Ortodoxia-Română

Soţia bună face soţul bun!

2014-05-21T09:21:00.001+03:00

Orice soţie credincioasă se pătrunde de interesele soţului. Când acestuia îi e greu, ea se străduie să-l îmbărbăteze prin înţelegerea sa, prin manifestările iubirii sale. Susţine cu interes toate planurile lui. Nu îi este povară. Este puterea din inima lui, care-l ajută să devină tot mai bun. Nu toate soţiile sunt o binecuvântare pentru soţii lor. Uneori, femeia este ca o plantă agăţătoare ce înfăşoară puternicul stejar care e soţul său.

Soţia credincioasă face viaţa soţului său mai nobilă, mai plină de rost, îndreptându-l spre scopuri înalte prin puterea iubirii sale. Atunci când ea se lipeşte de el plină de încredere şi de dragoste, trezeşte în el cele mai nobile şi bogate trăsături ale firii lui, stimulând în el bărbăţia şi simţul răspunderii. Ea înfrumuseţează viaţa lui, înmoaie deprinderile lui dure şi grosolane, dacă acestea există.

Există însă şi soţii care seamănă cu plantele parazite. Ele se agaţă de soţul lor fără să-i ofere nimic acestuia, fără să-i întindă mână de ajutor. Se răsfaţă pe canapele, se plimbă pe străzi, visează cu ochii deschişi citind romane sentimentale şi bârfesc în camerele de oaspeţi. Sunt absolut inutile şi, ca atare, devin o povară chiar şi pentru dragostea cea mai tandră. În loc să facă viaţa soţului mai puternică, mai bogată, mai fericită, ele nu fac decât să pună piedici în calea succeselor lui. Rezultatul este de plâns şi pentru ele însele. Soţia credincioasă se lipeşte de soţul ei şi se înfăşoară în jurul lui, însă îl şi ajută şi îl inspiră. În toate sferele vieţii sale, soţul ei simte cum îl ajută iubirea ei. Soţia bună este păzitoarea căminului familial. Sfânta Muceniţa Alexandra, împărăteasa Rusiei Cum să întemeiem o familie ortodoxă, 250 de sfaturi înţelepte pentru soţ şi soţie de la sfinţi şi mari duhovnici, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011, p. 63

Sursa: http://ortodox.md/articole/sotia-buna-face-sotul-bun/
Moldova Ortodoxă

Soţia bună face soţul bun!

Va multumesc

2014-05-05T23:00:00.001+03:00

Nu am in viata asta timp sa multumesc celor ce mi-au facut bine, nici sa ii ajut pe cei care nu mi-au facut nimic ca de altfel sa numar dusmanii tradatorii mincinosii si pe cei care mi-au tradat sinceritatea si increderea. Va multumesc la acestia din urma ca ma faceti sa simt ca sunt un om foarte important si ca datorita voua simt ca sunt un om de calitate exact ca aurul de 24 de karate. Fara voi as fi fericit dar nu as mai avea atatea emotii cand sunt la un pas de a face o gresala in care v-as da motiv sa ma criticati pe la spate. VA MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL CA EXISTATI sa va dea Bunul Dumnezeu Sanatate si zile multe sa ma barfiti in continuare.

Cred ca o sa vi se para ca am inebunit! Ei bine nu asta e rugaciunea mea pentru dusmani!

Va multumesc

Semnificaţii, obiceiuri şi tradiţii de Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea Maicii Domnului. Care sunt locurile din România unde se găsesc izvoare tămăduitoare

2014-04-25T09:00:00.001+03:00

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte, în fiecare an, în prima vineri după Paşti, un praznic închinat Maicii Domnului. Sărbătoarea este numită, simbolic, Izvorul Tămăduirii, în cinstea unui izvor din preajma Constantinopolului, prin care Fecioara Maria a săvârşit o serie de minuni.

Se spune că, înainte de a fi împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, unde va întâlni un bătrân orb care îi cere să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon va căuta în apropiere un izvor, dar nu va găsi. Deodată, el aude glasul Maicii Domnului, spunându-I : “Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Găsind izvorul şi făcând ascultare de Maica Domnului, orbul s-a vindecat.

După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai târziu, ca semn de mulţumire, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Împăratul a construit o biserică şi mai mare, care a fost, ulterior, distrusă de turci, în anul 1453.

Apa acestui izvor a tămăduit multe boli şi suferinţe, de-a lungul timpului. Izvorul încă există în Paraclisul, datând din secolul V, al actualei biserci. Credincioşii care merg la Istanbul îl pot vizita.

Există şi în România biserici care poartă hramul Izvorului Tămădurii. Deasemenea, este cunoscut faptul că avem şi câteva izvoare prin a căror apă au avut loc multe vindecări minunate. Mănăstirea Ghighiu este cunoscută atât pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă aici în anul 1958, ci şi pentru izvorul ei tămăduitor.

La Mănăstirea Dervent, pe locul unde Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, există un alt izvor cunoscut pentru apa lui vindecătoare.

Un alt loc din România unde există un izvor cu o astfel de apă este Mănăstirea Horăicioara. Pelerini din toată ţara vin la cele trei mănăstiri pentru apă de la aceste izvoare binefăcătoare.

În această vineri, toţi cei care vor merge la biserică, vor lua parte la slujba de sfinţire a apelor, cunoscută sub numele de Aghiazmă Mică, cu care preotul îi va stropi pe credincioşi. Se spune că această apă arde duhurile rele.

Tot astăzi, în unele zone ale ţării, tinerii adolescenţi obişnuiau să facă legământul juvenil. Acest legământ era făcut, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale după care urma pronuntarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului şi al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frătească, ospăţul şi dansul.

Semnificaţii, obiceiuri şi tradiţii de Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea Maicii Domnului. Care sunt locurile din România unde se găsesc izvoare tămăduitoare

Lumina Sfântă s-a aprins la Ierusalim. Avionul care o aduce la București întârzie o oră

2014-04-20T14:10:00.001+03:00

Lumina sfântă s-a aprins la Ierusalim, minune la care au fost martori sute de credincioşi adunaţi în Biserica Sfântului Mormânt. Este un ritual respectat an de an în Sâmbăta Mare dinaintea Paştelui Ortodox. De aici, Lumina Sfântă ajunge la credincioşii din 13 ţări, inclusiv România.

Avionul care va aduce lumina sfântă din Ierusalim la București întârzie cu o oră și asta din cauza aglomerației de pe aeroportul din Israel. Inițial, zborul din Țara Sfântă era așteptat să aterizeze la ora 19:00.

Astfel, în jurul orei 20:00, după ce avionul va ateriza la Aeroportul Otopeni, lumina va fi transportată cu trei avioane de mici dimensiuni la Satu Mare, Timișoara și Suceava.

De la primele ore ale dimineţii, sute de oameni s-au adunat la Biserica Sfântului Mormânt, din Ierusalim, în aşteptarea minunii prin care Lumina Sfântă se aprinde în ajunul Sărbătorii Învierii.

În Sâmbăta Mare, Sfântul Mormânt este sigilat după ce un grup de preoţi s-a asigurat că în interior nu există nicio sursă de foc. Apoi, Patriarhul Ierusalimului intră în capela în care se află mormântul lui Iisus Hristos, cu 33 de lumânări neaprinse în mâini. Este un număr biblic, ce simboliează vârsta pe care o avea Mântuitorul când a fost răstignit. Înainte de a coborî după lumina sfântă, patriarhul este verificat de poliţişti israelieni, care se asigură că nu are nicio sursă de foc la el.

Potrivit ritualului, Patriarhul înconjoară de trei ori mormântul, apoi îngenunchează în faţa dalei de marmură care îl acoperă şi se roagă în aşteptarea miracolului.

Dacă, pentru mulţi, aprinderea luminii sfinte fără o sursă de foc este un miracol divin, alţii au suspiciuni în privinţa ritualului şi caută explicaţii. În 2001, un făclier armean care a luat parte la ceremonia de la Ierusalim a declarat că preoţii ar folosi o lampă veche pentru a aprinde lumina sfântă. Un specialist grec, care a studiat fenomenul timp de mai mulţi ani, este convins că lumânările cu care Patriarhul intră în Capela Sfântului Mormânt sunt impregnate cu fosfor alb, care în contact cu aerul umed din interior ia foc spontan.

Suspiciunile nu ştirbesc, însă, cu nimic credinţa a milioane de creştini ortodocşi din toată lumea, care asociază Paştele cu acest miracol.

Lumina Sfântă s-a aprins la Ierusalim. Avionul care o aduce la București întârzie o oră

CU MOARTEA PE MOARTE CĂLCÂND...

2014-04-12T14:21:00.001+03:00

Dintre toate fricile ce bântuie omul, nu doar modern, frica de moarte pare a fi cea mai cutremurătoare. Ca oameni moderni simțim din plin că, în fond, fundamentele marilor noastre interogări rămân aceleași. Viața și moartea, răutatea celor din jur și boala, sărăcia și războiul nu ne sunt străine. Au câștigat deplin în ultima vreme fricile apocaliptice și adiacentele lor, frica de numere și cipuri, de diavoli închipuiți ori reali, hiperbolizările minciunii și mediocrității, sărăcirea de sensuri ale vieții cotidiene- tot mai săracă în idealuri morale și duhovnicești. Vorbim tot mai mult despre ce mâncăm și ce construim, despre cum ne onorează oamenii sau, pur și simplu, ne este tot mai drag să bârfim și tot mai greu să ne rugăm pentru aproapele. Știrile sunt parte integrantă a culturii. Ziarele, singura cultură imediată iar prezentatorii TV sunt mai des invitați la mesele noastre decât proprii părinți ori copii.

