Lulu față cu reacțiunea

Asadar

2008-10-27T01:54:00.002+02:00

Heh, am decis! Imi deschid privatizare. O sa fie ca o mica mahala. In felul asta nu o sa mai citesc in fiecare zi injuraturi de pe la tot felul de scursuri cu doi neuroni.

Bar de noapte

2008-10-25T18:59:00.006+03:00

Somonul se lăfăie în lamele din ce în ce mai roz într-un cuptior cam prostănac dar cu care îţi faci treaba şi legumele se aburesc bine în bain-Marie. O să turnăm din abundenţă kikkoman pe peşte şi unt pe legume şi o să savurăm cu nişte baguette paysanne în cazul meu şi pe inima goală în cazul lui. Desert nemă întrucât l-am mâncat după micul dejun. Dar dacă vă întrebaţi, erau doo eclere, din ălea de se topesc în gură: café pour moi et vanille pour lui.

Fusei plecată trei zile în ţară. N-am vrut să zic înainte întrucât fobia mea de avion mă împiedica să. Mă gândeam că dacă o să zic că iau avionul atunci dacă atrag asupra mea vreun accident şi o să se spună "ia uite băi nene ce intuiţie a avut". Menţionez că fatalismul meu se esprima exclusiv când e vorba de luat avioane.
Zbor cu escală prin Praga, de la Czech Air. De la Strasbourg la Praga am luat un deltaplan şi de la Praga la Bucureşti un Airbus sănătos.
Când dădeam să mă sui în atelaj mă gândeam ia uite băi nene că nu e multă lume şi oamenii or să citească în ziar "lasă că măcar nu fu pagubă mare". Şi mai erau şi cam la vârsta a treia cu toţii, sentinţa mea era aproape semnată.
Lângă mine a stat un broscoi cu chef de vorbă care văzând că îl ignor nu din snobism ci pentru că pur şi simplu eram prea angoasată că să îl bag în seamă a început să învârtă de suportul pentru pahare până m-a căpiat de cap. Plus că mă gândeam că dacă mă întreabă ce que je fais dans la vie îmi era cu neputinţă să spun că fac psihiatrie şi am faţa aia de miel dus la tăiere.
De unde şi ideea asta că psihiatrii tre să fie ori foarte întregi ori foarte nebuni?

Mi s-a întâmplat ceva haios în avion. Am avut că bagaj de mână gentoiu meu plin cu cărţi şi reviste şi agende şi încă o sută de obiecte pe care nu le folosesc niciodată, un aparat foto care cântăreşte vreo 5 kile şi alte cărţi şi reviste în mână. Nu multe aşadar dar mărunte şi care îmi umpleau mâinile. Cu greu am reuşit să le pun în cutiuţă de deasupra scaunului şi doar cu preţul urcării cu un genunchi pe cotieră, compartimentele fiind situate foarte sus, nene! Plus una bucată trenci cu buzunarele şi ele doldora de mărunţişuri căzătoare.
Eh, în spatele meu venea o blondă mişto, cu părul coafat şi machiajul impecabil (era 12 noaptea!) şi care ducea în mână o valijoară micuţă micuţă, mai mult o gentuţă, aşa. S-a oprit în dreptul compartimentului de bagaje şi a dat să depoziteze gentuta dedans. Trei (3-trei) domni au apărut din ceată şi s-au aruncat să îi smulgă duduii valijoara din mână ca să o depună ei viril în nişă. Fapt care cred că i-a dat curaj fiindcă tot drumul mi-a înfipt nişte genunchi în spate de zici că eram la masaj.

De prin ţara, şi bune şi mai puţin bune. Aştept primele statistici cu numărul de răniţi în urmă alunecării pe scările de la metroul Obor. Cred că arhitectul care a imaginat dizainul treptelor ascuţite de marmură neagră nu ştie ce ciorofleasca şi alunecuş se fac iarnă pe acolo.

Am avut şi ceva program de pitipoanca, vorba Zazei.
Adică am fost printre altele şi la cosmetică, unde o tanti foarte simpatică de altfel voia să mă facă să mă relaxez cu orice preţ. Mi-a pus muzică de meditaţie budista (?!) şi m-a rugat să îmi imaginez lucruri plăcute numai că în timp ce călătoream cu ochii minţii printr-un templu aflat într-o junglă luxuriantă (nu e pleonasm?) am remarcat că un călugăr budist uitase să dezactiveze alarmă la maşină şi acum urlă isteric de vreo 10 minute, un altul vorbea tare la telefon de se auzea şi prin adăposturi şi un altul vindea pansamente cu rivanol 3 la 10 lei. Şi eu mă simţeam vinovată că nu mă pot relaxa la comandă.

În baia alor mei este pur şi simplu imposibil să stai. Maică-mea are 4 deodorante de toaletă plus una bulină pusă direct în rezervor, 2 miroase din ălea de pus pe jos, un puf cu spray dezinfectant şi dezodorizant şi chiuvetă a devenit albastră de la atâta Domestos. Şi se mai întreabă de ce pisică nu mai vrea să intre acolo. Auzi, cică e energie negativă!
Şi a propos de pisică, îmi atrăgea mereu atenţia să nu cumva să uit uşă de la balcon deschisă fiindcă riscă să se spânzure în oscilobatant. Ce e ăla, că eu nu ştiu?

Esti nebun?

2008-10-20T22:50:00.001+03:00

Vlad o demonstreaza mai bine decat as fi putut eu.

Darwin si Wallace

2008-10-17T23:17:00.003+03:00

Ma gandeam deunazi la nenea Darwin.

Mare om! Dupa cum mai mult ca sigur stiti (si imi cer scuze ca v-o spun si eu dar e doar de dragul povestirii) celebra teorie a evolutiei ar fi trebui sa se numeasca teoria lui Darwin si Wallace.
Wallace si Darwin sunt frati de pasiune.
Wallace si Darwin au enuntat teoria evolutionista dupa ce amandoi au fost loviti bang! de scrierea lui Malthus "Essai sur le principe de population".
Loviti separat dar se pare cam in aceeasi zona si anume in moalele capului.

Grosso modo, Malthus zice in eseul lui ca in absenta unui control, o populatie ar trebui sa creasca in progresie geometrica (adica foarte foarte mult, nene!). Si pe Darwin si pe Wallace, unul aflandu-se intr-un confortabil fotoliu si altul pe un pat de spital zguduit de groaznice friguri (el, nu patul) aceasta chestiune a controlului necesar ii duce cu gandul la ceea ce urma sa fie una dintre cele mai importante sclipiri ale omenirii, scanteia care a scos din umbra o civilizatie intreaga.

