Juridico - Legislative

Statutul deputaţilor şi al senatorilor

2021-12-18T12:41:00.002-08:00

” Conflictul de interese în codul penal sună cam așa: o faptă a unui funcționar public care prin exercitarea atribuțiilor sale de serviciu a obținut un folos patrimonial, direct sau indirect, pentru sine sau pentru rudele sale sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi de muncă sau comerciale în ultimii cinci ani. Acest fapt se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani și prevede revocarea dreptului de a mai ocupa o funcție publică. ”

Legea nr. 96/2006 a fost ulterior modificata si completata

CAPITOLUL I Principii generale

Mandatul reprezentativ	ARTICOLUL 1 (1) Deputaţii şi senatorii sunt reprezentanţi aleşi ai poporului român, prin care acesta îşi exercită suveranitatea, în condiţiile prevăzute de Constituţie şi de legile ţării. (2) În exercitarea mandatului deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului. (3) Orice mandat imperativ este nul.

CAPITOLUL II Validarea şi regimul mandatului

Procedura validării	ARTICOLUL 2 (1) Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. (2) Validarea mandatului de deputat sau de senator se face în conformitate cu prevederile regulamentului fiecărei Camere.

Jurământul	ARTICOLUL 3 (1) După constituirea legală a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, fiecare deputat şi fiecare senator depune în faţa plenului Camerei din care face parte, întrunită în şedinţă solemnă, jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor: „Jur credinţă patriei mele România; Jur să respect Constituţia şi legile ţării; Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României; Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor; Aşa să mă ajute Dumnezeu.” (2) Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă, care se înlocuieşte cu formula: „Jur pe onoare şi conştiinţă” şi aceasta prefaţează jurământul. (3) Jurământul scris se rosteşte solemn, se semnează de fiecare deputat sau senator şi se încredinţează spre păstrare preşedintelui Camerei. (4) Refuzul de a depune jurământul de credinţă atrage de drept invalidarea mandatului, de care plenul Camerei ia act. (5) Deputaţii şi senatorii aleşi ca urmare a organizării unor alegeri parţiale pentru ocuparea locurilor vacantate pe parcursul unei legislaturi vor depune jurământul de credinţă după validarea mandatelor, potrivit aceleiaşi proceduri şi cu aceleaşi consecinţe juridice.

Declaraţia de avere şi declaraţia de interese	ARTICOLUL 4 (1) După întrunirea legală a Camerelor şi validarea mandatului, fiecare deputat şi fiecare senator este obligat să depună declaraţia de avere şi declaraţia de interese, potrivit legii. (2) Deputaţii şi senatorii aleşi ca urmare a organizării unor alegeri parţiale au obligaţia să depună declaraţia de avere şi declaraţia de interese la începutul mandatului şi după validare, potrivit legii. (3) Deputaţii şi senatorii au obligaţia de a depune declaraţia de avere şi declaraţia de interese şi la încetarea mandatului, inclusiv dacă aceasta are loc înainte de termen. (4) Declaraţia de avere şi declaraţia de interese se completează personal, se datează, se semnează olograf şi se depun la persoana desemnată în acest scop de secretarul general al Camerei Deputaţilor sau al Senatului, care eliberează dovada de primire. (5) Declaraţia de avere şi declaraţia de interese se publică pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor şi, respectiv, a Senatului, potrivit legii. (6) Deputaţii şi senatorii au obligaţia de a actualiza anual declaraţia de avere şi declaraţia de interese, în condiţiile legii.

Legitimaţia şi însemnul distinctiv	ARTICOLUL 5 (1) După constituirea legală a fiecărei Camere, deputaţilor şi senatorilor li se eliberează legitimaţia de membru al Camerei, semnată de preşedintele acesteia. (2) Deputaţii şi senatorii primesc un însemn distinctiv al calităţii lor de reprezentanţi ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata mandatului. (3) Modelul însemnului se stabileşte de Biroul permanent al fiecărei Camere, iar cheltuielile pentru confecţionarea acestuia se asigură din bugetul fiecărei Camere.

Durata mandatului	ARTICOLUL 6 Durata mandatului de deputat sau de senator este egală cu durata mandatului Camerei din care face parte, în afară de cazurile în care mandatul încetează din alte cauze prevăzute de Constituţie şi de prezenta lege, înainte de termen.

