cucu BAU

Cu alte cuvinte…

2020-10-23T06:39:00.001+03:00

Cu alte cuvinte…

https://ift.tt/3jgKtsk

Iată și unul din acele rare și scurte articole în care vorbesc despre mine.

Au trecut aproape doi ani de la lansarea romanului Jucării Stricate și de-atunci am tot dat indicii că aș mai lucra la ceva. Adevărul e că, la fel ca un primar de comună, lucrez mereu la ceva și, tot la fel ca el, am obiceiul să nu mai termin. Din păcate, pandemia n-a fost raiul creativ pe care-l prevesteau unii. Din contră, anxietatea socială și izolarea nu favorizează cuvintele, nici pe cele mai șlefuite decât ale mele și nici măcar pe cele academice.

Din fericire însă pentru comună câteva dintre proiectele cu care îmi amenințam cititorii și-au găsit editura sau măcar o formă de exprimare. Ăsta este și motivul pentru care am decis să le înșir aici. Ăsta și faptul că un cititor chiar m-a întrebat și mi-am dat seama că scriu mai rar despre ele decât despre magazinul de la colț.

1.The 4D Printed Apocalypse (2020)

Având titlul complet The 4D Printed Apocalypse (and 13 other stories about the imminent end of the world), cartea asta e ceva ce îmi tot doream să scot din 2016. Vorbim despre o scurtă colecție de nuvele S.F. („corporate sci-fi”, cum îmi place să le numesc) scrise în limba engleză și menționate pe la câteva concursuri de-afară – Writer’s Village 2016 și Writers of the Future 2020 – 2nd Quarter. Mai concret însă sunt niște povestioare prin care am încercat să-mi ascut uneltele creative și perspectivele narative în engleză. Dacă ar fi să mă pliez pe tiparele altora, conținutul s-ar încadra mai degrabă într-un amestec de realism magic, S.F., fantasy și referințe pop-culture.

Motivul pentru care am ezitat să le public este că îmi doream să o fac la o editură din afara țării – nu să arunc pe o piață și așa îngustă o carte în altă limbă. Alternativa ar fi fost să mă ocup singur de deliciosul proces al editării, formatării și copertării, ceea ce eram pe cale de a face. Norocul a făcut însă că, fix înainte de a-mi obține codul ISBN și de a le arunca în oceanul Internetului, editura Mondofy s-a oferit cu generozitate să le preia. Avantajul în a publica cu o editură britanico-românească aflată la început de drum este că poți lucra cot la cot cu ea pentru a face lucrurile să meargă. În plus, cartea poate fi comandată și fizic din UK și US, unde sunt sigur că fanii lui Neil Gaiman și Terry Pratchett mă așteaptă cu sufletul la gură:))

Cam ce puteți găsi în carte? De toate. De la un viitor unde reality show-urile se bazează pe infectarea cu boli exotice, la o campanie electorală în iad și la jurnalul unui câine care tocmai ne-a șters de pe fața Pământului. O colecție simpatică de sfârșituri, trăite de autorii lor. Sau, cum a zis o prietenă prin 2013, când lansasem primele două povestiri: seamănă cu Black Mirror, dar la modu’ bun! Ce nu puteți aștepta de la carte? O variantă în limba română, deocamdată. Existența ei va depinde de vânzări.

De unde se poate cumpăra:

*Site-ul editurii are și variantă în limba română (a interfeței, nu a cărții)

În curând voi mai adăuga listei câteva site-uri de librării virtuale și fizice. Dacă variantele fizice nu sunt încă în stoc, o să vă mai rog să așteptați câteva zile. Fiți pe pace: o să vă mai sâcâi puțin cu opera de față, deci nu veți rata oportunitatea de a vă preface că ați citit-o! Dacă ați reușit însă să o achiziționați, o recenzie pe Amazon.com sau Goodreads mi-ar face un pustiu de bine. La fel și una pe site-ul altor librării virtuale.

2. Amfitrionul (2020)

Cunoscută și drept cartea aia a cărei copertă nu a plăcut nimănui, Amfitrionul este o colecție de povestiri din liceu, de data asta în limba română. Probabil că toți avem o colecție de povestiri din liceu, doar că ăstea au fost și premiate, inclusiv la nivel național. În 2004, din păcate – deci nu vă faceți mari speranțe. Ediția cartonată din 2014, care încă se găsește pe piață, nu a ajutat cu nimic niște texte și așa prăfuite. Nici prin coperta amintită anterior, nici pe modul bizar în care a fost editată. Neavând mari speranțe cu privire la carte și la conținutul ei, am ignorat-o timp de câțiva ani, până când doi prieteni vechi mi-au cerut niște „variante mai bune”. Am decis să fac efortul de a le oferi.

Varianta din 2020 a colecției Amfitrionul nu e doar editată mai serios, dar are și o copertă care nu e urâtă! În plus, are și o povestire în plus, scrisă pe undeva prin 2002 și editată în 2020 pentru a părea că e scrisă în 2004. În plus, noua ediție din Afmitrionul e complet gratuită – descărcabilă de pe Google Play. Deși n-am popularizat-o, pare să aibă deja vreo 1000 de descărcări și vreo șapte recenzii din care doar una negativă. Cu alte cuvinte: puteți și voi! (serios acum, nu vă faceți mari speranțe)

Google Books (e-book – pentru download, va trebui să o adăugați în colecție)

3.Jucării Stricate – E-Book, Traduceri și Reduceri

În ciuda entuziasmului inițial și a recenziilor pozitive, Jucării Stricate și-a cam pierdut din energie. Din acest motiv țin să reamintesc lansarea variantei e-book atât în română, cât și în engleză și germană. Lansarea va avea parte și de niște reduceri. Voi reveni cu link-uri imediat ce le am (sper că în maxim o săptămână), dar cert este că încă n-am abandonat lansarea internațională a cărții, despre care vorbeam anii trecuți. Dacă nu mai aveți însă răbdare, varianta cartonată încă se mai poate cumpăra online.

4. Rubrica diverse

Pe lângă gălăgia de mai sus, aș aminti și două scurte interviuri, unul axat mai degrabă pe cărțile pentru copii (tot aici a fost și recenzată seria Căpitanul Ronț), iar altul dedicat scriiturii în general. Pe lângă asta, aș anunța că respectivul Ronț va primi curând o parte a treia, iar literatura românească va trebui să mai încaseze o lovitură marca Vlad. De data asta o satiră distopică pe care o voi amâna însă până la începutul lui 2021. Doar nu plecăm nicăieri, nu?

Altfel, uneori îmi place să cred că scriu pentru că sunt prea bătrân pentru alte visuri. Dar asta nu m-a oprit să-mi reactivez vechiul cont de SoundCloud unde puteți găsi muzica pentru câteva jocuri video la care am lucrat pe post de game designer, compozitor, ocazional programator și ce s-a mai nimerit (inclusiv Uplift, care încă e pe Android, deși are vreo 8-9 ani).

P.S: O să revin în curând la gânduri mai puțin literare (sau literale). Până atunci, vă invit să recitiți studiul ăsta despre scris, marca Sabina. Sursa imaginii.

The post Cu alte cuvinte… appeared first on Krossfire's Blog.

interesting

blog

via Krossfire's Blog https://ift.tt/2wG9JoO

October 22, 2020 at 09:34PM

Cum să ieși la pensie înainte să devii inutil

2019-07-23T06:30:00.001+03:00

Cum să ieși la pensie înainte să devii inutil

https://ift.tt/32GXBA1

Articol scris de Sorin Articolul ăsta vine ca o reacție la întrebarea foarte pertinentă pusă de cetin. Am dat acolo un răspuns incomplet și lipsit de context în care descriam situația mea personală. Cumva m-am simțit dator să explic mai pe larg cum să îți faci un plan care să te scoată la pensie fără [...]

Citeste mai mult Cum să ieși la pensie înainte să devii inutil

interesting

blog

via cetin.ro https://cetin.ro

July 23, 2019 at 12:21AM

Raspberry Pi Minecraft PE Server: Your Personal Pocket Edition Server #piday #raspberrypi @Raspberry_Pi

2019-07-05T19:07:00.001+03:00

Raspberry Pi Minecraft PE Server: Your Personal Pocket Edition Server #piday #raspberrypi @Raspberry_Pi

https://ift.tt/2xyGxh0

via PiMyLifeUp

This setup stops you from having to leave your phone or computer online if you want others to be always able to access your world. The Pi is also pretty good on power usage so you can save on your power bill too.
For this tutorial, we will be making use of the Nukkit software. We decided to utilize Nukkit since we found that it was one of the most stable Minecraft Pocket Edition servers currently available.

Plajele din Sardinia. Doua ore de zbor si ai gasit apa ca in Maldive

2019-07-04T06:37:00.001+03:00

Plajele din Sardinia. Doua ore de zbor si ai gasit apa ca in Maldive

https://ift.tt/2Nx9XXV

Cine spune că trebuie să mergi până la capătul pământului ca să găsești plaje rupte din albumele cu fotografii de vacanță și apă de culoarea smaraldului înseamnă că nu a ajuns încă în Sardinia. Pentru mine, cel mai spectaculos loc din Marea Mediterană. O insulă la 2 ore și un pic de zbor de București, o insulă cu plaje izolate, la care se poate ajunge doar cu barca, un loc unde viața se trăiește într-un alt ritm, departe de agitația și impulsivitatea Italiei peninsulare.