Coup de génie! cum spune Jean Chaline intr-o frumoasa carte dedicata teoriei evolutiei (Quoi de neuf depuis Darwin). Si Darwin zice atunci ca trebuie, dar trebuie sa existe ceva care sa impiedice aceasta catastrofa si foloseste termenul de "lupta pentru supravietuire" in mod pur metaforic. Selectia naturala a luat nastere si de aici povestea devine fara sfarsit.

A muncit foarte mult la Originea speciilor. Cum era un tip cam obsesional asa, voia sa fie absolut sigur ca tot ce scrie in cartea lui este puternic sustinut de argumente, de studii, de bun simt stiintific (si in vremea lui multi oameni de stiinta erau cam lipsiti la capitolul asta).

Atata s-a cacait pana cand un eveniment l-a obligat sa puna pe roate proiectul adica sa trimita cartea la publicat. Ce eveniment? Pai o scrisoare si un eseu al lui Wallace in care acesta povestea la ce concluzii l-au adus frigurile malariei. Si, surpriza, era exact concluzia la care ajunsese si el.

Pentru Darwin, care buchisise teoria mai bine de zece ani, sa publice Wallace inaintea lui ar fi fost o catastrofa. Asa ca a dat fuguta la prietenii lui, Charles Lyel (onorabil geolog) si Joseph Hooker (apreciat botanist), care l-au pus repejor la treaba si au facilitat logistica si birocratia. In treisprezece luni si-a finalizat cartea.

A fost un enorm succes, doar in prima zi s-au vandut 1250 de exemplare si ulterior 60 000 in toata Anglia. Pentru ca Darwin era totusi un tip de treaba si pentru ca putem intelege ce dezamagire ar fi fost ca munca lui de o viata sa nu fie recompensata cu prioritate, a adus un omagiu lui Wallace in prefata Originii facandu-l partas la strugurii dulci ai descoperirii.

Care Wallace, desi cu siguranta ca era pe deplin constient de importanta descoperirii lui, a fost de o eleganta desavarsita. Nu numai ca nu a sarit in sus (am fi inteles) dar si-a exprimat toata admiratia pentru savantul Darwin si a fost insusi Wallace care a propus numele de darwinism pentru teoria evolutiei.
La randul lui, Darwin nu s-a lasat pana cand nu i-a obtinut lui Wallace o pensie civila cand acesta avea dificultati materiale. Ah, ce induiosator! Cand ma gandesc ca in ziua de azi unii se incaiera pentru mult mai putin...
Si ar mai fi de povestit tot felul de anecdote despre cum au primit contemporanii teoria evolutiei insa am baut un Porto minunat si se amesteca si tastele si ideile si teoriile si darwinii si mai ales neuronii.

Sursa: Jean Chaline, Quoi de neuf depuis Darwin si Carl Zimmer, Evolution, the triumph of an ideea

Posta redactiei

2008-10-17T22:37:00.003+03:00

Gogoulet imi transmite urmatoarele, referindu-se la o scriere mai veche in care imi alcatuisem un CV virtual:

"Oare cine o scris randurile astea? lulu! prin 2006.Eu trag urmatoarele concluzii: ai stat pe spatele parintilor,nu stii ce inseamna sa muncesti pentru bani,nu esti instare sa-ti asiguri existenta singura,te-ai jucat de-a lucru cu ceva meserii de oameni disperati sa nu zic de tigani adica culesul de ciuperci,nu ai facut nimic toata viatza adica esti o puturoasa,la 25 de ani nu ai o situatie in societate => ori esti ratata ori inadaptabila social. Vreau sa vad cum te aperi dar la subiect,la orice nu-ti convine schimbi subiectul si insulti persoana care te critica."

Mentionez ca nu il cunosc, nu ma cunoaste. Chiar devenise simpatic in indarjirea lui absolut nerealista dar uite cum a stricat totul! Na, fa-te de ras! E oricum ultima oara cand te mai bag in seama, deja am pierdut prea mult timp :-). Si mai e si rasist, uof! Pun pariu ca erai printre aia de aruncau cu petre la gaypride.

De kiki bambus

2008-10-17T00:13:00.003+03:00

Care-o mai face vreodata scoici! Nu stiu daca ma doare mai tare spatele de la atata grataj de cochilii in capul oaselor sau degetele, de la cutit. Si numai cand ma uit la oala de 10 kile ramasa aproape plina (deh, lacomia!) mi se face rau de ciuda. Pe ele si pe mine.

Am net ce caut gugal?

2008-10-12T22:00:00.004+03:00

Deci asta e prea tare, nene!

Ian te uita cu ce ajung copchiii pe acest blog (daca stiam ca distractia e asa de mare intram mai demult):

"unde te duci ?in padure" ok...

"vreau sa citesc cartea mircea eliade-adolescentul miop" si un motiv obscur te face sa cauti pe gugal CE?

"vreau sa ma invat sa il dau pe colegul meu pe net" ai descoperit si tu pe cocalari si pe pitzipoance, eu zic sa verifici intai pe la ce pagina esti tu, ca sigur esti pe acolo! Ia-l si pe amicul "parsiv te privesc nu stii cand lovesc" cu tine! Si si pe "ma stie lume c bani", ca sa aveti de toate: si dusmani, si perversi, si ghics.

"rezultate la loto ghicite de pendul" lol, daca afli sa ne zici si noua

"sa dau la medicina?" inca unul care a confundat gugal cu ghicirea in ghioc. Si tot din categoria domnul Goe, "sa ma fac notar?" sau " cum fac rost de nr de tel , de la spitalul caritas bucuresti"

"salut senegalul" sa nu-mi spui ca inca astepti ca Senegalul sa te salute inapoi!

"sartre lui aurica" of Doamne! Cititorii raspund: "mi-e rau"

"perversiuni ortodox" nu stiam ca perversiunile difera si in functie de religie si confesiune

"plec la munte, cum ma imbrac?" nush, fata, vezi si tu cum se imbraca ala de se duce in padure! Sau intreaba-l pe asta, pare ca se pricepe: "mergeam pe strada ma gandeam,"

"oameni prost rau" barna din ochiul celuilalt!

Si din ciclul focul vesnic, o haita de pacatosi isi frang mainile dupa ce au comis-o: "oral in familia crestina", "pacat sexul oral facut cu sotul meu", "pacatul preacurviei", "pasiune dragoste iubire priviri fute" (desi asta nu sunt sigura ca intra bine aici, poate omul doar cauta the whole stuff). Deci, pentru ultima oara, dragi crestini: doamne-doamne are alta treaba decat sa se bage in viata voastra intima!