Încetarea mandatului	ARTICOLUL 7 (1) Calitatea de deputat sau de senator încetează: la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese; în caz de demisie, de la data menţionată în cuprinsul acesteia, depusă la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte; în caz de pierdere a drepturilor electorale, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune pierderea acestor drepturi; în caz de deces, de la data consemnată în certificatul de deces; în caz de incompatibilitate. (2) Încetarea mandatului de deputat sau de senator datorată incompatibilităţii are loc: la data menţionată în cuprinsul demisiei pentru incompatibilitate, depusă la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte; la data adoptării unei hotărâri a Camerei din care deputatul sau senatorul face parte, prin care se constată starea de incompatibilitate; la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se respinge contestaţia la raportul Agenţiei Naţionale de Integritate prin care s-a constatat incompatibilitatea; la expirarea termenului prevăzut în Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, de la data luării la cunoştinţă a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, dacă în acest termen deputatul sau senatorul nu a contestat raportul la instanţa de contencios administrativ. Luarea la cunoştinţă se face prin comunicarea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză ori, în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de preşedintele de şedinţă în plenul Camerei din care face parte. (3) În cazul în care deputatul sau senatorul şi-a depus demisia, preşedintele, în prima şedinţă publică a plenului respectivei Camere, îl întreabă pe deputat sau pe senator dacă stăruie în demisie şi, dacă acesta răspunde afirmativ sau nu se prezintă în şedinţa de plen pentru a răspunde, preşedintele ia act de demisie şi supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator. (4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), precum şi în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d), preşedintele Camerei ia act de situaţia de încetare a mandatului de deputat sau de senator şi supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator. (5) Hotărârile de vacantare a locului de deputat sau de senator, prevăzute la alin. (3) şi (4), se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (6) Mandatul de deputat sau de senator se prelungeşte de drept în cazul în care mandatul Camerei din care face parte se prelungeşte de drept în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) şi (4) din Constituţia României, republicată.

Regimul juridic	ARTICOLUL 8 (1) Mandatul de deputat sau de senator se supune regimului juridic prevăzut de Constituţie şi de prezenta lege, completat cu dispoziţiile regulamentelor Camerelor Parlamentului. (2) Mandatul de deputat sau de senator nu poate fi întrerupt, suspendat sau revocat.

Organizarea activităţii parlamentare	ARTICOLUL 9 1) Activitatea deputaţilor şi senatorilor, precum şi organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. În vederea asigurării exercitării mandatului deputaţilor şi senatorilor, resursele financiare aferente desfăşurării activităţii fiecărei Camere sunt prevăzute în bugetul propriu, pe care îl adoptă fiecare Cameră. (2) Deputaţii şi senatorii constituie comisii permanente şi pot institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale, în condiţiile prevăzute de regulamente. Camerele îşi pot constitui comisii comune, grupuri de prietenie cu alte parlamente şi delegaţii ale Parlamentului României la adunările parlamentare cu caracter european sau internaţional. Condiţiile de constituire, obiectivele activităţii şi procedurile de lucru ale comisiilor se stabilesc în regulamentul fiecărei Camere şi în Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului sau ad-hoc pentru comisiile speciale ori de anchetă. (3) Comisiile de anchetă parlamentară pot cita orice persoană care lucrează în cadrul Guvernului sau în cadrul celorlalte organe ale administraţiei publice şi care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei. Persoanele citate sunt obligate să se prezinte în faţa comisiei de anchetă parlamentară. (4) În cazul refuzului nemotivat de a răspunde solicitărilor comisiei de anchetă, aceasta poate propune sesizarea conducătorului autorităţii sau instituţiei unde desfăşoară activitatea persoana citată, în vederea aplicării în mod corespunzător a prevederilor regulamentelor de organizare şi funcţionare a instituţiei respective, sau poate propune sesizarea organelor de urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 267 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare. (5) Comisiile de anchetă parlamentară pot invita orice altă persoană care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei şi care acceptă să fie audiată. Persoana invitată poate răspunde şi în scris comisiei de anchetă parlamentară, furnizând informaţiile solicitate, sau poate transmite prin poştă documente sau celelalte mijloace de probă pe care le deţine şi care sunt utile comisiei de anchetă. (6) Refuzul persoanelor invitate la comisia de anchetă de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţia acesteia celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei, poate fi considerat ca obstrucţionare sau împiedicare a aflării adevărului şi poate constitui temei pentru sesizarea organelor de urmărire penală.

CAPITOLUL III Principii şi reguli de conduită parlamentară

Principiul interesului naţional	ARTICOLUL 10 Deputaţii şi senatorii au îndatorirea de a acţiona în interesul întregii naţiuni şi al locuitorilor din circumscripţiile electorale pe care le reprezintă, respectiv al cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, pe care îi reprezintă.

