hand made

Cel mai nou membru al familiei

2026-03-05T18:03:00.003+02:00

In această iarnă grea, pe la începutul lui februarie parcă, ne-am rezit la ușă cu creaturica asta din filmuleț. O prezență pe care la început am ignorat-o, dar care nu s-a lăsat până nu ne-a lămurit că de la noi nu va mai pleca. După câteva zile, fiindu-ne milă de el (căci e motan), i-am făcut afară o cușculiță cât de cât izolată, unde s-a adăpostit până când i-a furat-o motanul Whisky, care e al cartierului (adică, orientat cum este, mănâncă de la toți).

Apoi i-am mai făcut o cușculiță, a stat și în aia, dar tot voia în casă. Pe bună dreptate, afară erau zăpezile alea care au paralizat Bucureștiul pentru o zi, ce Doamne iartă-mă! Si pentru că într-o zi l-am auzit tușind, l-am băgat definitiv în casă. L-am dus și la veterinar, urmează să îi facem tot ce trebuie - vaccin, analize, castrare. E cuminte foc, a tăcut mâlc până la veterinar, acolo n-a zis mare lucru, face la litieră, doarme în coșulețul lui, atâta doar că e într-o oarecare carantină și stă numai în prima cameră a casei, până la vaccinare și până când se va împrieteni complet cu Maia. Acum Maia îl bate.

Așadar, doamnelor și domnilor, el este Zorro:

Mai jos este împreună cu Whisky, înainte de ninsoare, când abia apăruse pe la noi, cumva, iar griuțul îl certa. El s-a disculpat cu bun simț și m-a convins că nu e vinovat:

Zambiliti, va rog!

2022-04-13T08:58:00.009+03:00

Am multe zambile prin curte. Cele mai multe sunt de la cei de la care am cumparat casa. Sunt perene si nu-mi bat capul cu ele prea mult.

Altele sunt din cele puse de mine. La inceput au fost o minunatie, mari, cred ca si batute. Apoi s-au "simplificat" de la an la an, dar tot imi plac.

In toamna am pus pe doua petece de pamant ceva bulbi. I-am pus si am uitat de ei. Acum, unii au facut flori (zambilele) si altii stau sa infloreasca (lalelele, care-s curioasa cum vor fi, ca am uitat ce-am pus). Alti bulbi n-au facut decat frunze (muscari).

Ei, zambilutele puse in toamna m-au incantat maxim. Au culori aparte - un grena, un galben si un somon. Iata-le, urmate apoi de cele obisnuite, din care am prin toata gradina.

Cam asa arata gradina in ansamblu, primavara (e perioada in care e cea mai frumoasa):

In ultima poza l-am prins si pe Max, care e batran si bolnavior :(

Soartă de mâț cu noroc

2022-01-11T10:40:00.003+02:00

Acum un an si ceva, aproape de casă, ne-am trezit pe mijlocul străzii cu un mâțuc. Am oprit și am coborât, cu gândul să-l dau din drum, să nu îl calce careva din neatenție. Intenția mea asta a fost, dar a lui a fost alta. Când încercam să mă urc înapoi în mașina, el năvălea iar în drum, ba chiar s-a bagat și sub mașina noastră! Văzând așa, l-am luat în brațe să-l duc în altă parte, dar am observat asfel cât de amărât era. Avea un ochi umflat și plin de puroi, strănuta mereu, avea burta mare, dar era ușor ca un fulg. Mi s-a făcut mare milă de el, așa că am sunat la veterinar și l-am dus repede pâna la el. I-a facut un tratament, pe care ar fi trebuit să-l repete încă trei zile la rând, așa că ce sa facem, l-am luat acasă și i-am amenajat un culcuș în magazie. Trec peste alte detalii și ajung la final: l-am facut bine și i-am găsit stăpâni. Acum este boier, lucrează in IT, are prieten de apartament un cățeluș și se plimbă cu trenul peste tot, fără să facă scandal. Din cât de amărât era și de al nimănui, acum a ajuns așa:

In filmulet se vede cum da din labute, tacticos. E o splendoare!

Ciuperciada, faza pe buturuga

2021-11-25T15:34:00.001+02:00

Va aratam acum ceva vreme aici o buturuga invadata de ciuperci. Atunci erau doua echipe, care credeam ca se aflau in concurs - cine cucereste prima intreaga buturuga.

N-am mai prins rezultatele finale, dar acum s-a reluat concursul, numai ca nu s-a mai inscris decat o echipa, care practic concureaza singura. Ar fi ciudat sa ajunga pe locul doi.

Stadionul Buturuga

Echipa inscrisa in concurs, la "Tineret sperante"

Pepiniera

Banca de rezerve

Echipa "Oldies but goldies"

Vietati de final de noiembrie

2021-11-23T15:25:00.001+02:00

Cum spuneam in postarea precedenta, am prins o zi cu soare si am profitat de lumina blanda de final de toamna, ca sa pozez ce am gasit viu prin curte.

