cucu BAU

Un an nou fericit

2011-12-31T22:59:00.001+02:00

Anul care tocmai a trecut a fost un an frumos. A început în forță cu un concediu într-o zonă minunată în care sper să mă mai întorc. În Tenerife, am avut norocul meu obișnuit și am prins și furtună de zăpadă, cu toate că am mers pregătiți de plajă. Dar cu toate acestea, a fost extraordinar și oricând aș spune da unei noi ieșiri în insule.
De Paști am fost din nou acasă în Marghita, și împreună cu familia am făcut o excursie în Maramureș la Cimitirul Vesel, la mănăstirea din Bârsana... A fost frumos, dar parcă cel mai important tot faptul că ne-am întâlnit toată familia a fost.
Pe urma am mai fost în Ungaria, la lacul Balaton. Aici, cu toate că și locurile erau frumoase, și a fost o liniște delicioasă ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că ne-am adunat o mare parte a familiei și am petrecut așa o săptămână minunată.
În luna august am primit vestea minunată că voi fi tată și din momentul acela, totul s-a schimbat. A trebuit să încep să mă gândesc la faptul ca nu mai sunt doar eu în lumea aceasta, că trebuie să fiu mai responsabil... Îmi este puțin teamă că nu voi fi la înălțime, că nu voi fi in stare să îmi educ copilul așa cum ar trebui. Văd în jurul meu părinți care au reușit și au niște copii extraordinari care pornesc în viață cu toate avantajele unei educații bune, dar și exemple de copii care pornesc cu un handicap, în principal deoarece părinții lor nu au reușit să le insufle un set de valori potrivit. Aceasta este cea mai mare teama a mea pentru viitorul copilului meu. Dar, până atunci mai sunt câțiva ani. Pentru anul care vine, luptele cele mai mari cred că o să le dăm cu dormitul în timpul nopții, cu scutecele și cu răcelile, febrele și colicile sugarilor.
S-au întâmplat multe anul acesta, și bune și rele, dar parcă mai multe bune. Anul care vine, chiar dacă mayașii spun că ar fi ultimul, sper să fie măcar ca anul acesta de bun.

La o săptămână după

2011-11-13T21:16:00.001+02:00

Am ajuns și eu la concluzia corectă... Cel mai bun trafic este cel care îl faci cu content... Am avut în ultima săptămână peste 2500 de vizualizări, ceea ce este imens (de când am început să scriu am avut 100 de vizualizări, din care jumătate erau ale mele), însă nu cred că a rămas un singur returning visitor.
O să mai fac o campanie de tipul acesta când o să vreau să mă apuc de fotografiat serios.

Online privacy

2011-11-09T22:15:00.002+02:00

Cei care cred că online au parte de viață privată se înșeală amarnic. Poți să eviți să îți faci cont pe diferite rețele de socializare, poți să ceri să nu fii tag-uit in poze, poți să nu îți share-uiești locația cu prietenii că tot degeaba. Dacă cineva vrea, poate să îți urmărească activitatea online indiferent cum încerci să ți-o ascunzi. Trăim în secolul rețelelor interconectate și toată lumea este legată de toată lumea. Ca atare, nu exista așa ceva: online privacy.
Ce nu înțeleg eu este de ce au unii teama aceasta? Înțeleg că nu dai share public la locația ta dacă lucrezi la o firmă de transport valori, dar dacă ești un Average Joe, cui îi pasă ca un prieten a făcut tag pe fața ta și a spus lumii că așa arată prietenul meu Ion Obișnuitul? Poza respectiv o să fie văzut de cei 5 prieteni care la ora respectivă erau online și cu asta s-a terminat, iar pentru restul, cei care intră cu o oră mai târziu, poza s-a pierdut in șirul de update-uri și nu mai are nici o vizibilitate.
Sau aveți ceva planuri necurate, ascunșilor? De acum o să mă feresc de oamenii care nu au poze cu fața lor pe internet!