Principiul legalităţii şi al bunei-credinţe	ARTICOLUL 11 (1) Deputaţii şi senatorii, în calitatea lor de reprezentanţi aleşi ai poporului român, îşi îndeplinesc îndatoririle şi îşi exercită drepturile în conformitate cu Constituţia, legile ţării şi regulamentele Camerei Deputaţilor şi Senatului, pe toată durata mandatului pe care îl deţin. (2) Deputaţilor şi senatorilor le este interzis să îşi asume faţă de persoanele fizice sau juridice obligaţii financiare ori de alt tip, menite să influenţeze exercitarea mandatului cu bună-credinţă, potrivit propriei conştiinţe.

Principiul transparenţei	ARTICOLUL 12 (1) Deputaţii şi senatorii trebuie să dea dovadă de transparenţă în activitatea parlamentară. (2) Deputaţii şi senatorii au obligaţia menţinerii unui dialog permanent cu cetăţenii pe problemele care îi interesează şi care rezultă din asumarea şi exercitarea mandatului de parlamentar.

Principiul fidelităţii	ARTICOLUL 13 Deputaţii şi senatorii sunt datori să manifeste pe durata exercitării mandatului fidelitate faţă de România şi popor şi respect faţă de oameni.

Respectarea regulamentelor	ARTICOLUL 14 (1) Deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să respecte prevederile regulamentelor, să se supună normelor de conduită civilizată, de curtoazie şi de disciplină parlamentară şi să nu aibă atitudini sau să folosească expresii ori cuvinte injurioase, ofensatoare, discriminatorii sau calomnioase. (2) Comisiile Camerei Deputaţilor şi Senatului care au în competenţă analiza problemelor de disciplină parlamentară elaborează, în şedinţă comună, proiectul Codului de conduită al deputaţilor şi al senatorilor şi îl înaintează birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, în vederea înscrierii pe ordinea de zi a plenului celor două Camere. (3) Codul de conduită al deputaţilor şi al senatorilor se adoptă prin hotărâre, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu votul majorităţii membrilor.

CAPITOLUL IV Incompatibilităţi, interdicţii şi conflictul de interese

Principii cu caracter general	ARTICOLUL 15 (1) Nicio persoană nu poate fi în acelaşi timp deputat şi senator. (2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu calitatea de membru în Parlamentul European. (3) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.

Incompatibilităţi	ARTICOLUL 16 (1) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu funcţiile publice de autoritate prevăzute la art. 81 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu situaţiile de incompatibilitate generate de dispoziţiile art. 821 din aceeaşi lege. (2) Calitatea de deputat sau de senator este, de asemenea, incompatibilă cu: funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare/reasigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice; funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute la lit. a); funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute la lit. a); funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale; calitatea de comerciant persoană fizică; calitatea de membru al unui grup de interes economic; o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte; funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, secretar şi trezorier al federaţiilor şi confederaţiilor sindicale. (3) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu funcţiile şi activităţile persoanelor care, conform statutului lor, nu pot face parte din partide politice. (4) Prevederile alin. (3) nu se aplică reprezentanţilor organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pentru care este prevăzută interdicţia de a face parte din partide politice în statutul propriu. (5) Alte incompatibilităţi cu calitatea de deputat sau de senator se pot stabili numai prin lege organică.