Sardinia este o insulă măricică. Dacă nu ai ajuns încă acolo, pe hartă ai putea paria că sari de la plajă la plajă în doi timpi și trei mișcări. Însă nu e așa. Drumurile sunt relativ înguste, iar avântul îți este tăiat la câteva sute de metri de serpentinele care îți amintesc că nu ești la raliuri și că, pentru binele tău, ar trebui să o lași mai moale. Am ținut să fac această remarcă, pornind de la primul sfat pe care vi-l dau. În Sardinia e musai să închiriați mașina, altfel deplasarea este anevoioasă. Există o rețea de autobuze care te duc între punctele principale ale insulei, însă pierzi sălbaticul, pierzi locurile retrase de pe insulă.

În Sardinia sunt mai multe aeroporturi: Alghero, pe care poți ajunge direct din România, Olbia și Cagliari. Primul e în nord-vest, al doilea în nord-est, iar cel de-al treilea în sudul insulei. Din nou o părere personală, cele mai spectaculoase plaje din Sardinia sunt în nord, nord-est și estul insulei (Costa Smeralda). Deci asta înseamnă că ar trebui să îți concentrezi atenția pentru a ateriza pe unul dintre primele două aeroporturi amintite mai sus. Îți iei mașina și îți stabilești prima “bază” – care poate fi undeva între Alghero și Santa Teresa Gallura (uită-te pe hartă care este zona despre care vorbesc).

În aceste zone îți recomand din suflet mai multe plaje. Cea mai spectaculoasă este La Pelosa, genul de plajă pe care o vezi în pliante. Este o plajă cu nisip alb, fin, apă cu o adâncime redusă, de parcă ești într-o lagună, multă verdeață în jur și o aglomerație de nedescris mai ales în full season. Dacă reușești să treci peste acest aspect, află că plaja este excelentă și pentru familiile cu copii, ținând cont de adâncimea redusă a apei.

Dacă e prea aglomerat pe La Pelosa, mergi cu încredere pe Spiaggia delle Saline, o plajă cu pietricele fine, rotunde, de culoare albă. Ce mai, masaj gratuit la călcâie. Apa e la fel de curată și de spectaculoasă din punct de vedere coloristic. Spre deosebire de La Pelosa, Le Saline este o plajă mai puțin aglomerată, mult mai lungă, dar mai îngustă.

Simt că v-am stârnit deja pofta de vacanță. Mergem mai departe. Vreți să vedeți o plajă mai sălbatică, unde florile și vegetația sunt la loc de cinste? Puneți un pin pe hartă în dreptul plajei Monti Russu (nordul insulei)… Este un loc în care să te oprești să vezi puterea naturii, să asculți valurile mari care se sparg cu putere de stânci și vântul care parcă te-ar da pe spate dacă ar avea mai multă putere. Nu e neapărat o plajă pe care să stai să te bronzezi.

Însă nu departe (4 km), este plaja Lu Litarroni, cu un peisaj total diferit. Din șoseaua principală o iei pe un drumeag de pădure, acoperit cu un praf fin. Lași mașina, iar de acolo mai mergi, să zic, vreo 5 minute până pe plajă. Se coboară pe un ponton din lemn, printre arbuștii pitici, adaptați perfect vânturilor și climei aride din regiune. Lu Littaroni este o plajă largă, cu un nisip impecabil. Are așa un aer … saharian.

Altă recomandare, Santa Teresa Gallura. Sau, mai simplu, orașul Santa Teresa din regiunea Gallura. Un orășel cu case colorate, aranjate după un algoritm geometric perfect. Șahul acesta de străduțe paralele și intersecții este “spart” într-o parte de piața centrală. Locul unde comunitatea locală se strânge seara la o masă, la un pahar de … voie bună și la o bârfă. Că doar suntem latini cu toții. Îmi aduc aminte că aici am băut cea mai bună bere din viața mea. După ce nu am găsit absolut niciun magazin deschis, că doar era 3 și jumătate după-amiaza (pe la 13-14, totul se închide în Sardinia și se redeschide seara), la o bodegă, al cărei proprietar întorcea grăbit scaunele cu “roatele” în sus și le așeza la repezeală cu șezutul pe masă, am reușit să obțin o halbă “transpirată” de diferența de temperatură între arșița ucigătoare de afară și temperatura lichidului. M-a văzut omul pe modul “battery low” și și-a făcut milă de un biet turist aflat la ananghie, deși închisese casa. Grazie mille!

Iar la 2-3 minute de centru este Rena Bianca, o plajă orășenească, mică, cochetă și cu atmosferă jovială. Un loc unde să fugi în pauza de la 1 la 5, dacă te-ai spetit cu munca. O porțiune a plajei este pentru cearșafuri, iar un colțișor este rezervat celor care vor și o umbrelă deasupra creștetului.

Deja, de acum încolo, e momentul să schimbi cazarea și să îți stabilești o a doua “bază”, pentru a explora și estul și nord-estul insulei. Oriunde între Olbia și Orosei e bine, dar parcă aș sta mai aproape de Olbia. Dar nu în oraș. Apropo de orașe, Alghero e un orășel drăguț. Ai putea merge până într-acolo încât să îl compari cu un oraș de pe coasta croată. Însă, Olbia este un oraș industrial, nu pierzi nimic dacă nu îl vizitezi.

În estul Sardiniei este Costa Smeralda, poate cel mai spectaculos loc de pe toată insula. Apa are culoarea smaraldului și sunt numeroase plaje la care se poate ajunge doar pe apă sau au un acces terestru foarte accidentat. Sunt faimoasele Cale – Cala Gonone, Cala Goloritze, Cala Gonone etc. Aici poți lua o excursie de o zi cu un RIB (barcă gonflabilă de viteză) și le poți vizita pe toate, cu câte 1-2 ore posibilitate de vizitare/ședere pe fiecare.

Pentru lux și opulență îți recomand Porto Cervo, locul unde, în 2013, se afla cea mai scumpă adresă din lume (în Romazzino Bay un mp construit costa 300.000 euro). Iar doi ani mai devreme, deci în 2011, în Sardinia se găseau al doilea, al patrulea și al șaselea cele mai scumpe hoteluri din lume. Stațiunea în sine seamănă cu un outlet. A fost construită în anii ’50-’60 de Karim Aga Khan, după planurile unor arhitecți și peisagiști din Franța și Italia. Zona centrală grupează magazine de designer, bistro-uri și restaurante fine, baruri și alte câteva magazine. Vă mai puteți nota pentru vacanța sardă – arhipelagul La Maddalena, Isola Tavolara, Oaza Bidderosa, sau plaja La Cinta.

Și tot ce v-am povestit eu astăzi cred că acoperă cam un sfert din tot țărmul Sardiniei, o insulă care trebuie descoperită în cel puțin 2-3 săptămâni, ca să te poți bucura de tot ce are de oferit.

The post Plajele din Sardinia. Doua ore de zbor si ai gasit apa ca in Maldive appeared first on Despre Alcool.

interesting

blog

via Despre Alcool https://ift.tt/328GIxK

July 3, 2019 at 04:50PM

How to Know When Your Kid Is Ready to Stay Home Alone

2019-06-28T06:15:00.001+03:00

Tumblr Users Explore Humans As Space Orcs In Wild Series Of Threads

2019-06-26T06:41:00.001+03:00

Tumblr Users Explore Humans As Space Orcs In Wild Series Of Threads

http://bit.ly/2ZLUJ2g

Good old Tumblr doing what it does best, when it takes thing to especially strange places. Maybe humans are nothing more than space orcs.

Submitted by:

Tagged: tumblr , deep thoughts , humans , science fiction

Share on Facebook

interesting

funny

via FAIL Blog: Epic Fail Funny Pictures and Funny Videos of Owned, Pwned and Fail Moments https://ift.tt/2HdFyFj

June 25, 2019 at 07:42PM

Burger Revolution. Locurile unde mănânci burgeri buni în București

2019-06-06T20:26:00.001+03:00

Motivational Post About Enjoying Your Time Here With Passion Is A Brutal Feels Trip

2019-06-06T05:41:00.001+03:00

Motivational Post About Enjoying Your Time Here With Passion Is A Brutal Feels Trip

http://bit.ly/2WSf7AW

CAUTION: This post hits hard! That being said, you might find serious motivation from this post written by a young, wizened soul with dwindling time left after some heartbreaking news. Our hearts go out to them. They make a moving case for enjoying our time here with a passion.

Submitted by:

Tagged: Sad , motivation , feels , medicine , emotional , brutal

Share on Facebook

interesting

funny

via FAIL Blog: Epic Fail Funny Pictures and Funny Videos of Owned, Pwned and Fail Moments http://bit.ly/2EHNbqV

June 6, 2019 at 05:34AM

Things Refuse to Be Mismanaged Long

2019-05-18T07:47:00.001+03:00

Things Refuse to Be Mismanaged Long

http://bit.ly/2JqLQHp

On a stormy day a while back an old woman came into my office and gave me a donation.

“You do good work here,” she said, slipping me twenty, “I wanted to contribute a little bit.”

I knew the woman had lost her husband a few months ago and, judging from her clothes and what little I knew about her, I figured she could use the food pantry herself – but I took the money anyway. Refusing it would’ve been insulting. After she left I clipped her Andrew Jackson to a deposit slip and walked it down to the finance department. By tomorrow it would join the rest of the funds generously donated by my town’s citizens.

Back in my office, I sat back in my chair and watched the frayed American flag outside my window flapping furiously in the wind. I have an friend who’s an amateur vexillologist and places flags on veteran’s graves every Memorial Day. If he saw that flag he’d probably insist it be replaced. There are rules about that stuff I guess. But I quickly forgot about the condition of Old Glory and began thinking about another widow – one who lived two thousand years ago.