Adsense, adwords, added value

2011-11-08T22:49:00.001+02:00

Pana acum nu am incercat niciodata si trebuie sa recunosc, nici nu am crezut ca este adevarat, insa astazi am avut vizitatori pe site cati nu am avut de trei ani de cand am deschis blogul. Si totul cu un cupon de 150 de lei de la Google.
Nu ma intrebati cum si de ce am primit cuponul, ca nu stiu, am mai primit si alta data, dar nu am stiut cum sa il folosesc, asa ca recunosc, fie l-am lasat sa expire, fie l-am facut cadou unui prieten. Cu siguranta ca aceasta campania pe adwords facuta cu voucherul (ca sa evit cacofonia cu "cupon") este cea care a adus trafic si in nici un caz articolele mele destepte sau interesante.
Imi amintesc un proverb: "any problem is inversly proportional with the amount of money you throw at it in order to resolve it"
Promit ca o sa incerc sa scriu mai des :) Asta e ca si minciunile studentesti, ca am mai promis asta de cel putin cinci ori pana acum in articolele mele dar de data aceasta o sa ma tin de cuvant. Mai ales daca o sa am si vreun comentator;)

Prima vizionare

2011-10-18T04:49:00.001+03:00

Și a avut loc și prima vizionare. Asta marchează începutul căutărilor, nu achiziția, chiar dacă ne place foarte mult apartamentul văzut astăzi la amândoi.
Puțin peste 60m2, două camere, semidecomandat, insă clădirea este nouă, este vândut la cheie, adică finisat cu gresie, faianță, parchet, centrală pe gaze.
Ca și zonă este pe o străduță liniștită lângă șoseaua Chitilei, la cinci minute de o stație de tramvai, zece minute de metrou cu școală și grădiniță în apropiere. Prețul, chiar dacă este factorul cel mai important, încă poate nu este cazul să îl aduc în discuție.
Vedem, vorbim, discutăm și mai ales, mai căutăm.

O altă zi

2011-09-22T19:38:00.001+03:00

Astăzi merg la Lasertag. Sper să nu îmi scuip plămânii pe acolo de oboseală, cu toate că nu ar fi prima dată. Mă pregătesc cu o cină copioasă, și cu niște dulceață. Take that, regimule care nu te țin...

Oki doki

2011-09-21T20:00:00.001+03:00

Prima postare de pe iPad, chiar dacă încă nu este o aplicație oficială pentru acest "device". Sunt curios să văd oare când o să apară, cât timp dureaza sa construiasca pentru o platforma destul de populara o aplicație de acest tip?
Whatever, o sa vedem. Sunt sigur ca si Google acum se concentreaza sa dezvolte mai mult pentru Android. Cred ca, pardon, sper ca, in octombrie cand o sa lanseze iOS5 o sa fie o aplicatie dedicata, poate creata chiar de Apple pentru blogereala de pe iPad.
Fara nici o legatura, in poza sunt eu, soramea, si mama, amintindu-ne de cand aveam 10 ani si ne uitam toata familia la filme la televizor din pat, si incapeam toti :)

Dezamăgiri de România

2011-07-23T16:50:00.000+03:00

Pentru a beneficia de o internare într-un cămin de adulți pentru persoane care nu pot să se îngrijească este nevoie de 17 acte, dintre care fiecare este în funcție de alte documente care trebuie să le obții înainte. Dacă nu ai pe nimeni cine să umble și să te ajute cu obținerea tuturor acestor documente, te mănâncă viermii. În mod normal internarea în asemenea instituții nu o cer persoane care pot să umble, așa că cred că această birocrație este un mod de triere și de selecție "naturală" a populației bolnave.

Alors on dance

2011-02-04T23:49:00.000+02:00

Hiii haaaa.... vremuri interesante vin.... evident, când spun interesante nu mă refer ca sunt și frumoase, ci doar interesante. Dar cred că am mai spus asta în câteva rânduri, șii... de fiecare dată am avut dreptate. Aste este puțin ca și "nu îmi place zona asta, și nu aș vrea să locuiesc aici niciodată" și în puțin timp ajung să mă stabilesc în zona respectivă pentru cel puțin câțiva ani. Poate am un dar al prezicerii, numai că este invers, adică ce nu vreau să se întâmple, ce nu îmi place, ce nu îmi doresc, se va întâmpla cu siguranță. Ține oare de negativitate sau depinde oare de altceva?

Mâine, mâine este o nouă zi, și multe se vor schimba... sau...nu

Complet fără nici o legătură cu ce am scris până acum, oare predă cineva cursuri de scris, așa cum se predau cursuri de pictură, sau de fotografie? Sau ar fi trebuit să fac școală de jurnalistică? Se pare că cititul industrial nu ajută.