Mai grav, frica de moarte ne face răi, porniți pe căpătuială cu orice preț, argumentând uneori cu fundamente duhovnicești carierismul nostru ori acumularea materială. Suntem gata să postim dar nu putem ierta, suntem dispuși să stăm două ore în Liturghie dar nu câteva minute la telefon cu părinții bolnavi ori singuri, luăm cuvântul citând Scripturile dar ne e tot mai greu să prindem gândirea Scripturii- deci a Duhului Sfânt, în propria gândire. Frica de moarte ne detensionează sufletele dar ne arde valorile prin care i-am putea supraviețui. Ne emoționează drame din cealaltă parte a lumii iar pe cei de lângă noi nu-i mai vedem.

Aici e Taina Învierii. Mântuitorul Hristos, cu moartea pe moarte călcând, ne învață că nu moartea trebuie să ne fie frică ci neasumarea ei prin verticalitatea Crucii Sale. Fără brațele Crucii Sale suntem prinși încă în abisurile iadului celui ucigaș, morți deplini, legați pe veșnicie cu întunericul. El, Mântuitorul vine să vindece frica de moarte cu nădejdea Învierii, prin lucirea Luminii Sale străbătând văile morții, atât de primitoare sufletelor lipsite de iubire. A crede, așadar, în Învierea Domnului este exercițiul dintâi întru propria izbăvire de moarte, este limpezirea ochilor sufletești în aerul tare al zorilor Învierii. A crede în Înviere înseamnă să porți în toate zilele vieții tale pecetea unei Duminici fără sfârșit, prinsă în cadrele Liturghiei și desăvârșită în bunătate și destinsă cordialitate cu aproapele, copleșind depărtările sufletești cu razele puterii de a ierta, de a primi iertarea. De aici frumusețea Ortodoxiei. Din această minunată arătare a Domnului Înviat în lumina de zori a fiecărui suflet, la marginea tuturor mormintelor încă închise, la țărmul tuturor mărilor lovite de furtună și îndoială. Fără Învierea Mântuitorului frica de moarte ar fi singura rațiune a vieții. Prin Învierea Sa, bucuria ia loc fricii și veșnicia timpului trecător. Moartea e călcată cu moartea, condamnată la Înviere.

Pr. Constantin Necula

Sursa: http://www.sibiu100.ro/eveniment/132-blog/10198-cu-moartea-pe-moarte-calcand

CU MOARTEA PE MOARTE CĂLCÂND...

Succesul ne poate spurca mai ceva decat nereusita

2014-04-11T14:51:00.001+03:00

Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Steinhardt

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart … este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu… ”

Nicolae Steinhardt

Succesul ne poate spurca mai ceva decat nereusita

A trecut la cele veşnice Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Gherasim !

2014-04-09T14:37:00.001+03:00

Consiliul eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului anunţă cu durere trecerea în patria cerească a venerabilului lor Păstor sufletesc Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Gherasim, în dimineaţa zilei de 9 aprilie 2014.

Înaltpreasfinţia Sa Gherasim Cristea, Arhiepiscopul Râmnicului, s-a născut la data de 14 noiembrie 1914, în localitatea Muntenii Buzăului, judeţul Ialomiţa, din părinţii Dumitru şi Maria Cristea, ca al doilea copil şi a primit la botez numele Gheorghe.

După 36 de ani de viaţă monahală Sfântul Sinod îl alege în demnitatea de Arhiereu-vicar al Eparhiei Dunării de Jos, cu titulatura deConstănţeanul.

În toamna anului 1975, la 16 octombrie, a fost ales în demnitatea de Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, cu titulatura de Piteşteanul.

În ziua de 30 septembrie 1984, a fost ales Episcop titular al Eparhiei Râmnicului şi Argeşului, fiind înscăunat în scaunul chiriarhal râmnicean la data de 2 decembrie 1984.

În data de 19 iunie 2009, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ridicarea Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim în demnitatea de Arhiepiscop al Râmnicului.

Preoţii, călugării, călugăriţele şi credincioşii deplâng cu durere această pierdere a Păstorului lor.

Dumnezeu să-l odihnească în pace şi veşnică să-i fie pomenirea!

Source:

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Râmnicului

A trecut la cele veşnice Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Gherasim !

Un inger cu aripa franta!

2014-03-21T08:56:00.001+02:00

Asa a pasit in viata micuta pictorita:expozitii,aparitii in presa si tv,aprecieri si aplauze.Un copil uimitor,cu nenumarate talente pe care parintii si indrumatorii le-au incurajat;pana intr-o zi cand cerul parca s-a naruit aspupra lor:copila a inceput sa se simta rau.Au urmat luni,ani de cautari,spitale in tara si strainatate.Doctorii ridicau din umeri:nu se gasea un diagnostic.Cand,in sfarsit,medicii s-au elucidat,cruntul adevar a lovit familia fetitei.Diagnosticul este “Trombofilie” si in tara,pana la varsta de 12 ani nu poate fi tratata.

Acum Irina Aldea are 8 ani,locuieste in Pitesti,a fost prezenta la evenimentul caritabil din 7,8,9 martie pentru a-si vinde picturile si,fara un tratament in strainatate,poate suferi in orice moment un accident vascular care ii poate fi fatal.

Familia Irinei nu isi poate permite costurile deplasarii in Italia unde are o rezervare in vederea spitalizarii pe data de 28aprilie.

Daca vreti sa va aratati solidaritatea cu drama acestui copil,daca din putinul

dvs.puteti darui o raza de speranta,puteti contacta familia Aldea la tel.0764832299 sau pe pagina de facebook Irina Maria Aldea.

Va multumesc si Dumnezeu sa va ocroteasca!

Sursa la-numai-3-ani-o-fetita-geniala-citeste-scrie-foloseste-computerul-picteaza-si-are-viziuni-paranormale

Un inger cu aripa franta!

2014-03-21T06:52:00.001+02:00

la-numai-3-ani-o-fetita-geniala-citeste-scrie-foloseste-computerul-picteaza-si-are-viziuni-paranormale

Familia Irinei nu isi poate permite costurile deplasarii in Italia unde are o rezervare in vederea spitalizarii pe data de 28aprilie.

Daca vreti sa va aratati solidaritatea cu drama acestui copil,daca din putinul

dvs.puteti darui o raza de speranta,puteti contacta familia Aldea la tel.0764832299 sau pe pagina de facebook Irina Maria Aldea.

Va multumesc si Dumnezeu sa va ocroteasca!

Un inger cu aripa franta!

DEMNITATEA UNOR ALTFEL DE MAME (preluat din Familia Ortodoxa)

2014-03-16T13:45:00.001+02:00

Căpșorul mic se odihnește liniștit lângă pieptul mamei. Respirația ritmică trădează un somn profund și odihnitor, în undele căruia micul poznaș de 4 anișori se afundase deja, alături de fratele lui un picuț mai mare. Din camera alăturată, cele două surori mai mari încă se mai aud vorbind în șoaptă despre cine știe ce probleme de fete mari și pline de responsabilități. În pântecele mamei, o ființă nouă palpită timid, cu mișcări aproape evlavioase, parcă neîndrăznind să tulbure pacea într-un târziu atinsă, după o zi plină în care viața a fost trăită și cucerită fărâmă cu fărâmă, cu bune și rele, cu bucurii și tensiuni, cu șoapte de alint, dar și cu vorbe tăioase menite să ordoneze micul trib, astfel încât membrii lui să crească, așa cum frumos spunea demult bunica tinerei mame, „oameni demni societății”…

Privirea mamei alunecă în tăcerea deplină pe geamul închis în fața nopții nefiresc de luminoase din cauza zăpezii sub care pământul doarme în tihnită rugăciune, iar gândul, care abia acum se poate auzi pe sine după larma zilei abia apuse, se odihnește câteva clipe în umbra unor rugăciuni pe care le știe, de acum, pe de rost. Abia acum mai reușește să se roage, așa, cu ultimii doi pruncuți adormiți la piept și cu al cincilea încă palpitând în pântece. Cine știe dacă rugăciunea ei o urcă sau o coboară? Genunchii nu mai are puterea să-i plece. Și nici gândul nu curge lin mereu. Firul mângâietor al rugii ei se rupe destul de des… îl împresoară gândurile, ecourile, resturi de amintiri, planuri pentru a doua zi… Dar se înnoadă statornic, reluând, de cine știe câte ori, aceeași rugăciune, cu un fel de conștiință deplină a propriei neputințe, pentru ca într-un târziu să adoarmă, răpus cu o ultimă șoaptă: „Doamne, primește și ruga mea niciodată terminată! Și iartă-mă!”.

