucruri neplăcute Domnului Şi statul are nevoie de reguli. Dacă toţi ar face ce ar vrea, atunci ar fi un haos total. Oamenii sunt vulnerabili în faţa instabilităţii. Pentru o relaţie stabilă şi sănătoasă este nevoie să se ţină cont de anumite reguli.

III. Relaţie + Reguli duce la revelaţie

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

În ciuda a ceea ce este omul, El a dat. Acum Domnul ne invită la o relaţie personală cu El şi aşteaptă ca şi noi să-L iubim pe El. Atunci când suntem îndrăgostiţi, facem tot ce este nevoie pentru persoana iubită, ţinem cont de fiecare dorinţă a ei.

Ioan 14:15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

Dacă ne lăsăm cuceriţi de dragostea Lui, vom respecta relaţia cu El în mod natural şi poruncile Lui nu ni s-ar mai părea atât de dificile.

Cele 7 A-uri ale relaţiei divine(Josh McDowell)

1. Afirmarea: sentimentul autenticităţii

Romani 12:15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng

Părinţii tind să alunge copiii, să le vorbească urât atunci când copiii se răzvrătesc. În momentele de răzvrătire maximă oamenii au nevoie de afirmare. Să le arătăm că noi credem în ei, că sunt importanţi pentru noi.

2. Acceptarea: dă sentimentul siguranţei

Romani 15:7 Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu

Când o persoană nu e acceptată se simte nesigură, se îndepărtează. Acceptarea îi face pe ceilalţi să simtă că totuşi îi iubeşti, chiar dacă ei ţi-au greşit. Siguranţa duce la deschidere, transparenţă.

3. Aprecierea: sentimentul semnificaţiei

Matei 3:17 Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea

Nu trebuiesc apreciate doar performanţele, ci şi efortul depus. Nu ştim să îi apreciem pe cei din jurul nostru şi ne criticăm între noi. Astfel, mulţi ajung să se simtă fără valoare, neimportanţi şi ajung în diverse anturaje în care sunt acceptaţi şi apreciaţi pentru ceea ce sunt.

4. Avaibility (disponibilitatea): sentimentul importanţei

Psalm 145:18 Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima
Matei 19:13 Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
Matei 19:14 Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei."

Atunci când cineva petrece timp cu noi ne simţim importanţi. Isus se face disponibil omului. Avem nevoie unii de alţii, timpul de calitate pentrecut împreună este foarte important. Dacă nu ne facem timp pentru ceilalţi e ca şi cum le-am spune că sunt alte lucruri mult mai importante pentru noi decât ei.

5. Afecţiunea: sentimentul iubirii

1 Ioan 4:7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu

Ne bucurăm atunci când primim, dar nu ştim să oferim. Trebuie să ne apropiem mai mult unul de celălalt, să le spunem celor dragi că îi iubim, să le oferim umărul nostru să plângă pe el atunci când au nevoie.

6. Abordarea: sentimentul că cineva e interesat de lumea ta

1 Corinteni 13:5 Dragostea nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău

Nu facem primul pas, chiar dacă ştim că cineva are nevoie de ajutor. Să nu uităm că este un păcat dacă ştii să faci binele şi nu îl faci. Să învăţăm să îi abordăm pe ceilalţi cu orice risc, să le arătăm că ne pasă de ei.

7. Accountability (socoteala): sentimentul ca cineva este interesat de creşterea ta

Romani 14:12 Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

Când ne expunem, când dăm socoteală în faţa altora, ne ajută să creştem. Dacă noi înşine ne expunem slăbiciunile, minusurile oamenii se pot deschide şi ei mai mult.

Dacă ţinem cont de aceste 7 puncte, când le vom vorbi oamenilor despre El, Îl vor primi. Adevărul în contextul relaţiilor duce la Hristos.

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Joi

2011-08-02T00:42:00.002+03:00

Joi, a patra zi de tabără, o zi plină de provocări şi binecuvântări.

La întâlnirea pe grupurile de studiu am avut un timp binecuvântat în prezenţa Domnului. Şi citind mai multe informaţii despre India, ţara pentru care ne-am rugat, am realizat cât de privilegiaţi suntem noi că Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi că putem să studiem Cuvântul Lui.

În India, majoritatea populaţiei e hindusă şi musulmană, doar 2.40% fiind creştini. Problemele principale cu care se confruntă această ţară includ disputele la frontiere, suprapopulaţie, sărăcie şi criza economică şi religioasă

Daniel şi Saroja, împreună cu cei trei băieţi ai lor adoptaţi locuiesc în oraşul Jalpaiguri din West Bengal. Lucrările în care sunt ei implicaţi: evanghelizare prin film, tractate în Spitalul Central, vizite, afişe cu versete, traducere şi scriere de tractate, cercul literar, meditaţii cu copiii din vecinătate, plantarea bisericii.

Ne-am rugat ca ei să crească în Cuvântul Domnului, în rugăciune, în dragoste şi să fie roditori pentru El. Domnul să se îngrijească de toate probleme ale lor şi să îi ocrotească.

În sesiunea a II-a, ne-am apropiat cu toţii de Dumnezeu, de Cuvântul Său şi am cântat împreună un cântec de dragoste ce ne-a făcut să conştientizăm şi mai mult de iubirea Domnului pentru noi.

Din prima parte a capitolului 7 din Matei Domnul a ales să ne vorbească prin pastorul Marius Sabou, despre judecată şi discriminare.

Textul nu ne cere să trăim fără discernământ. Trebuie să ne păzim de judecata păcătoasă: atitudine critică, negativă, de superioritate şi condamnare. A judeca este o problemă de atitudine. Renunţând la valorile cereşti trădăm caracterul lui Hristos. Orice evaluare a aproapelui trebuie să înceapă cu procesul de introspecţie, cu analiza proprie. Ce merite avem noi că Dumnezeu ne-a oferit posibilitatea de a studia, de a cunoaşte?

Cel ce aruncă cu perle trebuie să fie extrem de bogat. Nu toţi oamenii sunt capabili să înţeleagă valoarea Evangheliei. Este posibil să fie o pierdere de timp să vestim Evanghelia acestor oameni. Modelul eficient pentru aceştia este o mărturie fără cuvinte.

Pe un perete al sălii de sport au fost puse plicuri cu numele fiecăruia şi a fost o bucurie pentru cei ce au primit în ele diverse mesaje de încurajare, apreciere, dar şi mici daruri. O altă ocazie de a ne scrie gândurile, aprecierile pentru o anumită persoană au fost foile personalizate, ce au fost aşezate pe câteva mese.

După masa de prânz, în timpul liber am avut ocazia să ne întâlnim cu tinerii din echipa din care facem parte sau să ne pregătim pentru competiţiile ce aveau să urmeze.

Emoţii şi adrenalină pentru echipele 1 şi 2, pentru că joi a fost ziua în care s-au întrecut la turn şi tiroliană iar echipele 3 şi 4 au jucat fotbal şi volley. Competiţia nu a fost doar pe teren, ci şi la galerie, fiecare tânăr susţinându-şi echipa aşa cum a ştiut mai bine.

După ce ne-am încărcat bateriile cu hrana trupească, ne-am adunat pentru sesiunea a III-a. Prin rugăciune şi cântare ne-am închinat Domnului şi ne-am pregătit inimile pentru Cuvântul Domnului, pe care l-am primit prin fratele Marius Sabou.

În finalul predicii de pe munte ni se spune că viaţa noastră trebuie să se consume în rugăciune, că trebuie să cerem, să căutăm şi să batem.

Cereţi: implică conştientizarea unei nevoi, umilinţă şi credinţă

Dacă nu simţi umilinţă, dacă nu-ţi simţi firea ta pământească dărâmată atunci e în zadar. Dumnezeu aşteaptă ca noi să fim generaţia care vine din urmă. Este esenţial să vrem, să ştim să ne rugăm şi să o facem. El nu vrea să fim doar statici. Vrea să acţionăm.

Căutaţi: implică acţiune, focalizare, creativitate

Când ne rugăm să învăţăm să cerem lucruri specifice. Rugăciunea în sine e complexă. Cunoscându-L pe Dumnezeu vom învăţa cum să ne rugăm.

Bateţi: implică perseverenţă, perseverenţă şi iar perseverenţă.

Să ieşim din zona de confort în care ne aflăm. Dumnezeu aşteaptă de la noi să îndrăznim, căci El poate face lucruri mari dacă ne rugăm. Greutatea unei vieţi vine din relaţia de rugăciune. Trebuie totuşi să avem grijă la atitudine, la motivaţie. Rugăciunea este bună, dar când este folosită ca substitut pentru ascultare nu este decât ipocrizie banală, un fariseism vrednic de dispreţ.

Un ultim gând, pentru fiecare, un citat de-al lui C.T.Studd

“Pe genunchi, omule! Şi la Scriptură! Hotărăşte-te! Timpul zboară! Opreşte insultele către Dumnezeu, încetează să te mai sfătuieşti cu carnea şi sângele. Termină cu şchiopătarea, cu trăirea în minciună şi scuzele pline de laşitate. Implică-te!”

A urmat un moment mult aşteptat, tombola. Tinerii au fost anunţaţi dinainte că este nevoie să aducă un mic dar, un obiect de maxim 10 lei. Fiecare obiect a primit câte un număr şi s-au scris numerele pe bileţele. Fiecare tânăr ce a adus ceva pentru tombolă, a extras câte un bileţel şi a primit obiectul ce avea numărul respectiv. Au fost surprize frumoase, momente de bucurie

În continuare, am urmărit împreună un film: "What if..." şi am avut ocazia să ne întrebăm fiecare dintre noi cum ar fi viaţa noastră dacă am fi făcut alte alegeri, dacă l-am fi ales mereu pe El în locul celorlalte lucruri.

Domnul să ne ajute să împlinim Cuvântul Lui şi să ne dea înţelepciunea şi puterea de a-L alege pe El, indiferent de circumstanţe.

Popas la Cruce, Galaţi

2011-07-31T17:03:00.000+03:00

Misiunea Speranţa, „Popas la cruce” a adunat ieri la Galaţi peste 1000 de persoane. Într-un cadru frumos şi natural, am avut ocazia să Îl lăudăm pe Dumnezeu, să-I înalţăm Numele şi să facem acel popas la cruce de care fiecare aveam nevoie.

Fratele Ovidiu Ghiţă, păstor la Biserica Baptistă "Sfânta Treime" din Galaţi, a chemat, prin rugăciune, Numele Lui peste noi şi inimile noastre. A mulţumit Domnului pentru vremea frumoasă, pentru că vrea să se întâlnească cu noi şi pentru că încă mai alege să ne vorbească.

Prin cântări am declarat că El e Domn, am recunoscut că am căutat fericirea pe pământ, dar ştim că în ceruri, alături de El ne este casa şi că ne dorim să ne întălnim cu El pe nori de slavă.

Am ascultat ceea ce Domnul a ales să ne vorbească din Luca 9:23-25 prin fratele Laurenţiu Balcan, păstor în Biserica Filadelfia din Oneşti.

Luca 9:23 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.

Luca 9:24 Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.

Luca 9:25 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?