You all know the story of the Widow’s Mite. Jesus was in the Temple watching rich people putting offerings in the treasury when a poor widow came by and placed two mites, a fairly insignificant sum, into the kitty. If you know anything about history, during biblical times a destitute woman without a man to care for her was incredibly vulnerable. Seeing the woman’s act of generosity Jesus said, “Truly I tell you, this poor widow has put in more than all the others. For they all contributed out of their surplus, but she out of her poverty has put in all she had to live on.”

Preachers often trot this story out when they’re looking for donations, saying the widow was an example of the glory of sacrificial giving. “Give until it hurts” and all that jazz. Religion sucking money out of the poor is a well-established dynamic. I can’t tell you how many times I’ve listened to clergyman haranguing their congregations for money when many of their parishioners could barely care of their own families. And don’t get me started on those prosperity gospel hucksters who con their financially disadvantaged flock out of money in order to buy private jets. And the refrain these sacerdotal con men give is always the same, “You will be rewarded a hundred-fold. Build up treasure for yourself in heaven.”

Verily I say unto you – that’s bullshit.

Do we honestly think Jesus wanted that widow to give up the last of her cash? To go hungry? Notice, Jesus doesn’t say, “What a wonderful woman! Her reward in Heaven will be great! Everyone should be like her!” No. Jesus just contrasted the proportionality of her gift against those of her well-heeled neighbors. That’s because Jesus wasn’t talking about the widow. He was talking about the wealthy hypocrites around her. Don’t believe me? Read the lines immediately preceding the widow’s story.

“Watch out for the teachers of the law,” Jesus said. “They like to walk around in flowing robes and be greeted with respect in the marketplaces, and have the most important seats in the synagogues and the places of honor at banquets. They devour widows’ houses and for a show make lengthy prayers. These men will be punished most severely.” Jesus wasn’t happy the widow gave up the last of her money. He was angry at the people who kept her poor and defenseless – ignoring exhortation of the Prophet Isaiah, “Defend widows and orphans and help the oppressed.” That widow wasn’t a hero. She was a victim.

There’s a line in the movie Hell or High Water that illustrates this point. In the movie two bank robbing brothers in Texas discover that their recently deceased mother was conned into a reverse mortgage for a bit of cash to live on – but the bank didn’t tell her there was oil under her ranch. If the debt wasn’t paid by a certain date the bank swoop in and profit from the black gold untapped beneath her property. “You have the bank loan just enough to keep your mama poor,” a sympathetic person told the brothers. “But they could swipe her land.” So the brothers knock off every branch of that bank and pay off their mom’s debt. It’s a great movie.

That fictional bank was literally in the business of devouring widows’ houses but that line about giving people “just enough to keep them poor” has burned in my ears ever since. That’s because I see this happening every time I turn on the news. There are legions of under employed people this country – you know, only getting part-time work so their employers don’t have to pay health benefits, Uber drivers getting paid next to nothing while their corporate overlords make billions in the stock market and millennials putting off marriage, children and homeownership because of crushing student debt. And then there’s the greatest scam of all – the “gig economy.” Millions of people hustling from one piecemeal job to another at the expense of family time with no guarantee of income, sick leave, vacation, health care or pensions while their companies rake in gargantuan profits. Just enough to keep folks poor or barely above water – while the top 1 percent of American households might own as much wealth than the bottom 90 percent combined. That’s messed up.

We are, of course, complicit in all this. American’s have always lionized wealthy people to the point of idolatry. Worse, we won’t even countenance putting a limit on how much money any one person or family can have. Should any one person be worth a hundred bullion dollars? Could we cap it at ten billion? Whenever I talk about this stuff with my friends they tell me I’m a communist. Personally, I think capitalism is the best system out of all the “isims” but not untrammeled greed. But as a wise man once said, America is a land of “temporarily embarrassed millionaires.” We don’t want to limit how much a person can make because we might become rich one day.

Last time I checked there are 11 million millionaires in this country and 450 billionaires. Sound like a lot but out of a U.S. population of 327.2 million that group only makes up 3.36% of the people. The odds of joining that rarefied group are quite slim. But what’s even worse is that we’re made to feel bad we’re not rich. In a kind of secular Calvinism on steroids, wealthy people are held up as “winners” while everyone else are “losers.” Social media and its keeping up with the Joneses dynamic just serves to amplify this – egging us on to consume products that we don’t really need or can afford. Women have always rightfully complained about the impossible images of physical perfection the media bombards them with every day. But now that’s happening to everyone. Only it’s not toned arms, tight abs and killer measurements we’re made to feel bad about not having – it’s wealth. Lifestyle porn is big business. But not everyone can be rich.

So what are the effects of this massive wealth inequality? That feeling like you don’t measure up? It’s hopelessness, people tuning life out with their gadgets, political polarization, opioid and alcohol abuse, a skyrocketing suicide rate, high rates of anxiety and depression in children and teens, social isolation and God knows what else. Now, I know many wealthy people and they’re not monsters. Many of them, like Warren Buffet, are concerned about what’s happening to our country and a lot of them donate massive amounts of money to good causes. But let’s face it, if the college admissions scandal is any guide, quite a few don’t give a shit. These are the hypocrites Jesus was talking about. Sure, they’ll fund hospitals, schools, give TED talks, hobnob in Davos, get feted in banquets and make all the appropriate socially conscious noises but when push comes to shove they’ll devour that widow’s house in a heartbeat. They only seek to commoditize human beings into a vehicle for profit. Nothing will ever be enough for them. Some people are out to devour everything.

If history is any guide, people are eventually going to wake up and realize they’re being taken for a ride. And trust me, some of those über wealthy people fear that day. Maybe that’s why they’re buying land in foreign countries, building bunkers and surrounding themselves with multi-million dollar security. Maybe they’re afraid people will start acting like those brothers in Hell or High Water and start taking things back by force. I earnestly pray that won’t happen. So how will this change we desperately need come about? My hope is that we’ll emerge from our digitally induced narcotic haze, cast aside our divisions and harness the political process to make lasting changes that will benefit everyone. But that will only happen when we realize our national treasure isn’t money – it’s America’s people. It’s high time we stopped loving money and started loving each other. And love always walks hand in hand with justice.

Staring at the frayed flag outside my office, I knew changing things will be a messy process. It will take years and I may not live to see it but I’m confident it will happen. That’s because our country has dealt with similar challenges and we’ve always come out on top. Despite our cynicism and brokenness, Americans have always had a thirst for justice. We went from a slave owning society to a nation where a black man became president. Disenfranchised women gained the right to vote, children were set free from factories, whites only bathrooms were abolished and gays and lesbians won the right to get married. It all happened in fits and starts and things got ugly at times, but the power of justice eventually got us there. And when I’m discouraged, when everything feels hopelessly overwhelming, I turn to something Theodore Parker, an abolitionist preacher, wrote in 1852:

Look at the facts of the world. You see a continual and progressive triumph of the right. I do not pretend to understand the moral universe, the arc is a long one, my eye reaches but little ways. I cannot calculate the curve and complete the figure by the experience of sight; I can divine it by conscience. But from what I see I am sure it bends towards justice. Things refuse to be mismanaged long.

Parker knew that justice and love flow from the same source; that it fights inequity and evil and liberates the orphans, widows and oppressed. He knew that love always wins. We need to believe that too. Hang in there America.

The post Things Refuse to Be Mismanaged Long appeared first on Waiter Rant.

interesting

blog

via waiterrant.net http://bit.ly/1WWuqml

May 17, 2019 at 11:28PM

Când devii, de fapt, tată?

2019-04-09T20:17:00.001+03:00

Când devii, de fapt, tată?

http://bit.ly/2UN2CFK

Am citit mai demult într-o carte a lui Luigi Zoja – Tatăl – că momentul culminant al tatălui a fost în timpul Imperiului Roman când deveneai tată nu atunci când ți se năștea copilul, ci când, în piața publică, îl ridicai deasupra capului și îți asumai rolul de tată.
Eu cred că, într-o formă sau alta, această idee s-a păstrat și în zilele noastre. Nu devii tată pentru că devii tată, devii tată pentru că îți asumi că vrei să fii tatăl copilului tău. Altfel, ești multe lucruri: personaj trecător prin viața copilului tău, plătitor de pensie alimentară, absent etc, dar nu tată. A fi tată (la fel cu a fi mamă) este o chestiune asumată, pe care o faci conștient, zi de zi de zi, indiferent dacă ai chef sau nu.

Eu cred că a fi părinte este o meserie la care ar trebui să încerci să te perfecționezi permanent pentru a deveni mai bun. Sau pentru a încerca să devii cea mai bună versiune a ta. Sigur că poți deveni doctor sau inginer sau avocat atunci când primești o diplomă. Dar cei mai buni doctori, ingineri, avocați, sportivi sunt cei care muncesc ca niște sclavi în meseria lor. Cei care au făcut multe sacrificii, care s-au antrenat până nu au mai putut și apoi s-au mai antrenat puțin. Care au greșit de mult mai multe ori decât au făcut lucrurile bine și și-au asumat aceste greșeli, încercând să nu le mai repete. Care îi văd pe alții greșind și nu se grăbesc să îi judece, pentru că știu că au fost și ei acolo.