Domeniu propriu

2011-02-01T19:21:00.000+02:00

Un pas mare! Mi-am luat un domeniu propriu, theracz.com, hostat de enom.com. Mi-am făcut un cont de Google Apps, să văd care e învârteala și îmi trebuia un domeniu propriu. Ori deoarece Google nu oferea domenii în .ro, ci doar com, net, biz, info și altele asemenea, a trebuit să iau unul de genul acesta. Aș fi putut să iau un domeniu cu .ro, însă modificări de CNAME și altele de genul acesta încă sunt peste puterile mele. Încetișor, poate o să reușesc să fac și asa ceva, dar deocamdată nu e cazul. Nici blogul încă nu îl mut, și acesta este un proiect de viitor (ce cuvinte mari folosesc)

Poate vă întrebați de ce nu rat.com? Ar fi fost mai de efect, însă e deja luat. I-am contactat să îi întreb dacă nu ar vrea să mi-l cedeze :) și răspunsul a fost scurt: Domeniul este de vânzare, contra unei sume de 800,000USD. Deci pică domeniul acesta.

O nouă adresă de email, cu radu@domeniul mentionat, e ca o mutare în casă nouă. Îti place că totul miroase a proaspăt, însă îți lipsește mobila cu care te-ai obișnuit, poate nici spațiu nu ai atât, însă e casa ta, și nu mai stai în chirie ;)

la mulți ani, și ne revedem, poate pe theracz.com

Big update!!! or not:)

2011-01-15T15:04:00.000+02:00

A trecut mult timp de la ultima postare. Am încercat să scriu mai des, dar nu mi-a reușit deloc, cu toate că numai Dumnezeu știe de câte ori mi-am propus asta. Și chiar aveam chestii de spus. Ca să enumăr doar câteva, între timp m-am căsătorit, am condus peste 25000 de kilometri prin țară și prin afară, am fost de vreo trei ori la mare în vara asta, dar numai pentru câte o zi sau două, am mai fost odată în Belgia și atâtea altele care nu mi le mai amintesc acum.

Ca să le iau pe rând, cea mai mare schimbare din viața mea este căsătoria, care este o stare minunată, însă prea mult despre subiectul acesta nu am de spus. Pentru cei care nu sunteți căsătoriți, încercați, iar cei care sunteți căsătoriți știți despre ce vorbesc. Pregătirile de nuntă nu au luat așa mult, și pentru asta trebuie să le mulțumim părinților, al căror ajutor a fost neprețuit. Toată lumea sper că s-a distrat, plângeri nu am primit de la nimeni :)

De condus am condus în toate condițiile: pe lumină, pe întuneric, pe autostradă, pe drumuri de pământ, pe soare, pe ploaie, pe ceată și pe cer senin, la munte, la mare, treaz, sau cu o bere la bord (în Belgia că acolo e voie), în țară și în străinătate. Am avut probleme cu mașina, am spart un parbriz, am schimbat un ambreiaj și un ventilator la mașină, așa că toată vara am circulat fără aer condiționat și a fost infernal de cald... Nu o dată a trebuit să opresc că s-a supraîncălzit motorul. Dar toate acestea sunt în urmă, că am schimbat piesa.

La mare a fost extraordinar de scurt, însă și extraordinar de cald, și de aglomerat. Ce mă sâcâie este că nu am reușit să ajungem anul trecut la Vama Veche, loc care mi-a plăcut extraordinar de mult atunci când am fos. Parcă este mai liniștită ca și oricare altă stațiune de pe litoralul nostru.

În fine, în Belgia am fost în vizită și i-am dus și pe părinții mei. Nu o să stau să descriu cum a fost pentru ei să zboare pentru prima dată, pentru că nu mă așteptam la probleme deosebite, însă pot spune că au rămas plăcut impresionați de Belgia, poate una dintre cele mai civilizate țări europene. Oare de ce cu cât mergi mai în nord, oameni sunt mai europeni?

Despre viitor vom vedea ce ne mai prezintă, însă cu siguranță, indiferent de ce probleme am credea că avem, acesta va veni. Lumea nu se oprește pentru nimeni și "the show must go on"

Pâine cu ou ”with a twist”

2010-02-28T11:16:00.001+02:00

Pornind de aici (mulțumesc de idee) m-am gandit să fac o îmbunătățire. Dimineața pe stomacul gol ce merge mai bine la mic dejun decât o felie de pâine cu ou? Pâine cu ou care în Ardeal se numește “bundaskenyer” (hun) sau în traducere liberă “pâine cu blană”. Păi să vă spun eu ce merge mai bine decât o felie: încă o felie.