Lui Isus nimeni nu-I cere socoteală, El are putere să facă orice, dar El alege să stea în faţa noastră şi fără să ne forţeze, ne spune că doar dacă voim să Îl urmăm. Chemarea Lui e una exceptională, bazată pe voluntariat. Pentru că ne iubeşte şi vrea mântuirea sufletului nostru stă într-un dialog cu noi şi îşi doreşte să venim la El dintr-o convingere personală.

Chemarea Lui pentru noi e ca să fim ucenicii Lui. Ce trebuie să facem pentru asta?

1. Să ne lepădăm de noi înşine

Este o chemare ciudată pentru omul zilelor noastre. Trebuie să ne acceptăm natura noastră umană cu toate defectele şi slăbiciunile şi să recunoaşte cine şi ce suntem cu adevărat. Ne comparăm cu cei ce sunt mai păcătoşi şi ne vedem prea buni, ne umplem de sine. Dar cine suntem noi când stăm în faţa Lui?

De multe ori poate folosim bunătatea ca o armă prin care să atragem laudele. Trebuie să renunţăm la încrederea falsă că ne putem mântui singuri. Trebuie să capitulăm în faţa Lui, să realizăm că fără El nu suntem şi nu putem face nimic.

2. Să ne luăm crucea

Nu putem moşteni cerul cu propria fire. Dacă dorim să intrăm în Împărăţia Lui trebuie să ne naştem din nou, să ia chip în noi un om nou, plăcut Lui. Avem cruci de toate felurile: lemn, fier, marmură, argint, aur şi sunt aşezate în diverse locuri, dar asta nu ne va ajuta cu nimic. Trebuie să mergem la crucea Lui, să ne aşezăm la picioarele Lui şi să lăsăm acolo tot ce e rău si murdar.

Unii iau crucea ad-literam, alţii într-un mod ciudat şi se răstignesc, dar El nu ne cere asta. Crucea depăşeşte sfera suferinţelor noastre. Atunci când ne cere să ne luăm crucea, ne cere să acceptăm voia Lui. Dar noi am vrea uneori să ajungem în ceruri cum ne place nouă, să facem tot ce dorim noi, fără să ţinem cont de voia Lui.

Trăim într-o ţară ce se declară creştină, dar puţini Îl urmează pe Hristos. Acum e şansa noastră să devenim apropiatul Lui, să călcăm pe urmele Lui. El stă în faţa noastră şi ne spune să ne salvăm viaţa, să-L urmăm. Trebuie să o facem într-un mod radical, dezinteresat şi constant. Fără să dăm înapoi, fără să ne uităm în jur.

Acum e momentul să-I permitem Duhului Sfânt să intre în inima noastră şi să devenim cu adevărat, ucenici ai Lui.

După mesaj, mulţi oameni, tineri şi bătrâni au conştientizat cât de importantă şi esenţială este această alegere, au realizat cât de mare nevoie au de Dumnezeu şi au ales să vină în faţă şi să mărturisească faptul că îşi doresc să devină ucenici ai Domnului.

Numele Domnului să fie lăudat şi înălţat pentru toate!

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Miercuri

2011-07-30T11:40:00.001+03:00

Miercuri, am avut încă de dimineaţă o ocazie de a ne bucura de căldura dragostei lui Dumnezeu prin atingerea razelor soarelui.

După studiul personal şi micul dejun, ne-am întâlnit cu grupurile mici, prima sesiune din zi. Pe lângă studiul propriu-zis, am avut ocazia să citim despre Etiopia, una din ţările continentului african. Populaţia, în proporţie de 31% musulmani, are ca ideologie islamul. Petru şi Mirela Paşcalău, împreună cu copiii lor Ioan şi Ana-Katarina slujesc cu organizaţia Wycliffe România din anul 2010, când au plecat în Etiopia pe termen lung.

Printre motivele lor de rugăciune au fost: stăpânirea limbii amharice, bani pentru o maşină de teren şi Domnul să-l păzească de accidente pe Ioan, în drumul său lung ce îl are de făcut până la grădiniţă.

În sesiunea a II-a L-am lăudat pe Domnul cu vocile noastre şi am declarat că ale noastre inimi Îl caută pe El şi Îi dau mulţumire.

În continuarea studiului din Matei, am ascultat un mesaj transmis prin păstorul Adrian Tămaş.

La sfârşit, fiecare a primit tricoul mult aşteptat şi după ce am făcut câteva poze cu tricourile, s-a făcut împărţirea pe autocar si microbuz şi s-a pornit la drum.

Prima oprire a fost Casa Memorială Ion Creangă. S-a prezentat casa, precum si împrejurimile ei, făcându-se referire la fragmente din operele lui Creangă. Casa era micuţă, cu ferestre înguste și o tindă unde abia puteai să te învârți.

Aproape de casă este Parcul Tematic Ion Creangă. Un loc în care pe fondul sonor al cunoscutelor poveşti te întâlneşti cu personaje îndrăgite din Punguţa cu doi bani, Ursul păcălit de vulpe, Capra cu trei iezi, cu Moş Chiorpec, Mătuşa Mărioara şi bine-nţeles, Nică a lui Ştefan a Petrei. După freamătul oraşului e minunat să te trezeşti deodată în lume de basm şi poveste.

După câteva poze, s-a pornit spre Cetatea Neamţ. După coborârea din autocar şi microbuz, s-a făcut o plimbare de aproximativ 1 km. Drumul era destul de înclinat, dar efortul s-a meritat, pentru că ceea ce se vedea era absolut superb. Ghidul a vorbit despre istoria cetăţii, făcând referire la evenimente şi personaje istorice.

Drumul înapoi spre Voroneţ a fost o ocazie bună de relaxare, dar şi de socializare.

După cina gustoasă şi mult aşteptată, ne-am adunat pentru sesiunea a III-a din zi, continuând să-L lăudăm împreună pe Dumnezeu. Prin cântare am declarat că suntem ai Domnului, fie că trăim, fie că murim.

Din Psalmul 73:28-29 am primit îndemnul de a fi desăvârşiţi şi ne-am rugat cerându-I lui Dumnezeu putere să fim oameni după inima Lui.

O mare bucurie pentru noi a fost faptul că l-am avut pe păstorul Marius Sabou printre noi. După un salut şi o prezentare pe scurt a predicilor din zilele următoare, a sosit momentul mărturiilor.

Am spus, destul de scurt, felul în care presiunea anturajului m-a transformat dintr-un copil cuminte, apreciat şi lăudat de cei din jur, într-un copil ce ajunge să cauzeze destule probleme părinţilor. Deoarece simţeam nevoia să fiu remarcată, am început să frecventez un grup de rockeri.

Mă simţeam importantă, specială, acceptată pentru ceea ce sunt. Şi astfel am ajuns să fac şi să spun lucruri neplăcute Domnului. Credeam în ei şi pentru mine nu exista alt adevăr decât cel spus de ei. Totuşi, Domnul S-a îndurat de mine şi mi-a deschis ochii şi m-a făcut să realizez că Adevărul e doar Unul. Adevărul e El

A urmat un moment de rugăciune pe grupuri. Ne-am spus unul altuia ispitele, ce ne împiedică să fim exemple pentru prietenii noştri necreştini.

Mesajul a fost transmis de Domnul prin fratele Adrian Tămaş. Indiferent de problemele ce apar în viaţa noastră, să încercăm să rămânem tari şi să ne încredem în Domnul. Să nu ne legăm inima de lucrurile pământeşti, ci să ne alipim de El şi să nu uităm faptul că acolo unde este comoara noastră va fi şi inima noastră.

Nu ar trebui să lăsăm îngrijorarea să ne conducă viaţa sau să umblăm după lucruri trecătoare, ci să căutăm Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea şi celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra.

A fost o noapte mai scurtă, majoritatea fiind obosiţi după excursie. Am adormit în pace, ştiind că Domnul se îngrijeşte de noi şi că are pregătită pentru noi încă o zi plină de binecuvântări

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Marţi

2011-07-26T17:39:00.000+03:00

Marţi, o nouă zi. Micul dejun nu reuşeşte să ne adune pe toţi împreună, câţiva tineri rămânând să se mai

bucure de somnul de dimineaţă.

Prima sesiune, întâlnirea pe grupurile de studiu ne-a oferit ocazia să ne cunoaştem şi să discutăm într-un cadru mai restrâns, de 7-8 persoane. Am discutat pe baza textului din ziua respectivă şi a fost minunat modul în care

Domnul a ales să ne vorbească prin tineri simpli, ca şi noi.

A doua sesiune, întâlnirea comună a început cu laude la adresa Lui şi I-am spus Domnului că niciodată nu vom da înapoi, ci vom înainta cu credinţă. Ce poate fi mai frumos, decât o astfel de declaraţie din partea a peste 90 de tineri?

În mesajul ce l-a avut pentru noi, Adrian Tămaş a subliniat importanţa de a fi un copil al lui Dumnezeu. Dacă identitatea noastră nu e în Hristos, tot ceea ce facem este în zadar. În continuare, pe baza fericirilor, am putut afla câteva trepte ce ne apropie de Dumnezeu.

Ferice de cei săraci în duh

Trebuie să ne cunoaştem slăbiciunile, să recunoaştem că fără El nu suntem nimic şi nu putem face nimic. Să realizăm că totul se datorează în întregime lui Dumnezeu.

Ferice de cei ce plâng

Când îţi plângi greşelile, El te mângâie şi îţi dă pacea Lui.

· Ferice de cei blânzi

Blândeţea e o caracteristică a celor ce îşi plâng păcatele. Când te apropii de Dumnezeu realizezi că este nevoie de asta.

· Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire

Asta nu se poate fără să fi trecut prin primii trei paşi. Un om flămând şi însetat după neprihănire va lăsa Cuvântul şi Duhul Domnului să îi modeleze caracterul dupa chipul lui Dumnezeu.

· Ferice de cei milostivi

Cu cât te complaci mai tare în păcat cu atât îţi doreşti mai puţin să fii milostiv. Ca să fii milostiv nu ai nevoie de bani, putere şi uneori nici vorbe. Dacă faci ceva, să faci pe ascuns, pentru Domnul, nu spre slava ta.

· Ferice de cei cu inima curată

Curăţirea inimii se face când duhul tău se proşterne la crucea Lui. Care îţi sunt motivaţiile atunci când faci diverse lucruri? Chiar ai o inimă curată?

· Ferice de cei împăciuitori

Atunci când eşti într-o discuţie, încearcă să-ţi stăpâneşti limba şi caută mereu să faci pace.

· Ferice de cei prigoniţi

În versetul 12 găsim o adresare personală. E un mesaj direct, concret si personal. Dacă nu eşti batjocorit, cred ca ai o problemă, că nu eşti o lumină. Atunci când eşti implicat cu toata fiinţa în lucrarea lui Hristos, vei ajunge de multe ori sa suferi. Dar la sfârşitul alergării ne aşteaptă o mare răsplată.

Nu e suficient să ne placă să mergem la biserică, ci trebuie să trăim tot ce e scris în Cuvânt. Trebuie să ai curaj să mergi până la capăt.

Prin cântare, l-am rugat pe Dumnezeu să zidească în noi o inimă curată şi am cerut protecţie pentru întreaga zi.