E, fix așa cred eu că e și cu părinții. Într-o zi aflăm că o să devenim părinți. Și vreo 9 luni după aceea rămânem într-o stare aproape permanentă de buimăceală. Care, ne gândim noi, se va sfârși odată cu nașterea copilului. Dar, ce să vezi?, surpriză!, lucrurile o iau cu adevărat razna abia după naștere, când chiar nu mai știm pe ce lume suntem și ce e cu noi. Așa că, la un moment dat, ar trebui cu toții să conștientizăm că această chestie e pe bune și că acel copil are nevoie de niște părinți lângă el, nu de alți copii cu vârste mai mari, care nu sunt în stare să-și asume responsabilități.
E, cam ăsta cred eu c-ar fi momentul când, cel puțin noi, bărbații, devenim tați. Când (și dacă) ne lovește gândul că This shit is for real!. Că, gata!, trebuie să învățăm ce e cu mogâldeața asta, cum funcționează ea, de ce are nevoie de la noi și tot așa.
Apoi, ușor, ușor, să începem să înțelegem că unele chestii pe care le facem sau le simțim, le cărăm cu noi de multă vreme, de mulți ani. Și să începem să descoperim ce e cu noi, de ce facem ceea ce facem și cum putem schimba anumite comportamente, pentru a nu le duce sau transmite mai departe.
Sâ înțelegem că acel copil al nostru nu e o nouă șansă a noastră de a face lucrurile pe care n-am apucat să le facem sau nu ni s-a permis să le facem. Că el sau ea e el sau ea, cineva cu totul diferit de noi. Dar și să înțelegem că el sau ea are o NEVOIE VITALĂ de de mine, tatăl lui sau al ei, în viața sa. Că felul în care mă comport eu va reprezenta primul model de bărbat din viața sa, fie copilul băiat sau fată.

Sigur că foarte multe dintre lucrurile pe care le povestesc eu aici, atunci când te gândești la ele, par înfricoșătoare. Tocmai de aceea spun că sunt unii…destui care nu devin tați doar pentru că devin tați. Căci pentru ei e prea mult, simt că nu pot duce și atunci aleg să fugă, fie că fug la propriu, fie că fug în muncă, în absenteism sau în mai știu eu ce.

Ceea ce e trist, o dată pentru copilul lor, dar și pentru ei, căci pierd o bucată de viață cu care nu se pot întâlni în nicio altă situație. A fi tatăl asumat al unui copil mi se pare cea mai tare experiență de vreodată! Vă dați seama, să ai șansa să ajuți un copil să devină Om Mare! Ce poate fi mai mișto de atât?

interesting

blog

via Cel Mai Bun Tata http://bit.ly/2KvB6sO

April 9, 2019 at 10:48AM

50 de trăsături ale unui părinte bun

2019-04-02T15:15:00.001+03:00

50 de trăsături ale unui părinte bun

https://ift.tt/2YFwwLz

1. Să-și iubească necondiționat copilul.
2. Să-i spună copilului că îl iubește necondiționat.
3. Să aibă răbdare.
4. Să aibă chef de joacă.
5. Să asculte mai mult decât vorbește.
6. Să aibă încredere în copilul său.
7. Să fie mereu de partea copilului său.
8. Să fie de partea lui chiar și când greșește.
9. Să știe să-și aleagă momentele în care să-i spună copilului unde a greșit.
10. Să își lase copilul să fie independent.
11. Să știe să stabilească limite.
12. Să știe să impună aceste limite cu blândețe.
13. Să nu fie violent.
14. Să aibă înțelegere când altcineva, inclusiv copilul său, se manifestă violent.
15. Să fie creativ.
16. Să încurajeze creativitatea copilului său.
17. Să-l încurajeze să încerce lucruri noi.
18. Să fie relaxat atunci când copilul greșește.
19. Să-i spună copilului ce îi place la el.
20. Să-și încurajeze copilul să-i spună ce nu face bine.
21. Să le spună altora ce îi place la copilul său.
22. Să fie conștient că nu are un copil perfect.
23. Să povestească atunci când este cu copilul despre faptul că nimeni nu este perfect.
24. Să-și asume greșelile.
25. Să-l învețe pe copil să-și asume greșelile.
26. Să nu se supere atunci când, la început, copilul nu-și va asuma greșelile.
27. Să fie altruist.
28. Să nu uite că a fost și el copil.
29. Să nu uite să se comporte cum i-ar fi plăcut lui, copil fiind, să se comporte un adult.
30. Să nu evitele discuțiile dificile.
31. Să fie în stare să spună NU!
32. Să fie în stare să accepte NU!-urile copilului său.
33. Să fie în stare să spună: Nu știu, dar hai să descoperim împreună.
34. Să nu facă mișto de copilul său, mai ales în public.
35. Să nu-și ascundă tot timpul sentimentele, oricare ar fi ele.
36. Să povestească cu al său copil despre cum i-a fost ziua, înainte să întrebe cum a fost ziua copilului.
37. Să fie în stare să se prostească din când în când.
38. Să fie în stare să se prostească în public din când în când.
39. Să nu considere că nu poate învăța de la alții despre cum să fie un părinte mai bun.
40. Să fie onest cu sine însuși.
41. Să-l învețe pe copil să fie onest cu sine însuși.
42. Să-și îmbrățiseze și să-și pupe des copilul.
43. Să facă eforturi de a se cunoaște pe sine.
44. Să facă eforturi să înțeleagă de unde vine și de ce face anumite lucruri, bune sau mai puțin bune.
45. Să se bucure de azi.
46. Să fie pregătit pentru mâine.
47. Să descopere ce-l pasionează.
48. Să-și ajute copilul să-și descopere propriul drum oricare ar fi acela.
49. Să nu uite niciodată că el a ales să aducă pe lume un copil.
50. Să nu-i reproșeze niciodată copilului sacrificiile pe care le-a făcut pentru el, căci le-a făcut pentru că așa a ales el, nu pentru că i-a cerut copilul.

Este o listă exhaustivă și extrem de subiectivă, ea nu are niciun fundament științific, așa că vă rog să o tratați ca atare. Ca un părinte practician de aproape 8 ani, pot spune așa, fără teama de a greși prea tare: dacă bifăm măcar jumătate din lista asta și suntem conștienți că cealaltă jumătate nu prea ne iese, dar ne străduim să facem ceva, suntem foarte bine. Părerea mea.

sursa foto: https://ift.tt/2uEhesv

interesting

blog

via Cel Mai Bun Tata https://ift.tt/2YLaNls

April 2, 2019 at 09:40AM

Free Sci-Fi Anthology About the Future of Solar Power from Arizona State University

2019-03-27T08:40:00.001+02:00

Free Sci-Fi Anthology About the Future of Solar Power from Arizona State University

https://ift.tt/2CERIaR

via The Verge

In the introduction, editor Joey Eschrich says that the book was “inspired by a simple question: what would a world powered entirely by solar energy look like?” With that question in mind, the Center hosted a narrative hackaton in April 2018, and brought together authors, artists and various experts to “create technically grounded, inspiring visions of a future shaped by a transition to clean, plentiful solar energy.”

After the event, each team continued to work on their respective projects, ultimately resulting in the anthology, which features stories from a variety of science fiction authors — Brenda Cooper, Andrew Dana Hudson, Cat Rambo, and Corey S. Pressman. The four stories imagine how everything from large cities to small, rural communities might deal with solar power in the future, and are accompanied by artwork and a pair of essays that drills down into the design of the world that the authors depicted.

Case în care ai putea trăi ca român fără să faci credit pe viață

2019-03-23T16:21:00.001+02:00

Case în care ai putea trăi ca român fără să faci credit pe viață

https://ift.tt/2Tr3fjB

La noi, să-ți construiești o casă este un proces lung și costisitor. Pentru că există și concepția aia învechită și comunistă, cum că o casă ca lumea trebuie să fie trainică, din cărămidă și musai cu fundație. La ei, în America, de unde a venit curentul ăsta al caselor din prefabricate, mobile și mici, se poate și altfel.

Dacă nu le faci fundație, lucru de neînchipuit pentru majoritatea constructorilor de la noi, e și mai ușor. În circa 30 de zile, ai casa ridicată, iar, dacă vrei să te muți în altă parte, o poți face cu tot cu locuința din dotare. Asamblezi și dezasamblezi. Da, o casă prefabricată este construită din piese, bucată cu bucată, în interiorul unei fabrici și apoi transportată și asamblată pe terenul celui care și-o dorește.

Este extraordinar ce pot face unii arhitecți și constructori din afară cu genul ăsta de case și cât de departe pot merge cu designul și mobilarea lor. A fost de-ajuns să urmăresc hashtagul #tinyhouselife de pe Instagram, ca să înțeleg că se poate mai bine: ieftin, eficient și la dimensiuni mici.

Vrei să locuiești singur, la marginea pădurii și ai terenul? Ai teren pe unde-s bunicii și îți place acolo, dar nu și casa veche? Nu vrei să prinzi rădăcini undeva și vrei să ai mereu opțiunea de a pleca? Atunci o casă fără fundație, din materiale care pot fi transportate ușor și, deci, care poate fi pusă oricând în mișcare, este soluția.

Szakacs Botond, proprietarul firmei Eco Tiny House din România, așa a pornit o afacere. „Visul meu a fost să am o casă de vacanță, dar nu am reușit să obțin documentația pentru construire, întrucât terenul pe care îl aveam la dispoziție era unul extravilan. Atunci a apărut ideea unei căsuțe mobile, pentru care nu aveam nevoie de autorizație. M-am apucat de treabă, împreună cu soția mea, folosind ca bază șasiul unei limuzine vechi.”