Totusi, nu tot ce era viu este si folositor la casa omului. In primele poze veti vedea paduchele lanos care imi ataca marul de ani de zile, in pofida tratamentelor pe care le aplica sotul meu.

In celelalte, o zburatoare care prefera - nu stiu de ce - sa stea mai mult pe frunzele plantei (probabil are legatura cu paduchii care mi-au invadat crizantema), dar care a catadicsit la un moment dat sa faca si o pirueta pe o floare pentru mine.

Lumina de final de noiembrie

2021-11-21T15:25:00.004+02:00

Azi a fost soare. Printr-un colt al sufletului mi-a aparut nevoia de a sta in caldura lui, in vremurile astea in care ceea ce se intampla in societate aduce mai mult cu intunericul si cu frigul.

Cum nu puteam sa stau pur si simplu, mi-am resuscitat aparatul foto, chiar nu stiu nici eu cum si, cum l-am pornit cu mare greutate, nu l-am mai oprit, de teama sa nu "moara" iar. Drept urmare, am fotografiat cam tot ce se putea fotografia in gradina si urmeaza o serie de postari cu aceste fotografii. Comentez mai putin, caci titlul reda esenta a ceea ce vreau sa arat prin poze.

Aster de trei culori

2021-09-30T19:33:00.002+03:00

Anul trecut mi-am amintit de niste flori care cresteau an de an in fata ferestrei de la bloc, in copilarie. Nostalgia m-a facut sa caut pe net ce-ar fi putut fi globuletele de floricele movulii din copilarie, pe care nu stiu cine le plantase pe stratul de la strada. Am dedus, dupa multe cautari, ca ar fi putut fi Aster alpin. Mi-am facut comanda pe net, la unii care promiteau marea cu sarea, dar s-au dovedit a fi o mare teapa (gradinamax, aviz amatorilor). Planta care a venit a facut ceva timp mai tarziu o singura floare, dar stiu ca atunci m-a surprins teribil culoarea. Parea bleumarin-mov inchis. Floarea singuratica era si cam ciufulita, nedemna de pozat. N-am crezut ca o sa mai iasa si anul asta, dar iata ca a facut-o! Planta mi-a iesit si a facut vreo trei floricele anul asta, asa ca as putea nutri ceva sperante ca va fi, candva o floare in toata firea! Nu e cea din copilarie, dar pentru ca are asa o culoare speciala, o iert.

Mai jos redau toate cele trei culori de Aster pe care le am in curte, caci e sezonul lor. Imi place floarea asta, ca mai toate, de altfel.

Calugarita?

2021-09-14T09:37:00.005+03:00

N-am mai scris de un secol, dar asta este poate pentru ca nici n-am mai avut ceva deosebit de aratat. Acum, ca a aparut, o sa v-o arat si voua si o sa studiez mai incolo despre ea, daca gasesc ceva.

Pana una-alta, eu cred ca este o calugarita, dar mi-ar placea sa primesc si o confirmare de la cei mai priceputi dintre voi,

Pozele sunt facute cu telefonul, aseara, la lumina unui bec, deci calitatea lor nu e cea mai buna, desigur, dar tot se intelege ceva din ele.

Asadar, ce ziceti, e calugarita?

Cu mic, cu mare

2020-11-01T19:31:00.001+02:00

Cred ca o sa devin fascinata de ciuperci. Am in curte, in doua locuri diferite, doua buturugi din aceeasi salcie. Una dintre ele, pusa intre pomii fructiferi (initial pe post de "masa", dar niciodata folosita asa) a facut mai demult ciupercile astea. Acum, s-a impodobit cu cele de mai jos:

Au un aspect ca de sectiune prin trunchi de copac. Culorile ... par de camuflaj, dar nu cred ca asta i-a fost intentia "ciupercii mama".

Apoi, pe cealalta buturuga, au crescut doua feluri de ciuperci:

Cele albe au pe dedesubt un fel de miceliu (de fapt, cred ca asta si este, dar nu e din acela clasic, cu lamele ca la umbrela):

Pe celelalte imi place sa le numesc "soldati", ca parca le-a trasat cineva randurile si ele s-au apucat sa creasca in linie dreapta, ca la defilare:

Si ma uimeste varietatea de dimensiune a lor, de la unele cat o gamalie, la unele cam cat un ou de gaina:

Stie cineva un catalog online bun pentru identificarea ciupercilor?

Lighioane

2020-10-24T11:09:00.004+03:00

Stiu, stiu, dupa ce ca scriu atat de rar, macar as fi putut sa va arat ceva frumos - un lucru de mana, o floare, un peisaj, ceva.

N-am asa ceva acum, sau am dar mi-e inca lene sa fac poze, asa ca va arat ceea ce m-am invrednicit sa descarc din aparat. Cum de la astea am putut sa fac poze? Pentru ca m-au impresionat, m-au socat, de fapt si dorinta de a le imortaliza a fost mai mare decat comoditatea.

Poate ca unora le vor placea si pozele astea, mai stii? In fond, si ele sunt fiinte care pot sa suscite interes specialistilor sau pasionatilor.