După hrana din Cuvânt, a venit timpul si pentru hrana pentru trupurile noastre. Ne aşteptau multe activităţi, aşa că ne-am hrănit bine şi trupurile.

În timpul liber, am avut de îndeplinit o sarcină mai puţin obişnuită, dar cu care aveam să ne obişnuim pe parcursul taberei. Marţi a fost ziua broaştelor. Da da, bine-aţi citit. Pentru broască, aveam, ca şi echipă 4000 de puncte, iar dacă era cea mai mare, ferice de noi, punctajul creştea. Între timp, pe lângă alergarea după broscuţe, trebuia să căutăm pietricele colorate, aruncate de Emanuel Tritean, coliderul taberei. Merita osteneala, fiecare pietricică valorând 150 puncte.

La ora 17:00 a venit timpul jocurilor. Cele patru echipe formate cu o seară înainte, aveau acum ocazia să participe în diverse competiţii. Am realizat astfel cât de mult contează unitatea şi spiritul de echipă.

După atâta efort fizic, masa de seară a fost mai mult decât bine-venită.

Sesiunea a treia, întălnirea comună, a fost momentul perfect în care am putut să stăm în linişte în prezenţa Domnului şi să Îi spunem Lui că inima noastră tânjeşte după El şi am ridicat mâini curate spre El.

În fiecare seara, am avut ocazia să auzim câte o mărturie a unor vieţi schimbate. În această seară, Alisa Suciu a fost cea care ne-a vorbit despre ea, despre viaţa ei. Am văzut modul minunat cum, Dumnezeu, prin dragostea Lui mare, priveşte spre noi şi ne ia pe braţele Sale şi ne urcă pe stâncă.

În mesajul său, fratele Adrian Tămaş ne-a spus că Dumnezeu nu a venit să strice, ci să împlinească. Domnul Isus a condamnat neprihănirea fariseilor şi cărturarilor, ea nefiind compatibilă cu Impărăşia lui Dumnezeu, deoarece ei interpretau greşit Scriptura.

Legea e ca o formă de metal de făcut prăjituri. Ea este folosită pentru a ajuta prăjitura să capete forma dorită. Dar noi conţinutul îl mâncăm, nu acea formă metalică. Legea ne omoară, cu Hristos ar trebui să ne hrănim.

Când ne apropiem de El, găsim lucruri pe care nu le găsim în altă parte. Găsim speranţă în Cuvântul Lui, te poate ajuta să ieşi din locul în care eşti, te poate urca pe stâncă.

Am avut ocazia să reauzim diverse adevăruri despre Biblie. Este o Carte, cum alta n-a fost şi nu va mai fi. E cea mai tipărită, dar şi cea mai atacată şi controversată. Şi Singura ce poate cu adevărat schimba vieţi.

Înainte să plecăm în camerele noastre sau la jocuri, am rămas să cântăm spre slava Lui şi să ne rugăm. Glasurile noastre au rasunat în cor: “zi de zi, eu vreau, să respir Cuvântul Tău. Si mă rog Doamne, Tot mai mult să Te cunosc. Condu-mă în fiecare clipă ce-o trăiesc. Zi de zi Doamne, vreau să luminez mereu”.

Să ne ajute Domnul să trăim fiecare vers din această cântare!

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- Luni

2011-07-22T19:35:00.000+03:00

Ziua de luni a început devreme. Încărcaţi cu bagaje, sătui de agitaţia unui oraş mare şi dornici de a petrece câteva zile în mijlocul naturii, în prezenţa Domnului, aproximativ 90 de tineri aşteptau cu nerăbdare să sosească clipa plecării spre Voroneţ, locul unde aveam să ne apropiem mai mult unul de celălalt şi de Dumnezeu. Drumul a fost lung şi am profitat de acest lucru pentru a ne cunoaşte mai bine, pentru a lega noi prietenii.

În jurul orei 17:00 eram toţi ajunşi în tabără şi fiind o zi mai scurtă ne-am grăbit să ne ducem bagajele în cabanele unde eram repartizaţi, să ne schimbăm şi să mergem la masă. Ca şi în celelalte zile, am avut parte de mâncare foarte bună şi cred că toţi sunt mulţumitori pentru acest lucru.

După masă, a avut loc prima sesiune din zi, o întâlnire comună. A fost seara cunoaşterii, a prezentărilor, listelor şi anunţurilor. Înainte de orice altceva, am înălţat Numele Domnului prin cântare şi, în rugăciune, am încredinţat în braţele Domnului săptămâna ce ne stătea în faţă.

Ne-am prezentat fiecare în parte şi fiecăruia i s-a dat câte un “name tag” pe care să îşi scrie numele pentru a ne fi mai uşor să reţinem numele celorlalţi în primele zile apoi ni s-au prezentat liderii şi componenţa grupurilor de studiu şi rugăciune. Pe parcursul săptămânii s-au pregătit diverse competiţii sportive şi nu numai şi prin tragere la sorţi s-au format cele 4 echipe, fiecare echipă urmând să îşi aleagă un lider şi un colider şi împreună, până vineri seara, să îşi găsească un nume, să-şi facă un steag şi imnul echipei.

Tot în cadrul acestei întâlniri, au fost scrise pe bileţele numele fiecărui participant şi fiecare a trebuit să extragă câte un bileţel şi pentru acea persoană să fie “îngeraş” până în ultima zi de tabără. Mai concret, trebuia să fim atenţi la nevoile acelei persoane, să îi trimitem mesaje de încurajare sau diverse cadouri simbolice şi nu numai. Era un mod prin care fiecare putea să încurajeze şi să fie încurajat. Şi…un detaliu important: toate aceste lucruri trebuiau făcute astfel încât cealaltă persoană să nu ştie cine îi este “îngeraş”.

L-am lăudat din nou pe Dumnezeu împreună şi ne-am pregătit inimile pentru Cuvântul pe care Domnul a ales să ni-l transmită prin păstorul Adrian Tămaş.

La începutul mesajului, ne-a spus o povestioară şi apoi ne-a transmis câteva adevăruri din viaţa noastră.

“Sherlock Holmes şi Dr. Watson se duc cu cortul pe munte şi adorm. Peste noapte, Holmes îl trezeşte pe bunul său prieten:

- Watson, uită-te pe cer şi spune-mi ce vezi.

Watson răspunde:

- Văd milioane de stele.

- Şi ce-ţi indică acest fapt?

Watson se gândeşte o clipă:

- Astronomic vorbind, îmi indică faptul că există milioane de galaxii şi, potenţial, miliarde de planete. Astrologic vorbind, îmi indică faptul că Saturn este în Leu. Din punct de vedere temporal, este aproape trei şi un sfert. Teologic, este evident că Domnul este atotputernic şi noi suntem mici şi nesemnificativi. Meteorologic vorbind, se pare că vom avea parte de o zi frumoasă mâine . Dar ce îţi indică ţie acest fapt?

Holmes rămâne tăcut un moment, apoi spune:

-Watson, cineva ne-a furat cortul!! “

Asta e istoria pe care o trăim. Ne-am închis într-un cort şi cineva ni l-a furat, dar noi uităm esenţa problemei şi ne concentrăm la alte lucruri. Lumea ne prezintă diverse lucruri şi ne arată diverse feţe ale lor şi e nevoie de cineva care să ne spună adevărul.

Trebuie să avem grijă ce vorbim, ce facem, la ce ne uităm şi care sunt priorităţile noastre. Noi suntem chemaţi să fim lumina lumii. Trebuie să fim pregătiţi să preluăm lucrările lui Dumnezeu pe acest pământ. Să fim exemple pentru cei din jurul nostru, să lăsăm ca El să se vadă în trăirea şi vorbirea noastră. Noi trebuie să dăm gust lumii în care trăim şi să fim lumină pentru oamenii pentru care El a murit.

În încheiere am mărturisit toţi într-un glas că suntem atât de slabi şi am cerut Domnului ajutorul. Am declarat că ne închinăm în unitate şi că doar faţa Lui o căutăm.

Majoritatea fiind studenţi, programul de culcare a fost mai lejer, stingerea fiind anunţată pentru miezul nopţii. Unii au ales să mai rămână la discuţii şi jocuri, dar majoritatea au ales să îşi încarce bateriile pentru a doua zi.

Să ne ajute Domnul să fim lumini şi să fim uniţi în închinare şi în luptele ce le avem pe acest pământ.

Tabăra El-Betel Voroneţ 2011- "Voi sunteţi lumina lumii”

2011-07-19T13:26:00.000+03:00

Tabăra El-Betel din acest an a fost organizată la Voroneţ, în frumoasa Bucovina în cadrul locaţiei puse la dispoziţie de asociaţia Cristia, în perioada 11-16 iulie.

Luni dimineaţă, aproximativ 90 de tineri, împreună cu păstorul Adrian Tămaş am plecat din Cluj-Napoca spre Voroneţ, locul perfect unde să petreci câteva zile la munte atunci când simţi că agitaţia lumii în care trăieşti te ajunge din urmă, când realizezi că de mult timp nu ai mai stat să meditezi la măreţia Lui, la frumuseţea creaţiei Lui.

Tabăra Voroneţ e situată la câţiva km de Gura Humorului şi Mănăstirea Voroneţ,şi e locul unde am ales să mergem pentru a fi "mai aproape de cer, mai aproape de Dumnezeu”. Printre facilităţi se numără: cazare în căbănuţe, grupuri sanitare, sală de mese, bucătărie, sală de sport, teren de fotbal (iluminare nocturnă), internet Wi-Fi, iar opţiunile pentru activităţi sportive sunt variate: tiroliana , baschet, volei, fotbal, cursă cu obstacole , drumeţii, alpinism.

Drum lung, emoţii mari, răbdarea pusă la încercare, dar odată ajunşi acolo am realizat că fiecare clipă de aşteptare a meritat. Peisajul reflecta măreţia Lui şi am fost binecuvântaţi cu vreme superbă. Tinerii au venit cu dorinţa de a-L lăuda pe Dumnezeu, de a cunoaşte cât mai mulţi tineri, de a avea părtăşie împreună şi de a creşte în dragostea Lui.

Anul acesta am studiat Predica de pe munte, text ce se găseşte în Matei, capitolele 5,6 şi 7. Textul a fost atent împărţit şi a fost studiată în fiecare zi câte o parte. Tema din această tabără a fost: "Voi sunteţi lumina lumii” şi ni s-a vorbit despre importanţa de a fi lumini într-o lume plină de întuneric şi păcat.

În fiecare dimineaţă, de la 8:30 a avut loc întâlnirea cu liderii grupurilor de studiu. Au fost discuţii pe baza textului ce urma să fie studiat în ziua respectivă şi eventuale întrebări şi nelămuriri.