Pentru americanii care muncesc de acasă sau călătoresc des, o casă mobilă are sens

Imagine via Liberation Tiny Homes

Moda caselor mobile a pornit din SUA și acolo am ajuns și eu cu admirația pentru ce pot să proiecteze unele companii. Uite una aleasă random, Liberation Tiny Homes din Lancaster, Pennsylvania. Niște case pe roți pentru care eu una aș renunța fericită la garsoniera mea dintr-un bloc nou din Berceni, care m-a costat tot atât. Dacă nu chiar mai mult.

Cea mai mică dintre aceste case are 10 metri pătrați și are un preț de achiziție de 45 000 de dolari, însă majoritatea locuințelor pe roți construite așa ajung la 20 – 30 metri pătrați și la sume de peste 60 000 de dolari.

„Nu sunt multe afaceri cu case mici aici în State, probabil sub 150, iar în zona noastră suntem singurii. Putem să construim o casă în cinci sau 10 săptămâni, în funcție de complexitatea proiectului. Nu folosim multe materiale neobișnuite, dar ieșim în evidență cu designul. Un material unic pe care-l folosim este lemnul de hambar reciclat și vechi, în unele cazuri, de 100 de ani. Altfel, casele sunt făcute cu materiale de construcții folosite în mod normal la casele americane și sunt foarte trainice. Mulți clienți de-ai noștri se mută frecvent dintr-un loc în altul, iar casele rezistă excelent. Foarte mulți oameni muncesc de acasă și călătoresc mult, așa că o casă mică pe roți are din ce în ce mai mult sens”, mi-a explicat Marcus Stoltzfus, de la firma Liberation Tiny Homes.

Banalele containere marine nu doar că-ți pot deveni locuință, dar te scutesc și de miile de autorizații

Imagine via OTTO Engineering Ltd

Prefabricate înseamnă și containere, fix din alea care vin pe mare, pline cu marfă. Și, da, moda caselor din astfel de materiale a lovit și la noi, după ce startul l-au dat, afară, arhitecți care nu joacă după reguli. Și al căror gust au transformat containerele maritime în căsuțe extrem de homy.

Un mare avantaj al unor astfel de case este, ai ghicit, că se pot construi foarte repede. În plus, nu te omoară nici hârțogăraia, căci poți să-ți ridici o locuință de genul ăsta doar cu o autorizație de amplasare container, pentru care nu trebuie să alergi după atâtea avize. Iar, dacă o pui pe o remorcă, o poți parca fără probleme pe terenul tău, fără niciun fel de autorizație.

Pentru racordarea la utilități a casei din containere este nevoie, totuși, de diferite autorizații, dacă nu ai deja tras curent pe teren și canalizare. Altfel, există varianta off grid sau independentă: panouri solare, puț pentru apă potabilă și fosă septică perfect izolată pentru a nu contamina solul și, implicit, apa ta din puț. Cu apa poți rezolva și altfel: alimentezi din când în când. E sistemul folosit de oamenii care au rulote și poți afla cum e o așa viață de la jurnaliștii români de la Teleleu.

Cum poți crea o casă dintr-unul sau două cointainere. Imagine via The Casa Club

În plus, casa din containere este foarte trainică. N-o spun eu, ci un inginer constructor care a preferat să nu fie citat. Trebuie să te gândești doar la greutatea mare pe care o pot suporta containerele, atunci când vin pline cu marfă și sunt suprapuse câte cinci sau 10 bucăți, una peste alta. Pot duce sau susține o greutate de până la 30 tone.

E important că o astfel de construcție nici nu-ți dă bugetul peste cap, pentru că două containere la dimensiunea de șase pe 2,4 m ajung undeva la 4 000 de euro. La acest cost se adaugă cel cu amenajarea, compartimentările sanitare, electrice, izolația termică, acoperișul, finisajele, unul care poate ajunge pe la 13 000 de euro. Asta dacă limitezi colaborările cu diverse firme.

OK, ai casa. Ce faci cu ea? O să te bucuri să afli c-o poți amplasa pe aproape orice tip de teren, atât timp cât acesta este drept. Nu-ți trebuie fundație, dar poți pune niște pietriș dedesubt, pentru drenaj și protecție față de umezeală.

După cum vezi, soluții sunt, chiar și fără să fie nevoie să te-mprumuți pe 30 de ani pentru a avea casa mult visată. Ideea este să te gândești la alternative și să nu mai pui atât de mult accentul pe rădăcini. Home is where your heart is, cum zice americanu’, iar inima ta e posibil să se plicitisească de același peisaj trist și prăfuit din Crângași. Sau Berceni sau oriunde.

Editor: Răzvan Băltărețu

interesting

blog

via VICE https://www.vice.com/ro

March 23, 2019 at 03:53PM

DIY Home Library with LED Lighting

2019-03-15T05:20:00.001+02:00

DIY Home Library with LED Lighting

https://www.youtube.com/watch?v=QCeQX3WJf_k

Built-in #bookcases with #leds & oak counters for my #library. Check out Purebond for some great choices in plywood. Purebond Plywood https://ift.tt/2yxE8Fu Rockler Products Used Clamping Jig https://ift.tt/2Cb6BlG Mini Clamp It Assembly Square https://ift.tt/2XVoUEl Doweling Jig Kit https://ift.tt/2T366PG Glue Application Master Set https://ift.tt/2Y7nRBg Spiral Dowel Pins https://ift.tt/2T6przq Sure Foot Aluminum Bar Clamps https://ift.tt/2XRScDA Sure Foot F-Style Clamps https://ift.tt/2DEesd9 Bench Dog Tools No. 4 Smoothing Plane https://ift.tt/2XVk5dX General Finishes Arm-R-Seal Urethane Topcoat-Satin https://ift.tt/2T368XO Affiliate Products Counter Grommets - https://amzn.to/2F3IV2P LEDs - https://amzn.to/2u4vZo3 Hole Saw for Grommets - https://amzn.to/2F2vekw Support & Connect w/me on https://ift.tt/18v7S5A ! Sign up for my free newsletter! https://ift.tt/2UqBw3U Mailing Address: Darbin Orvar PO BOX 1101 Goochland, VA 23063 How to find Linn @ Darbin Orvar https://ift.tt/18v7S5A http://youtube.com/darbinnotes - My Second Channel http://twitter.com/darbinorvar https://ift.tt/18v7SlW https://ift.tt/1ONxoTy - Check out all the Podcasts! Camera & Gear Links (Some are newer versions) DJI Spark - https://amzn.to/2FmpQHi Rode Pro Mic - http://amzn.to/2xTXrW8 Canon 80D - http://amzn.to/2zbFLXw Canon Rebel SL2 - https://amzn.to/2GTR8ue Canon 10-18mm - http://amzn.to/2ipJqZP Canon 50mm 1.4 - http://amzn.to/2xSuoSF Tamron 17-50 - http://amzn.to/2xRZpGp Sony Movie Studio - http://amzn.to/2iqHoIE Wacom Tablet - http://amzn.to/2xSRDfm

interesting

do it yourself

via Darbin Orvar https://www.youtube.com/channel/UCIrtu3uSwehD0pfmfMsHhUA

March 14, 2019 at 03:23PM

Top 10 Michael Jackson

2019-03-15T05:17:00.001+02:00

Top 10 Michael Jackson

https://ift.tt/2T3dnPy

Am scris două articole simple (aici) și (aici), bazate strict pe logică și argumentație, în care am verificat contextul anilor 90 și cel al...

interesting

blog

via Trollywood https://ift.tt/2XVo1eZ

March 14, 2019 at 01:49PM

Mini Magic Mirror #piday #raspberrypi @Raspberry_Pi

2019-02-09T08:06:00.001+02:00

Mini Magic Mirror #piday #raspberrypi @Raspberry_Pi

http://bit.ly/2TDaEgX

From GeekToolkit on YouTube:

This is a build video for a Miniture Magic Mirror. It runs the Magic Mirror 2 software, and can run most of the modules. It’s powered by a raspberry pi zero, and is based on N-O-D-E’s concept design.

interesting

stiri-it

via Adafruit Industries – Makers, hackers, artists, designers and engineers! http://bit.ly/1E8EcEY

February 8, 2019 at 08:03AM

Wearable Pi Zero Time-Lapse Camera from the #AdafruitLearningSystem #celebratephotography

2019-01-26T11:34:00.001+02:00

Wearable Pi Zero Time-Lapse Camera from the #AdafruitLearningSystem #celebratephotography

http://bit.ly/2Tfl325

VIDEO

Raspberry Pi Wearables Time Lapse Camera

Worn on a lanyard or clipped to a pocket or pack, this adorable camera snaps a photo every few seconds. Slide the SD card into your computer to review the day’s activities or merge all the images into a timelapse animation.

Check out the full guide!

We #celebratephotography here at Adafruit every Saturday. From photographers of all levels to projects you have made or those that inspire you to make, we’re on it! Got a tip? Well, send it in!

If you’re interested in making your own project and need some gear, we’ve got you covered. Be sure to check out our Raspberry Pi accessories and our DIY cameras.

VIDEO

Stop breadboarding and soldering – start making immediately! Adafruit’s Circuit Playground is jam-packed with LEDs, sensors, buttons, alligator clip pads and more. Build projects with Circuit Playground in a few minutes with the drag-and-drop MakeCode programming site, learn computer science using the CS Discoveries class on code.org, jump into CircuitPython to learn Python and hardware together, or even use Arduino IDE. Circuit Playground Express is the newest and best Circuit Playground board, with support for MakeCode, CircuitPython, and Arduino. It has a powerful processor, 10 NeoPixels, mini speaker, InfraRed receive and transmit, two buttons, a switch, 14 alligator clip pads, and lots of sensors: capacitive touch, IR proximity, temperature, light, motion and sound. A whole wide world of electronics and coding is waiting for you, and it fits in the palm of your hand.