Sa incep:

Lycosidae

L-am gasit in magazie. Eu am crezut ca e tarantula, asa de mare era! M-am speriat si am fugit, apoi am luat aparatul si m-am intors, sperand sa il pot fotografia, ca sa i-l arat si sotului. L-am gasit, dar nu am avut curaj sa ii pun ceva langa el, ca sa se poata face o idee despre marimea lui. Am tot cautat sa il identific pe net, dar vizualizarea pozelor cu paianjeni imi da o stare foarte proasta, asa incat cred ca cea mai buna aproximare este sa spun ca e un paianjen lup.

Mi-am adus aminte ca in anii trecuti mai postasem eu un paianjen ce cara dupa el un sac cu oua. Cred ca era vorba tot despre un paianjen lup, caci scrie ca dintre toti paianjenii doar el (de fapt ea, mama) face asta, cara sacul cu oua si apoi puii "in spinare".

Araneus alsine

Minunatul asta m-a surprins zilele trecute cand faceam curat pe aleea de sub bolta de vita de vie. Cazusera de ceva vreme multe frunze si m-am apucat sa le matur. La un moment dat, am vazut ceva colorat miscandu-se printre frunze si semana cu o ... capsuna umblatoare. Era portocaliu intens si foarte, foarte mare! In ultima foto am reusit cat de cat sa il fotografiez si langa o boaba de strugure, ca sa se poata vedea cat de mare era. Nu l-am mai stresat, ca parea foarte timid si mi-am zis ca are dreptul si el la liniste, asa ca l-am luat cu farasul si l-am dat deoparte. Sunt aproape sigura ca e un paianjen capsuna, care inteleg de pe net ca e chiar rar. Ma bucur ca a venit in curtea mea, dar nu-s dornica sa il gazduiesc.

Oua de limax

Si tot in frunzisul ala depus de cava vreme sub bolta mea de vie, am gasit si pacatoasele astea de oua de la (cred) nenorocitii astia de limacsi. Am presupus ca sunt de la ei pentru ca am gasit creatura langa ele, dar e posibil sa ma insel.

Si ca sa mai destind un pic atmosfera, va explic ce avem noi in prima poza: un martian! In a doua avem un martian deconspirat care isi ia talpasita!

Poze facute intr-o seara cand, zice-se, Marte a fost cel mai aproape de Luna. Adevarul este ca se vedea mare si rosu, dar a fost greu de fotografiat cat sa le prindem decent pe amandoua, fara trepied. A iesit un Marte miscat in forma de om.

Boli si daunatori la vita de vie

2020-07-19T10:34:00.000+03:00

Daca pana anul asta suspectam ca vita noastra de vie are filoxera, anul asta am gasit pe cateva frunze forma inversa a filoxerei, adica basicarea pe partea superioara a frunzelor, nu pe cea inferioara.

Cautand pe net, am gasit ca ar putea fi atacata de acarianul galicol, care ii provoaca boala numita erinoza.

Iata pozele:

Pe dosul frunzei se vad zone albe, fainoase.

Basicarea in erinoza se produce pe fata frunzei.

Alta frunza atacata.

In tot cazul, de vreo cateva zile curtea ni s-a umplut de panze de paianjen, ceea ce ma face sa cred ca vremea a fost prielnica inmultirii acestor fiinte, drept pentru care vom lua cateva masuri de combatere, caci nu imi place sa imi impart inegal habitatul cu ei :)

Porumbelul gulerat

2020-07-18T12:26:00.002+03:00

Zilele astea am fost onorati de vizita unei perechi de porumbei gulerati. Columba palumbus ii cheama pe ei in latina.

Mi-a luat ceva timp sa-i identific, caci pozele nu sunt cine stie ce, dar cu ochiul liber le-am vazut mai bine cateva caracteristici: dungile albe de pe gat, nuanta de verde a penelor de pe cap.

Aceasta pereche salasluieste de ceva timp in gradinile din jur si se bat/joaca toata ziua, canta si fac mare harmalaie in jurul lor, dar fiind maricei, presupun ca nu are cine sa-i atace, de aceea isi permit sa se faca atat de vizibili.

Problema cu ei este ca nu stau la pozat decat in varf de pom.

Au si un cant foarte special, cand il voi mai auzi, voi sti ca le apartine lor. Eu nu pot decat sa ma bucur ca fauna si-a gasit teritoriu si in gradinile oamenilor.

Orice idee noua ar fi apreciata

2020-06-19T09:01:00.000+03:00

Dragilor, nu mai pot cu limacsii astia!

De cand ploua, deci de cel putin doua saptamani, nu exista zi in care sa nu ies, dupa ploaie, la vanatoare de uratenii din astea. Omor zilnic 30, 40 de bucati. Cand sa zic si eu ca hop, i-am mai starpit, ma trezesc ca apar la fel de multi in alte parti ale gradinii, unde pana atunci nu fusesera.