După micul dejun, era prima sesiune-întâlnirea pe grupurile de studiu, conduse fiecare de câte 1 sau 2 lideri. A fost o binecuvântare pentru noi să ne putem aduna 7,8 tineri şi într-un astfel de cadru restrâns să putem să ne prezentăm nelămuririle cu privire la textul de studiat, dar şi experienţele noastre cu Dumnezeu. În fiecare zi, pe lângă studiu, ne rugam pentru câte un continent în parte. Mai exact, pentru misionari dintr-o ţara de pe continentul ce-l aveam în ziua respectivă. A fost o încurajare pentru noi să vedem că există oameni ce îşi riscă viaţa pentru Dumnezeu, pentru răspândirea Cuvântului Lui. Asta ne dădea şi o mai mare dorinţă de studiere a Scripturii şi implicare în lucrările Lui.

În continuare, aveam sesiunea a doua-întâlnirea comună, unde aproximativ 90 de tineri ne strângeam din dragoste pentru El. La începutul întâlnirii, Îl lăudăm pe Domnul prin cântare, declaram măreţia Lui şi într-un glas Îi înălţam Numele. Au fost clipe minunate atunci când ne puteam ruga împreună Domnului, când înălţam rugăciunile noastre către Creatorul ce ne iubeşte atât de mult.

De-a lungul taberei, Cuvântul din partea Domnului ne-a fost transmis prin păstorii Adrian Tamaş şi Marius Sabou. Mesajul primit era pe baza textului ce îl studiam dimineaţa la grupurile de studiu şi rugăciune. Mesajele au cercetat mulţi tineri, au răspuns la diverse întrebări, au atins inimi şi au fost multe vieţi schimbate.

După masa de prânz, aveam timp liber câteva ore. În acel timp socializam unul cu celălalt, ne cunoasteam mai bine, ne făceam noi prieteni, povesteam diverse experienţe cu Dumnezeu şi încercam să ne întărim unul pe celălalt. Pentru timpul de jocuri, am avut pregătite diverse activităţi sportive şi a existat o competiţie între cele 4 echipe ce s-au format. Eram tineri din diverse colţuri are ţării şi nu numai şi a fost minunat felul în care Domnul ne-a aşezat în acelaşi loc. În aceste echipe am reuşit să ne cunoaştem mult mai bine, s-au format noi legături şi ne-am sprijinit unul pe celălalt. Activităţi sportive precum fotbal, volley, tiroliana, turn ne-au unit, ne-au dezvoltat spiritul de competiţie şi ne-au făcut să fim mai atenţi unul la celălalt.

Miercuri, după masa de prânz, s-a organizat o excursie şi tinerii au avut ocazia să viziteze Cetatea Neamţ şi Casa Memorială "Ion Creangă". Acel timp a fost şi un bun prilej de socializare, de cunoaştere şi de distracţie.

După cină, aveam ultima sesiune din zi şi ne adunam toţi împreună pentru a avea părtăşie cu Tatăl Ceresc, pentru a-L lăuda şi glorifica pe El. Seara, pe lângă închinare, rugăciune şi mesaj am urmărit câte una sau două scenete prezentate de echipa de scenete şi am ascultat câte o mărturie a unor vieţi schimbate. În ultimele două seri, joi şi vineri am avut parte de un program încărcat cu mai multe binecuvântări si motive de bucurie.

Am vizionat filmul “What if..” şi am avut ocazia să ne întrebăm şi noi cum ar fi viaţa noastră dacă am fi făcut alte alegeri, dacă nu am fi spus “nu” atunci când trebuia să spunem “da”, dacă L-am fi ales pe El în schimbul altor lucruri trecătoare. Pe lângă darurile sufleteşti, am primit şi altfel de daruri. Am avut parte de tombolă, premierea echipelor câştigatoare în urma activităţilor sportive ce au fost, diplome pe diverse categorii, dar şi diplome personalizate pentru fiecare participant.

În timpul săptămânii, fiecare a fost “ingerasul” unei persoane şi în ultima seară am aflat cine a avut grijă de noi zilele ce-au trecut, cine ne-a transmis mesaje de încurajare şi ne-a oferit diverse daruri. În ultimele zile, pe unul dintre pereţii sălii de sport, fiecare am avut câte un plic mai mare, personalizat, unde ceilalţi puteau pune diverse daruri, bileţele cu încurajări şi pe două mese fiecare a avut câte o foaie cu numele lui pe care ceilalţi puteau scrie aprecierile lor.

A fost o săptămână plină şi binecuvântată pentru fiecare dintre noi. Am învăţat că, fiind creştini, ar trebui să trăim predica de pe munte. Trebuie să avem grijă ce vorbim, ce facem şi care sunt priorităţile noastre. Trebuie să existe o diferenţă între noi şi ceilalţi din jurul nostru şi să nu ne mai concentrăm doar la ceea ce avem de făcut, ci în special la cum facem acel lucru, căci lumea e plină de oameni morali, dar care trăiesc fără Dumnezeu.

Noi trebuie să fim cei care facem diferenţa, să arătăm că identitatea noastră este în Hristos şi să încercăm să îi facem conştienţi pe oameni, că oricât de morali ar fi, fără Dumnezeu nu ar avea parte de viaţă veşnică. Că atunci când ne apropiem de El găsim lucruri pe care nu le găsim în altă parte şi că adevărata soluţie şi salvare e doar la El.

Am învăţat că trebuie să exersăm dependenţa de Dumnezeu, să cerem, să căutăm şi să batem şi că greutatea unei vieţi vine din relaţia în rugăciune. Avem nevoie de o întâlnire la nivel personal cu El, şi de trăire autentică în fiecare zi.

Domnul să ne ajute să fim cu adevărat lumini şi să ne dea El îndrăzneală să luminăm în întunericul lumii acesteia.

Tabara El-Betel Voronet 2011

2011-07-18T18:25:00.000+03:00

A fost o saptamana binecuvantata pentru fiecare dintre noi. Ii multumim Domnului pentru timpul minunat petrecut impreuna. Pentru cei care doriti, mai jos aveti video-ul. Revin cu informatii scrise :)

Romane celebre la o reducere fără pereche!

2011-07-05T23:58:00.000+03:00

Putini dintre prietenii care viziteaza www.gramma.ro stiu ca unele dintre cele mai cautate carti, si astazi, sunt cartile de fictiune, romanele. Chiar si intr-o lume dominata de filme si imagine, romanele au trecere la cei care iubesc si aprecieaza cartea. Si este bine ca este asa! Romanele bune, precum filmele bune, ne transpun in lumea lor purtandu-ne pe taramuri inaccesibile in alt mod. La sfarsitul calatoriei, cand ultimul rand este deja istorie, ne trezim mai bogati, cu nenumarate lectii de viata mai bine intelese, cu noi perspective. Tocmai de aceea cea mai apreciata metoda didactica in evanghelii este pilda!

Si pentru ca stim care este valoarea romanelor de calitate si mai ales pentru ca este vremea vacantei, Libraria Gramma.ro aduce reduceri insemnate la romane semnificative. Iata reducerile:
1. Pachet patru romane celebre (Camasa lui Cristos, Coliba unchiului Tom, Ben-Hur si Cetatea blestemata) - 20% reducere

2.Credinta parintilor mei - Lynn Austin - 10% reducere

3. Demon - memorii - 10% reducere

4. Hanah - povestea Evei - 10% reducere

5.Dumnezeu imi cunoaste cararea - 10% reducere

6. Funiile dragostei - 10% reducere

7.Romane de Ligia Seman - 10 % reducere

8. Secretul multumirii - 10% reducere (colectia de 3 romane din serie)

9. Iarta-ma Natasa - 10% reducere

10. Umbra celui atotputernic - 10% reducere

(toate celelalte reduceri sunt vizibile aici)

Preluat: StiriCrestine

Mâine nu e ziua ta

2011-06-26T16:14:00.003+03:00

În umblarea noastră prin lume, în alergarea după lucrurile mărunte ale acestei vieţi, uităm de cele importante. Ajungem să neglijăm familia, relaţiile cu cei din jur, dar mai presus de toate, neglijăm relaţia ce ar trebui să o avem cu El. Avem deseori parte de încercări, descurajări şi nenumărate frământări ne apasă sufletul. Suntem dezamăgiţi de cei în care ne încredem, de cei de la care aşteptăm ajutor, soluţii, răspunsuri, dar uităm că toată încrederea trebuie să ne-o punem în Dumnezeu, căci El e Singurul ce ne poate da adevărata soluţie la problemele noastre.

Suntem oameni..slabi oameni de multe ori. Şi cedăm în lupta cu ispitele ce ne urmăresc zi de zi. Le lăsăm să ne învăluie şi fac parte din viaţa noastră. Trăim într-o continuă stare de nemulţumire, de dorinţă de a avea mai mult, de a ajunge cât mai sus, de a fi mai presus de ceilalţi, de a primi noi toate laudele. Şi toate acestea pentru că ne dorim să ne simţim împliniţi, pentru că vrem să umplem acel gol ce este noi..şi căutăm să îl umplem cu noi, cu gloria noastră. Dar nu vom putea să găsim pacea şi împlinirea aşa, căci acel gol ar trebui umplut cu El. Şi doar trăind cu Dumnezeu vom putea avea parte de pace, fericire şi implinire. E un război ce se dă cu eul nostru şi pacea Lui nu înseamnă lipsa luptelor, a problemelor şi ispitelor, ci ea emană putere pentru a înfrunta totul şi de a fi mulţumitori indiferent de situaţie.

Decizii avem de luat zilnic, căci viaţa e un şir întreg de alegeri, dar cea mai importantă dintre toate este alegerea de a ne dedica sau nu viaţa lui Dumnezeu. Trăim într-o lume ce trăieşte după motto-ul:”Lasa pe mâine ce nu poţi face azi” şi ne umplem timpul cu lucruri mărunte ce le considerăm esenţiale şi amânăm să-l primim în viaţa noastră şi numai prin faptul că nu alegem să Îi dedicăm viaţa, alegem de fapt să o trăim fără El.

De ai şti tu omule că viaţa cu Isus e pace, e bucurie.. Doar gustă puţin din El şi vei vedea ce bun este Domnul. Acum e momentul să realizezi că astăzi este ziua ta, că sunt decizii ce nu trebuiesc amânate. Încredinţează tot ce ai în braţele Domnului. Eliberează-ţi umerii de poverile ce te apasă şi lasă-ţi paşii purtaţi de El. Indiferent de problemele ce vor veni în viaţa ta, de furtunile ce se vor abate asupra ta, El îţi va fi alături, nu te va lăsa singur niciodată şi îţi va şopti: ”Copilul Meu, nu te teme, căci Eu sunt cu tine şi nicidecum nu o să te părăsesc”. Ridică-ţi ochii spre cer, spre Dumnezeu. El stă cu braţele deschise şi te aşteaptă..nu mai zăbovi. Ziua de mâine nu e a ta.

O frântură din Dumnezeu într-o zonă fără El

2011-06-11T02:45:00.000+03:00

Trăim într-o ţară ce se declară creştină, dar încă sunt multe sate în care Dumnezeu nu este prezent, sate în care Numele Lui nu este înălţat. Un astfel de sat este Sava, situat la cca 50 km de Cluj. Este aproape în totalitate ortodox, excepţie făcând-o câţiva catolici şi o familie de penticostali, cu 2 copii. Luptele au fost dintotdeauna mari, cel rău încercând pe toate planurile să îi îndepărteze de Dumnezeu pe cei ce şi-au dedicat viaţa Domnului.