"pe alessandra stoicescu nu o dor picioarele?" who the fuck cares??

"medicina dureaza" nu te baga, nene! Altfel risti sa ii raspunzi lu' asta: "ma ia cu friguri tratament tbc" cine stie ce bazaconie.

Si poetul de pe gugal, "ma uit in spate vad priviri". Alaturi de romanticul "exemple cui sai zici la o fata ce simti pentru ea". Si daca ati trecut la nivelul urmator, "cuvinte dulci de spus in pat"

Si pentru ca sigur o sa mai ajunga din astia pe aci, va reasigur ca NU: "masturbarea duce la epilepsie", "masturbarea duce la pierderea memoriei?", "masturbarea excesiva duce la orbire". Desi va dati seama ca "excesiv" este un termen foooarte vag. Ia te uita ce pateste asta: " imediat dupa masturbare nu mai pot sa suport sa imi ating capul"

"enervat vanzatoare magazin" chiar nu inteleg, ce sperai sa gasesti pe gugal?

"fara pile"...caut pe gugal.

"fete cu fund mare surprinse taind gaini" nene, asculta-ma pe mine ca ma pricep un pic: esti pervers! Tu ai ceva cu gainile!

"cum se spala o pisica" cu grija, zgarie ca nebuna. Si n-o usca cu foehnul, n-o mai gasesti o saptamana, crede-ma!

"de ce te doare gatul cand te enervezi?" pe mine nu ma doare. Se numeste globus histericus.

"cred ca am luat hepatita c" naspa. A, deci asa era: "cum sa scap de hepatita c".

Si mai e unu cu "cum sa scap de ipohondrie?". Daca afli sa-mi zici si mie.

"cum e logic sa ne legam sireturile la pantofi?" la varsta asta ar fi trebuit sa cunosti deja...

"cum incep o caciula la impletit" hihi

Si foarte multe alte bazaconii de tot felul: ce mananca chinezii la pranz, perversiuni, exprimari de doi lei, intrebari ca si cum gugal ar fi Posta redactiei sau radio Erevan, fraze intregi cu semne de punctuatie cu tot, cuvinte"cheie" care in mod sigur nu au nicio treaba cu ce vor ei sa afle.
Si nu, aici nu gasiti informatii despre vraji si vrajitorii, despre boli intrebati-l pe medicul vostru. Si nici despre reincarnare si vieti anterioare, sorry.

Mi se pare grav ca foarte multi oameni nu sunt in stare de o minima capacitate de sinteza si de o palida logica. Bai nene, voi nu ati extras niciodata ideile principale dintr-un text? Nu mai e scoala ce a fost, clar!

Dar sa nu uitam de postul meu precedent, la care am nevoie de cat mai multe idei!

Vremea recoltei

2008-10-12T13:32:00.005+03:00

Cu ajutorul pretios si dezinteresat al lui Gigix vreau sa schimb ceva pe blog. Sau blogul de tot. Adica o curatenie generala, radicala. Si dezinsectie, deratizare, insanatosire si tratarea sindromului Diogene cu mijloace moderne. Categorii ca sa se caute mai usor, schimbare de titlu, de aparenta, de poza, de ce vreti voi.

In timpul care a trecut de cand am inceput blogul s-au intamplat multe lucruri si eu am crescut in unele chestiuni, m-am "modernizat" in altele, am ramas aceeasi in majoritatea.
Parametrii fizici fiind si ei schimbati, blogul trebuie sa se adapteze. Adaptare poate insemna evident si trecerea in alta dimensiune, hehe.
Ma gandeam sa pornesc un alt blog in care sa scriu despre una dintre pasiunile mele, pedopsihiatria. Cu citari dese de la altii, care se pricep cu adevarat, si fara sa am senzatia ca descopar masina de indoit banane. Ma gandesc ca poate intereseaza sau poate chiar ajuta pe careva.

Nu ma intereseaza catusi de putin traficul sau pozitionari sau mai stiu eu ce dar ma gandesc la cei cativa cititori care mi-au mai ramas si carora le multumesc pentru rabdare si pentru fidelitate. Pentru ca voi, cititorii , ati facut ca acest blog sa traiasca si sa fie placut. Si le multumesc si celor care si-au pierdut rabdarea din motive lesne de inteles si nu mai intra pe aici.
Bon, ca sa nu mai sune ca un discurs de la decernarea Oscarurilor, sa inchei cu o rugaminte: care vreti si care puteti, daca doriti ca blogul meu sa arate intr-un anume fel, daca v-ar placea sa aiba o anumita calitate, daca aveti sfaturi de dat, idei de impartasit sau daca credeti ca si-a trait traiul si si-a mancat malaiul, spuneti-mi. O sa facem astfel incat sa :-).

Later edit: de acum incolo o sa sterg comentariile in care exista linkuri care duc la saituri cu continut dubios sau chiar periculos, cum am avut recent o experienta extrem de neplacuta.

Pe ici, pe colo

2008-10-11T13:45:00.003+03:00

Castorul albastru, fost responsabil de poienita si actual arzator de gaz cu remuneratie mare despre un amic de-al lui, "extrem de tolerant":

este atat de deschis la minte incat a invitat o data la cina si un musulman!

Un lucru misterios cu privire la castor: desi nu te poti ajuta cu el fiindca vine in poienita de doo ori pe saptamana si atunci freaca menta cu gratie, nimeni nu indrazneste sa deschida sezonul de vanatoare!

O sambata dimineata plina, in care Lulu alearga in toate partile si e haituita din toate directiile. Castorul, (doar) fizic prezent in poienita, vine la doo ore dupe inceperea programului, bea o nenorocita de cafea timp de o ora povestind ultimele barfe care nu intereseaza pe fucking nimeni si apoi, cand Lulu il solicita, depasita fiind de responsabilitati, sa puna dracului osu la treaba, zice senin ca tre sa plece (cu o ora inainte de terminarea programului) ca il asteapta cineva si pierde trinul (nu foloseste automobilul "fiindca nu vede bine" dar noi stim ca de fapt e complet fobic, traieste cu impresia ca autoruta se rastoarna cu el si ultimele inventii gen masinile rapide il traumatizeaza).

Uof!

