ATELIER METODIC

Satrap

noreply@blogger.com (Profesorul) — Wed, 30 Jul 2025 11:07:00 +0000

Satrap

Satrapul era guvernator al unei satrapii, vicerege, provincie persană pe timpul lui Alexandru Macedon, cu puteri nelimitate. La figurat este un conducător despotic, rău, sinonim cu despot, dictator, tiran, zbir, L-am nmoștenit din franțuzescul satrape, moștenit din latinescul satrapes, din grecescul antic σατράπης (satrápēs), din vwechiul median *xšaθrapāvan (literal „protector al regatului”),cognat cu vechiul persan 𐎧𐏁𐏂𐎱𐎠𐎺𐎠 (xšaçapāvā). Vezi “satrape”, in Trésor de la langue française informatisé [Digitized Treasury of the French Language], 2012.

Despre satrapi au scris pe la noi Macedonski („Pentru un indian, dumnezeirea este Vischnu, o altă speție de satrap.”) și Cezar Petrescu, prin generalizare despre o persoană cu apucături dictatoriale („Șicanele mărunților satrapi locali, nemulțumiți de rigorile acestui magistrat, scrupulos până la manie.”). De satrapii de acum de pe la noi cam știți sau, dacă nu, ghiciți!

Iubitori sau nu de satrapi centrali sau locali, să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte - opincă

noreply@blogger.com (Profesorul) — Tue, 22 Jul 2025 06:58:00 +0000

Jocuri de cuvinte - opincă

Geografie lingvistică multimedia

Opincă

Motto: „: „Cocoţat pe paralela 45,/ Blagoslovit de taica popa,/ Artist de nota 10 în opinci,/ Încerc să sar şi eu în Europa.” (Girel Barbu)

Am mai scris și noi și Iulia Brânză Mihăileanu despre costumul popular românesc (vezi „Uriașa minciună din DEX” în Scribd, la adresa https://ro.scribd.com/document/356996527/URIA%C8%98A-MINCIUN%C4%82-DIN-DEX-doc). Azi ne oprim la opincă. Opinca este încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau cauciuc, cu marginile încrețite și răsfrânte în sus, strânsă pe picior cu ajutorul nojițelor. Mai vedeți opincile la dansatorii ansamblurilor folclorice sau pe la muzee, eventual prezentate de rarii meșteri populari chemați numai la demonstrații.

Opinci moderne

Și nici cuvântul ăsta nu e românesc, MDA2 (2010) scriindu-i etimologia: „E: bg opinăk - опинък, opinka - опинка”. Așadar, l-am moștenit de fapt din vechiul slavonic bisericesc opinŭka - опинъка, din proto-slavicul *opьnъkъ, putând să comparăm opincă cu bulgărescul opinka - опинка. Dar uite că bulgarii nu-l au în wikționar, Milko îmi transmite că e „arhaic”.. Îl căutăm în alte limbi.

Mihai Vinereanu scrie despre opincă: «opincă – 1. încălțăminte țărănească din piele legată cu nojițe; 2. clasa țărănească. V.sl. *opinuku < v.sl. opeti, opina „a acoperi” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228); cf. v.sl. opanica „talpă”, bg. opinak „sanda, opincă”, scr., slov. opanak, alb. opingë (opangë, opengë). V.sl. opeti, opina nu este atestat (cf. Blagova, Djačenko). Un astfel de radical nu se găsește în limba rusă.

Pe de altă parte, nu se explică elidarea vocalei din a treia silabă în română și albaneză. În schimb, slavele au putut introduce o vocală pentru a sparge grupul consonantic nk (ng). Orel (306) propune un sl. *οpŭnŭkŭ, neatestat, fără să facă referire la v.sl. Opeti, opina, de la care ar deriva forma albaneză. Prezent doar în slavele de sud, română .i albaneză. Provine, probabil, din fondul balcanic.

Der: opincuță, opincar.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

În alte limbi găsirăm:

֎ opanak (plural opanci sau opanak) în engleză (un fel de încălțăminte tradițională purtată în Bulgaria, Bosnia și Herzegovina, Croația, Macedonia și Serbia, neamintind nimic de români);

֎ opanak - о̀панак în muntenegreană, macedoneană, sârbo-croată și slovenă;

֎ opanki în franceză;

֎ opinak - опинак în bulgară;

֎ opinok - опинок în bulgară și macedoneană;

֎ opinga, opingë (opangë, opengë) în albaneză;

֎ opinka - опинка în bulgară;

֎ bocskor în maghiară (Kezdetleges lábbeli, englezii explicându-l ca sanda, sandală, un tip de moccasin);

֎ Bundschuh în germană (Bund, „legământ”, biblic „legământ, bandă”, +‎ Schuh, încălțăminte, tip istoric de încălțăminte, purtată de țăranii germani din evul mediu: în wikționarul germqan nu există).

Dar în wikipedia englezii amintesc și de România, punând și o fotografie. Iar unde erau opinci, existau și obiele și nojițe. Cuvântul obială ar proveni din cuvântuln bulgar objialo – обияло. Obiala este o bucată de pânză sau de postav care se punea în opinci în loc de ciorap sau peste ciorap, ulterior în cizme. În niciun wicționar al limbilor slave nu există cuvântul bulgar objialo – обияло.

Ei, copiii moșului, până și nojița o luarăm de la vecinii de la sud, din cuvântul bulgar nojița (nojiça) – ножица. Nojița e o curelușă sau șiret din piele, din păr de animale, din sfoară, din lână etc. cu care se leagă opincile, fixându-se pe picior.

Opinca from Romania (opinci din România)

Opinca în viață

Istoria opincilor e veche. Arheologii au găsit cu ocazia săpăturilor arheologice, urme de opinci datând din anul 2500 î.Hr. și pe care le purtau geto-dacii. Pe Columna lui Traian, se văd ilustrați cu daci în costume ce se aseamănă cu cele purtate de țaranul român și sunt încălțați cu opinci.

Vestigiile arheologice denotă că populația locală vâna animale sălbatice: vulpi, cerbi, bursuci, lupi, urși, ale căror piei erau prelucrate. Cei mai nobili purtau opinci din piei de vânat, cei săraci purtau pe cele din piele de vită sau porc. În trecut opincile se făceau manual din piele prelucrată în condiții casnice. Bucata de piele trebuie să fie mai mare decât talpa, are pe margine găuri prin care trece o curelușă (nojiță) de piele ce adună această bucată de piele în jurul piciorului, dându-i formă de încălțăminte. Încrețiturile de la opinci formau un vârf ascuțit.

Opincile se încălțau peste ciorapi de lână sau obiele albe. În prezent ele sunt des folosite de unele ansambluri folclorice și de artiștii care cântă folclor și țin la costumul popular tradițional. Răspândirea atât de largă printre români a opincii a făcut ca acest tip de încălțăminte să fie confecționat și în zilele noastre, intrând și în atenția designerilor, care le aplică diferite ornamente — pietre, șireturi multicolore.

Opinca, deși se spune că originea cuvântului este slavă, este un tip tradițional de încălțăminte din vestimentația românească din cele mai vechi timpuri. Opincile sunt ilustrate pe portul dacilor din cele mai vechi timpuri. Sunt încălțările tradiționale pe care românii le purtau în picioare fie iarnă, fie toamnă, fie vară. Așadar, moștenite de la daci, se purtau la țară. Și se spune despre noi, românii secolelor al XIX-lea și al XX-lea că „ne-am lăsat opincile la barieră”, adică ne-am mutat de la sat la oraș. Mi-am însuțit cuvântul și am purtat opinci doar ca copil până la 6 ani în comuna Livezeni, județul Muscel (azi sat al comunei Stâlpeni, județul Argeș).

„Ulița gâștei”, locul unde am purtat opinci

Opincile erau nelipsite și de la război. Erau făcute de meșteri opincari, meseria de opincar fiind învățată în familie și continuată din tată în fiu. Înainte de anul 1989 se putea trăi omenește din practicarea ei. Răspândirea atât de largă printre români a opincii le-a atras acestora în trecut porecla de opincari (în maghiară bocskoros, din bocskor, „opincă”, +‎ -os). Și le-am făcut-o noi!

Spre deosebire de ciubote, cisme, pantofi, ghete, opincile erau comune și femeilor și barbaților. Doar nu credeţi că soldaţii români aveau alte încălţări în cele două războaie mondiale?! Ce-i drept, în prima conflagraţie, opincile clasice au avut doar un rol funcţional. În schimb, în al doilea război mondial, opincile au avut darul de a deruta complet soldaţii germani şi de a salva un întreg regiment românesc. De unde am aflat? De la un bărbat care confecţionează opinci şi în ziua de azi. Şi are nu doar clienţi, ci şi învăţăcei.

Badea Cârțan

„Opincarul” Badea Cârțan, „dacul care a coborât de pe Columnă”, a călătorit pe jos, timp de 45 de zile, până la Roma, pentru a vedea cu proprii săi ochi Columna lui Traian si celelalte mărturii ale vechimii si latinitătii poporului român. Cum era singur și al nimănui și se făcuse seară, s-a așezat pe trotuar și s-a culcat la picioarele Columnei. A doua zi dimineața, trecătorii, polițiștii, ziariștii, au avut o revelație: un dac la picioarele Columnei lui Traian.

Presa din Roma a scris în ziua următoare: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. Badea Cârțan a făcut senzație la Roma, a fost invitat în mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie și prietenie. În 1895 i-a vizitat în închisoarea din Vacz pe memorandiștii condamnați în procesul de la Cluj. S-a stins din viată la 7 august 1911, fiind înmormântat la Sinaia. La căpătâiul său stă scris: „Aici doarme Badea Cârtan, visând la întregirea neamului său” (sursa: identitatea.ro).

Opincă dacică; statuie la Muzeul Capitolini din Roma

În vara anului 1908, agenția pariziană Touring Club de France a lansat o provocare inedită: cine parcurgea 100.000 de kilometri pe jos, ocolind Pământul cu mijloace materiale proprii, avea să primească 100.000 de franci (sumă ce astăzi ar echivala cu o jumătate de milion de euro).

În scurt timp, în competiție aveau să se înscrie aproape 200 de temerari. Printre ei și patru români. Toți erau studenți în Paris și toți în vârstă de doar 19 ani: Dumitru Dan, Paul Pîrvu, Gheoghe Negreanu și Alexandru Pascu. Tinerii au văzut o oportunitatea de a promova valorile naționale astfel ei au hotărât să facă înconjurul lumii în opinci și costum popular "Dacă suntem români și vom cunoaște lumea, atunci când să cunoască lumea românii dacă nu atunci când aceștia le vin la poartă? Vom purta tot timpul opinci și costum popular."

Opinca în expresii

Regional, „a fi opincă hârzobată” înseamnă a fi om de nimic. Vom vedea dacă Șoșoacă, Lazarus și alți noi neuroparlamentari sunt români sadea sau doar opinci hârzobate, așa cum fură Macovei, Stolojan sau Petrov. Tot regional, „c-un pantof și c-o opincă” înseamnă luat prin surprindere, așa cum au fost NATO-iștii când s-a autopropus Jules Werner ca șef la NATO, dar înseamnă și nepregătit, cum fu acelaș JW când în armie învăță doar să coasă nasturi...

Pare-se că pe Ciucă și Ciolacu „îi cam strâng opincile”, adică vor avea un necaz cu ocazia fixării datei alegerilor prezidențiale deja hotărâte în martie, tot de ei, să fie în septembrie. Si: nepregătit.

Pesediștii și liberalii „se cam calcă unii pe alții pe opinci”, adică se jignesc, revenind mai ales espresiile „ciumă roșie” și „__e PSD”. Ba un liberal, Vâlceanu, „l-a întins pe alt liberal ca pe o opincă scurtă”, adică l-a caftit foarte tare.

Uite că pesediștii și liberalii „își pun unii altora opinca (în obraz)”, adică se păcălesc unii pe alții, deși în fața noastră se fac că se pupă, sanchii, în scopul „stabilității”, pe care stabilitate ei și conducătoriii UE o încalcă prin declarațiile de război din Europa.

Că ceva tot nu le merge ăstora de la guvernare, că „le-a cam spart dracul opincile”. Ca să-i mulțumească pe toți bugetarii ar trebui „să umble cu opinci de fier” sau „să rupă trei perechi de opinci de fier”, adică să umble mult, să-și tot majoreze salariile sau să mărească numărul de bugetari.

Datorită politicii lor, milioane de români buni meseriași s-au dus „pe unde și-a spart dracul opincile”, adică departe, prin țări străine și nu mereu prietenoase. Că pe aici, în multe localități ne întâlnim cu „opinci rupte și zile pierdute”, adică cu lucruri începute și neterminate sau nereușite pentru care s-a depus mult efort.

Că de, conducătorii ne cred „opincă”, adică țărănime care nu are voie să ia apă din râuri, cu toate că țărani nu mai există demult, mulții fiind doar locuitori nai satelor, evadați și la oraș, „lăsându-și opincile la barieră”. Oare mai e valabilă expresia „de la vlădică până la opincă”, adică toată lumea, indiferent de clasă socială, să ne unim în ceva, cum ne-am unit la fotbal?

Eu am declarat în tot ce am scris că „sunti din opincă”, adică de origine țărănească, de pe vremea când existau țărani adevărați, opincari, precum bunicul patern Constantin, al cărui prenume îl port, bunicul matern Dumitru (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi), dogar, ambii și primari cu rândul, primul liberal, al doilea țărănist. Iar Gheorghe, tata, tot țăran, a fost ultimul primar al comunei Livezeni (1946-1950), devenită sat!!

Opinca în (c)arte

Motto: „S-a trezit românul dintr-un vis urât/ Lepădând iţari, nojiţe, opinci/ Şi nu-l mai prostesc ei, numaidecât/ Noi suntem ziarul de la ora cinci!” (strofă din poezia lui Ion Untaru „Noi suntem ziarul de la ora cinci”, dedicată lui lui Dan Costinaş, care ţinea singur pe net „Ziarul de la cinci", 2009)

Scriitorii români, trăitori între opincari, unii chiar provenind dintre ei, au scris despre opincă. Poroletcultistul Sahia constata că „cei mai mulți din ei au opinci în picioare”. Ion Creangă lăuda opinca („Opinca-i bună, săraca! îți șede piciorul hodinit și la ger huzurești cu dânsa.”). Gorovei l-a citit pe Creangă și a descoperit ghicitoarea „Fudulie n-are, dar căldură are” (răspuns: 0pinca).

Alecsandri a folosit expresia de care am scris mai sus, „a pune cuiva opinca (în obraz)”, adică a păcăli, a trage pe sfoară pe cineva, a face pe cineva de rușine („Măi, măi, măi... să nu-mi fi pus opinca berbantu cel de Pepelea?”).

Cum opinca însemna țărănime, Ion Pas remarca lipsa țăranilor din conducerea țării („opinca nu mai are pe nimeni în adunarea dumneavoastră.”). Tot de țărănime amintea și Creangă („Acum suntem chemați a purta împreună, tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre.”).

Acum, când am devenit vasali, ar trebui să ne amintim versurile lui Alecsandri („Despot, suntem țărani./ Nu vindem țara noastră, nici cugetul pe bani.../ Opinca îți azvârle pomana înapoi.”). O fi vreo legătură cu ce am scris (https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/05/jocuri-de-cuvinte-sol.html) despre solul de acum al țării? Că nici măcar colonie nu suntem! Asta amintindu-ne cele scrise de Creangă („Ni spuneați dinioarea că de acum toți au să ieie parte la sarcini, de la vlădică până la opincă.”), cu gândul la cei de azi, Petrov, Jules Werner, Nicușor Dan și alții. Că de, Nicușor fu ales de toți iubitorii de folcor, de toți cântereții, de toți instrumentiștii capitalei, de toți actorii, că, iubitor de artă, a desființar orchestra Valahia a municipiului București, condusă de dirijorul Zorilă. Păstrați-v-il! Președinte!

Opinca română la Budapesta

Am scris undeva cum soldații români din armata austro-ungară au fost organizați în batalioane noi de către ofițerii și generalii români din această armată, ba au și salvat Viena și Bratislava de instaurarea acolo a comunismului. Am scris și despre momentul crucial în care soldaţii români au pus opinca pe Parlamentul din Budapesta. Să derzvoltăm....

4 august 1919 este data la care Armata Regală Română a ocupat Budapesta. Evenimentul este important pentru că ofensiva armatei române a distrus Republica Sovietică Ungară, proclamată de comuniști. Astfel, ca urmare a intervenției românești, instalarea comunismului în Ungaria a fost amânată până după del de-al Doilea război mondial.

Încheierea operațiunilor militare ale primului război mondial, în noiembrie 1918, a găsit România într-o situație delicată. În acel an, Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au unit cu Regatul României, însă acest lucru a atras ostilitatea Rusiei Sovietice, care a declarat la un moment dat război României, însă, din cauza conflictelor interne cu armata albă, rămasă fidelă familiei imperiale ruse omorâte, bolșevicii nu au putut organiza operațiuni militate de mare amploare contra României, fiind nevoiți să se mulțumească cu mici sabotaje și cu revolte ale unor săteni instigați de agenții bolșevici ruși și ucraineni.

Bela Kun

În schimb, în Ungaria, comuniștii s-a reușit să proclame Republica Sovietică Ungară, a cărei figură centrală era Bela Kun. În primăvara anului 1919, Bela Kun a decis să atace Cehoslovacia și România, cu scopul de a reocupa Transilvania și Slovacia și de a instaura un regim comunist în aceste teritorii.

Armata cehoslovacă a suferit o serie de înfrângeri, însă, armata română, alături de care au luptat contingente de voluntari ardeleni, români și sași, a respins ofensiva maghiară, apoi a trecut la contraofensivă.

Trecerea Tisei

Așadar, în martie 1919, românii au trecut Tisa și au continuat înaintarea până când, în 4 august 1919, au ocupat Budapesta. Bela Kun a fugit în Austria, apoi în Rusia. Armata română a restabilit ordinea în Budapesta, apoi, în 14 noiembrie 1919, a început retragerea din Ungaria.

Două zile mai târziu, în Budapesta a intrat amiralul Miklos Horthy, care a instaurat un regim conservator, ce a degenerat apoi într-unul reacționar, și, în cele din urmă, într-un regim fascist. Retragerea armatei române din Ungaria a avut loc în mai multe etape și s-a încheiat la începutul lui 1920.

Ocupația românească a Budapestei a fost marcată și de unele gesturi colorate. Unul dintre soldații români a atârnat o opincă deasupra Parlamentului Ungariei, în semn de răzbunare simbolică pentru ocuparea Bucureștiului în 1916 de către trupele puterilor centrale, dar și ca un semn al victoriei românești în lupta pentru eliberarea Transilvaniei.

UGeneralul Gheorghe Rusescu, comandatul Brigăzii 4 Roșiori, scria în jurnalul său că intrase în Budapesta încă din 3 august 1919: „Într-adevăr nu străbat decât vreun kilometru şi sunt întâmpinat de o delegaţie de trei a guvernului unguresc ce venea în goana automobilului, ca să mă roage a mă opri, având comunicări importante. La rândul meu i-am rugat să mă scuze, dar sunt în timpul de trap şi nu pot opri coloana; după care, am parcurs o distanţă de încă trei kilometri, şi când am apreciat că am întreaga capitală în bătaia tunului, am oprit. Plouând torenţial, am intrat într-o locuinţă şi am angajat următoarele tratative:

Delegaţia îmi spune: «– Guvernul se află întrunit într-un consiliu şi mă roagă a mă retrage cu trupa.»

Solie ungurească de predare în faţa trupelor române

Am răspuns: – „Nu numai că nu mă retrag, dar imediat voi intra în oraş şi oprirea de înaintare nu o poate ordona decât Comandamentul Superior Român la care, le spun că trebuie să se adreseze; şi în faţa delegaţiei dau ordin celor două tunuri a pune în baterie asupra oraşului (5000-6000 m)”, după care adaug: «– Timp nu este de pierdut, orice tratative altele decât ce priveşte detaşamentul meu, care este fapt îndeplinit, nu le pot trata eu, şi dumnealor să se adreseze Comandamentului Armatei Române, la Törek Szt Miclos.»

Delegaţia în faţa mea comunică Guvernului la telefon hotărârea.
Răspunsul, tot telefonic, a fost că autoriză delegaţia a se duce la Marele Cartier General , iar eu să trimit un delegat la Consiliul de Miniştri. Le-am făcut cunoscut că voi veni chiar eu, fixându-le că dacă până la orele 20 tratativele nu vor fi terminate bombardez oraşul! Odată cu plecarea misiunii, am raportat şi situaţia. La Consiliul Guvernului Ungar, am ajuns la ora 18:30, Venise şi căpitanul Mihăilescu ce intrase cu un escadron spre Malxasföld, Est – N-Est – Pesta. Guvernul îmi comunică că aşteaptă sosirea şi a delegatului misiunii italiene, locotenent-colonel Romanelli. Le răspund că e de prisos şi că nu se poate schimba întru nimic hotărârea mea.

Armata româna în misiune umanitară. Sub conducerea bolșevicilor Ungaria se confrunta cu foamete.

Consiliul îmi face cunoscut că situaţia este dificilă, că populaţia e agitată, că 20.000 de lucrători armaţi se vor răscula, iar 3 regimente ce au în oraş, poate, că nu vor putea fi stăpînite la intrarea armatei române. I-am asigurat să nu aibă nici o teamă, că armata română va menţine ordinea cea mai perfectă în Buda-Pesta, că trebuie să intru şi să îmi pună la dispoziţie cazarma husarilor „Herzog Ioseph” (acum „Lenin”) şi care să fie evacuată de trupele ungare (era răspândit zvonul că toate cazarmele erau minate, dar n-am dat crezare).

Discuţiile prelungindu-se, le pun în vedere că armata roşie întregă este capitulată, oraşul e încercuit de trupele noastre şi catastrofa e inevitabilă. O singură concesie ce le pot face este ca grosul forţelor mele (real nu avem nimic mai mult decât cele trei escadroane, 2 plutoane, 2 tunuri şi 2 grupuri de mitraliere) să fie oprite, pentru noapte, acolo unde se găsesc, iar în oraş să nu intre decât Brigada IV, deja sosită cu mine.

Ora fiind avansată, le pun în vedere că din eroare am uitat a contramanda ordinul că la ora 20:30 dacă nu se termină tratativele bombardamentul să înceapă chiar fiind eu în oraş. Consiliul cedează! Şi la ora 20:00 (8 seara) un ofiţer de legătură ungur este trimis cu ordinul meu ca trupa să intre în oraş!

La cazarmă am primit defilarea trupei. Apoi am revenit în oraş şi am luat cartier la hotelul „Dunapalota” (Rietz) la care erau ofiţeri italieni şi francezi. Alte tratative nu am făcut decât cele privitoare la detaşamentul meu.”

Generalul George Mărdărescu

A doua zi va intra în Budapesta și generalul Gheorghe Mărdărescu. La 4 august 1919, împlinea 53 de ani, şi ce cadou mai frumos pentru orice general ar fi putut fi intrarea în capitala cucerită tocmai de ziua sa. Ulterior, Mărdărescu îl va marginaliza pe Rusescu, deoarece considera că a încercat să-i sufle onoarea de a ocupa capitala inamică, suprema apoteoză pentru cariera oricărui militar. Actele oficiale vor recunoaște 4 august 1919 ca dată a ocupării Budapestei. A fost singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta prin acțiune militară directă în cursul sau ca urmare a primului război mondial.

Santinelă română în Budapesta

Opincă în onomastică

Opincă sau cuvintele derivate, nu puteau să nu devină și prenume sau nume de familie. Un prim-solist al operei bucureștene (din 1978) A fost Opincaru Gabriel (n. 1957, București), balerin român, cu repertoriu clasic („Lacul lebedelor”, „Coppelia”, „Romeo și Julieta”). Un opincar era denumit un sătean, un țăran, un om simplu sau un „făcător” de opinci.

Cu sau fără opinci, să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte - sărutul

noreply@blogger.com (Profesorul) — Sun, 20 Jul 2025 08:39:00 +0000

Jocuri de cuvinte – Sărutul

Geografie lingvistică

Motto: „Pentru că nu în ureche mi-ai şoptit, ci în inimă. Nu buzele mi le-ai sărutat, ci sufletul” (citat clasic din Judy Garland).

Facem ce facem și foarte des dăm un sărut real, trimitem un sărut virtual, citind noi în dicționare că SĂRÚT, săruturi, s. n. este și o „sărutare”. Să vină să-i dea un sărut,/ Trezind-o din vraja bolnavă. BENIUC, V. 85. Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat. EMINESCU, O. I 80. Și numai dintr-un sărut/ Capul lui și l-au pierdut! ALECSANDRI, P. P. 114. Sursa: DLRLC (1955-1957).

Copiii se sărută

Și tot așa mai aflăm că SĂRÚT s., este: 1. gură, sărutare, (pop. și fam.) pupătură, țoc, (fam. și în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat un sărut.); 2. sărutare, sărutat, (pop. și fam.) pupare, pupat, pupătură, țocăit, (Ban., Transilv. și Maram.) țucare, țucat, (înv.) sărutătură. (Gata cu sărutul!). Sursa: Sinonime (2002).

Sărutul tinerilor

Și vine de la verbul a SĂRUTÁ, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (înv.) „Sărut dreapta”, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Și se zice că vine din latină – salutare! Sursa: DEX '09 (2009).

Wicționarul precizează că vine din săruta trebuind a se vedea, de asemenea, latinescul salūs, salūtem, „salut”, dublet al lui salut, împrumutat din franceză.

Dar să vedem cum spun alții sărutului:

aspasmós - ασπασμός m în greacă;

Busserl n în germană;

ba - ба în cecenă;

bacio m în italiană;

baiser m în franceză;

baknež - бакнеж m în macedoneană;

basidu, basu în sardă, basio în interlingua, basium, osculum (la), suavium în latină, baxo m în valenciană;

báusa - بَوْسَة‏‎, būsa - بُوسَة‏‎ f în arabă;

bécot m, bec m în franceză;

Bees f în luxemburgheză;

beijo m în portugheză, beixo m în galiciană, beso m în spaniolă, besu m în asturiană;

bewsa f în malteză;

bico m în galiciană;

bise f, bisou m în franceză;

bozk m în slovacă;

buča în letonă, bučinys m, bučkis m în lituaniană;

buse - بوسه‏‎ în persană, buse în turcă;

bussade f în friuliană;

celuvka - целувка f în bulgară;

chumid, csumi, csum, muj în țigănească;

ciuman în indoneziană;

coss m în vechea engleză;

csók în maghiară;

cumban - चुम्बन în hindi, cumban - ચુંબન în gudjarathi, cumbôn - চুম্বন în bengali;

etũ (h-), ñehetũ în guarani;

filí, fíli - φιλί n în greacă;

frijōns - 𐍆𐍂𐌹𐌾𐍉𐌽𐍃 f în gotică;

kiso în esperanto, kiss în engleză;

kisu - キス (), seppun - 接吻 (せっぷん), kuchizuke - 口付け (くちづけ), chū - チュîn japoneză;

ḳocna - კოცნა în gruzină;

koss în islandeză;

kus în olandeză;

kush - קוש‏‎ m în idiș;

Kuss m în luxemburgheză, Kuss m, Kuß m, Kusses m, Küsse m în germană;

kys în daneză, kyss în suedeză și norvegiană;

mâch - ماچ‏‎ în persană;

musu în bască;

nam: - နမ်း în burma;

nesiká - נְשִׁיקָה‏‎ f în ebraică;

öpücük în turcă, öpüş în azeră;

pacalunak - пацалунак m în belarusă;

phílēma φίλημα n în greaca antică;

pocałunek m, całus în poloneză;

poceluj - поцелуй m în rusă, pocilúnok - поцілу́нок m în ucraineană;

póg f în irlandeză;

pok m în bretonă;

polibek m în cehă;

poljub m în slovenă, poljubac - пољубац m în sârbo-croată;

pupic n în română;

pusa f în cehă, puss în suedeză, pusu în finlandeză;

puthje f în albaneză;

qúbla - قبلة‏‎ f în arabă;

sărut n în română;

skūpsts în letonă;

soen, soengroet în africaans;

suma - চুমা în assameză;

suudelma în finlandeză, suudlus în estonă;

suuko în finlandeză;

tút în frizonă;

vasu m în siciliană;

zoen în olandeză.

Dicționarele ne dau și alte exemple de folosiri, nu numai ca o manifestare erotică. Scriitorii au scris despre sărut, de exemlu Hogaș („Și apucîndu-i capul între mâni, o sărutai ca pe un copil, în părul ei negru și bogat.”), Vlahuță („”), La plecare, mama Ilinca l-a sărutat mai cu rupere de inimă și a plîns mai cu foc.”), Creangă („Moșneagul, văzând aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutând mereu cucoșul și dezmierdîndu-l.”), Jarnik-Bîrseanu („Astă-noapte am visat,/ Bade, că te-am sărutat.”), Alecsandri („Gingașa fată.../ Numai de soare fu sărutată.”), Cazaban la figurat („Papura se îndoia așa de tare, încât săruta apa, cu vârfurile ei simțitoare.”).

Și tot așa Eminescu („Tremurînd ei se sărută.../ Ea-și acopere cu mâna fața roșă de sfială,/ Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală.”), din nou Creangă („Îi dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurământului.”); Russo la figurat („[Țara mea] Dunărea bătrină... îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune.”).

„Sărutul” de Brâncuși

Și wicționarul ne zice că sărutul e derivat regresiv din verbul a săruta. Și e un gest explicat ca în dicționarele noastre. Cuvintele apropiate sunt: săruta; sărutare; sărutat; sărutată; sărutător; sărutătură. Paronimul lui sărut e salut! Reținem că paronim, paronime, s. n. este un cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). – Din fr.paronyme. Sursa: DEX '98 (1998). Dar că vine de la salutare e complicat!

Oricât l-ai explica, te complici! E mai bine să-l practici! Filosofii și scriitorii nu puteau sta departe de sărut. Vorbele lor au devenit citate! Şerban Milcoveanu în „Ce e nou în femeie?” (1995) dă o definiţie clasică, avertizându-ne că „sărutul e precursorul dragostei”, ceea ce știu chiar și adolescenții care chiar cred că ne pot da lecții (nu numai fetele din Vaslui)!

Obiectul sărutului

Cântăreața Mireille Mathieu, când era internată într-un spital cu o boală gravă ne spunea că „săruturile sunt banii mărunţi ai dragostei”. Și dacă nu vă convine problema financiară, rămânem la ortografie, aflând de la scriitorul armean otoman Hacob Paronian (1843–1891) că „sărutul este punct şi virgulă în gramatica dragostei”. Complicată gramatica asta...

Și nu putea să nu existe și o zi mondială a sărutului, în cinstea căreia amicul de facebok Stelică Romaniuc definește epigramatic magistral sărutul: „E o dovadă de iubire,/ De dragoste ori gând pios.../ Sau o perfidă amăgire./ Atunci când îl primeşti în dos./” Înțelegeți aluzia, că politicienii precis o înțeleg!

„Neintroducându-ne încă în teoria limbajelor, inclusiv de programare structurată sau nestructurată, Claudiu Ovidiu Tofeni, în „Alfabet din Viaţă” (15 ianuarie 2010), ne lămurește că „sărutul este cea mai economică formă a limbajului”, ceea ce știu și nepoții noștri, unii foarte bine, mai ales studenții de la A.S.E.! În orice caz, nu s-a inspirat din Henny Youngman (comedian și muzician evreu anglo-american, autorul monologului „Take my wife ... please" – Ia-mi nevasta..., că nu zice nimic de distanțe („sărutul este distanţa cea mai scurtă între doi oameni”). Poate din Alfred de Musset, cu citatul „singurul limbaj adevărat din lume este sărutul” sau din Joseph Conrad cu „sărutul este ceea ce ne-a mai rămas din limbajul folosit în paradis”.

Și scotocitori cum suntem, aflăm că există și „Dicţionarul dragostei” (1 noiembrie 2012), al lui George Budoi, unde găsim o definiţie epigramatică faină a sărutului – „Că-i furat sau dăruit,/ Că-i pârjol sau liniştit,/ E al dragostei mesaj,/ Ce începe la etaj...”, făcându-ne să intuim că are loc continuarea la parter. S-a inspirat precis din Mușatescu („o încercare la etaj pentru a cuceri parterul”) sau din alt studios al arhitecturii caselor cu două sau trei nivele sau al blocurilor, precum Alphonse Kar, cel ce a spus că „sărutul este o cerere făcută la etajul doi, pentru a afla dacă etajul unu este liber”. De parter nu zice nimic, că acolo sunt gleznele!

Niveluri, etaje,...

Și printre picături, nu pupături, ca să ne mai tragem sufletul, cititorii și iubitorii de teatru ne gândim și la replica celebră a lui Othello: „Te-am sărutat şi-n moarte te-am pierdut./ Să pier acum, murind într-un sărut!” (din piesa de teatru Othello, Actul V, Scena 2, de William Shakespeare, 1603, traducere de Ion Vinea). Ca alternativă, filosofii pot rămâne la catrenul lui Goethe din piesa de teatru Faust: „Cum vreau şi cum ard,/ Să-l pot săruta,/ Să mor sub sărutul/ Şi patima sa!”

Othello și Desdemona în Venice de Théodore Chassériau

Amintindu-ne de definiția cu acțiunea buzelor, iată că și Scarlett Bene crede că „sărutul: a face dragoste cu buzele”, pe când Tanielle Naus crede că „sărutul este transgresia fizică a conexiunii mentale care deja s-a produs”, iar Mihail Coandă, în „Sărutul, poezia tăcută a buzelor” (31 martie 2018), susține sus și tare titlul dat - „sărutul este poezia tăcută a buzelor!”

Revenind la definiţiile epigramatice, Nicolae Zărnescu, intuitor al consecințelor, în „Cuget, deci exist, dar nu mai rezist” (2005), ne lămurește pe cei căsătoriți sau pe burlaci că sărutul ar fi „Un act sublim, o feerie,/ Adesea c-un final nasol:/ Când nu-i urmat de un viol,/ Va preceda o căsnicie.”

Trecând prin „Rubaiatele” lui Omar Khayyam (traducere de Petru Dimofte), iubitorul de vin, ne amintim rubaiatul în care e reținut doar sărutul paharului - „Eu cred că Vasu-acesta,/ Învăţat,/ A sorbit Vin şi a iubit odat',/ Iar buzele-i pe care-am sărutat,/ Câte săruturi au primit – şi dat!” Asta în comparație cu monostihul „Ultimul sărut/ Poartă spre necunoscut”, David Boia (8 iulie 2014) neprecizându-ne cui i se dă – iubitei, paharului sau chiar sticlei...

Și fiindcă suntem după nașterea lui Isus, nu putem să-l uităm pe Iuda, cu sărutul lui, la care s-au referit mulți scriitori sau oameni de seamă. Teoria multiplicării este explicată simplu și direct de amintitul George Budoi în „Aforisme” (9 aprilie 2018) – „ce multe săruturi sunt sărutul lui Iuda!”

Iar Gavriil Stiharul ne spune că „De două mii de ani, puţini au ţinut seama de Evanghelie şi au intors obrazul celălalt când au primit o palmă, dar aproape toţi l-au întors bucuros când au primit un sărut, care, de multe ori, a fost sărutul lui Iuda.”

Dar ne revenim repede cu splendidul poem de neegalat al lui Nichita Stănescu: „Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului,/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea,/ de teamă să nu-mi striveşti sărutul?” Ne trezește din euforie gândul la politicieni și definiţiile epigramatice referitoare la ei, reținând-o pe cea a lui Ioan Fărcaş din ziarul „Viaţa Buzăului" (8 august 2006), care ne spune că „Un sărut e act erotic/ Prin tot locul, un narcotic,/ Dar în spate-n locul critic/ El devine... act politic.” Și știe lumea care e locul ăla critic... Că doar trebuie să ocoliți mereu expresiile „mî doare-n cot!” sau „mă doare-n _ur!”

Dar revenim la normal știind că sărutul e „Durerea surdă a buzei arse/ De tainice dorinţi,/ Stinsă/ Cu-mbrăţişarea tandră/ A buzelor fierbinţi.”, așa cum ne comunică Adrian Timofte în „Versuri şi vorbe” (2005), dar și cu gândul la „Trilogia cunoașterii" a lui Lucian Blaga – „valul este dorul mării de a săruta ţărmul.”

Amintind de Blaga, ne gândim și la Cioran (cel interzis în literatura și cultura română printr-o lege propusă de un zis liberal, zis repetentul Crin Antonescu, fost președinte de o lună, ce se vrea europarlamentar), prin câteva replici memorabile: „Simina: Nu-mi place, Egor. Nu ştii să săruţi!... Eşti un prost!.../ Egor: Da, Simina (şopti năuc Egor)./ Simina: Sărută-mi pantoful! (Îi întinse piciorul. Egor cuprinse în mâinile lui tremurânde pulpa fetiţei şi începu s-o sărute.) Pantoful! (Egor îi sărută pantoful.) Eşti un prost! Aş vrea să te bat!... Şi n-am aici nimic, n-am niciun bici aici!...” Strașnice replici!

Apropiindu-mă eu de 80 de ani, mă pune pe gânduri epigrama lui Alexandru Clenciu din ziarul „Amprenta" (aprilie 2000) - octogenarul către iubita lui: „Simţeam că am ceva pierdut/ În sărutările şuvoi:/ Mai dă-mi, iubito, un sărut,/ ă-mi iau... proteza înapoi!” Și Clenciu (1913-2000) a depășit 80 de ani! Asta așa, ca să nu-l uit pe Paul Verlaine, cel ce susținea sus și tare că „sărutul... primul ghiocel în grădina mângâierilor...”

Asta amintindu-l și pe fostul scriitor militar botoșănean Vasile Larco, cel care pare să-și fi împlinit menirea, cea de a marturisi public ironiile timpului său, de a hohoti – uneori amar, e adevărat – sau de a construi metafore pe măsura hazului lumesc, în tema de aici cu epigrama „Primind săruturi, cu duiumul,/ Îşi zise-o tânără cochetă:/ Of, Doamne, lung mai este drumul/ De la sărut la verighetă!/ Iar dacă acțiunea are loc „in vitro”, oameni ne-am făcut!

Și dacă fata nu vrea, nu vrea și gata! Că e viol! Că și Anais Nin (1903-1977), scriitoare americană de origine franceză, care susține că „Există două feluri de a ajunge la mine: cu sărutări şi cu imaginaţie. Dar există şi o ierarhie: sărutările singure nu-s de-ajuns.” Poți ghici gândurile damelor? Se încumetă cineva?