În luna martie, Domnul ne-a oferit o cale prin care putem fi lumina în acel sat. Împreună cu alţi 9 tineri din grupul de studiu Adoramus, pe care-l frecventăm în Biserica Baptistă Betel din Cluj Napoca, am mers să facem curăţenie în curtea unei bătrâne.

"Cele câteva zile petrecute la Sava nu le pot califica drept turism. Nici ca pe o deplasare a forţei de muncă de la oraş la sat. Noi suntem chemaţi să fim luptători. Şi am avut acum ocazia să o dovedim din plin. Sava este un sat fără biserică de pocăiţi. În propovăduirea noastră n-am folosit cuvinte. Am folosit greble, sape, furci, topoare, ciocane, cleşti. Am vrut ca oamenii să vadă faptele noastre bune şi să slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri. Şi rezultatele n-au încetat să apară. Am văzut oameni ieşiţi la poartă, miraţi. Trecători opriţi pe drum. Şi cum veştile circulă repede prin sat, mai toată lumea a aflat ce fac pocăiţii. Şi nu cred că au rămas indiferenţi în inimile lor. Doar şi ei ştiu că pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune" Daniel M.

"De-a lungul timpului mi-am dat seama de faptul că atunci când Dumnezeu vrea să facă ceva extraordinar, ceva mare, ceva puternic undeva, Satan, nu va sta şi se va uita la cum Îşi îndeplineşte Dumnezeu planurile, ci va încerca din toate puterile, să oprească şi pentru că de cele mai multe ori nu poate, el va pune gânduri de descurajare, va merge pe drumuri ocolitoare pentru a ajunge la mintea omenilor prin care Dumnezeu vrea să lucreze

M-am convins şi în misiunea pe care am făcut-o noi la Sava de acest lucru. Nici nu am ajuns bine, că a murit o capră. Era o atmosferă apăsătoare tot timpul. Când am început să curăţăm în jurul casei, parcă lucrai, lucrai şi nu se mai termina, parcă nu vedeam nici o diferenţă, şi te mai uitai în jur şi vedeai cât este de lucru, şi nu eram chiar aşa de mulţi, şi era puţin timp.

Era obositor psihic, şi descurajator. Dar la fiecare gând de descurajare, la fiecare gând de neputinţă, parcă venea Domnul şi îţi şoptea:”Gandeste-te că e mai mult decât ceea ce vezi. Lucrarea e a Mea. EU sunt în control. E ceva mai mare de atât, e ceva ce tu nu vezi acum că se întâmplă în gândurile, inimile oamenilor de aici, uită-te dincolo de ceea ce se vede.” Aşa că nu am mai fost descurajaţi, şi parcă prindeam din nou şi din nou puteri noi. şi fiecare din noi am dat tot ce am avut mai bun în noi şi am făcut cât am putut.” Florina P.

La sfârşitul lunii mai am mers din nou în Sava, cu forţe proaspete. 16 tineri, înarmaţi cu dragoste pentru Hristos, pentru cei pierduţi, dar şi cu diverse ustensile, am continuat ceea ce am început în martie. Reacţiile satenilor au fost diverse, multe din ele fiind pozitive, dar nu numai. O săteancă a spus:”Vai, foarte fain aţi făcut aici. Parcă îi altă lume”. O doamnă, care e foarte credincioasă în ortodoxismul ei i-a spus bătrânei la care am făcut curat:”Asta nu îi bine, Domniţa, să nu mai zici la nimeni”.

Duminică am mers la o biserică din Mociu, unde ne-am bucurat ne prezenţa Domnului împreună cu fraţii de acolo. Să îi purtaţi în rugăciune şi pe ei, ca Domnul să îi ajute să rămână alături de El şi să caute zi de zi faţa Lui.

Şi chiar dacă nu am văzut imediat rezultate pe plan spritual, sunt sigură, că prin sămânţa pe care noi am pus-o, că am arătat că ne pasă de o bătrânică ce nu ne putea oferi absolut nimic în schimb., ei au putut vedea o frântură din El.

Această misiune, nu a schimbat lucruri doar în Sava, ci şi în fiecare dintre noi, am văzut mai mult din El, din Inima Lui, în oameni, în natură, în lucrurile mici şi am învăţat să apreciem, cât avem, câte resurse avem, cât de binecuvântaţi suntem de fapt.

Ştim că această lucrare este una dificilă, pentru că luptele sunt mari, dar în acelaşi timp ştim că Cel ce este în noi este mai tare decât cel ce este în lume. Reacţiile sătenilor, ne-au dat un imbold, o dorinţă şi mai mare de a continua această lucrare, căci ştim că Domnul îi are în planul Său de mântuire pe oamenii de acolo. Noi nu ne vom mulţumi doar cu ce am făcut, ci dorim să revenim în Sava oricând ni se oferă ocazia. Dorim ca acei oameni să fie mântuiţi şi cât mai curând să existe o biserică, un loc de întâlnire a celor ce se vor întoarce la Dumnezeu.

Mai este mult de muncă în Sava. Şi fizic şi spiritual. Şi e nevoie de mult sprijin. Mai ales în rugăciune şi post. .Este nevoie de dragoste şi înţelegere între săteni, de acea unitate pe care Hristos o doreşte. Domnul să atingă inimile lor, să realizeze faptul că El este alături de ei aşteaptă şi îi aşteaptă cu braţele deschise. Domnul să ne ajute să călcăm pe urmele paşilor Lui, să fim asemeni Lui printre acei oameni, pentru ca ei să vadă în noi un exemplu de urmat. Dumnezeu n-a uitat de Sava. Să nu uităm nici noi.

Bucuria de a fi copil-Târg de caritate

2011-05-27T13:46:00.002+03:00

Cu ocazia zilei copilului, asociaţia creştină Hannah a lansat un nou proiect, de această dată centrat în special pe copii.

Cu ajutorul vostru al fiecăruia vrem ca de 1 iunie să readucem bucuria de a fi copil în inimile a 40 de copii care provin din familii nevoiaşe din Cluj Napoca. Cum?
Pregatind 40 de cutii de cadouri pentru fiecare copil în parte,

- Realizând o excursie la Salina Turda cu autocarul + o masă pentru copii. [Mai multe detalii despre proiect aici.]

În scopul strângerii de fonduri pentru acest proiect vă invităm vineri, 27 mai de la ora 21.00 [la terminarea întâlnirii de tineri El-Betel], la Biserica Baptistă nr. 5 Betel, str. Răvaşului nr. 4, unde vom organiza un târg de caritate marca Hannah.

Aşa cum obişnuim am pregătit pentru voi multe surprize: articole handmade, obiecte decorative, accesorii şi bineînţeles, câteva varietăţi dulci şi răcoritoare :)

Vă aşteptăm cu drag să ne vizitaţi în cadrul târgului şi pentru a discuta detalii despre proiectele Hannah dar şi pentru a participa împreună la bucuria a 40 de copii cu ocazia zilei de 1 iunie!

Echipa Hannah.

Asociatia Hannah

Ziua carierei: învaţă de la cei mai buni

2011-05-13T22:46:00.003+03:00

Vă invităm sâmbătă, 14 mai 2011 la Biserica Betel, str. Răvaşului 4-6 de la ora 11.00 pentru a discuta cu câţiva oameni de succes în domeniile lor.

Vor fi prezenţi:
- un procuror şef;
- un director al unei mari firme de soft;
- un manager al unei firme;
- un medic.

În prima parte, cu o experienţă de sute de interviuri, directorul firmei de soft ne va vorbi despre ce anume trebuie să ştii când te pregăteşti pentru un interviu. Care sunt lucrurile pe care trebuie să le spui şi care sunt lucrurile pe care nu trebuie să le spui şi altele.

Apoi ne vom împărţi pe ateliere.
Un atelier pentru ştiinţe juridice, unul pentru inginerie-IT, unul pentru ştiinţe economice şi unul pentru medicină (farmacie şi asistenţe medicale).
Invitaţii noştri vor răspunde întrebărilor voastre, vor încerca să ne spună care sunt lucrurile la care trebuie să renunţi pentru a avea o carieră de succes, dar şi care sunt lucrurile la care nu ai voie să renunţi niciodată. Cum poţi să ai succes şi să fii „sare şi lumină” în acelaşi timp.

Va aşteptăm cu drag!
Nu veţi regreta.
El-Betel Team.

Seri de evanghelizare si Botez Nou Testamentar

2011-05-11T11:06:00.005+03:00

Incepand cu aceasta seara de la ora 18.00 si continuand Joi si Vineri tot de la ora 18.00 vom avea trei seri de Evanghelizare si Marturii.

Ne bucuram cand Domnul Isus ne face partasi la vietile schimbate prin puterea Evangheliei. Ce mare har!
In aceste seri vom auzi marturiile lor.
Unii sunt tineri, veniti sa studieze la Cluj, iar aici s-au intalnit cu Adevarul care a schimbat viata lor.
Altii dupa ani de framantari, indoieli si falimente au capitulat in fata Mantuitorului.

Duminica 15 Mai 2011 de la ora 9.30 o sa-i vedem imbracati in haine albe intrand in legamant cu Hristos.

Va asteptam cu drag la Biserica Betel, str. Ravasului 4-6.

Articol preluat de pe: El-Betel

Haideți să ne plângem mai puțin și să oferim mai mult!

2011-05-03T01:58:00.000+03:00

Sunt atât de mulți oameni în jurul nostru ce trăiesc în condiții greu de imaginat, dar tot noi, cei ce avem tot ce ne trebuie suntem cei care ne plângem, care Îi cerem socoteală lui Dumnezeu pentru tot. Primim atât de multe lucruri din mâna Domnului, dar ne comportăm de parcă totul ni s-ar cuvine, de parcă Dumnezeu ar fi obligat să ne ofere tot ceea ce noi dorim.

Uită-te la imaginile de mai jos. Am scris și în română pentru cei ce nu înteleg engleza, pentru că acest mesaj este pentru toți.

Dacă tu crezi ca esti nefericit, uită-te la ei.

Dacă tu crezi că nu ai mulți prieteni..

Când simți că vrei să renunți, gândește-te la acest bărbat!

Dacă tu crezi că salariul tău e mic, ce spui de al ei?

Dacă tu crezi că suferi în viață, suferi la fel de mult ca și el?

Dacă te plângi de sistemul tău de transport, ce spui de al lor?

Dacă societatea ta ți se pare nedreaptă față de tine, ce spui de ea?

Te enervează că trebuie să inveți? Pe ei nu..

Urăști legumele? Ei mor de foame!

Grija părinților tăi te obosește? Ei nu au părinți!

Plictisit de aceleași jocuri? Ei n-au nicio opțiune!

Cineva ți-a luat Adidas în loc de Nike?
Ei au doar un singur brand!

Nu ești mulțumitor pentru că ai un pat în care să dormi?
Ei și-ar dori să nu se trezească!

   Privește în jurul tău și învață să fii mulțumitor pentru tot ceea ce ai. Bucură-te de viața ta așa cum este ea. Ești mult mai bogat decât crezi, pentru că Dumnezeu ți-a oferit mult mai mult decât ai avea nevoie pentru a trăi fericit.