Procedura declarării incompatibilităţii	ARTICOLUL 17 (1) Deputatul sau senatorul care, la data intrării în exerciţiul mandatului, se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute în prezentul statut sau în alte legi speciale are la dispoziţie un termen de 15 zile pentru a notifica Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la starea sa de incompatibilitate. După expirarea acestui termen, deputatul sau senatorul va opta, în termen de 30 de zile, între mandatul de deputat sau de senator şi funcţia ori funcţiile incompatibile, demisionând potrivit opţiunii sale. Demisia deputatului sau a senatorului se aduce la cunoştinţa Biroului permanent al Camerei din care acesta face parte. (2) Deputatul sau senatorul care nu şi-a exprimat opţiunea potrivit prevederilor alin. (1) rămâne în stare de incompatibilitate. Biroul permanent al Camerei din care face parte sesizează comisia care are în competenţă analizarea situaţiilor de incompatibilitate în vederea întocmirii unui raport, în termen de 15 zile de la sesizare. Comisia competentă solicită punctul de vedere al Agenţiei Naţionale de Integritate, care va răspunde solicitării în cel mult 5 zile. Raportul comisiei se înaintează Biroului permanent al Camerei Deputaţilor sau Senatului, care îl va informa pe deputatul sau senatorul în cauză şi va supune în prima şedinţă a plenului Camerei din care face parte un proiect de hotărâre de constatare a stării de incompatibilitate şi de încetare a mandatului. (3) Deputatul sau senatorul aflat într-o stare de incompatibilitate survenită în timpul exercitării mandatului aduce la cunoştinţa Biroului permanent al Camerei din care face parte această situaţie, în scris, în termen de cel mult 15 zile de la data intervenirii acesteia. La împlinirea termenului de 30 de zile de la notificare, prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (4) Deputatul sau senatorul se poate adresa Biroului permanent al Camerei din care face parte, în vederea clarificării unei eventuale stări personale de incompatibilitate. Biroul permanent înaintează solicitarea comisiei care are în competenţă analizarea situaţiilor de incompatibilitate, în vederea întocmirii unui raport, în termen de 15 zile de la sesizare. În cazul în care din raportul comisiei reiese existenţa unei stări de incompatibilitate, deputatul sau senatorul are obligaţia ca în termen de 30 de zile să opteze între calitatea de deputat ori de senator şi funcţia sau funcţiile incompatibile. Prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (5) Prevederile referitoare la declararea stării de incompatibilitate prevăzute la alin. (1)-(4) se completează în mod corespunzător cu cele ale regulamentului fiecărei Camere, precum şi cu cele ale Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare. (6) În situaţia în care Agenţia Naţională de Integritate a finalizat un raport de evaluare privind existenţa unei incompatibilităţi a unui deputat sau senator, raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei în cauză, precum şi Camerei din care aceasta face parte, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare. Biroul permanent al Camerei din care face parte persoana în cauză o înştiinţează de urgenţă pe aceasta, punându-i la dispoziţie o copie a raportului.

Interdicţia publicitară	ARTICOLUL 18 Este interzisă folosirea numelui însoţit de calitatea de deputat sau de senator în orice acţiune publicitară privitoare la orice societate reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, financiară ori industrială sau altele asemenea cu scop lucrativ.

Conflictul de interese	ARTICOLUL 19 (1) Fapta deputatului sau senatorului de a încălca legislaţia în materie privind conflictul de interese constituie abatere disciplinară şi se sancţionează cu diminuarea indemnizaţiei cu 10% pe o perioadă de maximum 3 luni. Sancţiunea se aplică de către Biroul permanent al Camerei din care face parte deputatul sau senatorul. (2) Deputatul sau senatorul se află în conflict de interese la expirarea termenului prevăzut în Legea nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, de la data luării la cunoştinţă a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, dacă în acest termen deputatul sau senatorul nu a contestat raportul la instanţa de contencios administrativ. Luarea la cunoştinţă se face prin comunicarea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză ori, în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de către preşedintele de şedinţă în plenul Camerei din care face parte. (3) În situaţia în care Agenţia Naţională de Integritate a finalizat un raport de evaluare privind existenţa unui conflict de interese a unui deputat sau senator, raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei în cauză, precum şi Camerei din care acesta face parte, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare. Biroul permanent al Camerei din care face parte persoana în cauză o înştiinţează de urgenţă pe aceasta, punându-i la dispoziţie o copie a raportului.

CAPITOLUL V Imunitatea parlamentară

Scopul imunităţii	ARTICOLUL 20 (1) Imunitatea parlamentară este ansamblul de dispoziţii legale care asigură deputaţilor şi senatorilor un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun în raporturile lor cu justiţia şi în scopul de a le garanta independenţa. (2) Imunitatea parlamentară este direct şi indisolubil legată de mandatul de deputat sau de senator.

Imunitatea	ARTICOLUL 21 (1) Imunitatea parlamentară nu este susceptibilă de suspendare sau de întrerupere şi nu se poate renunţa la aceasta. Imunitatea parlamentară este imperativă şi de ordine publică. (2) Imunitatea parlamentară poate fi ridicată numai de către Camera din care deputatul sau senatorul face parte, în conformitate cu prevederile art. 72 din Constituţie, republicată, şi potrivit procedurii prevăzute de regulamentul fiecărei Camere. (3) Imunitatea parlamentară începe odată cu validarea mandatului de deputat sau de senator şi încetează la data încheierii mandatului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi de prezenta lege.

Imunitatea pentru opinii politice	ARTICOLUL 22 Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Regimul în procesul penal	ARTICOLUL 23 (1) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi ori arestaţi preventiv sau la domiciliu fără încuviinţarea Camerei din care fac parte şi fără a se proceda la ascultarea lor. (2) Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (3) Deputaţii şi senatorii pot fi chemaţi în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată în calitate de martor. În cazul în care li se solicită să depună mărturie asupra unor fapte sau informaţii de care au luat cunoştinţă în exercitarea mandatului şi care au caracter clasificat, mărturia se va depune în condiţiile Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu informarea Biroului permanent al Camerei din care fac parte.