Mananca tot! Imi cumparasem petunii, iar doua le pusesem intr-un ghiveci, intr-un colt insorit al gradinii. Restul - pe un suport de flori de la Ikea, in alt loc din curte. Ieri dimineata, dupa ce cu o zi inainte facusem macel printre ei, nu mi-am mai gasit petuniile din coltul insorit!

Cand m-am dus la cele din suport, am innebunit! In fiecare ghiveci era cel putin o imputiciune din asta, in unele erau mai multi! Deja devorasera buna parte din flori.

M-am gandit sa ma duc si la floarea pasiunii, recent cumparata, nu ieftina, pe care o pusesem pe buturuga cu ciuperci din postarea anterioara. Cand am vazut si pe ea 3 limacsi flamanzi, iar pe buturuga alti trei urcand grabiti spre floare, am cedat psihic.

Am curatat floarea cat am putut de bine, dar cand am vrut sa mut ghiveciul in alt loc, am constatat ca sub buza lui aveam patru limacsi!

Uite ce mi-au facut si din biata fasole:

Nu mai stiu, nu imi dau seama ce ar trebui facut ca sa scap odata de monstrii astia.

Daca aveti orice idee "out of the box", caci from the box am tot aplicat (am pus tone de optimol, am pus capcane cu bere, am pus niste granule de la Lidl, ii vanez si ii dau cu sare, ii adun pe unde ii prind, am eliberat solul de buruieni), dati-mi de stire.

Numai bombele nu-s apreciate, caci n-am chiar atata teren incat sa nu-mi afecteze si casa :)

De mai demult si de acum

2020-06-11T09:39:00.000+03:00

De cand n-am mai scris pe blog s-a schimbat si interfata, vad :)

N-am mai scris din multe motive, neimportante, dar mai ales pentru ca nu mai pot face poze faine, caci nu-mi mai place aparatul pe care il am acum. Asa ca, nemaifacand poze, nu am cum sa fac postari. Cu toate astea, se mai intampla prin curtea si drumurile mele cate ceva ce nu pot sa nu imortalizez si atunci apelez la ... telefon, de aceea calitatea pozelor urmatoare lasa de dorit, dar macar se vede ceva in ele.

Incep cu cele mai vechi poze, de prin martie-aprilie, cand in jurul unei buturugi de salcie au aparut puzderie de ciuperci:

S-au topit, apoi au aparut din nou, la vremea aceea am cautat sa vad ce sunt, dar nu au mai prezentat interes apoi.
Urmeaza o bucatica de curcubeu, intr-una din zilele ploioase ale lunii mai, cand ma intorceam de la birou. A fost spectaculos doar pentru ca era mic, mic si acoperit de nori negri.

Apoi a urmat un camp plin de maci. De la nivelul masinii se vedea totul rosu, dar cand am coborat am constatat ca macii doar invadasera o cultura, nu erau ei subiectul:

Tot in drumurile zilnice vedeam pe marginea soselei niste tufe mari, cu flori de un rosu aprins. M-au intrigat mereu, caci le credeam cel putin azalee ( :)) ), dar nu am reusit sa imi conving sotul sa opreasca sa le vad de aproape pana recent. In loc de arbust decorativ cu flori, am descoperit ca tufele erau, de fapt, arțari tătărăști. Oricum, nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca aceste seminte ale lor sunt, la origine, rosii!

Si am lasat pentru final partea cea mai recenta, dar si cea mai neplacutaȘ limacsii. De ani de zile ii vanez, am mai redus din ei, dar amfost socata sa vad ca, in doua zile de cand le-am adus de la sera, craitele au fost topite pur si simplu! M-am aplecat, cu ochelarii pe nas, sa vad ce le mananca, totusi si am avut un soc! Se vede din poze ca sunt acolo si limacsi din aia oribili, imensi si nesuferiti, dar si din cei mai mici. Aseara le-am plantat in gauri in care am pus coaja de ou, dupa care le-am impresurat cu coaja din belsug, poate se refac. Nu cred, dar totusi sper.

Ma gandeam saptamana trecuta ca nu prea mai gaseam uratenii din astea mari prin gradina, caci i-am vanat aproape zilnic, insa aseara am gasit pur si simplu o invazie, inclusiv de melci cu cochilie si m-am descurajat teribil. Nu stiu cum sa ma mai lupt cu acesti daunatori.

Hristos a inviat! Adevarat a inviat!