   Înainte de a te plânge, privește la cei ce nu au un loc unde să doarmă, ce nu au nici măcar o bucată uscată de pâine sau haine cu care să se îmbrace. Astăzi, învață să fii mulțumitor și conștientizează că sunt mulți oameni lângă tine ce au mare nevoie de ajutor.

   Haideți să ne plângem mai puțin și să oferim mai mult!

“Ce s-a întâmplat de fapt de Paşti?” – Documentar

2011-04-24T20:58:00.000+03:00

Reporter:

Crestinii isi aduc aminte de moartea si invierea intemeietorului religiei crestine – Isus Cristos.

Toate marile religii ale lumii, cu exceptia a patru dintre ele, se intemeieaza pe simple presupuneri filozofice.

Dintre cele patru care au la baza o personalitate mai degraba decat un sistem filozofic, doar crestinismul pretinde ca mormantul fondatorului sau este gol. In urma cu aproape 2000 de ani, pe un deal din Orientul Apropiat, langa Ierusalimul de astazi, erau rastigniti 3 oameni. Am intrebat un medic chirurg, specializat in operatii pe cord deschis, care este cauza mortii prin rastignire.
Prof.Dr. Ion Socoteanu:

Moartea prin rastignire se facea prin ceea ce noi numim pe de-o parte un soc traumatic – durere, pe de alta parte un soc hemoragic, determinat de sangerarea, de pierderea de sange care se petrecea. De ce aceasta prelungea durerea? Pentru ca moartea nu se producea propriu-zis prin socul traumatic sau socul hemoragic, ci se producea – si asta au constatat medicii – prin ceea ce noi numim insuficienta respiratorie. Condamnatul nu putea sa respire, intrucat musculatura respiratorie accesorie era blocata, intrucat trebuia sa sustina greutatea corpului.

Rep:

Dar cum a murit rastignitul Isus Cristos?

Din nou profesorul Socoteanu:

El a murit prin cu totul alt mecanism si acest mecanism este unic: El Si-a dat viata, nu I-a fost luata viata.

Avea putere sa-Si dea aceasta viata, era porunca pe care o primise de la Tatal. El a spus: “Am putere

sa-Mi dau viata si am putere sa-Mi iau viata.” Din pricina aceasta, moartea Lui este o moarte de bunavoie, este o moarte voluntara, care da valoare sacrificiului Sau. El nu a fost omorat, El Si-a dat viata.

Rep:

L-am intrebat pe profesorul Ernest Valea, specialist in religii orientale si istoria religiilor, daca ideea jertfei in locul altuia, din dragoste pentru altul, este specifica crestinismului.

Prof. Ernest Valea:

In perioada interbelica s-a emis ipoteza căci crestinismul s-ar fi format sub influenta unor religii initiatice a vremii respective, in care exista aceasta idee a unui zeu care a murit si a inviat. In ultimul timp istoricii religiilor au stabilit ca influenta a fost de fapt inversa. Crestinismul luase o amploare deosebita in primele secole si aceste religii ale misterelor, pentru a putea supravietui, au adaptat in structura lor ideea invierii zeului lor. De exemplu, invierea lui Atis dateaza de la jumatatea secolului al II-lea, a lui Adonis din secolul al IV-lea; versiunea finala si completa a invierii lui Osiris – egipteanul – este relatata de Plutarh abia in secolul al II-lea dupa Cristos.

Rep:

Care este de fapt baza acestor invieri si a invierii lui Cristos?

Prof. Ernest Valea:

Toate aceste invieri sunt de fapt legende, lipsite de orice baza istorica. Cristos – dupa cum stim – a fost o persoana istorica. El a murit si a inviat la o data istorica precisa, in anul 30. Semnificatia mortii si invierii altor zei este diferita. Moartea lor nu are un rol mantuitor pentru om, iar adeptii lor nu depindeau de acest zeu inviat pentru a fi mantuiti. Concluzia mea este ca moartea si invierea lui Cristos nu are egal in alte religii.

Rep:

Invierea lui Cristos este un eveniment de care depinde adevarul sau falsitatea religiei crestine.

Daca scoti invierea din crestinism, acesta se prabuseste. Dar inainte de inviere, Isus Cristos a trecut printr-un proces, s-a dat o sentinta, a fost condamnat la moarte si executat. Din punct de vedere al justitiei, cum poate fi apreciat procesul lui Isus Cristos?

Avocat Angelica Romascu:

Pentru aceasta nu pot sa nu-mi imaginez odaia de sus si seara, acea atmosfera sfanta, plina de smerenie si dragoste, in care Isus Isi petrecea ultimele momente impreuna cu ucenicii, dandu-le cea mai minunata lectie de umilinta, de slujire si de dragoste. Deodata, linistea noptii este tulburata prin patrunderea in forta a trupelor speciale, cu scopul de a-L prinde, de a-L aresta pe Isus, fara insa a avea un mandat de arestare.

Rep:

Ce spune textul biblic in Evanghelia dupa Matei despre acele momente?

“Isus a zis gloatelor: ‘Ati iesit ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege, ca sa Ma prindeti. In toate zilele sedeam in mijlocul vostru si invatam norodul in Templu si n-ati pus mana pe Mine’. Cei ce au prins pe Isus L-au dus la Marele Preot Caiafa, unde erau adunati carturarii si batranii.”

Avocat Angelica Romascu:

Imi imaginez aceasta adunare ca fiind in fata organelor de cercetare penala, Politie, Procuratura si cred ca nu gresesc daca il aseman pe Caiafa chiar cu Prim-Procurorul.

Aici trebuia sa fie cercetat Isus, trebuia sa se intocmeasca actul de acuzare, adica Rechizitoriul, ca sa poata fi trimis in judecata. Astfel, pe marturia a 2 martori mincinosi si prin recunoasterea lui Isus ca este Fiul lui Dumnezeu, I se intocmeste rechizitoriul, cu verdictul: “Este vinovat sa fie pedepsit cu moartea”. Si este trimis Isus in judecata si astfel ajunge in fata marelui judecator Pilat. Acesta studiaza dosarul, citeste, reciteste rechizitoriul si constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii ca invinuitul, inculpatul Isus sa fie condamnat.

Rep:

Guvernatorul roman Pilat avea pozitia, functia si puterea de pronunta verdictul: “Nevinovat” in cel mai celebru proces, al Celui mai celebru inculpat. Cum se raporteaza Pilat la acest caz?

Avocat Angelica Romascu:

Pilat este convins de nevinovatia lui Isus, dar datorita presiunilor realizate atat din partea fortelor puterii, cat si din partea multimii aflate in strada, care toti solicitau condamnarea la moarte a lui Isus, Pilat cedeaza.

Isi spala mainile inaintea norodului si Il da pe Isus sa fie rastignit, adica sa fie executata sentinta de condamnare.

Rep:

Exista implicatii sociale majore ale evenimnentului de la Pasti.

Sociolog Ioan Bugnaruc:

Pastele inseamna relatii noi, un model de reconciliere, de impacare in familie, intre natiuni. Si modelul

acesta nu este modelul impunerii fortei, nu este modelul dominarii ci este modelul jertfirii.

Pastele inseamna in acelasi timp o intrare intr-o familie noua. Ne-a oferit Dumnezeu fiecaruia dintre noi privilegiul sa-L consideram Tatal nostru, iar pe cei care sunt de asemenea copiii Lui sa-i consideram fratii nostri.

Rep:

Dincolo de modificarea relatiilor sociale la nivel personal, modelul lui Isus Cristos, care culmineaza cu sarbatoarea de pasti, reverbereaza si la nivel de natiuni.

Sociolog Ioan Bugnaruc:

Acele natiuni care au adaugat la perspectiva economica a vietii si perspectiva morala, au avut binecuvantari, au avut parte de prosperitate.

Sociologi remarcabili vorbesc despre geneza capitalismului si etica protestanta de exemplu, aratand ca moralitatea este o premisa foarte importanta in propasirea economica.

Daca ne gandim la libertatea constiintei, la dreptul la libera asociere, la respectul proprietatii, la separarea bisericii de stat – acestea sunt principii pe un temei crestin.

Rep:

Dar Pastele inseamna si moarte, chiar daca este urmata de o inviere. Ce-a fost in inima de mama a Mantuitorului Isus Cristos, ce-a fost in inima de tata a lui Dumnezeu atunci cand Isi vedea Fiul murind? Ce este in inima unor parinti care-l conduc la mormant pe fiul lor? Familia Cosman a experimentat acest gen de sentimente cand l-au pierdut pe fiul lor cel mai mare, in varsta de 21 de ani.

Gigi Cosman: sentimentul unei rupturi imense, al unei despartiri de tine insuti, prin separarea de o relatie pe care ai zidit-o cu atata migala si cu truda si cu drag timp de 21 de ani, era coplesitor.

Sunt momente in care intelegi ca trebuie sa faci o delimitare clara intre valori. Dintr-o data realizezi nebunia rasului, desertaciunea mancatului; caracterul vremelnic a tot ceea ce te inconjoara devine atat de pregnant si valorile se leaga de eternitate, de vesnicie. Simti povara unei dureri imense. Atunci treci prin realizarea a ceea ce inseamna sa te usture inima, sa te doara sufletul de durere. Am trait experienta unei parasiri, oamenii nu stiau ce sa spuna, stateau deoparte. Eram singuri in aceste momente, am simtit ce inseamna sa fii singur cum Cristos era cand era pe cruce, desi Tatal era in El.

Rep:

In desfasurarea evenimentelor de la Pasti, puterea religioasa a unei natiuni a influentat si manipulat puterea politica, in scopul obtinerii condamnarii la moarte a unui personaj incomod. Marii preoti de atunci ai natiunii Israel l-au influentat pe Pilat – reprezentantul imperiului roman – sa-L condamne la moarte pe Isus Cristos, deoarece acesta devenise incomod pentru ei. De fapt ideea de separare a bisericii de stat a fost lansata chiar de Cristos.Am stat de vorba cu Lector-Doctor Silviu Rogobete, seful catedrei de stiinte politice de la Universitatea de Vest din Timisoara, despre evolutia de-a lungul istoriei a acestei tensiuni mocnite intre politic si religios.

Lector-Doctor Silviu Rogobete:

S-a vazut in mod constant aceasta lupta, aceasta dialectica intre puterea religioasa si puterea politica, intre imperium si sacerdotium. Odata cu aparitia statului natiune, lucrurile se separa, politicul ia o anumita traiectorie, se desacralizeaza. Partea religioasa ramane in zona religiosului. Viata politica ar trebui sa fie separata de viata religioasa, insa iata ca si astazi inca lucrurile nu sunt foarte clare si aceasta tensiune dintre imperium si sacerdotium continua sa ne macine.Din perspectiva crestinismului , religia nu este politica si politica nu este religie. In momentul cand spunem “religia este politica”, automat riscam sa cadem in extrema fundamentalismului.

Rep:

A avut oare remuscari de constiinta Pilat, guvernatorul roman, cel care sub presiunea maselor a pronuntat sentinta de condamnare la moarte a Mantuitorului?