Procedura în caz de reţinere, arestare sau percheziţie	ARTICOLUL 24 (1) Cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului se adresează preşedintelui Camerei din care face parte de către ministrul justiţiei. (2) Preşedintele Camerei din care face parte deputatul sau senatorul aduce de îndată cererea la cunoştinţa Biroului permanent, după care o trimite Comisiei juridice respective, care va întocmi un raport în termen de 3 zile. Hotărârea Comisiei juridice se adoptă prin votul secret al majorităţii membrilor săi. (3) Cererea ministrului justiţiei, însoţită de raportul Comisiei juridice, se supune spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei din care face parte deputatul sau senatorul, în termen de 5 zile de la depunerea raportului. (4) Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor prezenţi, în condiţiile respectării prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată. Hotărârea Camerei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se comunică de îndată ministrului justiţiei. (5) În condiţiile în care Parlamentul se găseşte în vacanţă, preşedintele Camerei ia măsurile necesare respectării termenelor prevăzute în prezentul articol.

Protecţia autorităţii	ARTICOLUL 25 (1) Pe durata exercitării mandatului de parlamentar, deputaţii şi senatorii sunt purtători ai autorităţii publice de stat, dispoziţiile art. 257 din Codul penal aplicându-se în mod corespunzător. (2) Protecţia juridică penală prevăzută la alin. (1) se aplică şi după încetarea mandatului dacă faptele sunt comise în legătură cu exercitarea acestuia.

Regimul mobilizării sau concentrării	ARTICOLUL 26 Pe durata exercitării mandatului de parlamentar deputaţii şi senatorii nu pot fi concentraţi sau mobilizaţi.

CAPITOLUL VI Obligaţiile deputaţilor şi senatorilor

Izvorul obligaţiilor	ARTICOLUL 27 Îndatoririle fundamentale şi obligaţiile principale ale deputaţilor şi senatorilor sunt cele care decurg din Constituţie, lege, din prezentul statut şi din regulamente.

Participarea la şedinţă	ARTICOLUL 28 (1) Participarea la lucrările Camerei din care fac parte reprezintă pentru deputaţi şi senatori o obligaţie legală, morală şi regulamentară. (2) Deputatul sau senatorul poate solicita în scris liderului grupului parlamentar din care face parte permisiunea de a absenta de la lucrările Camerei pentru rezolvarea unor probleme legate de exercitarea mandatului sau pentru rezolvarea unor probleme personale. (3) În situaţia în care deputatul sau senatorul absentează de la lucrările Camerei datorită apariţiei unor situaţii neprevăzute, acesta se poate adresa în scris Biroului permanent pentru a solicita motivarea respectivelor absenţe. (4) Se consideră absent motivat deputatul sau senatorul care: este membru al Guvernului; participă la activităţi stabilite prin decizia Birourilor permanente reunite ale celor două Camere sau a Biroului permanent al Camerei din care face parte ori la invitaţia Guvernului sau a Preşedintelui României; este în concediu medical; are aprobată motivarea absenţei de către liderul de grup sau de către Biroul permanent, după caz. (5) Numele deputaţilor şi senatorilor absenţi nemotivat de la lucrările fiecărei Camere, precum şi din comisiile permanente vor fi publicate pe paginile de internet ale acestora, lunar, potrivit procedurii stabilite de regulamentul fiecărei Camere.

Sancţionarea pentru absenţele nemotivate	ARTICOLUL 29 (1) Neparticiparea la cel puţin o activitate parlamentară desfăşurată în sediul Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, în cadrul programului şi ordinii de zi aprobate de Biroul permanent, se consideră absenţă nemotivată şi are drept consecinţă reţinerea a 1% din indemnizaţia lunară brută a deputatului sau a senatorului, cu excepţia motivării absenţelor în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (2) şi (3). (2) Regulamentele Camerelor stabilesc procedurile de urmat pentru executarea prevederilor prezentului articol, inclusiv acordarea concediilor cu plata drepturilor băneşti, care nu pot fi mai mari de 8 zile pe durata unei sesiuni şi care se aprobă de preşedintele Camerei pentru cele de până la 4 zile şi de Biroul permanent al Camerei pentru cele de peste 4 zile.