Join 10,000+ makers on Adafruit’s Discord channels and be part of the community! http://adafru.it/discord

What do you want from CircuitPython in 2019?

Have an amazing project to share? Join the SHOW-AND-TELL every Wednesday night at 7:30pm ET on Google+ Hangouts.

Join us every Wednesday night at 8pm ET for Ask an Engineer!

Follow Adafruit on Instagram for top secret new products, behinds the scenes and more https://www.instagram.com/adafruit/

Maker Business — Designing hardware is hard. Designing a test jig can be harder.

Wearables — Not the charge, the transfer

Electronics — Solder isn’t everything.

Biohacking — Beyond CBD and THC

Python for Microcontrollers — Python snakes its way to Makerdiary nRF52840, it’s full of stars, LumiDrive, and more…! #Python #Adafruit #CircuitPython @circuitpython @micropython @ThePSF @Adafruit

Get the only spam-free daily newsletter about wearables, running a "maker business", electronic tips and more! Subscribe at

AdafruitDaily.com

No comments yet.

Adafruit has a "be excellent to each other" comment policy. Help us keep the community here positive and helpful. Stick to the topic, be respectful of makers of all ages and skill levels. Be kind, and don't spam - Thank you!

interesting

stiri-it

via Adafruit Industries – Makers, hackers, artists, designers and engineers! http://bit.ly/1E8EcEY

January 26, 2019 at 10:04AM

SF-urile ți-au schimbat viața chiar dacă habar n-ai cum au făcut asta

2019-01-05T17:01:00.001+02:00

SF-urile ți-au schimbat viața chiar dacă habar n-ai cum au făcut asta

http://bit.ly/2C26es5

Articolul a apărut inițial pe VICE News.

Fără science-fiction, probabil că nu ai mai fi citit asta. Nici nu ai mai fi putut să te bucuri de reducerile de sărbători, în timp ce scrolezi prin meme-uri cu Bird Box pe Instagram și cauți pe Tinder o persoană cu care să te cuibărești în perioada asta rece. Mai pe scurt, dacă nu ar fi existat science-fiction, probabil că nu mai existau nici minunile tehnologice ale erei internetului.

Tim Berners-Lee, părintele World Wide Web, poate nu ar mai fi avut ideea asta dacă nu exista Dial F For Frankenstein a lui Arthur C. Clark, o scurtă poveste de ficțiune care a apărut pentru prima dată în Playboy și l-a inspirat pe inventator. Este doar un exemplu al relației simbiotice dintre știință și sci-fi, pe parcursul istoriei moderne.

VICE News a a stat de vorbă recent cu autori sci-fi și oameni de știință, printre care scriitorul romanului The Martian, Andy Weir și co-autorii seriei The Expanse, Daniel Abraham și Ty Frank, pentru a explora felurile inspiraționale, uneori înspăimântătoare, dar provocatoare, prin care știința și sci-fi-ul s-au suprapus și au format lumea din jurul nostru.

Poți vedea toate cele șapte episoade mai jos:

1. How science changed sci-fi about Mars

2. How sci-fi reflects our hopes and fears

3. Why The Martian author doesn’t mix politics with sci-fi

4. Why The Expanse co-author thinks sci-fi can change politics

5. How science is becoming more like sci-fi

6. Is Mars the future of space tourism?

7. How sci-fi inspires real innovations

interesting

blog

via VICE https://www.vice.com/ro

January 5, 2019 at 10:07AM

Toyota Auris Hibrid 2018 review

2019-01-05T03:20:00.001+02:00

Toyota Auris Hibrid 2018 review

http://bit.ly/2GRnXIu

Costuri / Dotări : Mașină noua a constat 22.000EUR la dealer, cu nivel de echipare Sol. Dacă folosești programul rabla-plus, primești 2.000 EUR pe mașina veche, care se reduc din prețul de mai sus. Ca o mică descriere a sistemului hybrid, rularea se face dintr-un motor de benzină de 1.8L și un motor electric de […]

The post Toyota Auris Hibrid 2018 review appeared first on zoso blog.

interesting

stiri

via Zero Ştiri https://www.zoso.ro

January 4, 2019 at 06:21PM

New year, new skills: learn how to code with Grasshopper in 2019

2019-01-02T21:41:00.001+02:00

Reguli pentru fiul tău

2018-12-25T19:17:00.001+02:00

Reguli pentru fiul tău

http://bit.ly/2AgX2Al

Am găsit regulile de mai jos pe net. Cum eu nu am un fiu, dar majoritatea sunt sfaturi de bun simț pentru toată lumea, mi-am zis că nu strică să le traduc din engleză și să le dau mai departe, poate ajută pe cineva să devină un om mai bun. 1. Nu da niciodată mâna cu un Read More ...

Acesta este un prim paragraf. Pentru a citi articolul întreg, te invit să intri pe blog, unde poți vedea textul în toată splendoarea lui, eventual acompaniat de poze. Mulțumesc!

interesting

blog

via Denisuca - nevastă de Coşmar http://www.denisuca.com

December 25, 2018 at 05:28PM

Burger Revolution. Locurile unde mănânci cei mai buni burgeri din București

2018-12-21T18:08:00.003+02:00

Burger Revolution. Locurile unde mănânci cei mai buni burgeri din București

http://bit.ly/2EIyBiL

Ai poftă de un burger? Normal ca ai. E un trend culinar ce a explodat în ultimii ani în București și care va continua pe vecie. Burgerii au luat fața unor produse tradiționale precum hot dogs sau coaste și amenință chiar supremația pizzei în materie de popularitate. Dar nu toți burgerii se nasc egali. În trecut doar o specialitate de tip fast food, bugerii au devenit adevărate capodopere gourmet, iar orașul oferă o gamă variată de meniuri. Să descoperim deci locurile unde găsim cei mai buni burgeri din oraș.

VIVO

Unul dintre cele mai renumite burger joints din București, pe Calea Floreasca 60. Vivo se laudă cu produse proaspete întotdeauna, are un meniu vesel și porții uriașe. Atât designul colorat al localului cât și chiflele sunt făcute in house. Pentru burgerul tău muncesc în fiecare minut minim 10 oameni folosind 90% ingrediente preparate în ziua servirii.

Re:Modelier

E fratele mai mic al lui Modelier. Atât ca spaţiu, cât şi pentru că este deschis mai recent. Cu un design minimalist şi amplasat pe Gina Patrichi 3 lângă Piaţa Victoriei, Re:Modelier poate fi considerat raiul burgerilor din Bucureşti. E un loc unde îţi construieşti singur burgerul dintr-o gamă variată de ingrediente. Orice combinaţie este permisă şi îţi poţi pune imaginaţia la încercare după bunul plac.

Nor – Sky Casual

Nu e legendă și nu doar poveste! Dacă urci până la Nor găsești un burger de aur, așa cum n-ai mai văzut până acum! E o bijuterie de Instagramat și mâncat, din chiftea de Black Angus și chiflă “placată” cu aur adevărat. Și foarte bun la gust!

Circus Pub

Pe Bulevardul Lacul Tei 65, lângă parcul Circului își desfășoară acrobațiile un pub de cartier cu burgeri delicioși. Reprezentațiile lor au devenit faimoase pentru toată lumea după ce au câștigat Burger Fest în 2016. Circus Pub pleacă și în turneu și îi poți întâlni oricând la un festival de lângă tine.

South Burger

Din Tei mergem până în Berceni pentru South Burger. E așezat pe o stradă cu nume cum nu se poate mai potrivit: Gospodinelor 31. Aici ai de unde alege, burgeri uriași inspirați din culturile lumii: french, italian, krusty, cubano sau halloumi. Sau poate vrei să te aventurezi la un shrimp sandwich.

Grădina Floreasca

Dacă înoți în piscina de la Floreasca sau dacă mergi seara la unul din concertele de jazz din grădină sigur o să ți se facă foame. Te poți delecta cu unii dintre cei mai buni burgeri din oraș, made by Burgerz. Ai rețete tradiționale ca la mama lor acasă în America, întregite de ingrediente din bucătăria lumii.

SwitchEat

La SwitchEat ai un motiv bun să revii în fiecare săptămână. Gazdele te pot surprinde mereu cu câte o rețetă temporară pe care poți să regreți dacă o ratezi. Dar meniul e oricum foarte bogat. Almost burgers, beef burgers; lamb, chicken and veggie burgers. Pe Horei 33, cu design cool și cu beri multe de băut.

B3ton

Considerat de mulți chiar cel mai bun burger din oraș, într-un restaurant de lângă Parcul Carol ce oferă de toate pentru toți. Dar să vorbim despre burgerul uriaș, despre care tot orașul vuiește. Acesta poate varia între 6-10 kilograme și poate fi share-uit de 12 până la 25 de persoane. O petrecere întreagă în jurul unui burger. Doar carnea de vită, brânza cheddar, salata și roșiile sunt must, în rest poți opta pentru orice ingrediente dorești. Pentru cine are nevoie de convingere, B3ton organizează Sunday Burger Tasting în fiecare săptămână.

Aria Gourmet Burger

Burgeri gourmet făcuți în casă după rețete deosebite, unice. Sunt burgeri pregătiți de un chef cu școală la Paris și experimentat în restaurante cu 2 stele Michelin. Localul e amplasat într-o locație centrală, ușor accesibilă, o clădire monument istoric – “Casa cu Sfinx”, lângă Spitalul Colțea. Aici întâlnim un crossover curajos: Shaorma Burger!