Așa că cele două felii de pâine între care am așezat o felie de brânză topită le-am introdus la microunde pentru vreo 30 secunde, pentru a topi puțin brânza în scopul unei uniri mai ferme a celor două felii. Ansamblul astfel rezultat l-am tratat ulterior ca și un tot unitar și l-am făcut ca și orice felie de pâine cu ou. Rezultatul a fost glorios și efemer, că în 5 minute n-a mai rămas nimic din tot ce am făcut.

Omul din castelul înalt

2010-01-24T08:36:00.001+02:00

Sau doar ceva asemănător ca idee. Am visat ca Gemania nazistă a câștigat al doilea război mondial și că împila întreaga populație a României. Dar cum după un timp s-au culcat pe lauri, Cehoslovacia cucerită inițial și ea, s-a ridicat și după ce și-a cucerit independența a început să atace Germania și teritoriile ocupate de acestea, reușind să ocupe din partea de vest a țării județul Arad.

Cam atât despre contextul geopolitic al visului, că eu eram un biet luptător de gherilă împotriva nemților și încercam să găsesc o modalitate de a prevala în lupta împotriva acestora.

Împreună cu un prieten, cu care am reușit să scap din închisoare am început să căutăm arme, și să luptăm împotriva naziștilor. Ne ascundeam prin deșertul din apropiere, într-un sistem de peșteri care îl descoperisem sub dunele de nisip (acțiunea, cel puțin acum la început, se petrece în pădurile din Banat și se pare că și în deșert). Nemții își aveau garnizoana în pădure, care evident era împânzită de patrule, însă organizau incursiuni și în deșertul nostru pentru a ne captura.

După ce cu o ocazie aproape ne-au prins, am decis să încercăm să scăpăm din zona pentru a ajunge undeva unde nu eram cunoscuți. Așa că am decis să mergem în Bihor. Însă, evident, pentru aceasta trebuia să trecem de Banatul înțesat de nemți, care nu ne aveau la inimă, dar și de județul Arad, ocupat de Cehoslovacia, care nici aceea nu aveau încredere în cei care veneau din zonele ocupate de naziști și executau pe oricine venea din zonele acelea.

După o serie de peripeții am ajuns la o petrecere in Arad, unde un țigan gabor ne-a îndrumat înspre nașul lui care este un mare oracol și ar putea să ne spună care este punctul slab și cum am putea să eliberăm țara de sub dublul jug al ocupanților. După ce cu chiu cu vai ne-a scris adresa pe o hârtie, împreună cu tovarășul meu, beți după ritualul impus de gabor pentru a-i câștiga prietenia (pălinca și slănina au avut un rol important în acesta) am încercat să gasim adresa indicată, care spre surpriza mea era chiar pe aceeași stradă cu locuința părinților mei. Însă trebuia să ajungem acolo.

Tot Gabor ne-a venit în ajutor, că el mergea cu balonul la nașul său și ne-a luat și pe noi la bord, așa că am evitat restul zonei ocupate de cehoslovaci și ne-am salvat pielea.

Când am ajuns la nașul lui, acesta era de fapt un ghicitor în oalmă, dar cu o casă de bulibașă (turnuri, turnulețe, opulență nejustificată) și cu bodyguarzi pe care i-a executat că nu au pus mâna la gură când au strănutat.

Evident nu am primit nici o informație pertinentă de la acest șarlatan, așa că am decis să ne întoarcem în pădurile din Banat pentru a lupta împotriva naziștilor de acolo, deoarece în Bihor nu se simțea că ar fi fost ocupați.

Când ne-am întors în Banat după aproape un an de peripeții, totul era schimbat, din marea pădure mai rămăseseră doar câțiva copaci, și erau construite blocuri după blocuri de beton, gri și urâte, dar care nu erau finalizate, nu avea uși ferestre, instalații electrice sau sanitare. Într-unul dintre acestea am avut o confruntare cu un soldat nazist, care de fapt era un român care trecuse de partea lor și care l-a și ucis pe tovarășul meu. După ce cu greu l-am ucis, un ofițer neamț, care nu mai credea în “Victoria finală” mi-a permis să iau locul acelui soldat, ceea ce eu am făcut urmând să lupt în continuare din interiorul organizației. Viața ofițerilor nemți era utopică și organizată în cel mai mic amănunt, și la cantină când mergeau, aveau locuri prestabilite și nu puteau alege nici ei mâncarea care o primeau, și care era în funcție de gradul care îl aveau. Ca să nu mănânce singuri, dintre grupurile de prizoniere le era alocată câte una cu care să mănânce împreună.