Pamplezir

2008-10-10T19:54:00.002+03:00

De ce damele de la Galeriile Lafayette sunt asa de patrunse de propria importanta? O tanti vacsaluita pana pe la urechi cu ruj aproape ca mi-a tras o scatoalca dupa ceafa cand i-am zis ca vreau si eu un de ala rosu rosu de la o binecunoscuta casa, ca asa am auzit ca trebuie sa aiba o doamna adevarata in geanta.
Si asta dupa ce a exclamat oripilata: "mais mademoiselle, il faudra quand même mettre un peu de maquillage!". "Excuse-moi", ce sa mai zic, m-am intimidat toata...

Si au bagat de seama ca erau goi...

2008-10-10T00:12:00.000+03:00

« Dans une réception, si l'on dit à une femme : quelle belle robe ! c'est que sa robe est ratée. Mais si l'on dit : quelle belle femme ! c'est que sa robe est réussie. » (Coco Chanel)

Exista in anamneza mea cateva gafe vestimentare pe care pana si un mare maniacal in plina criza de debut cu greu le-ar putea egala. Gafe care, adolescenta fiind, m-au facut sa intru in pamant de rusine dupa ce mi-am dat seama de ridicolul situatiei sau care ma fac sa ma tavalesc pe jos de ras cand o mai comit acu', la batranete. Desi imi place sa cred ca am invatat ceva din toate situatiile penibile in care singura singurica m-am bagat, uite ca din cand in cand (din ce in ce mai rar, din fericire) fac cate o nefacuta.
Ca sa evit ridicolul din momentele in care ma decompensez si nu ma mai uit pe ce pun mana in dulap mi-am stabilit o regula sfanta: daca ma intreb "oare arat aiurea imbracata asa?" inseamna ca arat. Si ca sa reduc riscurile la minim, nu mai imi cumpar decat haine pe care le-as putea pune aproape in orice combinatie fara sa imi risc viata profesionala.
Bon, cand ma duc la spital, fiindca nu trebuie sa port nici halat si cu atat mai putin costum de spital, trebuie sa ma imbrac cat mai neutru posibil. Deci, in principiu, fara culori nebunesti, desi imi plac de mor si fucsia si lolo, fara fustite deasupra genunchiului, fara decolteu (nici de obicei nu purtam eu decolteu oricum), fara lucrusoare pe corp, fara unghii rosii, fara ruj, fara fard de pleoape. Si, tot de dragul neutralitatii, fara tocuri foarte inalte. Dar regulile le mai incalc din cand in cand si anume in acele perioade de decompensare. O data m-am dus cu fusta scurta (o palma deasupra genunchiului) si au avut frantuzoaicele de papotat vreo saptamana. O data m-am imbracat ca o studenta, cu blugi si tricou lalau si colegul meu m-a intrebat daca am fost de garda si nu am mai avut timp sa ma schimb. De mai multe ori m-am dus cu parul valvoi desi jur ca ma pieptanasem pe la suprafata. De fiecare data domnul G nu a vrut sa vina in entretien de frica. Oricum cea mai tare a fost cand m-am dus cu o rochie neagra cu floricele verzi deasupra genunchiului, cu un sacou scurt si galben cu colanti lungi si grosi si cu balerini. Si in timpul reuniunii de serviciu mi-am pierdut brosa care tinea rebordurile decolteului incat a trebui sa ma bag sub masa si sa o caut printre picioarele participantilor care nu intelegeau de ce nu pot lasa asta pe mai tarziu si se uitau unii la altii si toti la mine cum ma facusem rosie de rusine si de ciuda ca nu m-am uitat in oglinda cand am plecat de acasa. Si acum, din cand in cand, mai e cate vreun destept care isi aminteste si face glumite idioate. Dar astea toate sunt oricum o palida replica la marile capodopere le gafelor din adolescenta. Imi amintesc ca cea mai tragica a fost aia de pe la 15 ani, cand m-am dus la scoala imbracata cu:

-tricou negru cu ceva scris pe el, nu mai stiu ce exact dar cam gothic asa
-camasa cu carouri albastre pusa peste tricou, lasata deschisa
-bluza alba de dantela cu maneci scurte trasa peste camasa
-fusta de la un costumas de-al maica-mii, de la casa de moda Venus, din stofa de lana imprimata cu frunze de toamna, pe kaki si verde si ruginiu
-ciorapi mov pe care ii adoram ca nu prea se gaseau
-ghete sport roz cu mov pe care mi le adusese maica-mea din RDG si care deja imi erau putin mici
-sacoul de la costumasul maica-mii pe care nu mi-l stramtase ca sa imi fie bun dar la cate straturi aveam pe mine orium nu se vedea; era verde kaki cu guler din acelasi material cu fusta
-sosete cyclamen
-stransesem parul in doo codite, ceea ce mi-a atras instantaneu porecla de Sandibel-cu-chilotii-de-otel
-ruj maro
-mai purtam si ochelari (ca si acum, of)
-luasem si ghizdanul ca doar unde naiba sa imi pun acaretele

Si dupa scoala m-am mai si dus cu colegii la Romana, ca sa rada TOT Bucurestiul de mine, nu numai cartierul meu.

Nu pot sa spun decat ca a fost un cosmar pana am ajuns acasa si ca o suprema umilinta m-am intalnit si cu maica-mea care m-a intrebat oripilata "cum naiba ai putut sa iesi in halu asta din casa??"...Orice am facut de atunci incolo nu se compara cu dezastrul de la 15 ani. Inutil sa spun ca nu am pastrat nicio prietenie cu amicele mele care m-au vazut imbracandu-ma si n-au zis nimic!

In domeniul beauty, am trecut si eu prin perioada in care credeam ca blondele sunt cele, dar cele mai frumoase din lume si ca si eu trebuie sa fiu blonda ca sa am noroc in viata. Eram ca o tiganca vopsita, vorba Dianei, ce sa o mai lungesc. Inca mai cred in suprematia blondelor dar m-am resemnat cu gandul ca eu nu o sa fiu niciodata una dintre ele. Fuck Ileana Cosanzeana! Fuck Goethe!