Avocat Angelica Romascu:

Nu stiu daca Pilat a avut remuscari in suflet cand a pronuntat sentinta de condamnare, dar stim cu totii ca a tradat adevarul in schimbul confortului material si social. A preferat sa pronunte o sentinta nedreapta, sa dea la moarte un om nevinovat, in care nu a gasit nicio vina. Numai ca sa nu-si atraga dizgratia clasei politice de atunci, balanta s-a inclinat spre iubirea de sine, si nu in apararea adevarului. Procesul a fost un proces nedrept, cu multe vicii de procedura si unul din aceste vicii a fost si faptul ca Isus nu a beneficiat de aparare. Nu avusese niciun avocat, nici macar unul din oficiu.

Rep:

Bineinteles ca nu poate lipsi perspectiva teologica din aceasta incercare a noastra de a afla ce s-a intamplat de fapt de Pasti.

Doctorand in teologie, Beniamin Faragau:

Raspunsul este direct si simplu: Cristos a inviat. Cristos a inviat! Un eveniment cu implicatii cosmice. Ca sa intelegi evenimentul in sine, imagineaza-ti ca tocmai te-ai intors de la cimitir, de la inmormantarea unui prieten drag. In zilele ce urmeaza iti vin in minte imagini legate de momentele pe care le-ati petrecut impreuna nu de putine ori. A 3-a zi, te pomenesti cu prietenul inmormantat cu 2 zile in urma in pragul usii. Te freci la ochi, iti dai palme ca sa te asiguri ca nu visezi. Prietenul, intelegandu-ti nedumerirea, te priveste zambind, dupa care iti spune: “Pace tie. Eu sunt”.Ce s-a intamplat de fapt de Pasti?

Intrupatul Fiu al lui Dumnezeu S-a lasat rastignit in locul meu si al tau, pentru a plati plata pacatului nostru, al tuturor. El a implinit astfel dreptatea lui Dumnezeu, facand astfel posibila refacerea relatiei mele cu El.

Mai este ceva care face ca invierea lui Isus Cristos sa nu se confunde cu celelalte invieri din morti. Toti ceilalti au inviat ca sa moara din nou. Imaginati-va un transplant de inima, de ficat, de rinichi. Pacientilor li se prelungeste doar viata. Isus Cristos a inviat si este viu in vecii vecilor. Invierea lui Isus este semnalul si garantia multor altor invieri din morti de acelasi fel care vor urma. Credinta sau necredinta in Cristosul inviat din morti imparte lumea in 2: in mantuiti si in pierduti.

Cristos a inviat! Daca spui din toata inima “Adevarat ca a inviat!”, ai inteles esenta Pastelui.

Realizator şi Reporter: Ioan Ciobotă

Preluat: Stiri Crestine

Live Text de la Conferința Peniel, „O altă realitate” (ultima sesiune)

2011-04-17T10:08:00.000+03:00

Bine v-am regăsit! La ora 17:15 tinerii dau mâna unul cu altul şi numeroase aplauze Il onorează pe El. Peste 4 mii de ochi(2 mii de persoane) sunt închişi pentru a spune rugăciunea "Tatăl nostru".

Radu Ţîrle , preşedinte Cj-Bihor încurajează întâlnirile de genul Peniel şi precizează cu regret că acum câţiva ani se opunea unor astfel de întâlniri. Dumnezeu lucrează pe cele mai nebănuite căi. Radu Ţîrle regretă faptul că tinerii din România se droghează şi fetele îşi vând trupurile. "Nu ştiţi să preţuiţi harul de a fi într-o famili creştină", spune acesta. Toţi trebuie să ne punem întrebarea: ce faci tu cu ceea ce-ai primit? Ce faci tu cu talanţii pe care ţi i-a dat Dumnezeu? TU nu te cunoşti pe tine! El a pus în noi trei categorii de daruri:ale minţii, ale inimii şi ale mâinilor. Indiferent de darul pe care îl ai, trebuie să-l foloseşti după voia Lui. Îl foloseşti? Cum? Cât?

"Ce faci tu cu timpul pe care Dumnezeu ţi l-a dat" este cea de-a doua întrebare care ni se adresează în această seară. Nu e păcat să vizezi, dar e bine şi să se trezeşti şi să munceşti ca visele tale să devină realitate. Cum îţi risipeşti timpul care este ireversibil?

Lăudaţi pe Domnul!
Este 17:34. Tinerii împreună cu Peniel Band cântă spre slava Lui. Isus Tu eşti viu!!! Următoarea melodie "Isus este viu" ridică sala în picioare. O, mare zi, fericită zi, în veci suntem schimbaţi!! Chitară, tobă, palmele şi vocile noastre Îl laudă pe Eternul Creator. Vom înălţa numele Tău, Isus! Tu eşti minunat! Duhul Tău cel Sfânt este prezent în vieţile noastre. Melodia "Binecuvântat fie El" reflectă ce avem fiecare în inimă, ce simţim...şi cât de important este El în vieţile tinerilor şi nu numai.

Tu ce faci pentru El? Ce Îi dai lui Isus? Cum I te dedici Lui?

18:20 Ascultăm o parte din Pilda fiului risipitor și urmărim cu mare atenție o pantomimă prezentată de echipa Passe-Partout. Tineri talentați, cu pasiune pentru arta teatrului, pun în scenă această pildă într-o manieră de actualitate, ce ne face și mai mult să conștientizăm luptele pe care fiecare dintre noi le poartă zilnic.

La 18:37, Lucian Oniga, fondatorul și președintele organizației „Peniel” urcă pe scenă și ne prezintă mesajul din această seară, insuflat de Dumnezeu din Pilda fiului risipitor, pe care o găsim în Luca 15:11-32. El ne adresează întrebarea: „Cine este Dumnezeul în fața căruia trebuie să ne închinăm?”

1. Dumnezeu regretă răzvrătirea ta.
Fiul risipitor îi poate reprezenta pe cei care au ales să-I întoarcă spatele Domnului chiar dacă au ajuns să-L cunoască. Dumnezeu nu va sta în calea noastră dacă vom vrea să fugim de la El. Atunci când am ales să-L părăsim, am lăsat în urmă un Tată trist, căci El regretă faptul că am ales să plecăm de la El.

2. Dumnezeu așteaptă întoarcerea ta.
Oricât de mult timp am alege să stăm departe de El, Domnul ne va aștepta cu brațele deschise să ne întoarcem la El. Tatăl a alergat înaintea fiului risipitor, l-a îmbrățișat și l-a sărutat.

3. Dumnezeu petrece pocăința ta.
Oridecâte ori păcătuim împotriva cuiva, păcătuim împotriva lui Dumnezeu. Chiar dacă ajungem și noi să credem ca și fiul risipitor că nu mai suntem vrednici să fim copiii Lui, Domnul ne dă acest drept, această mare binecuvântare și se bucură de întoarcerea noastră la El.

Trebuie să învățăm să prețuim harul de a sta în părtășie cu El. Tatăl ceresc vrea să se întâlnească cu noi, vrea să ne ofere ocazia să ne numim copiii Lui.

Lucian Oniga face o primă chemare pentru acei care L-au cunoscut cândva, dar I-au întors spatele. Dacă simți că ești în acea stare de răzvrătire, de nerecunoștință la adresa Lui, acum e timpul să te reîntorci la El. Nu lăsa mândria să te țină pe loc. A te întoarce acasă la Tatăl înseamnă să te ridici din locul in care ești și să-I ceri Tatălui sa te primească.

Tineri ce doresc să se reîmpace cu Tatăl pășesc în față pe melodia: „Îți dau inima mea”.

O a doua chemare este pentru acei care nu L-au cunoscut încă pe El. Mai este loc la cruce pentru fiecare dintre noi. „Dorește-ți să trăiești într-o altă realitate, una spirituală!” este îndemnul pe care Lucian Oniga îl adresează tinerilor.

Pe versurile melodiei: „Sunt aici”, mai mulți tineri aleg să își predea viața în Mâna Tatălui.

La 19:30, un ultim îndemn înainte de încheiere, din partea fratelui Iuliu Centea: „Demonstrați că ați fost la Peniel printr-o viață curată, trăiți valorile spirituale și răspândiți-le!”

Peniel Band, ne slujește în cântare pentru ultima dată și împreună declarăm că aceasta este: „O mare zi, fericită zi, când păcatul mi-ai spălat. O mare zi, fericită zi, pe veci eu sunt schimbat”.

Mulțumiri fie aduse tuturor celor ce au făcut posibilă această conferință, în special lui Dumnezeu!

De la faţa locului,

Alina Ilioi și Marta Căpătan

Text LIVE de la Conferința Peniel, ”O altă realitate”, Sesiunea a III-a

2011-04-16T11:08:00.007+03:00

Bună dimineața tuturor! Am revenit cu forțe proaspete și așteptăm să înceapă ce-a dea treia sesiune a Conferinței Peniel

George Găvruș, co-fondator Peniel, a venit înaintea Domnului și a cerut ca prezența Lui să fie în mijlocul nostru. Fiecare inimă să vibreze pentru El, să simtă alături de El și Domnul să distrugă orice plan al celui rău. Domnul să ne curețe inimile și să ne cerceteze.

Vrem ca scopul nostru principal să fie întâlnirea cu Dumnezeu. Promisiunile Lui sunt adevărate și El a promis că, dacă noi ne adunăm în Numele Lui, El este prezent printre noi. Noi suntem Temple ale Duhului Sfânt și vrem ca El să domnească în noi.

Salutul ne este adus de fratele Ioan Bogdan, vicepreședintele Comunității Regionale Penticostale Bihor. El ne dorește din toată inima zile binecuvântate la această conferință. El vrea ca să ne dăm pe noi înșine Domnului, iar El să se folosească de noi.

Este invitată pe scenă reprezentanta de la MissionNetWork. Se bucură să fie în țara noastră și să vadă tineri disponibili pentru Hristos. A venit acum 15 ani prima dată și a lucrat cu rromii din Bulgaria, dar se bucură că s-a putut reîntoarce. Visează la o familie europeană care se sprijină și care se încurajează reciproc într-o viață misionară. Dorința Mission NetWork este de a identifica tineri cu potențial. La sfârșitul acestui an va avea loc a doua conferință Mission NetWork și vor fi peste 2000 de tineri.

În această dimineață suntem conduși în închinare de Peniel Band Jr. care este formată din tineri ce și-au pus viața la picioarele lui Isus. Ne bucurăm că putem să-L lăudăm împreună pe El și că putem afirma: „Ești cel mai mare Doamne”!

Ora 11:00. Dăm slavă Domnului și cerem gloria Lui peste-ntreg pământ. Cântăm pentru slava Celui veșnic viu. Prezența Domnului este simțită printre cei aproximativ 2200-2300 de participanți.

La 11:27, este invitat Colin Dye pentru a ne vorbi din Cuvântul Domnului. Aceasta este prima vizită în România și se bucură mult că poate fi aici. Este păstorul principal al Kensington Temple din Londra, o biserică multietnică și dinamică, organizată pe grupe mici active în întregul oraș. Autor a peste 30 de cărți pe teme precum: rugăciunea, lucrarea Duhului Sfânt, creșterea Bisericii și revitalizarea credinciosului, el dorește să vadă Biserica Domnului implicându-se în societatea de astăzi în moduri relevante și eficiente.