Dacă mai aveți dubii, consultați-l pe Dumitru Delcă, cu haiku-ul său (15 mai 2015): „În zorii zilei,/ boabe de mărgăritar/ sărută iarba./ Pentru cei ce vor să încerce chestia, aminrtim definiția - haiku sn [At: MDENC / V: ~kai/ Pl: ~uri / E: fr haiku, eg haikku] (Liv) Poezie japoneză din 17 silabe dispuse în trei grupe. Sursa: MDA2 (2010). Asta dacă vă amintiți figura de stil că „zâmbetele sunt sărutările sufletului” (Minna Thomas Antrim, 1861-1950, scriitor american).

Și nu puteam uita pe autorul de romanțe de un anumit fel, Ion Minulescu, cu a sa romanţă a ultimului sărut: „Opreşte-mă!.../ Nu mă lăsa/ Să te sărut,/ Căci gura mea/ În clipa-n care îţi sărută gura/ Îţi soarbe lacomă şi respirarea/ Cu care-ţi prelungeşti caricatura/ Pe care bunul Dumnezeu/ Ţi-a creionat-o după chipul său -/ Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!.../ Opreşte-mă!.../ Nu mă lăsa/ Se te sărut,/ Căci gura mea/ E gura care nu sărută/ Decât cu sărutarea mută/ A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,/ Pornesc cu tălpile-nainte/ Şi-n gură cu câte o floare,/ [...]” (din „Nu sunt ce par a fi”, 1936).

Amintindu-le fetelor, Ilene Cosânzene, cele spuse sau scrise de Natasha Bedingfield (12 iulie 2004), cum că „Trebuie să săruţi mulţi broscoi până dai de un prinţ...”, nu săvârșim un sacrilegiu... Și nici dacă promovăm îndrăzneala prin replica lui Mabel din „Nebun după tine” – „Cel mai curajos om e acela care sărută primul” sau îl amintim pe amatorul muscelean de fructe Tudor Muşatescu cu al său aforism „toate sărutările fetelor au gust de zmeură”.

Am mai naviga noi mult printre zisele de duh referitoare la sărut, dar ne oprim la definiția lui Henry Finck, „Ce altceva este sărutul decât însuşi autograful dragostei?” și la epigrama lui Ion P. Antonescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007) - Unei dudui: „Eşti atâta de suavă/ Că la viaţă de n-aş ţine,/ N-aş mai cumpăra otravă,/ Ci te-aş săruta pe tine!/

Ba nici wikipedia nu sare sărutul, că „zice” că este atingerea sau apăsarea buzelor pe buzele unei alte persoane sau pe un punct de pe corpul ei sau al unui obiect.

În funcție de cultură și context, un sărut poate exprima sentimente de dragoste, pasiune, atracție (din aia) sexuală, activitate sexuală, excitare sexuală, afecțiune, respect, salut, prietenie, pace și noroc. Uneori este un gest ritualic, formal sau simbolic care indică devotament, respect sau sacrament.

În unele societăți, sărutul are rol ritual sau de politețe, folosit ca o formă de salut, de aici legătura cu etimologia sa romană, în acest caz poate să nu includă nici o manifestare emoțională. Sărutul, practic, înseamnă atingerea cu buzele, a buzelor altei persoane, a mâinii, feței, a oricărei alte părți a trupului, a unei icoane, cruci, animale, jucării de pluș sau alte obiecte. Cu sinomimele sale, pupic, pupat, pupătură, sărutare, țoc, țocăire, țucare, țucat, țucătură, guriță... ajungem unde trebuie...

Un sărut poate simboliza iubirea care provine doar din afecțiune și ocrotire. Sărutul fără intenții sexuale poate exprima afecțiune, compasiune, drăgălășenie, grijă, loialitate, empatie, bucurie intensă, tristețe profundă. Săruturile ca expresie afectivă sunt un răspuns la iubirea primită, un respect și o recunoaștere a unei identități familiare.

Și cu apariția web, a rețelelor de socializare, trebuia să apară și sărutul virtual, adică un gest prin care se exprimă dorința de a săruta o persoană aflată la depărtare. Se realizează prin desene, prin simularea sărutului țuguind buzele, prin diverse emoticoane, cu amprenta buzelor, pupări ale palmei proprii și apoi suflării în aceasta ca semn de transmitere a sărutului.

Și nu putem să nu trecem la traduceri. În albaneză i se zice puthje, gerunziul de la puth, care vine din proto-albanezul *puktā, din proto-tndo-europeamul *puḱ- - „a presa împreună” (de comparat cu vechiul grec πύκα (púka, „gros, puternic”). Arabii îi zic قبلة – qibla și vom mai studia etimologia. Urmează câteva cuvinte asemănătoare - în bosniacă și croată poljubac, în cehă polibek, în slovenă poljub, în poloneză pocałunek, în sârbă пољубац - poljubac, care se pare că se trage din slavona veche, ceva legat și de dragoste, de la „a iubi”. În bulgară e целувка – tseluvka, în rusă поцелуй – potseluy (Малом академическом словаре русского языка: «Поцелуй — прикосновение губами к кому-, чему-л. как выражение любви, ласки, привета и т. п.»), în ucraineană поцілунок – potsilunok. În idiș este קוש – kush, neexplicat în wikționar. În germană i se zice Kuss (din proto-germanicul *kussijaną). Și urmează englezul „kiss” și altele vecine (daneză kiss, suedeză kyss, neerlandeză kus, norvegiană kyss), care provine din engleștile evului mediu kissen, kussen, astea din engleza veche cyssan („a săruta”), din proto-germanicul *kussijaną; înrudit cu danezul kysse, neerlandezul kussen, germanul küssen, islandezul kyssa și suedezul kyssa. Dar englezii, în afară de kiss, folosesc și buss - pupat, guriţă, sărut, gură, sărutare, cioc. Două cuvinte apropiate există în estonă – suudlus și în finlandeză suudella (pussata, suukottaa), care ar proveni de la suu (suu +‎ -taa +‎ -ella), „gură”, provenind din proto-finicul *suu, din proto-uralicul *śuwe. Printre cognate sunt estonianul suu și maghiarul száj. Urmează câteva cuvinte apropiate: în franceză baiser (din vechiul francez baisier, din latinul bāsiāre, infinitivul lung al lui bāsiō – „sărut”): în italiană bacio (din latinul bāsium, care provine din proto-indo-europeanul *bu, cognat cu englezul buss; cf. și persanului بوس‎ - bus, „sărut”); în spaniolă, asturiană, catalană beso (din latinul vulgar baisum, din latinul bāsium, vezi mai sus); în portugheză beijo (din vechiul portughez beijo, din latinul bāsium, din proto-indo-europeanul *bu).

Și mai rămân separate în letonă skūpsts (de la rădăcina verbului skūpstīt „a săruta”), în lituaniană bučinys, în greacă φιλί – fili (din vechiul grec φιλεῖν – phileîn, „a săruta"), în hindi चुंबन - chumban, în macedoneană бакнеж – baknež (бакне -bakne, „a săruta” +‎ -еж -ež), în maghiară csók (din csókol – „a săruta”, ăsta din proto-ugricul *ćukkɜ- „a săruta” + -ol), în persană بوسه (بوسه • - buse, plural بوسه‌ها‎ - buse-hâ, în punjabi ਚੁੰਮੀ – Cumi, în slovacă bozk, în turcă öpücük...

Mai reținem că a pupa vine din latinul puppare (a pupa), pe care îl folosesc intens acum italienii, a țuca ar veni de la zgomotul „țoc” al unui sărut, țoc ăsta venind de la sârbul cukati, a izbi, de la bulgarul cukam (beaŭ vin mult).

Și ca să vă distrați și să vă educați în domeniu, consultați și:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sărutul_fatal (despre filmul „sărutul fatal”),

https://www.youtube.com/watch?v=06iFa9_9EiY (tot despre film),

http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/scotland/3183516.stm (sărutul exprimat de animale),

http://edition.cnn.com/2012/02/14/opinion/kirshenbaum-science-kissing/index.html (the science of kissing),

http://news.bbc.co.uk/hi/spanish/science/newsid_4639000/4639978.stm,

http://www.bestkisses.com/kisses-for-health.html (best kisses),

http://adevarul.ro/sanatate/medicina/boli-transmite-sarut-1_50acd6197c42d5a6638a72e9/index.html (boli transmise prin sărut),

http://www.nytimes.com/1997/07/11/us/case-of-hiv-transmission-is-first-to-be-linked-to-kiss.html (H.I.V. și sărutul),

http://www.links2love.com/teens_kissing.htm (How to Kiss),

http://www.how-to-kiss.org/how-to-french-kiss/ (instrucțiuni pentru sărutul franțuzesc)...

http://www.brighthubeducation.com/social-studies-help/35828-flirting-gestures-and-what-they-mean-in-different-cultures/,

http://www.thefreedictionary.com/smooch,

„List(s) of Text Emoticons” (în engleză) http://www.symbols-n-emoticons.com/p/new-facebook-emoticons.html

Să fiți iubiți și sărutați!

(continuare)

Constantin NIŢU

„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richter

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8

Jocurin de cuvinte - butoi

noreply@blogger.com (Profesorul) — Sat, 19 Jul 2025 14:30:00 +0000

Jocuri de cuvinte - butoi

Geografie lingvistică

Butoi

Motto: „Lui Diogene, ştiţi şi voi,/ Aşa i-a hărăzit destinul:/ Să locuiască în butoi…/ Dar mai întâi băuse vinul.” (Precizare, de Ioan Marinescu-Puiu, din Pledoarie pentru epigramă, 2007)

S-ar supăra bunicul Dumitru dinspre mamă că am scris despre damigeană (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-damigeana) și nu și despre butoi. El era dogar și locuind în aceași curte (vezi „Dor de acasă”), muscelean din zona prunilor și țărănist de-al lui Mihalache (vezi „Jocuri de cuvinte – muscel”), am fost obișnuit de mic cu rezultatul muncii sale, botă pentru țuică sau altă tărie, butoi pentru țuică sau vin, putină pentru varză, putină și butie (bute „pe domnește”) pentru fermentarea prunelor și altor fructe etc.

Locul copilăriei, la 700 m de marea pădure de foioase

Butoi cu cep și robinet (5 litri)

Butoiul este un vas de lemn făcut din doage, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea lichidelor, a murăturilor etc. Butoi se numește și partea cilindrică la revolvere, în care se introduc cartușele. DEX '09 (2009) definește etimologia „bute + suf. -oi”. Așadar, derivă din bute cu sufixul -oi, bute fiind moștenit din cuvântul latin târziu buttis.

A fost inițial un augmentativ al lui bute, dar a devenit un sinonim și l-a înlocuit în mare măsură. Dar la mine în Muscel butia este cu mult mai mare decât butoiul. Latinul târziu buttis vine probabil din greacă. Comparați cu greceștile antice putínē - πυτίνη, „balon”, și boûttis - βοῦττις, în cele din urmă de la imitativul proto-indo-european *bʰeHw-, „a se umfla, a pufăi”. Aplecați-vă și asupra germanicului Bütte, „(regional, în principal în vestul Germaniei) cuvă, tub, butoi (vas deschis, adesea mare și din lemn)”, și a latinescului bulla, „mâner, ca pe uși, la scuturi etc.”

În diferite limbi butoiului i se spune:

■ aachtel în cașubă;

■ aam în estonă (din medievalele gernmanice vulgare am, ame);

■ ancorote în portugheză;

■ bačva - бачва în sârbă, sârbocroată, bačva în croată, bǎčva - бъчва în bulgară (din proto-slavicul *bъči, „butoi”, acesta probabil din proto-tgermanicul *bukjô);

Barrels used to age wine in the cellar of a winery (butoaie folosite pentru învechirea vinului în pivnița unei crame)

■ bairille în irlandeză, balyer în corni, baraille în galică scoțiană, barel în cehă, barelo în esperanto și în ido, barí în papiamento și în sranan, baril în franceză (din vechile franceze baril, bareil, „butoi”, de origine incertă), barile în italiană, barjus în franceza veche. barmīl - برميل‎ în arabă egipteană, barral în catalană, barrel în engleză (din medievalul englez barel, din anglo-normandul baril, din vechile franceze baril, bareil, „„butoi”, de origine incertă) și în maghiară, barrica în portugheză, barricat în occitană, barril în catalană, interlingua, occitană, portugheză și spaniolă, barrilete, barrilote în portugheză, barrique în franceză;

■ balercă în română („butoiaș”, din ucraineanul balyrka - балирка), baryłka în poloneză (din baryła, „butoi”, +‎ -ka, din italianul barile, din latinesculul târziu barillus);

■ bathi în normandă;

■ bečka în cehă, bečke - бёчке în kumukă și în karatchaï-balkară, beczka în poloneză, bochka în uzbecă, bóčka - бочка în bielorusă, rusă, tadjică și ucraineană, boçka - бочка în kârgâză, bocka în ingriană, bočonok – бочонок în rusă, bŭčĭka – бъчька în slavonică veche bisericească, buočuka - буочука în iakută (în final toate din proto-slavicul *bъčьka, „butoi”, din *bъči, „butoi”, +‎ *-ъkaposibil din proto-germanicul *bukjô);

■ beholder în daneză;

■ bittija în malteză (probabil din sicilienele vutti, butti, „butoaie”, + -ija, alternativ direct din buttiglia, „sticlă”, anterior și „borcan, ulcior”, din vechiul francez botele, toate în cele din urmă din latinescul buttis);

■ bocoi în catalană;

■ boošig - боошиг în mongolă;

■ boške - بشکه în persană, böşke - бөшке în cazahă;

■ bóta în catalană, botta în corsicană, botte în italiană și în interlingua, botă în română, bute în română, butoi în română;

■ buca în latgaliană;

■ bure - буре în bulgară, macedoneană, sârbă și sârbocroată;

■ cany - စည်, canypuing: - စည်ပိုင်း în birmaneză;

■ casgen în galeză, cask în engleză;

■ cuba în sardă. cupa în latină;

■ çapçaq în tătară crimeană;

■ çelek în turcmenă, çəllək în azeră, chëlek - چېلەك‎ în uigură:

■ dolium în latină;

■ drùm în papiamento;

■ durulyi în țigănească;

■ Faass în luxembourgherză, fas - פֿאַס‎ în idiș, Faß, Fass în germană și în alemanică germanică (din medievalul germanic vaz, din vechiul germanic faz, din proto-germanicul *fatą, rudă cu neerlandezul vat);

■ fad în daneză, fat în norvegiană și în suedeză (toate din vechiul norvegian fat, „cuvă, vas, bagaje, îmbrăcăminte”);

■ fárppal în sami de nord;

■ fıçı în turcă și în găgăuză (din turcicul otoman‎ fuçi, fıçı - فوچی, din grecescul bizantin boûttis - βοῦττῐς), fuçi în albaneză, fuçu în tătară crimeană;

■ Gebinde în germană (din medievalul germanic gebinde);

■ hordó în maghiară (din hord, „a purta pe moment”, +‎ -ó), hordová în țigănească;

Cuvântul butoi în câteva limbi

■ kaça - каца în bulgară;

■ kāho în maori;

■ kanove în sudoviană;

■ ḳasri - კასრი în gruzină;

■ keg în engleză;

■ khavít - חבית în ebraică;

■ kismek - кисмәк în tătară;

■ klådă în polabă;

■ kuur - куур în nganassan;

■ metiy în tătară crimeană;

■ mičkă - мичкә în tătară, miskă - мискә în bașchiră;

■ muca în letonă;

■ pečke - печке în mari, pičke - пичке în ciuvașă;

■ pīpā - پیپا‎ în urdu, pīpā - पीपा în hindusă, pipa - পিপা în bengaleză, pipa în swahili, pīpāy - ಪೀಪಾಯಿ în kannada (din cuvântul portughez pipa, „butoi de lemn, în special pentru vin”, din vechiul galiciano-portughez pipa, „țeavă”, din vulgarul latin *pipa, din latinescul pipo, „a ține”);

■ píthos - πίθος în greacă antică;

■ poloboc în româmă (se zice că din ucraineanul polubok – полубок, dar ucrainenii mui au acest cuvânt; boc ar însemna „parte”, polubok devenimd „partea plină”);

■ puin în ingriană;

■ pytty în ingriană;

■ sod în slovenă, sud în cehă și în slovacă;

■ statinė în lituaniană, statinė muca în letonă;

■ stoandey în manx;

■ svdoni - ᏒᏙᏂ în cherokee;

■ takaṙ - տակառ în armeană;

■ taru - 樽 (たる) în japoneză;

■ tǎng - ถัง thai, thang - ຖັງ, ka thang - ກະຖັງ, ka lō nga - ກະໂຫລ່ງ laoțiană;

■ thùng rượu, thùng tonneau, thùng tròn vietnameză;

■ ton în neerlandeză, tønde în daneză, tonea în valonă, tonel în portugheză, spaniolă și vechea franceză, tonna, tonnello în interlingua, Tonne în germană, tønne în norvegiană, tonneau în franceză (din tonne, „tonă” +‎ eau, din vechea franceză, din vulgarele latine tunna, tonna, acestea dintr-un cuvânt celtic, cognate cu irlandezul tonn), tonnel în franceză medievală, tunna în suedeză, feroeză și islandeză, tunne în norvegiană nynorsk și în vechea engleză, tynnyri în finlandeză;

■ tong - 통 (桶) în coreană, tǒng - 桶 în chineză, tong în malai, tǒng - 桶 în chineză mandarină, tong – តុង, thung - ធុង în cambodgiană, tong în malai și în indoneziană;

■ torx - торх în mongolă;

■ tytë în albaneză (din proto-albanezul *tūtā, din proto-indo-european, *tewh₂-, „a se umfla; a înghesui; a fi puternic”);

■ upel, upa, dupa în bască;

■ vaat în estonă, vat în neerlandeză și în afrikaans (din medievalul olandez vate, pluralul lui vat. „oală, borcan, butoi”, cuva modernă);

■ varel în tătară crimeană, varéli - βαρέλι în greacă, varil în turcă, warîl, bermîl în kurdă;

■ vedila în kotava;

■ zom – ཟོམ, chu zom - ཆུ་ཟོམ în tibetană.

Butoiul în viață

Motto: „Acum bea fără-ncetare./ Eu cred că nu e dintre noi,/ Ci mai degrabă mi se pare/ Că e odraslă de butoi...!” (Aceluiaşi Păstorel, de Ion Pena, din Scrieri, 2011)

Butoiul este un vas de mare capacitate, făcut din doage de lemn fixate cu cercuri metalice, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea diferitelor lichide sau alimente, în special a vinului, a murăturilor, brânzei etc. În funcție de dimensiuni, se mai numește bute, budană sau poloboc.

Atelierul bunicului în care făcea butoaiele se cheamă dogărie (dogar + sufixul -ie), meșteșugarul se numește dogar (doagă + sufixul -ar), cel care face doage și confecționează vasele din doage. Doaga este fiecare dintre bucățile de lemn (puțin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri. Am moștenit cuvântul doagă din cuvântul latin doga, împrumutat din grecescul antic dokhḗ - δοχή, derivat din proto-indo-europeanul *doḱ-éh₂.

Din latinecul doga au derivat: doagã în aromână și în română și duag în dalmată (în Balcani); doga în italiană, duga, dua și duva în siciliană, dugħ în malteză, dove în friuliană, duga, dua în emiliană, doa în lombardă, doa, dova, doja în piemonteză, dóa, doga, dova în venetă (în limbile rpmano-italice); dova, duèla în franco-prvensală, doue, dove în vechea franceză, douve în franceză, doela, duela, duvela în galiciană, aduela în portugheză, duela în spaniolă (în limbile galo-romanice de nord); doga, adoga, adova în aragoneză, doga în catalană, oga, doguèla, doèla în occitană, doa, dova, dolha în gasconă, doa, doèlha în languedoc, dova în occitană de nord (în limbile galo-romanice de sud). Ba au mai împrumutat cuvântul din latină și veciii cu alte limbi de bază: dhogë în albaneză, duge duge în olandeza medievală sau duig în olandeză.

Butoiul nefinalizat

La confecționarea butoiului, se fac mai întâi doagele, scânduri mai înguste la capete și mai late la mijloc. Această formă permite să fie strânse cu cercurile. Doagele se încheie la un capăt al butoiului și se strâng cu 2-3 cercuri. În interiorul butoiului se face focul (se focărește), pentru ca doagele sa poată fi curbate la cald.

Se confecționează apoi și se asamblează fundurile, se scobește gardina (un șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul), vrana (o gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc.) și se bate un cep (un dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului.

Dogarul era om de bază în satele românești, mai ales în zonele viticole și pomicole, precum comuna mea natală, Livezeni, acum sat al comunei Stâlpeni, bogată în fructe. Mama și tata mi-au transmis că obiceiul satuluii era ca dogarul să facă gratis câte o butie, o putină și un butoi pentru învățătorii noi ai școlii satului și pentru prelatul nou-venit care slujea în biserica satului.

Spre deosebire de metoda actuală, când doagele sunt confecționate din scânduri plane, care se curbează ulterior, în dogăria sa bunicul confecționa doagele curbate, cioplind dintr-un lemn mai gros, numai din bardă, respectând fibra lemnului.

Viața a evolut. În comuna mea apăruse înainte de război întrepriderea forestieră IFET Stâlpeni, păstrată în socialism, dispărută rapid după îngrămădeala din decembrie 1989, care avea și o esxploatare forestieră la Râușor și Plaiu Lung, buștenii transpoertându-se cu mocănița, linia ferată, locomotivele și vagoanele dispărând și ele la fier vechi.

Buștenii se prelucrau în fabrica de cherestea, nu luau drumul Austriei, ca acum. Foștii mei vecini, cei mai mulți fcioplind în rai sau în iad, lucrau și în fabrica de butoaie, fabrica de parchete sau în fabrica de mobilă. Masa pliabilă și scaunele de acolo le-am cumpărat și le am și acum. Oameni isteți atunci, au creat și o secție de fabricare a sucurilor, umblând eu prin lume ferimdu-mă de băuturile zaharoase importate. O smeurată rece la Stâlpeni era de preferat. Copiii români se plângeau că nu au coca-cola la discreție.

Colaborând bine IFET cu cooperativa agricolă colectivă, distrusă și ea rapid, furniza rumegușul gratis cooperativei, cooperatorii având doar obligația de a-l transporta cu căruțele special amenajae. CAP-ul avea două varnițe, aproape de piața Stâlpeni (spre Râul Târgului), piață construită de tata când a fost primarul comunei Livezeni (1946-1950).

A ajuns tata de prin 1978, „specialistul” în fabricarea varului, el construind cele două varnițe, apoi în fiecare varniță bolta pietrei de var adusă din Albești, lucrând în schimburi și la întreținerea focului sub piatra „boltită”. Focul se orea când varul era gata. Veneau oameni din toate localitățile din jur și cumpărau varul nestins. România trăia! Fără coca-cola!

Dar să revenim la butoaie. Deoarece vinul este un produs agroalimentar, la care folosirea de arome sau de extracte este interzisă, legea viei și vinului prevede că singura aromatizare acceptată este cea datorată contactului vinului cu lemnul de stejar al butoaielor în care se păstrează.

Prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar se obține și o băutură alcoolică tare, denumită coniac. Cum noi am scris „Jocuri de cuvinte – țuică”, aminteam acolo că tot în butoaie de stejar se păstrează la învechit palinca și horinca, pentru a se obține o culoare galbenă sau galben-aurie. Băutura alcoolică de tip rachiu, distilată din mere și din pere fermentate, țuica din prune fermentate, se lasă la învechit numai în butoaie din lemn de gorun, castan, stejar sau fag.

Butoiul și doagele în expresii

Motto: „Cu ochii ca de broscoi,/ Pirpiriu şi crăcănat,/ Crăcănel s-a deformat,/ Stând călare pe butoi.” (Distorsiune, de Aurora Luchian)

Oamenii au creat destule expresii despre butoi și componentele sale. „A-i lipsi cuiva o doagă” înseamnă, la figurat, că are o fire, o mentalitate ciudată, sucită, ca mulți politicieni postrevoluționari care au supus țara străinilor. Să nu spuneți că nu-i puteți numi! „A fi cam într-o doagă” înseamnă a fi trăsnit, nebun, a avea comportări anormale. Nici aici nu mă bag. Chiar și Macedonski a folosit expresia („Tatăl său băgase degeaba de seamă că fiului îi lipsea o doagă”).

„A ajunge a veni, a cădea sau a da în doaga cuiva” înseamnă a ajunge să se identifice în sens rău cu cineva în felul de a fi, de a gândi, cam cum Petrov a dat în doaga lui Constantinerscu, iar Klaus în doaga lui Poetrov privind mărirea salariilor profesorilor. Precis vă amintiți cu profesorii au demonstrat când republica și guvernul au fost conduse de doi profesori universitari, unul la universitate, altul la ASE, iar acum, tot sub un profesoraș, demonstrează iar dascăli. Și hop, dăscălașul de fizică îi aprobă și îi deplânge! România eșuată, nu educată!

Venind butoiul la rând, „butoi fără fund” poate fi numit Petrov, cel care bea fără măsură, ba ne mai explica pe la TV, la ore de vârf și în direct, cum se bea băutura aia scoțiană cu gust de ploșniță. Mai sunt români care se adresează consoartelor cu expresia „te-ai făcut ca un butoi”. Că și femeile gândesc una despre alta, ba se mai și adresează una alteia cu apelativele „scândură” și „butoi”, devenite antomime. Câteodată unii sunt răgușiți și „vorbesc ca din butoi”.

Balcanii, pe unde suntem și noi, au fost mereu „butoiul cu pulbere” al Europei, regiunea în care statele au fost în conflict continuu bine întreținut de alții, care se consideră și acum megieși la Marea Neagră. Au dus și războaie pentru asta! Fiindcă românii sunt obișnuți cu chestia, acum „butoiul cu pulbere” s-a mutat în Ucraina, care a devenit poligonul de încercare a celor mai sofisticate arme moderne. Doamne-ajută!

Butoiul în (c)arte

Motto: „Diogene-ntr-un butoi,/ Căuta un om sau doi./ Astăzi oameni prisosesc./ Caracterele lipsesc.” (Diogene, de Mihai Danielescu, din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală, 2005)

Scriitorii români s-au referit la produsele dogarului. Sadoveanu se autocaracteriza („Eu sunt ca o bute fără doage, nu se mai ține în mine nimica.”). După cum scria Slavici, doagele și alte produse lemnoase se și vindeau („Vine unul cu împletituri, altul cu un car de roate, doage, ori alt lemn lucrat.”).

Pe când Ionescu ne arăta din ce se fac doagele („Din acești stejari se fac... doagele!”), Creangă se plângea după un chef că „n-a mai rămas nici macar picătură de vin pe doage”. Cum în butoaie se ținea și gazul lampant, butoi se numea și cunținutul vasului, după cum ne arăta Popa („Petrache n-a putut să cumpere gaz. Oamenii i-au spus că vânduseră tot butoiul.”).

Cum revolverele sau pistoalele de tip mai vechi aveau dispozitivul butoi pntru cartușe, proletcultistul Pas a băgat repede de seamă („Își numără cartușele, le țăcănește capsa, le bagă în butoiul pistolului și pipăie, cu degetul, cocoșul.”).

Sadoveanu ne informa de un pivnicer de seamă („Pe trepte de stejar, urca acum a doua oară moș Chirilă, din hruba cu poloboace, ducând în mână o oală mare smălțuită, plină de vin învechit la întuneric.”).

Creangă descria omul gospodar („Lemne la trunchi sunt, slănină și făină în pod este... curechi în poloboc, slavă domnului.”).

Vitamine

De, în acest secol, la o înzăpezire, într-o comună, câțiva inși se plângeau că a nins continuu patru zile și nu au putut merge la magazin să-și cumpere „de-ale gurii”... Așteptau jandarmii!

Francezii au pentru butoi cuvântul baril, a cărui etimologie am scris-o. Jules Verne, în Cinci săptămâni în balon, scria în 1863: „Joe s-a dus acolo singur cu un butoi, care putea să țină vreo zece galoane.” (Joe s’y rendit seul avec un baril, qui pouvait contenir une dizaine de gallons. [Jules Verne, Cinq semaines en ballon, J. Hetzel et C ie, Paris, 1863]).

Armoiries avec 5 barils (stemă cu 5 butoaie, heraldică)

Eugene Sue, în Kernok Piratul, ne arăta în 1830 că în butoi se țineau și banii: „Trei butoaie de argint, cu aproximativ o sută cincizeci de mii de lire, au fost rostogolite pe punte.” (L’on roula sur le pont trois barils d’argent, cent cinquante mille livres environ. [Eugène Sue, Kernok le pirate, 1830]).

În figura de mai sus am văzut că butoiul este folosit și în heraldică.Tot francezii ne amintesc că cuvântul baril a devenit uninate de măsură a lichidelor, de exemplu pentru petrol, un baril de petrol fiind echivalent cu 42 de galoane americane, respectiv 159 de litri.

Sinonim cu baril este și tonneau, căruia i-am scris etimologia mai sus. Edmond Nivoit ne prezenta în 1869 noțiuni elementare despre industrie în departamentul Ardenne: „Lichidul care se scurge este colectat în butoaie, care sunt așezate în pivnițele unde urmează să aibă loc fermentația.” (Le liquide qui s’écoule est recueilli dans des tonneaux, qu’on place dans les celliers où doit s’opérer la fermentation.[Edmond Nivoit, Notions élémentaires sur l’industrie dans le département des Ardennes, E. Jolly, Charleville, 1869, page 138]).

A devenit și acest cuvânt, tonneau, unitate metrologică, inclusiv cu denumirea tonne, „tonă”, pentru măsurarea capacității unei nave (tdw). Tona are 1.000 kg. Tona maritimă are 2,8316 m³ (metri cubi).

Germanii au pentru butoi cuvântul Fass (Faß), la plural Fässer. Și ei s-au modernizat, construind butoaie și din plastic sau din metal, în funcție de destinațiile recipienelor. Cel mai mult am admirat ce mi-a scris colegul Bauer din Dresda, cum că un prieten al nostru comun, Miller, cartograf de excepție „pentru aniversarea nunții de argint a surorii sale, a cumpărat un butoi mare de bere” (Zur Silberhochzeit seiner Schwester kaufte er ein großes Fass Bier).

Zwei Fässer

Бочки

Rușii și alți vecini slavi, unii dorindu-se deja americani, au cuvântul бочка. Rușii prezintă etimologia ca proto-slavă, amintind că de acolo au derivat și slavonicele vechi bisercești (русск.-церк.-слав.) бъчьвь, бъчька, cuvintele ruse бочка, бочонок, cuvântul ucrainean бо́чка, cuvântul bulgar бъ́чва, sârbo-croatul ба̏чва, cuvintele slovene bǝčvà, bǝčkà, bȃčva, cuvintele cehe bečva, bečka, cuvântul polonez beczka. Rușii amintec mereu că a fost folosit dicționarul etimologic al limbii ruse scris de M. Fasmer (М. Фасмер ).

Despre butoiul aista din lemn sau din metal au scris și rușii. În Mumu, Turghenev scria în 1852: „Nu avea nimic de făcut; toată datoria lui era să țină curtea curată, să aducă un butoi cu apă de două ori pe zi, să tragă și să taie lemne de foc pentru bucătărie și casă și să țină străinii afară și să păzească noaptea.” (Де́ла у него было немного; вся обязанность его состояла в том, чтобы двор содержать в чистоте, два раза в день привезти бочку с водой, натаскать и наколоть дров для кухни и дома да чужих не пускать и по ночам караулить. [И. С. Тургенев, «Муму», 1852 г.]).

Doroșevici scria despre o băutură din butoi; „Ca sângele dintr-un corp viu, o probă de muscat stacojiu închis, aproape negru, parfumat, a fost luată din adâncurile butoiului.” (Словно из живого тела кровь, нам доставали из глубины бочки пробу тёмно-алого, почти чёрного душистого москателя. [В. М. Дорошевич, «В Хересе», „În Sherry”; Дорошевич В. М. Собрание сочинений. Том II. Безвременье. — М.: Товарищество И. Д. Сытина, 1905. — С. 257 ]).

Cel mai mare butoi de lemn din lume

Cel mai mare butoi de vin din lume se află în pivnița Castelului Heidelberg, Germania. Este fabricat din stejar de înaltă calitate și poate conține aproximativ 212.000 de litri. Se crede a fi construit în 1751.

Noi, „la bloc”, nu ca frații Vasile și Cornel cu pivnițe, folosim buitoaie de plastic, unul mai mare pentru varză murată și moarea adițională și unul mai mic pentru murături amestecate. E drept că murături avem și în câteva borcane de sticlă.

Nu ținem vinul în butoi, că al naibii e grăbit și nu ține să se învechească! Mă tot îmbie!

Posesori, iubitori sau nu de butoaie, să fiți iubiți!

Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - butoi.pdf

Articolul online la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi

Jocuri de cuvinte - buncăr

noreply@blogger.com (Profesorul) — Sat, 19 Jul 2025 13:40:00 +0000

Jocuri de cuvinte - buncăr

Geografie lingvistică

Buncăr

Motto: „Eu «jos războiul» -strig cu fiere!/ «Trăiască dragostea în veci!»/ Că faci un om mai cu plăcere/ Decât să spinteci douăzeci!" (Război şi dragoste, de Robert Burns din Din epigramiştii lumii, 2000, traducere de Aurel Iordache

Războiul între lumi, SUA (NATO) – Rusia, care se desfășoară în poligonul Ucraina – Marea Neagră, despre care am scris, ne obligă să scriem și despre buncăr. Știm că e o construcție, supraterană sau subterană, alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale lichide sau granulare.

Este și un compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni). Dar noi scriem mai ales despre un adăpost blindat, o cazemată, dar uneori despre o mare construcție, de regulă subterană, destinată stocării rachetelor strategice, punctelor de comandă și control etc.

DEX '09 (2009) și celelalte dicționare ne dezvăluie etimologia: „din germ. Bunker”. Așadar, moștenirăm buncăr din germanicul Bunker, moștenit din englezescul bunker, „recipient mare sau recipient pentru depozitarea cărbunelui; pericol de groapă de nisip pe un teren de golf (prezidențial)”, de origine incertă.

Probabil o fi fost luat de britanici tot de la nemți, ca obiect servind pentru depozitare, de exemplu din proto-germanicul *bunkô, „o grămadă; o umflătură, un bulgăre, o mulțime”, poate fie din proto-indo-europeanul *bʰenǵʰ-, „gros”, fie din *bʰeg-, „a umfla, a se umfla; a arcui, îndoi, curba (?)”.

Comparați cu medievalul germanic vulgar bunge, „tobă, container”, medievalul germanic bunge, „tobă”. Sensul de „adăpost întărit conceput pentru a proteja locuitorii de căderea bombelor sau de alte atacuri” a derivat din germanicul Bunker din timpul celui de al doilea război mondial, el însuși din bunker, „recipient mare sau recipient pentru depozitarea cărbunelui”. Chiar și Hitler comanda dintr-un „Bunker”! Putin comandă uneori tot dintr-un buncăr când sosia sa e prin Dombas. Probabil că și Zelenski...

În diferite limbi îi corespund cuvintele:

ꙮ aberiâ în gallo;

ꙮ abri anti-aérien în franceză, abrigo în galiciană, ladină, portugheză, spaniolă etc. (în final eventual din latinescul târziu *abrīgāre, „a acoperi, a adăposti”, din a- + *brīgāre, din francicul *berīhanl, „a acoperi, a proteja”, din proto-germanicul *bi-, „fi-”, + *wrīhaną, „a acoperi, a îmbrăca”, din proto-indo-europeanul *werḱ-, *werǵ-, „a răsuci, a țese, a lega împreună”);

ꙮ bankā - バンカー, enpeigō - 掩蔽壕 (えんぺいごう), entaigō - 掩体壕 (えんたいごう), tōchika – トーチカ în japoneză;

ꙮ bankar - बंकर în hindusă, Bāṅkāra - বাঙ্কার în bengaleză;

Bomboubežišče - бомбоубежище

ꙮ bambashovișka - бамбасховішча în bielorusă, bomboshovișce - бомбосховище în ucraineană, bomboubežišče - бомбоубежище în rusă (din bómba -

бо́мба, “bombă”, +‎ -о- - -o-, +‎ ubéžišče - убе́жище, „refugiere”);

ꙮ buncair în galică scoțiană și în irlandeză, buncăr în română, bunker - բունկեր în armeană, bunḳer - בונקער în idiș, bunker – бункер în bulgară, macedoneană, rusă, sârbă, sârbo-croată și ucraineană, Bunker în germană și în luxemburgheză, bunker în afrikaans, albaneză, azeră, corsicană, croată, daneză, engleză, franceză, frizonă, galiciană, italiană, maghiară, malteză, neerlandeză, norvegiană, slovacă, slovenă, sorabă, spaniolă și suedeză, bunḳeri - ბუნკერი în gruzină, bunkeris în lituaniană, bunkerra în bască, bunkier în poloneză, búnkjer - бу́нкер în bielorusă, bunkkeri în finlandeză, bunkr în cehă, bunkro în esperanto, bunkurs în letonă, búnquer în catalană, byncer în galeză;

ꙮ casamata în catalană, portugheză și spaniolă (din italianul casamatta), casamatta în italiană, casemate în engleză și în poloneză, kazamat în turcă, kazamata în maghiară (din italienescul casamatta, probabil și prin germanicul Kasematte), cazemată în română (din franțuzescul casemate), kazemát - казема́т în rusă;

Kasematte der Festung Silberberg (cazemată a Cetății Silberberg)

ꙮ dìbǎo - 地堡, yǎntǐ - 掩體／掩体 chineză mandarină;

Cuvântul buncăr în câteva limbi

ꙮ eompyeho - 엄폐호, beongkeo – 벙커, tochika - 토치카, eomcheho – 엄체호 în coreană;

ꙮ glompa în islandeză;

ꙮ hầm în vietnameză;

ꙮ hopper în engleză;

ꙮ ikastegi în bască;

ꙮ 'jing rag - འཇིང་རག în tibetană;

ꙮ leindthaan - លេណដ្ឋាន, trɑngsee - ត្រង់សេ, bongkɔə - បុងគ័រ în khmeră;

ꙮ Luftschutzbunker în germană (din Luftschutz +‎ Bunker, din Luft, „air”, +‎ Schutz, „protecție”);

ꙮ maḵbaʔ – مَخْبَأ‎, qabw – قَبْو‎ în arabă;

ꙮ ochyró - οχυρό, katafýgio – καταφύγιο în greacă;

ꙮ panâhgâh - پناهگاه‎ în persană;

ꙮ pommisuoja în finlandeză;

ꙮ protiletecký în cehă;

ꙮ punker în estonă;

ꙮ refugio antiaéreo în spaniolă, rifugio antiaereo în italiană;

ꙮ schron în poloneză;

ꙮ Schutzkeller în germană (din Schutz, „protecție”, + Keller, „tare, puternică”);

ꙮ shelter (din medievalele engleze sheltron, sheldtrume, „acoperiș sau zid format de scuturi”, din vechile engleze sċildtruma, sċyldtruma, „o falangă, companie de soldați, o broască țestoasă, o acoperire, magazie, adăpost”, literal „scut pentru militari”, din sċyld, sċield, „scut”, + truma, „trupă sau soldați”, cognat cu scoțienele schilthrum, schiltrumetc.), bomb shelter, air-raid shelter în engleză;

ꙮ sığınak în turcă, sığınaq în azeră (din sığınmak în turcă, „a se adăposti în”), din azeră moștenite słnax – սղնախ, słnał - սղնաղ (în armeană, siɣnaɣi - სიღნაღი în gruzină;

ꙮ skyddsrum în suedeză;

ꙮ strehim în albaneză;

ꙮ stridsvärn în suedeză (din strids, „luptă”, + värn, „protecție”);

ꙮ varjend în estonă;

ꙮ víggirt byrgi în islandeză;

ꙮ xorgodox bajr - хоргодох байр în mongolă;

ꙮ בּוּנקֶר în ebraică;

ꙮ หลุมหลบภัย în thai.