Acum, monsieur Papillon o sa imi dea ghes sa povestesc despre mania pantofilor fiindca are impresia, cred, ca am prea multi. Dar va jur ca nu e adevarat, chiar imi mai trebuie! Si n-am niciun pantofior de firma asa ca pot sa ma labartez un pic mai mult, zic io...
De fapt, daca stam bine sa ne gandim, pantoful, asa cum foarte elegant a observat domnul Bettelheim, este un simbol pur sexual si, mai exact, falic. Cenusareasa, prin introducerea piciorului in pantof, nu facea decat sa isi manifeste o foarte fireasca "envie du penis". Superba demonstratia in "Psychanalyse des contes de fées", de care v-am mai povestit.
Deci este chiar o metoda terapeutica de a ne rezolva conflictul oedipian nerezolvat la momentul potrivit.
De altfel, ultima mea sedinta de psihanaliza s-a soldat cu o pereche de pantofi mov sidef cu toc de 10 centimetri pe care doar domnul Bettelheim cred ca stie unde naiba as putea sa ii port...

Descoperire

2008-10-06T11:54:00.002+03:00

Deci mi se pare minunata, nene! Via Vlad.

Iudeii, cre(s)tinii si carnatii de soia

2008-09-28T16:01:00.006+03:00

Desi ma bantuie mai degraba niste povesti din copilarie care trebuie descurcare de panzele de paianjen si lustruite ca sa luceasca frumos, uite ca nu ma pot abtine sa nu scriu doo vorbe despre un articol citit din cauza de titlu ciudat.

Din vreme in vreme arunc cu ochiul pe revista Cacan (sic!). Ei bine, am aflat din ultimul numar ca Anamaria Ferentz vru sa se marite cu un evreu si in semn de adoratie vru sa treaca la religia lui. Treaba asta nici nu ma ofuscheaza, nici nu ma mira, nici nu ma face macar sa am vreo reactie. O gasesc absolut neimportanta. Insa pe Anamaria o macina gandul ereziei: oare o sa mai ajung in Rai, oare o sa ma mai iubeasca Doamnedoamne, oare o sa incep sa seman cu Mihaela, oare o sa imi placa haleala casher, oare o sa imi apara si mie pistrui etcetc. A intrebat pe mama dumneaei care ii zice sa "folu ior hart, hani", ca orice mama cu capatzana pe umeri. A intrebat pe coana mare care ii zice gatuita ca o sa ajunga derect in Iad intrucat evreii ajung acolosha din principiu si fara drept la replica din binecunoscutul motiv de crima odioasa si de neiertat.
Ba a mers si mai departe si a intrebat si pe popa, care popa i-a spus ca Dumnezeu salasluieste in inima tuturor oamenilor, indiferent de religie sau de rasa si ca cel mai important este ca relatia ei personala cu Divinitatea sa fie una libera si satisfacatoare, fenotipul acestei legaturi intime fiind calitatea ei ca om si calitatea relatiilor pe care le are cu cei din jur.
SANCHI! Voi chiar ati crezut? Popa i-a zis ca o arde focul vesnic (negonit de vant).

Dar pe diapazoana Anamariuca n-a convins-o niciunul dintre aceste solide argumente teologice si inima ii dadea ghes sa o cheme si pe ea Juditha, ca e mai sexy decat Anamaria.
Si atunci Doamnedoamne ii trimite un semn sub forma unor carnati de soia.

Cum era postul Craciunului si duduia voia sa sa traga de la carne, a cumparat de la o privatizare niste carnuri de post-am mai pomenit eu la un moment dat despre nulitatea sacrificiului de a manca soia in loc de carne doar ca sa tii post dar nu asta era ideea.
Carnatii, pare-se, erau cam ofiliti fiindca Anamariuca facu o toxiinfectie care dura vreo 3 zile. Nici la concerturi nu prea mai putea sa presteze, nici iarba nu-i mai placea si se pare nici gura nu-i mai tacea fiindca daca i-ar fi tacut ar fi ramas un obscur filosof de backstage. In schimb ea a declarat ca a facut, tineti-va bine, SOC ANAFILACTIC!
Doamne fereste, istanam! Si a aparat-o cel de sus ca a dus pe picioare unul dintre cele mai grave accidente imunitare de se pot intampla unui mamifer (in cazul de fata alegeti dumneavoastra specia).

Acest eveniment a facut-o pe duduie sa concluzioneze ca Doamnedoamne nu vrea ca ea sa sa faca eretica. De asemenea, s-a cainat nespus ca de Craciun, cand tot romanul se indoapa ca disperatul cu mancare deloc casher, ea a papat painica prajita.

A naibii epifanie!

A treia creveta*

2008-09-06T13:27:00.014+03:00

Pentru ca omenirea a picat in pacatul agriculturii si de atunci blestemul foametei si inechitatii sociale treneaza pe capetele noastre de hamesiti care supropopuleaza o amarata de planeta, am facut intr-o seara o tocanita cu creveti de iti lingi degetele!
Oare savurosul si antiTotul Jared Diamond ar fi incantat sa afle ca am denumit aceasta minunata tocana "A treia creveta"? Cu dedicatie pentru musiu Pinocchio.

So, sa nu ne indepartam de la subiect!
Se cumpara de la supermarsheul local, Cora in cazul nostru, creveti deja fierti un piculet de tot, cat sa se faca rozosini. Ii puteti lua si cruzi dar deocamdata eu nu am trecut de pragul dezgustului de a ii decortica de cruzi...Asadar, eu iau cam 15- 20 de creveti roz de caciula, din aia de se vand 60-80 de bucati la kil. Ete!

Se rupe fara mila capul si se scoate vena centrala si carapacea tare, alaturea de piciorusele fine. Atentie! Crevetii au niste ochi mari si negri, cu care te privesc mieros. Abominabil!

Dupa ce ati terminat cu casapirea crevetilor va puneti frumusel langa aragaz cu toate ingredientele la indemana, ca sa nu alergati habauci mai apoi: crevetii intr-un bol, 4-5 rosii decojite si taiate cubulete mici in alt bol, 5 catei de usturoi pisati, doi ardei iuti mitutei, taiati rondele si descotorositi de seminte si o ceapa rosie generoasa.

Se pune intr-o oluta antiaderenta niste ulei de masline, nici prea putin ca sa se arda ceapa dar nici prea mult sa ti se aplece si se lasa la calit pana la inmuiere si rumenire (dar nu maronire!) ceapa+usturoi.

Se adauga crevetii si se lasa fix 10 secunde impreuna cu ceapa si usturoiul sfredelitori. Ei fiind deja fierti numa bine, daca ii lasati mai mult se intaresc de se fac ca un sorici. Mestecati astfel incat sa se tavaleasca creveteii prin toata oala.

Se adauga apoi rosiile facute cubulete mititele si se lasa la "mijotare", adica fierbareala la foc micut si sprinten vreo cateva minute, pana sosul arata numai bun de mancat. Eu il las 3-4 minute, dar fiindca ne place noua mai fraged si mai crudut.