CAPITOLUL VII Drepturile deputaţilor şi senatorilor în exercitarea mandatului

Sfera şi semnificaţia	ARTICOLUL 30 (1) Drepturile şi libertăţile ce decurg din mandatul de deputat sau de senator sunt specifice acestei demnităţi publice şi se fundamentează pe drepturile şi libertăţile generale ale cetăţeanului, completate cu ceea ce implică în mod special exercitarea mandatului. (2) Drepturile, libertăţile, ca şi obligaţiile deputatului sau senatorului sunt politice şi patrimoniale; prin exercitarea acestora se realizează conţinutul politic al mandatului, precum şi strategia măsurilor de protecţie a mandatului şi a titularului acestuia.

Dreptul de a fi ales în structuri parlamentare	ARTICOLUL 31 (1) Deputaţii şi senatorii fac parte, în mod obligatoriu, dintr-o comisie permanentă a Camerei respective, cu excepţiile prevăzute prin regulamentul Camerei Deputaţilor sau al Senatului ori prin hotărâri ale birourilor permanente ale acestora. (2) Deputaţii şi senatorii au dreptul să fie membri şi să fie aleşi, în condiţiile regulamentului, în Biroul permanent al Camerei din care fac parte, în conducerea unei comisii permanente, în conducerea unui grup parlamentar, în conducerea unei comisii speciale ori a unei comisii de anchetă. (3) Deputaţii şi senatorii au dreptul să fie membri şi să fie aleşi în conducerea comisiilor comune ale celor două Camere, în comisii de anchetă sau alte comisii comune speciale, în grupuri de prietenie cu alte parlamente şi în delegaţii ale Parlamentului României la adunările parlamentare cu caracter european sau internaţional.

Dreptul de a alege organele de conducere	ARTICOLUL 32 (1) Deputaţii şi senatorii au dreptul să îşi aleagă reprezentanţii în structurile de conducere ale Camerei din care fac parte. (2) Procedura de alegere a deputaţilor şi senatorilor în structurile de conducere se desfăşoară în conformitate cu prevederile regulamentelor celor două Camere. (3) Pierderea sprijinului politic de către deputat sau senator atrage de drept încetarea calităţii de titular al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică.

Dreptul de asociere în grup parlamentar	ARTICOLUL 33 (1) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere. (2) Grupurile parlamentare se pot constitui din deputaţi, respectiv senatori, care au candidat în alegeri din partea aceluiaşi partid politic, a aceleiaşi formaţiuni politice ori alianţe politice, alianţe electorale sau din deputaţi ori senatori care au candidat ca independenţi şi au fost aleşi. (3) Deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care au obţinut mandatul de deputat în conformitate cu prevederile legii şi ale Constituţiei României, pot constitui un singur grup parlamentar. (4) Deputaţii sau senatorii care părăsesc grupul parlamentar din care fac parte în conformitate cu alin. (1) devin deputaţi sau senatori neafiliaţi, dacă nu se afiliază unui alt grup parlamentar. Deputaţii şi senatorii rămaşi neafiliaţi nu îşi pot constitui grupuri parlamentare.

Drepturile politice specifice	ARTICOLUL 34 Principalele drepturi politice ale deputaţilor şi senatorilor, precum şi obligaţiile corelative acestora sunt următoarele: dreptul la iniţiativă legislativă; dreptul de a iniţia şi de a susţine moţiuni simple sau de cenzură; dreptul de a iniţia şi de a susţine hotărâri ale Camerei, în orice problemă de competenţa acesteia; dreptul de a face declaraţii politice, de a pune întrebări, de a face interpelări şi alte asemenea intervenţii; dreptul de a cere întrunirea în sesiune extraordinară a Camerei sau a structurilor de lucru ale acesteia; dreptul de a sesiza Curtea Constituţională, potrivit art. 146 lit. a)-c) din Constituţie, republicată; dreptul de a cere suspendarea din funcţie sau punerea sub acuzare a Preşedintelui României, în condiţiile art. 95 şi 96 din Constituţie, republicată; dreptul de a cere punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului, în condiţiile art. 109 din Constituţie, republicată; dreptul de control parlamentar sub toate formele de exercitare a acestuia, în reglementarea prevăzută de lege şi de regulamentele parlamentare; dreptul la cuvânt, libertatea de exprimare şi dreptul de vot.

Modalităţi de exercitare	ARTICOLUL 35 (1) Drepturile pot fi exercitate individual, prin grupurile parlamentare sau prin numărul de parlamentari stabilit de Constituţie, potrivit naturii lor juridice. (2) Drepturile şi libertăţile se exercită în limitele conţinutului constituţional şi legal al mandatului de deputat sau de senator şi numai în formele şi cu procedura prevăzute în regulamentul fiecărei Camere şi în Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. (3) Deputaţii şi senatorii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice ori al creaţiei intelectuale, precum şi în alte domenii stabilite de lege.