Îngenuncheri

Încă o zi din lungul șir de bătălii pe care le duce în tăcere și care trec pe lângă ceilalți nevăzute, de fapt nici măcar bănuite. Pentru că universul ei se construiește după alte coordonate, în ciuda multiplelor eforturi conștiente sau inconștiente ale celorlalți, rude, prieteni sau neprieteni, de a-l deconstrui. Dar, ca orice luptător încercat în focul atâtor confruntări, le rezistă acestora nu cu eroism, ci cu duioșie, cu răbdare și, mai ales, cu nădejde. Cu o speranță tainică pe care, târziu, după ani de căderi și ridicări, a învățat-o. Nu a descoperit-o. Nu a primit-o. Pur și simplu a învățat-o. A învățat speranța din propriile greșeli, din propriile înșelări, pe care Cineva i le deconspira statornic, fără asprime, ci cu o iubire mai presus de iubirea pe care o întâlnise aici, jos, între oameni. Și iubirea aceasta nu fusese singurul lucru pe care îl descoperise altfel decât în lumea ei. Aflase că există și o altfel de demnitate, o demnitate a cărei existență nici măcar nu o bănuise, dar pe care o aflase la capătul unui lung, foarte lung șir de îngenuncheri, de frângeri ale propriei demnități, așa cum i-o predase lumea cetății din care făcea parte.

Prima sa îngenunchere, prima dată când își pierduse demnitatea lumească s-a petrecut în fața propriei mame, care o privea uimită, rostind cu o surprindere ce o dezgolea de toată demnitatea ei tinerească: „Eu chiar nu pot să înțeleg cum tu, o fată atât de inteligentă, poți să ai astfel de preocupări?! Nu-mi dau seama cum poți crede miturile astea copilărești! Ce – Doamne, iartă-mă! –, tu nu ești un copil oarecare!”. E drept, nu era un copil oarecare, ci unul care la cincisprezece ani absolvise primele opt clase cu media 10, câștigase o mențiune la Olimpiada națională de limbă și literatură română și una la Olimpiada națională de biologie, intrase prima pe listele de admitere la cel mai bine cotat liceu din județ… dar care întâlnise o bunică în haine călugărești ce îi arătase, într-o vară, un punct luminos. Un punct care, în timp, devenise o vâlvătaie. Și astfel, spre surprinderea multora dintre cei mai apropiați, începuse să meargă constant la biserica de lângă blocul în care se născuse și crescuse arid până atunci. Și de acolo venea tot mai cufundată în gânduri, în analize, în căutări, purtătoare de „miturile” pe care le resimțea ființial legate de ea. Vorbele mamei sale îi trântiseră la pământ prima dată demnitatea. O ridicase timid, prăfuită și mototolită, și continuă să meargă mai departe – e drept, ușor dezorientată, dar, în același timp, trasă de un dor inexplicabil. Și lupta ei se dublă. Continuă să câștige premii la Olimpiadele naționale la care mergea, continuă să ocupe mereu unul din primele locuri peste tot unde se afla, dintr-o nevoie de a demonstra tuturor care așteptau de la ea performanțe că nu și-a pierdut demnitatea, iar „miturile” nu o descumpăneau.

A doua pierdere a demnității s-a petrecut în fața profesoarei universitare care îi oferea posibilitatea de a deveni preparator universitar, coordonator al centrului de carte al secției de Studii Americane. O ofertă pe care nici nu îndrăznise să o viseze, pe care oricine altcineva ar fi apucat-o cu ambele mâini, dar căreia ea îi întorcea spatele, nu fără regrete. Era soția unui preot, într-o parohie aruncată de cooperativizarea comunistă undeva, în pâlnia Bărăganului, unde „nu plouă și nici avioanele nu zboară, coană prioteasă, că-i ceru’ bombat și toate lunecă pe lături” – așa cum filosofic explica bătrânul ce locuia în căsuța aflată peste drum de casa unde cei doi tineri stăteau cu chirie. Purta în pântece primul copil primit de la bărbatul pe care îl iubea și căruia, în tainița inimii și în fața lui Dumnezeu, îi promisese să îl urmeze oriunde. Între această viață a ei și cea care i se deschidea glorios înainte se căsca o prăpastie de netrecut. Erau două realități perfect incompatibile. Și, îngenuncheată, urmărită de privirea nu doar nedumerită, ci și ușor ironică a reputatei profesoare, a trebuit să-și ridice din nou demnitatea terfelită prin refuzul absolut nebunesc, să o arunce peste prăpastia grozavă și să treacă într-un echilibru surprinzător spre mai departe. Încă ținea la demnitatea ei lumească, pe care cetatea i-o așezase pe un piedestal impunător, așa că se încăpățână să o târască după ea. Pentru că din toate aceste căderi, aripile ei se trezeau din ce în ce mai ciuntite. Ceva din acele „mituri” îi spunea că poate și trebuie să zboare. Dar aripile nu o ajutau. De parcă cineva (demnitatea?) i le tăia sau i le îngreuna sistematic.

A treia și cea din urmă pierdere o suferise… oare când? Da, nu o suferise într-un moment oarecare. A treia și cea din urmă pierdere a demnității sale lumești se petrecuse treptat, în etape, iar la sfârșit întregul edificiu cedase, ca un uriaș puzzletridimensional. Fusese ca un iureș de mici atentate reușite la adresa demnității. Un întreg arsenal dibaci, de la priviri surprinse, apoi ironice și, într-un sfârșit, batjocoritoare, până la remarci inconștiente, apoi voite și, în final, rău intenționate. Și toate legate nu de femeia din ea, nici de profesionistul care nu se dezmințise niciodată, în ciuda unor uriașe, neștiute eforturi, ci de mama cea născătoare de prunci. Într-un fel ciudat, pe care niciodată nu reușise să îl înțeleagă, cetatea socotise că demnitatea, așa cum o cunoșteau cetățenii ei, nu era compatibilă cu statutul de mamă născătoare de prunci. Era compatibilă cu desfrânarea, cu homosexualitatea, cu crima – dar nu cu maternitatea! Femeia putea foarte bine să fie superba, eleganta și foarte deșteapta amantă a cuiva, cu sau fără un rang anume, dar nu mamă a mai mult de doi, hai!, trei copii. Putea să fie îndrăgostită de o altă femeie. Cetatea nu socotea că astfel demnitatea ei este știrbită în vreun fel. Ca orice ființă vie, cetățean al cetății, și femeii i se garanta dreptul la demnitatea de a alege liber pe cine iubește, pe cine urăște, pe cine ucide în pântece. Dar nu i se garanta dreptul de a-și păstra demnitatea dacă aducea pe lume mai mult de trei prunci. Aici intervenea libertatea celorlalți de opinie și exprimare: „Iar? Ești însărcinată din nou?”, și privirea din spatele cuvintelor care îi „respectau decizia” continua: „Câtă ignoranță! Aș fi crezut că are mai multă minte! Doar nu mai suntem în Evul Mediu. Sunt atâtea mijloace de contracepție! Auzi, patru copii?!”.

Sigur, erau și cei apropiați care se socoteau îndreptățiți la comentarii mai „profunde”: „Îți asumi o mare responsabilitate! Cu ce o să-i crești? Ce le poți oferi, când sunt atât de mulți?”. Și zâmbetul ei tăcut răspundea: „Iubire! Prezență! Preocupare! Atenție! Mângâiere! Jertfă! Pe mine, în fond și la urma urmei! Tot ceea ce femeile de carieră încearcă să suplinească prin bone, cadouri, vacanțe, tolerarea unor mofturi, care mai târziu devin excese!”. Și răspundea cu tăcerea, pentru că știa că toate celelalte femei demne ale cetății făcea același lucru. Se jertfeau. Doar că se jertfeau profesiei, prietenilor, conceptelor care înrâureau viața cetății. Toate se jertfeau pentru că așa a fost, este și va fi veșnic scris în genetica femeii: să se ofere cetății. Doar modul în care o fac le diferențiază.

Feministele strigau din rărunchi: „Și tu? Tu nu contezi? Uită-te la tine! Deja îți pierzi libertatea! Te consumi în atât de multe nopți pierdute, te îngrași, te ridezi, te plafonezi, îmbătrânești și mori! Și, când tragi linie și aduni, ce rămâne?”. Și privirea ei amuzată le răspundea: „Eu, în mai multe exemplare mai bune! Rămân eu, mereu mai tânără, cu fiecare nou prunc în care sădesc un strop din mine!”.

Și rudele, îngrozite de avertizările specialiștilor: „A cincea sarcină și a patra cezariană, îți dai seama?! Ești inconștientă! E o crimă să aduci copii pe lume în astfel de condiții! Îi condamni, pur și simplu! Dacă mori, copiii cine ți-i crește mari?”. Și, plecând din nou spre mai departe, tânăra mamă le răspundea: „Cine i-a crescut și până acum – Dumnezeu!”. Și demnitatea lumească abia se mai zărea din colbul ulițelor cetății, târându-se fără vlagă și fără convingere în urma unei mame tot mai puțin convinsă de valoarea ei.