Cand sosul e facut, se toaca marunt niste patrunjel proaspat (sau coriandru, cum preferati) si se adauga in oluta. In cazul in care nu stiti cum se toaca patrungelul, poftiti mai jos demonstratie:

Deja din alambic se degaja un miros imbietor de si acum, desi am mancat acum o ora doar, parca imi lasa gura apa.

Odata amestecat de vreo 4 ori in mancarica cu patrunjelul adaugat, luati de pe foc si puneti in farfurie. Se serveste imediat, aburinda, cu o daraba de paine moale sau, zicem noi, cu o daraba de mamaliga vartoasa numai buna de intins in sos.
Am si poza cu mancarica in farfurie dar uitandu-ma mai atent am remarcat ca farfuria se stropise cu sos. Dezagreabil si deci imposibil de prezentat asa.

Pofta buna!

* as fi jurat ca e substantiv masculin dar DEX cica e feminin. Tot mai bine suna la masculin parca...

To do list

2008-08-29T12:47:00.001+03:00

Ma uitam azi pe un ziar local si descopar cu uimire vreo 6 pagini in care ti se spune ce poti sa faci vara asta in Alsacia. Multe, foarte multe expozitii, festivaluri de teatru si alt arte, concerte, serate dansante, plimbari in grup pe jos sau cu bicicleta, ateliere de creatie si alte asemenea.
Daca ai copchii de crescut ai o multime de posibilitati sa le dai de lucru ca sa nu se gandeasca la prostii.

Dar dintre toate, la patru asemenea activitati m-as duce numai ca sa ma trantesc pe jos de ras: expozitia "Bitum si asfalt" de la caminul cultural din Merkwiller-Pechelbronn, expozitia "Sufletul cutitelor" in care admiri....cutite de bucatarie si bricegusuri si unde pe 24 august ti se demonstreaza live cum se fabrica o lama (la naiba, am ratat-o), stagiul "Special pentru tineri" in care puradei intre 10-14 ani vor trebui sa alcatuiasca o formatie de muzicieni ce interpreteaza la instrumente, citez, gasite in padure: lemne, vreascuri, frunze, suspectez ca la sfarsit dau si un concert, deh, si activitatea "bovine, blanoase, cornute" (de acel "blanoase" nu sunt sigura ca l-am tradus bine) care are loc pe o pasune si dureaza trei ore si ghidul te asteapta in parcarea de la Dambach, daca te duci sa suni sa nu stea ca bou' sa te astepte.

In rest, toate bune, ceea ce va doresc si voua.

Studiu ca sa fie

2008-08-28T18:25:00.003+03:00

Acum cateva minute pe TF1, reclama la test de sarcina:

1 femeie din 5 citeste gresit testul de sarcina

...apoi polologhia despre un test digital pe care scrie cu litere, pentru toate toantele, "insarcinata" sau "nu insarcinata". Ca e foarte greu probabil sa citesti ce inseamna o liniuta si ce inseamna doua liniute.

Bai nene, 1 femeie din 5??? O FEMEIE DIN CINCI??? E contrafacut studiul, nu se poate!

Abilifytati

2008-08-27T15:35:00.002+03:00

De obicei, cand ma preocupa ceva destul de mult ca sa ma oboseasca, ma apuc sa fac niscaiva gesturi protectoare de care nici nu imi dau seama....

....numar vasele din masina de spalat de cate ori le scot, desi stiu perfect de bine cate farfurii, cutite, furculite etc detinem.
....invart butonul de dat drumul la aceeasi masina de spalat dupa ce am realizat trei roteli inainte-inapoi absolut inutile.
....numar farfuriile din dulap.
....spal cu sprayul meu preferat, Sanytol, tot planul de lcru din bucatarie. De cate trei ori fiecare portiune.
....intorc pe gainusa Francine astfel incat ciocul si coada sa ii fie la distante egale fata de cele doua ghivece cu St. Paulia care o flancheaza.
....trec mana peste toate sertarele ca sa ma asigur ca sunt perfect inchise, nimic nu e mai enervant decat un sertar cascat.

Mai demult era mult mai grav dar de cand baiatu-i mare, Rica stie-acum sa zica rau ratusca ramurica. Si oricum doar nu o sa va povestesc chiar tot :-).

Nelamuriri

2008-08-27T14:45:00.003+03:00

Cand eram mica aveam o carte de povesti cu si despre mierea de albine. O minune de carte, povesti pe care nu le-am mai auzit niciodata de atunci. S-a pierdut iremediabil si nu am nici cea mai mica idee unde. Si nici cine i-a facut felul nu stiu, ca m-as razbuna crunt.

Ce voiam sa zic, in cartea asta am citit un foarte intelept proverb tiganesc:

daca nema putirinta, la ce chichirezi galceava?

Cam asa ma simt eu acum, cand se apropie cu pasi repezi un examen complet buimac si o reluare de activitate descurajant de densa. Si ma intreb, oare unde o fi gresit mama care m-a facut de m-am invatat sa ma bag in tot felul de situatii numai ca dupa aia sa dau din colt in colt si sa nu mai stiu pe unde sa scot camasa?

Si mai am o nelamurire: unde au disparut pantaonii mei cu dungi albastre?

Vevey

2008-08-25T13:57:00.006+03:00

Mi-a amintit Zaza despre Vevey. Era o poza cu luna care in realitate probabil ca era magnifica. Poza e o mincinoasa, ca toate pozele. Minunat insa ca exista aceasta posibilitate de a pastra o scanteie din frumusetea trecuta.

Asadar, Vevey. Un frig de iti inghetau ideile dar un aer atat de limpede si de albastru ca peisajul parea modificat intr-un laborator foto. Genul ala de peisaj de iti spui ca e de pe Luna desi stii bine ca Luna e arida. Albasrul cel mai albastru si cerul cel mai inalt, parca te uitai la o mare inconjurata de munti de carton pictat si nu la un lac. Paradoxalul sentiment al nesfarsitului caruia ii vezi capatul. Si tu esti mic, mic, intr-o camera cu vedere spre Paradis.

De atunci nu pot sa nu ma intreb de cate ori imi aduc aminte "oare cum o fi sa traiesti acolo". Si tot de atunci mi-e dor.

Un punct de vedere

2008-07-19T10:11:00.005+03:00

Ca sa ma distreze, Fluture imi cumpara din cand in cand revista Point de vue, "cel mai bun magazin people al anului", dupa cum zic chiar ei pe prima pagina.
Aceasta revista se ocupa in principal de capetele incoronate ale lumii, afisand mereu o imagine luminoasa sau cel mult provocatoare.