CAPITOLUL VIII Participarea deputaţilor şi senatorilor la activităţi legate de Uniunea Europeană

	ARTICOLUL 36 (1) Deputaţii şi senatorii examinează proiecte de acte legislative şi documente consultative ale Uniunii Europene în temeiul drepturilor constituţionale privind controlul parlamentar asupra activităţii Guvernului şi al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. (2) Deputaţii şi senatorii participă la punerea în practică a principiului democraţiei reprezentative, stipulat în art. 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), prin exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Guvernului în domeniul afacerilor europene. (3) Deputaţii şi senatorii contribuie în mod activ la buna funcţionare a Uniunii Europene, în temeiul art. 12 din TUE, al Protocolului 1 la Tratatul de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană şi al Protocolului 2 la Tratatul de la Lisabona privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, prin participarea la dialogul politic cu instituţiile Uniunii Europene – Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul. (4) Activitatea deputaţilor şi senatorilor în domeniul afacerilor europene se desfăşoară în conformitate cu legislaţia privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene, Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi cu regulamentele celor două Camere.

CAPITOLUL IX Exercitarea mandatului în circumscripţia electorală

	ARTICOLUL 37 În activitatea din circumscripţiile electorale deputaţii şi senatorii au drepturile şi îndeplinesc obligaţiile pe care le implică exercitarea legală a mandatului de parlamentar, adaptate în mod corespunzător naturii şi formelor specifice ale acestei activităţi din teritoriu.

Birourile parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor	ARTICOLUL 38 (1) În scopul exercitării mandatului în circumscripţiile electorale, deputaţilor şi senatorilor li se acordă lunar o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaţilor şi, respectiv, al Senatului, pentru cheltuieli de organizare şi funcţionare a birourilor parlamentare. Cuantumul sumei este stabilit prin hotărârea birourilor permanente reunite ale celor două Camere, în funcţie de resursele bugetare, dar nu mai puţin de o indemnizaţie şi jumătate brută a deputatului, respectiv a senatorului. (2) În limitele sumei prevăzute la alin. (1), deputaţii şi senatorii pot organiza, separat sau prin asociere, birouri parlamentare, ca regulă, în circumscripţiile electorale în care au fost aleşi. (3) Deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, aleşi la nivel naţional, pot organiza birouri parlamentare oriunde pe teritoriul României, în limitele sumei prevăzute la alin. (1). Ceilalţi parlamentari pot organiza, în aceleaşi condiţii prevăzute la alin. (1), birouri parlamentare, la solicitarea partidelor politice din partea cărora au candidat, cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor sau, după caz, al Senatului. (4) Deputaţii şi senatorii aleşi în circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României pot organiza birouri parlamentare în afara ţării, cu respectarea legislaţiei statului respectiv, sau în România, cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului, în limita sumei prevăzute la alin. (1). (5) În cazul în care spaţiile necesare birourilor parlamentare nu pot fi asigurate de către autorităţile administraţiei locale, acestea se pot închiria de la alte persoane juridice sau fizice. (6) Spaţiile destinate birourilor parlamentare nu pot fi închiriate în imobile aflate în proprietatea deputaţilor sau senatorilor, membrilor familiilor sau rudelor acestora până la gradul al III-lea. Interdicţia este aplicabilă şi pentru acele spaţii aflate în patrimoniul unor societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care deputaţii sau senatorii, membrii familiilor sau rudele acestora sunt asociaţi ori acţionari. (7) În spaţiile prevăzute la alin. (6) pot fi organizate birouri parlamentare doar dacă aceste spaţii sunt puse la dispoziţie cu titlu gratuit. (8) Chiria aferentă spaţiilor, cheltuielile de întreţinere, drepturile băneşti ale persoanelor angajate la birourile parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor şi alte cheltuieli aferente exercitării mandatului se asigură din suma forfetară pentru cheltuieli de organizare şi funcţionare a birourilor parlamentare alocată deputatului sau senatorului. (9) Angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată, la propunerea deputatului sau a senatorului în cauză. (10) La angajarea personalului birourilor parlamentare se va respecta nomenclatorul funcţiilor prevăzut în hotărârea pentru aprobarea normelor privind modul de utilizare şi justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputaţi şi senatori pentru birourile parlamentare. (11) Membrii familiei deputatului sau senatorului ori rudele/afinii acestuia până la gradul al III-lea nu pot fi angajaţi la respectivul birou parlamentar. (12) Angajaţii cu contract de muncă ai unui birou parlamentar pot fi reangajaţi în biroul parlamentar al aceluiaşi deputat sau senator şi în noul mandat, în cazul realegerii acestuia. (13) Prin derogare de la art. 301 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, nu constituie conflict de interese angajarea la biroul parlamentar a persoanelor cu care senatorii sau deputaţii s-au aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani. (14) Modul de utilizare şi justificare a sumei forfetare pentru cheltuieli de organizare şi funcţionare a birourilor parlamentare, alocată deputatului sau senatorului, se stabileşte prin hotărâre a birourilor permanente reunite ale celor două Camere), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ) A se vedea Hotărârea birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 5/2013 pentru aprobarea Normelor privind modul de utilizare şi justificare a sumei forfetare pentru cheltuieli de organizare şi funcţionare a birourilor parlamentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 10 iulie 2013.