O lecție de zbor

Până într-o zi, când o pasăre bătrână, care nu mai avea nimic de pierdut, ba, dimpotrivă, se afla într-un punct al drumului său prin cetatea pe care o păstorea în care putea să piardă totul sau să câștige totul, a adunat toate mamele cu demnitatea lumească aproape pierdută și le-a învățat să zboare.

Era într-o Duminică a Mironosițelor, o zi în care Biserica prăznuiește toate femeile, dar cu precădere mamele. O zi, alta decât cea de 8 martie, atât de cunoscută de cetate, în care mamele care dăruiseră lumii prunci cu adevărat vii și frumoși sufletește, mulți, mult mai mulți decât le permitea compatibilitatea cu demnitatea lumească, erau sărbătorite. Ziua în care aceste mame primeau un alt fel de demnitate.

Bătrânul Episcop făcu un gest pe care nimeni din nici o cetate nu ar fi îndrăznit să îl facă: le dezlegă pe mame, sub privirile soților și pruncilor lor, de vechea lor demnitate și le dărui una nouă, veșnică, pe care nimic din regulile nici unei cetăți nu aveau cum s-o întineze vreodată – pentru că ea nu se găsea aici, printre oamenii cu aripi tăiate, ci sus, acolo unde doar cei care știau zborul puteau urca. Și le descoperi o Taină: ele erau câteva dintre multele mame care așază viața lor și a familiilor lor la temelia cetății. Ca pe o piatră, din multele pietre pe care se construiește cetatea. Doar că unele sunt din granit, un granit pur, veșnic, durabil, altele sunt din felurite tipuri de calcare, mai mult sau mai puțin poroase, care în timp se erodează, iar altele sunt pur și simplu bule de aer închise într-o coajă subțire, netrainică, pe care și cel mai subțire firicel de apă curată o sparge. Le mulțumi pentru toate pietrele puse la temelia cetății. Erau pietrele care puteau să țină pe umeri totul, chiar și atunci când toate celelalte pietre calcaroase s-ar fi erodat. Apoi le luă de pe umeri o parte din poverile inerente unei mame cu mulți copii, ca zborul să le fie mai lin. Și le aruncă înspre sus, spre locul din care aveau să se întoarcă acasă cu un alt fel de demnitate.

O minunată lecție de zbor… un zbor pe care nici pasărea tânără care avea să păstorească cetatea în foarte scurt timp nu reuși să-l mai curme, cu toate că le așeză, din nou, poverile pe umeri, amintindu-le, cu tăcerea sa lipsită de explicații, de locul pe care regula cetății îl atribuia celor care sfidau teluricul și scrutau înălțimile. Zadarnic, căci mereu tinerele păsări zburătoare, cu toate poverile reașezate cu dărnicie pe aripi, se ridicau în zbor, urmate de pruncii lor, deveniți, la rându-le, paseri zburătoare, trase în sus de un alt fel de demnitate, pe care nimic nu putea să o mai șubrezească vreodată.

Îndrăzniți să zburați!

Cu dragoste, pentru mamele cu un alt fel de demnitate,

Alina Mirică

Articol publicat în numărul 62 (Martie 2014) al revistei Familia Ortodoxă.

DEMNITATEA UNOR ALTFEL DE MAME (preluat din Familia Ortodoxa)

ANUNT FOARTE IMPORTANT PENTRU ROMANI: Ministerul Afacerilor Externe recomandă cu fermitate cetăţenilor români să evite deplasările pe teritoriul Ucrainei

2014-03-12T00:03:00.001+02:00

1. Informaţii generale

Ministerul Afacerilor Externe recomandă cu fermitate cetăţenilor români să evite deplasările pe teritoriul Ucrainei, dacă acestea nu sunt imperios necesare, şi mai ales prezența în zonele în care se desfășoară manifestații. Având în vedere recentele evenimente violente din centrul Kievului, soldate cu numeroase victime, MAE descurajează cetăţenii români să se apropie de zonele respective şi să participe la aceste acţiuni, riscând să fie victime ale confruntărilor sau să fie reţinuţi de forţele de ordine.

Atenționarea este valabilă îndeosebi pentru zonele centrale ale orașului Kiev (Piața Independenței, bulevardul Hresciatik, stadionul DINAMO), dar și pentru alte localități în care se desfăşoară manifestații asemănătoare.

De asemenea, din cauza recentelor evenimente din Republica Autonomă Crimeea şi unele regiuni din estul şi sudul Ucrainei (Harkov, Doneţk, Nikolaiev şi Odessa), Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români să evite deplasările în aceste zone.

Cetăţenii români aflaţi în situaţii deosebite se pot adresa Ambasadei României la Kiev la numărul de urgenţă +380 93 6252717, Consulatului General al României la Cernăuţi la numărul de urgenţă +380 93 2709260 şi Consulatului General al României la Odesa la numărul de urgenţă +380 95 5412788.

2. Contactarea autorităţilor române

Cetăţenii români care sunt nevoiţi să se deplaseze în Ucraina sau se află deja pe teritoriul acestui stat, sunt sfătuiţi să se adreseze Ambasadei României la Kiev şi să îşi anunţe prezenţa în regiune, comunicând astfel propriile coordonatele pentru a putea fi contactaţi în situaţii de urgenţă.

Cetăţenii români care ignoră avertismentele MAE şi se deplasează în zone de risc, sunt atenţionaţi că o fac pe propria răspundere şi vor suporta consecinţele unor astfel de călătorii, având în vedere că, de la caz la caz, pot interveni limitări privind posibilităţile de intervenţie ale misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră în situaţii de urgenţă.

3. Alte recomandări

Cetăţenii români sunt sfătuiţi cu insistenţă să îşi încheie asigurare de călătorie, medicală şi de viaţă. MAE recomandă cetăţenilor români care se află în Ucraina:

Să evite zonele aglomerate, în care se desfăşoară mitinguri, manifestaţii publice;

Să urmărească mass-media locală pentru a afla care sunt zonele în care se desfăşoară acţiuni de protest pentru a le putea evita;

Să păstreze în locuri sigure documentele şi valorile personale, biletele de călătorie, banii, cărţile de credit şi să nu le expună în mod vizibil asupra lor sau în maşini;

Să acceseze periodic site-ul web al Ministerului Afacerilor Externe, rubrica „Sfaturi de călătorie”.

ANUNT FOARTE IMPORTANT PENTRU ROMANI: Ministerul Afacerilor Externe recomandă cu fermitate cetăţenilor români să evite deplasările pe teritoriul Ucrainei

8 Martie Fericit!

2014-03-08T12:35:00.001+02:00

E 8 martie si imi aduc aminte cum in ziua asta atat de frumoasa si dedicata mamei ii ziceam atat de nevinovat Te iubesc Mami.

Imi aduc aminte ca 95 sau 96 daca nu gresesc a fost o primavara mai timpurie nu ii luasem nimic mamei mele de ziua mamei si pierdusem si felicitarea ce o facusem pentru ea. In acea dimineata mergeam cu fratele meu catre scoala generala, pe drum am vazut un zarzan sau corcodus cum ii zice prin unele parti ale tarii, statea abia sa plezneasca florile sa isi arate frumusetea. Vorbeam cu fratele meu de acest fenomen pe tot timpul drumuluui pana la scoala. La intoarcere dupa cele 4 ore de curs ca ne-a dat drumu mai repede acasa am trecut pe langa acel zarzan si nu mai era cu florile aproape sa plezneasca, de acum era el insasi o mare si frumoasa floare facuta din flori mai mici. Numai atunci mi-am adus aminte ca nu ii luasem nimic mamei noastre si am rupt o mica crenguta pe care i-am dus-o acasa. Incantarea ei ca am dus acea floare de zarzan ne-a bucurat si pe mine si pe fratele meu pentru ca ii dadusem ceva Mamicii noastre.

Acum parca totul s-a schimbat copii de multe ori se simt obligati sa ii ia ceva mamei lor sau nici macar nu o mai baga in seama, poate ca si eu am zile in care uit sa o sun sau ma prind cu alceva si uit sa ii zic “Te iubesc mama!”.

Mamicile vostre ce credeti nu s-ar bucura daca le-ati duce macar un gand de bucurie cu un Sarumana Mama.

Atat de mult mi-ar place ca in ziua de 8 martie toti copiii sa se roage pentru mamica ce le-a dat viata. Sa se roage la Mama noastra a tuturor, la Maicuta Sfanta sa ii dea sanatate celei ce cu lacrimi ne-a nascut crescut si ne-a purtat in brate.

Nu imi ramane alceva sa zic decat 8 Martie Fericit, si o rugaciune pentru mamica mea.

Iubiti-va mamicile macar jumate din cat ele v-au iubit si va iubesc pe voi, fiti fii lor care se roga pentru ele chiar si la 100 de ani.

La multi ani Mama!!!

8 Martie Fericit!

La ce să luăm aminte mai mult în Postul Mare?

2014-03-07T09:02:00.001+02:00

“- Gheronda, la ce sa luam aminte mai mult in Postul Mare?

- La noblete, la nobletea duhovniceasca.

- Gheronda, Postul Mare nu este mai mult o perioada de pocainta?