Cine cu cine, unde a mai fost cutare sau cutare, ce evenimente mondene sau caritabile au mai avut loc, ce palarii, rochii sau vacante si-au mai luat altetele lor mai mult sau mai putin regale. Mai vezi o bijuterie pe un gatut cu elastoza, mai vezi niste cercelusi, mai vezi pantofiori extravaganti pe care tu n-ai avea unde sa ii porti asadar te amuzi la modul cel mai frivol posibil. Si daca e vreo nunta sau cumetrie ai enterteinmentul asigurat: multe poze cu invitatii de onoare.

Personajele lor preferate sunt: Charlotte-vis-de-vara, Albert-inima-salbatica al lui Grace, care Albert nu se mai hotaraste sa o ia pe frumoasa lui australianca si o tine asa, incurcata (si imi vine aici sa trec o injuratura ungureasca pe care am citit-o intr-un blog, via Klara, care s-ar traduce ca o lasa asa, neimplinita si fara resurse materiale). Desigur ca in revista exprimarea este "se pregatesc oare pentru o nunta ca in povesti si de aceea e nevoie de atata timp?".

Se mai agata des de familia regala a Angliei, scarmanind cu degetelul delicat viata lui William care William ar vrea sa o ia pe a lui Kate (sau Catherine Elisabeth, cum pretinde sa i se zica de la o vreme prenuptiala incoace). Care Kate nu e sange albastru insa are niste paltoane de pica targul. Si care Kate o cam freaca pe la petreceri, neavand o meserie care sa ii ocupe nesuferitul de timp liber. Regina ar fi, pare-se, cam ofticata din acest motiv.

Si à propos de regina: ma intrebam eu zilele astea cine oare ii cumpara chiloti si sutiene?? Ca daca e vorba de un rege, ok, sa zicem ca ii cumpara regina dar daca e regina in cauza, reginei, ei, cine ii asigura lenjerie noua? Eu cred ca nu poarta lenjeria de mai multe ori ca sa evite neplacerea de a o da la spalat.
Si alta nedumerire a mea este de ce oare nu ii da locul lui Charles, vorba aia, are si el o varsta si a venit vremea sa zboare cu aripioarele lui. Dintre toti handralaii astia din casa regala a Angliei de Charles imi place cel mai mult fiindca poarta des pantaloni bleumarin si vesta bej si fiindca la ceremonia societatii Ascot de anul acesta i-a ascuns fata Camilei cu un cilindru de i se vedeau numai penele din cap.
In fine, sa o lasam pe regina Angliei in pace.

Hastialalti din casele regale nordice mi se par mai naturali, ei fac multi copchii, ii boteaza unii peste altii, se incuscresc si se cumetresc intre ei, au petreceri mai putin bling-bling ca ceilalti. Si parca se si amesteca cu prostimea mai des...

Dar altceva voiam sa zic. Am citit in ultimul numar cumparat, hal din 25 iunie, despre nunta lui Charles Philippe d'Orléans, duc d'Anjou cu Diane de Cascaval. De Cadaval, pardon.
E o poza mare si frumoasa pe prima pagina, el cu lavaliera roz si allura de traficant cubanez de carne vie si ea cu un zambet foarte adanc si o coronita delicata pe crestetul blonziu. Un cuplu frumos, de oameni tineri care s-au amorezat la un dineu si de atunci nu se mai parasesc.
El e consultant financiar sau asa ceva si ea e o filantroapa ce a lucrat la Christie's. Impreuna au facut multe calatorii, dovada o avem pe blogul personal unde putem vedea si nenumarate fotografii cu simpaticul cuplu in ipostaze sugerand fericirea lor perfecta. Si, ceea ce m-a mirat si m-a induiosat, nenumarate poze cu Charles-Philippe in uniforma alba cu multe multe decoratii, Charles-Philippe ca pilot de avion sau parasutist, nu stiu exact, Charles-Philippe citind un ziar picior-peste-picior, Charles-Philippe in costum de safari, Charles-Philippe printre gunoaiele Cambodgiei, Charles-Philippe, Charles-Philippe, Charles-Philippe...
Dar cel mai mult mi-a placut motto-ul din capul blogului: "Faire de la France une nation". Adica din amaratul de trib barbar venit cu pluta din Papua Noua Guinee sa faca un glorios popor.
Noi ii uram succes!

In pozele de la nunta, tinuta cu mare fast la Evora, o multime de oameni, 500 mai exact, foarte eleganti si maiestuosi. Cand ii vezi zici ca niciunul nu foloseste toaleta decat pentru a implini armonios dizainul din baie...

Elena - floare, giuvaer

2008-07-18T23:44:00.002+03:00

Era o sala luuunga de cantina, aflata undeva in afara orasului, pe un deal. Ca sa ajungi trebuia sa o iei pe soseaua prost asfaltata care facea legatura intre fabrica de caramida si cartierul marginas unde locuiam cu bunica-mea.
Drumul serpuia prin spatele gradinilor, urca intre dealul cu vii si dealul cimitirului, trecea pe sub un pod de cale ferata si ajungea opintit si obosit, rupt in pietrisuri si leaorca de vesnice balti, pana la scarile de ciment nefinisat ale cantinei unde toata lumea facea nunta.
Mese si scaune dizain comunist, cu fundurile si spatarele din placaj si picioarele schiloade de fier ruginit pe ici pe colo. Cati ciorapi de nylon au rupt, numai ei stiu!
"Prezidiul" era cocotat pe niste lazi vested ascunse de cartoane colorate. Restul meselor alcatuiau siraguri lungi si ridicole. Un loc in stanga prezidiului era rezervat pentru "orchestra" si pentru ringul de dans.
Bucatariile erau in spate, cu imense plite si cuptoare si uriase oale din aluminiu.
Multe si identice nunti am vazut petrecandu-se acolo. Acelasi scenariu, identici actorii care pareau impaiati: el in costum batos de ginerica, cu o mare floare de plastic in piept, tuns-ras-frezat proaspat, cu chica "anii '80" daca era mai modern sau buclele "anii '70" daca era holtei.
Ea in rochie allba ca Dero si dantelarie ieftina de iarmaroc, pantofi cu fundita care o tineau o purtare, verde pe la ochi si rosu pe la buze si permanent proaspat.
Nasii - el la fel de batos dar parca mai sigur pe el, sau mai resemnat, ma rog, si ea intr-o "rochita bordo cu un pic de lamé foarte eleganta".
Parintii - unii "din oras" si altii "din sat". Tatii de la sat purtau freza ondulata facuta cu pieptenele negru fara dinti si costumele din tinerete, cu pantaloni evazati si pantofi impletiti. Tatii de la oras aveau sacou la doi nasturi, verde ou de rata.
Mamele de la sat aveau batic in cap, mamele de la oras albastru de Gentiana. Ambele permanent proaspat.
Bunicile erau mai asemanatoare intre ele, indiferent de tabara: permanent proaspat, batic inflorat.
Urmau nuntasii, veniti sa haleasca si sa bea: supa de gaine cu taietei de casa, in care pluteau banutii de grasime ca galbenii pe pieptul tigancilor; virshli de capra cu pire de cartofi, friptura de porc cu muraturi, sarmale din varza cu mamaliguta si nesfarsite tavi cu prajituri multicolore si multiodore.
Un alai multicolor si heterogen alcatuit din cupluri serioase de 50 de ani, tineri si tinere cu tunsori la moda si idealuri inguste, babe care se gandeau daca o fi ultima lor nunta si betivi veniti atarnache .