S-au introdus puține cuvinte echivalente pentru cazemată, considerând cazemata un „buncăr mai mic” (lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene, buncăr; încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu, cuvânt moștenit din cuvântul francez casemate).

Buncărul militar

Motto: „Bărbaţii-n zile de război/ Se bat de moarte între ei,/ În timp de pace sunt eroi/ Răpuşi cu gura de femei.” (Soarta bărbaţilor, de Goethe, din Epigrama germană de cinci secole, 1999, traducere de Florea Ştefănescu)

Din punct de vedere al protecției militare sau civile, un buncăr este o construcție militară fortificată de apărare, pentru oameni și valori materiale, mai ales armamente și muniții, împotriva rachetelor, bombelor, proiectilelor sau altor atacuri. Buncărele sunt mai ales subterane.

Buncărele au fost utilizate încă în primul război mondial, război „de poziții”, dar extensiv în cel de al doilea război mondial. Cum cursa înarmărilor a continuat după 1945, mai ales după apariția NATO și a tratatului de la Varșovia, a apărut războiul rece, când s-au construit noi buncăre, mai ales pentru rachete operative și strategice, pentru punctele de comandă și control (CC sau C2). Prieteni buni cu uraganele, la americani pot fi folosite buncărele pentru protecția pe timpul tornad elor.

Când am scris despre cele două războaie mondiale am pomenit și de linia Maginot a francezilor, cu cazemate sau buncăre mici, dar care a fost ocolită de armata germană. Multe piese grele de artilerie, mai ales din artiler ia de coastă, se aflau și se află în sisteme de buncăre.

Cred că vă amintiți filmul Tunurile din Navarone, regizat de J. Lee Thompson în anul 1961. Scenariul a fost inspirat după romanul cu același titlu, scris de Alistair MacLean. Pe scurt, în anul 1943, 2000 de soldați aliați au rămas izolați pe insula Kheros.

Distribuția personajelor principale (The Guns of Navarone)

Operațiunile pentru salvarea lor sunt zădărnicite de două imense tunuri instalate de naziști pe insula Navarone. Pentru a elimina pericolul reprezentat de aceste tunuri, căpitanul Keith Mallory (Gregory Peck), caporalul Miller (David Niven) și colonelul Andrea Stavros (Anthony Quinn) sunt trimiși într-o misiune imposibilă: infiltrarea pe insula nazistă și distrugerea armamentului inamic. Cum noi nu povestim filme, vedeți totul cu un click pe titlul filmului de sub figura cu distribuția.

Și pe la noi au existat cazemate pe linia fortificată Focșani–Nămoloasa–Galați, cu fortificații permanente, construită între 1883-1885, având ca scop realizarea unei linii defensive puternice în „Poarta Focșanilor”, în cazul unei agresiuni externe.

Linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Galați avea 676 de guri de foc și 3 „fronturi întărite” (Focșani, Nămoloasa, Galați), incluzând grupuri de baterii cuirasate dispuse în adâncime pe 3 linii. Cele 676 de guri de foc reprezentau aproape jumătate din totalul artileriei românești (la începerea primului război mondial armata României avea 1.452 guri de foc). Linia fortificată era deservită pe timp de pace de un efectiv de peste 7.000 militari.

Dacă a fost folosită puțin în primul război mondial, n-a mai fost folosită în al doilea război mondial la înaintarea rușilor, prin trădarea armatei române la 23 august 1944 de Mihăiță și luarea ca prizonieri a peste 150.000 de militari români. Frăție curată!

Ulterior, în plin război rece, multe blocuri au fost dotate cu adăposturi antiaeriene, transformate de ingenioșii români în „buncăre pentru cartofi și murături”. Pentru conducerea statului s-au construit buncăre antiatomice, renumit fiind cel de sub Casa Poporului, acum clădirea parlamentului și a altor instituții centrale.

Cum descrierea e mai greu de citit, urmăriți întâi videoclipurile cu adrese web Buncărul Antiatomic secret de sub Casa Poporului (https://www.youtube.com/watch?v=_HzRDNiCNmg), apoi explicațiile videoclipului Colonelul Mihai Bartoş, despre secretele ascunse sub Casa Poporului (https://www.youtube.com/watch?v=TGqRU3ryk0M) sau ultimul la https://www.youtube.com/watch?v=ZehnDu9Axe8, cu titlul Ce se ascunde la subsolul Casei Poporului.

Pe acolo sunt și tuneluri, chiar și o linie de metrou, depozite de alimente, depozite de materiale, depozite de armament și muniții, sisteme de purificare a aerului. Grosimea zidurilor de beton armat și a ușilor e calculată pentru a rezista la efectele exploziei atomice, în special contra undei de șoc și radiațiilor. Ușile sunt închise perfect, în mod automat.

Asemenea buncăre au fost constrite și în alte locuri. Despre unul din cele mai moderne buncăre, puteți citi cătine-cătinel în Adevărul online (https://adevarul.ro/stiri-locale/botosani/buncarul-invincibil-de-la-granita-estica-a-uniunii-2157478.html), în buncăr intrându-se cu parolă. Construit în regimul trecut, punctul de comandă şi-a păstrat şi astăzi rolul, fiind administrat de municipalitate şi păstrat în funcţiune. Aici este concetrată toată logistica sistemului de apărare civilă a Botoşaniului.

La https://de.wikipedia.org/wiki/F%C3%BChrerbunker citiți și despre Führerbunker, buncăr împotriva bombelor de aviație, lângă Cancelaria Reichului din Berlin, German ia. Făcea parte din rețeaua complexă de bun căre subterane construite în două faze, în 1936 și în 1944. A fost ultimul loc de dispunere a cartierului general (Führer Headquarters) al lui Adolf Hitler (în germană Führerhauptquartiere) folosit în al doilea război mondial.

Hitler s-a mutat aici la 16 ianuarie 1945, Führerbunker devenind centrul regimului nazist până la sfârșitul războiului în Europa. Hitler s-a căsătorit acolo cu Eva Braun la 29 aprilie 1945, cu circa 40 de ore înainte de a se sinucide prin otrăvire.

Ultimii apărători ai complexului de buncăre au fost francezi care făceau parte din Divizia 3 3 Waffen Grenadier din SS Charlemagne, alții fiind Waffen-SS care au rămas din divizia 11 de voluntari (11 SS Volunteer Panzergrenadier Division Nordland), cu subunități SS letone și spaniole. Un grup de francezi SS au rămas în zona buncherului până în dimineața zilei de 2 mai 1945.

Și americanii au buncăre: intrarea de nord în buncărele Cheyenne Mountain Complex, în Colorado, SUA

La 2 mai totul a fost ocupat de armata rusă. Complexul de buncăre subterane a rămas intact până în anii 1988–89, cu toate că au existat câteva încercări de demolare. Secțiunile escavate ale complexului de buncăre au dispărut la reconstrucția zonei din Berlin. În anul 2006, a fost montată o mică placă cu o schemă a complexului de buncăre. Mai există câteva coridoare ce pot fi vizitate de public și turiști.

Localizarea și centrul de comandă al sistemului de buncăre Cheyenne Mountain Complex al forțelor spațiale, ale SUA

Punct de comandă fix protejat

Motto: „Nu sunt pusă pe război/ Dar de-atâtea generaţii,/ Carul vieţii-l tragem noi/ Şi, din bici, pocnesc bărbaţii!” (Echitate, de Otilia Morţun din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu, 2001)

Punctul de comandă este construcția fixă sau vehiculul special amenajat unde se află comandantul și statul major ale unei unități sau mari unități, unde se pregătesc acțiunile de luptă ale unităților și subunităților subordonate, unde se primesc rapoartele de cercetare și de luptă, unde se iau deciziile (hotărârile) de către comandant, de unde se transmit subordonaților deciziile luate.

Embraer R-99 MULTI INTEL, un exemplu de aeronavă cu capabilități C3I

Complexitatea punctului de comandă crește odată cu creșterea nivelului forțelor componente (batalion, brigadă, divizie, corp de armată, armată, front, grup de armate, nivel național, zonal, continental sau internațional). Analizând funcțiile punctului de comandă vă dați seama rapid de forțele dispuse în punctul de comandă și de echipamentele tehnice ale acestor forțe.

Există o întreagă teorie a comenzii în unitățile economice și militare, ca C2 (C² și uneori ca C&C, comandă și control), C2I (comandă, control și informații), C3 (comandă, control și comunicare), C3I (comandă, control, comunicare și informații), C4I (C3I plus calculatorul), C4I2 (comandă, control, comunicații, calculatoare, informații și interoperabilitate) etc. Denumirea sistemului de comandă dă complexitatea sa.

Ca să înțelegem între cine se desfășoară acest război, vedeți doar cine execută aceste funcții din punctele de comandă ale unităților și marilor unități ucrainene, că așa înțelegem rostul dronelor americane deasupra Mării Negre, al avioanelor AWACS de cercetare cu radare aduse și în România. Comunicațiile și informațiile strategice sunt asigurate de SUA!

Racheta Kh - 47M2 „Kinjal”

Motto: „De lup ne apărăm cu toporul. De semeni - cu racheta.” (Vasile Ghica)

Racheta rusească Kh - 47M2 „Kinjal” [Х-47М2 „Кинжал” (pumnal)] este o rachetă hipersonică de aviație. Rachetele hipersonice (Гиперзвуковые ракеты 9-С-7760), denumite pompos ca sistem (российский гиперзвуковой авиационный ракетный комплекс) au viteza de zece ori mai mare ca viteza sunetului (10 М, respectiv 12.000 km/oră). Distanța maximă de zbor este 2.000 km.

Racheta montată sub avionul MIG-31K

Rachetele sunt destinate să lovească ținte sau obiecte importante, ca nave de suprafață (надводные корабли), portavioane (авианосцы), crucișătoare (крейсеры), distrugătoare (эсминцы) și fregate (фрегаты). Racheta poate transporta muniție clasică sau nucleară.

Racheta balistică operativ-tactică poate lovi și obiective staționare, ca puncte de comandă importante, poziții de lansare a rachetelor, concentrări de tancuri sau transportoare blindate, baterii de artilerie, fiind de fapt o modernizare a rachetelor balistice operativ-tactice Iskander (Искандер) [vezi ce scriu experții - Эксперты: ракета «Кинжал» — результат модернизации «Искандера», Русская служба BBC (11 марта 2018). Архивировано 13 мая 2018 года. Дата обращения: 11 мая 2018. «После выступления Путина «Ведомости» со ссылкой на источник в Объединённой авиастроительной корпорации сообщили, что эта ракета — результат глубокой модернизации оперативно-тактической аэробаллистической ракеты «Искандер», в результате которой её намеревались запускать с истребителя МиГ-31.»]. Dacă citiți mai jos vedeți de ce am descris racheta. CNN: (Hypersonic missiles: What to know about Russian weapon fired at Ukraine | CNN).

Avionul MIG-31K (МиГ-31К) la parada din 9 mai 2022 cu macheta rachetei

Buncăr NATO în Ucraina

Motto: „Cu socrul meu am încheiat/ Un fel de parteneriat,/ Dar cu soacra-am încurcat-o:/ Ea cu Rusia, eu cu NATO.” (Parteneriat, de Nicolae Dărăbanţ, din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2005)

Prezentăm un buncăr sau un mare adăpost blindat din Ucraina, de lângă Lviv, buncăr secret cu 200 de oameni, ofițeri N.A.T.O. și elemente ale forțelor armate ucrainene. Buncărul era din timpul Uniunii Sovietice. Aici se afla un punct de comandă de rezervă al fostului district militar din Carpați, nu departe de România.

Iată că buncărului „socialist” i s-a găsit un nou rol (https://www.youtube.com/watch?v=KoLNPlxDccY), ceva mai „capitalist”. A devenit buncărul ofițerilor N.A.T.O. de lângă Lviv (Lvov), care se afla la aproximativ o sută de metri adâncime. Acest obiectiv secret, bine protejat și dotat cu sisteme moderne de comunicații, a fost ales de generalii și coloneii N.A.T.O. când, odată cu izbucnirea ostilităților armatei ucrainene din Donbass (2014), au decis să se mute în spatele ucrainenilor, unde a fost mai convenabil pentru aliații Kievului să elaboreze planuri de operațiuni. Acum înțelegeți între cine e conflictul. Generalii și coloneii români analiști nu suflă vreo vorbă despre acest punct de comandă.

Poziția orașului Lvov (L'viv – Львів în ucraineană, Lwów în poloneză, Lemberg în germană, L'vov – Львов, în rusă)

Punctul de comandă secret subteran a insuflat și un sentiment de securitate „consultanților” chiar și după ce Moscova, odată cu începerea operațiunii sale militare speciale, a promis că va lovi în punctele de luare a deciziilor, puncte de comandă.

De fapt, era un cartier general comun de comandă și control, compus din reprezentanți N.A.T.O., precum și ofițeri ai ministerului apărării ucrainean și statului major al forțelor sale armate. Acest sediu, aproape de România, era foarte bine acoperit de sisteme de apărare aeriană, ceea ce a întărit și mai mult încrederea „locatarilor” săi în siguranța poziției lor.

Marea lovitură

Motto: „Armata am subţiat-o,/ Tehnica am demolat-o,/ Pensia am micşorat-o.../ Am rămas... "«Trăsniţi în NATO»...” (Armata e cu noi, de Constantin Enescu, 2011)

Știind bine rușii de acest buncăr, au atacat cu rachete (vezi https://www.art-emis.ro/jurnalistica/atac-rusesc-cu-rachete-kh-47m2-kinjal-asupra-unui-buncar-n-a-t-o-din-lvov) Kh - 47M2 Kinjal, după cum ne comunica și Bruno Bertez în revista online Art-EMIS, despre care m-a informat un fost coleg de școală militară din Canada (A.E.).

Certific și eu că ziarul rus Komsomolskaya Pravda („Kомсомольская правда”) a postat o știre aparte mai deosebită (https://www.kp.ru/daily/27378.5/4560839/), destul de importantă, despre atacul cu rachete Kh - 47M2 Kinjal [Х-47М2 „Кинжал” (Pumnal)] din luna martie 2023 asupra buncărului N.A.T.O.descris mai sus, unde se pare că au fost uciși 200 de ofițeri N.A.T.O. și ucraineni.

Racheta Kinjal lansată din avionul MIG-31K (МиГ-31К)

Rusia a întârziat contraofensiva forțelor armate ucrainene cu o „înjunghiere” în acest buncăr secret. Rachetele hipersonice rusești Kinjal - Кинжал (Pumnal) au distrus buncărul secret descris. Departamentele militare ale Statelor Unite, Marii Britanii, Poloniei și ale altor țări N.A.T.O. preferă să nu scoată o vorbă despre ceea ce s-a întâmplat la începutul lunii martie 2023 lângă Lvov. Când reporterii insistenți, care au auzit de „chestie”, îi întreabă pe generali și politicieni despre problemă, primesc fie „no comment”, fie răspund că „nu se știe” ce s-a întâmplat.

În presa occidentală și ucraineană și în rețelele de socializare se scurg din ce în ce mai mule informații despre tragedie. La începutul lunii martie, statul major rus știa deja că în „subteran” și la Kiev, era în plină desfășurare elaborarea unui plan ofensiv pentru forțele armate ucrainene. Lângă buncărul știut de ruși veneau și plecau prea multe coloane „importante” de mașini, vizibile de cercetașii de la sol, dar și din sateliții de cercetare și de teledetecție.

Trebuia doar să se aleagă printr-o analiză amănunțită momentul cel mai avantajos pentru a lovi bârlogul „filialei” N.A.T.O. din regiunea Lvov și a rezolva cu precizie sarcinile de zbor ale rachetei hipersonice Kinjal. S-a calculat cu precizia de un minut de timp momentul de decolare a avioanelor de vânătoare MiG-31K de pe portavioane și pozițiile avioanelor în momentele de lansare a rachetelor Kinjal care au finalizat misiunea. Au fost alese rachetele hipersonice Kinjal deoarece un astfel de buncăr este invulnerabil la rachetele și bombele convenționale.

Nu avea niciun rost să trimiți bombardiere pentru lovituri chiar și cu bombe de 1,5 tone sau 5 tone, pentru că ucrainenii puteau doborî avioanele, iar lovirea țintei ar fi fost dificil de realizat de la o distanță de 2.000 de kilometri! Cu Kinjal, cele 500 kg de explozibil al focosului se îndreaptă spre țintă cu o viteză de 10 ori mai rapidă decât cea a sunetului și încă nu există în lume sisteme de apărare aeriană care ar putea intercepta racheta.

Cei peste 200 de „profesori americani, britanici sau polonezi și învățăceii lor ucraineni” care se aflau în buncăr nu au supraviețuit. Asta o spun unii jurnaliști occidentali „informați”. Portalul grec Pronews, de pe lângă ministerul apărării grec, a susținut efectele atacului cu rachetele Kinjal (vezi https://www.pronews.gr/tag/kinzhal/), că „rachetele au lovit centrul comun de comandă și comunicații Ucrainean-N.A.T.O.” A fost „un dezastru pentru forțele N.A.T.O. din Ucraina”.

Și unele site-uri de la Kiev au relatat că reprezentanții ministerului apărării și ai statului major al Forțelor Armate ale Ucrainei au fost chemați la ambasada S.U.A., unde au fost mustrați „pentru securitatea precară a punctelor de comandă și control”. Ambasada S.U.A. a predat o listă a ofițerilor superiori americani morți și a ordonat „să-i recupereze măcar din subteran”. Cadavrele celor care au murit în urma exploziilor și s-au sufocat în catastrofă erau încă nedezgropate...

Până acum, potrivit „scurgerii” de date din rețelele de socializare ucrainene, se estimează că au fost recuperate doar 40 de cadavre de sub ruine. Restul morților se afla încă sub dărâmături. Oficial, este imposibil să nu ne amintim că, pe 9 martie, ministerul rus al apărării a postat un mesaj modest pe canalul său oficial Telegram în care afirmă că a răspuns la acțiunile teroriste organizate de regimul de la Kiev în regiunea Bryansk pe 2 martie: „Armata rusă a lansat o «lovitură de răzbunare» masivă”. Urmează altă răzbunare după atacul cu drone asupra unor depozite de combustibil din Crimeea?

Ministerul rus a subliniat că a fost folosit sistemul de rachete hipersonice Kinjal. Potrivit directorului Institutului pentru Studierea Crizelor Naționale, Nikolai Sorokin, această „operațiune de răzbunare”, a avut și alte consecințe. El crede că distrugerea „think tank-ului” va contribui la încetinirea viitoarei ofensive ucrainene planificate.

Această versiune se justifică și prin faptul că deocamdată ofensiva este amânată. Poate că ei, conform ritualului obișnuit, așteaptă 40 de zile de la data morții?… Dar de ce tac capitalele țărilor N.A.T.O. despre teribila situație? Probabil pentru că le este „rușine” să recunoască prea ușor palma primită din partea Moscovei sau pentru că ar putea fi o recunoaștere oficială a participării active a trupelor N.A.T.O. la ostilitățile împotriva Rusiei. Așadar, între cine e războiul? Ghiciți ușor...

Să fiți iubiți!

Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - buncăr.pdf

Jocuri de cuvinte - mure

noreply@blogger.com (Profesorul) — Fri, 18 Jul 2025 09:00:00 +0000

Jocuri de cuvinte – mure

Geografie lingvistică

Mure

Motto: „Îndrăgostiții sunt pietoni ai aerului.” (Nichita Stănescu

Mura este fructul comestibil, negru și lucios, al murului. E sinonim cu dudă pomiță. Are diminutivul murișoară. Murul este numele dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile (Rubus). E sinonime cu rug.

Mură

Mură este moștenit, după DEX, din latinescul mora (pluralul, devenit singular, al lui morum „mură”). Corect este că am moștenit cuvântul mură din latinescul vulgar mora, din latinescul morum, din grecescul antic μόρον (móron). Comparați cu italienescul mora, franțuzescul mûre, catalanul móra, spaniolul mora.

Mură în engleză e blackberry, cuvânt compus moștenit din medievalele englezești blakberie, blakeberie, din vechiul englezesc blacu berġe, blæcberġe (atestat la plural ca blaca berġan, echivalent cu black, „negru”, +‎ berry, „fruct mic suculent”.

În câteva limbi se traduce prin:

amora (gl) f, morodo m, crolla f galiciană, amora (oc) f occitană, amora (pt) f, amora-silvestre f, silva (pt) f portugheză

ažýna - ажы́на f belarusă

björnbär (sv) n suedeză, bjørnebær (no) n norvegiană

böğürtlen (tr) turcă, böyürtkən azeră

braam (nl) m or f, braambes (nl) m or f neerlandeză, braam afrikaans

brammle scoțiană

brombær n daneză, Brombeere f germană, brómber islandeză, bromber n feroeză

černjica - чернїца f rusină panonică

gervuogė (lt) f lituaniană

ježevíka - ежеви́ка (ru) f rusă, jeżyna (pl) f, ożyna (pl) f, ostrężyna (pl) f poloneză

kǎpina - къпина bulgară

karhunvatukka finlandeză

kazene (lv) f letonă

kigutaarnaasaq groenlandeză

kupina - купина f sârbo-croată

manaferrë (sq) f, ferrëmanzë (sq) f albaneză

maq̇vali - მაყვალი gruzină

masusta bască

meuron (wa) f, meumeure (wa) m, noere åmône (wa) f, meure (wa) f valonă

mora (it) f, mora di rovo (it) f italiană, móra f catalană, mora, zarzamora spaniolă, mor – մոր armeană, mura f romanșă, mură (ro) f română, mûre f, mûre sauvage f franceză, muri f siciliană, vatómouro - βατόμουρο n greacă

ostružina f cehă

ozhene - אָזשענע f idiș

ožýna - ожи́на ucraineană

pétel shakhór - פֶּטֶל שָׁחֹר m ebraică

pezagwdamen abenaki

põldmurakas estonă

robidnica (sl) f slovenă

rubusbero esperanto

sméar dhubh f irlandeză

szeder (hu), vadszeder (hu) maghiară

tūt al-ʕullayq - تُوت العُلَّيْق arabă, tuta f, tuta tal-għollieq f malteză

Cum am scris mai sus, toți cunoașteți murele, produse de mur sau rug, specii rozacee de genul Rubus, hibrizi ai acestor specii, hibrizi între subgenul Rubus și Idaeobatus. Dacă la îndceput creșteau în sălbăticie, s-au dezvoltat și specii „domestce”, care se cultivă pe parcele mai mari. Producția a ajuns acum la pete 20 tone pe hectar, foarte atractivă comercial.

Rug cu mure-de-pădure

Murii sunt plante perene, în al doilea an având noi ramuri. O ramură nouă crește în primul an la 3–6 metri. Cultivarea murului de grădină a început doar în acest secol în mod intensiv. Pare-se că Peru și Chile au cea mai mare producție de mure.

Consumați mure pentru nutrienții lor. Murele au 88% apă, 10% carbohidrați, 1% proteine, 0.5% grăsimi. În 100 grams există 43 calorii, 20% fibre, mangan (31%), vitamina C (25%), vitamina K (19%). Se pot consuma ca atare, în gem și dulceață, ca suc de mure. Din mure, zahăr și alcool se poate poate face „murată”. Se pot combina murele și sucul lor cu alte băuturi. Poftă bună!

Au apărut cuvinte compuse, precum muri-negrii, mure-neagră, mure-de-pădure, mure-de-rug, mure-ursești, mure-românești. Ați auzit toți de expresii ca „mură în gură”, adică un lucru de-a gata, obținut fără osteneală, de „a lua cuiva mura din gură”, adică a-i lua cuiva un lucru de a cărui stăpânire se credea sigur, ca pensia sau salariul românului. Mai întâlniți „negru ca mura” despre culoare etc. Nu fiți rasiști!

Scriitorii au scris despre mure, exemplificând cu Coșbuc („Văd în zori cum merg s-adune/ Mure fetele.”), Alecsandri („Ea culege fragi și mure/ De sub brazi, de prin tufari.”), Alexandrescu („Spun lămurit/ Cum au mers urșii la o bătaie/ Și câte mure ei au jertfit.”), Hodoș („Frumos e badea la gură,/ Ca și roua de pe mură.”), Creangă la comparativ („Mai mare dragul să fi privit pe Davidică... cu ochii mari, negri ca murele și scânteietori ca fulgerul.”), Beldiceanu metaforic („Din ochi negri îți dă mure,/ Ce știu mințile să fure.”), Alecsandri metaforic („Ochișorii lui,/ Mura câmipului!”), Ispirescu cu expresie („Cum să-i pice lui mură în gură o bucățică așa de bună.”), Eminescu („Acolo-n ochi de pădure,/ Lângă trestia cea lină/ Și sub bolta cea senină/ Vom ședea în foi de mure.”) și mulți alții.

Un poet actual, colegul Adrian Erbiceanu din Canada, îmi trimite o poezie care nu e despremure!

Dragă Nițu,

Inspirat de jocurile tale, cu 5 minute mai devreme am postat o poezie intitulată „Vexație". Nu prea are miros de „de-ale gurii", dar cine are minte, să priceapă!

O atașez. Dacă te poți folosi de ea, succes!

Adi

Vexație *

Pierdut ți-e „Pasul" gratis de tramvai...

Devaluarea-i peste continente

Când răspândite ca-ntr-un evantai

Încerci s-așterni pe tablă clasamente.

Cu-n pol te uiți cu ochii la cântar,

Cu doi nu poți să iei un blid de linte...

Din tot sistemul ăsta financiar

Îngrijorarea singură-ți stă-n minte.

Ce tonic insolubil ți s-a dat

De-ți este izu-atât de execrabil?

Din tot gunoiul care l-ai „mâncat"

Nimica, astăzi, nu mai e valabil.

Să-ntoarcem pagina, pseudonim

De oftică, turbări și guturai,

Subiect exclusivist de țintirim...

Vrei să PRIMEȘTI, e timpul ca să DAI!

*(Din vol. „Confesiuni pentru două generații”, Ed. Tipotrib, Sibiu, 2003, pag.177)

Noi ne întoarcem la ale noastre. Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la mure, jambon, vinuri, butoaie cu canea sau cana, la zăpușeala verii, nici la coniacul lui Macron și al lui Nicușor ca aperitiv la rachetele Mistral, ci la năravul politicienilor de a fura, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins unde au loc și murele, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre căldura feminină din Ardeal îl lasă pe profesorul Ioan Bocșa să povestească boala lui pentru Ana! Că zorile se varsă și puiul fript de Ana s-a mâncat seara! S-a băut murată făcută de Ana, și sticla de vin la care s-a folosit tirbușonul.

Fără chelner! Vine ziua de vară cu zăpușala de la amiază.

Ascultați ce ascultam eu înainte de 1989. La fiecare solist sunt cca 60 de melodii ! 1) Elvis Presley 2) Roy Orbison 3) Beatles 4) Abba 5) Bee Gees 6) Michael Jackson 7) John Lennon 8) Celine Dion 9) Frank Sinatra 10) Creedence Clearwater Revival 11) Julio Iglesias 12) Queen 13) Neil Diamond 14) Paul Mccartney 15) Rolling Stones 16) Pink Floyd 17) Bruce Springsteen 18) Elton John 19) U2 20) George Harrison 21) Cliff Richard 22) Tina Turner 23) Bob Marley 24) Andrea Bocelli 25) Dire Straits 26) Barbra Streisand 27) Eagles 28) Madonna 29) Simon & Garfunkel 30) Ac/Dc 31) Bob Dylan 32) Dean Martin 33) Andr? Hazes 34) Tom Jones 35) Eric Clapton 36) John Denver 37) Eros Ramazzotti 38) Deep Purple 39) Led Zeppelin 40) Rod Stewart 41) Status Quo 42) Louis Armstrong 43) Fleetwood Mac 44) Bryan Adams 45) Jimi Hendrix 46) Barry White 47) Nat King Cole 48) Santana 49) Michael Buble 50) Gipsy Kings 51) David Bowie 52) Adriano Celentano 53) Robbie Williams 54) Charles Aznavour 55) Metallica 56) Doors 57) Shakira 58) Beach Boys 59) Cat Stevens 60) Bon Jovi 61) Ub40 62) Joe Cocker 63) Whitney Houston 64) Phil Collins 65) Enrique Iglesias 66) Ricky Martin 67) Ray Charles 68) K3 69) Zz Top 70) Van Morrison 71) Ringo Starr 72) Stevie Wonder 73) Gloria Estefan 74) Supertramp 75) Jethro Tull 76) Black Sabbath 77) Marco Borsato 78) Guns N? Roses 79) Neil Young 80) Chuck Berry 81) Billy Joel 82) Sting 83) Kinks 84) R.e.m. 85) Laura Pausini 86) Genesis 87) Who 88) Monkees 89) Animals 90) Simple Minds 91) Prince 92) Aretha Franklin 93) B.b. King 94) Iron Maiden 95) Pearl Jam 96) Christina Aguilera 97) Alice Cooper 98) Depeche Mode 99) Nirvana100) Gary Moore. AUDIȚIE PLĂCUTĂ!â

E muzica tinereții noastre, chiar dacă eram „socialiști” cu ierni geroase și veri cu caniculă! Citiți că cei din consiliul de administrație al noii fabrici de pulberi, despre care am scris, și-au mărit salariile de 12 ori! Săracă țară! Și erau 17. I-au redus Bolojan la 5 și cu maxim 5.000 de lei pe lună! Ce boală „capitalistă” pe țară unde și Isărescu are o cramă și vii! Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă! Vă invit la o mămăligă! O puteți mânca cu orice! Poftă fie! Folosim și vin la butoiul cu (cana) canea! Vin murfatlar, că nu vin turcii!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html. Merge și cu friptura! Merge mai ales cu pomana porcului! Chiar și pe caniculă! Înain te e bună și o murată!

CNAmatori sau nu de mure sau murată, să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte - cazac

noreply@blogger.com (Profesorul) — Thu, 17 Jul 2025 08:00:00 +0000

Jocuri de cuvinte cazac, cazah

Geografie lingvistică

Cazac, cazah

Un cazac sau cazah este un membru al unei colectivități (etnice rusești) formate din oameni liberi, mai ales din foști țărani fugiți de pe moșiile stăpânilor feudali ruși și poloni, care, în secolele XV și XVI, s-au așezat în regiunile de margine ale statelor rus și polono-lituanian, unde au format unități militare autonome. În Rusia, văzând eroismul cazacilor, începând din secolul XVIII, era un soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată de obicei dintre cazaci.

Armatele cazacilor

Este moștenit din cuvântul în limba rusă kazak – казак. Ca să vedem etimologia cuvântului rusesc, amintim că apariția lor în secolul XV. Originea lui kazak sau qazaq ar fi după unii, din cuvântul turcesc qaz, „hoț, vagabond, luptător, liber, independent”, sau că derivă din proto-turcicul *khasaq (act deținut de cazaci pentru a-și transporta iurtele care le aparțineau).

Altă teorie a originii lui kazakh (original qazaq) este că ar deriva din vechiul cuvânt turcic qazğaq, menționat prima dată în secolul VIII pe un monument turcesc al lui Uyuk-Turan. După lingvistul turc Vasily Radlov și orientalistul Veniamin Yudin, substantivul qazğaq derivă din aceeași erădăcină ca verbul qazğan („a obține", „a câștiga"). Așadar, qazğaq definea un tip de persoană care era sănătos tun, învingea toate bolile și stările proaste.

Istoria e complicată. Unii se referă la statul Kazakhstan, care a fost casa multor comunități nomade din stepa Eurasiei, Sakas (rude cu sciții), Xiongnu, hanat turcic vestic, Confederația Kimek–Kipchak, Imperiul Mongol, Hoarda de Aur a Hanatlui Kazah, stabilit în 1465.

Originea exactă a popoarelor turcice e un subiect disputat. Cazacii ar fi venit în Rusia în secolul XV. Grupurile tribale aveau o confederație a lor mergând pe Drumul Mătăsii Unii le neagă etnicitatea (vezi definițiile de la început).

În sursele turco-persane, termenul Özbek-Qazaq a apărut întâi în secolul XVI în Tarikh-i-Rashidi scris de Mirza Muhammad Haidar Dughlat, prinț din Kașmir. Apar cuvintele kazakh - kазах, /kazax, cossack - kазак, /kazak/ în Imperiul Rus.

Există și o istorie orală a cazacilor. Ca multe popoare care trăiesc un stil de viață nomad, cazacii au o istorie a tradițiilor de multe secole. Au cântecwe și poezii proprii, povești ce le spun istoria. Au eroi naționali pe care îi slăvesc. Tradițiile conțin și teme politice. Și un naționalism etnic există în tradiții.

În câteva limbi cazac s-ar traduce prin:

cazac română

cosac m catalană, cosaco m spaniolă, Cosaque franceză, , ossack engleză

cossaco m portugheză

kasakas estonă, kasakka finlandeză

kazak - казак kazahă, kazak - каза́к m belarusă, kazak - каза́к m bulgară, kazak - каза́к rusă, , azak - казак tadjică, kazak - կազակ armeană, kazak azeră, kazak turcă, kazak turcmenă, kazak uzbecă

ḳazaḳi - კაზაკი gruzină

kazaks m letonă, kazokas m lituaniană

kosack suedeză, kosak daneză, Kosak germană, kosakk m norvegiană

Kozak - Козак m sârbo-croată, kozak - коза́к ucraineană, kozak - קאָזאַק m idiș, kozak - קוזאק m ebraică, kozák cehă, kozak m albaneză, kozák maghiară, kozak neerlandeză, Kozak poloneză, kozák slovacă, kozak slovenă, Kozákos - Κοζάκος m greacă

qazaq - казак tătară, qazaq tătară crimeană

quzāq - قُوزَاق m arabă

xasag – хасаг, xahag – хаһаг buriată

xazg - хазг kalmucă

Noi rămânem la cazac, un membru al unei comunități militare autonome formate, în secolul al XIV-lea, din elemente nemulțumite ale regimului moscovit, așezate pe teritoriile de margine ale statelor rus și polono-lituanian, recunoscute sub Ivan cel Groaznic (1570), având obligația, în schimbul unor privilegii, să apere țara împotriva invaziilor.

În Rusia, începând din sec. XVIII, era un soldat dintr-o unitate de cavalerie ușoară recrutată, de obicei, dintre cazaci, Tot în Rusia și în principate, învechit, era un soldat care făcea parte dintr-un corp de pedestrime și călărime pământeană (întocmită în felul cazacilor ruși) în număr de 2000, sub comanda agăi, iar, mai târziu, redus la 240, sub polcovnicul de oraș și polcovnicul de Târgoviște.

Tot în Muntenia existau cazaci cataragi, cazaci martalogi, militari sau slujitori fără leafă, dar scutiți de dări răspândiți prin județe. Cazac i se mai zicea unui zbir, unui agent de poliție., iar la figurat și unui copil sau om voinic și curajos. Crivățului i se spunea vânt de răsărit (ce bate dinspre țara cazacilor.

Râul Don, unde s-au stabilit cazacii de pe Don

Reluând, toți știți sau ați auzit de „cazacii de pe Don”. Cazacii de pe Don (în limba rusă: Донские Казаки) erau cazaci care ocupau teritoriile de-a lungul cursului mijlociu și inferior al râului Don. Această populație s-a format în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în principal din țărani fugari.

Armata cazacilor de pe Don, (în limba rusă: Всевеликое Войско Донское, Vsevelikoie Voisko Donskoie) a fost o organizație militară de frontieră începând de la începutul secolului al XVI-lea. Din 1786, teritoriul ocupat de acești cazaci a fost numit în mod oficial Teritoriile Armatei Donului, iar, din 1870, a fost redenumit Regiunea Armatei Donului (în zilele noastre, teritoriul este împărțit între regiunile Rostov, Volgograd și Voronej ale Federației Ruse și regiunea Luhansk a Ucrainei).

În 1916, Armata Donului avea cam 1,5 milioane cazaci. După victoria Revoluției ruse, Armatele cazacilor au fost desființate de guvernul bolșevic în 1918, dar în cadrul Mișcării Albe tradițiile căzăcești au continuat să existe, iar după victoria sovieticilor împotriva monarhiștilor și intervenționiștilor străini în războiul civil din Rusia, tradițiile cazacilor în general și ale celor de pe Don în particular au continuat în cadrul comunităților de cazaci emigrați în străinătate.

În timpul celui de-al doilea război mondial, cazacii de pe Don au reprezentat cea mai mare concentrare de cazaci din Armata germană, al 15-lea Corp SS de cavalerie cazacă. Cei mai mulți cazaci erau foști cetățeni sovietici, care aleseseră nu atât să lupte pentru Hitler, cât hotărâseră să lupte împotriva lui Stalin. Corpul de cavalerie SS cazac cuprindea două divizii. Grea istorie!