Și din păcate aici m-am trezit…

Ianuarie

2010-01-16T18:11:00.002+02:00

Îmi promit mie însumi să scriu câte un post în fiecare lună, în așa fel încât “peste ani și ani” să îmi amintesc cam care era mersul gândurilor mele în perioada repsectivă, și ce am mai făcut atunci. Acum vorbesc despre un orizont îndepărtat de zeci de ani, însă cine știe ce va fi peste cinci ani, darmite peste zeci de ani, poate bloguri nici nu vor mai exista, ci ne vom posta direct gândurile, sau vom putea să ne înregistrăm toată viața pe un memory stick, tot ce am văzut, tot ce am gândit, tot ce am simțit. Cine are oare curajul să spună că nu va fi posibil peste vreo douăzeci de ani?
În noiembrie mi-am cumpărat primul automobil, un Citroen C3 din 2003, și l-am găsit deoarece am postat pe Twitter că îmi caut mașină de cumpărat. Inițial eram destul de descurajat de toată birocrația inerentă procesului de schimbare de proprietar, am apelat la prieteni și la rude să îmi spună care este procesul prin care trebuie trecut, și nu știam dacă o să am răbdare să trec prin asta, însă a fost surprinzător de simplu. Noroc cu birourile de copiat acte, că știu omuleții de acolo mai bine ca oricine care este linia roșie care trebuie urmărită prin hățișul birocratic românesc, că evident nu este afișat nicăieri care sunt pașii care trebuie urmați. Mie îmi era teamă și deoarece știu prin ce a trecut tata când a cumpărat Dacia, de a trebuit să meargă la RAR de cel puțin 10 ori ca să poată să o treacă pe numele lui.
Din noiembrie până acum am făcut peste 5000 de kilometri, am fost și la Budapesta, am fost în Marghita de două ori, am ajuns și la Oituz odată, si conduc zilnic în aglomerația din București, așa că pot spune că m-am obișnuit și nu mai am un stres deosebit ca și atunci când am adus mașina acasă prima dată.
Una peste alta sunt încântat de achiziție, și nu am avut nici o problemă mai deosebită, în afară de schimbarea a vreo trei becuri.

Toamna

2009-10-04T12:33:00.001+03:00

Cred că din două în două săptămâni scriu câte un post cu titlul acesta. Mi se pare că sunt puțin meteodependent, adică ploaia și vremea urâtă în general au o influență negativă destul de mare asupra mea. Am cunoscut și oameni pe care vremea ploioasă îi înviora, dar nu este cazul cu mine.

Ascult muzică. Mă relaxez. Mă pregătesc psihic pentru perioada următoare a vieții. Îmi reîncarc bateriile. În câte feluri se poate spune că ești stresat și suprasolicitat și încerci să îți revii ca să poți da o productivitate maximă în perioada următoare? Și în câte feluri se poate ignora aceasta cerere?

Se pare că nu doar vremea ploioasă este de vină ci și alte probleme.

De fiecare dată îmi promit mie însumi că voi face ceva să nu mai fiu așa stresat pentru niște probleme care de fapt nu merită să mă consume, însă de fiecare dată mă mint conștient fiind.

Oare de ce oamenii se mint mai mult pe ei înșiși decât pe alții? Majoritatea oamenilor încearcă să își păstreze promisiunile făcute celor din jur, fie din dorința de a fi corecți, fie deoarece se așteaptă ca serviciile/favorurile să le fie returnate, fie deoarece se simt datori. Însă nu am auzit pe nimeni să își reproșeze: “M-am mințit singur când am promis că mă voi lăsa de fumat”; “M-am păcălit singur când am spus că voi fi mai optimist”. Oare de ce, nu ar trebui să fim cinstiți și onești mai întâi cu noi înșine și abia apoi cu alții? Nu ne datorăm oare nouă cel mai mult și abia pe urmă altora?

Să văd oare puțină muzică veselă nu mă va face să mă înviorez?

Se pare că funcționează, însă este o cură care trebuie menținută pe un termen nedefinit. Adică viața ar trebui să aibă coloană sonoră ca filmele.