"Da/Da, felicitari, sa traiti, sa fiti sanatosi, sa aveti copii, zambete de complezenta, clipa trece repede, haideti sa plecam odata, o sa imi stric pantofii pe drumul pana acolo, puteau sa dea si ei ceva la biserica, e mai urata decat el, sigur e gravida, el mai are un copil cu alta, baiat bun, fata are masina, are facultate, e inginer la Drumuri si Poduri, mama-sa lucreaza la CEC, e o doamna eleganta, tat timpul are permanent proaspat, daca ii dai un sapun te rezolva, dupa ea a umblat si ala a lu' Holtisi, mi-e foame, daca ii distrez or sa imi dea sa beau, putea sa isi puna un batic, e femeie batrana, ce si-o fi pus baticu' ala, arata ca o baba".

Noi, copiii, incurcam femeile de la bucatarie si muzicantii, fredonand tamp slagare la moda ("Elena floare, giuvaer/ Cu ochi coboratori din cer", Elvis cu versuri stalcite, Mirabela, Compact si alte asemenea).
Cel mai frumos era in spatele cantinei, printre betoane invadate de buruieni si lazi de bere ce asteptau cuminti sfarsitul lumii, ca nimeni nu le lua niciodata de acolo. Exersam flirtul si seductia, ne imaginam viitorul si ne chinuiam sa ramanem treji.
Batista parfumata in buzunar, ciorapii albi in sandalele de nunta si timiditatea in suflet.

Cat a trecut de atunci? Ca mie imi pare o vesnicie.
Si de unde pana unde m-a dus Fauré cu gandul la cantina comunista, lacas al tuturor nuntilor si inceput al tuturor esecurilor matrimoniale din cartier?

Rapsodie de vara

2008-05-31T18:09:00.002+03:00

Deci stateam eu si ma gandeam zilele trecute ca as vrea sa vad multe, nesfarsite gazoane, curti si campuri cu buruieni, sa creasca scaietii si loboda in voia lor, sa fie ierburile vulgare inalte pan' la genunchi, cu papadiile debordand prin smocuri, cu troscotel intins cat vezi cu ochii si untul pamantului agatat de toate movilitele, sa fie trifoiul inflorit cat vrea muschiu' lui, volbura sa se catere si sa faca floare in toate cotloaneme gradinilor, boschetii si copacii sa nu mai fie ciuntiti de nicio foarfeca de brav gradinar alsacian, cracile sa fie lasate asa, inestetice de sa-ti scoata ochiu' care nu esti atent, frunzele sa creasca in toate partile si nu pieptanate ca niste fete batrane de nu le ia nimeni la dans, gura-leului salbatic sa fie cu adevarat salbatic si nu cu fiecare floare trasa prin patul lui Procust, albastrelele sa creasca unde vor ele si nu numai in varful musuroiului, pentru "efect de culoare elegant si natural", bradutii sa nu arate ca niste scaieti mai inalti gemoetric perfecti si nici platanii ca niste rude pricajite din provincie, tunse proaspat cu ocazia venirii in oras.

Si mai mult decat atat, vreau ca toate masinile de tuns iarba de pe o raza de 2000 de km in jurul casei noastre sa fie cuprinse de furia verii si sa paraseasca garajul sau cabanuta unde stau si sa se care naibii cat mai departe, unde sa moara de batranete sau de veun microb pacatos care sa le roada clontzii.

Si mai vreau ca vecinului de vis-a-vis sa ii creasca ierburile din gradina intr-un asa ritm incat in maxim 2 ore iedera sa il lege strasnic de burlanul al mai inalt de unde sa poata privi cu durere cum pe nenorocitul lui de gazon cresc fire de iarba cu inaltimi diferite si cum nenorocitii lui de boscheti, foste forme geometric si aritmetic perfecte isi fac de cap pipaind cu cracile toate damele care trec pe langa ei...

Citatul zilei

2008-05-22T16:28:00.002+03:00

"Il faut sans doute que les individus soient déjà chacun une architecture pour que l'ensemble qu'ils composent ne soit une absurde caricature."

Robert Musil in L'Homme sans qualités

....gandit la nivel de doi, trei, patru, zeci, sute, milioane si miliarde de indivizi.

Furtuna colonialista

2008-05-16T20:41:00.003+03:00

Acum cateva minute, la jurnalul de pe France 3, crainica spune (reproduc aproximativ):

dupa dezastrele din Birmania si China, urmeaza furtunile de la Toulouse!

Ca sa ne dam seama cam in ce masura se considera buricul pamantului, ia uitati cum compara ei tragediile a sute de mii de oameni cu ploicica lor cu gheata...

Serbet, sil vu ple

2008-05-16T16:42:00.002+03:00

De la Zaza am aflat ca la Muzeul Satului azi e targ cu serbet si ea a fost si si-a cumparat delicata crema multicolora si mie aproape ca imi vina sa plang de pofta :-).

Ultima data am mancat serbet (de lamaie, manastiresc) acu' mai bine de un an, de la madam R, o doamna doctor absolut delicioasa care avea diverse bunataturi prin frigider. Si cum eram la doua usi, bagam capul si intrebam fara rusine daca azi are ceva bun si ea zicea ca " a venit ursuletul la miere", hehe.

O lingurita de serbet de lipait indelung dupa ce o afunzi repetat intr-un pahar cu apa minerala, una dintre placerile vietii...