A existat și corul cazacilor de pe Don, un grup de foști ofițeri ai Armatei imperiale ruse, care au cântat pentru prima oară în Istanbul, unde fugiseră după înfrângerea armatelor albilor din Crimeea. Ei au susținut primul lor concert oficial la Viena în 1923, sub bagheta dirijorului și compozitorului-fondator Serge Jaroff.

Corul cazacilor de pe Don s-a bucurat de o mare popularitate în timpul turneelor din America sau Europa din deceniile al patrulea, al cincilea sau al șaselea al secolului trecut. Interpreții, îmbrăcați în costume tradiționale căzăcești, interpretau a cappella un repertoriu vast de cântece ruse religioase, militare, populare sau de operă.

Au existat și cazacii din Kuban, Cazacii din Siberia etc. Putin i-a reevaluat! Tradiția militară a cazacilor siberieni este continuată în zilele noastre de către un regiment de infanterie din Borzia din cadrul Regiunii militare siberiene!

Să fie cazaci?

Scriitorii români au scris despre cazaci, de exemplu Negruzzi („ Priveam Prutul cum curge și fericeam pe cazacul cu barbă lungă de la pichetul din ceea parte.”). Șăineanu dă definiția: „Cazaci m. pl. neam tătăresc rusificat, așezat la început dincolo de pragurile Niprului (și de aceea numiți Zaporojeni), apoi pe lângă Don și în posesiunile turcești dela Marea-Neagră. Independenți până la Petru cel Mare, Cazacii s’au răsboit în diferite rânduri cu Leșii, Tătarii, Moscoviții și Românii; uneori, tocmiți de Leși și de Români, Cazacii formau cete de apărare a granițelor țârii. Hatmanii lor cei mai vestiți au fost Bogdan Hmielnițki și Mazeppa.” (sursa: Șăineanu, ed. VI, 1929). În Contemporanul, în 1948, nr. 108, se scria că „Nuvelele lui [Șolohov] redau viața căzăcimii de la Don.”.

Corect, deoarece în literatura secolului al XX-lea, Donul și oamenii săi au fost aduși în atenția cititorilor de Mihail Alexandrovici Șolohov (1905 - 1984), un cazac născut din stanița Veșenskaia, mai ales prin celebrul său roman „Pe Donul liniștit" (de fapt, Tihii Don – Donul liniștit, în patru volume.

Pe Donul liniștit (Tihii Don), de Șolohov

Acest roman este considerat a fi una dintre cele mai semnificative opere ale literaturii rusești și universale din secolul al XX-lea. Romanmul înfățișează viețile și luptele cazacilor de pe Don în timpul primului război mondial, al Revoluției Ruse și al Războiului Civil Rus. Autorul său, cazacul Mihail Șolohov, a primit în 1965 Premiul Nobel pentru literatură pentru acest roman.

Citiți romanul Nicoară Portcoavă și veți vedea că un domnitor al Moldovei, Nicoară Potcoavă, a fost hatman al cazacilor (vezi Nicoară Potcoavă - Hatmanul Cazacilor pe Tronul Moldovei). Nicoară Potcoavă este un roman istoric scris de Mihail Sadoveanu.

Nicoară Potcoavă, coperta ediției princeps din 1952

Acțiunea romanului se petrece în Principatul Moldovei după uciderea domnitorului patriot Ioan Vodă cel Viteaz (1572–1574) și urcarea pe tron a lui Petru Șchiopul. Romanul prezintă luptele pentru putere din Moldova, fiind inspirat din viața lui Ioan (Nicoară) Potcoavă. Frate după mamă al domnitorului ucis, hatmanul Nicoară Potcoavă întreprinde în Moldova o incursiune fără succes pentru a-l pedepsi pe trădătorul Irimia Golia, iar apoi se întoarce în tabăra cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, cu care pregătește o acțiune militară mai amplă pentru a-l alunga pe uzurpatorul Petru Șchiopul și a prelua domnia țării.

Pe aici n-au fost doar cazacii

Apărătorii noștri

Iubitori sau nu de cazaci, să fiți iubiți! Tot pe youtube, bonus, puteți urmări un ansamblu de acum al cazacilor din Kuban (vezi Ansamblul cazacilor din Kuban). Vedeți și un cor (https://www.bing.com/videos/search?q=Kozacki+Hor&FORM=VRPATC).

Jocuri de cuvinte - cioară

noreply@blogger.com (Profesorul) — Wed, 16 Jul 2025 08:13:00 +0000

Jocuri de cuvinte - cioară

Geografie lingvistică

Cioară

Fiind eu de câțiva ani și fiu de țăran muscelean, am luat act că există pasărea numită cioară din mai multe specii de păsări din familia corbului, cu penajul negru sau cenușiu, cu cioc conic și puternic (Corvus). Am aflat că cuvântul cioară a fost scris prima dată în română în biblia din 1688.

Dacă după DEX '09 (2009) etimologia este „cf. alb. sorrë”, MDA2 (2010) o îmbogățeste „E cf alb soŕe, pn ciura, ceh coura, cura, rrm cor - hoț”. De fapt originea e incertă. Mai săpăm. E posibil să fie un cuvânt al unui substrat dacic moștenit în final din limba indo-europeană, rudă cu albanezul sorrë sau moștenit din el. Luați aminte că există cioarã, tsoarã în aromână și că există cuvinte cognate - „înrudite” în alte dialecte ale limbii italiene, precum friulianul çore, calabrianul ciola, napolitanul ciàula, sicilianul ciaula și ciola în tarantino.

În diferite limbi ciorii i se spune:

agṙav - ագռավ în armeană;

ahasiw, ahatew în atikamekw;

alaqarğa în azeră;

bele în bască;

bran în bretonă și în corni, brân în velșă;

burung gagak în indoneziană și în malai;

caróg dhubh în irlandeză;

ċawla în malteză;

chvrana în slovacă;

ciàula în napolitană, ciaula în siciliană;

cioarã, tsoarã în aromână, cioară în română, ciola în calabriană și în tarantino, çore în friuliană;

coirnaye în valonă;

con quạ în vietnámeză;

corbine în poitevin-saintongeais;

cornacchia în italiană, corneille în franceză, corneja în spaniolă, cornella în catalană, cornice, cornicula în interlingua, cornix în latină, korniko în esperanto

corvo în interlingua și în portugheză, corvo viaraz în galiciană;

craw în scots, crow în engleză (din medievalul englez crowe, din vechiul englez crāwe, din protogermanicul *krāwō, vezi frizianul krie, olandezul kraai, germanul Krähe, din *krāhaną, ‘„a croncăni”);

American crow

csávká, korako, koráko în țigănească;

currattia în corsicană;

gaa - กา în thai;

garga - гарга în bulgară;

garjá în sami de nord;

gává, - ґава, hává - гава în ucraineană;

gracʹ - граць în erza;

gralha în portugheză și în provensală;

grole în poitevin-saintongeais;

heree - хэрээ în mongolă;

kāge - ಕಾಗೆ în kannada;

kākam - காகம் în tamilă, kāki - కాకి în telugu, kākka - കാക്ക în malaialam;

kalâğ - کلاغ în ‎persană;

Karasu – カラス în japoneză;

karga în turcă;

karwona în sorabă;

kauā - कौआ în hindi;

kauri - কাউৰী în assameză;

kāvḷā - कावळा în marathi;

kkamagwi - 까마귀 în coreană;

korṓnē - κορώνη în greacă antică, kouroúna - κουρούνα în greacă

kraach în luxemburgheză, kraai în neerlandeză și în afrikaans, krage în daneză, Krähe în germană, kráka în feroeză și în islandeză, kråka în suedeză, kråke în norvegiană, Kreih în niederdeutsch, krie în frízonă, kro – קראָ în idiș

kunguru în swahili;

ḳura - ቁራ în amharăV

kʾaek - ក្អែក în kmeră;

ókohke în cheyenne;

‎ 'orev - עורב în ebraică;

‎ qagha - قاغا în uigură;

qarğa - қарға în cazahă;

qira în zazaki,‎ qirik, qel - قه‌ل în kurdă;

q̇vavi - ყვავი în gruzină;

raka - рака în komi;

ròcas în galică scoțiană;

rook în engleză;

sorrë în albaneză;

starrag în galică scoțiană;

tuluatsiaq, tulugatsiaq în groenlandeză;

varaka – варака în erza;

vares în estonă, varis în finlandeză, varjú în maghiară,

vārna în letonă, varna în lituaniană, varóna - варона în bielorusă, rusă și ucraineană, vrana - врана în bulgară, macedoneană și sârbocroată, vrána în cehă, vrana în slovenă, wrona în poloneză, wróna în sorabă

vuoražas, vuorččis în sami de est;

xiǎozuǐ wūyā - 小嘴乌鸦 (小嘴烏鴉) în chineză;

zaagh - غراب‎,‎ zaègh - زاغ în arabă;

قرغا în kiptchak mamelouk.

Cioara în (c)arte

„Cât (sau ca) cioara în par” înseamnă foarte puțin, sporadic, cam cum ne dau guvernanții drepturile legale. Că ne vine să le zicem familiar „ce ciorile?”, care exprimă nemulțumire, precum „cum (sau ce) naiba?” sau „cum (sau ce) dracul?”, dar ei „se fac că plouă”! „Cioară e și un epitet pentru un ins brunet, oacheș.

Ce ciorile!

Cuvinte compuse deveniră cioară-cenușie, cioară-sură, cioară-de-pădure, cioară-vânătă, cioară-bălțată, cioară-fumurie, cioară-sură-românească (Corvus cornix sardonius), cioară-de-sămănătură, cioară-de-câmpie sau cioară-de-holde, cioară-neagră, cioară-gulerată sau bălțată, vânătă, stăncuță etc.

Revenind la expresii, „l-a mâncat cioara colacul” înseamnă a murit, cum ni se va întâmpla sigur tuturor. „Cât (sau ca) cioara-n par” înseamnă foarte puțin timp, pe apucate, că cioara o zbughește repede. Mai toți guvernanții „stau înfipți ca ciora-n par”, adică sunt încrezuți. Unii „se dau în laț ca cioara” propunând soluții nașpa, de parcă vor să intre orbește într-un pericol. După ce-și fac mendrele.

Ce ciorile! Ca cioara-n laț!

Noi rămânem „ca cioara-n laț”, adică neputincioși. Așteptăm „marțea ciorilor”, adică marțea din săptămâna brânzei. Există și un joc de copii „de-a cioara”, zis și „de-a pasărea zboară”. „Să nu dai vrabia din mână pe cioara din par” știți toți ce înseamnă.

Nu da cioara din mână pe vrabia de pe gard

Scriitorii români au scris despre cioară, exemplificând prin Beniuc („O cioară... Se lasă pe-o creangă uscată.”), Sadoveanu („De pe miriști se ridicau, din când în când, stoluri de ciori, care-și amestecau țipetele și croncăniturile în văzduhul liniștit.”), Topîrceanu („Sus, pe-un stâlp de telegraf,/ S-a oprit din zbor o cioară.”), Creangă („Pentru că era «fata mamei», se alinta, cum s-alintă cioara-n laț.”), Alecsandri („De-acum în dulce stabilitate/ Am s-o duc vesel, fără habar,/ Servindu-mi țara pe așezate,/ Iar nu din fugă, ca cioara-n par.”), Ispirescu („M-ați tot rugat să vă spui și eu câte vrun basm... și, ca cioarele, parcă era un făcut, de n-am putut să vă împlinesc cererea.”), Davidoglu în imprecații („Găsi-te-ar ciorile!”) și mulți alții.

Cred că vă amintiți o strofă dintr-un cântec cântat de Ionel Tudorache („Și-am să-mi iau mașină mică/ Și-o s-o trag, neică, la scară,/ Să vedem cine-ndrăznește/ Să-mi mai zică cioară!”). Îl puteți asculta în liniște după un clic (Ionel Tudorache, melodii de TOP din muzica lăutărească veche), Separat, ca bonus, vedeți și versurile unui cântec (Ionel Tudorache - Într-o seară, o țigancă versuri).

Uite cum se dau în gât! Care urmează?

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la coniacul lui Macron și al lui Nicușor ca aperitiv la rachetele Mistral, ci la năravul politicienilor de a fura, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, cu ciori de câmpie, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre căldura feminină din Ardeal îl lasă pe profesorul Ioan Bocșa să povestească boala lui pentru blonda, nu bruneta, Ana! Că zorile se varsă și puiul fript de Ana s-a mâncat seara! S-a băut și sticla de vin la care s-a folosit tirbușonul. Fără chelner! Vine ziua de vară cu zăpușeala de la amiază.

Ascultați acum ceva aparte. La fiecare solist sunt cca 60 de melodii ! 1) Elvis Presley 2) Roy Orbison 3) Beatles 4) Abba 5) Bee Gees 6) Michael Jackson 7) John Lennon 8) Celine Dion 9) Frank Sinatra 10) Creedence Clearwater Revival 11) Julio Iglesias 12) Queen 13) Neil Diamond 14) Paul Mccartney 15) Rolling Stones 16) Pink Floyd 17) Bruce Springsteen 18) Elton John 19) U2 20) George Harrison 21) Cliff Richard 22) Tina Turner 23) Bob Marley 24) Andrea Bocelli 25) Dire Straits 26) Barbra Streisand 27) Eagles 28) Madonna 29) Simon & Garfunkel 30) Ac/Dc 31) Bob Dylan 32) Dean Martin 33) Andr? Hazes 34) Tom Jones 35) Eric Clapton 36) John Denver 37) Eros Ramazzotti 38) Deep Purple 39) Led Zeppelin 40) Rod Stewart 41) Status Quo 42) Louis Armstrong 43) Fleetwood Mac 44) Bryan Adams 45) Jimi Hendrix 46) Barry White 47) Nat King Cole 48) Santana 49) Michael Buble 50) Gipsy Kings 51) David Bowie 52) Adriano Celentano 53) Robbie Williams 54) Charles Aznavour 55) Metallica 56) Doors 57) Shakira 58) Beach Boys 59) Cat Stevens 60) Bon Jovi 61) Ub40 62) Joe Cocker 63) Whitney Houston 64) Phil Collins 65) Enrique Iglesias 66) Ricky Martin 67) Ray Charles 68) K3 69) Zz Top 70) Van Morrison 71) Ringo Starr 72) Stevie Wonder 73) Gloria Estefan 74) Supertramp 75) Jethro Tull 76) Black Sabbath 77) Marco Borsato 78) Guns N? Roses 79) Neil Young 80) Chuck Berry 81) Billy Joel 82) Sting 83) Kinks 84) R.e.m. 85) Laura Pausini 86) Genesis 87) Who 88) Monkees 89) Animals 90) Simple Minds 91) Prince 92) Aretha Franklin 93) B.b. King 94) Iron Maiden 95) Pearl Jam 96) Christina Aguilera 97) Alice Cooper 98) Depeche Mode 99) Nirvana100) Gary Moore. AUDIȚIE PLĂCUTĂ!

E muzica tinereții noastre, chiar dacă eram „socialiști” cu ierni geroase și veri cu caniculă! Altă muzică se cântă în est și noi plătim!

Moș Gerilă din est!

Iubitori sau nu de ciori, cârciumă și lăutari, să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte - sân

noreply@blogger.com (Profesorul) — Mon, 14 Jul 2025 07:53:00 +0000

Jocuri de cuvinte - sân

Geografie lingvistică

Sâni

Vrem sau nu vrem, pe când nu existau UE și USR, eram născuți de mame, nu părinte 1 sau părinte 2, și eram alimentați de mame cu lapte de la sân. Când vor naște și bărbații, nu mă bag. Așa că nu trebuie să ne fie rușine să pronunțăm cuvântul sân, cu pluralul sâni, cei care ne-au hrănit.

Numim sân fiecare dintre cele două mamele ale femeii, cei doi sâni numindu-se și piept. Adică sânii sunt partea dinainte a corpului omenesc care se află între cele două brațe și care formează exteriorul bombat al pieptului. DEX '09 (2009) dă etimologia - „lat. sinus”. Iubitorii de matematică să nu se gândească la trigonometrie!?

Alăptarea copilului

Adică am moștenit cuvântul din cuvântul latin sinus, acesta moștenit în final din proto-indo-europeanul *sinos. Comparați-l cu sin în aromână, sein în franceză, seno în italiană, sain în romanșă, seno în spaniolă.

Sinus însemna la înceut în latină în principal poetic o suprafață îndoită; o curbă, un pliu, un gol; pliul atârnat al unei toge peste sân; un buzunar, poală. Și de aici a fost transferat 1) unei poşete, recipient de bani bani, purtate în sânul togii; 2) (poetic) unei haine; 3) în sfârșit organului anatomic uman „sân”!

Fiindcă matematica nu ne e străină, cuvântul sinus (funcția trigonometrică sinus) are sensul „coardă de arc, sinus” și a fost introdus în secolul al XII-lea de către Gherardo de Cremona ca un împrumut semantic din arabicul jayb - جَيْب‎, „coardă, sinus” (în cele din urmă un împrumut din sanscritul jyā - ज्या, „coardă de arc”), prin confuzie cu jayb - جَيْب‎, „sân, pliu într-o haină”. Ptiu, drace, au legătură cu tema!

Sinusoida funcția y = sin x

În diferite limbi sânului i se spune:

-be’ în apașă, chiricahua și navajo;

barmur în feroeză;

biust în poloneză, bjust - бюст în bulgară

blöt în volapük;

boarst în frizonă;

bohóí, bógai în pirahã;

boob în engleză;

bors în afrikaans, borst în neerlandeză;

bosom în engleză;

Bosst în germană de jos;

brasse în franceză;

braza în spaniolă;

breast în și breaststroke în engleză, brēost în engleză veche;

bringa în feroeză;

brjóst, bobblingur în islandeză (vulgar);

broinne și brollach în irlandeză;

bron în velșă, bronn în bretonă și în corni;

bróst în feroeză, bröst în suedeză, Bruschd în germană, dialect șvab, Bruss în germană, dialect kölsch, brust - ברוסט în idiș, Brust în germană, brust în germană veche, Busen în germană (Brüste pl.), brusto în esperanto, bryst în daneză și în norvegiană;

bular în bască;

cannu - చన్ను, stanamu - స్తనము în telugu;

cheptu în aromână;

chest în engleză;

chichi în spaniolă (Mexic), chichihualli în aztecă;

cìoch în galică scoțiană și în irlandeză;

čižži în sami de nord;

curoteni în chami;

djukka - джукка în karatchaï-balkară, dojka - дојка în macedoneană, dojka în croată și în slovenă;

Duttn în germană, dialect bavarez;

emçek - эмчек în kârgâză, kumykă și karatchaï-balkară, emçek în tătară crimeană, emchak în uzbecă, emiij - эмиий în iakută, emjek în turcmenă, emșek - емшек în cazahă, imçek - имчәк în tătară, imi - ими în tătară, imsăk - имсәк în bașchiră (din proto-turcicul *em-ček, „sân; sfârc”);

-enū, waiū în hawaiiană;

ɛ́bɛ̀, lɛ́bɛ̀ în kendem;

gǎrda – гърда, grǎd - гръд în bulgară, grada – града în macedoneană, grudʹ - грудь în rusă, grudi - груди în sârbo-croată și în sârbă, grudi în croată, hruď în cehă, hrudʹ - грудь în ucraineană, hrúdzi грудзі în bielorusă (sâni, pl.);

gji în albaneză;

göğüs în turcă, göwüs în turcmenă:

hӧh - хӧх în mongolă;

ibele în xhosa și în zulu;

kăkăr – кăкăр, çĕçĕ - чĕчĕ în ciuvașă, keke - кеке în avară;

kebel în maghiară;

kee în manx:

kewde - кеуде în cazahă;

köküs în tătară crimeană;

kolyin, kolin, csucsi în țigănească;

krūtis în lituaniană, krūts în letonă, kryuts în latgaliană;

kuca - कुच, kroḍa - क्रोड în sanscrită;

kurckʿ - կուրծք în armeană;

lʌbɛl în abanyom;

mama în spaniolă, mamma în latină, mamo în esperanto și în ido, mäme în turcmenă, memä în găgăuză, məmə în azeră, mamelă în română, mamelle în franceză, mamellon în franceză, mammella în italiană;

mārpakam - மார்பகம் în tamilă;

mastós - μαστός în greacă, mastós - μαστός în greacă antică;

mell în maghiară;

morös - морӧс în komi, mures - мурес în udmurtă;

mūla - ಮೊಲೆ în kannada, mula – മുല, s‌tanaṃ - സ്‌തനം în malaialam;

muné - 胸 (むね), chibusa - 乳房 (ちぶさ), nyūbō - にゅうぼう în japoneză;

ňadro în cehă;

nano în meriam;

nennè, minna în sicíliană;

no în eve;

(nui.) în burma;နို့

papar, papo în bască;

payudara în indoneziană, payudara în malai;

pecho în spaniolă, pechu în asturiană, Pectore în interlingua, pectus în latină, peito în portugheză, pet în friuliană, petto în italiană, piept în română;

pestân - پستان în persană, pistān - پستان în urdu, pistin în zazaki, piston - пистон în tadjică

pierś în poloneză;

pinarep în sundaneză;

pit în catalană;

poitrine în franceză;

prs în cehă, prsa – прсa în macedoneană și în sârbă, prsi în slovenă, prsia în slovacă, prsno plivanje - прсно пливање în macedoneană și în sârbă;

pùppula în corsicană;

raddi în sami de Nord, rind în estonă, rinta în finlandeză

sakissat, iviangeq în groenlandeză;

såsåi în polabă;

sân în română, sein în franceză, seio în portugheză, sen în creolă haitiană și în friuliană, seno în italiană și în spaniolă, senu în corsicană, sin în aromână, siné - سینه în persană, sîne în zazaki, sino în esperanto și în interlingua, sinu în sardă;

shad - שד, tsitsi - ציצי în ebraică (familiar);‎

sing, çiçik, bistan, memk - مه‌مک în kurdă;

sísʹki - сиськи (vulgar, pl.) în rusă, sisa - сиса în sârbo-croată, sisa în croată, sisë în albaneză;

stan - स्तन în hindusă, stan - स्तन în nepaleză, stana - ಸ್ತನ în kannada;

stêthos - στῆθος în greacă antică, stíthos – στήθος în greacă;

stomi în friuliană;

ston - স্তন în assameză, stôn - স্তন în bengaleză;

sumí în kogui;

suso în tagalogă, susu în chamoro, în creolă de Torrès, indoneziană și malai;

ṯady - ثَدْي în arabă;

tas-sider în malteză;

teta în spaniolă, tete în friuliană, tetek în malai, tit în engleză, titi în bască, guarani și swahili, titiʔ în abai sembuak, Titte în germană, dialect berlinez

tū - ຕູ້ în laoțiană:

țâță în română;

ugatz în bască;

vú în vietnameză;

xiōng - 乳房, 胸 în chineză;

yëlin - يېلىن în uigură;

yubang - 유방 (乳房), gaseum - 가슴 în coreană;

ʒuʒu - ძუძუ în gruzină.

Sânul în carte

Românii au creat și expresii cu sânul. „A muri cu zilele-n sân” înseamnă a muri înainte de vreme. „A crește (sau a încălzi, a ține) șarpele în (sau la) sân” înseamnă a ajuta, a favoriza pe un nerecunoscător. „A-i trece (cuiva) un șarpe (rece) prin sân” înseamnă a se înfiora de frică, de spaimă. „A umbla (sau a fi etc.) cu crucea-n sân” înseamnă: a) a fi bun, a fi cucernic, a fi evlavios; b) (ironic) a fi fățarnic, ipocrit.

„A fi (sau a se afla, a trăi ca) în sânul lui Avram” înseamnă a trăi bine, a fi fericit. Precum politicienii din consiliile de administrație ale firmelor de stat. „A-și scuipa (sau, reg., a-și stupi) în sân”, e un gest prin care superstițioșii și noi oamenii de rând cred că se pot feri de o primejdie sau că le va trece frica. „A sta (sau a ședea, a rămânea, a fi) cu mâinile în sân” înseamnă a nu întreprinde nimic, a sta inactiv, ca cei de la SALROM cu salina Praid anii trecuți.

„De țâță” e un sugar, iar „a da țâță” înseamnă a alăpta copilul. „A fi bun ca sânul mamei” înseamnă a fi foarte bun. Despre sân au scris și scriitorii români, precum Sadoveanu („Fata coborî repede în pivniță și ieși cu sâânul plin de mere.”), Galaction („Bietul Dionis, de unde să știe el că eu am în sân o pungă cu aur!”), Ghica („Niculaie ia scrisoarea, o bagă în sân și pleacă cu dânsa la București.”), Jarnik-Bîrseanu („Seara vii, seara te duci/ Și nimica nu-mi aduci,/ Fără sânul plin de nuci;/ Tu le-aduci,/ Tu le mănânci.”). Semnificațiile le intuiți.

La alte semnificații s-au referit Galan („A stat cu mâinile-n sân atâta vreme.”), Rebreanu („Boiangiu nici în pauză nu stătu cu mâinile în sân.”), Delavrancea („Prea erai cu crucea-n sân!... Iertai pe ucenici, pe simbriași și pe pungașii ăia de calfe cînd prăpădeau lucrurile.”), Creangă („Mi s-a părut că mă aflu în sânul lui dumnezeu.”). Tot Creangă („Alții mai fricoși își stupeau în sân.”), Eminescu („De-a pururea aproape vei fi de sânul meu.../ Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.”), Gane la figurat („Niciodată el nu se simțise așa de dulce legănat pe sânul Brateșului.”) și Alecsandri („În zadar vuiește Cerna și se bate/ De-a ei stânci mărețe, vechi, nestrămutate/ Și-n cascade albe saltă pe-a lor sân...”).

Despre țâță au scris Delavrancea („Puiul de lup, când dă de sânge, lasă țâța lupoaicei și e lup!”), Ispirtescu („Adormiți fiind purceii cu țâța în gură, voinicul băgă mâna binișor și apucă un purcel.”), Eminescu („M-oi întoarce la mama, ca să mai sug înc-o dată laptele cel de văpaie albă a țîțelor ei.”), Negruzzi („Plumbul, intrând subt țâța stângă, a frânt o coastă.”), iar Stancu a scris despre țâța sau gurguiul ulciorului („Vrei un ulcior cu țâță ori un ulcior cu flori de smalț albe pe burtă.”). Despre mamelă a scris Călinescu („Abia atunci simți o lovitură ca de ciocan în mamelă, urmată de o fulgerare de durere.”. Cuvântul mamelă e moștenit din franțuzescul mamelle, moștenit din latinescul mamilla, diminutiv al lui mamma, „„mamelă, sân” (vezi „mamelle”, în Trésor de la langue française informatisé [Tezaurul digitalizat al limbii franceze], 2012).

La plajă

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la coniacul lui Macron și al lui Nicușor ca aperitiv la rachetele Mistral, ci la năravul politicienilor de a fura, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre căldura feminină din Ardeal îl lasă pe profesorul Ioan Bocșa să povestească boala lui pentru Ana! Că zorile se varsă și puiul fript de Ana s-a mâncat seara! S-a băut și sticla de vin la care s-a folosit tirbușonul Anei! Vine ziua de vară cu zăpușala de la amiază.

Sâni

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină. La fiecare solist sunt cca 60 de melodii ! 1) Elvis Presley 2) Roy Orbison 3) Beatles 4) Abba 5) Bee Gees 6) Michael Jackson 7) John Lennon 8) Celine Dion 9) Frank Sinatra 10) Creedence Clearwater Revival 11) Julio Iglesias 12) Queen 13) Neil Diamond 14) Paul Mccartney 15) Rolling Stones 16) Pink Floyd 17) Bruce Springsteen 18) Elton John 19) U2 20) George Harrison 21) Cliff Richard 22) Tina Turner 23) Bob Marley 24) Andrea Bocelli 25) Dire Straits 26) Barbra Streisand 27) Eagles 28) Madonna 29) Simon & Garfunkel 30) Ac/Dc 31) Bob Dylan 32) Dean Martin 33) Andr? Hazes 34) Tom Jones 35) Eric Clapton 36) John Denver 37) Eros Ramazzotti 38) Deep Purple 39) Led Zeppelin 40) Rod Stewart 41) Status Quo 42) Louis Armstrong 43) Fleetwood Mac 44) Bryan Adams 45) Jimi Hendrix 46) Barry White 47) Nat King Cole 48) Santana 49) Michael Buble 50) Gipsy Kings 51) David Bowie 52) Adriano Celentano 53) Robbie Williams 54) Charles Aznavour 55) Metallica 56) Doors 57) Shakira 58) Beach Boys 59) Cat Stevens 60) Bon Jovi 61) Ub40 62) Joe Cocker 63) Whitney Houston 64) Phil Collins 65) Enrique Iglesias 66) Ricky Martin 67) Ray Charles 68) K3 69) Zz Top 70) Van Morrison 71) Ringo Starr 72) Stevie Wonder 73) Gloria Estefan 74) Supertramp 75) Jethro Tull 76) Black Sabbath 77) Marco Borsato 78) Guns N? Roses 79) Neil Young 80) Chuck Berry 81) Billy Joel 82) Sting 83) Kinks 84) R.e.m. 85) Laura Pausini 86) Genesis 87) Who 88) Monkees 89) Animals 90) Simple Minds 91) Prince 92) Aretha Franklin 93) B.b. King 94) Iron Maiden 95) Pearl Jam 96) Christina Aguilera 97) Alice Cooper 98) Depeche Mode 99) Nirvana100) Gary Moore. AUDIȚIE PLĂCUTĂ!

E muzica tinereții noastre, chiar dacă eram „socialiști” cu ierni geroase și veri cu caniculă! Citiți că cei din consiliul de administrație al noii fabrici de pulberi, despre care am scris, și-au mărit salariile de 12 ori! Săracă țară! Și erau 17. Îi reduce Bolojan la 5 și cu maxim 5.000 de lei pe lună! Ce boală „capitalistă” pe țară unde și Isărescu are o cramă și vii! Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă! Vă invit la o mămăligă! O puteți mânca cu orice! Poftă fie! Folosim și vin la butoiul cu (cana) canea! Vin murfatlar, că nu vin turcii!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html. Merge și cu friptura! Chiar și pe caniculă!

Știți toți de sân, mamelă, țâță, „de la cel cu țâța-n gură, pân-la cel cu barba sură”! Dar fără silicon (compus macromolecular cu structură analoagă corpurilor organice, în stare fluidă sau sub formă de rășini, alcătuit din lanțuri sau cicluri de atomi de siliciu care alternează regulat cu atomi de oxigen, moștenit din franțuzescul silicone; vezi „silicone”, în Trésor de la langue française informatisé [Tezaurul digitalizat al limbii franceze], 2012)!

Alăptați sau nu la sân, să fiți iubiți! La naștere bunicul matern Dumitru mi-a dăruit o capră cu lapte! Supliment!

Jocuri de cuvinte - jambon

noreply@blogger.com (Profesorul) — Sat, 12 Jul 2025 14:59:00 +0000

Jocuri de cuvinte – jambon

Geografie lingvistică

Jambon

Motto: „Îndrăgostiții sunt pietoni ai aerului.” (Nichita Stănescu

Dacă am scris despre porc, trebuie să scriu și despre jambon. Este un produs alimentar obținut din pulpă de porc preparată prin sărare și afumare sau fierbere cu mijloace tehnice speciale. I se mai spune și șuncă, în Ardeal șoancă. A fost scris prima dată în română de Negruzzi.

Trei jamboane (șunci)

Am moștenit cuvântul din franțuzescul jambon, „jambon, șuncă”, din medievalul francez jambon, din vechile franțuzești gambon, gamboun, jaumbeun, echivalent cu jambe, „picior”, +‎ -on (vezi „jambon”, în Trésor de la langue française informatisé [Tezaurul digitalizat al limbii franceze], 2012).

Bucată de jambon (șuncă)

Șunca e definită ca pulpă de porc preparată special (la sare și la fum) pentru a se putea conserva multă vreme. Are sinonimul jambon, cerând măcelarului și coapsă, pulpă, șold. Am împrumutat cuvântul șuncă din limba maghiară (sonka) sau din dialectalul limbii germane (Schunke).

În câteva limbi se traduce prin:

ameti sranan

bagúbajon occitană

čoarbbealli sami de nord

djambon valonă

fiambre portugheză

gammon engleză (UK)

ham engleză (SUA), ham indoneziană, ham neerlandeză , ham papiamento, hamu - ハム japoneză

hesp flamandă

jambon română, jambon turcă, jamón spaniolă

kinkku finlandeză

magra aragoneză

mrddwyd hwch galeză

okorok - окорок rusă

pernil catalană

presunto portughjeză, prisuttu corsicană, prosciutto italiană, prosciuttu siciliană, proshutë f albaneză

Schinken germană, shinko ido, shynka - шинка ucraineană, ŝinko esperanto, skinka islandeză, skinka suedeză, skinke daneză, skinke frizonă, skinke norvegiană

sonka maghiară, šunka - шунка sârbă, šunka cehă, šunka croată, šunka sorabă, szynka poloneză, șinka - шинка rusă, șuncă română

sianban irlandeză

svínatjógv feroeză

urdaiazpiko bască

vetchina - ветчина rusă

xamón asturiană, xamón galiciană, zambón - ζαμπόν greacă

בשר , חזיר ebraică

Jambonul (numit și șuncă) este un produs alimentar obținut din pulpă de porc preparată prin una sau mai multe din metodele următoare: sărare, afumare, uscare, fierbere.Porcii care produc șunca specială sunt hrăniți cu ghinde.

În sensul codurilor tarifare 0203.12.11, 0203.22.11, 0210.11.11 și 0210.11.31, „jambon” se numește partea posterioară (codală) a semicarcasei, care conține oasele, cu sau fără picior, cu sau fără partea de sub genunchi, șorici sau slănină. Jambonul este separat de restul semicarcasei astfel încât conține, cel mult, ultima vertebră lombară. Se folosesc ca ingrediente: pulpă de porc, boia, usturoi, piper și sare. Poftă bună!

De curiozitate, puteți citi și „ANEXA nr.0 din 5.1.2006 cuprinzând modificarea denumirilor și clasificărilor mărfurilor din Tariful vamal de import al României, precum și taxele vamale aferente acestora” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 25 noiembrie 2010. Accesat în 6 iulie 2025. Scriu și alții, ghiciți-i (Pancetta, Prosciutto, vedeți limba)! Vedeți cum se prepară un jambon în lume!

Prosciutto

Despre șuncă, pulpă de porc preparată în mod special (pusă la sare, expusă la fum) pentru a se putea conserva multă vreme, au scris și scriitorii români, de exemplu Ispirescu („Mă îndemnară... să iau ceva uscături: salam, sardele, șuncă.”), în revista Contemporanul („Să-mi aducă o bucățică de șuncă și o butelcă de vin.”), Ghica („Produce cei mai frumoși porci; la el se găsesc șuncile cele mai vestite.”), Dumitriu („Băiețandrul înțepă cu bățul șuncile uscățive ale boilor. Carul scârțâi și se urni din noroi, depărtându-se.”). Despre jambon a scris Negruzzi („La prânz, jambon, macaroane, alivenci.”).

Nu neglijați englerii cu al lor cuvânt ham (The Best Ham on YouTube, Meso Shows You How To Make, Meso vă arată cum se pregătește șunca), moștenit din medievalul englezesc hamme, din vechiul englezesc hamm, „șuncă”,

A baked country ham (șuncă de țară coaptă în cuptor)

din proto-vest-germanicul *hammu, din proto-germanicul *hamō, *hammō, *hanmō, din proto-indo-europeanul *kónh₂m, „picior”.

Urmăriți prin clic câtema tipuri de șuncă (ham) din Anglia (Admiralty ham. Bayonne ham, Black Forest ham, burger, butter-ham, Christmas ham, country ham, deviled ham, devilled ham, dressmaker's ham, Gourock ham, ham-and-egger, ham and eggs, hamfat, ham hock, hamlike,, ham salad, ham sandwich, ham steak, Parma ham, Spanish ham, turkey ham, Westphalian ham, York ham).

Ham e cognat sau rudă cu olandezul ham, „șuncă”, dialectalul german Hamme, „șuncă”, dialectalul suedez ham, „șuncă, jambon”, islandezul höm, „coapsa calului” etc.

Pentru germanicul Skinken vezi prin clic: „Schinken” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Schinken” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon; „Schinken” in Duden online; „Schinken” în Deutsches Wörterbuch von Jacob und Wilhelm Grimm, 16 vols., Leipzig 1854–1961. și „Schinken” în German Wikipedia.

Schinnken (jambon, șuncă)

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la jambon, vinuri, butoaie cu canea sau cana, la zăpușeala verii, nici la coniacul lui Macron și al lui Nicușor ca aperitiv la rachetele Mistral, ci la năravul politicienilor de a fura, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre căldura feminină din Ardeal îl lasă pe profesorul Ioan Bocșa să povestească boala lui pentru Ana! Că zorile se varsă și puiul fript de Ana s-a mâncat seara! S-a băut și sticla de vin la care s-a folosit tirbușonul. Fără chelner! Vine ziua de vară cu zăpușala de la amiază.

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html. Merge și cu friptura! Merge mai ales cu pomana porcului! Chiar și pe caniculă!

Amatori sau nu jambon, restaurant, cârciumă și de mămăligă, să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte - erou

noreply@blogger.com (Profesorul) — Fri, 11 Jul 2025 08:57:00 +0000

Jocuri de cuvinte - erou

Geografie lingvistică

Erou

Motto: „Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!” (Nichita Stănescu)

Eroul este o persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. Este un ostaș căzut pe câmpul de luptă, demonstrând fapte eroice.

Numele s-a extins și la personajul principal al unei opere literare, personaj principal al unei întâmplări, la o persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa. În mitologia greco-romană era un semizeu, o persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite.

Pentru cuvântul întâlnit prima dată în română la Cantemir, dicționarele ne prezintă etimologia, de exemplu DEX '09 (2009) - „din fr. héros, lat. heros”, iar MDA2 (2010) - „ E fr héros, ngr ἥρως, lat heros, vsl ирои”. Lingviștii, în majoritate, sunt de acord că am moștenit cuvântul din cuvântul francez héros, moștenit din latinescul hērōs, „erou” (comparați cu eroe în italiană), împrumutat „gratis” din grecescul antic hḗrōs - ἥρως.

Cuvântul antic grec hḗrōs - ἥρως semnifica, pe de o parte, epic, un erou al războiului troian, oricare dintre combatanții majori ai forțelor grecești sau troiene, iar pe de altă parte, un erou sau o eroină a religiei grecești antice un om sau semizeu al cărui altar era sărbătorit cu ritualuri organizate de admiunistrațiile locale. Derivă din proto-indo-europeanul *ser-, „a supraveghea, a proteja”. După Beekes, cuvântul hḗrōs - ἥρως derivă dintr-un substrat pre-grecesc.