2020-04-19T10:17:00.000+03:00

Astazi e Pastele. Cel mai ciudat Paste dintotdeauna.
In ultimele zile am tot trait sub spectrul unei amenintari. Oricat ai fi de echilibrat, este imposibil sa nu te afecteze in vreun fel, ori fizic, ori psihic. Eu am facut o obsesie din a-mi lua temperatura. Nu am avut niciodata de cand a inceput pandemia asta, dar in ultimele zile imi simt urechile si obrajii fierbinti si temperatura chiar mi-a crescut cu 0,5 grade! Sta la maxim 36,6 grade, dar ... daca termometrul nu e bun? Am cumparat 4! Nu sunt 2 cu rezultate identice, dar nici unul nu arata peste 37. Alte simptome nu am, deci nici nu iau nimic, dar intr-o zi sunt mai bine, in alta mai obosita si, evident, intru in panica. Am cosmaruri, ma lupt cu dusmani nevazuti, de care fug ingrozita si ...
Am fost necajita, am zis ca nu fac nimic special pentru Pastele asta. Ce Paste e asta, in care sa nu ai voie sa te vezi cu nimeni???
Apoi mi-am dat seama ca intre a nu avea voie si a nu mai putea sa te vezi cu cei dragi e mare diferenta. Asa ca m-am mobilizat si am facut atat cat am putut, cat sa nu imi intre Hristos Inviatul in casa si mie sa-mi fie rusine ca e dezordine la noi.
L-am asteptat cu drag.
La 12 fara ceva am iesit pe strada, sa vad daca vine cineva cu lumina de la biserica. Noi stam departe de biserica, dar peste garduri am auzit, atat cat ne-au lasat cainii pe care ii deranjam cu miscarea noastra, ca parintele pusese boxele in functiune si tinea slujba Invierii. Am fost asa de emotionata! Mi se parea un moment rupt din timp, ca o intamplare dintr-un vis din care nu te poti trezi, dar nici nu vrei. Era caldura in sufletul meu, poate si lumina: se tinea slujba Invierii, Hristos avea sa invie si lumina avea sa pogoare peste noi!
Nu am auzit prea bine slujba, caci cainii acopereau franturile de sunet care veneau dintr-acolo, dar cand am auzit Cantarea, am inganat si eu un pic, parca fiindu-mi teama sa nu auda cineva cat de fals cant.
Ne-am intors in curte si m-am urcat pe o scara, sa fiu deasupra gardurilor, doar - doar s-o auzi mai clar ce se intampla la biserica. Nu se auzea, dar spatiul de deasupra, liber de obstacole, mi-a dat un sentiment remarcabil de libertate. Pe cer erau stele, am vazut si un avion (ce zboruri or fi la aceasta ora din noapte?), daca nu as fi trezit cainii, ar fi fost si liniste. Pentru ca am realizat ca n-o sa vina nimeni cu lumina de la biserica, am intrat in casa si mi-am aprins singura lumanarile, incercand sa prind vreun post de televiziune care sa arate cum au intampinat romanii Invierea Domnului din anul 2020. Nu am gasit, asa ca dupa o ora m-am culcat. Am visat ceva, nu mai stiu ce, dar asta inseamna ca Hristos ne-a vizitat si a alungat raul si din casa noastra.
Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand!

Basc sau bereta tricotata

2020-04-05T12:47:00.000+03:00

Va spuneam in postarea anterioara, scrisa heheee, anul trecut, ca mi-am inceput un basc din firul de pe exteriorul conului. Intre timp, l-am si purtat o iarna intreaga, uitand (sau mai cinstit spus neavand nici o tragere de inima) sa il mai si postez pe blog.

Valentina mi-a adus aminte zilele trecute de promisiune, asa ca azi, profitand de faptul ca e duminica si nu pot face treaba, m-am invrednicit si am facut si pozele necesare.

Pozele n-au iesit cine stie ce, caci sunt facute cu un aparat ale carui setari nu le stapanesc, dar pe care nici n-am rabdare sa le studiez, asa ca ma voi multumi cu orice fel de comentarii voi primi, caci imi asum consecintele :))

Schema de lucru am luat-o de la Senpolia. Am adaptat-o la dimensiunile capului meu, facand esantion de lucru pentru calcularea numarului de ochiuri si ajustand ulterior, caci iesise, totusi prea larga. In final a iesit aproape de optim, caci daca faceam cu 10 ochiuri mai putin, m-ar fi strans. Asa, sta fara sa ma stranga aproape deloc. A tinut de cald in masura in care nu a fost atat de frig afara iarna asta.

A doua mea pereche de sosete

2019-10-06T15:33:00.001+03:00

Dupa ce am prins curaj, mi-am dorit niste sosete ca ale fetei asteia, sau macar pe-aproape. Ideea era ca voiam un fir romantic, cu roz si bleu in el, asa, ca pentru zane :)) Am cautat indelung, si la un moment dat cineva de pe FB avea ceva ce cat de cat se apropia de ce imi trebuia mie. Nu am vazut firul bine, caci era intr-un con, iar pe deasupra era un alt fir, de o alta culoare, dar am presupus ca ceea ce se vedea pe dedesubt era exact ce imi trebuia mie. Am cumparat conul, fara sa ii stiu nici macar compozitia exacta a firului, caci pe mine ma interesau mai ales culorile, dar, desi nu e tocmai ceea ce am visat, nu imi pare rau de achizitie. Are acril si lana in el, iar asta e ok pentru sosete:

Din ceea ce e pe deasupra, care e un fir ceva mai gros, mi-am inceput un basc. E aproape gata si urmeaza la rand la prezentare, in viitor.
Asadar, nu stiu daca va dati seama, dar in interior este un fir care are roz si bleu in el. Cand am inceput sa lucrez sosetele, am crezut ca imi va iesi o treaba in degrade, dar ea a iesit in dungi si, din pacate, firul nu a fost vopsit uniform, asa incat a doua soseta nu a mai iesit fix la fel:

Dar chiar si asa, mi-a placut mult sa le lucrez, mai ales ca mi-am ales si un model, asa cum imi propusesem dupa prima pereche:

Desi firul nu a fost unul vopsit in sectiuni mici de culoare si desi mai continea si verde si bej, rezultatul final mi se pare satisfacator:

Am folosit chiar o tehnica noua pentru calcai, cea de aici: https://www.youtube.com/watch?v=t5ku4CgjXTs&feature=share
Cat despre model, el e chiar simplu si de aceea l-am si ales. Daca va place si vreti sa il incercati si voi, il gasiti aici: https://www.ravelry.com/patterns/library/show-off-stranded-socks.

Am lucrat cu andrele nr. 2 si am avut pe fata 28 de ochiuri, iar pe spate 27, care dupa calcai au devenit 26. Ce as face diferit la urmatoarea pereche de sosete din firul asta? As pune 30 + 29 de ochiuri.

Top tricotat din mohair

2019-08-18T15:03:00.002+03:00

Cu foaaaarte mult timp in urma mi-am cumparat un mohair superb, la care mai intai am jinduit un timp indelungat, inainte de a ma indura sa mi-l cumpar, caci nu era un fir chiar ieftin.
Site-ul de unde l-am cumparat nu mai are nuanta asta acum, iar pretul nu mi se mai pare mare, insa cu ani in urma, pentru salariul meu mic de atunci, insemna ceva.
Ei, atunci nu mi-am luat decat un scul, caci vroiam sa imi fac doar un manecar, dar nu stiu cum am calculat eu, caci nu mi-a ajuns doar acel scul.
A mai stat manecarul meu pe andrele mult si bine, pana cand m-am hotarat sa mai cumpar un scul si sa-l termin. Cand a fost gata, am constatat ca mi-au ramas mai bine de trei sferturi din sculul nou, cu care chiar nu mai stiam ce sa mai fac, pana cand mi-a iesit in cale un proiect minunat. L-am pus imediat in practica si l-am terminat repede de tot si l-am facut cadou. Iata ce mi-a iesit din mai putin de 100 g de mohair, pe andrele cred ca 5:

Deoarece cu cea careia i-am daruit topul (sora mea) m-am intalnit pe timp de vara, la o pensiune, nu era pregatita pentru sedinta foto, dar am considerat ca se poate face o idee despre top chiar si imbracat peste o rochita cu bretele :)

Prima mea pereche de sosete

2019-07-13T17:16:00.001+03:00

De fapt, nu e chiar prima, caci am mai facut o pereche plus o soseta acum ... vreo 25 de ani, dar e evident ca nu mai tineam minte nimic de-atunci. In plus, acum am invatat sa le fac pe andrele circulare, ceea ce simplifica muuuuult procesul!

Postarea asta nu e ca sa ma laud cu marea mea opera de arta, ci ca sa:

1. nu uit cum am facut, in caz ca iau o pauza indelungata inainte de a o face pe a doua;

2. va ajute si pe voi, cele care vreti sa invatati sa faceti sosete.

Sa incepem cu inceputul - firul, andrelele si montarea ochiurilor.

Am un fir care are ceva lana in el, l-am cumparat fara eticheta, deci n-am habar ce lungime intra intr-o suta de grame, dar e de stiut ca e un fir subtirel spre mediu.

Andrelele sunt numarul 2,5, circulare, cu firul de 50 cm lungime.

In 11 cm de lucru ciorapeste, inainte de spalare, imi intra 30 de ochiuri.

Montarea ochiurilor pe andrele circulare am facut-o folosind metoda turceasca, pe care o puteti vedea exemplificata foarte clar aici. Eu am montat 16 ochiuri pe o andrea si 17 pe cealalta, deoarece se lucreaza si ochiul de inceput. La pantofi port masura 39.

Varful ciorapului l-am facut tot ca in video-ul de mai sus, pana am ajuns la 30 + 31 ochiuri, dupa care am lucrat drept pana am obtinut 17 cm de la varf.

Apoi am adaugat firului de lucru un fir de ata de papiota apropiat la culoare. Am inceput sa fac calcaiul, folosind metoda de aici. Am facut doi "clini" a cate 8 intoarceri pe fiecare parte.

Imediat dupa ce am facut cele doua randuri circulare de dupa a doua crestere, am renuntat la firul de papiota si am inceput sa fac elasticul (2 pe fata, 2 pe dos).

Dupa 7,5 cm de elastic, am incheiat cu o incheiere foarte elastica, descrisa in acest filmulet. Ca sa incep incheierea, am intors lucrul inapoi, ca si cum m-as intoarce, nu am mers inainte circular.