- Noblete, noblete, ca sa fiti prinsi in mreaja lui Hristos. Altfel nu-i chip sa sporiti. Daca ati sti ce aduce nobletea, ati vana-o zi si noapte; nici n-ati mai dormi. Daca cercetezi cu de-amanuntul nobletea duhovniceasca, vei vedea ascunsa in ea maretia lui Dumnezeu.

- Gheronda, ce este nobletea mai exact?

- Nobletea duhovniceasca este superioritatea duhovniceasca, este jertfa. Un suflet nobil are pretentii numai de la sine insusi, iar nu de la ceilalti. Se jertfeste pentru ceilalti, fara sa astepte rasplata. Uita tot ce da, dar isi aminteste pana si cel mai mic lucru care i se da. Are marinimie, are smerenie si simplitate, are lipsa de interes, cinste… le are pe toate. Are cea mai mare bucurie si veselie duhovniceasca.

Nobletea duhovniceasca are Harul lui Dumnezeu, este – cum sa spun? – o insusire dumnezeiasca. Acolo unde exista noblete, lucrarea nu se face cu zgomot, nu se face la vedere. De aceea acolo Se odihneste Hristos si acolo este binecuvantarea lui Hristos.

Nobletea duhovniceasca este dreptate duhovniceasca

- Gheronda, nobletea duhovniceasca este mai presus de dreptatea duhovniceasca?

- Nobletea duhovniceasca are dreptate duhovniceasca, iar dreptatea duhovniceasca are noblete duhovniceasca sau, mai bine spus, nobletea este dreptate duhovniceasca. De aceea omul care are noblete duhovniceasca nu este supus legii – “legea nu este pusa pentru cel drept“. Un astfel de om prefera sa fie ucis decat sa ucida.

- Gheronda, cand mi se cere sa fac un lucru, indata ma gandesc ca am si alte treburi de facut si ma impotrivesc.

- Daca dobandesti noblete, le depasesti pe toate acestea. Nu folosi logica, fiindca nobletea este in afara logicii. Voi vreti sa aranjati lucrurile cu logica omeneasca, cu dreptatea lumeasca. Unde este dreptatea duhovniceasca? Nu am spus ca omul, cu cat este mai duhovnicesc, cu atat are mai putine drepturi in aceasta viata? Omul duhovnicesc doar daruieste si niciodata nu cauta sa primeasca?

- Dar de ce in Evanghelie se spune: “Oricine cere ia si cel ce cauta gaseste“?

- Asta-i altceva. Cand ceri de la Dumnezeu pentru tine insuti un lucru din care lipseste dragostea pentru aproapele inseamna ca tot de interesul tau te ingrijesti. Pe cand, de pilda, atunci cand o mama cere de la Dumnezeu sa i se faca bine copilul sau sa mearga lucrurile bine in familie, aceasta nu este pentru ea insasi, ci pentru binele casei. Iata, femeia cananeianca despre care vorbeste Evanghelia nu cerea nimic pentru ea. Alerga in urma lui Hristos si Il ruga sa o ajute pe fiica ei care avea demon. Atunci Apostolii s-au apropiat de Hristos si I-au spus: “Fa ceea ce-ti cere ca sa nu alerge in urma noastra si sa strige!”. Dar El le-a raspuns: “Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israil“. Cananeianca insa a continuat sa ceara ajutor. Atunci Hristos S-a intors spre ea si i-a spus: “Nu este bine sa iei painea fiilor si sa o arunci cainilor“. Dar aceea I-a raspuns: “Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile ce cad de la masa stapanilor lor“. Atunci Hristos i-a spus: “Pentru cuvantul acesta al tau, fiica ta s-a tamaduit“. Ati vazut ce credinta avea, ce smerenie, ce noblete, ce superioritate? Daca ar fi avut egoism, I-ar fi spus lui Hristos: “Nu ma asteptam de la Tine sa ma faci si caine! M-ai dezamagit!” si ar fi plecat revoltata. Ar fi avut si cugetul impacat ca s-a purtat foarte corect, foarte drept. Ba inca I-ar mai fi spus: “Ma mir cum de sta atata lume si Il asculta!”…

- Gheronda, credinta ei a ajutat-o?

- Nobletea ei a fost cea care a ajutat-o sa aiba o asa credinta. Nu avea nici un pic de parere de sine si nici vreo pretentie. Avea si gandul cel bun: “De vreme ce Dumnezeu a spus asta despre poporul lui Israil, inseamna ca stie El ceva. Noi apartinem unui alt neam”.

Cum se dobandeste nobletea

- Gheronda, cum pot sa dobandesc nobletea?

- Sa te misti smerit, cu ravna curata si intotdeauna sa te jertfesti. Sa cultivi sensibilitatea duhovniceasca. Sa ramai netulburata cand altul te deranjeaza si sa te bucuri ca esti deranjata si ca nu deranjezi. Caci sunt unii carora nu le pasa daca ii deranjeaza pe altii, ci ii preocupa numai sa nu fie ei deranjati. Altii nu vor nici sa deranjeze pe altii, dar nici sa fie deranjati. Iar altii spun: “Sunt sensibil, nu pot suporta nici macar o vorba”. Dar ei jignesc pe altii. Ce fel de sensibilitate este aceasta? Adevarata sensibilitate are noblete.

- Gheronda, daca cineva are defecte, dar se lupta sa dobandeasca nobletea, va fi ajutat?

- Nobletea va alunga defectele.

- Gheronda, libertatea duhovniceasca inseamna slobozirea de patimi?

- Libertatea duhovnieasca este nobletea despre care va spun ca trebuie sa o aveti. Si pentru ca omul sa aiba noblete, trebuie sa nu existe inlauntrul sau patimi josnice, micime sufleteasca etc. Dumnezeu nu sta acolo unde este micime sufleteasca, fiindca Dumnezeu este din fire bun.

-Pentru ca sa iubesc reaua-patimire, tot la noblete trebuie sa lucrez?

-Ah, inca nu ati inteles ce inseamna noblete! Nobletea are si ea vitejie, caci atunci lucreaza inima. Ca sa intelegeti ce insemna noblete, ganditi-va la Hristos. Ce a pastrat Hristos pentru El Insusi? Nimic. A dat totul. S-a jertfit si Se jertfeste mereu pentru noi toti. Ne da dragostea Sa si ia pacatele noastre. Noi insa, dimpotriva, vrem doar sa primim dragoste. Ganditi-va si la ceea ce fac parintii: se jertfesc mereu pentru copiii lor, cu toate ca se poate ca mai tarziu sa primeasca si lovituri de la ei. Si chiar daca stiu ce-i asteapta, ei tot se jertfesc. Acelasi lucru fac si animalele si pasarile. Randunica se ingrijeste de puii ei, iar ei la randul lor se vor ingriji, cand vor creste, de puii lor. Asa a randuit dragostea nobila a lui Dumnezeu.

Prin noblete omul intra in legatura cu Dumnezeu

- Cum se inrudeste omul cu Dumnezeu, Gheronda?

- Totul este ca omul sa dobandesca nobletea duhovniceasca. Atunci se inrudeste cu Dumnezeu.

- Gheronda, se poate ca o maica sa-si faca la chirie indatoririle ei duhovnicesti, iar apoi sa nu se mai incumete sa ajute la o ascultare de obste?

- Ce fel de indatoriri duhovnicestin da îuna celorlalti? Adica celalalt sa se ostenesca, iar eu sa indeplinesc indatoriri duhovnicesti? Asta nu inseamna indatorire duhovniceasca, mai ales la un tanar. Tanarul trebuie sa caute cum sa ajute un batran. Adica tanarul sa indeplinesca asa-zise indatoriri duhovnicesti, iar un batran sa se chinuie sa scoata la capat o treaba. Oare aceasta poate fi socotita jertfa sau noblete? Sa studiez, sa-mi fac indatoririle mele duhovnicesti, iar treburile sa le las pentru ceilalti? Astea-s lucruri gaunoase! Multe suflete nu au sesizat inca sensul vietii duhovnicesti. Nu au gustat schimbarea adusa de noblete; se gandesc la ei insisi.

In incercari omul da examene. Imi amintesc ca odata, pe cand ma aflam in viata de obste parintii imi spusesera sa raman la chilie si sa nu fac niciun efort, fiindca varsam mereu sange. La un moment dat il vad pe fereastra pe un batranel, pe portar, cum se chinuia sa despice cu securea o buturuga, ca sa o arda in camin. Acest batranel avea probleme cu intestinele si din pricina neincetatelor hemoragii era foarte slabit. Ganditi-va ca dormea incaltat cu papucii, fiindca nu avea putere sa-i lege si sa-i dezlege. Sar atunci din pat, apuc securea, lovesc de doua-trei ori buturuga si o despic. Dar indata m-a podidit sangele pe gura. Ai inteles? Nici macar nu m-am gandit la starea mea, nici n-am mai tinut seama de mine insumi.