În câteva limbi, cuvântul se traduce cu:

֎ adorśo puruś - আদর্শ পুরূষ în bengaleză;

֎ afərxacʼa - афырхаҵа în abhază;

֎ alp în turcă;

֎ anh hùng (英雄) în vietnameză;

֎ argos în galeză;

֎ arwr în galeză;

֎ atël - اتل‎ în paștună;

֎ atsilvquodi - ᎠᏥᎸᏉᏗ în cherokee;

֎ baatar - баатар în mongolă, baatır - баатыр în kârgâză, batər - батыр în adige, batır - батыр în bașchiră, cazahă și tătară, batur - باتۇر‎ în uigură, baturu - ᠪᠠᡨᡠᡵᡠ în manciuriană , batyr în turcmenă, botir în uzbecă;

֎ bahādar - ਬਹਾਦਰ în punjabi, bahadir - баһадир în bașchiră și în tătară, bahadir - باھادىر‎ în uigură, bahadır turcă, bahadur - багьадур în avară, bahodir în uzbecă ;

֎ batal - بطل‎ în arabă;

bayáni în tagalogă;

֎ bīr - बीर în nepaleză, birg - বীর în bengaleză, birôpuruṣô - ବୀରପୁରୁଷ în orija;

֎ bíʼátʼíní în navajo;

֎ bohater în poloneză;

֎ búrã în aromână;

֎ dhīran - ധീരൻ în malaialam;

֎ didvyris în lituaniană;

֎ dpa' ba - དཔའ་བ în tibetană;

֎ eiyū - 英雄 (えいゆう), yūsha - 勇者 (ゆうしゃ) în japoneză;

֎ er - ер în cazahă;

֎ ero în ladino (ebraică spaniolă), eroe în corsicană și în italiană, eròi în occitană (provensală), eroj în malteză, erou în română, iroi în siciliană;

֎ etre în tochariană B;

֎ ǧägna - ጀግና în amharică;

֎ gahryman în turcmenă;

֎ gaiscíoch în irlandeză, gaisgeach în galică scoțiană;

֎ gero în turcmenă, geroj - герой în bulgară, erza, osetă și rusă;

֎ giber - גבור‎ în idiș, gibor - גִּבֹּר în ebraică;

֎ gizuren în bască;

֎ gmiri - გმირი în gruzină;

֎ gouron în bretonă, gwron în galeză;

֎ Halbgott în germană;

֎ haliþs - 𐌷𐌰𐌻𐌹𐌸𐍃 în gotică;

֎ heeros în estonă, ;

֎ held - העלד‎ în idiș, held în afrikaans, frizonă și în neerlandeză, Held în germană, germană de jos și luxemburgheză, helt în șim în norvegiană, Helt în germană plautdietsch;

֎ hero în engleză, albaneză și cebuano, Heroe în germană, héroe în asturiană și în spaniolă, heroe în galiciană și în interlingua, heroedan în volapük, heroi în aragoneză, bască și catalană, herói în portugheză, heroo în esperanto și în ido;

֎ heroj - герой în belarusă și în ucraineană, heroj – херој în macedoneană, sârbă și sârbo-croată, heroj în croată și în slovenă, héros în cehă;

֎ heros - հերոս în armeană, hḗrōs - ἥρως îm greacă antică, héros în franceză, Heros în germană, hērōs în latină, heros în neerlandeză și în poloneză;

֎ hetja în feroeză și în islandeză;

֎ hīro - हीरो în hindus, hīro - ਹੀਰੋ în punjabi;

֎ hjälte în suedeză;

֎ hős în maghiară;

֎ hrdina în cehă și în slovacă;

֎ igid în azeră;

֎ ióng-chiá - 勇者 în chineză min nan;

֎ íroas - ήρωας în greacă;

֎ jinščun - йинщун (英雄) în chineză dungan;

֎ jujhārū - ਜੁਝਾਰੂ în punjabi;

֎ junak - јунак în macedoneană, sârbă și sârbo-croată, junak - юнак în bulgară, junak în croată și în slovenă;

֎ k'uanhari în purepecha;

֎ kaarman - каарман în kârgâză, kahraman în turcă;

֎ kangelane, kangelased în estonă;

֎ kappi în feroeză;;

֎ kuluguruñ - кулугуруң în tuvenă;

֎ laoch în galică scoțiană și în irlandeză;

֎ lucwam:kaung - လူစွမ်းကောင်း în birmaneză;

֎ maadır - маадыр în tuvenă;

֎ mahāpuruṣa - ಮಹಾಪುರುಷ în kannada;

֎ maraľa - мараля și marava - марава în erza;

֎ meʻe în hawaiiană;

֎ nāyak - نائک‎ în urdu nāyak - नायक în hindusă;

֎ ngwazi în chichewa;

֎ pahlavon în uzbecă, pahlawan în indoneziană;

֎ pattăr - паттăр în ciuvașă;

֎ prawira în javaneză;

֎ pyḷḷiṇyḷʹyn - пыԓԓиӈыԓьын în chukchi;

֎ qaharman – каһарман în tătară și în cazahă, qahramon - қаҳрамон în tadjică, qahramon în uzbecă, qahremân - قهرمان în persană, qareman - قارەمان în tătară crimeană, qareman - قارەمان în kurdă centrală, qehreman în kurdă de nord, qehriman - قەھرىمان‎ în uigură, qəhrəmanâ în azeră;

֎ qoçaq în azeră;

֎ Recke în germană;

֎ reystmenni în feroeză;

֎ rjek în sorabă de sus, ryśaŕ în sorabă de jos;

֎ sangar în estonă, sankar (dialectal, poetic) și sankari în finlandeză, sáŋgár în sami de nord;

֎ shona în gamba;

֎ shujaa în swahili;

֎ Sub în klingoniană;

֎ sūra în pali:

֎ sūrme - ਸੂਰਮੇ în punjabi;

֎ toa în maori;

֎ ur-saĝ 𒌨𒊕 în sumeriană;

֎ urho în finlandeză (poetic);

֎ varonis în letonă;

֎ viirea’ bo’rɑh - វីរបុរស, viirea’ chɔɔn - វីរជន, neak klaa ֎ haan - អ្នកក្លាហាន în kmeră;

vīr - ویر‎ urdu, vīr - वीर marathi, nepaleză și hindusă, vīra - वीर, pravīra - प्रवीर în sanscrită, vīraṉ - வீரன் tamilă, vīruḍu - వీరుడు în telugu;

֎ wee-rá-bù-rùt - วีรบุรุษ în thai;

֎ wīlā búlūt - ວິລະບຸລຸດ în laoțiană;

֎ wira în malai;

֎ wīrayā - වීරයා în singaleză;

֎ xŭӕbatyr - хъӕбатыр în osetă;

֎ yal - یل‎ în persană;

֎ yeong-ung - 영웅 (英雄) în coreană;

֎ yiğit în turcă;

֎ yīngxióng - 英雄 în chineză, yīngxióng - 英雄, yǒngshì - 勇士 în chineză mandarină, yinxun - йинщун (英雄) în chineză dungan.

Eroul în expresii, în carte și în arte

Motto: „A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.” (Nichita Stănescu)

În România a apărut „erou al muncii (socialiste)”, cea mai înaltă distincție din țară înainte de 1989, așa numindu-se și persoana care a primit această distincție. Lăsând la o parte politicienii care se decorau între ei, dacă ne gândim că acest titlu a fost acordat unei gimnaste și celor doi ingineri militari, șefii șantierelor sud și nord de construire a Transfăgărășanului, rămânem pe gânduri. Istoria se scrie prin adăugiri, nu prin ștergere și înlocuire...

Mai există „eroii nu mor niciodată”, asta deoarece ei sunt consemnați în cartea de istorie a neamului, în muzeele care se crează, prin predarea în școală a istoriei neamului, care nu trebuie să nege istoriile altor popoare. Asta deoarece fără studiul istoriei naționale, România își va pierde geografia și identitatea (Florin Țene, în Luceafărul online, la adresa https://luceafarul.net/fara-studiul-istoriei-nationale-romania-isi-va-pierde-geografia-si-identitatea). Istoria se scrie prin adăugiri, nu prin ștergere și înlocuire...

Gherea definește „femeia erou” („„O femeie care știe să trăiască, dar știe să și moară, femeia-erou într-un cuvânt”). Se spune la figurat că „eroul și făuritorul istoriei este poporul” (Viața românească, mai 1953), erou colectiv care trebuie orientat, mobilizat și îndrumat, așa cum au făcut mulți domnitori ai principatelor dunărene, precum Mircea Cel Bătrân, Brâncoveanu, Ștefan cel Mare ș.a. Istoria se scrie prin adăugiri, nu prin ștergere și înlocuire...

Mormântul eroului necunoscut din parcul Carol I

Oamenii au creat în localități „cimitirul eroilor” sau „mausoleul eroilor”, despre monument scriind și proletcultistul Sahia („Pe lângă mine trec oameni... către mausoleul eroilor.”), Avem și „monumentul eroului necunoscut” sau în București „monumentul ostașului (eroului) necunoscut”. Istoria se scrie prin adăugiri, nu prin ștergere și înlocuire...

De fapt, „Mormântul Ostașului Necunoscut”, operă a sculptorului Emil Wilhelm Becker, a fost inaugurat în anul 1923, în fața Palatului Artelor (care găzduia Muzeul Militar) din Parcul Carol I din București, devenind loc național de pelerinaj și de reculegere în memoria celor 225.000 de ostași care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru întregirea României [vezi Monumente istorice din România].

A fost luată hotărârea ca în semn de veșnică cinstire, simbolul sacrificiului celor căzuți pentru reîntregirea patriei să fie reprezentat de osemintele unuia dintre ostașii anonimi căzuți pe fronturile de la Mărășești, Mărăști, Oituz, București, din Dobrogea, Transilvania sau Basarabia. Istoria se scrie prin adăugiri, nu prin ștergere și înlocuire...

Pentru alegerea sicriului cu osemintele Eroului Necunoscut a fost desemnat elevul Amilcar C. Săndulescu de la Liceul Militar `Dimitrie A. Sturdza" din Craiova, în vârstă de 12 ani, premiant și orfan de război, care s-a oprit în fața unui sicriu și a spus „Acesta este tatăl meu!" [vezi Povestea Eroului Necunoscut, Florian Bichir, Lumea credinței - anul II, nr. 5(10), accesat la 26 august 2024].

Lazăr Șăineanu (1859-1934), filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român, amintea în 1929 de celebrul vers al lui Bolintineanu, „pe eroici urme eroii strălucesc” [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929]. Istoria se scrie prin adăugiri, nu prin ștergere și înlocuire...

Un erou poate fi și personajul principal al unei opere literare, despre care scria „eroul limbii și literaturii române”, inegalabilul Eminescu („Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei.”). Există și un „erou - personaj principal al unei întâmplări”, persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa. Istoria se scrie prin adăugiri, nu prin ștergere și înlocuire...

Erou ești, chiar dacă te ponegresc ai tăi, după legi imbecile ca cea inițiată de „profesorul de istorie” Crin Antonescu, care prevede că nu ai voie să îl lauzi, de exemplu, pe eroul Ion Antonescu, dâmd onoruri trădătorului Carol al II-lea, care și-a părăsit unitatea pe care o comanda, a dezertat peste 50 de zile. Pedeapsa pentru dezertare pe timp de râăzboi era condamnarea la moarte. TVR te critică, dar te renunosc și alte personaje importante ale lumii, de exemplu împăratul Japomiei.

De-a lungul istoriei, Împăratul Japoniei a considerat că există numai doi români care să merite recunoașterea Castei Samurailor și a rangului imperial de Hatamoto (general). Știți cine au fost? Aflați acum.

Nicolae Ceaușescu

Maiestatea Sa Imperială Niponă, împăratul Japoniei, a considerat că există numai doi români care să merite recunoașterea Castei Samurailor și a rangului imperial de Hatamoto (general). Numai acestor doi români le-au fost înmânate săbii japoneze Katana, făcute din fier meteoric, cu tăiș molecular!

Prima Katana meteorică a fost înmânată de către Maiestatea Sa Imperială Niponă, Eroului Național al României, generalul Eremia-Teofil Grigorescu, autorul celebrului avertisment adresat armatei germane: „Pe aici, nu se trece!” La ordinul împăratului Japoniei, pe sabia Katana înmânată lui Eremia Grigorescu era gravată inscripția: „Voi sunteți cei care făuriți istoria Patriei!”

Cel de al doilea român căruia Casa Imperială Niponă i-a decernat o Katana meteorică gravată, s-a bucurat de o cinstire mult mai mare! Katana purta inscripția: „Făuritorul Națiunii”. I-a fost inmânată Președintelui Nicolae Ceaușescu, cel împușcat de militarii țării la ordinul autorilor „loviturii de stat”.

Această sabie a fost însoțită de armura de general samurai completă, plus toate armele albe aferente, făurite de către cei mai mari armurieri japonezi! Pentru că „samurai” (侍) vine de la verbul „saburau”, „a sta alături”, a sta alături de popor!

Mai riguros, schimbarea sunetului de la saburai, în sine 連用形 (ren'yōkei), tulpină sau formă continuativă) a verbului clasic 侍ふ (saburafu, „a servi”, saburau modern), derivat în cele din urmă din さ (sa-, prefix de sens incert) + 守らふ (morafu, „a veghea”, morau modern).

Așa că nu vă faceți că n-ați înțeles, precum propagandiștii regaliști de la TVR. Al doilea general strateg recunoscut de Maiestatea Sa Imperială Niponă, a fost Ceaușescu, cel care a făurit o națiune, în numai 25 de ani amărâți! Toate obiectele înmânate lui Ceaușescu, inestimabile ca valoare, erau expuse la Muzeul Național.

Marele comunist nu le-a pus la el în vilă, pe pereți, nici nu le-a ascuns, dar nici nu s-a fălit cu ele. După 1989, armele generalului samurai Ceaușescu au fost devalizate de indivizi gen Nica Leon și alții ca el, cu concursul justiției aservite! Au ajuns prin licitații penibile, la prețuri derizorii, și prin vilele baronilor locali.

Potrivit informațiilor furnizate de casa Artmark, cel mai bine vândut lot al licitației de săbii și cuțite de vânătoare, a fost o katana cu teacă, realizată şi semnată de maestrul Bishu Osafune Kiyomitsu. Sabia a fost lucrată, în perioada Tenmon, august 1536 și a fost însoţită de certificate NBTHK şi Oshigata. Prețul de vânzare plătit de cupărătorul colecționar a fost de 14.000 de euro.

O sabie scurtă, japoneză, tip Wakizashi, datând din perioada 1716-1736, însoţită de certificat NBTHK, fost vândută pentru 5.500 de euro. Asemenea lucruri nu pot fi valorificate. Din fericire, istoria nu iartă, soarta națiilor prostite de propagandă, manipulare și minciunile minorităților, este întotdeauna pecetluită!

General Eremia-Teofil Grigorescu (1863-1919)

Nu pot fi eroi cei decorați de americani pentru alte scopuri (Kovesi sau generalul sereist anchetat) sau de francezi (generalul sereist anchetat). Nu poate fi erou președintele de o noapte al Mihaelei, dat în gât chiar de gazda de spa, Sorin Ovidiu Vîntu, în favoarea unui alt „erou pârât”, turnătorul Petrov, urmat de un „erou turist”, scriitorul Jules Werner, care după Pas cu pas a scris Ocolul Pământului în două mandate.

Ocolul Pământului în două mandate

Noi „eroi ai neamului (prost)”

Geoană, cu tupeu, a vrut să fie președinte, deoarece a dat ceasurile înapoi nu la trecerea la ora de vară, ci lui Vanghelie, de la care le luase ca mită, cum consemnase și DNA. Om de hăis, și-a căsătorit fata cu un milionar iudeo-american cu nunta la un castel din Italia. A făcut vizite pe banii altora la Monte Carlo. A fost promovat secretar-general-adjunct al NATO nu la propunerea vrweunui organ român. Unchiul Sam să trăiască! Și-a uns cumnatul director de bancă de stat, ăstă a fuierat, fu condamnat, se ascunde în Turcia, țară din NATO!

Fiindcă ne place muzica ne oprim la Tudor Gheorghe (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tudor_Gheorghe) , cel care, actor, dar și cantautor, a realizat numeroase albume, dar cariera sa a devenit fulminantă după 1989. Din 1969, anul primului recital și până în 1996, Tudor Gheorghe a realizat nu mai puțin de 22 spectacole de muzică și poezie.

Fiindcă se apropia sărbătoarea Marii Uniri, 1 Decembrie, să ne amintim că în cinstea Centenarului Marii Uniri, Tudor Gheorghe a lansat pe 17 noiembrie 2018 o nouă creație (la https://www.youtube.com/watch?v=IZKg_5gCMLg), Marșul Unirii.

El e cel care a făcut o comparație a modului serios în care Polonia și-a sărbătorit centenarul independenței, față de România, care nu a investit prea mult pentru sărbătorirea unui secol de la formarea Româmiei Mari. De, nu puteau face acest lucru președintele scriitor Jules Werner, scripcarul Orban sau silvicultorul matrafoxat Cîțu. Parcă îmi amintesc excepționala melodie Rai din Bărăgan (https://www.youtube.com/watch?v=qhqSrC4Xmtc, „Doamne, fă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni timp de-un an/ Și-n această țară cu de toate/ Noi vom face rai din Bărăgan.”). A arătat că-i pasă, dar pare că totul a fost Degeaba (https://www.youtube.com/watch?v=8CCakm7pZB4).

Chiar în anul 1988, cunoscutul poet Marin Sorescu (absolvent și el de liceu militar, dacă nu știați) se exprima despre cantautor: „De fiecare dată când îl ascult, și asta se întâmplă des, Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească, populară și cultă, poate mișca munții. (...) Problema mea, inhalând prin toți porii melodia ființei sale, este cum să-mi stăpânesc o lacrimă de dragoste, admirație și mândrie că poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, îmi e mai ușor să-l pup.”

Dar Degeaba! Adică alt album, alt concert, cu dezamăgirile noastre după îngrămădeala din decembrie, botezată de unii revoluție, iar de procurori „lovitură de stat”.

Așa că în România eroii se stabilesc acum după opțiuni politice. Noi îl recunoștem erou al neamului pe Avram Iancu, alții îi ridică statuie lui Brukental, cel care a ordonat „tragerea pe roată” a lui Horia și Cloșca. Comuniștii îi considerau eroi pe cei condamnați de regimurile „exploartatoare”. „Ilegaliștii” aveau beneficii speciale.

După 1989 au devenit „eroi” luptătorii din munți (vezi https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocul-de-cuvinte-muscel). Nu îi reabilităm și nu-i reconsiderăm pe cei pe care au fost condamnați doar pentru că au fost intelectuali, înalți prelați ai unor culte, au avut averi prin muncă cinstită între cele două războaie nondiale. Țăranii uciși în 1907, unii fii ai eroilor din 1877-78, pentru unii sunt eroi, pentru alții răsculați. Grea problemă cu eroii români!

Și alte etnii își au eroii lor. Englezii au hero, „erou”. Au apărut expresii și cuvinte compuse derivate precum: go from zero to hero (de la nimic la erou, a trece de la un rezultat negativ la unul pozitiv), have-a-go hero (erou de a merge, om din mulțime care intervine riscând), hero city (oraș erou, e.g. Leningrad în URSS), war hero (erou de război) etc. Atenție, că există și un argou, Clitar Hero, stimulator cu degetul a bănuiți ce...

Cum hero poate fi. în arta filmului sau fotografiei, atribut principal al unui produs ales dintre mai multe candidate pentru a fi filmat sau fotografiat, ca în publicitatea gastronomică, în 2003, Solomon H. Katz, William Woys Weaver, în Enciclopedia alimentației și culturii, scriau: „Pregătirea mâncării-erou implică orice număr de tehnici specializate pe care stilistii în gastronomie le-au dezvoltat pentru a face față cerințelor fotografierii mâncării.” (The preparation of the hero food involves any number of specialized techniques food stylists have developed to deal with the demands of photographing food. [2003, Solomon H. Katz, William Woys Weaver, Encyclopedia of Food and Culture]).

Francezii au cuvântul héros, „erou”, moștenit din latinescul heros. Din héros au derivat: dont vous êtes le héros ([cartea] al cărui erou ești); héroïde (eroidă, epistolă în versuri atribuită soției sau iubitet unui erou și adresată acestuia); héroïne (heroină); héroïnomane (dependent de heroină); héroïque (eroic); héros de roman (eoul romanului) etc

Les héros homériques Achille et Hector représentés sur un vas (Eroii homerici Ahile și Hector reprezentați pe un vas)

Și scriitorii francezi au cris lucruri interesante despre eroi. François de Salignac de La Mothe-Fénelon caracteriza bine un erou al unei țări coloniale ca Franța: „Un om care cucerește, adică subjugă pe nedrept țările unui stat vecin, este considerat un erou.” (On traite de héros un homme qui fait la conquête, c’est-à-dire qui subjugue injustement les pays d’un État voisin. [François de Salignac de La Mothe-Fénelon, tome XXII, page 286]). Macron, ce zici?

Charles Rollin, în Vechea istorie, scria: Este destul de normal ca acești eroi care strălucesc în luptă și în acțiuni de război să pară foarte slabi și foarte mediocri în alte momente și în raport cu alte obiecte.” (Il est assez ordinaire à ces héros qui brillent dans les combats et dans les actions guerrières, de paraître très faibles et très médiocres dans d’autres temps, et par rapport à d’autres objets. [Charles Rollin, Œuvres : Historique ancien, tome II, page 297, dans Pougens]). Ăsta scrie de parcă l-ar fi cunoscut pe „eroul de la Nasiriah”, Ciucă, bătălie despre care n-a scris nicio agenție de știri internaționale...

Batman, ein Held

Nemții folosesc multe cuvinte pentru erou, de exemplu Held și sinonimul Bösewicht. Held e moștenit în final din proto-vest-germanicul *haliþ, „erou” (vezi „Held” în Duden online și „Held” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache).

Din Held au derivat mintenaș: Alltagsheld (erou de fiecare zi); Freiheitsheld (erou al libertății); Kriegsheld (erou de război); Filmheld erou de film); Heldin Mutter (mamă eroină); Revolverheld (pistolar, împrumutat); Heldenlied (cântec eroic); Heldentum (eroism); Heldspeer (lancea eroului) etc.

Jens Rehn, în Nimic în vedere, scria în 2018: „El vorbește despre eroii noștri căzuți din război, fiecare dintre ei poartă Noul Testament în rucsac.” (Der spricht von unseren gefallenen Helden des Krieges, von denen jeder das Neue Testament im Tornister trägt.“ [Jens Rehn, Nachwort von Ursula März: Nichts in Sicht. Schöffling, Frankfurt/Main 2018, ISBN 978-3-89561-149-0, Seite 122]).

Facem o trecere bună de la germană la rusă, deoarece am ajuns la cei cu operația specială, împotriva cărora un mare comandant, Z., a vrut să reediteze bătălia de tancuri de la Kursk (Курская битва, Kurskaia bitva, germană: Unternehmen Zitadelle – Operațiunea Citadela, 5 iulie-23 august 1943). Operația a creat mulți eroi de o parte și de alta.

Rușii au pentru erou cuvântul герой -geroj (gheroi). Au apărut expresii ca: герой — в попе с дырой (erou - în fund cu o gaură); герой войны (erou de război); герой дня *(erou al zilei); Герой Российской Федерации (erou al Federației Ruse) etc. Dacă pe timpul URSS au avut Герой Советского Союза (Erou al Uniunii Sovietice) și Герой Социалистического Труда (Erou al Muncii Sodialiste), au creat urgent герой капиталистического труда (erou al muncii capitaliste). După 2014 au creat mintenaș Герой Донецкой Народной Республики (Erou al Republicii Populare Donețk), Герой Луганской Народной Республики (Erou al Republicii Populare Lugansk). Ucrainenilor, care aveau Герой Украины (Erou al Ucrainei), rușii le-au răspuns cu герой Z (Eroul Z, «Герои Z: Денис Воскресенсков» // «gor64.ru») etc.

Rușii au creat și expresii haioase (Крылатые выражения) precum «Александр Македонский герой, но зачем же стулья ломать?» (Alexandru cel Mare este un erou, dar de ce sparge scaunele?) [Ю. О. Домбровский, «Рождение мыши», Nașterea unui șoarece, 1951–1956 гг., НКРЯ].

Eroul în onomastică

Motto: „Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.” (Nichita Stănescu)

Cuvântul erou la diferite etnii nu putea să nu apară și în onoomastică, ca nume de oameni sau ca nume de locuri. Englezescul hero, „erou”, a devenit și numele Hero la romani, moștenit de numele grecesc antic Hērṓ - Ἡρώ. Și câți eroi aveau grecii (pentru detalii vezi „Hero”, în Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Pr)... Numele l-au luat și englezi, alte etnii.

Există numele de famile Hero, informații prezentându-vă din raportul unei baze de date (https://www.ancestry.com/name-origin?surname=hero) geografice demografice consultate. Vedeți după recensăminte demografice xum s-a răspândit acest nume în lume, Puteți analiza ocupațiile purtătorilor acestor nume, exemple de documente de înregistrare etc.

Iată că am întâlnit Hero și în toponime sau nume de locuri. Exită oiconimul North Hero (nume de localitate) pentru un oraș din Grand Isle County, Vermont, SUA, numit eroul de război Ethan Allen. Numele orașului din Vermpnt a fost atribuit și unui oraș din Redwood County, Minnesota, SUA.

Puteți căuta nume de familie sau toponime pentru héros în franceză, Heros în germană, Held în germană, Helt în germană plautdietsch, Heroe în germană, Kriegsheld în germană, Halbgott în germană, geroj - герой în bulgară, erza, osetă și rusă. Succes!

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la chelneri, vinuri, butoaie și canea sau cana, la zăpușeala verii, nici la coniacul lui Macron și al lui Nicușor ca aperitiv la rachetele Mistral, ci la năravul politicienilor de a fura, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Și vom face Rai din Bărăgan!” Despre căldura feminină din Ardeal îl lasă pe profesorul Ioan Bocșa să povestească boala lui pentru Ana! Că zorile se varsă și puiul fript de Ana s-a mâncat seara! S-a băut și sticla de vin la care s-a folosit tirbușonul. Fără chelner! Vine ziua de vară cu zăpușala de la amiază.

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină, departe de chelneri.

La fiecare solist sunt cca 60 de melodii ! 1) Elvis Presley 2) Roy Orbison 3) Beatles 4) Abba 5) Bee Gees 6) Michael Jackson 7) John Lennon 8) Celine Dion 9) Frank Sinatra 10) Creedence Clearwater Revival 11) Julio Iglesias 12) Queen 13) Neil Diamond 14) Paul Mccartney 15) Rolling Stones 16) Pink Floyd 17) Bruce Springsteen 18) Elton John 19) U2 20) George Harrison 21) Cliff Richard 22) Tina Turner 23) Bob Marley 24) Andrea Bocelli 25) Dire Straits 26) Barbra Streisand 27) Eagles 28) Madonna 29) Simon & Garfunkel 30) Ac/Dc 31) Bob Dylan 32) Dean Martin 33) Andr? Hazes 34) Tom Jones 35) Eric Clapton 36) John Denver 37) Eros Ramazzotti 38) Deep Purple 39) Led Zeppelin 40) Rod Stewart 41) Status Quo 42) Louis Armstrong 43) Fleetwood Mac 44) Bryan Adams 45) Jimi Hendrix 46) Barry White 47) Nat King Cole 48) Santana 49) Michael Buble 50) Gipsy Kings 51) David Bowie 52) Adriano Celentano 53) Robbie Williams 54) Charles Aznavour 55) Metallica 56) Doors 57) Shakira 58) Beach Boys 59) Cat Stevens 60) Bon Jovi 61) Ub40 62) Joe Cocker 63) Whitney Houston 64) Phil Collins 65) Enrique Iglesias 66) Ricky Martin 67) Ray Charles 68) K3 69) Zz Top 70) Van Morrison 71) Ringo Starr 72) Stevie Wonder 73) Gloria Estefan 74) Supertramp 75) Jethro Tull 76) Black Sabbath 77) Marco Borsato 78) Guns N? Roses 79) Neil Young 80) Chuck Berry 81) Billy Joel 82) Sting 83) Kinks 84) R.e.m. 85) Laura Pausini 86) Genesis 87) Who 88) Monkees 89) Animals 90) Simple Minds 91) Prince 92) Aretha Franklin 93) B.b. King 94) Iron Maiden 95) Pearl Jam 96) Christina Aguilera 97) Alice Cooper 98) Depeche Mode 99) Nirvana100) Gary Moore. AUDIȚIE PLĂCUTĂ!

Iubitori sau nu de eroi, să fiți iubiți! Cine alege eroii?

Jocuri de cuvinte - lăutar

noreply@blogger.com (Profesorul) — Thu, 10 Jul 2025 08:44:00 +0000

Jocuri de cuvinte – lăutar

Geografie lingvistică

Lăutar

Motto: „<<Greierele şi furnica>>.../ Lăutar, ea gospodină!.../ Fac pariu că şi bunica/ De-ar citi-o se închină.” (din fabula Greierele și furnica, de Valeriu Cercel)

Dacă am scris despre horă, „horă fără lăutari nu se poate”! Lăutarul este un muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde, zicându-i-se și lăutaș, cobzar, scripcar, viorist, ceteraș, diplaș. Este cântărețul popular care își acompaniază vocea cu diferite instrumente.

MDA2 (2010) precizează etimologia: „E: lăută + -ar”, lăuta fiind orice instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza. Lăută e moștenit din turcicul lâuta, conform și grecescului lafto - λαυτο, în final din arabicul alʿūd - عود‎.

Există de asemenea lauta în sârbo-croată, llautë, lavut în albaneză, Laute în germană (din Laut +‎ -e, Laut din medievalul german lūt, din vechile germane lūt, hlūt, din protogermanicul de vest *hlūd, din protogermanicul *hlūdaz, „sunet, zgomot”, din protoindo-europeanul *ḱlutós, „auzit, ascultat; cunoscut, faimos”, din *ḱlew-, „a auzi; faimos”), laúd în spaniolă, alaúde în portugheză (ambele din arabicul andaluzian al-ʿúd - اَلْعُود‎, „lemn”).

Deoarece lăutarului nu prea îi corespund cuvinte echivalente clare care să îl caracterizeze exact poziția sa în alte limbi ca la noi, nu încercăm să-i găsim corespondentele. Contăm doar pe hegedűs în maghiară, de fapt violonist.

Ca să vă conving de lăutarii unguri, vă propun să ascultați orchestra de 100 de viori de la Budapeste, formată din țigani, cu două piese românești (100 Gypsy Violins of Budapest Dinicu The lark și Ciocârlia). Pentru comparație ascultați orchestrele întrunite ale fraților Advahov și fraților Ștefăneț (Suita instrumentală și Ciocârlia, #potcoavadeaur 2018, Chișinău).

Lăutarul în viață și în (c)arte

Motto: „Ţara moare de tătari şi el bea cu lăutari.” (proverb românesc)

Lăutarul cântă muzică lăutărească, de unul singur, cu vocea și cu un instrument, într-un taraf de lăutari, într-o bandă de lăutari sau într-o orchestră de muzică populară. În copilărie și în regimul ăla hulit, mămăligar muscelean, nu am pomenit nuntă fără lăutari, conform proverbului românesc „mămăliga nesărată e ca nunta fără lăutari”.

Taraf provine din turcicul taraf, acesta din arabicul ṭaraf - طَرَ -ف‎. În turcă nu înseamnă o formație de lăutari, ci o persoană sau un grup de persoane ce constituie una din părți într-un contract sau într-o dispută. În arabă înseamnă participant, petrecere, jucător, echipă.

Așadar, popularul lăutar, pe la noi era un muzicant (semi)profesionist, neavând totuși statutul unui muzician cult, chiar dacă, în unele cazuri și, mai ales în secolul al XX-lea, el „halește bobițe”, adică posedă cunoștințe de scris-citit muzical sau de armonie, care vehiculează artizanal și pe calea oralității un repertoriu cu origini dintre cele mai variate.

După cum am scris, noi am luat termenul „alăută” din orient (din arabicul al’ûd*), în secolul al XIX-lea lăutarul numindu-se „alăutar”. Faptul demonstrează că termenul nu poate fi raportat la numele de origine german al lautei, prin care este desemnată vioara în Banat și în unele părți din Transilvania, deși adoptarea timpurie a acestui instrument „modern” de către lăutar ar împinge la o asemenea speculație.

Recrutați în proporție de 80% din populația țigănească, lăutarii se găsesc în Ungaria și România. Ceilalți 20% erau lăutarii țărani. Ca muzicanți populari, țiganii apar menționați la noi în 1570 (deși această îndeletnicire a lor trebuie să fie mai veche).

Ca robi ai domnului, boierilor sau mănăstirilor, lăutarii erau cei mai scumpi în diferitele tranzacții. S-au organizat ca meseriași, și aceasta, pare-se, chiar înaintea slobozirii lor, de vreme ce Barbu Lăutaru era starostele lăutarilor din Iași. Lasă că și românii, în majoritate, erau tot robi pe moșiile boierilor deseori prea mult lăudați!

Barbu Lăutaru

Și fiindcă veni vorba, Barbu Lăutaru (Vasile Barbu, 1780-1858), a fost un cântăreț și cobzar român, țigan, care s-a bucurat de o faimă legendară, urmaș al unei vechi familii de lăutari. Staroste al lăutarilor din Moldova timp de 40 de ani, a fost unul dintre acei mari cântăreți populari români care au contribuit la formarea și îmbogățirea muzicii lăutărești, născută din îmbinarea elementelor de muzică populară românească cu elemente ale muzicii orientale, ale romanței ruse și elemente occidentale.

A stârnit admirația lui Franz Liszt cu prilejul trecerii acestuia prin Moldova, în iarna anului 1847, la Iași. Săptămânalul francez „La Vie parisienne” relata în 1874 că, cu ocazia vizitei, Barbu Lăutaru a reprodus o improvizație de-a lui Franz Liszt la o primă audiție, când compozitorul a făcut un popas la conacul vistiernicului Alecu Balș.

Ascultați cântecul reconstituit Eu sunt Barbu Lăutaru. Între timp a apărut o formație, Trei parale, care încearcă să readucă în prim plan muzica veche. Vă invit ca în interpretarea lor să reascultați Eu sunt Barbu Lăutaru, dar și un recital la Piatra Neamț și un concert înregistrat de Astra Film în 2015.

Organizațiile lăutarilor erau mai curând de tipul isnafurilor (esnaf, „artizan, corporație”) turcești decât de tipul confreriilor sau breslelor occidentale, singură situația de muzicanți itineranți și aflați oarecum la marginea societății, nu însă și proveniența etnică sau de clasă a lăutariloir, constituind un punct de apropiere de jongleuri, menestreli, goliarzi, skomorohi ruși, skolde norvegieni, Spieleute germani. Că avem și noi arhaismul isnaf, adică „breaslă, ghildă”.

Lăutarii sunt în primul rând instrumentiști (cântând la vioară, violă, contrabas, țambal, cobză, nai, fluier, ca instrumente tradiționale, dar și la clarinet, saxofon, taragot (în special în Banat și Transilvania), trompetă (mai ales în Moldova), acordeon etc. ca instrumente noi (sau mai nou însușite) și alcătuiesc tarafuri de diferite mărimi și componențe (în funcție și de zona folclorică).

Sunt mai rar soliști vocali consacrați, deși cu unele prilejuri cântă balade. În privința repertoriului, lăutarul vehiculează atât folclorul sătesc cât și unul urban, „de mahala”, cel din urmă executat într-o manieră adesea folclorizantă, provenind, în ordine cronologică, din cântecul de lume greco-turco-perso-arab (secolele XVII-XIX), romanța rusească, ungurească și națională, dansurile de salon etc.

Conservatori și având, până la un punct, un rol pozitiv în menținerea tradiției, dar în același timp permeabili la influențe eterogene, lăutarii au fost considerați (de la Bartók încoace) ca un factor stricător al autenticității folcorului sătesc.

Dacă scrisei de moldoveanul Barbu Lăutaru, e păcat să nu scriu și de „sudistul” Zavaidoc, pseudonimul lui Marin Gheorghe Teodorescu (1896, Pitești – 1945, București), de la străvechiul zavaidoaca, ce poartă semnificația de năbădăios, poreclit așa în 1918 de comandantul său de regiment, colonelul Moșoiu, A fost cântăreț român de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică.

Zavaidoc

În 1937 participă alături de orchestra lui Grigoraș Dinicu la Expoziția Internațională de la Paris însoțind delegația românească. Face senzație aici, în Cartierul Latin, la restaurantul românesc condus de George Botez – fratele renumitului diseur Titi Botez (vezi Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Editura Fundației Culturale Gheorghe Marin Speteanu, București, 2009, p. 450-456, ISBN 978-973-88609-7-1).

A participat la cele două războaie mondiale. Vă amintim doar că a interpretat numeroase melodii cunocute, precum Dragostea e ca și-o râie, Di, di, di murgule di, Bună seara mândro bună, Zumbalai, zumbalai meștere, Cine mă puse pe mine, De când ne-a aflat mulțimea, Zaraza etc.

Până la stabilirea principiilor folcloriste moderne, repertoriul lăutarilor a constituit totuși unica sursă a culegerilor realizate până în primul deceniu al secolului al XX-lea, iar melodiile lor, negreșit orășenești, considerate „naționale”, au fost în aceeași vreme, singurele cunoscute de către compozitorii români și incluse în lucrările lor.

Destule expresii sunt legate de lăutari. Popular, „a aduce o femeie în casă cu lăutari” înseamnă a se însura, că însurătoarea însemna „nuntă cu lăutari”, la noi, românii, flăcăul fiind obligat să asigure casa viitoarei familii. Dar tot popular, „a aduce pe dracul în casă cu lăutari” înseamnă a da de necaz.

Despre „Horă cu lăutari” nu mai scriem, că am scris destule despre horă. „Vorba cântecului” înseamnă cum se zice sau „vorba ceea”. Dacă lăutarul ți se adresează ironic cu „așa-i cântecul”, înseamnă că asta e situația, chiar dacă „e albastră”! „Fiecare lăutar își are cântecul său” înseamnă că un lucru, o întâmplare, o atitudine etc. își are istoria, tâlcul său (complicat, plin de aspecte dubioase, neclare).