Ce as face diferit:

- as reduce circumferinta piciorului cu 2 cm, deci cu 6 ochiuri, ceea ce inseamna ca nu as mai monta 16 bucle, ci 13.

- as incerca un model pe fata.

- as putea incerca un calcai cu un singur clin sau cu o alta metoda.

- inainte de a incepe elasticul, as mai lucra un pic ciorapeste.

Flora spontana in gradina mea

2019-05-12T14:04:00.000+03:00

M-a înzestrat natura cu multe specii în curte, dintre care unele sunt chiar faine de tot. Așa este în cazul vineriței (Ajuga reptans), care ma onorează cu prezența an de an, dar care până acum nu a fost așa de spectaculoasă încât să o bag de seama.

Ce este special la ea? Culoarea. Are un albastru foarte intens, care iese în evidență mai ales când planta crește în ”tufe” bogate, cum probabil că a fost cazul anul acesta la mine. Plimbându-mă prin gradină să fac poze muștarului, mi-a atras atenția, de parcă mă trăgea de mânecă să o pozez, frumusețea asta:

Crește pe lângă o bordură și, dacă n-au plantat-o foștii proprietari, a apărut spontan și-mi albăstrește latura aia a grădinii într-un mod foarte frumos. Păcat că aparatul nu scoate adevărata nuanță de albastru a plantei.

Floarea e mititică, dar atractivă prin faptul că ”se repetă” de multe ori. :)) De fapt, iată cum este descrisă științific floarea: ”Florile albastrui-azuriu scurt pediculate, dispuse in mai multe verticele la subsuara frunzelor din partea superioara a tulpinii, caliciul campanul cu peri lungi si glande punctiforme prevazut terminal cu 5 dinti.”

Dacă veți intra pe link, veți vedea că planta asta are și proprietăți terapeutice, pe care nu le voi promova eu însă aici, pentru că nu am încercat-o și nu pot să mă pronunț.

Lângă ea, ceva mai încolo, m-am trezit și cu Pecetea lui Solomon (Polygonatum odoratum), pe care cred ca v-am mai arătat-o și altădată, care și ea are proprietăți terapeutice.

Seamănă destul de mult cu florile de lăcrămioare.

Intr-o altă parte a grădinii mi-a apărut cred că un dud. Cel puțin a lui cred că este frunza asta,

cu toate că ceea ce pare a fi fructul numai în dudă nu cred că o să se transforme:

Si încă ceva ce nu știu dacă e neapărat spontan apărut. In acest loc am plantat eu un pom, cândva. Nu a părut că s-ar fi prins. In următorul an a apărut ceva pe acel loc și am crezut ca a ”înviat” ceea ce pusesem eu, dar până la urmă cred că a înviat un ... corcoduș. Pe ce mă bazez? Pe faptul că e printre primii pomi care înfloresc primăvara, pe faptul că e folosit adesea drept port-altoi și pe:

Nu arată a frunze și fructe de corcoduș? Na, fiind primul an în care îmi face și fructe, îl las să văd ce e. Dacă n-o să-mi placă, văd eu ce decizie iau cu el.

Si pentru că mai sus vorbeam de muștar, iată care-i treaba cu el. Am citit eu mai demult că ar fi un bun fertilizator natural pentru sol (la fel ca phacelia, care mai e și o bună plantă meliferă, dublu avantaj). Anul ăsta am gasit și semințe, așa ca l-am pus de curiozitate, să văd care-i treaba cu el. Când a făcut al doilea rând de frunze, mi s-a părut că arată a frunze de ridichi, așa că am căutat pe net poze cu planta de muștar. Nu prea am găsit, așa că m-am decis să pozez eu planta în diferite stadii de evoluție și s-o arăt lumii, poate va folosi cuiva. Așadar, așa arată planta de muștar la vreo lună de la însămânțare:

Voi ce spontane interesante aveți prin curte?

Semn de ochiuri

2019-04-30T09:48:00.000+03:00

Ca nu stiu cum sa-i spun. M-am luat dupa "semn de carte", ca el iti indica unde ai ramas.

Aveam de marcat un grup de ochiuri, care nu se "anuntau" singure, asa ca le-am pus inainte un ... ceva:

Cum pe acest ceva il intalneam la fiecare rand si nu-mi facea mare placere sa-l vad, m-am gandit sa-l inlocuiesc cu altceva, mai frumos. Bine, dar cu ce? Asa ca m-am gandit si am intrat in trusa de margelit, unde am explorat si am ales ceva ce s-ar fi pretat la asa ceva. Si iata ce-a iesit:

Mie mi se pare ceva mai dragut decat cel de dinainte, nu? Acum imi face placere sa ma intalnesc la fiecare rand cu inteleapta asta.

La Baile Olanesti

2019-04-24T17:10:00.000+03:00

In luna martie am fost un weekend la Baile Olanesti.
Pe Dealul Negru am intalnit acest catel, care avea ochii nu doar de culori diferite, ci si deosebit de interesante! Cel care pare bej, era, de fapt, aproape alb! N-a vrut el sa stea la poza nicicum, asa ca greu va puteti da seama de culoarea reala, dar era uimitoare, va spun!