Biutiful by TheLake

Burgeri savurați pe malul lacului Herăstrău, pe o terasă plutitoare cu decor fabulos. Biutiful aduce tot ce e mai bun din ambele lumi: briza răcoritoare și distracția din oraș. Momente relaxante cu prietenii sau seri de dans zbuciumate energizate de un burger faimos din antricot proaspăt de vită.

The post Burger Revolution. Locurile unde mănânci cei mai buni burgeri din București appeared first on .

interesting

Retete

via http://bit.ly/2EEMuhs

December 21, 2018 at 05:47PM

Restaurante la înălțime în București. 11 locuri cu vedere spectaculoasă

2018-12-21T18:08:00.001+02:00

Restaurante la înălțime în București. 11 locuri cu vedere spectaculoasă

http://bit.ly/2EHFAZA

Bucureștiul e complet diferit atunci când îl vezi de la înălțime. Și poți să-l descoperi în unul din restaurantele cu vedere spectaculoasă a orașului. Sunt locuri ideale pentru o cină romantică la apus, mese de prânz sau sărbători cu prietenii. O ieșire poate fi la înălțime în adevăratul sens al cuvântului, cocoțat printre nori cu ceva bun de mâncat și de băut alături.

Nor – Sky Casual Restaurant

NOR este cel mai înalt loc unde poți lua masa în București, la ultimul etaj al Sky Tower din zona Aviației. Cand ajungi la etajul 36 începi cu senzația pe care ți-o oferă recepția unui hotel luminos, iar în fața ochilor ți se deschide tabloul orașului, văzut panoramic de la 136 de metri înălțime.

Meniul NOR se inspiră din cele mai faimoase bucătării ale lumii dar este atent și la preferințele locale. Rețetele sunt construite într-o notă relaxată, dar caută să provoace imaginația oaspeților prin moduri originale de plating și combinații îndrăznețe de gusturi.

18 Lounge

Situat în Piața Presei Libere, restaurantul oferă vedere panoramică de la etajul 18 al turnului City Gate spre parcul Herăstrău și Bd. Kiseleff. 18 Lounge combină fine dining, muzică și design cu vederea superbă a orașului. Localul poate funcționa atât ca bar cât și ca un club cu petreceri tematice.

Sole Restaurant & Luna Bar

E situat în una din cele mai moderne clădiri din București, pe Bd. Iancu de Hunedoara, la etajul 15. Aici poți savura o cină specială, cu paste, fructe de mare și alte delicii meditaraneene cu o imagine a orașului cum nu ai mai văzut. La Sole au loc multe și evenimente speciale cum sunt nunțile sau botezurile.

Upstairs Rooftop

Upstairs e o pată de culoare în centrul orașului, pe strada Sevastopol, aproape de Piața Victoriei. Atmosfera veselă, bucătăria Fusion si cocktail-uri mondiale sunt ingredientele pricipale combinate cu o vedere superbă a orașului. Aici poți să încerci mâncarea thailandeză, franțuzească sau americană, ori poate doar să faci poză cu apusul de pe teresă. Vara, acoperișul este retras, iar toate mesele rămân sub cerul liber.

Linea – Closer to the Moon

Una din cele mai spectaculoase locații din Centrul Vechi, amplasată pe acoperișul fostului magazin Victoria. Linea te aduce mai aproape de lună, dar nu chiar acolo. Aici însă ai parte de toată atmosfera pe care nu o găsești pe lună. Muzică chill în surdină, un bar dotat cu cocktailuri originale și bucătărie cu afumătoare proprie. Iarna, terasa se adaptează la decorul arctic și poți să iei cina într-un iglu.

Nomad

Bea. Manâncă. Dansează. Ăsta e filmul la Nomad, un alt Sky bar din Centrul Vechi, pe Smârdan 30. Seri cu petreceri cum numai în centrul istoric există, DJ renumiți și cocktailuri exotice, toate sub cerul înstelat de vară. Meniul de la Nomad e o călătorie în jurul lumii fără pașaport, cu opriri în Italia, Franța, Spania, Grecia, Asia și SUA. Cei care nu vor să se aventureze departe de casă pot încerca bucătăria românească.

Sky Bar

A fost primul Sky Bar din București, situat pe terasa unei clădiri de pe Calea Dorobanților. Un lounge cu design futurist ce își propune să ofere o oază de liniște și verdeață la înălțime pentru întâlnirile cu prietenii în serile de vară sau la reunirile de afaceri în timpul zilei. Noaptea, atmosfera de la Skybar devine animată cu petreceri și evenimente. Late weekend breakfast și show-uri de gătit live sunt specialitățile casei la Sky Bar.

Restaurant Cișmigiu – Bistro la Etaj

Redescoperă atmosfera Micului Paris pe acoperișul Hotel Cișmigiu. Noul rooftop bistro propune design chic-casual, atmosferă prietenoasă, comfort și gust. Oaspeții sunt așteptați cu un meniu original, rețete simple și ingrediente care au o poveste de spus. De aici se poate admira clădirea Palatului Parlamentului și tot istoricul cultural al orașului.

Deschis Gastrobar

Un loc de joacă urban situat pe acoperișul Industriei Bumbacului, lângă malul Dâmboviței. Deschis e senin și aproape de soare pe timpul verii și își propune să unească oameni activi și creativi pentru evenimente originale cu impact în oraș. Proiecții de film în aer liber, workshop-uri educative, dezbateri creative, toate servite în tandem cu o limonadă rece și mâncăruri delicioase. Ca să nu mai pomenim că aici ai nisip, pardoseli din lemn si lumini ambientale ce ne amintesc evident de atmosfera de la mare.

Pura Vida Sky Bar

E un sky bar din Centrul Vechi, situat pe acoperișul hostel-ului cu același nume de pe Smârdan 7. Aici ai vederi superbe ale clădirilor istorice, dar si evenimente săptămânale. La Pura Vida întâlnești călători din toată lumea în căutare de povești locale, dar si localnici interesanți. E o terasă cozy cu DJ și multe variante de băuturi alcoolice în meniu.

Elfi Urban Kitchen and Sky Bar

Situat la ultimul etaj al unui bloc de pe Erou Iancu Nicolae, Elfi Urban Kitchen and Sky Bar oferă o vedere la 360 de grade și își propune să îmbogățească peisajul gourmet din Pipera. E fostul restaurant italian Casa Elfi, upgradat cu o vedere de milioane. Pe terasă găsim mese și scaune colorate si adăpost pentru soare. La fel cum elfii sunt ajutoare de încredere pentru Moș Crăciun, cei de la Elfi Urban Kitchen promit doar ingrediente preparate pe loc pentru a păstra energia și gusturile naturale.

The post Restaurante la înălțime în București. 11 locuri cu vedere spectaculoasă appeared first on .

interesting

Retete

via http://bit.ly/2EEMuhs

December 21, 2018 at 05:47PM

Băi, voi vă dați seama?

2018-11-24T03:44:00.001+02:00

Băi, voi vă dați seama?

https://ift.tt/2DXWCSK

Vă dați seama că, deși Ghiță ciobanul are Internet mobil, România e tot o colibă fără budă în curte?

Vă dați seama că un candidat la portofoliul de ministru l-a acuzat pe președintele țării că urăște evreii pe baza faptului că are nume nemțesc? Vă dați seama că ăsta nu e cel mai grav lucru din poveste? Realizați că infractori condamnați îi dau dreptate și că 70% din vecinii voștri antisemiți sunt convinși că afirmația de mai sus e reală, fără să fi cunoscut vreodată germani sau evrei? Vă vine să credeți că aceiași academicieni ai balconului aruncă în fugă cuvântul „nazist”, deși au impresia că Rusia și Germania sunt încă în război?

Vă dați seama că în țara asta există personalități publice care sunt convinse că noi avem o cultură superioară și că Europa e efectiv plină de tâmpiți? Realizați că respectivele personaje nu sunt îndoctrinate, ci sunt FERM CONVINSE că Brâncuși a făcut statui în timp ce alți făceau orgii și că “europenii” sunt majoritar sataniști?

Vă vine să credeți că, deși toți prietenii voștri au dat share la articolul ăsta, nimeni n-are idee cine e tipul din el și ce premiu a câștigat? Conștientizați că avem în continuare unul dintre cele mai slabe sisteme de învățământ din Europa, depășiți fiind doar de Ucraina, o țară aflată în stare de război? Vă dați seama că cea care i-a bătut ultimul cui în coșciug, tocmai a fost realeasă în postul de ministru și că prima ei declarație a început cu: „Voi modifica radical…”?

Vă vine să credeți că tot ce a putut construi România după Revoluție a fost o catedrală care arată ca o amandină supradimensionată? Una care a supt bani atât de la bugetul Capitalei, cât și din fondurile UE? Vă dați seama că în tot timpul ridicării Catedralei, n-am fost în stare să terminăm câteva stații de metrou? Realizați că ne chinuim de peste șapte ani să NU facem o gaură în pământ?

Conștientizați că, deși am înghețat mai toți în stradă, aceiași băieți pe care-i tot trimitem la origini au în continuare mai multă putere decât vor avea copiii noștri? Vă dați seama că Maria Grapini dă în continuare declarații publice, deși are un carnețel pe care scrie doar atât: “inspirează/expirează”? Vă dați seama că Tudorel Toader chiar e o chestie care există și că într-o săptămână vorbim mai mult despre Dragnea și Dăncilă decât despre propriile pasiuni?