Lăutarii, mai ales către „spartul nunții” cântau un „cântec de lume”, de fapt o poezie lirică cu caracter erotic, „mobilizator” pentru miri, să se prindă ce trebuie să facă în noaptea nunții.

Chestia nu mai e valabilă acum, după ani de concubinaj, vreo 13 în cazul lui Temișan (care face pe lăutarul cu Cântă toată mahalaua) și al Monicăi lui, dar și mai mulți în cazul lui .Bitman care a „spart” concubinajul, chiar cu trei copii rezultați... Că găsi ușor una mai tinerică și „dedată la Centrul Vechi”!

Scriitorii, martori și atenți la tot, au relatat și despre petrecerile cu lăutari, precum ardeleanul devenit muscelean Rebreanu (Jocul se sparse... Lăutarii mai continuară a cînta un răstimp, ca să-și facă datoria.), Alecsandri (aleargă prin oraș de găsește taraful de lăutari) sau Alecu Russo, care îl definește perfect (Lăutarul... ca și trubadurul de odinioară, umblă din sat în sat, din crîșmă în crîșmă, din petrecere în petrecere, și pentru un adăpost... și puțintică plată, zice cîntecele bătrînești ale haiducilor de demult).

Lăutarii sunt prezenți ca metaforă și în opera poetului național Eminescu (Vin țînțarii lăutarii, gîndăceii, cărăbușii,/ Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii) sau în cea a lui Alecsandri (Preoți munții mari,/ Păsări lăutari).

Și fiindcă lăutarii erau adunați într-un taraf, nici taraful n-a scăpat de remarca lui Sadoveanu („taraful de la București cînta cu duioșie și becurile electrice pîlpîiau somnoroase” sau „un taraf de lăutari începu a cînta cu alăute, cobze și naiuri”), Caragiale („a mai adus și tarafuri de lăutari și cîntăreții cei mai vestiți” sau „tarafurile cîntau din toate puterile, zbîrnîind și sunînd din dairele”), Alecsandri (să aprindeți lumînările peste un ceas, și dacă a veni Barbu cu tarafu lui, să-l puneți la scară), Delavrancea (taraful lăutarilor de supt Sotir Ciupitul... împodobise din preziuă un cap mare de porc).

Nu putem trece peste cele scrise de Coșbuc prin metafore de fabulă (Glas de fluier și cimpoi,/ Pitpalaci și cintezoi./ Și-un taraf de granguri), de „reporterul” netaforic Odobescu despre vânătoare (veselul taraf al spornicilor caricaturiști... ilustrează în fiecare toamnă, la deschiderea vînătoarii, pe bieții burghezi pariziani), dar și de Alecsandri (și tu, Petcule, ești din taraful celor cu mania de ocîrmuire) sau de ilustrul politician Kogălniceanu (Să ne unim mai ales toți într-un singur și mare țel, fără deosebire de stări, de tarafuri, de partide), că despre „hora unirii” am scris.

Muzică lăutărească

Motto: „Nuntă fără lăutari şi ceartă fără bătaie n-are haz.” (proverb românesc)

Să începem cu Ion Luican, care interpretează „Eu sunt Barbu Lăutaru”. Este o localitate, Clejani, unde au existat generații de lăutari, care s-au remarcat mai ales peste hotare. Cum vorba lungă e sărăcia omului, vă invit să urmăriți un bun film documentar, Lăutarii din Clejani povestea ultimei generații (https://www.youtube.com/watch?v=joDtKv62V9c&t=58s).

Un taraf cunoscut a fost Taraful Haiducilor, cu multe concerte în Anglia, Japonia, America şi în alte ţări, care a cântat pentru Johnny Deep, Nicolas Cage şi a apărut în mai multe producţii cinematografice.

Clejani, la sud-vest de București (maplandia.com)

Muzica le curge prin sânge numeroșilor ţigani care au format Taraful Haiducilor din Clejani. Comuna Clejani a fost atestată în 1538. Tot atunci şi-au făcut apariţia aici şi primii ţigani, unii dintre ei lucrând pe moşia lui Mişa Anastasievici, iar alţii făcând cărămizi sau remarcându-se prin talentul de a cânta.

De atâtea secole, ei îşi spun „ţigani” (ca și Mădălin Voicu) şi se mândresc cu asta, nu vor să se fandosească numindu-se rromi. Taraful din Clejani a luat fiinţă în 1983, bazele fiind puse de Ion Albeşteanu, renumitul dirijor, eforturilor acestuia alăturându-i-se şi Speranţa Rădulescu, etnomuzicolog.

Gheorghe Anghel (zis Calíu) spunea: „Eram ca un mic extraterestru. Urmăream foarte atent ce făcea maestrul Albeşteanu şi făceam şi eu. În 1973 m-am dus la Şcoala de Muzică şi m-am perfecţionat. Cânt şi astăzi în taraf şi sunt foarte mândru”. Acum duce tradiția mai departe Taraf de Calíu, invitându-vă să ascultați Balada Conducătorului și Cântecul ciobanului.

Încercăm o listă a lăutarilor români, alandala, cu câte un cântec în cazul unora: Constantin Lătărețu (politică cu delicatețe), Maria Lătărețu (Dor de mamă), Ion Albeșteanu (Petrecere cu lăutari), Ion Luca Bănățeanu (Balada Goznei), Nicu Bela (Ia la mama doi trei lei), Eugenia Bîrsan (Muzică populară din Gorj, 1954), Cornel Bosoi (Sârbă din Cărbunești), Nicolae Botgros (recital extraordinar la Londra), Caliu din Clejani, despre care am scris (live at The Czech Philharmonic), Georges Boulanger (Avant de mourir), Ionel Budișteanu (Hanul melodiilor), Nicolae Buică (Hora lui Buică - Constantin Mirea), Cornelia Catangă (colaj omagial), Marin Chisăr (mixaj), Florea Cioacă (Mierlița când e bolnavă), ... , Dona Dumitru Siminică (Inel, inel de aur), Marcel Budală (la culesul viilor), Gore Ionescu, Toni Iordache, Grigore Kiazim, Gheorghe Lambru, Fărâmiță Lambru (La Chilia-n port), Damian Luca, Gabi Luncă (Nu stiu ce e cu norocul), Constantin Mirea, Ion Miu, Petrică Moțoi, Ion Nămol, Vasile Năsturică, Ion Onoriu, Vasile Pandelescu, Tudor Pană (mixaj), Ion Petre Stoican, Constantin Pițigoi, Nelu Ploieșteanu (La cârciuma din cartier), Nicușor Predescu (colaj), Victor Predescu, Romica Puceanu (Moșule, te-aș întreba), Ion Păturică, Ion Strâmbeanu, Nicu Stănescu, Petrea „Crețul” Șolcan, Ionel Tudorache (Constantine, Constantine), Ștefan Tudorache, Ilie Udilă, Sile Ungureanu, Costel Vasilescu, Fănică Vișan, Petru Zaim, Ion Zlotea.

O introduc aici și pe Maria Tănase (1913-1963), supranumită Pasărea măiastră, de către Nicolae Iorga, în anul 1938. A cântat muzică populară, ușoară, romanțe, a făcut teatru de revistă. A cântat cu numeroși lăutari muzică lăutărească, în târgul de la Obor, în săli de concerte sau în restaurante din țară și din multe țări ale lumii.

În 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York (New York World’s Fair) și cântă împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănică Luca la Casa românească (unul din pavilioanele României).

Aici, Maria Tănase are ocazia să-i cunoască pe George Enescu și (mai îndeaproape) pe Constantin Brâncuși. La această expoziție mai participat și Dimitrie Gusti.

Timbru poștal din 2013 (de pe site)

Vă propunem melodiile Cine iubeşte și lasă (Târâitul șarpelui), Până când nu te iubeam, Aseară ți-am luat basma, Trenule mașină mică și Bun e vinul ghiurghiuliu. Pentru comparație, ascultați Până când nu te iubeam în alte patru interpretări (Anton Pann, reconstituire), (Pink Martini ft. Storm Large, live from Portland), (Paula Seling) și (Pink Martini și Loredana).

Fiindcă am scris de muzica urbană și de muzica de mahala, să reținem că Mihai Mărgineanu, cântăreț, actor și compozitor român de muzică folk și pop rock, încearcă să ne amintească melodiile Mă iubește femeile, Jana, Paraschiva etc.

Unele melodii sunt preluări ale unor cântece vechi de pahar, iar altele sunt creații proprii în același gen. Versurile sale sunt adeseori explicite, cu cuvinte necenzurate. Noi vă oferim concertul de la Sala Palatului din anul 2012. Omul s-a născut la 2 octombrie 1969, în aceeași zi cu Mahatma Gandi (1869), Miron Radu Paraschivescu (1911. din poeziile căruia a compus cântece) și cu... mine (1941)!

Nu putem încheia fără a aminti de Tudor Gheorghe (n. 1 august 1945), cântăreț, compozitor și actor român provenit dintr-o familie de țărani. Remarcabil în teatru, a realizat și numeroase albume, dar cariera sa a devenit fulminantă după 1989. Din 1969, anul primului recital și până în prezent, Tudor Gheorghe a realizat zeci de spectacole de muzică și poezie.

Tudor Gheorghe. Și cobzar!

Pentru a înțelege bine folclorul, muzica lăutărească, poezia, a petrecut 3 ani la Institutul de Folclor din București, unde a urmat studii aprofundate pentru conservarea folclorului. În această perioadă a realizat al doilea recital - Șapte balade.

În 1971, Eugen Barbu spunea despre el: „Tudor Gheorghe are o memorie fenomenală și asta explică cum a putut să îndeplinească raptul fără a trezi bănuieli, pentru că atât cât îi știm, bătrânii lăutari cad la bănuială când sunt fotografiați pe hârtie.

Într-o emisiune am putut auzi de la acest menestrel varianta cea mai cutremurătoare a „Mioriței" și niște cântece haiducești cum nu mai aflasem. (...) Scriu cu toată răspunderea că de la Maria Tănase nu am avut o personalitate mai puternică în ce privește comorile noastre folclorice ca acest tânăr și neîntrecut actor din Craiova.”

Printre numeroasele spectacole susținute se află și Petrecerea cu taraf, Petrecere cu taraf la Izbiceni, Calvarul unei inime pribegi, început cu cântece din anii 1930, cântate de artiști precum Cristian Vasile și Jean Moscopol, Parfumul nebunelor dorinți (vezi Crucea de Piatră), continuând prezentarea muzicii anilor 1930, La margine de imperii, dedicat singurei regiuni din această țară care a fost sub mai multe imperii, Bucovina, cu muzică este mai puțin cunoscută, culeasă și prelucrată dintr-o carte apărută doar în limba germană, „Rumanische Volkslieder aus der Bukowina” de Matthias Friedwagner, apărută în 1938, cu 530 de partituri muzicale și versuri culese din Bucovina, între anii 1902-1916, la inițiativa Ministerului Culturii, din Viena.

Așadar, pe lângă alte realizări complexe, urmăriți-i și pe cele din Al cincilea anotimp – Femeia, Calvarul unei inime pribegi, Parfumul nebunelor dorinți”, Mahalaua... mon amour, Cavalerii felinarelor târzii, Între rapsod și lăutar (aici o parodie despre mane și maneliști), La margine de imperii ș.a.

Și cum întâlnirea dintre doi titani, unul ardelean și altul oltean, Ioan Bocșa și Tudor Gheorghe, nu poate trece neobservată, ia priviți cum dicută ei în pilde, cum se duelează în note muzicale, într-o completă armonie ce nu mai trebuie (https://www.youtube.com/watch?v=AEh3v_Mglek) arătată cu ceva, adică demonstrată.

Acum să trecem la alt „Duel” între Ioan Bocşa şi Dinu Iancu Sălăjanu cu cele mai frumoase melodii la o dată-n viaţă (https://www.youtube.com/watch?v=m7D4WBdJC2Q), la TVR, o emisiune a Ilenei Tudor. Și fiindcă la această emisiune am mai întâlnit talente lăutărești, nu pot sări peste un membru al juriului, Simion Bogdan-Mihai, doctor în litere și cobzar (cu Lăutarii de Mătase Miu Haiducul, la Radio Guerrila), Mihai Teacă (https://www.youtube.com/watch?v=uQcfnEXHeVk), cu Au plecat ţiganii mei, Alexandru Drăghici, cu Pusei briciul să... (https://www.youtube.com/watch?v=RiclrHTKfDo&t=243s), Marin Tudor, cu cântecul de nuntă Ia-ți mireasă ziua bună (https://www.youtube.com/watch?v=lqhHEcohPl0), Anișoara Popescu cu Draga neichii ibovnică însoțită de taraful de la Iancu Jianu (https://www.youtube.com/watch?v=tbh8ItdSJfw), Iulia Mihai cu Alelele sălcioară însoțită de Taraf de Caliu – (https://www.youtube.com/watch?v=jaXD0aBKbHU).

Nu-i puteam uita nici pe Maria Chivu cu melodia Pusei caii la căruţă (https://www.youtube.com/watch?v=fnb2vErXqig), cu har ajutată de Gelu Voicu, pe Grigore Leșe, care a studiat și studiază permanent folclorul, inclusiv muzica lăutărească. Aici il reîntâlniți cu un moment special în prima ediție Vedeta populară (https://www.youtube.com/watch?v=pZpyvXuEr_U).

Dacă fu vorba de Bucovina, nu putem sări peste Basarabia, cu Ion Paladi acompaniat de orchestra Lăutarii cu Dorul Basarabiei (https://www.youtube.com/watch?v=KFIGdjW-YIY). E locul ăla despre care președintele meu de bloc a zis că e o altă națiune, în altă zi un alt popor. Ce-o fi zis de RFG și RDG nu vreau să mă gândesc... Accidente ale istoriei!

Amatori sau nu de cântece lăutărești, de lăutari, să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte - vin

noreply@blogger.com (Profesorul) — Wed, 09 Jul 2025 09:58:00 +0000

Jocuri de cuvinte – vin

Geografie lingvistică

Vin

Motto: „Îndrăgostiții sunt pietoni ai aerului.” (Nichita Stănescu

Am scris despre vin, țuică sau șampanie, în sticle necesită și dop, dar și despre butoi, căruia i se dă cep! În butoaie și în sticle în cramă e și vinuri obișnuite sau celebre. Noi am sctis multe despre vinurile și podgoriile României.

Știți toți că vinul este o băutură alcoolică (de 7-16%) obținută prin fermentarea mustului de struguri. Unii îl răsfață cu diminutivul vinișor. Vin este orice sortiment din această băutură, de exemplu vin de Porto, vin Murfatlar etc.

Cuvântul este moștenit din latinescul vinum, acesta din proto-italicul *wīnom, la rându-i din proto-indo-europeanul *wóyh₁nom. Englezii au wine, vine și vino. Wine e moștenit din medievalele engleze wyn, win, din vechiul englezesc wīn, din proto-vest-germanicul *wīn, din proto-germanicul *wīną, fie direct, fie prin latinescul vīnum etc.

În câteva limbi cuvintele corespondente sunt:

bor în maghiară

çakır (tr), mey (tr) în turcă, çaxır în azeră

inbid în malteză

krasi - κρασί în greacă

nabid – نَبِيذ ,kamr – خَمْر , šarāb - شَرَاب m în arabă

șarap în tătară crimeeană, mşarap, sücü în turcă, şərab în azeră

vaun - ווײַן în idiș

vein în estonă

vén în valonă

verë f în albaneză

vi în catalană

viini în feroeză

vin în aragoneză, daneză, feroeză, franceză, friuliană, megleno-română, norvegiană, occitană, română și venetă

vinho în portugheză

vino - ви́но în bulgară, rusă și sârbo-croată, vino - віно́ în belarusă, vyno - вино în rusină carpatină și ucraineană, vino - ღვინო în gruzină, víno în cehă și în slovacă, vino în italiană, slovenă și spaniolă

vīns în letonă

vinu în asturiană și corsicană

vir în istro-română

vynas în lituaniană

Wein în germană

Wii m (Rinul de Sus), Win m (Rinul de Jos) în germană alemannică

wijn în neerlandeză

wino în poloneză

Woi în franconiană de pe Rin (palatină)

wyn în afrikaans

yin în aromână

Vinul în lume

Vinul este o băutură alcoolică (de 7-16%)[necesită citare] obținută prin fermentarea strugurilor, fructul viței de vie. Transformarea strugurilor în vin se numește vinificație. Studiul vinului este oenologia. Marea varietate de vinuri existente în lume se explică prin diferențele dintre teritorii, soiuri de struguri, metodele de vinificație și tipurile de îmbătrânire.

Astfel, există vinuri roșii, roze sau albe, dar și vinuri cu un nivel rezidual diferit de zahăr (sec sau dulce) sau o variantă efervescență (liniștit sau efervescent). Viticultura s-a extins într-o mare parte a lumii și multe țări sunt producătoare de vin.

Conform definiției sale legale în Europa, vinul este produsul obținut exclusiv prin fermentația alcoolică, totală sau parțială, din struguri proaspeți, zdrobiți sau nu, sau din must de struguri, băuturile alcoolice aromate cu struguri neputând avea această denumire. Tăria sa alcoolică nu poate fi mai mică de 8,5% în volum.

Vinul a apărut pentru prima dată în zonele Caucaz, Mesopotamia, și apoi Egipt, însă grecii l-au transformat într-un produs de larg consum, fiind principala marfă de export a acestora.Vinul a fost în antichitate legat intim de divinități, jucând un rol important în religiile orientale.

Oenologia sau enologia este studiul vinului în general. Se ocupă de viticultură, vinificație, îmbătrânire (inclusiv conservarea în pivniță) și degustarea. Oenologul sa enologul e cerl ce studiază vinul. Numele oenologie sau enologie derivă din grecescul oinos (vin) și logos (studiu). Somelierul e cel ce se ocupă dpractic de fabricarea, urmărirea evoluției și consumul vinului.

Spațiul geografic românesc a fost în mod tradițional un mare producător european de vinuri, dar producția a scăzut sensibil după 1990. Conform ultimelor statistici, România ocupă locul 11 în lume după cantitatea de vin produsă și locul 6 în Europa. Puteți descărca un fișier de la https://oaji.net/articles/2019/4829-1562325307.pdf spre a vedea clasificarea ierarhică a vinurilor.

Vinul e făcut din unavc sau mai multe varietetăți de specii europene de viță de vie - Vitis vinifera, cum ar fi Pinot noir, Chardonnay, Cabernet Sauvignon și Sauvignon blanc. Multe din podgoriile lumii sunt plantate cu viță de vie europeană - Vitis vinifera, duse și în alte continentedatorită rezistențeri lor la filoxeră - phylloxera, care atacă vița de vie.

Pentru 2023, producția estimată în lume, pe țări, în milioane hectolitri era: 1.Franța – 48; 2.Italia – 38,3; 3.Spania – 28,3; 4.SUA – 24,3; 5.Chile – 11; 6.Australia - 9,6; 7.Africa de Sud – 9,3; 8.Argentina – 8,8; 9.Germania – 8,6; 10.Portugalia – 7,5. Totalul în lumel era estimat la 237,3 milioane hectolitri. Noi urmam pe locul 11 în lume, cu producța reală, nu estimată, de 4,4 milioane hectolitri.

Producția de vin a României a înregistrat o scădere în 2024, de aproximativ 19,8% față de anul precedent, ajungând la 3,7 milioane de hectolitri, conform celui mai recent raport publicat de Organizația Internațională a Viei și Vinului (OIV), citat de Agerpres.

Citiți deaspre soiuri: Cabernet sauvignon, Merlot, Tempranillo (Spania), Airen (Spania), Chardonnay, Syrah, Sauvignon, Pinot noir, Ugni blanc / Trebbiano, Sangiovese, Carignan (Italia) și alte soiuri de vin. Multe sunt și la noi. Soiurile de struguri pentru vin cultivatela noi sunt: Crâmpoşie, Fetească Regală, Fetească Albă, Riesling Italian, Riesling de Rhin, Pinot Gris, Pinot Blanc, Sauvignon, Chardonnay, Băbească Gri, Aligoté, Traminer Roz, Tămâioasă Românească, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot, Malbec, Negru de Drăgășani, Pinot Noir, Fetească Neagră, Băbească Neagră, Sangiovese, Syrah, Dornfelder, Rebo. Citiți mai multe la „Vinul românesc – podgorii și soiuri românești de struguri”. Succes!

Noi mai avem, cum am scris mai sus, somelier, chelar și pivnicer, Chelarul era de fapt o persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. E sinonim cu pivnicer, Chelar e moștenit vechiul slavon kelarŭ. Pivnicerul supraveghea oP pivniță de vinuri (derivat din pivniță + -er, pivniță derivat din vechiul slavon pivĭnica).

Amintim și de cramă, locul de muncă al somelierului, o clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se depozitează uneltele de lucru. Acum este și un local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc. într-un cadru rustic. Am moștenit cramă sârbo-croatul krama. Englezii o numesc wine cellar!

Scriitorii români au scris despre cramă, precum Dan Deșliu („Va fi o toamnă grasă.../ Și butii pântecoase s-or grămădi la cramă,/ Și cîntece voioase vor crește din norod.”), Dumitru Botez („Ușa mare de la cramă/ Este scoasă din țâțâni,/ Că-i în toi cules de poamă/ De vreo două săptămâni.”), Creangă („Mă răped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin.”) și Teodorescu („D-aș mai trăi pîn’ la toamnă.../ Să mă plimb din cramă-n cramă.../ Să beau must de poamă coarnă.”). Ultima poezie a devent și cântec, aici cântat de Felicia Georgescu. Eu o prefer pe Ioana Radu.

Orice cramă se află într-o vie, numele unei parcele de teren plantată cu viță, adică o plantație de viță. Vie este moștenit din latinescul vinea. Despre vie asu scris Ion Creangă („Casa bătrânească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei.”), Beldiceanu („Cântă cucu-n deal la vie, Inima ca să-mi învie.”), Negruzzi („Nu mi-au venit încă buțile cu vin de la viile din jos.”), din nou Creangă („Vița de vie tot învie,/ Iară vița de boz, tot răgoz.”), Alecsandri („Să trăiască moș Noe, cel care-o discoperit via!”), cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu („Bine-a zis frunza de vie/ Că dragostea nu-i moșie.”).

Despre vin au scris Sadoveanu („Rău e să nu bei. Și mai rău e să bei vin prost după ce ai băut vin bun.”), Bujor („Jupânul Dumitru își lăuda mereu vinul cel nou.”), Iosif („Nouă buți de vin goliră și-ncă tot mai cer să bea,/ Iar Agnița Crâșmărița n-are vin să le mai dea!”), Creangă („Mă închin la cinstita fața voastră ca la un codru verde, cu un poloboc de vin și cu unul de pelin.”) și alții.

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină, departe de chelneri. La fiecare solist sunt cca 60 de melodii ! 1) Elvis Presley 2) Roy Orbison 3) Beatles 4) Abba 5) Bee Gees 6) Michael Jackson 7) John Lennon 8) Celine Dion 9) Frank Sinatra 10) Creedence Clearwater Revival 11) Julio Iglesias 12) Queen 13) Neil Diamond 14) Paul Mccartney 15) Rolling Stones 16) Pink Floyd 17) Bruce Springsteen 18) Elton John 19) U2 20) George Harrison 21) Cliff Richard 22) Tina Turner 23) Bob Marley 24) Andrea Bocelli 25) Dire Straits 26) Barbra Streisand 27) Eagles 28) Madonna 29) Simon & Garfunkel 30) Ac/Dc 31) Bob Dylan 32) Dean Martin 33) Andr? Hazes 34) Tom Jones 35) Eric Clapton 36) John Denver 37) Eros Ramazzotti 38) Deep Purple 39) Led Zeppelin 40) Rod Stewart 41) Status Quo 42) Louis Armstrong 43) Fleetwood Mac 44) Bryan Adams 45) Jimi Hendrix 46) Barry White 47) Nat King Cole 48) Santana 49) Michael Buble 50) Gipsy Kings 51) David Bowie 52) Adriano Celentano 53) Robbie Williams 54) Charles Aznavour 55) Metallica 56) Doors 57) Shakira 58) Beach Boys 59) Cat Stevens 60) Bon Jovi 61) Ub40 62) Joe Cocker 63) Whitney Houston 64) Phil Collins 65) Enrique Iglesias 66) Ricky Martin 67) Ray Charles 68) K3 69) Zz Top 70) Van Morrison 71) Ringo Starr 72) Stevie Wonder 73) Gloria Estefan 74) Supertramp 75) Jethro Tull 76) Black Sabbath 77) Marco Borsato 78) Guns N? Roses 79) Neil Young 80) Chuck Berry 81) Billy Joel 82) Sting 83) Kinks 84) R.e.m. 85) Laura Pausini 86) Genesis 87) Who 88) Monkees 89) Animals 90) Simple Minds 91) Prince 92) Aretha Franklin 93) B.b. King 94) Iron Maiden 95) Pearl Jam 96) Christina Aguilera 97) Alice Cooper 98) Depeche Mode 99) Nirvana100) Gary Moore. AUDIȚIE PLĂCUTĂ!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html. Merge și cu friptura! Chiar și pe caniculă!

Amatori sau nu de vin acasă sau la restaurant, cârciumă oferiti de chelneri, să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte - profit

noreply@blogger.com (Profesorul) — Wed, 09 Jul 2025 05:31:00 +0000

Jocuri de cuvinte – profit

Geografie lingvistică

Profit

Știți toți ce e profitul, că ați învățat și îl și folosiți, jonglați cu cifrele. Profitul este ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva. Pentru investitorii capitaliști este venitul care revine proprietarilor capitalului investit într-o întreprindere. Și poate fi mediu, maxim sau chiar zero. Adică ai investit degeaba!

În engleză profit e moștenit din engleza medievală (profit, în sensul avantajului, beneficiului), luat din vechea franceză (profit), din latinescul profectus, „progres, profit”, din proficere, „a avansa”, din pro-’ + facere, „a face”. Și ei și noi am luat verbul din franțuzescul profiter, „a profita”.

În câteva limbi se traduce prin:

engleză profit, gain

esperanto profito

franceză profit m, gain m, bénéfice m

germană Gewinn m, Profit m

maghiară haszon, profit

italiană profitto m, lucro m, profit m

română profit m

rusă при́быль (ru) f (príbylʹ), вы́года (ru) f (výgoda), дохо́д (ru) m (doxód), нажи́ва (ru) f (nažíva), по́льза (ru) (pólʹza), (obsolete) профи́т (ru) m (profít)

Acum e acum! Știți că sunt firme care raportează la sfârșit de an profit zero? Și cum trebuie să plătească „impozit pe profit”, plătesc 0 lei! Nu ar fi mai bine să plătească impozit pe cifra de afaceri?

Firmele de mai jos, de care n-o să gângurească Bolojan sau Nicușor, fac an de an activități financiare, raportează profit zero, sponsorizează partide și politicieni. Pe multe le cunoașteți! Le dați bani!

DEASUPRA ACESTORA SE AFLĂ MAFIA străină REPREZENTATĂ DE FOSTUL AMBASADOR AL S.U.A. LA BUCUREȘTI, ADRIAN ZUKERBERG, FOST ZAHARESCU, DIN IAȘI, CARE DOREȘTE SĂ ACHIZIȚIONEZE LA MEZAT COMPANIILE STRATEGICE ROMÂNEȘTI! O simplă întrebare: Dacă asupritorii noștri au „PIERDERI”, de ce nu-și iau tălpășița???

NU PLEACĂ DEOARECE ÎȘI EXTERNALIZEAZĂ PROFITUL, ELUDÂND PLATA IMPOZITULUI CUVENIT STATULUI ROMÂN PRIN FALSE STUDII DE FEZABILITATE EXACT LA VALOAREA PROFITULUI!

GUVERNANȚII CUNOSC SITUAȚIA REALĂ, DAR STRANGULEAZĂ FINANCIAR FIRMELE ROMÂNEȘTI PENTRU A ADUCE BANI LA BUGETUL DE STAT. OARE AVEM NEVOIE DE ASTFEL DE „CONDUCĂTORI”? Citiți:

E.ON Energie România SA: cifră de afaceri 13.725.371.052 lei, profit 0, pierdere 358.899.374 lei

ENEL Energie SA: cifră de afaceri 5.201.925.419 lei, profit 0, pierdereq 391.072.544 lei

MET România Energy SA: cifră de afaceri 5.076.830.236 lei, profit 0, pierdere brută 20.766.816 lei

ENEL Energie Muntenia SA: cifră de afaceri 4.778.924.136 lei, profit 0, pierdere 377.568.182 lei

DELGAZ GRID SA (parte din grup E.ON): cifră de afaceri 1.728.069.608, profit 0, pierdere 125.064.813 lei

NIS PETROL SRL: cifră de afaceri 700.608.804 lei, profit 0, pierdere 116.566.729 lei

PROFI ROM FOOD SRL: cifră de afaceri 11.660.657.559 lei, profit 0, pierdere brută 257.775.507 lei

ROMANIA HYPERMARCHE SA: cifră de afaceri 1.513.108.057 lei, profit 0, pierdere 33.787.149 lei

UNILEVER SOUTH CENTRAL EUROPE: cifră de afaceri 1.106.102.018 lei, profit 0, pierdere brută 64.865.225 lei

HAVI LOGISTICS SRL: cifră de afaceri 1.045.011.293 lei, profit 0, pierdere brută 8.260.665

SUPECO INVESTMENT SRL: cifră de afaceri 751.739.410 lei, profit 0, pierdere 5.509.765 lei

PUREFERT BALKANS SRL (comerț cu ridicata al produselor chimice): cifră de afaceri 735.579.818 lei, profit 0, pierdere brută 27.700.487 lei

KRONOSPAN TRADING SRL: cifră de afaceri 2.494.611.480 lei, profit 0, pierdere 15.546.600 lei

PORR CONSTRUCT SRL: cifră de afaceri 1.251.719.899 lei, profit 0, pierdere brută 4.616.564 lei

STRABAG SRL: cifră de afaceri 919.310.107 lei, profit brut ridicol 4.963.942 lei

ASIROM VIENNA INSURANCE: cifră de afaceri 736.735.195 lei, profit 0, pierdere 2.523.516 lei

RWA RAIFFEISEN AGRO ROMANIA SRL: cifră de afaceri 533.925.097 lei, profit 0, pierdere 4.978.855 lei.

VODAFONE ROMANIA SA: cifră de afaceri 4.695.157.165 lei, profit 0, pierdere 121.899.297 lei

ORANGE ROMANIA COMMUNICATIONS SA: cifră de afaceri 2.436.927.140 lei, profit 0, pierdere 187.195.973 lei

TELEKOM ROMANIA MOBILE COMMUNICATIONS SA: cifră de afaceri 1.378.276.599 lei, profit 0, pierdere 558.080.366 lei

AUTOLIV ROMANIA SRL: cifra de afaceri 4.879.212.343 lei, profit 0, pierdere 164.560.738 lei

CONTINENTAL AUTOMOTIVE SYSTEMS SRL: cifră de afaceri 4.632.033.520 lei, profit 0, pierdere 331.190.369 lei

VITESCO TECHNOLOGIES ROMANIA SRL: cifră de afaceri 1.803.187.606 lei, profit 0, pierdere 354.411.484 lei

PREH ROMANIA SRL: cifră de afaceri 1.379.252.200 lei, profit 0, pierdere 60.238.509 lei

FAURECIA ROMANIA SRL (lider francez al industriei componentelor auto; 1 din 3 autoturisme produse în lume înglobează componente de la Faurecia): cifră de afaceri 1.300.419.790 lei, profit 0, pierdere 3.288.924 lei

YAZAKI COMPONENT TECHNOLOGY SRL: cifră de afaceri 1.124.110.555 lei, profit 0, pierdere 38.354.474 lei

ADIENT SRL: cifră de afaceri 779.868.427 lei, profit 0, pierdere 19.204.369 lei

CONTITECH ROMANIA SRL: cifră de afaceri 776.730.249 lei, profit 0, pierdere 75.378.576 (10% pierdere din C.A.!)

LIBERTY GALAȚI SA: cifră de afaceri 7.919.502.237 lei, profit 0, pierdere 743.522.226 lei

DONALAM SRL: cifră de afaceri 740.249.196 lei, profit 0, pierdere 35.097.380 lei

ARCELLORMITTAL HUNEDOARA SA: cifră de afaceri 650.814.289 lei, profit 0, pierdere 180.472.664 lei

ALUM SA: cifră de afaceri 501.771.469 lei, profit 0, pierdere 118.621.775 lei (peste 20% din C.A.!)

ARCTIC SA (compania mamă BEKO, în top 10 contribuabili la bugetul Turciei, NIMIC către români): cifră de afaceri 3.799.988.277 lei, profit 0, pierdere 141.093.292 lei

MAKITA EU SRL (lider la fabricarea mașinilor unelte portabile acționate electric, prezente fără excepție pe orice șantier din țară): cifră de afaceri 2.884.412.434 lei, profit 0, pierdere 187.409.194 lei

PRYSMIAN CABLURI ȘI SISTEME SA (producție de cabluri cu fibră optică atât de solicitate în zilele noastre): cifră de afaceri 2.032.652.492 lei, profit net 0, pierdere netă 1.494.637 lei

SMITHFIELD ROMANIA SRL (industria cărnii): cifră de afaceri 1.280.635.214 lei, profit 0, pierdere 3.157.803

AAYLEX ONE SA (industria cărnii): cifră de afaceri 1.145.423.080 lei, profit 0, pierdere 108.014.375 lei

KASTAMONU ROMANIA SA (industria lemnului): cifră de afaceri 868.575.473 lei, profit 0, pierdere 91.980.415 lei

UNITED ROMANIAN BREWERIES BEREPROD SRL (industria berii ~ Tuborg, Skol, Holsten): cifră de afaceri 549.712.509 lei, profit 0, pierdere 43.510.797 lei

CAROLI FOODS GROUP SRL (mezeluri și producție de carne și produse din carne, prezente la aproape orice magazin alimentar din țară): cifră de afaceri 545.499.127 lei, profit 0, pierdere brută 1.505.172 lei

GRUPO ANTOLIN SIBIU SRL (fabricare de echipamente electrice de iluminat): cifră de afaceri 504.902.415 lei, profit 0, pierdere 64.785.671 lei

DR.MAX SRL: cifră de afaceri 3.193.482.856 lei, profit, pierdere 6.856.991 lei

PHARMAFARM SA: cifră de afaceri 1.635.630.649 lei, profit 0, pierdere 6.925.639 lei

CENTRUL MEDICAL UNIREA SRL: cifră de afaceri 1.004.486.227 lei, profit net 0, pierdere netă 6.035.166 lei

FARMEXIM: cifră de afaceri de aproape 3,5 miliarde de lei (!), profit puțin peste 8 milioane de lei!

AMAZON DEVELOPMENT CENTER ROMANIA SRL: cifră de afaceri 616.776.705 lei, profit 0, pierdere 2.736.287 lei

ALSO TECHNOLOGY ROMANIA SRL: cifră de afaceri 527.234.263 lei, profit 0, pierdere 20.548.782 lei

Alte două companii de transport și curierat raportează profit ZERO la cifre de afaceri de peste 100 de milioane de euro.

DELIVERY SOLUTIONS SA: cifră de afaceri 736.498.414 lei, profit 0, pierdere 45.013.842 lei

VOS LOGISTICS CARGO SA: cifră de afaceri 510.591.518 lei, profit 0, pierdere 8.923.149 lei

SOCIETATEA NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI-CFR-CALATORI SA: cifră de afaceri 2.431.562.521 lei, profit 0, pierdere 190.973.303 lei

COMPANIA MUNICIPALĂ TERMOENERGETICA BUCUREȘTI: cifră de afaceri 1.966.353.746 lei, profit 0, pierdere 427.283.484 lei

COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA: cifră de afaceri 1.046.075.662 lei, profit 0, pierdere 94.628.901 lei

SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR-MARFĂ SA: cifră de afaceri 689.895.001 lei, profit 0, pierdere 153.305.070 lei.

Sâmbătă 5 iulie 2025, muntele a devenit catedrală sonoră. La 2025 de metri altitudine, în inima Bucegilor, Alexandru Tomescu și Dragoș Ilie au transformat Cabana Caraiman într-o sală de concert neobișnuită, unde soarele și norii au fost parteneri de acompaniament pentru sunetul inconfundabil al viorii Stradivarius Elder-Voicu și al chitarei clasice.

https://youtu.be/lPLv7AbAhlw?si=qY9hDByEwFUZLfhX

Acum părecis ați înțeles ce e profitul! Cum să facem profitabile firmele de stat? Că șefii au salarii babane, de neatis! Le vindem una câte una? Ce pachet propune Bolojan pentru ele? Să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte - cramă

noreply@blogger.com (Profesorul) — Mon, 07 Jul 2025 08:00:00 +0000

Jocuri de cuvinte - cramă

Geografie lingvistică

Cramă

Motto: „Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși.” (Nichita Stănescu)

Am scris noi multe despre vin și despre viile din România, inclusiv despre podgoriile României, despre somelier. În podgorii există crame. Crama este o clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se depozitează uneltele de lucru și vinul rezultat, în butoaie de toate dimensiunile. Era la început și un magazin de băuturi alcoolice.

Poate fi și un local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc., într-un cadru rustic, care imită o cramă. Cuvântul apare în română în psaltirea în versuri a lui Dosoftei (1624-1693), mitropolitul Moldovei, tipărită la mănăstirea Uniev din Rusia în 1673 (actuala Ucraina).

Dicționarele prezintă etimologia astfel: DEX '98 (1998) - „cf. scr. Krama”; DEX '09 (2009) - „cf. sb. Krama; MDA2 (2010) - „E: ger Kram „prăvălie”, srb krama „colibă”, „prăvălie”.

Lazăr Șăineanu (1859-1934), filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român, ne explica în 1929: „cramă, în Moldova - încăpere într’o vie unde se storc strugurii și unde se păstrează vinul (Cf. germ. KRAM, încăpere, printr’un intermediar slav) [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].

Peste un deceniu, în 1939, Scriban ne lămurea: „crámă f., pl. e și crămĭ (vsl. cr. krama, baracă, pol. rut. kram, d. germ. kram, prăvălie). Șopron de ținut butoaĭele la vie [August Scriban, Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura "Presa Bună", Iași, 1939]. Și uite că nicio altă etnie n-a reținut cuvântul cramă pentru clădirea din vie unde se prepară și se păstrează vinul!