Noblete duhovniceasca! Nimic altceva nu-L induioseaza atat de mult pe Dumnezeu ca nobletea. Ea este receptorul Harului dumnezeiesc. Cat de simple si de usoare sunt lucrurile si cat de grele le facem noi! In toate este nevoie de noblete duhovniceasca. Daca cineva nu va intelege lucrul acesta, chiar de va face trei privegheri pe saptamana sau de va tine de trei ori pe luna post negru de trei zile sau se va ruga ore intregi, chiar de isi va pastra si curatia trupeasca, toate acestea nu-i vor fi de nici un folos. Nu spun ca nu trebuie sa le faca cineva si pe acesea, dar sa se ingrijeasca sa dobandeasca lucrul cel mai important dintre toate: nobletea duhovniceasca, care este curatia sufleteasca. Sa nu existe inlauntrul lui interes propriu, voie proprie, egoism, dorinta de a placea oamenilor si celelalte, pentru a se face placut lui Dumnezeu. Cand nu exista toate aceste patimi, atunci, chiar si fara sa se roage, omul are curatie sufleteasca si se inrudeste cu Dumnezeu, se uneste cu El.

Numai prin noblete omul reuseste sa intre pe aceeasi frecventa cu Dumnezeu si sa aiba legatura cu El, sa lucreze pe frecventa lui Dumnezeu. Altminteri, butonul este intors pe o alta frecventa. De aceea cautati sa schimbati antena… Exista antene verticale si orizontale. Cele verticale se “sprijina” pe ele insele si nu fac bine contactul, pierd usor semnalul. Pe cand cele orizontale se extind si de aceea au o raza mare de receptie, incat reusesc sa perceapa chiar si semnalele slabe. Vreau sa spun ca cel care se sprijina pe sine insusi nu s-a eliberat de propriul eu, nu are noblete. De aceea nu are nici Harul lui Dumnezeu, nici luminare dumnezeiasca“.

Cuviosul Paisie Aghioritu

Sursa Ortodoxia.md

La ce să luăm aminte mai mult în Postul Mare?

ACEST LUCRU ESTE ÎNFRICOŞĂTOR!

2014-03-07T08:51:00.001+02:00

http://www.pantocrator.ro/wp-content/uploads/2014/03/paisie1.jpg

„ACEST LUCRU ESTE ÎNFRICOŞĂTOR!”

Părintele Paisie Aghioritul

În anul 1988 s-a făcut tulburare în toate Grecia din pricina rulării filmului hulitor al lui Scorsese „Ultima ispită a lui Hristos”, după opera cu acelaşi nume a lui Kazantzakis.

Pe lângă împotrivirile izolate ale evlaviosului popor grec, Biserica a hotărât ca pe data de 6-7 noiembrie a aceluiaşi an să aibă loc un protest organizat. S-a cerut şi participarea Sfântului Munte. Dar destul de mulţi s-au împotrivit. Nu considerau a fi atât de duhovnicesc faptul de a se ocupa cu astfel de subiecte. Ei spuneau că mai degrabă desconsiderarea acestui film îi va micşora popularitatea.

Stareţul Paisie însă avea cu totul altă părere: „În perioada iconoclasmului”, spunea el, „zece creştini au apărat cu tărie icoana lui Hristos ce era aşezată deasupra Porţii de Aur şi au suferit mucenicia pentru ea (vezi Sinaxarul pe 9 august, n.ed.). Cu atât mai mult acum, când este hulită Persoana lui Hristos, nu trebuie să rămânem nepăsători. Dacă noi, «cei plini de discernământ» şi «cunoscători», am fi trăit pe atunci, am fi spus celor zece mucenici: «În felul acesta nu acţionaţi duhovniceşte. Mai bine nu-l băgaţi în seamă pe spătar, care urcă să dea jos icoana lui Hristos, iar când se va schimba situaţia vom pune în locul ei altă icoană şi, desigur, una mai bizantină». Acest lucru este înfricoşător! Căderea, laşitatea şi aranjarea noastră le prezentăm ca o înfruntare mai duhovnicească”.

Stareţul considera protestul împotriva filmului hulitor ca pe o mărturisire de credinţă, pentru aceasta s-a grăbit să participe la lupta dusă de Biserică. În afară de îndemnurile lui personale, Stareţul, împreună cu alţi Părinţi, a scris o cerere către Sfânta Mănăstire Kutlumuş, în care îşi exprima dorinţa ca Părinţii aghioriţi să participe la protestul de la Thessalonic. Poziţia lui fermă a determinat pe cei din Kinotita Sfântului Munte să hotărască participarea oficială a unui mare număr de aghioriţi. Prezenţa Protosului Sfântului Munte, a celor mai mulţi dintre reprezentanţii mănăstirilor, igumeni şi o sută de aghioriţi, a pricinuit mult entuziasm şi emoţie mulţimii adunate. Un simţământ deosebit a pricinuit prezenţa Stareţului Paisie. Pe toată durata protestului a stat în picioare, în ciuda problemelor lui grave de sănătate. La sfârşit s-a primejduit să fie strivit datorită manifestărilor de evlavie ale mulţimii. De asemenea au luat parte monahi şi monahii de la mănăstirile din afara Sfântului Munte.

Acest protest organizat, precum şi rugăciunile tuturor şi, mai ales, ale Stareţului au adus repede rezultatul aşteptat: guvernul a interzis rularea acestui film hulitor. Astfel a fost înlăturată „ultima ispită”. Fie ca ea să fie ultima!

Din Ieromonahul Isaac – „Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul”

(Ed. Evanghelismos, 2005)

Traducere de Ieroschimonah Ştefan (Nuţescu)

Articol publicat în numărul 62 (Martie 2014) al revistei Familia Ortodoxă.

ACEST LUCRU ESTE ÎNFRICOŞĂTOR!

O superba melodie pentru voi

2014-03-06T13:42:00.001+02:00

O superba melodie de la frati nostrii ortodocsi Armeni

O superba melodie pentru voi

O superba melodie pentru voi

2014-03-06T13:41:00.001+02:00

O superba melodie de la frati nostrii ortodocsi Armeni

O superba melodie pentru voi

Razboiul abitiilor in Crimeea

2014-03-06T12:39:00.001+02:00

Criza din Ucraina sau mai bine spus “Razboiul abitiilor in Crimeea“ incepe sa creeze tot mai multe speculatii cum ar fi inceperea celui de al III-lea razboi mondial! Toate acestea pot fi interpretate ca prvestiri al lui Nostradamus… Doar ne-aam obisnuit si cu astfel de afirmatii…

Citeam mai devreme un artico, scris de ager press:

Președintele Traian Băsescu susține că, în cazul în care se decide crearea unui format de negociere pentru soluționarea tensiunilor dintre Ucraina și Federația Rusă, România trebuie să facă parte din această formulă.

“În cazul în care se decide crearea unui format de negociere pentru soluționarea tensiunilor dintre Ucraina și Federația Rusă, urmare a acțiunilor din Crimeea, România trebuie să facă parte din formatul de negociere”, a spus Băsescu, joi, într-o declarație susținută înaintea plecării la Bruxelles pentru a participa la Consiliul European pe tema situației din Ucraina.” mai mult

De altfel si in alt articol mai aparea o informatie ca deja o nava americana a primit acordul turciei de a strabate stramtoarea Bosfor.

Foarte interesant e ca o sa fim iarasi o mica tarisoara pusa in fata a doua mari uragane Rusia si America ca na America si-a refecut depozitele de armament si trebuie descarcat undeva…

“Barack Obama și David Cameron au estimat miercuri că situația actuală din Ucraina este “inacceptabilă” și au afirmat că Rusia plătește deja prețul intervenției sale, a declarat Casa Albă după o convorbire telefonică între cei doi lideri, informează AFP.”

din cauza asta il putem numi “Razboiul abitiilor in Crimeea”

Insa foarte frumos din partea Uniunii Europene care vine si sustine cu 11 milioane de euro pe Ucraina.

Unde mai pui ca si imensa Rusie cat si micuta Ucraina sunt tari ORTODOXE- Putem supune ca Ortodoxia este numai un subiect declarat la recensamant nu si simtit multi dintre Rusi cat si Ucraineni

Razboiul abitiilor in Crimeea

Cutremurul din 4 martie 1977 - 55 de secunde de cosmar

2014-03-04T15:47:00.001+02:00

Vineri, 4 martie 1977. Luna plina. Primavara batea la usa. Aparusera deja mugurii copacilor. La televizor - filmul bulgaresc Dulce si Amar. Ceausescu, aflat în Nigeria, participa la dineul oficial dat de presedintele african. Nimic nu prevestea urgia care urma sa se abata asupra României…

10 bombe atomice

La ora 21.22 seismul, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, loveste tara noastra. Violenta lui s-a înregistrat atât pe verticala, cât si pe orizontala, în directia nord-sud si est-vest. Epicentrul a fost în zona Vrancea, la o adâncime de circa 110 km, planul în care s-a produs prabusirea straturilor fiind de aproximativ 60°. Toate statiile seismice de pe glob, aflate pe receptie, au reperat cutremurul, prima care a prins, procesat si analizat informatiile primite în urma cutremurului fiind cea de la Golden – Colorado (Statele Unite). Energia distructiva eliberata de seism a fost egala cu cea emisa de 10 bombe atomice de tipul celei aruncate asupra Hiroshimei!