Toamna

2009-09-06T10:46:00.001+03:00

A venit, a venit toamna/Cu alaiul ei de ploi…

Sau nu era așa poezia/melodia? Astăzi este prima zi de toamnă adevărata, cu ploi, școală, tristeți provinciale. Nu știu de ce această melodie îmi sugerează toamna, însă așa este.

Sper că pentru voi ceilalți toamna este un anotimp frumos, însă pentru mine este poate cel mai trist dintre toate. E adevărat că este o stare care este potențată de fiecare dată și de alți factori, dintre care nu cel mai puțin important este amintirea primelor zile de școală, când nu știu cum se făcea, dar de fiecare dată era o zi ploioasă. Însă fiind începutul unei noi perioade de timp, așa clar delimitată, este și un moment propice pentre realizarea unei evaluări a ceea ce a fost bun și rău în ultimul an.

Dar hei, destul cu pesimismul acesta care nu vreau să mă caracterizeze, totul va fi bine dacă mă forțez puțin, și totul va fi extraordinar anul viitor pe vremea aceasta.

Guest post

2009-08-05T22:04:00.001+03:00

La cât de des scriu pe blogul acesta cred că într-adevăr doar ca și guest post se califică, însă trebuie să recunosc că trebuie să fii foarte bun ca să fii original și să poți să scoți câte un articol din burtă zilnic sau cu o frecvență chiar mai mare.

Știți fabula/pilda/povestea aceea cu maimuțele, că dacă pui o infinitate de maimuțe să clămpănească aleatoriu la mașini de scris, inevitabil, după trecerea unui timp infinit, rezultatul muncii acestora va fi suma tuturor cunoștințelor umane. Ei așa este și blogosfera și nu mă refer doar la cea românească ci la toată. De când cu web 2.0 ăsta, maimuțele au ajuns la putere și se străduiesc să producă suma tuturor cunoștințelor omenirii, însă deocamdată rezultatul sunt o pagină sau două de înțelepciune și un miliard de pagini de bălării.

Să îmi aduc și eu obolul la munca aceasta titanică a maimuțelor:

skjdfhslfaoidf f asiouf poidufsifow ie sdn.cvțasșldjf fwhsd sd skjfoiskd slk sowiue haln cskjdnșaqwoeifjfbks dlfsk dfhs o iorwl enas lajsd lksd fd vlkvlssdmdi99 sd fjsjd0 sds0jd0 skd3n2k 23kj23 kfns8dczm 23 esdcoz823

Onești

2009-07-18T19:45:00.003+03:00

Este un oraș foarte frumos, liniștit, o binevenită pauză după agitatul București. În seara asta cred că vom merge la discotecă, ceea ce nu neapărat este un lucru bun, însă nu am mai fost demult ieșit seara. Va fi interesant în orice caz, deoarece Onești este aproape la fel ca dimensiune cu Marghita, și eu așa am constatat ca în orășelele acestea mici discoteca se termină aproape întotdeauna cu scandal. Sunt curios să văd dacă teoria mea se confirmă în seara aceasta, dar îmi doresc să nu fie așa.
Azi mi-am scos pentru prima dată tricoul anul acesta, și cred că m-am ars puțin cam tare, deoarece evident nu am adus cu noi cremă de protecție și voi suferi deseară sau poate mai bine la noapte.

Ion Creangă

2009-05-09T15:10:00.001+03:00

Am descoperit la o tarabă de ziare una din cărțile copilăriei mele: „Amintiri din copilărie * Povești * Povestiri” de Ion Creangă. Și am recitit toată pleiada de povești care mi-au însuflețit copilăria: am călărit împreună cu Harap Alb spre impăratul Roș să îi luăm fata, am lucrat cot la cot cu Stan Pățitul si cu Chirică Dracul la câmpurile boierului, am blestemat diavolii împreună cu Dănilă Prepeleac și câte și mai câte. Privind acum cu un ochi de adult poveștile sunt parcă altele, și mai poți să desprinzi învățăminte din ele și acum. Vorbesc evident doar despre poveștile care sunt “safe” pentru copii și nu despre “Povestea poveștilor”. dar și acestea unele au un set de aluzii care nu știu cum au trecut de cenzorii manualelor. E adevărat că nu mai am un manual de clasa a IV-a să văd dacă “Stan Pățitul” este complet, dar parcă totuși.

O să încerc să reiau și Jules Verne, cu toate că nu este la modă, dar poate mă prinde din nou.