Așa că de la germanul Kram, atestat încă din secolul al XII-lea, moștenit din medievalul german kram, „acoperiș, cort, mărfuri”, moștenit din vechiul german kram, „standul comerciantului, tejghea, cort, bunuri", trecut pe la slavii de la vest și din sud.

Dar există și ipoteza că nemții ar fi luat vechiul germanic kram de la slavi. La polonezi kram are aceeași semnificație, „tarabă”. Nordicii au și ei kram, dar doar pentru mărfurile de pe tejghea, nu pentru tejghea! În sârbo-croată kráma - кра́ма, moștenit din germanicul Kram, înseamnă „gunoi (lucruri vechi, uzate)”.

În diferite limbi cramei i se spune:

adega în galiciană, adega (din vechiul galico-portughez adega, din precedentul abdega, din *abodega, din latinescul apothēca, din grecescul antic apothḗkē - ἀποθήκη, „magazin”), adega de vinhos în portugheză;

ardandegi, upategi în bască;

bēṯ maddānā - ܒܹܝܬ݂ ܡܲܕܵܢܵܐ‎ în neo-aramaică asiriană;

bodega în galiciană și în spaniolă (din vechiul galico-portughez *abodega, din latinescul apothēca, din grecescul antic apothḗkē - ἀποθήκη, „magazin”);

bodrum vere în albaneză;

borospince în maghiară (din boros, + pince, „pivniță, din slovacul pivnice, boros din bor, „vin”, +m -os);

bottelarij în neerlandeză;

càneva în venetă;

canténa în romagnolă, cantina (din vulgarul latin *canthus, „colț”, din galezul *cantos, care desemnează locul pentru depozitarea băuturilor alcoolice, din proto-celticul *cantos, „colț”, din proto-indo-europeanul *kh₂ndʰ-) și cantina vinicola în italiană, cantina în lombardă, cantinai în corsicană, kantina tal-inbid în malteză, kantinë vere în albaneză;

cava în galiciană, spaniolă și occitană (languedoc), cave à vin în franceză;

celièr în occitană (languedoc), cellar fíona în irlandeză, celler în catalană, seler win în galeză, seilear fìona în galica scoțiană;

chai în franceză și în occitană (gascon);

cramă în română;

enoteca în italiană, enotéka - еноте́ка în bulgară, œnothèque în franceză, oinothḗkē - οἰνοθήκη în greacă antică;

ghvinis marani - ღვინის მარანი în gruzină, ginu marran - գինու մառան în armeană;

hầm rượu în vietnameză;

ízba - и́зба în bulgară;

jiǔjiào - 酒窖 în chineză mandarină și în chineză;

mahzen în turcă;

makhzun alkhamr - مخزون الخمر în arabă;

maṙan - մառան în armeană, marani - მარანი în gruzină;

ndobata-vêen în sango;

occalli, vino calli, octlālīlōyān în nahuatl clasic;

oinṓn – οἰνών în greacă antică;

Ōẏā'ina sēlāra - ওয়াইন সেলার în bengaleză:

piwnica na wino în poloneză;

podoju jeojangsil - 포도주 저장실 în coreană;

promus în latină;

pútáojiǔ shōucáng - 葡萄酒收藏 în chineză mandarină

sændon - сӕндон în osetă

sharaab ke tahakhaane - शराब के तहखाने în hindusă, şarap mahzeni în turcă, Şərab anbarı în azeră;

sklípek (dialectal) în cehă;

tinaia în italiană;

upategia în bască;

Vā'īna sailara - ਵਾਈਨ ਸੈਲਰ în punjabi;

vagenarió - βαγεναριό în greacă;

veinikelder în estonă, veyn keler - וויין קעלער în idiș, viinikellari în finlandeză, vín kjallari în islandeză, vinkælder în daneză, vinkällare în suedeză, vínkjallari în feroeză și în islandeză, vinkjeller în norvegiană, Wäikeller în luxemburgheză, Weinkeller în germană, wijnkelder în neerlandeză, wine cellar în engleză, wijnkelder în neerlandeză, wyn kelder în frizonă, wynkelder în afrikaans;

vīna pagrabs în letonă;

vinarska izba - винарска изба în bulgară, vinarska vizba - винарска визба în macedoneană;

vinejo, vinkelo în esperanto;

vínna pivnica în slovacă;

vinný sklep în cehă, vinny skliep - вінны склеп în bielorusă, vinska klet în slovenă;

vinnyj pogreb - винный погреб în rusă;

vino calli, occalli în aztecă;

vinski podrum - вински подрум în sârbă, vinski podrum în bosniacă și în croată;

vízba - ви́зба macedoneană;

výnnycja - ви́нниця în ucraineană;

vynnyy lʹokh- винний льох în ucraineamă;

vyno rūsys în lituaniană;

wain serā - ワインセラー în japoneză;

Weinsammlung în germană;

wijnkelder în neerlandeză ;

Woikella în franconiană de pe Rin (germană palatină);

מרתף יין în ebraică;

انبار شراب în persană.

Amforă la muzeul vinului din Marsilia (vizitat ăn 1996)

Crama în lume și în viață

Motto: „Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!” (Nichita Stănescu)

O cramă este un loc unde se adună și se storc strugurii și se obține mustul, se pune mustul la fernmentat în butoaie speciale, se obține vinul, butoaiele de vin sunt păstrate. După un anumit timp unele vinuri sunt depozitate în sticle cu vin, și ele păstrate în camere speciale. Pot fi păstrate și alte băuturi spirtoase. Condițiile de depozitare și atmosfera sunt reglementate în mod special.

Crama găzduiește toate tipurile de ambalaje pentru fabricarea vinului. Pentru cramele mici se folosește și termenul de pivniță. O cramă are în general, una sau mai multe clădiri din zidărie, îngropate sau semi-îngropate. Unii au creat mici „crame frigorifice" în localități ale căror funcții sunt de a aproxima artificial condițiile atmosferice naturale ale unei crame cu pivnițe subterane. În cazul de mai sus termenul cramă se referă la un comerciant de vinuri, o afacere care vinde vinuri și băuturi spirtoase.

Cramă cu atmosferă generală reglementată

Conservarea vinului este o problemă importantă. Vinul este un produs sensibil la temperatură și la variațiile acesteia. Temperatura ideală pare să fie în jur de 13°C și ar trebui să fie cât mai stabilă posibil. Vinul nu tolerează variații rapide și frecvente de temperatură (zilnic), nici temperaturi extreme (îngheț, soare etc.).

O temperatură ridicată accelerează învechirea vinului (obținut de două ori mai rapid la o temperatură de 23° C), dar, în unele cazuri, provoacă degradarea prematură a calităților sale naturale și nu va atinge potențialul învechirii regulate. Chiar și expunerea scurtă la temperaturi extreme poate deteriora vinul.

Unii consideră că îmbătrânirea este îmbunătățită dacă temperaturile fluctuează ușor odată cu anotimpurile, de ordinul câtorva grade. Umiditatea ideală pentru maturarea vinului este de aproximativ 70%. Importanța umidității este concentrată la pluta sticlei; Într-adevăr, acest material natural este atât o barieră etanșă pentru lichid, cât și un dispozitiv de respirație și un echilibru între exterior și conținutul gazelor.

Mucegai normal datorită umidității pe sticlele vechi

În cazul sticlelor, dopul din plută se poate deteriora dacă umiditatea scade sub 40%. Această deteriorare a plutei duce iremediabil la deteriorarea vinului și favorizează evaporarea acestuia prin porii plutei. Dacă umiditatea crește peste 80%, mucegaiul se poate dezvolta și poate introduce mirosuri neplăcute.

Umiditatea poate deteriora și etichetele. Pe lângă respectarea umidității, este de dorit o ușoară reînnoire a aerului. Sticlele de vin, în special vinurile ușoare (albe, roze, șampanie) trebuie protejate de lumina directă cu riscul de a dezvolta un „gust ușor”. Noi am scris și despre minunata marcă protejată - șampanie (https://webdidacticanova.blogspot.com/2019/08/jocuri-de-cuvinte-sampanie.html). De aia folosim „vin spumos”!

Sticlele din sticlă transparentă sunt mai expuse la aceasta, deoarece permit trecerea mai multor raze ultraviolete. Razele ultraviolete au o influență negativă asupra calității conservării vinului. Acesta este motivul pentru care marea majoritate a cramelor dedicate învechirii sunt echipate fie cu o ușă de sticlă tratată împotriva razelor ultraviolete, fie cu o ușă opacă care garantează cel mai mare întuneric în interiorul pivniței.

Vinul nu tolerează trepidațiile, ceea ce accelerează deteriorarea acestuia. Acesta este motivul pentru care cramele sunt rareori instalate în apropierea unei surse de agitație (rutieră, feroviară). Sticlele trebuie să fie orizontale, astfel încât dopurile de plută să fie umede permanent, ceea ce asigură etanșeitatea acestora. Poziția verticală poate fi utilizată numai pentru transport și depozitare scurtă.

Pivniță de vinuri amenajată într-un mormânt antic lângă Via Appia

Pivnița tradițională special concepută pentru vin este o raritate arhitecturală. Doar pivnițele au fost proiectate pentru a stoca vinurile în butoaie. Fiind bunicul după mană dogar, dar și primar (la adresa https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi) țărănist, am scris despre butoi. O cramă bună ar trebui să conțină doar vin, altfel mirosurile altor elemente vor contamina vinul prin plută (păcură, carton mucegăit etc.). Trebuie să fie îngropat la o adâncime mică, ceea ce îi permite să profite de puterea izolatoare a pământului și de o bună ventilație. Acest lucru este de o importanță capitală. Pentru ca aceasta să se desfășoare în condiții excelente, pivnița trebuie să fie orientată N-E/S-V și să aibă ventilație spre nord si sud. Doar această caracteristică permite vinurilor să evolueze în condiții optime. Podeaua trebuie să fie făcută din pământ bătut pentru a promova o bună umiditate. În plus, tăcerea și întunericul sunt două condiții de dorit. Ultimul punct este o temperatură cu mici variații. Trebuie păstrat la aproximativ 12-13° C.

Cuvântul vin în limbile europene

Așadar, în afară de echipamentele de producere a vinului, cramele mai mari pot deține și laboratoare, depozite, linii de îmbuteliere și beciuri, uneori subterane (de exemplu Cricova ori Mileștii Mici din Republica Moldova). Cea mai veche vinărie din lume existentă până în prezent este o fabrică de vin veche de 6000 de ani din regiunea Areni din Armenia, care produce vin și astăzi.

În Cricova este de fapt un mare combinat de vinificație. În anul 1952, Petru Ungureanu și Nicolae Sobolev au propus utilizarea în calitate de depozite de vin stolnele din care se extrăgea piatra de construcție în Cricova. În 1954 la combinatul Cricova a fost fondată colecția de vinuri.

În 1955, în galeriile subterane de la Cricova a avut loc îmbutelierea primelor vinuri de marcă. În 1968, ca urmare a deciziei cu privire la necesitatea specializării gospodăriilor de vinificație și majorarea volumului de producție a vinurilor de marcă, pe teritoriul depozitelor de vin de la Cricova, care aparținuse până la acel moment Combinatului de Vinuri și Șampanie, a fost creat un sovhoz-fabrică.

În 1977, pe teritoriul sovhoz-fabricii a fost construită hala de vinificație primară, care constituie unitatea principală de producere a companiei, iar în anul 1980 a început să funcționeze fabrica de șampanie. Din anul 1968 și până în 1985, prelucrarea materialului vinicol la întreprindere s-a majorat de 7 ori, iar producerea de vinuri de 35 de ori.

În anii 1990 a fost dată în exploatare noua hală de vinuri spumante. La mijlocul anilor 1990, 20% din toată producția realizată la combinat era exportată în Rusia, Ucraina și alte state din fosta Uniune Sovietică, dar și în Orientul Îndepărtat, Regatul Unit, Germania, SUA, Japonia – în total aproximativ de 30 de țări.

În anul 1999 combinatul Cricova a fost transformat din întreprindere de stat în societate pe acțiuni, fiind în proprietatea statului. În 2002 i s-a decernat Ordinul Republicii. În 28 august 2003 a fost declarat prin lege obiect al patrimoniului cultural-național al Republicii Moldova.

Istoria își urmează cursul. În 2012 are loc integrarea trenurilor electrice ca mijloc de transport în galeriile orașului subteran. În 2014 are loc deschiderea muzeului de vinuri „Cricova”. Când în România dispar cinematografele vechi, în 2015 are loc deschiderea cinematografului subteran în Cricova. În anul 2016 are loc primul eveniment dedicat mustului, numit „MustFest”.

În anul 2016 Valentin Bodiu a lansat monografia „Cricova - destinul meu”. În anul 2017 Combinatului de Vinuri „Cricova” i-a fost oferit premiul mare pentru merite în domeniul vinificației. În acelaș an au fost plantate primele 3 soiuri de viță-de-vie ecologică, Fetească Regală, Fetească Neagră și Viorica.

În anul 2018 se inaugurează cele două săli de degustare, „Bolta Cerească” și „Ștefan cel Mare”. Ca totul să fie sfințit, în anul 2019 se inaugurează biserica subterană. Nu se spune multe despre vinotecă, denumită Vinoteca Națională. Se spune că are o colecție de băuturi cuprinzând 460 de tipuri de vinuri, coniacuri și lichioruri. Printre produse se remarcă vinurile Amplius, Cuvée Prestige și Rose de Cricova.

Cum „vorba lungă e sărăcia omului!, vă invităm să vedeți două filmulețe pe youtube, despre combinatul care nu e prea departe de granișța României, respectiv la adresele web https://youtu.be/hLTP-cgWjvI?t=70 și https://youtu.be/stw1xRLnh-s. Poate vă veți hotărî să faceți o vizită pe acolo.

Crama în carte

Motto: „A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.” (Nichita Stănescu)

Crama nu putea lipsi din scrierile oamenilor de litere care prin excelență erau și buni degustători. Cum eu am scris despre butoi (vezi https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-butoi), Dan Deșliu remarca într-un an bucuria noii recolte viticole („Va fi o toamnă grasă.../ Și butii pântecoase s-or grămădi la cramă,/ Și cântece voioase vor crește din norod.”).

Pahar cu vin roșu Merlot

Și Dumitru Botez remarca buna recoltă („Ușa mare de la cramă/ Este scoasă din țâțâni,/ Că-i în toi cules de poamă/ De vreo două săptămîni.”), Poate îl citise pe Creangă, căruia nu îi era străină crama („Mă răped în cramă s-aduc și un cofăiel de vin.”). Cântecul Mariei Tănase („De-aș mai duceo pân’ la toamnă”, la adresa https://www.youtube.com/watch?v=pyO4-ZjIySI) a fost inspirat poate dintr-o poezie a lui Teodorescu („D-aș mai trăi pân’ la toamnă.../ Să mă plimb din cramă-n cramă.../ Să beau must de poamă coarnă.”). Maria Tănase îi povestea leliței Ioana că ne îndemna la vin și pastramă... Poate o preferați perIoana Radu cu Leliţă Ioană (https://www.youtube.com/watch?v=fbvtLzZDlhw).

Nici epigramiștii n-au uitat de cramă. Ioan Fârte se mira și se întreba în 2011: „Păstorel la cramă?” („Nu-i adevăr în epigrame/ Referitor la Păstorel:/ Nu Păstorel intra în crame,/ Ci cramele intrau în el.”). Mihai Haivas, în revista „Booklook", nr. 17 din 2011 amintea de „Recunoştinţa lui Păstorel” („Spre-a le spori ieşenilor umorul/ Ne-ar face Păstorel şi un cadou:/ Bahluiului mutându-i azi izvorul/ În cramele moderne din Copou.”).

Despre „Muza lui Cincinat” compunea un madrigal Virgil Petcu în Săgeţile lui Cincinat, din 2002 („Când la cramă fu, în fine,/ Invitat de Păstorel,/ S-a convins că muza-i vine/ După primul păhărel.”). Traian Gărduş, în Antologia epigramei româneşti, din 2007, s-a dovedit un bun specialist în „Epigramatică” („Eu versuri n-am să mai comit vreodat',/ Chiar de-mi vor scoate vorbe fel de fel./ Decât în epigramă Cincinat,/ E mult mai bine-n cramă Păstorel.”).

Despre „Jovialitatea lui Păstorel” avea să ne povestească Gheorghe Gurău în Festivalul „Cu Păstorel la cramă" din 2011 („La cramă dânsul când sosea/ Stătea într-un picior paharul/ Vibra lumina la şosea/Şi se înveselea... Cotnarul!”). Tot despre „Păstorel, unicul maestru” avea să ne convingă Dumitru Râpanu în 2011 („Al epigramelor cortegiu/ Şi poza, i le-am pus în ramă.../ De-atuncea n-am intrat în cramă,/ Să nu comit un sacrilegiu!”).

Erou național, acest Păstorel dovedea „Pasiune”, pentru care depunea mărturie N. Petrescu-Redi în dosarul „Pledoarie pentru epigramă” din anul 2007 („Pe urmele lui Păstorel,/ Păşind de-un timp în epigramă,/ Încep să scriu cu-atâta zel.../ Că nu mai pot ieşi din cramă!”). Și Adrian Timofte, în 2020, ne adresa îndemnuri „De ziua lui Pastolrel - 30 iulie” („Păstorel cât a trăit/ Vinul mult el l-a iubit./ Azi, când nu mai e la Cramă,/ Faceţi-i o epigramă.”).

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină, departe de chelneri și de vreo cramă.

Ospătar, dar cu bere!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html. Merge și cu friptura! Chiar și pe caniculă!

Iubitori sau nu de vii și crame, să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte -somelier

noreply@blogger.com (Profesorul) — Sun, 06 Jul 2025 08:00:00 +0000

Jocuri de cuvinte – somelier

Geografie lingvistică

Somelier

Motto: „Îndrăgostiții sunt pietoni ai aerului.” (Nichita Stănescu

Am scris despre vin, țuică sau șampanie, în sticle necesită și dop, dar și despre butoi, căruia i se dă cep! La cramă și în restaurante există și somelier. Somelierul este o persoană responsabilă cu administrarea și servirea vinurilor (prin extensiune a oricărui tip de băutură alcoolică) într-un restaurant sau o cramă.

Sinonime vechi în română sunt chelar și pivnicer, Prin vii și crame este lucrătorul responsabil cu îngrijirea procesului de fabricație a vinului. L-am moștenit din franțuzescul sommelier, împrumutat identic și în limba engleză, sommelier.

Englezii definesc sommelier sau sinonimul său wine steward (îndrumător de vinuri) persoana care organizează întregul program al unui restaurant de consum al vinurilor, de la degustare la asocierea vinurilor cu diferite meniuri, recomandând bucătarilor ce meniuri să pregătească din carne, fructe de mare, pește etc., păstrând nuanțele și locul în top al restaurantului resperctiv care își ia vinurile renumite de la crame cunoscute.

Somelier, care recomandă vinul, îl dă spre degustare, îl servește

Așa că noi, englezii și alții am împrumutat cuvântul din franțuzescul sommelier (original 0 persoană cu sarcina mijloacelor de a „împoacheta” și căra vinul”), de la somme, „împacheta, îmbutelia”, +‎ -ier, sufix de formare a numelor de ocupații. somme venind de la vulgarul latin *sauma, de la latinescul sagma („împachetare”). Englezii mai folosesc și prescurtarea somm (familiar), dar și wine server (cel ce servește vinul) sau wine waiter (chelner de vinuri)

În câteva limbi sunt cuvintele:

chelar în română;

escanciador m în spaniolă, escanção m în portugheză;

kiper m în poloneză;

kjallarameistari m în islandeză;

oinochóos - οινοχόος m în greacă;

pivnicer în română;

shìjiǔshī - 侍酒師 / 侍酒师 în chineză;

somelʹjé - сомелье́ m în rusă și m în ucraineană;

somelie - սոմելիե în armeană;

somelier m în română;

someliero în esperanto;

someullie - 소믈리에 în coreeană;

sommelieeri în finlandeză;

Sommelier m în germană, sommelier în italiană, maghiară, portugheză, suedeză, fgranceză, neerlandeză, poloneză și catalană;

somurie - ソムリエ în japoneză;

sumiller m în spaniolă;

şarap garsonu în turcă;

vinkelner m în norvegiană;

vinkypare în suedeză;

víntænari m în feroeză;

Weinkellner m în germană;

wijnkelner m în neerlandeză.

Noi mai avem, cum am scris mai sus, chelar și pivnicer, Chelarul era de fapt o persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. E sinonim cu pivnicer, Chelar e moștenit vechiul slavon kelarŭ. Npivnicerul supraveghea o pivniță de vinuri (derivat din pivniță + -er, pivniță derivat din vechiul slavon pivĭnica).

Obiectul somelierului, unealta lui de lucru

Turnătorie! Se toarnă între ei!

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină, departe de chelneri și somelieri.

Brrrr! Ger! A venit Moș Gerilă, la ei Dedi Maroz!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html. Merge și cu friptura! Chiar și pe caniculă!

Amatori sau nu de restaurant, cârciumă și de chelneri sau somelieri, să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte - ospătar

noreply@blogger.com (Profesorul) — Sat, 05 Jul 2025 06:19:00 +0000

Jocuri de cuvinte – ospătar

Geografie lingvistică

Ospătar

Motto: „Îndrăgostiții sunt pietoni ai aerului.” (Nichita Stănescu

Am scris despre vin, țuică sau șampanie, în sticle necesită și dop, dar și despre butoi, căruia i se dă cep!. Vine la rând ospătarul, care are instrumentele sale. Mai multe despre aceste instrumente găsiți în infinitul internet (Corkscrew – Wikipedia). Sunt tipuri diferite, mai simple și mai complexe., pentru acasă, pentru un ospătar sau pentru un someliar dedicat cramei și vinurilor. Depinde și de vinuri!

Ospătarul e cunoscut de toți. Este un angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației. Sinoniomele sale sunt chelner și garson. Învechit, era patron al unui birt, al unei ospătării și avea sinonimele birtar, birtaș, hangiu, locantier, tractirgiu.

Etimologia este că provine din a ospăta + -ar. Știți că a ospăta înseamnă A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură și provine din latinescul hospitare, „a ospăta” (sau hospitor, hospitārī), din latinescul hospes, „oaspete, vizitator”.

În fine, garson este moștenit din franțuzescul garçon, „băiat, fiu”, din vechiul franțuzesc garçon, din din medievalul latin garciō m, în final din proto-germanicul *wrakjô, „exilat, războinic”.

Englezii au waiter, „ospătar”, moștenit din medievalele englezești din secolul al XIV-lea waiter, wayter, „care așteaptă, urmăritor”, la o analiză sumară din wait, „a aștepta”. +‎ -er. Are sensul de "servant who waits at tables" (care așteaptă să servească la mese), din secolul al XV-lea, după modelul servitorului de acasă, băiat ede casă. Forma feminmină waitress e din 1834.

În câteva limbi se traduce prin:

albaneză: kamerier m, kamarier m

arabă egipteană: جرسون m (garsōn), جرسونة f (garsōna)

arabă: نَادِل m (nādil), نَادِلَة f (nādila)

azeră: xörəkpaylayan, ofisiant (az), süfrəçi

belarusă: афіцыя́нт m (aficyjánt), афіцыя́нтка f (aficyjántka), ке́льнер m (kjélʹnjer), ке́льнерка f (kjélʹnjerka)

bulgară: сервитьо́р m (servitjór), сервитьо́рка (bg) f (servitjórka), ке́лнер m (kélner), ке́лнерка f (kélnerka)

catalană: cambrer (ca) m

cehă: číšník (cs) m, číšnice (cs) f, servírka (cs) f

daneză: tjener (da) c

ebraică: מֶלְצַר (he) m (meltsár)

estonă: kelner, ettekandja

feroeză: tænari m

finlandeză: tarjoilija (fi)

franceză: serveur (fr) m, serveuse (fr) f

germană: Kellner (de) m, Kellnerin (de) f

greacă: σερβιτόρος (el) m (servitóros)

idiș: קעלנער m (kelner)

italiană: cameriere (it) m, cameriera (it) f

letonă: viesmīlis m, viesmīle f, oficiants m, oficiante f

lituaniană: padavėjas m, kelneris m, oficiantas m

maghiară: pincér (hu)

malteză: wejter m

neerlandeză: ober (nl) m, kelner (nl) m, serveerder m, serveerster (nl) f

norvegiană: servitør m, kelner m

poloneză: kelner (pl) m, kelnerka (pl) f, garson (pl) m

portugheză: empregado (pt) m (Portugalia), garçom (pt) m (Brazilia)

română: chelner (ro) m, chelneriță (ro) f, ospătar (ro) m, ospătăriță (ro) f, garson m

rusă: официа́нт (ru) m (oficiánt), официа́нтка (ru) f (oficiántka), ке́льнер (ru) m (kélʹner) (rare)

sârbo-croată: ко̏ноба̄р m, коноба̀рица f, услужитељ m, услужитељка f, ке̏лнер m, ке̏лнерица f, kȍnobār (sh), konobàrica (sh) f, uslužitelj (sh) m, uslužiteljka f, kȅlner (sh) m, kȅlnerica (sh) f

slovacă: čašník m, čašníčka f, servírka f

slovenă: natakar (sl) m, natakarica f, strežnik (sl) m, strežnica f

spaniolă: camarero (es) m, (Chile) garzón (es)

suedeză: kypare, servitör, servitris

turcă: garson (tr)

ucraineană: офіціа́нт m (oficiánt), офіціа́нтка f (oficiántka), ке́льнер m (kélʹner), ке́льнерка f (kélʹnerka)

Despre chelneri au scris Eusebiu Camilar („Oamenii abia se deslușeau prin fumul de țigară, țipau la chelneri.”), Cezar Petrescu („Chelnerii alergau printre mese cu pași rășchirați.”), Vlahuță („ajunsese chelner la o cafenea în Buzău”) și Caragiale („Chem degrabă chelnerul, plătesc iute și plec.”). Minunați-vă de prețul peștelui la Mamaia și de bacșișul de la o singură pereche care n-a băut vin.

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină, departe de chelneri.

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html. Merge și cu friptura! Chiar și pe caniculă!

Amatori sau nu de restaurant, cârciumă și de chelneri, să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte - dop, cep, tirbușon

noreply@blogger.com (Profesorul) — Fri, 04 Jul 2025 06:02:00 +0000

Jocuri de cuvinte – dop, cep și tirbușon

Geografie lingvistică

Dop și cep

Motto: „Îndrăgostiții sunt pietoni ai aerului.” (Nichita Stănescu

Am scris despre vin, țuică sau șampanie, în sticle necesită și dop. Știți toți că dopul este o bucată de plută, de cauciuc, de sticlă etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a unui vas îngust etc. Este și o bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând o gaură mică prin care se suflă. Așa se numește și o piesă metalică ce închide o conductă, ba chiar și cerumenul format în ureche și care funcționează ca un dop pentru canalul auditiv.

Ceea ce e interesant e că am moștenit cuvântul de la sașii transilvăneni, din cuvântul săsesc Dop, cu aceeași semnificație. La noi a devenit chiar și nume de familie (Iordan, Iorgu (1983) Dicționar al numelor de familie românești [A Dictionary of Romanian Family Names]‎, Bucharest: Editura Științifică și Enciclopedică)! Dopului i se mai spune și astupuș (de la a astupa + -uș).

Dopuri de șampanie

Englezii îl numesc cork ș bottle stopper (dop al unei sticle), cu sinonimele cortex și stopper. Au moștenit cork din medievalul englez cork, „dop”, din medievalul olandez curc, „dop”, împrumutat fie de la spaniolul corcho (și corcha sau corche), „dop”, fie din vechiul spaniol alcorque, „pământy de astupat”.

În câteva limbii, dopului de plută i se spune:

belarusă: плаво́к m (plavók), паплаво́к m (paplavók)

bulgară: плу́вка f (plúvka)

feroeză: flot n

finlandeză: koho (fi), korkki (fi)

franceză: bouchon (fr) m

greacă antică: φελλός m (phellós)

neerlandeză: dobber m

norvegiană bokmål: dupp m

română: dop n, dop de plută

rusă: поплаво́к (ru) m (poplavók)

sârbo-croată: пло́вак m, plóvak (sh) m

ucraineană: поплаве́ць m (poplavécʹ), поплаво́к m (poplavók), ґалаґа́н m (galagán) (dialectal)

Scriitorii români au scris despre dop. Despre dopul sticlei au scris Sadoveanu („Înlătură cu luare-aminte dopul ulciorului, își turnă puțin vin în ulcică și gustă.”), Galaction („Erau... numeroase flacoane cu dopuri de cristal.”) și Ne gruzzi („Dâ,nd afară dopul, Spumosul vin cu vuiet pe vrană năbușește.”). Despre dopul unui instrument muzical a scris Sbiera („Nu mai pot zice, pentru că mi s-au stricat dopul la fluier! Dar iartă-mi să caut un jugastru și să-mi fac din inima lui un dop.”).

Avem și cuvântul cep. Unii știu că eu am scris despre butoi. Cei ce s-au jucat pe asfalt cred că știu ce e cepul. E un dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului. Există expresia „A DA CEP” când se începe un nou butoi de vin.

Am moștenit cuvântul cep din latinescul cippus, cu oarece sensuri posibile influențate de proto-ul *čepъ. Englezii au pentru cep cuvintele spigot (din medievalul englez spigot, „dop de lemn”, probabil în final din latinescul spīca, prin vechiul occitan și unul sau mai multe dialecte ale francezwei medievale), tap, plug, spile.

Dacă la cep îi punem și un robinet îi zicem canea, (cuvânt refăcut din canele, pluralul lui canelă, rar „canea” din limba neogreacă kanélla, limba bulgară kanela). Îîn cateva limbi i se zice:

albaneză: duq m

bulgară: канелка (kanelka)

catalană: tap m

engleză: spigot, tap

esperanto: krano

finlandeză: tappi

franceză: bouchon m

germană plautdietsch: Kron m

germană: Zapfhahn (de) m

ingriană: naka

irlandeză: buacaire m

letonă: tapa f, spunde f

maghiară: csap, csapszeg, pecek

neerlandeză: kraan f

norvegiană bokmål: tappekran m

occitană: espilla f, dosilh m

portugheză: espicho m

română: cnea f, robinet n

rusă: про́бка f (próbka), заты́чка f (zatýčka)

spaniolă: tapón m, espiche m

suedeză: tapp

turcă: musluk

Dacă scriitorii au iubit vinul, au scris și despre nelipsitul cep, precum Ispirescu („Trase cepurile la câteva buți d-odată, și pe toate le înghițea, de părea că intra vinul în pământ.”), Odobescu („Acum să vă vedem și vinurile! Ia trageți-mi încoa câte o cinzeacă de la cep.”), Alecsandri („Petrec... Cu gura la cep de bute.”), Negruzzi („Prin un cep sloboade apa care, după ce șerpuiește pe un pat de frunziș, vine de se aruncă... într-o băltiță, unde mierlele... se scaldă.”).

Tirbușon

Dacă există sticle de vin cu dop, de regulă de plută, trebuie să existe și un tirbușon, mânuit acasă, la cramă de un somelier, la restaurant sau cârciumă de un ospătar. Oameni cu spirit prsactic,k știți toți că un tirbușon este o ustensilă casnică formată dintr-o spirală metalică cu un mâner, folosită pentru a scoate dopurile de plută de la sticle. Sinonim este rac. Am moștenit cuvântul ca o copie a expresiei franceze tire-bouchon, „trage dopul” (vezi și https://web.archive.org/web/20090227122849/http://www.winepros.com.au/jsp/cda/reference/oxford_entry.jsp?entry_id=827).

În câteva limbi i se zice:

arabă: بَرِّيمة (barrīma)

armeană: խցանահան (xcʿanahan)

asturiană: sacacorchos m

azeră: probkaaçan

bulgară: тирбушо́н n (tirbušón)

catalană: llevataps m

cehă: vývrtka f

chineză: 瓶塞起子 (píngsāi qǐzi)

coreană: 마개뽑이 (magaeppobi)

daneză: proptrækker n

engleză: corkscrew (din cork, „dop”, + screw, „a scoate”), bottle opener

estonă: korgits

feroeză: propptrekkjari n

finlandeză: korkkiruuvi

franceză: tire-bouchon m

frizonă occidentală: koarkelûker

germană: Korkenzieher n

greacă: τιρμπουσόν n (tirmpousón)

gruzină: კორპსაძრობი (ḳorṗsaʒrobi)

indoneziană: kotrek

irlandeză: corcscriú m (vezi engleză)

islandeză: tappatogari m

italiană: cavatappi m

japoneză: 栓抜き (せんぬき, sennuki), コークスクリュー (kōkusukuryū), ワインオープナー (wain ōpunā)

ladino: tirbushón m

latină: extraculum n

letonă: korķviļķis m

lituaniană: kamščiatraukis m

macedoneană: вадичеп n (vadičep), отворач за тапи n (otvorač za tapi)

maghiară: dugóhúzó

malteză: trabixu n

neerlandeză: kurkentrekker m

norvegiană: korketrekker n

poloneză: korkociąg m

portugheză: sacarrolhas m

română: tirbușon n

rusă: што́пор (štópor) m

sârbo-croată: вадичеп, vadičep, извијач n, izvijač

slovenă: izvijač (sl) hn

spaniolă: tirabuzón m, sacacorchos m

suedeză: korkskruv n

turcă: burgu, tirbuşon

ucraineană: штопор n (štopor), коркотяг m (korkotjah)

vietnameză: tóc xoắn

volapük: koegitiret

Mai multe despre aceste instrumente găsiți în infinitul internet (Corkscrew – Wikipedia). Sunt tipuri diferite, mai simple și mai complexe., pentru acasă, pentru un ospătar sau pentru un someliar dedicat cramei și vinurilor. Depinde și de vinuri!

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la vinuri, butoaie și canea sau cana, la zăpușeala verii, nici la coniacul lui Macron și al lui Nicușor ca aperitiv și la rachetele Mistral, ci la năravul politicienilor de a fura, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Ș i vom face Rai din Bărăgan!” Despre căldura feminină din Ardeal îl lasă pe profesorul Ioan Bocșa să povestească boala lui pentru Ana! Că zorile se varsă și puiul fript de Ana s-a mâncat seara! S-a băut și sticla dev vin la care s-a folosit tirbușonul. Vine ziua de vară cu zăpușala de la amiază.

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină: https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/04/muzica-buna-pe-timp-de-carantina.html. E muzica tinereții noastre, chiar dacă eram „socialiști” cu ierni geroase și veri cu caniculă! Citiți că cei din consiliul de administrație al noii fabrici de pulberi, despre care am scris, și-au mărit salariile de 12 ori! Săracă țară! Și erau 17. I-au redus Bolojan la 5 și cu maxim 5.000 de lei pe lună! Ce boală „capitalistă” pe

țară unde și Isărescu are o cramă și vii!

Meniu fără tirbușon! Ocoliți Mamaia!

Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă! Vă invit la o mămăligă! O puteți mânca cu orice! Poftă fie! Folosim și vin la butoiul cu (cana) canea! Vin murfatlar, că nu vin turcii!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html. Merge și cu friptura! Chiar și pe caniculă!

Amatori sau nu de caniculă sau zăduf, să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte - caniculă

noreply@blogger.com (Profesorul) — Thu, 03 Jul 2025 06:03:00 +0000

Jocuri de cuvinte - caniculă

Geografie lingvistică

Caniculă

Motto: „Îndrăgostiții sunt pietoni ai aerului.” (Nichita Stănescu)

Știți toți ce este canicula, că o percepeți cu toate simțurile. Este căldura dogoritoare specifică zilelor calde de vară, su sinonimele arșiță, năduf, zăpușeală. Dar e și perioada în care steaua Sirius răsare și apune odată cu Soarele (22 iulie – 23 august). Și în această perioadă e cel mai cald în emisfera noastră, boreală!

Am moștenit cuvântul din cuvântul francez canicule, „Steaua Câinele; zilele stelei Câinele”, din latinescul Canīcula (nume propriu) sau canicula, „cățel, pui”, din canis, „câine”, + -ula, sufix. Cuvântul francez este un dublet al lui chenille. Steaua Sirius se numește și Câinele Mare (Canis Majoris).

Reluând, bogăția limbii române se remarcă prin sinonimele: val de căldură (arșiță, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, înăbușeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală); (livrescul) torpoare; (popularele) arsură, vipie; (regionalismele) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pâclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc; (în Banat) arsoare, pripeală; (în Banat și Transilvania) friptoare; (în Oltenia) japsă; (învechite) ars, pripec; (figurat) cuptor, jar și ne oprim aici. Iată că zăduf e moștenit din bulgărescul задух (zaduh), din proto-slavicul *zaduxъ, „prescurtare a lui suflare, încălzire”, din *za- +‎ *, „suflare, încălzire”.

Englezii au canicule sau dog days pentru zilele Câinelui și heatwave pentru caniculă, de interes pentru noi. Vecinii unguri au kánikula, cu sinonimele forróság, hőhullám, hőség, meleg.

În câteva limbi se traduce prin:

arabă: قيظ qayDh

bretonă: Gor m

cehă: vedro, horko, pařák, parno

chineză: 三伏 (sānfú)

coreană: 폭염 (暴炎) pogyeom

croată: pripeka

daneză: hedebølge

daneză: hundedage

ebraică: שרב sharave m

engleză: dog days, heat wave, swelter

esperanto : varmego, hundsezono, somera varmego

feroeză: hundadagar

finlandeză: helle, mätäkuu

franceză: canicule

germană: Hitzewelle f, Hitze f, Hundstage m pl, Gluthitze f, Affenhitze f

greacă: καύσωνας

ido: kanikulo

indoneziană: gelombang panas

italiană: canicola, solleone n

japoneză: 猛暑 (ja) mōsho, 熱波 neppa, 酷暑 kokusho

neerlandeză: hondsdagen, hittegolf

poloneză: kanikuła, upał

portugheză: canícula, onda de calor

română: caniculă

rusă: жара (žara), мёртвый сезон (mjórtvyj sezón, „sezon mort”), знойные летние дни (znójnyje létnije dni)

spaniolă: canícula, bochorno

suedeză: värmebölja

ucraineană: спека (speka)

Scriitorii români au scris despre caniculă, arșiță, zăduf, zăpușală și alte sinonime. Șăineanu definea cuântul caniculă: „1. nume dat stelei Siriu din constelațiunea Câinelui; 2. epoca anului când această stea răsare și apune odată cu soarele; 3. timpul celor mai mari călduri.” sursa: Șăineanu, ed. VI (1929).