55 de secunde de groaza! Peretii s-au prabusit, geamurile s-au spart, focul a izbucnit! Unii s-au repezit îngroziti pe scari sau spre iesiri; altii au ramas încremeniti în casa, paralizati de teama. Aceeasi teama care i-a îndemnat pe altii sa se arunce de la etaj. S-au înregistrat chiar si cazuri de femei care au nascut înainte de vreme.

Ceausescu este informat despre cutremur. Banchetul este întrerupt câteva minute mai târziu. Informatiile care i-au parvenit initial vorbeau despre un cataclism de 10 grade si despre distrugerea totala a Bucurestiului. Stabilind legatura cu tara, Ceausescu a cerut informatii precise, a dat primele ordine si a instituit starea de necesitate pe teritoriul României. A doua zi, la ora 8.15 minute, o aeronava având la bord familia Ceausescu si restul delegatiei ateriza pe aeroportul Otopeni.

Bucurestiul a fost cel mai greu lovit. Apoi Teleormanul, Doljul, Iasiul, Vasluiul, Buzaul, Vrancea, Mehedintiul…

Dimensiunea dezastrului

În Capitala au cazut 32 de blocuri si cladiri mari. Alte peste 130 au fost grav avariate. Mormane de ruine au ajuns cladirile de la Lizeanu – colt cu Stefan cel Mare, Continental – Colonadelor, Dunarea, Scala, Casata si Nestor. Sub darâmaturile blocului de la Colonadelor si-au gasit sfârsitul: Toma Caragiu, Alexandru Bocanet, Doina Badea (împreuna cu sotul si cei doi copii), poeta Veronica Porumbacu, criticul Mihai Petroveanu, poetul A.E. Baconski si sotia sa. Din fericire, poeta Ana Blandiana nu se afla în acel moment în imobil, fiind internata cu câteva zile înainte în spital.

Ca prin minune, sotul, scriitorul Romulus Rusan, a fost gasit în viata sub mormanul de moloz. Alexandru Ivasiuc moare lovit de o piatra, în fata blocului Scala, care s-a prabusit. Pe 5 martie se dau primele cifre ale dezastrului: 508 morti. 2.600 de raniti. Orasul Zimnicea este prefacut în ruine: 175 de case prabusite, 523 grav avariate, 4.000 de persoane sinistrate, sute de victime. În Craiova sunt avariate grav peste 550 cladiri, printre care se numara Muzeul de Arta, Muzeul Olteniei, Universitatea, Biblioteca judeteana. Primele estimari indicau un numar de 30 de morti si 300 de raniti. La Vaslui sunt de asemenea pierderi grele, atât umane – 7 persoane decedate, cât si materiale.

La Ploiesti au fost distruse în jur de 200 de locuinte, alte 2.000 fiind grav avariate; situatia este grava si în judetul Buzau, unde sunt afectate în jur de 1.900 de cladiri. Mai “fericite” sunt judetele din Transilvania si Dobrogea, care au scapat neatinse sau cu pagube mici. Evaluarea finala a pierderilor – umane si materiale, este teribila: 1.570 morti, 11.300 raniti, 32.900 locuinte prabusite sau grav avariate, 35.000 de familii sinistrate, 763 de unitati economice afectate. Pagubele s-au ridicat la 10 miliarde lei, echivalentul a 2 miliarde de dolari. S-a dus o lupta neîncetata, zile în sir, pentru scoaterea supravietuitorilor de sub darâmaturi. Au fost adusi chiar si specialisti din Elvetia, însotiti de câini dresati pentru salvarea victimelor din munti. Au fost gasiti supravietuitori chiar si dupa 11 zile de la cutremur. Ultimul salvat, tânarul de 19 ani, Sorin Crainic, a stat sub darâmaturile fostului bloc “Continental” nu mai putin de 250 de ore, înainte de a fi recuperat si redat vietii!

Bibliografie selectiva:

Durere si eroism. Dupa zguduitoarea noapte din 4 martie 1977,

Ed. Eminescu, Bucuresti, 1980.

Scînteia, Romînia Libera,

Scînteia Tineretului

Sursa: http://www.historia.ro/ (Cel mai bun website de istorie din toate timpurile)

Postari imprerechiate: Pantocrator.ro

Cutremurul din 4 martie 1977 - 55 de secunde de cosmar

Test Post from Pantocrator

2014-03-04T13:06:00.003+02:00

Test Post from Pantocrator http://www.pantocrator.ro

Test Post from Pantocrator

2014-03-04T13:06:00.001+02:00

Test Post from Pantocrator http://www.pantocrator.ro

2011-12-07T13:17:00.001+02:00

Privire Blanda

2011-09-13T00:11:00.000+03:00

Pantocrator.ro

2011-08-11T15:19:00.000+03:00
Pantocrator.ro gazduieste in prezent blogul Ortodoxia Romana si asta pentru o usoara comuniare si lagatura stransa intre cele doua. pe site-ul Pantocrator nu o sa gasiti numai blogul ci si un forum in care dumneavoastra puteti pune intrebari iar noi sa va rapundem. va asteptam cu toata aprecierea pe site-ul nostru

Ne-am mutat în casă nouă

2011-02-02T22:12:00.000+02:00

   Pentru toţi cei care ne citiţi vă rugăm să intraţi pe noua noastră adresă www.pantocrator.ro, unde veţi găsi la rubrica ortodoxia-română postările în continuare ale acestui blog.
   Vă aşteptăm cu drag.

Să ne descreţim frunţile !

2011-01-28T22:54:00.003+02:00


   Sub genericul "de pe bloguri adunate", cică ar fi un fel de „cremă” a celor mai proaste anunţuri, evident anunţuri care doreau să comunice ceva dar erau scrise cu atâta echivoc încât confuzia era inevitabilă. Ei lasă că am văzut nişte "anunţuri" că mi-e şi jenă numai să mă gândesc la ele. Ziarul Dilema Veche are o rubrică Cu ochii în 13-14 (după rubrica lui Andrei Gheorghe „13-14”) care mai adună astfel de anunţuri din ziare sau expresii ale moderaorilor, şi a crainicilor de ştiri, radio sau TV. Respectivele anunţuri nu au neapărat un mesaj foarte ambiguu ca cele de jos (ambiguitate care trădează lipsa de educaţie şcolară elementară sau stupizenia), însă sunt cât se poate de reale! Dilematicii în spirit de harţă mai extrapolează un anumit mesaj trecând de la una la alta.
Aşa zisele anunţuri de mai jos pot fi unele inventate doar pentru a ne face pe noi să râdem, însă altele seamănă foarte mult cu gafe reale ale unor indivizi parcă ieşiţi din lumea de mahala a lui Caragiale. Posibil să fie şi de etnie romă, din satele ţării, că ei stau cam prost cu gramatica română (vezi primarul care este Vanghelie). Oricum la unele, nepotriveala e prea mare, încât tocmai aceasta devine potriveală (vezi anunţul cu castronul pe placul oricărei gospodine sau anunţul cu nevasta lui Paul Ionescu).
Menţionez că nu am găsit precizată nicăieri sursa anunţurilor (ziar, emisiune tv, etc.), acestea fiind preluate de la un blog la altul. Fenomen trist pe care îl mai fac şi unele televiziuni când preiau o ştire de bună, transmisă de altă televiziune, şi tot aşa. Scrise cursiv vom adăuga celelalte înţelesuri posibile survenite din confuzie.

Anunţuri româneşti autentice:

   VARZĂ ACRĂ DE   VÂNZARE LA DOAMNA POPESCU ÎN FUND ! În fundul curţii „evident”.

   NU PRIMIM BUTELIILE CLIENŢILOR CARE EXPLODEAZĂ. Consemnat de către cei care s-au mai dezmeticit de pe urma năstruşnicelor butelii care au explodat ...

   EŞTI ANALFABET ? SCRIE-NE AZI ŞI TE AJUTĂM PE GRATIS. Mai precis faci un x şi te reperăm cu detectorul de analfabeţi.

    SERVICE AUTO. RIDICĂM ŞI LIVRĂM MAŞINA GRATUIT. DACĂ NE INCERCI O DATĂ, NU MAI PLECI IN ALTĂ PARTE. Îţi facem service-ul nostru, garajul tău permanent.

   VÂND CÂINE: MĂNÂNCĂ ORICE ŞI ÎI PLAC FOARTE MULT COPIII. Yumi, yumi, copii delicioşi pentru căţei arţăgoşi.

   CĂUTĂM BĂRBAT PENTRU LUCRU LA FABRICĂ DE DINAMITĂ.TREBUIE SA FIE DISPUS SĂ CĂLĂTOREASCĂ. Uneori numai cu un bilet dus pe cealaltă lume.

           CASTRON PE PLACUL ORICĂREI GOSPODINE CU FUND ROTUND PENTRU BATERE EFICIENTĂ. Aş pune un comentariu dar şi un anunţ de felul: acest program este interzis persoanelor sub 18 ani. Genul programului poate conţine...

          DE VÂNZARE: BIROU DE EPOCĂ PENTRU O DOAMNĂ CU PICIOARE SUBŢIRI ŞI SERTARE LARGI. Aşijderea no comment.

   PRĂJITOR DE PÂINE: UN CADOU APRECIAT DE ÎNTREAGA FAMILIE. ARDE PÂINEA AUTOMAT. Vă urăm poftă bună când serviţi pâine arsă automat.