Voi când ați citit ultima oară basmele din copilărie?

Quote of the Day:
A rumor is one thing that gets thicker instead of thinner as it is spread.
--Richard Armour

Reciclare

2009-05-07T20:13:00.002+03:00

Ştiu că nu scriu prea des, dar uneori unele lucruri trebuiesc spuse: RECICLEAZĂ, nu fi “paisan”

http://www.viatadupacolectare.ro/

Shopping

2009-03-31T21:18:00.001+03:00

Actiunea aceasta a ajuns sa defineasca zilele noastre asa cum ciuma a caracterizat Evul Mediu. Atunci oamenii spuneau: 'A murit saracul de ciuma' acum spun: 'Saraca femeie, a fost la shopping si a cumparat pana nu a mai avut bani' ceea ce poate ca pentru ea era sinonim cu moartea.Oamenii nu mai au grija unii de altii, se gandesc numai de unde sa faca rost de urmatorul ban si unde sa il cheltuiasca mai repede ca sa poata sa se gandeasca de unde sa faca rost de urmatorul ban si unde sa il cheltuiasca mai repede si de unde sa faca rost de urmatorl ban si unde sa il cheltuiasca mai repede si ...

Șubi dubi duuu

2009-03-28T18:05:00.001+02:00

Poate că pentru unii nu are nici un sens, însă eu pot să vă spun că este vorba despre Fred Flintstone. Contextul în care mi-am amintit de el este destul de curios, deoarece nu m-am mai uitat la desene animate de ceva timp. Însă am citit un reportaj despre o casă pe picioroange care ar promova traiul verde nomad, și așa am făcut legătura cu picior-mobilul lui Fred.

Vremurile acelea erau mult mai ecologice și mai în armonie cu natura, chiar dacă majoritatea viețuitoarelor erau folosite ca utilaje sau aparatură animalo – casnică și doar cele mai norocoase erau animale de casă.

Noi acum avem Ora Pământului, diferite site-uri verzi, implicare socială, campanii de promovare a reciclării și al traiului verde și parcă totuși poluăm tot mai mult, munții de gunoaie devin tot mai mari, munții adevărați devin golași, câmpiile devin deșerturi, râurile curg murdare și fără viață în ele. Care dintre voi și când a mâncat ultima oară pește de râu pescuit în România? Care dintre voi și când a putut ultima oară să respire și să simtă aerul curat într-un oraș? Doar la sat mai ai privilegiul să respiri aer curat.

Baftă și noroc și nu uitați, în 28.03.2009 încercați să ieșiți într-un parc, cu bicicleta, cu rolele și încercați să vă folosiți de mijlocul de locomoție al lui Fred Flintstone măcar astăzi. Cine știe, poate o să vă placă și o să folosiți mai puțin automobilul, și o să vă desprindeți de calculator și de televizor mai des.

Hmmm

2009-03-16T12:19:00.001+02:00

Nimic interesant de spus? Am gasit o alta chirie, in weekend ne mutam, viata personala infloreste, la servici munca nu este deloc plictisitoare, numai masina nu gasesc sa cumpar.

Lucruri interesante

2009-03-10T21:53:00.001+02:00

Lucruri interesante pentru mine. Nu credeam că să te muți poate să însemne atâta stres. Și uite că totuși este. Cel mai mare stres nu este pentru mine așa cum mulți ar crede faptul că trebuie să cauți și poate nu găsești la timp chirie ci faptul că atunci când ești la ”vizionare” nu poți să te exprimi liber cu cel cu care o să stai în locuința respectivă. Adică nu poți să îți dai cu părerea despre apartament de față cu proprietarii. Fie de teamă că să nu pari prea interesat și astfel să îți distrugi șansele la o eventuală negociere, fie ca să nu îi jignești, că apartamentul este așa urât dar pentru ei poate este o muncă de o viață.

Asta pe lângă faptul că apar și unele schimbări la nivel profesional, care pot să aibă unele consecințe cel puțin ciudate. Atât pot doar să spun, pentru că nu cunosc schimbările dar le simt.

Am luat o decizie

2009-03-08T13:58:00.001+02:00

De fapt nu am luat o decizie ci am cumpărat. Am decis să cumpăr calculator și l-am și luat. Un laptop Toshiba Satellite A300. Un pic pițipongic că e cam lucios, dar e frumos și deștept și îmi fac treaba cu el.

Salutare maximă!!!