Scriban dădea definiția pentru canículă „(lat. canicula, cățea, d. canis, câne, cățea). Astr. Numele constelațiuniĭ Câneluĭ Mare. Epoca când ĭa răsare și apune odată cu soarele și când e foarte cald (22 Ĭuliŭ – 22 Aŭg.). Fig. Arșiță: ce caniculă!” sursa: Scriban (1939).

Despre arșiță au scris Sadoveanu („Abia ne tragem sufletul de arșiță și pulbere.”), Sandu-Aldea („O adiere ușoară trecea prin foile de porumb răsucite de arșiță și străbătea tot lanul, înfiorându-l.”), Creangă („Dar bine, spânule, de ce te apuci? Nu vezi că pe aici e mare lipsă de apă? Și pe arșița asta o să ne uscăm de sete?”), Eminescu („În arșița cea dogoritoare a zilei văzu... un țințari zvârcolindu-să în nisipul cel fierbinte.”), Camil Petrescu la figurat („[Bălcescu:] O, cuvânt fără seamăn «frate», cum cazi tu în urechea mea, în munții aceștia, dincolo și dincolo de alți munți... Câtă răcoare aduci tu în arșița pribegiei mele.”) și nalții.

Despre zăpușeală au scris Zaharia Stancu („Vara te simți mai bine. Pământul e rece, nu te supără prea mult zăpușeala.”), Camil Petrescu („Nădușise rău, că era zăpușeală.”) și Rebreanu („Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcere năbușitoare.”).

Despre zăduf aub scris Stănoiu („Odată ne pomenim cu el în toiul verii, când era zăduful mai mare, că vine la vecernie îmbrăcat cu două blăni.”), Delavrancea – fost primar al capitalei („Banii – când e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald.”), Slavici („Era mare secetă, nesuferită arșiță, greu zăduf.”). Despre dogoreală au scris Călugăru „De sus, din cerul de o ștearsă albăstrime, în loc să cadă ploaia răcoritoare, se revărsaseră, ca din butii fără fund, arșiță, dogoreală.”) și Brăescu („Sub dogoreala unui soare orbitor de lumină, se prăjește, întins a lene, de-a lungul Dunării albastre, orășelul X.”).

Despre căldură au scris Coșbuc („Și e liniște pe dealuri.../ Dorm și-arinii de pe maluri/ Și căldura valuri-valuri/ Se revarsă.”), Vlahuță („Era o căldură nesuferită în ziua aceea.”), Creangă („Gerilă se întindea de căldură.”), cuplul lingvistic Jarnik-Bîrseanu („Lucea luna cu lumina/ Și soarele cu căldura.”) și tot poetic Veronica Porumbacu („Avea în glas căldura-amiezii;/ De viață mult îi era dor.”).

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la canicula sau zăpușeala de mai sus, nici la coniacul lui Macron și al lui Nicușor ca aperitiv și la rachetele Mistral, ci la năravul politicienilor de a fura, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Ș i vom face Rai din Bărăgan!” Despre căldura feminină din Ardeal îl lasă pe profesorul Ioan Bocșa să povestească boala lui pentru Ana! Că zorile se varsă și puiul fript de Ana s-a mâncat seara! Vine ziua de vară cu zăpușala de la amiază.

țară! Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă! Vă invit la o mămăligă! O puteți mânca cu orice! Poftă fie!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html. Merge și cu friptura! Chiar și pe caniculă!

Amatori sau nu de caniculă sau zăduf, să fiți iubiți!

Jocuri de cuvinte - loc

noreply@blogger.com (Profesorul) — Wed, 02 Jul 2025 07:06:00 +0000

Jocuri de cuvinte – loc, localizare (locație?)

Geografie lingvistică

Loc

Motto: „Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi.” (Nicolae Iorga)

Batem pasul pe loc... Adică „tot pe loc, pe loc, pe loc/ să răsară busuioc”. Apăru un nou cuvânt, „locație”, pe lângă cel existent deja în limba română. E o traducere de către informaticieni și nu numai a cuvântului englez „location”, dar care înseamnă și „localizare”, cum scriu dicționarele și cum acceptă multe nații. Dar să analizăm întâi cuvântul „loc”, cel derivat de la cuvântul latin „locus”. Are 41 de definiții în dicționarele româmești.

Din sursa „MDA2, 2010), aflăm că „loc este un „punct sau porțiune determinată în spațiu”. Atunci putem zice corect „locul morii” și nu „locația morii”, „locul clubului” și nu „locația clubului”, „locul unde a avut loc accidentul” și nu „locația accidentului”? Dilema mea e mare! Cam batem pasul pe loc.

Că până și francezii scriu că lieu – „loc” este „portion de l’espace, soit prise en elle-même, soit considérée par rapport à ce qui l’occupe”, adică „porțiune a spațiului, luată în sine sau considerată în raport cu ceea ce o ocupă”. Ce ziceți, mai țineți la „locație”? Că nici scriitoarea și traducătoarea Ileana Vulpescu nu era de acord cu acest cuvânt. Vedem noi mai jos.

Dar întâi să vedem că și acest „loc” are corespondente în toate limbile, aici în doar în câteva:

- adgili - ადგილი în gruzină;

- áit în irlandeză, àite în galica scoțiană (din vechiul irlandez áitt, „loc”);

- hely în maghiară (?);

- jagah- जगह în hindi, Jāẏagā - জায়গা în bengali;

- koht în estonă, kohta în finlandeză (din proto-finicul *kopta, din proto-uralicul *kopta);

- kraj în slovenă (din proto-slavicul *krajь, „regiune”, din *krojiti. „a tăta”);

- leku în bască, lieu în franceză, lle în galeză, lloc în catalană, loc în română (din latinescul locus, „loc”);

- lugar în galiciană, portugheză și spaniolă, luogo în italiană (derivat din logar, din latinescul locāre, din latinescul localis, și tot din din locus cu sufixul -alis);

- mahall - محل în persană (din arabicul maḥall -‎ مَحَلّ);

- maqām - مَقَام sau makan - مكان în arabă (de la verbul qāma - قَامَ‎, „a se ridica”, din rădăcina ق و م‎ - q-w-m; cognat cu ebraicul מָקוֹם‎ - māqōm);

- maˈkom sau meˈkom - מקום în ebraică (cognat cu arabicul maqām - مَقَام‎);

- mesto - место în macedoneană, rusă și sârbă, miejsce în poloneză, miesto în slovacă, místo în cehă, mistse - місце în ucraineamă, mjesto în bosniacă și croată, myasto - място în bulgară (din proto-slavicul *město, loc”, din latinul maestus, din maereo, pentru vechiul *maeseo);

- ort - אָרט în idiș (vezi mai jos);

- paikka în finlandeză (?);

- plaats în neerlandeză, plats în suedeză (aparent din germanul Platz, din englezul și francezul place, „loc”);

- place în engleză (din latinescul vulgar *plattĕa, alterare prin analogie cu plattus «plat»), din latinescul clasic platĕa, «drum plat», din vechiul grecesc πλατεία - plateia, «stradă lată»; această rădăcină greacă este aparentă cu indo-europeanul *plat etc.);

- plak în frizonă;

- Platz în germană, Plaz în luxemburgheză (tot din latinul platea, vezi place);

- post în malteză, postu în corsicană (din latinul postis, «toc de ușă, ușă»; cu sensul inițal de «traversare»,e pentru *por-sti-s, «prin») șisto, «a sta în picioare»);

- sæti în islandeză (?);

Cuvântul „loc” în diferite limbi

- Sathāna nū - ਸਥਾਨ ਨੂੰ în punjabi;

- sted în daneză și norvegiană (?);

- tegh - տեղ în armeană (?);

- thési - θέση în greacă;

- vend în albaneză (din proto-albanezul *wen-ta, din vechiul *wena; o formă de gerunziu de la vë; ar trebui comparat cu toponimele Vendum și Avendius derivate de la iliri; comparați și cu Ούένδων - Oúéndōn);

- vieta în letonă și lituaniană,

- yer în azeră (în ultimă instanță din proto-turcicul *jẹr), turcă (din vechile turcice 𐰘𐰼‎ yer, 𐰘𐰃𐰼‎ - yir), tătară crimeană.

Și cu asta încheiem spusele despre „loc”, trecând la „locație”!

„Localizare” sau „locație” pentru „location”?

Motto: „Există un loc în suflet, un loc precis, locul unde fluviul alb şi fluviul negru se întâlnesc şi se amestecă...” (Gabriele D'Annunzio)

„Location” – în franceză e explicat simplu – „action par laquelle le propriétaire d’une chose la donne à quelqu’un, à titre de louage ou de bail”, adică „acțiune prin care proprietarul unui lucru îl dă unei persoane, ca un contract de închiriere sau de leasing”, ceea ce a dus la cuvântul român „locație”.

Și „locație” în dicționarele românești are vreo 17 definiții acum. Prima definiție este „locație sf [în trecut locațiune / pl: locații / Etimologie - din fr location, lat locatio, -onis] 1-2 (Dare sau) luare în folosință temporară a unui bun mobil sau imobil în schimbul unei plăți Si: arendare (1-2), închiriere, (îvp) năimire. 3 (Îvr) Închiriere a unui loc (1). 4 Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. 5 (Îs) Taxă de ~ Taxă care se plătește drept sancțiune pentru depășirea termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată, a autovehiculelor sau a vapoarelor de marfă din porturi. 6 (Jur) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat, în schimbul unei sume de bani Si: concesiune (1). 7 (Pex) Bunuri care fac obiectul unei concesiuni. 8 (Mrn) Determinare a poziției unei nave în larg. 9 (Asr) Așezare într-un anumit loc sau într-o anumită ordine Si: aranjare (1), dispunere, (înv) orânduire (1). sursa: MDA2. 2010)”.

Iar cuvântul francez „location” provine din latinescul locatio, «loyer, louage, bail, adjudication», recte chirie, leasing, adjudecare – ca premiu; locatio – „mise en place, disposition, arrangement”, poziționare, dispunere, aranjament - provine din locatus cu sufixul –io, locatus este participiul trecut al lui loco, „placer, établir, poser, mettre, disposer”, adică a plasa, a stabili, a depune, a pune, a dispune – pur și simplu „a stabili pe locul...”).

Fiind imparțiali, trecem la cuvântul englez „location”. Lingviștii englezi arată în wikționar că înseamnă: a) a particular point or place in physical space (un anumit punct sau loc în spațiul fizic); b) an act of locating (o acțiune de localizare); c) (law) a leasing on rent (juridic – taxă de închiriere); d) (law, Scotland) a contract for the use of a thing, or service of a person, for hire (juridic, în Scoția - un contract de folosire a unui lucru sau serviciu al unei persoane, închiriat).

Dicționarul Oxford este foarte clar, definind „location astfel: a) An actual place (un loc real); b) The action of locating someone or something (acțiunea de a localiza pe cineva sau ceva). Așa că, fraților, lăsați-o naibii de „locație” (vezi AICI)! Hai să-i zicem „localizare” și cu asta basta!

Și este explicată imediat și etimologia. Conform lingviștilor englezi, „location” în engleză „is borrowed from Latin locatio, locationis („a placing”), from locare („to place, put, set, let”), from locus („a place”)”, adică „este moștenit din latinescul locatio, locationis („plasare”), din locare („a dispune, a pune, a seta, a lăsa”), din locus („un loc”)”. Și locus, în engleză „place”, în română „loc”, cum am arătat mai sus, provine din vechiul cuvânt latin locus, acesta din proto-indo-europeanul *stel- („a pune, a stabili un loc sau a plasa, a localiza”). Așadar, rămâne și acțiunea de „localizare”!

Acum vine drăcia! Iată că în sursa „DEX '09, 2009” apare și locație - „3. Un loc anume, precis determinat”, cu două observații: „a) de remarcat acceptarea sensului 3., „loc precis determinat”; b) de remarcat că echipa care a redactat DEX 09 a introdus un cuvânt nou, calchiat după engleză, printre sensurile unui cuvânt mai vechi, împrumutat din franceză și latină. Altfel spus, sensul 3 trebuie tratat ca un cuvânt separat.”. Așadar, zarurile au fost aruncate, fir-ar ea să fie de calchiere!

Iată de ce noi nu am fost de acord cu „locație” ca însemnând „loc precis determinat”, ci mai degrabă cu „loc”, „poziție” sau acțiunea de „localizare”, ocolind deocamdată expresia tradusă de către unii ca „servicii bazate pe locație” a expresiei „location based services”.

Vezi Servicii bazate pe localizare Autor(i): Constantin Nitu, Camelia Slave, EDITURA TOTAL PUBLISHING, ISBN 978-606-9024-15-7 , Anul apariției: 2018 , nr pagini 170

Servicii bazate pe localizare (totalpublishing.ro)

https://www.totalpublishing.ro/servicii-bazate-pe-localizare

La scrierea unei cărți care descrie serviciile bazate pe poziție (mai corect pe poziționare), am optat pentru titlul „servicii bazate pe localizare/ poziționare” (Gl. prof. dr. ing. Nițu Constantin, Șef lucrări dr. ing. Slave Camelia, „Servicii bazate pe localizare”, Editura Total Publishing, București, 2019). Am încercat să subliniem că înaintea oricărui astfel de serviciu, considerăm că mai întâi are loc localizarea sau poziționarea, adică determinarea coordonatelor locului, respectiv ale unui punct care definește locul.

Așadar, serviciile nu se bazează pe loc, ci pe localizare, coordonatele locului fiind produsul final al localizării. Știu, ar zice unii „mult zgomot pentru nimic”. Dar primele patru clase le-am urmat în școala primară din satul Livezeni, comuna Stâlpeni, unde cu câteva decenii înainte urmase aceste clase Ion Barbu, matematician și literat!

Și cuvântul „location” din engleză are corespondente în celelalte limbi:

- asukoht în estonă (localizare);

- Beliggenhed în daneză;

- elhelyezkedés în maghiară (uzual acțiunea exprimată de verb; faptul de a fi localizat undeva, localizare);

- emplacement în franceză (localizare, din vechiul francez emplacier; de la francezi am moștenit și noi amplasament, adică a) loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv sau a unei construcții existente, desființate sau proiectate; b) `mil` Loc de așezare a unei arme; sursa: MDA2, 2010);

- gtnvelu vayry - գտնվելու վայրը în armeană;

- kokapena în bască (localizare);

- làrach în galica scoțiană (?; și sit);

- lleoliad în galeză (?);

- localização în portugheză (localizare; din localizar +‎ -ção, localizar - localizez);

- localización în spaniolă și galiciană (localizare);

- localizare (nu locație), poziționare în română;

- location în engleză (explicat mai sus);

- locus în latină (origine pentru multe din cuvintele prezentate, din vechiul latin stlocus, acesta din proto-indo-europeanul *stel- - „a dispune, a plasa, a stabili locul”);

- lokaasje în frizonă și neerlandeză;

- lokacija - локација în macedoneană și sârbă;

- lokacija în bosniacă;

- lokacijo în slovenă;

- Lokalizacja în poloneză;

- maˈkom sau meˈkom - מקום în ebraică (cognat cu arabicul maqām - مَقَام‎);

- maqām - مَقَام sau mawqieik - موقعك în arabă (nume de loc de la verbul قَامَ‎ - qāma, „a se ridica”, din rădăcina q-w-m - ق و م‎; cognat cu ebraicul מָקוֹם‎);

- mdebareoba - მდებარეობა în gruzină;

- mesto nakhozhdeniya - место нахождения în rusă (găsirea locului; место din proto-slavicul *město, loc”);

- mestopolozhenie - местоположение în bulgară (poziționare, găsirea locului; -место din proto-slavicul *město, loc”);

- mjesto în croată (din proto-slavicul *město, loc”);

- plaats în neerlandeză și plats în suedeză (din olandezul evului mediu plāetse, succesiv din vechiul francez place, „loc”, din latinul platea, din vechiul grec πλατεῖα - plateîa, prescurtare a lui πλατεῖα ὁδός - plateîa hodós, „drum larg”, de unde se trage și „broad way”, adică bulervardul ăla yankeu Broadway!);

- plassering în norvegiană (din plassere +‎ -ing, plassere, a„localiza”, din francezul placer, „a plasa”, 1a stabili locul”, acesta din place, „loc” +‎ -er);

- Posizione în italiană (poziție; din latinul positiō, positionem, din stemul supin al lui pōnō, „pun, plasez” +‎ -tiō);

- post în malteză (de studiat legătura cu post, loc de staționare și distribuție a scrisorilor și lucrurilor);

- Roztashuvannya - Розташування în ucraineană (?);

- Sathāna - ਸਥਾਨ în punjabi, sthaan - स्थान în hindi, Abasthāna - অবস্থান în bengali;

- sijainti în finlandeză (sijaita +‎ -nti, sijaita, „a fi localizat la”, din sija +‎ -ita, sija, „loc, poziție”, din proto-finicul evului mediu *sija-, din proto-germanicul *stījā; cognate sunt englezul sty, în pigsty, „cocină de porci” și suedezul stia, în svinstia, tot „cocină de porci”; svin, „porc, suină”, din vechiul nordic svín, din proto-germanicul *swīną, dintr-o formă adjectivală a proto-indo-europeanului *sū-);

„Localizare” în diferite limbi

- a situazione în corsicană;

- staðsetning în islandeză;

- Standort în germană (Stand, „determinare” +‎ Ort, „loc, poziție”), Standuert în luxemburgheză (Stand = uert, „loc”), ort - אָרט în idiș (din vechiul german ort, acesta din proto-germanicul *uzdaz, din vechiul englez ord, din vechiul nordic oddr);

- suíomh în irlandeză (din vechiul irlandez suidem);

- topothesía - τοποθεσία în greacă (poziționare);

- ubicación în spaniolă, ubicació în catalană;

- umístění în cehă, umiestnenia în slovacă (poziționare; din umístit, „a plasa într-un loc”, din proto-slavicul *město, loc”);

- vieta în lituaniană (localizare), (atrašanās) vieta în letonă;

- yer în turcă (din vechile turcice 𐰘𐰼‎ yer, 𐰘𐰃𐰼‎ - yir), în azeră (în ultimă instanță din proto-turcicul *jẹr), în tătară crimeană etc.;

- محل în persană.

Pamflet - Tot pe loc, pe loc, pe loc (și locație deloc)

Motto: „Politica e arta de a sta la pândă.” (definiţie aforistică de Corneliu Vadim Tudor din Aforisme, 2002)

Cred că nu voi mai apuca zilele când se va încetățeni „locația” asta în atâtea expresii, precum cuvântul „loc” moștenit de la latini sau, cine știe, poate latinii l-or fi luat de la daci... Ne spune el Napoleon Săvescu... Că fu acceptat cuvântul locație și de cei de la Google, care folosesc „locația mea” în loc de „locul meu” sau „localizarea mea” (vezi AICI, găsește-ți locul pe planetă).

Cu loc apărură expresii ca: „de pe (sau din) loc”, adică de acolo de unde se află cineva, stând nemișcat, fără a se deplasa (precum Traian la dezvăluirea că a cam colaborat cu securitatea cu numele Petrov); „a o lua (sau a o rupe, ori a porni) din loc”, adică a pleca de undeva (de exemplu de la summit-ul PPE de la Sibiu la mitingul de la Iași); „a(-i) sări inima din loc”, adică a simți brusc o mare frică sau o emoție intensă (precum lui Rareș pe post de umil la întâlnirea cu Merkel); „din loc în loc” (se organizează scurte întâlniri ale lui Oprea – UNPR, care avea candidați la parlamentul european doi generali pârâți, Năstase zis Ilie și Iordănescu, de parcă ar concura pentru UEFA sau Federația Internațională de Tenis.

Tovarășul „Petrov”, actualul nea Traian (din facebook)

Umilințe vechi și noi la balul mascat UE-PPE

Și mai există: „minte de se opresc apele (sau de stă soarele) în loc”, zicându-se despre cineva care spune minciuni foarte mari (precum Ponta despre foștii camarazi, cu ordin de la servicii); „a nu-l prinde vremea în loc”, adică a fi foarte ocupat (precum Bușoi, politician în cabinetul medical și medic în sediul PNL sau în PPE); „a sta în loc (de cineva)”, adică a fi împiedicat de la o acțiune (precum jandarmeria și poliția față de „#rezist”enți). Și precis „îți stă mintea în loc”, adică nu mai înțelegi nimic, când îl auzi pe turnătorul Petrov (de fapt Traian).

Ponta și ai lui

„Bați pasul pe loc”, adică nu progresezi, dacă citești programul de guvernare al PSD, PNL sau al USR, de care noi nu prea auzirăm. „A sta pe loc ca turta-n foc” înseamnă a sta nemișcat, precum disciplinații tineri din „#rezist” pe 10 august 2019 și la toate mitingurile PSD, acum pentru burse. „A ține (ceva) pe loc” înseamnă a împiedica să se dezvolte, fiind ca răspunsurile „rapide” ale prezidentului la demiterea lui Kovesi sau Lazăr sau la numirea de noi miniștri propuși de Bolovan.

Taraful Quatro coceni (greșit trei Coceni)

„Pe loc repaus” e o comandă militară indicând ieșirea din poziția de nemișcare a militarului și adoptarea unei poziții mai libere, fără a se deplasa din loc, comandă ce cred că a fost dată de cine știu eu serviciilor de inteligence de a nu acționa pe 10 august 2019 prin București sau în 2024b la alegeri. Cred că aceeași comandă a fost dată procurorilor la întocmirea dosarelor Microsoft sau EADS, la cererea „părții germane și a părții yankee”... Sau CCR în 2024 la alegeri...

„La locul lui” se poate spune despre medicii Bușoi și cel ce fu sinistru în guvernul Ponta când cu arșii, care sunt politicieni în cabinet și medici la recepții și pe la posturi TV. „A nu avea capul la loc”, adică a fi zăpăcit, se poate spune despre marinarul de cursă lungă Traian, care după ce ne-a fericit cu st(r)atul paralel, cu Nuți, Kovesi și Coldea, ne-a fericit și cu statutul de europarlamentar cu 20.000 de euro pe lună, ca să ne arate că tot fraieri vom fi... Și precis o va angaja pe Eba consilierul său pentru ierburi ușoare (că propusese ea să fie „liber” la ierburile alea)....

„A-i veni inima (sau sufletul) la loc”, adică a-și reveni dintr-o sperietură, o emoție etc. se poate spune despre peneliștii Orban, Țurcanu și Rareș când au fost invitați la balul mascat PPE-UE de pe la Sibiu și Dăncilă nu. „A-i veni mintea (sau mințile) la loc”, adică a se cuminți se poate spune despre Ponta când a fost înfrânt de KWJ, cu care acum colaborează, din ordin, anti Dragnea. S-a maturizat tipul, la solicitarea serviciilior. Vru și președinte!

„A-i veni fața la loc”, adică a-și recăpăta expresia sau înfățișarea firească după o emoție puternică se poate spune despre prezident după succesul balului mascat PPE, botezat UE, de pe la Sibiu.

Participanți la balul mascat UE-PPE de la Sibiu

„La loc comanda” este o comandă prin care se revine asupra unui ordin dat anterior, de exemplu serviciilor pe timpul campaniilor electorale sau după referendum și după ce CCR a liniștit apele cu invalidarea demiterii marinarului și cu condamnarea lui Dragnea că a scos oamenii la vot. Plus alegeri 2024... Și ar mai fi ele multe expresii, dar oprim pamfletul aici și așteptăm să apară expresiile cu „locație”.

Nici muzica nu putea ocoli cuvântul loc. Cei de la Direcția 5 te asigură, fată dragă, că „Ai un loc” în inima lor (vezi AICI). Și cum vă știu meticuloși căutători, puteți alege dintre filmulețele de la Biblioteca Congresului (Library of Congress, LOC, vezi AICI), la care eu am acces prin intermediul unui prieten, amiral american, fost comandant de submarin nuclear, doctor la Yale, nu la vreo Academie a Securității Naționale americane, că nu există așa ceva la ei (ca la noi la nimenea).

Și ca să vă distrați cu „locul” și ecologia românească, uite că un român ne prezintă un loc de la marginea Bucureștilor, nu o locație (vezi AICI, „Am rămas într-un loc horror și interzis! Junglă!”). Mădălina Pavăl are o vorbă de dezamăgire cu îndemnul „Cată-ți, dorule, alt loc!” (vezi AICI).

Pinholes, într-un, zic ei, „Official Video” (vezi AICI), se laudă cu expresia „Avem un loc”, chiar dacă nu interesează pe cineva. Piteșteanul meu Nicu Paleru cântă și bate pasul „Tot pe loc” la o sârbă (vezi AICI), asta după o degustare de elixir podgorean argeșean (doar două pahare). Mă mir, că el era specializat pe țuică (vezi AICI, „Țuica face pe deștepta”). Sunt bune și medicamentele astea, deoarece viața e scurtă, vorba lui Gheorghe Roșoga (vezi AICI).

La fel optează și Corul Național de Cameră Madrigal, pentru cei interesaţi, la o „Sârbă tot pe loc” (vezi AICI), dar fără oarece degustări înainte, doar pentru obrazul subțire ce cu cheltuială se ține... Până și copiii se distrează cu „comunismul”, nezicând încă „ciuma roșie, la Memorialul Ion D. Sirbu, cu „Tot pe loc, pe loc, pe loc” (vezi AICI). E bună gluma, nostimi puștii! Suntem invitați să râdem organizat!

„Tot pe loc pe loc” bate pasul și ditamai generalissimul Gabriel Oprea când părăsește PSD-ul și pe Victor Ponta (vezi AICI), cel de prin ba din Albania, ba din Italia și nu din Salonta, cărora un ins, Mihai Barbu, le dedică o melodie. Eu aș zice doar „Întărâtă-i, drace, că nouă ne place”!

Și fiindcă ne place folclorul, fiind eu fiu de țăran neaoș, nu țăran pârât, amintim și de Crăițele, cu „Tot pe loc, pe loc, pe loc, joacă hora mai cu foc!” (vezi AICI), de Benone Sinulescu și Mioara Velicu, cu „Tot pe loc, mai cu foc!” (vezi AICI) sau de Mioara Velicu singură tot cu același „Tot pe loc mai cu foc!”, de pe albumul „Anii s-or călători”, lansat în anul 2007 (vezi AICI), acompaniată de fanfara din „Zece Prăjini”. Sau puteți opta, tot în Moldova, pentru Laura Haidău, cu remarca „Tot pe loc și apăsat” (vezi AICI).

Dar mai interesanți sunt românașii din clasa a II-a, Focuri, cu jocul și cântul lor „Să răsară busuioc” (vezi AICI) sau pentru unii chiar Paula Chirilă (vezi AICI) și opțional Carmen Tănase (vezi AICI), care și-au găsit „locul” forțat, adică pe bani, pe la iUmor.

Și să nu vă mirați dacă și alții se referă la loc, precum Coldplay cu „In My Place” (vezi AICI), Joe Bonamassa și John Hiatt, cu „Down Around My Place" de la Beacon Theatre - Live in New York (vezi AICI) sau Lego Ninjago, cu „Found My Place” (vezi AICI). Boris Lehman își caută locul de naștere („À la recherche de mon lieu de naissance”, vezi AICI), dar parcă mai interesant este Ansamblul Plăieșii, care cântă locurile lor minunate, de care unii zic că ar fi din alt popor sau din altă națiune (vezi AICI concertul „La casa cu oameni buni", Partea 1).

Păzea, că vin ăștia la conducere! Și au venit!

Să fiți iubiți și să auzim numai de bine, aici și nu în alt „loc” (era să zic „în altă locație”)!

Constantin NIŢU

http://webdidacticanova.blogspot.ro/

Jocuri de cuvinte - friptură

noreply@blogger.com (Profesorul) — Mon, 30 Jun 2025 06:37:00 +0000

Jocuri de cuvinte - friptură

Geografie lingvistică

Friptură

Motto: „Îndrăgostiții sunt pietoni ai aerului.” (Nichita Stănescu)

Dacă am scris despre tuci, tigaie, gulaș, tocană, aliment, chebap sau kebab, care nu este altceva decât o friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, specifică bucătăriei turcești, trebuie să scriu și despre friptură.

Știți toți că friptură este o denumire frecvent utilizată pentru o bucată de carne prăjită sau la grătar, în general tăiată ca o felie. Grosimea și lungimea pot varia în funcție de tipul de carne și rețeta care este folosită la gătit. Dicționarele dau definiția simplă: „Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare sau în tigaie.! Nu uitați diminutivul fripturică!

Am moștenit cuvântul friptură din vulgarul latin *frictura, din latinescul frīctus, poate din fript, participiu trecut al lui a frige. Comparați cu fripturã în aromână, frittura în italiană, friture în franceză. A frige e moștenit din latinescul frigo, „frig, coc”, posibil din proto-indo-europeanul *bʰer(H)-g-, „a frige, a coace”, conform grecescului antic φρύγω (phrúgō), „frig, coc”, sanscritului भृज्जति (bhṛjjati), „a ffrige, a coace” etc.

Englezii au roast. „friptură”, moștenit din medievalul englez rosten, un împrumut din vechiul franțuzesc rostir, „a frige, a tortura cu focul”, fdin francicul *rōstijan, „a prăji în ulei”, din proto-germanicul *raustijaną, „a frige, a prăji”, din proto-indo-europeanul *rews-, „a prăji, a frige”. Roasdt e rudă cu frizonul rosterje, „ frige”, olandezele roosten, roosteren, „a frige”, icul rösten, „a frige”.

Englezii au și steak, fâșia de carne friptă, mai ales la grătar, cuânt moștenit din medievalul englezesc steike, din vechiul norvegian stei„ („friptură; carne friptă pe grătar - stick”. Verbul to steak, „ a frige, a găti”, e derivat din substantiv sau din steikja, „a frige”.

În câteva limbi friptură se traduce prin:

bosniacă: prženje (bosanski).

catalană: torrada (català) f., rostida al forn (català) f.

chineză: 烘烤 (中文) (hōng kǎo).

coreeană: 구이 (한국어) (gui).

engleză: roast, steak (English).

estoniană: röstimine (eesti).

feroeză: steik (føroyskt) f.

finlandeză: paisti (suomi).

franceză: rôti (français) m., friture f.

germană: Braten (Deutsch) m.

italiană: arrosti (italiano) pl., frittura.

japoneză: ロースト用の肉 (日本語) (rōsuto-yō no niku).

neerlandeză: braadstuk (Nederlands) n., gebraad (Nederlands) n.

spaniolă: carne asada (español) f.

suedeză: stek (svenska) c.

turcă: rosto (Türkçe), kızarmış et parçası.

Scriitorii au scris despre friptură, precum Sahia („Fiecare rupeam bucățile de friptură cu mâinile.”), Negruzzi („Zise vătafului să taie un ied... și să-l facă friptură.”), Drăghici („I-au venit poftă de o bucățică de friptură.”) sau cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu care a studiat nfolclorul transilvan („Iepurașu-i bun de zeamă, Iepuroaica de friptură.”).

Despre chebab sau kebab, friptură la frigare, pregătită cu mirodenii, după obiceiurile bucătăriei turcești, au scris Camil Petrescu („Nicola, spune-i ce este chebapul turcesc.” și Odobescu („Chebapuri de căprioară.”). Despre frigare au scris veșnicul călător cu iapa lui, Hogaș („O frigare lungă și plină de pui... se rumenea sfârâind.”) și Negruzzi („Optzeci de oi despoaie/ Și prin frigări le pun.”).

Șăineanu scria de frigare când definea chebapul ca „friptură pe frigare preparată turcește (felii largi de berbece sunt înfirate pe o frigare și fripte pe cărbuni, apoi stropite cu sos de ceapă și de pătlăgele roșii)” Șăineanu, ed. VI (1929. Scriban scria în 1939: „chebáp n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kebab și kebap; ngr. kebápi, bg. kebap). Vechĭ. Friptură la frigare și opărită cu sos.” Scriban (1939).

Așadar, în bucătăria turcească, chebapul este carne de berbec sau de miel la frigare, la noi prin extensie orice fel de carne (de vacă, de porc, de pui) la frigare. Există șiș-kebab, frigărui asortate din bucăți de carne de batal sau de miel, ceapă, ardei și roșii fripte la frigare. Döner-kebabul constă din straturi de carne de miel sau batal (în bucătăria internațională și de vacă sau de pui), marinate în prealabil, puse pe un proțap vertical rotitor, din care se taie, pe măsură ce se frig, fâșii subțiri, servite cu salată, învelite într-o lipie subțire sau într-o pită despicată. Frigărui sunt bucățile de carne fripte pe frigare deasupra jarului.

Puteți citi ce kebab au englezii în frigările lor (skewers), doar printr-un clic: badly packed kebab; chapli kebab; doner kebab; kafta kebab; kebab case; kebablike; remove kebab; seekh kebab; shami kebab; shish kebab; Wigan kebab etc.

În rețeaua internet www puteți găsi destule rețete de kebab din toată lumea. Noi vă prezentăm legenda bucătăriei turcești, kebabul, rețetă foarte ușoară pentru acasă a lui Refika pentru shish kebab (YouTube Refika's Kitchen: The Legend of Turkish Cuisine, Kebab | Very Easy, Homemade Shish Kebab Recipe). Bonus altă rețetă (DÖNER KEBAB), o rețetă germano-turcă. Doar cu clic!

În www din internet găsiți destule rețete de fripri, de exemplu, prin clic, aveți acces la: friptura de vita la tigaie; friptura de porc la tava; friptura de porc suculenta; fripturi diverse; friptura de porc la tava cu vin; friptura la tava; friptura de miel la tava; friptura de vitel etc.

Nu strică dacă prezentăm o friptură aparte, pe care am servit-o într-o cramă de pe valea Loarei, la prietenului colonel de geniu și doctor în geoinformatică, viticultorul Boileau, fost coleg la Hamburg în 1978, la cursul de cartografie automată și teledetecție.

Este vorba de Chateaubriand, un mușchi de vită la grătar și o friptură istorică foarte celebră. El a fost preparat în urmă cu 200 de ani de un bucătar renumit în acele timpuri, pentru stăpânul său, vicontele François-René de Chateaubriand. De numele lui François-René, viconte de Chateaubriand (1768-1848), se leagă nu numai curentul romantic din literatura franceză.

A avut funcția de ambasador al lui Napoleon Bonaparte la Londra și i-a luat un interviu cu George Washington. Cum scrie „Larousse gastronomique”, preferata sa friptură de mușchi, era denumită după el „Chateaubriand”. A fost inventată de bucătarul personal al acestuia, respectabilul Montmirail. Inițial, maestrul a servit-o cu un sos redus de vin alb cu unt, șalote caramelizate, tarhon și suc de lămâie.

Bucata de mușchi de 400-600 de grame (din mijlocul fileului în sus), eliberată de grăsime și zgârciuri, se prepară întreagă. Friptura se unge cu ulei și se frige scurt 1-2 minute (depinde de grosimea cărnii) pe fiecare parte la foc iute pe grătar, pentru a păstra cât mai mult din sucul și dulceața ei, apoi se trage într-un colț al grătarului cu temperatura scăzută, atâta timp, până gradul „în sânge” sau „mediu” este atins. Chateubriandul se poate prăji și în tigaie la foc mare, apoi mic (vezi sus), atunci într-o mixtură de unt. Nu se sărează și piperează imediat.

În mod general, carnea este servită în sânge sau cu mai puțin sânge. Pentru amatorii de carne mai bine făcută se pot păstra capetele de mușchi care, fiind mai subțiri, vor fi mai bine făcute, dar nu prea delicioase.

Abia la masă carnea este tăiată felii, nu direct în vertical, ci un pic pieziș spre fibră. Apoi fiecare oaspete poate să-și condimenteze porția sa cu sare (cel mai bine: fleur de sel) și piper negru, proaspăt din măcinat.

Ca garnituri se pot servi legume: fasole verde sau legume asortate, de exemplu mazăre, sparanghel alb/verde, ciuperci, romanesco (un fel de conopidă verde), broccoli, morcovi tineri, toate sotate în unt, felii de vinete, dovlecei, bucăți de ardei roșu, ardei iute, toate fripte, dar și garnituri de cartofi clasice: cartofi „umflați” (p soufflées), cartofi pai (pommes pailles, Cartofi prăjiți.

Importante sunt și sosurile. Aveți de ales între propunerile lui Larouse: Sos bearnez; Sos olandez; Sos „à la maréchale” (cald): cu unt, pătrunjel, sare, piper, suc de lămâie; posibilă este și adăugarea de feliuțe de trufă și capuri de sparanghel alb în jur; Sos „à la maître d'hôtel” (cald): cu unt, faină, muștar de Dijon, verdețuri, bulion de carne, suc de lămâie, pastă de sardele; Unt „à la maître d'hôtel” (rece): cu unt, muștar de Dijon, pătrunjel, suc de lămâie, piper negru sau opțional piper de Cayenne. Dacă aveți, folosiți! Poftă bună! Dacă aveți un vin bun, e recomandat!

Oltean, Tudor Gheorghe, fără a se gândi la friptura de mai sus, nici la coniacul lui Macron și al lui Nicușor ca aperitiv și la rachetele Mistral, ci la năravul politicienilor de a fura, se referă doar la Bărăgan, câmpie din Muntenia, șes întins cu caracter de stepă, cu îndemnul său de a nu se mai fura: „Doamne, dă, dacă se poate/ Să nu fure nimeni niciun an/ Și-n această țară cu de toate/ Ș i vom face Rai din Bărăgan!” Despre Ardeal îl lasă pe profesorul Ioan Bocșa să povestească boala lui pentru Ana! Că zorile se varsă și puiul fript de Ana s-a mâncat seara!

Ascultați ce ascultam eu pe timp de carantină: https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/04/muzica-buna-pe-timp-de-carantina.html. E muzica tinereții noastre, chiar dacă eram „socialiști” și cu pui la frigare! Citiți că cei din consiliul de administrație al noii fabrici de pulberi, despre care am scris, și-au mărit salariile de 12 ori! Săracă țară! Ce boală „capitalistă” pe țară! Ba s-a promis că vom da și gratis altora pulberile nefabricate încă! Vă invit la o mămăligă! O puteți mânca cu orice! Poftă fie!

https://webdidacticanova.blogspot.com/2020/01/jocuri-de-cuvinte-mamaliga-geografie.html. Merge și cu friptura! Mai ales pomana porcului!

Amatori sau nu de friptură de porc, vită, pui, miel, batal, să fiți iubiți!

CN, un vesperal