Duhul Sfânt ne face una, indiferent care ar fi cultura sau religia noastră. Duhul Sfânt ne schimbă, ne transformă. E o lucrare ce începe din interior. El ne schimbă inima noastră, dă formă vieții noastre, ajutându-ne să ne indrăgostim de El mai mult ca până acum.

Astăzi ne va vorbi din 1 Tesaloniceni 1:5-10 de alt mod în care Duhul Sfânt lucrează. Își descoperă puterea Sa în viața noastră și noi avem nevoie de puterea și de împuternicirea pe care Duhul Sfânt o dă. Cea mai importantă lucrare e să ne introducă în prezența lui Dumnezeu și să ne ajute să experimentăm în mod real prezența lui Dumnezeu și când Duhul vine, nu doar că ne descoperă prezența divină, ci El lucrează în viața noastră pentru a deveni mai asemănători cu El. Nu doar aduce prezența lui, nu vine să aducă doar sfințenia sau puritatea Lui, ci El vrea să ne aducă în contact cu puterea Sa.

Faptele Apostolilor 1:8. El vrea să fim martorii Lui, să aducem dovezi faptului că El este viu. Oamenii caută dovezi, vor să știe dacă ceea ce credem noi este real, dacă într-adevăr El există. Planul Lui este ca al Sau Cuvânt să ajungă până la marginile pământului.

Nu e vorba de o ideologie, de un standard moral, ci despre o întâlnire personală cu El. Noi trebuie să ajungem să le arătăm oamenilor că mesajul Lui e adevărat. Dar pentru aceasta avem nevoie să fim înarmați, înzestrați, să rămânem în El. Nu vom putea niciodată cu propriile noastre forțe, ci doar cu puterea supranaturală din partea Lui. El ne dă abilitatea necesară pentru a demonstra că El e viu prin:

1. Cuvânt

Dumnezeu va lăsa ungerea Sa peste predicarea Cuvântului. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu. Când le vorbim oamenilor despre El, noi îi dăm ocazia Duhului Sfânt să vină și să aducă cercetarea în inima oamenilor. Darul Duhului Sfânt ne este oferit pentru ei, pentru cei din jurul nostru, pentru a primi și ei mântuirea.
Dumnezeu vrea să ne ofere puterea Sa, nu doar pentru a-L experimenta pe El, ci și pentru a predica Cuvântul Lui, pentru ca al Său Cuvânt să aibă putere, să atingă și să schimbe inimile oamenilor. Este modul în care Împărăția Lui se coboară.
Este nevoie de o generație de oameni care are îndrăzneală în mărturisire, nu doar în mod intelectual, ci și prin puterea Duhului Sfânt și noi suntem generația care e chemată să facă această lucrare.

2. Fapte

Noi suntem cea mai mare dovadă că El există, pentru că El a fost Cel care ne-a deschis ochii, ne-a schimbat viața. Oamenii privesc la noi, la ceea ce devenim după ce apare schimbarea în viața noastră. De noi, de felul în care ne comportăm și reacționăm în diverse circumstanțe, poate depinde veșnicia multora.

3. Semne și minuni

Puterea suranaturală a Duhului Sfânt ne poate echipa pentru a demonstra prin semne și minuni că El este viu și că nu este alt Dumnezeu ca și El. Noi nu suntem capabili să facem nimic, dar cu ajutorul Lui și cu puterea dată de sus, putem face ca imposibilul să devină posibil.
El ne poate da puterea necesară de a demonstra prin Cuvânt, fapte, semne și minuni că El este Singurul Dumnezeu și că doar trăind cu El putem avea viața veșnică.

Peniel Band Jr. a revenit pe scenă, iar tinerii ce doresc o nouă experiență cu El, o umplere cu Duhul Lui cel Sfânt, au venit în față. Domnul este prezent între noi, iar Duhul Lui atinge inimi.

La ora 13:02 s-a încheiat a treia sesiune a Conferinței Peniel, „O altă realitate” și ne vom revedea la 15:30 la un concert cu ansamblul cor-orchestră „Peniel”

Cei ce nu au putut fi prezenți și cei ce vor să vadă fotografii de la Conferința Peniel, sunt invitați să acceseze pagina noastră de Facebook: Stiri Creștine

Click:Știri Creștine

Ascultă live: Radio Filadelfia

De ce-i aşa, o ştie El!

2011-04-14T17:56:00.000+03:00

De ce ades mi-e dat pe cale
Să-ndur dureri şi fel de fel,
De ce-s lovit adesea oare?
Eu nu-nţeleg, dar ştie El!

Când cunoscut-am Adevărul
Şi vrut-am să spun despre El,
Silit am fost să tac adesea ...
De ce-i aşa, o ştie El!

Din pâinea mea am dat altora
Far' să mă tem că mă înşel.
Răsplata? M-au lovit cu pietre ...
De ce-i aşa, o ştie El!

Când m-am luptat cu valul vieţii
Şi când era s-ajung la ţel,
Mă văd cu barca răsturnată ...
De ce-i aşa, o ştie El!

Când moartea luptă pe-ndelete
Să rup-al dragostei inel,
Rămân copii sărmani pe drumuri ...
De ce-i aşa, o ştie El!

Greu apăsat privesc adesea
Calvarul, Crucea şi pe Miel;
De ce sunt lacrimi fără vină,
Eu nu-nţeleg, dar ştie El!

Când mi-am trăit mereu viaţa
În curăţii de porumbel,
Stropit am fost cu murdărie,
De ce-i aşa, o ştie El!

Eu nu-nţeleg, dar cred într-una
Şi cred cu patimă şi zel,
Că multe din ce mi se-ntâmplă
Nu le-nţeleg, dar ştie El!

Şi când ajunge-voi în ceruri,
Cu Domnul, în al Său Castel,
M-oi întreba: Cum de-s acolo?
Răspuns la toate-mi va da El!

Sunt multe lucruri din lumea în care trăim pe care mintea noastră limitată nu le poate pricepe.Dar trebuie să ne încredem în El, pentru că El deţine controlul asupra tuturor lucrurilor. El ne-a spus că nu va îngădui nimic peste puterile noastre şi că toate lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe El. Tot ce trebuie să facem este să-L iubim pe El cu tot ce suntem, cu tot ce avem şi să Îl credem pe El pe cuvânt. Credincioşia Lui va ţine în veac şi iubirea Lui nemărginită nu va înceta să se reverse peste noi.

Chiar dacă în viaţă multe lucruri ni se vor părea nedrepte şi ne va fi greu să înţelegem cum pot acele lucruri să lucreze spre binele nostru, să nu uităm că Cel ce ne-a creat ne este alături şi ne-a dat puterea necesară să trecem peste toate. Atunci când vom pierde totul şi vom rămâne doar cu El, ne vom da seamă că El este tot ce aveam nevoie. Dar nu cred că trebuie să aşteptăm să pierdem totul, ci să începem de acum să realizăm că fără El nu putem şi nu suntem nimic. Noi existăm datorită Lui şi avem tot ceea ce avem pentru că ne iubeşte mult.

Va există o zi în care vom primi răspuns la toate. Este un verset în Plângerile lui Ieremia care spune: "Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului". În acelaşi timp, aş putea spune că bine este să aştepţi în tăcere răspunsul Lui. El va fi dat la vremea potrivită şi poate pentru mulţi nici nu va fi în această viaţă.

Avem un Dumnezeu minunat!

2011-04-07T01:31:00.000+03:00

Ai vrea să-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:

- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească...., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani......iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea

Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc.....şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.



   De cele mai multe ori lăsăm viaţa să treacă pe lângă noi. Uităm să zâmbim, să facem o faptă bună şi nu profităm de ocaziile ce le avem de a ne bucura de minunăţia lucrării Lui şi de tot ce El pune în viaţa noastră.

     Tânjim după lucrurile ce nu le avem, iar când le primim, dorim altele, sau ne e dor de cele ce le aveam înainte. Trăim într-o continuă nemulţumire şi căutare de a primi, dar uităm să fim recunoscători sau să oferim şi noi la rândul nostru.

     Ne trăim egoismul zilnic şi tot ce vrem e ca noi să ne simţim liberi şi suntem atât de uşori în vorbire, ne permitem să spunem atât de multe lucruri, fără să ne gândim măcar o clipă dacă îl va durea pe cel căruia ne adresăm.

     E atât de greu să ierţi pe cineva, mai ales când sunt lucruri ce le consideri de neiertat, de neacceptat, pentru că trecem mult mai uşor peste lucruri ce le înţelegem. Dar El nu ne-a spus "înţelegeţi şi iertaţi", ci ne-a spus să iertăm şi să ne rugăm pentru cei ce ne fac rău. Fratele Pustan spunea într-o predică: "iertarea nu înseamnă să uiţi, numai Dumnezeu poate asta..dar poate să nu te mai doară când îţi aduci aminte". Ar fi aşa de minunat dacă am ajunge să învăţam asta, să realizăm importanţa iertării în viaţa noastră. E ca şi cum o povară s-ar lua de pe umerii noştri, că şi cum lanţuri groase şi grele s-ar rupe, am deveni liberi şi am putea merge mult mai uşor prin viaţă.

     Suntem creaţi diferit şi e normal să privim lucrurile diferit. Cred că asta îi dă şi mai mare frumuseţe creaţiei lui Dumnezeu. Dar ne dorim de multe ori ca ceilalţi să fie ca noi, să aibă aceleaşi idei, să împărtăşească aceleaşi dorinţe, vise, gânduri. Dar tocmai diversitatea îi dă farmec vieţii, relaţiilor şi e un sentiment aşa de minunat când se ajunge la unitate în această diversitate.

     Să nu uităm că suntem creaţi de El, ce Cel care a creat Cerurile şi Pământul şi tot ce ne înconjoară. E un Dumnezeu minunat şi creaţia Lui nu poate fi altcumva. A pus din frumuseţea Lui în fiecare din noi, dar noi trebuie să avem dorinţa de a vedea frumosul şi în ceilalţi, nu numai în noi.

     Şi ce mai e minunat la acest Dumnezeu, e că indiferent de schimbările pe care noi vrem să le facem creaţiei Lui, El ne iubeşte atât de mult şi este mereu alături de noi.

întâlnire de tineret El-Betel

2011-04-01T15:22:00.000+03:00

În fiecare vineri seară, la orele 19.00, sunteţi invitaţi la întâlnirile de tineret El-Betel ale Bisericii Baptiste Betel din Cluj Napoca, Strada Răvaşului nr 4-6.

Genesa 35:7 A zidit acolo un altar şi a numit locul acela: „El-Betel”, căci acolo i se descoperise Dumnezeu…

Ce facem aici? În primul rând avem laudă şi închinare. Ne închinăm înaintea Celui veşnic Viu şi apoi stăm în Cuvânt pentru a înţelege cum vrea EL ca să ne trăim vieţile.

Nu vrem altceva de la aceste seri de tineri decât ca Dumnezeul cel Atotputernic să se descopere în mod personal celor care vin.
Vă aşteptam cu drag.
Domnul Isus să vă binecuvinteze.

Blog
Site