Apoi, in statiune, dincolo de relaxarea indusa de statul la spa doua zile la rand, m-am bucurat si de o plmbare pe malul raului Olanesti, pe promenada special amenajata, marginita pe cealalta latura de versantul propriuzis al muntelui. Am admirat natura care se trezea la viata si am reusit sa vad cate ceva:

Crucea Voinicului sau Popâlnic iepuresc (Hepatica transsilvanica)

Nici n-am stiut ca e specie ocrotita, dar am aflat de aici, cautandu-i numele frumoasei floricele.

Pa raul cu curenti destul de puternici se plimbau agale doua ratuste, care au traversat apa cum traversam noi bulevardul.
La plecare, am trecut pe la Manastirea Cotmeana, unde am vazut picturile cu draci. Mai multe despre manastire puteti citi aici. Interesanta mi s-a parut nu doar pictura, ci si vechimea manastirii: dateaza de la 1388!

Pentru bucuresteni recomand din suflet schimbarea destinatiilor de weekend de la Valea Prahovei la zola Olanestiului! Este mult mai relaxant.

M-am gandit s-o fac de ras

2019-04-20T18:32:00.001+03:00

De fapt, acest lucru mi-a fost sugerat, nu m-am gandit eu singura sa fac maimuta de ras, cu toate ca daca am pozat-o, e clar ce aveam in minte :))
Asadar, in plina campanie agricola, ca daca e sambata si e un pic de pauza de la ploaie, se sapa si se pun seminte in pamant, s-a gasit un mare ajutor de nadejde!
Nici bine nu facusem brazda, ca ia uitati-va si voi ce sant bun de odihnit oasele s-a dovedit a fi:

Missie. Relaxare totala.

Florile inceputului de primavara

2019-04-17T13:45:00.000+03:00

Ghioceii i-am postat atunci, pe celalalt blog al meu, asa ca n-o sa-i mai pun in colectia asta.

Am reusit sa descarc pozele din aparat, cu intarziere destul de mare, dar n-am fost in apele mele in acest sezon. Mai bine mai tarziu decat niciodata, insa.

Crocusi am avut foarte putini anul asta, doi mov si unul galben:

Vedeta primaverii asteia a fost iasomia de iarna, pe care o am de la Simona. E primul an in care-si da in petec cu atatea flori:

Apoi m-am trezit cu niste irisi pitici, nu mai inalti decat un borcan de 400, pe care nici nu stiu cand i-am plantat. Aveau o culoare absolut superba, m-au facut sa exclam cand i-am vazut prima oara:

Nelipsitele albastrele si toporasii, putini si ei anul asta:

Acum gradina mi-e plina de lalele, dar pe ele nu le-am fotografiat inca. Sper ca v-am facut placere cu aceste imagini.

Capac de cana crosetat

2019-04-14T13:17:00.003+03:00

Vara, sau de cand se incalzeste suficient afara si am si timp, imi place sa stau pe sezlong si sa crosetez sau sa tricotez, depinde ce am in lucru.

Desigur, imi iau si cana de cafea sau limonada sau siropul cu mine si mi le asez pe masuta de langa sezlong, dar de cele mai multe ori ma trezesc ca imi aterizeaza in bautura diverse insecte, musculite, ganganii, caaah.

Sigur, as putea sa imi cumpar halbe din acelea cu capac gaurit, prin care iese un pai si as rezolva problema, dar halbele acelea mi se par grele si ... inestetice, nu-mi plac.

Asa ca am cochetat indelung cu ideea de a-mi croseta un capac pentru canile mele, dar n-am gasit niciodata un model care sa ma atraga, pana cand n-am dat de acesta:

L-am gsit pe Pinterest si e explicat aici: http://www.crochetmemories.com/blog/beaded-textured-cup-cover/

Nu stiu ce m-a atras la el, poate margelele, poate modelul in relief, dar cert este ca m-am apucat sa-l fac. Aveam un ghem de macrame pe care mi l-a daruit prietena mea, caci il bagase din greseala la masina de spalat cu rufe colorate si l-a "vopsit", deci nu-l mai putea folosi la nimic, dar eu mi-am zis ca la asa ceva se potriveste la fix. Daca o sa va uitati cu atentie, o sa vedeti pe ici, pe colo cate un punct de culoare, ba mov, ba rosu ...

Mai aveam si margele de la o bratara veche si rupta, crec ca-s ceva pietre, dar n-aveam de gand sa o mai repar, asa ca si-a gasit o alta intrebuintare.

Iata ce mi-a iesit:

Ma declar foarte multumita de rezultat, iar modelul a fost chiar usor, dupa ce m-am prins pe alocuri ce anume insemnau "comenzile" din tipar. O sa mai fac si altele, daca gasesc margelele potrivite, caci nici musafirilor nu le-ar strica un capacel din asta, cred. Ce ziceti, daca ati fi musafiri, v-ar placea sa aveti peste pahare asa ceva, sau v-ar incomoda?