   MAŞINI UZATE: DE CE SĂ TE DUCI ÎN ALTĂ PARTE CA SĂ FI PĂCĂLIT? VINO AICI. Nu te păcălim decât noi.

   CĂUTĂM UN OM SĂ AIBĂ GRIJĂ DE UN LOT DE VACI CARE NU FUMEAZĂ ŞI NICI NU BEA. Nu sunt ca ale englejilor, vaci nebune să fumeze.

          VÂND PAT PENTRU COPIL CU PICIOARE DE FIER. Din specia holywood-iană Iron Man.

   TÂNĂRĂ DOAMNĂ, DRĂGUŢĂ, INTELIGENTĂ, CARACTER, FAMILIE BUNĂ, DOREŞTE CĂSĂTORIE CU DOMN BINE SITUAT CARE SĂ AIBĂ ŞI AUTOTURISM. OFERTELE SE VOR ADRESA SUBSEMNATEI, ÎNSOŢITE DE FOTOGRAFIA AUTOTURISMULUI. De aspectul fizic al domnului bine situat cu autoturism se va convinge la prima întâlnire tot subsemnata drăguţă, tânără, de familie bună şi...inteligentă.

   ASOCIAŢIE DE LOCATARI, ANGAJEAZĂ FOCHIST DE ÎNALTA PRESIUNE. Ultimul care l-am avut, de joasă presiune, era cam defazat faţă de presiunea înaltă a centralei.

   CĂUTĂM FEMEIE LA FETIŢĂ ÎN VÂRSTĂ ŞI NEFUMĂTOARE. Acum cu minunile botoxului şi o babă e fetiţă. Nu numai la minte.

   VÂND MAŞINĂ DE CUSUT MÂNĂ ŞI PICIOR. Tăcerea e de aur, spune zicala, aşa că buzele vi le coaseţi singuri.

   VÂND BUTELIE DE ARAGAZ CU REŞEU ŞI FRIGIDER. All inclusive.

   VÂND PĂTUŢ COPIL FĂCUT LA COMANDĂ PENTRU PRETENŢIOŞI. Cu anumite soacre-acre mai faci şi copii la comandă.

   ÎNCHIRIEZ CAMERĂ LA DOUA FETE ÎNCADRATE CU UN SINGUR PAT. Patul încadrează fetele.

   CUMPĂR ÎMBRĂCĂMINTE DE DAMĂ DEOSEBITĂ ŞI PUŢIN ÎNTREBUINŢATA. Dama probabil că are un soţ tare mototol, dacă deosebită fiind acesta o întrebuinţează puţin.

   CONFECŢIONEZ ŞI ÎNCAPUTEZ CIZME PENTRU BĂRBAŢI CU ÎNLOCUITORI DE CALITATE. În caz că nu ştiaţi au şi bărbaţii înlocuitorii lor. Evident de calitate.

   OFER LOC DE VECI LIBERABIL PRIN SCHIMB. Doar că o să ies dintr-un mormânt şi mă bag într-altul.

   OFER RECOMPENSĂ CELOR CARE AU SPUS NEVESTEI LUI PAUL IONESCU CĂ L-AU VAZUT CU O FEMEIE IN MAŞINĂ ÎN ZIUA DE 18 IUNIE, PE AUTOSTRADA BUCURESTI-PITEŞTI. VĂ ROG SĂ VENIŢI SĂ DEPUNEŢI MĂRTURIE ŞI LA TRIBUNAL. Ionescule eşti ca şi mort.

   La un concurs de animale, in cadrul unei sarbatori agricole, s-a afisat programul:
- ORA 10.00 - PREZENTAREA INVITAŢILOR.
- ORA 12.00 -PREZENTAREA ANIMALELOR..
- ORA 14.00 - MASA COMUNĂ.
   Oameni şi vite laolaltă. Cam ca în Ferma Animalelor a lui Orwell.

   Într-o croitorie de dama: FUSTELE SE RIDICĂ ZILNIC ÎNTRE ORELE 10.00 ŞI 14.00. VINDEM SECOND HAND. Să nu spună damele că n-au fost avertizate.

   În diverse localuri si prăvălii:
- CONSUMAŢI CU ÎNCREDERE SUPĂ DE PASĂRE VEGETARIANA. De fapt e o supă de pasăre de soia. Apropo asta-i culmea produselor de post cu soia.
-SERVIM CU FRIŞCĂ CLIENTELA BINE BĂTUTĂ. O facem doar din milă creştinească. Altă dată clientela să nu se mai bage în belele.
-AVEM FRIŞCĂ BĂTUTĂ TOATĂ ZIUA. Aferim !
-NU SERVIM MINORI SUB 18 ANI. Numai adulţi peste 18 ani.
-NU SERVIM ÎN STARE DE EBRIETATE. De aceea vă eliberăm chitanţe, în az că nu ne credeţi pe cuvânt.

   -AVEM CIORAPI DE FEMEI LUNGI. Genul baschetbaliste.

   -LENJERIA DE CORP NU SE SCHIMBĂ! Cel puţin nu la noi în magazin. E treaba fiecăruia ce face acasă.

   - CONFECŢIONĂM COSTUME DE DAMĂ LA PROBA A DOUA. La prima probă doar luăm măsurile.

   - CROIM ROCHII PENTRU DAME DE LUX! De ălea din înalta societate !

   - CONFECŢIONĂM POŞETE SI GENŢI ŞI DIN PIELEA CLIENTULUI. Personal aş vrea să-l cunosc pe clientul care să-şi lase pielea pe mâna croitorilor. Ar fi vai şi-amar de pielea lui!

   - ANGAJEZ VÂNZĂTOARE RĂCORITOARE. Genul care te răcoreşte numai din priviri. Adică îţi dă fiori reci pe şira spinării.

   - AVEM CIORAPI PENTRU BĂRBAŢI SUPRAELASTICI. Aici nu mi-e clar. Mai supraelastici decât femeia gonflabilă ?

   - VINDEM SCAUNE PENTRU COPIII CU TREI PICIOARE. Deocamdată nu avem scaune pentru copii cu două picioare.

   - NU TRIMITEŢI COPII LA UMPLUT CU SIFOANE. Umpleţii pe copii cu orice altceva. Dacă îi iubiţi prea tare, cu dulciuri.

   - VÂND CĂRUCIOR PENTRU COPIL DIN FIER FORJAT. Alt copil mutant.

   - CONFECŢIONĂM CHIPIE PENTRU CEFERIŞTI CU FUNDUL ROSU. Au fundul roşu de la atâta stat pe bancile gării până la intrarea în şut.

   La un magazin de pompe funebre era pus in geam urmatorul anunt:
   VĂ MULŢUMIM PENTRU FIDELITATE, VĂ RUGĂM MAI POFTIŢI PE LA NOI.

   Vă mulţumim şi noi pentru răbdarea cu care aţi citit aceste anunţuri. Sperăm ca nu v-am plictisit dar nici nu aţi murit de râs. Oricum dacă aţi murit de râs nu ezitaţi să le faceţi o vizită şi celor ce au pus ultimul anunţ. Pentru că încă vă aşteaptă să veniţi chiar de dincolo! Nu din Germania. De DINCOLO ! Oricum foarte drăguţ din partea lor. Să îi asiguraţi că atunci când va veni sora moarte, dincolo, totul o să fie OK !
   Însă asta depinde cât de creştinesc ne trăim viaţa aici pe pământ, avem răbdare şi îi iertăm pe alţii.

Ortodoxia-Română

Soţia bună face soţul bun!

Va multumesc

Semnificaţii, obiceiuri şi tradiţii de Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea Maicii Domnului. Care sunt locurile din România unde se găsesc izvoare tămăduitoare

Lumina Sfântă s-a aprins la Ierusalim. Avionul care o aduce la București întârzie o oră

CU MOARTEA PE MOARTE CĂLCÂND...

Succesul ne poate spurca mai ceva decat nereusita

A trecut la cele veşnice Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Gherasim !

Un inger cu aripa franta!

Un inger cu aripa franta!

DEMNITATEA UNOR ALTFEL DE MAME (preluat din Familia Ortodoxa)

ANUNT FOARTE IMPORTANT PENTRU ROMANI: Ministerul Afacerilor Externe recomandă cu fermitate cetăţenilor români să evite deplasările pe teritoriul Ucrainei

1. Informaţii generale

2. Contactarea autorităţilor române

​3. Alte recomandări

8 Martie Fericit!

La ce să luăm aminte mai mult în Postul Mare?

Nobletea duhovniceasca este dreptate duhovniceasca

Cum se dobandeste nobletea

ACEST LUCRU ESTE ÎNFRICOŞĂTOR!

„ACEST LUCRU ESTE ÎNFRICOŞĂTOR!”

O superba melodie pentru voi

O superba melodie pentru voi

Razboiul abitiilor in Crimeea

Cutremurul din 4 martie 1977 - 55 de secunde de cosmar

Test Post from Pantocrator

Test Post from Pantocrator

Privire Blanda

Pantocrator.ro

Ne-am mutat în casă nouă

Să ne descreţim frunţile !

3. Alte recomandări