Și nu că aș vrea să vă deprim, dar poate vă amintiți că recent țara s-a împărțit în două la auzul întrebării: cine are voie să-și întemeieze o familie și cine nu? Realizați că în timpul ăsta, avem un record la violență domestică, iar procurorii noștri renunță la anchetarea unor astfel de cazuri pentru că bărbații implicați în ele… îi emoționează?

Vă dați seama că, deși am scris articole mult mai bune, tot cu ăsta veți rezona? Vă dați seama că singurul motiv pentru care mi-ați citit văicăreala e că o trăiți zi de zi? Că înainte să vrem o țară ca afară, trebuie doar să vrem o țară? Vă dați seama că s-ar putea să nu ne iasă?

P.S: Am măzgălit chestia asta de pe telefon, într-un moment de anxioasă melancolie și rezonabil regret. Vă dați seama că principala inspirație au fost doar titluri unei ore?

interesting

blog

via Krossfire's Blog https://ift.tt/2wG9JoO

November 24, 2018 at 01:00AM

Cinci pași prin care să-i închizi gura unei persoane pe care n-o suporți

2018-11-23T17:42:00.001+02:00

Cinci pași prin care să-i închizi gura unei persoane pe care n-o suporți

https://ift.tt/2PNUTpp

A fost ură la prima vedere. Tipul ăsta stătea într-un restaurant din aeroport și mânca huevos rancheros când am intrat cu prietena mea, Heather. Se pare că tipul era cumnatul ei și trebuia să luăm micul dejun cu el.

Îl voi numi Buff. Arăta de parcă ar fi jucat fotbal în facultate. Purta un costum scump, un Rolex și o insignă cu un candidat la președenție pe care nu puteam să-l suport.

Ne-am așezat la masă și l-am întrebat cu ce se ocupă. Aparent Buff muncește ca administrator la o companie a unei închisori private care a făcut un profit imens din contracte guvernamentale pentru încarcerarea oamenilor care încearcă să treacă granița. În timpul micului dejun, Buff a făcut o glumă sexistă despre femei și a menționat-o și pe nevastă-sa. Și asta a fost înainte să-mi țină discursuri despre poltică și cum președintele de culoare a divizat țara.

Să-l omor nu era o opțiune. Era mai mare ca mine și ca Heather, iar TSA nu ar fi vrut să-l sugrum cu Rolexul. Așa că am aplicat un set de tehnici pe care le-am predat ani de zile oamenilor mai drăguți. Se trag din retorică, arta persuasiunii. Dacă îndeajuns de mulți oameni ar învăța această artă, cred că am avea mai puțină gălăgie și furie, plus alegeri mai bune. Să nu mai zic de mese tolerabile cu rude nesimțite.

Am împărțit tehnicile pentru genul ăsta de ocazii în cinci unelte: Scop, Public, Interesul Agresiv, Simpatie și Dragoste. Da, Dragoste. Ai răbdare cu asta fiindcă o vom folosi ca răzbunare.

1. Scop. Adică creează-ți unul

Cea mai mare greșeală când avem o neînțelegere cu cineva este să începem să ne certăm fără un plan în minte. Primul lucru pe care trebuie să îl faci când stai față în față cu un idiot este să te întrebi ce ai de câștigat din asta. Vrei să-l umilești? Ce idee bună! Cu excepția faptului că nu o poți face pe termen lung. Nu cred că vrei să-l transformi într-un criminal în serie. Oricum, în cazul meu nu voiam să stric mariajul prietenei mele. Certurile furioase cu un idiot se lasă cu daune colaterale. Deci ce scop ți-ai seta?

Un scop ar fi o relație mai bună, dacă nu cu tipul rău, atunci cu altcineva, în cazul de față cu prietena mea, Heather.

Alt scop ar putea fi să înveți ceva. Buff cunoștea o parte a vieții – una rea, urâtă, posibil coruptă – despre care nu știam absolut nimic. I-am pus câteva întrebări despre cum erau acele închisori și cine era în ele. Mi-a zis lucruri pe care nu le-ar fi spus niciodată unui reporter.

Alt scop ar putea fi să încerci să găsești ceva – orice – pe care ai putea să-l ai în comun cu el. Fă din asta un joc, un fel Observ ceva drăguț în tipul ăsta. Se pare că Buff era înnebunit după copiii săi, deci am găsit-o. Dar nu Buff era ținta mea adevărată, ci...

2. Publicul, adică cei care privesc

Gândește-te la Abraham Lincoln. Nu, nu este omul care ne vine în minte când vrem să sugrumăm un cretin. Dar fix la asta mă refer. Spre finalul președenției sale, oamenii ziceau că nu doar a câștigat războiul, ci si argumentul. Nu îți îndrepta atrenția spre invingerea fizică a adversarului sau în orice alt mod. Gândește-te să câștigi atenția oamenilor care ascultă cearta.

Cum? Fii omul mai bun. Dacă cineva chiar este un nesimțit, probabil că nu vei fi singurul care observă asta. Rămâi decent. Când Buff s-a lăudat despre câți bani face încarcerând „ilegalii” nu m-am luat la ceartă cu el. Am părut doar interesat și am pus întrebări. Când s-a plâns despre nevastă-sa în fața surorii ei, am spus: „Nevastă-mea are multe de care s-ar plânge. Dar e o sfântă.” Heather a intervenit ca să-i spună lui Buff despre nevastă-mea sfântă – în timp ce-mi arunca priviri recunoscătoare.

Momentul acela de calm nu a durat. Buff s-a plictisit și a schimbat subiectul către alegeri și spunea lucruri rasiste despre Obama și-l lăuda pe Trump. M-am certat cu el? Nu. Ar putea părea o lașitate, dar retorica oferă o armă mult mai eficientă...

3. Interesul Agresiv

Am început să-i pun întrebări, atent la definiții, detalii și trenduri. Când Buff a zis că mexicanii nu devin niciodată pe bune americani, l-am privit fascinat și l-am întrebat la ce referea când spunea „mexicani”. Oameni născuți în Mexic? Mexicani-americani din a doua generație? A treia? A patra? I-am spus că familia mamei a venit din Cuba undeva prin anii 1800. Devin vreodată cubanezii americani? Când Buff m-a informat că nevestele vor doar alocații mai mari l-am întrebat la ce se referea când zicea „alocații” și l-am întrebat dacă nvestă-sa muncea.

De ce să mă chinui așa? Pentru că atunci când rogi oamenii să-și definească termenii au tendința să folosească unii mai puțin extremi. Buff a recunoscut în cele din urmă că mexicanii din a doua generație par să se acomodeze destul de bine și apoi a corectat „alocație” cu „bugetul familiei”.

Detaliile fac același lucru. Buff a vorbit despre zidul promovat de Trump în campanie (și pare că se retrage din asta). L-am întrebat cum credea că va fi zidul, unde va duce și din ce va fi făcut și cine anume va plăti pentru el. Exact ca Trump, Buff a zis că zidul va fi un gard și că mexicanii nu vor plăti niciodată.

În sfârșit trenduri. Buff, precum Trump, a spus că mexicanii dădeau buzna peste graniță. L-am întrebat cât de mulți și dacă numărul lor era în creștere. „Mă simt puțin confuz legat de asta”, i-am spus. Deși Buff nu a mers niciodată atât de departe încât să spună ca a fost o scurgere netă de mexicani din această țară, a menționat totuși că mai puțini mexicani ajungeau în închisorile sale.

Pe scurt, cu cât ceream mai multe definiții, detalii și trenduri, cu atât începea să modifice tot ce zicea. Dar nu numai de asta am folosit această strategie. Întrebările mele l-au plictisit atât de tare încât abia aștepta să se termine micul dejun. Și a achitat și nota. Aproape că am început să simt....

4. Simpatie

Retorica nu este despre tine. Dacă vrei să convingi pe cineva trebuie să lucrezi cu credințele și așteptările publicului. Asta nu înseamnă să simți tot ce simt ei. Aia este empatie, o trăsătură mișto, dar nefolositoare retoricii. Simpatia înseamnă să înțelegi ce simte publicul. În cazul meu, publicul era Heather. Dar în timp ce continua micul dejun am observat că Buff venea din ce în ce mai aproape în direcția mea. Întrebările mele au scos la iveală că voia să facă ce-i mai bine pentru țara lui și în ciuda bravurii sale, era puțin confuz despre ce era de fapt mai bine. Era mai greu să falsifice...

5. Dragostea

Ca parte din practica mea de consultanță îi învăț pe clienții mei să țină discursuri TED sau prezentări corporatiste. Unul dintre cele mai bune sfaturi: Înainte să începi să vorbești, spune-ți cât de mult îți iubești publicul. Asta funcționează și cu un adversar ostil. Imaginează-ți idiotul cum se înmoie tot când vede o pisică sau plânge la moartea lui Leonard Cohen. Gândește-te la dragoste pură. Lovește-i cu unde de dragoste din ochi.

Nu vreau să spun că ar trebui să iubești pe bune un idiot. Vorbim aici despre retorică, nu religie. În schimb, prefă-te că-l iubești. Privitorii vor crede că ești nobil. Sau ar putea crede că ești de acord cu tipul – până începi să pui întrebări.

Prefăcătoria dragostei poate funcționa în același mod ca întrebările: atrage adversarul mai aproape de tine. Combină asta cu simpatie retorică și atenția pentru publicul tău și situația devine mai caldă și mai puțin jenantă.

Ai putea chiar să începi să semeni cu nevastă-mea, care chiar este o sfântă.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.

interesting

blog

via VICE https://www.vice.com/ro

November 23, 2018 at 07:17AM