Relaţia cu cetăţenii	ARTICOLUL 39 (1) Deputaţii şi senatorii organizează în cadrul birourilor parlamentare din circumscripţia electorală activităţi specifice relaţiilor publice şi audienţelor acordate cetăţenilor. (2) Deputaţii şi senatorii pot acorda audienţe cetăţenilor şi în alte circumscripţii electorale decât cele în care au fost aleşi, în cadrul altor birouri parlamentare, la solicitarea titularilor acestora, sau în alte spaţii publice corespunzătoare. (3) Deputaţii şi senatorii se pot adresa în scris, prin intermediul birourilor parlamentare, organelor administraţiei publice centrale şi locale, pentru a transmite sau a se informa asupra solicitărilor şi petiţiilor cetăţenilor din circumscripţiile electorale în care au fost aleşi, pentru rezolvarea, în conformitate cu prevederile legale, a problemelor acestora sau pentru a obţine informaţii cu caracter public necesare exercitării mandatului. (4) Organele administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să răspundă în termen de 30 de zile de la primirea solicitărilor scrise ale deputaţilor şi senatorilor.

Obligaţiile autorităţilor publice centrale şi locale	ARTICOLUL 40 (1) Consiliile judeţene, prefecturile, consiliile locale ale municipiilor reşedinţă de judeţ/municipiului Bucureşti, precum şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, la solicitarea deputaţilor sau senatorilor, precum şi a Biroului permanent al Camerei din care aceştia fac parte, pun la dispoziţia deputaţilor şi senatorilor spaţii pentru organizarea şi funcţionarea birourilor parlamentare ale acestora. (2) Cheltuielile de întreţinere şi administrare aferente spaţiilor puse la dispoziţie conform alin. (1) vor fi suportate de către deputat sau senator din suma forfetară alocată pentru organizarea şi funcţionarea biroului parlamentar sau din venituri proprii. (3) Consiliile judeţene, prefecturile, primarii municipiilor reşedinţă de judeţ, precum şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale pot pune la dispoziţia birourilor parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor, în limita posibilităţilor, mijloace fixe necesare bunei desfăşurări a activităţii birourilor parlamentare, prin împrumut de folosinţă sau închiriere. (4) Secretariatul general al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului, prin hotărârea birourilor permanente, în funcţie de resursele bugetare alocate, poate pune la dispoziţia deputaţilor sau senatorilor mijloace fixe, obiecte de inventar sau servicii, necesare exercitării în bune condiţii a mandatului. (5) Cheltuielile pentru taxe de poştă şi telecomunicaţii interne, efectuate de deputaţi şi de senatori în exercitarea mandatului, se decontează de Secretariatul general al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului, până la limita valorică stabilită de Biroul permanent al fiecărei Camere, în funcţie de prevederile bugetare. (6) Serviciile descentralizate şi deconcentrate ale ministerelor şi ale autorităţilor centrale de reglementare sunt obligate să sprijine prin mijloacele specifice ale activităţii lor organizarea şi funcţionarea legală a birourilor parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor, precum şi activitatea acestora.

Diurna de deplasare şi cheltuielile de cazare	ARTICOLUL 41 (1) Deputaţii şi senatorii prezenţi la lucrările Parlamentului, care nu au domiciliul în municipiul Bucureşti sau în judeţul Ilfov, primesc o diurnă de deplasare al cărei cuantum este stabilit prin hotărârea birourilor permanente reunite ale celor două Camere). (2) Deputaţilor şi senatorilor care nu au domiciliul în municipiul Bucureşti sau în judeţul Ilfov li se acordă lunar, pe durata mandatului, pe bază de declaraţie pe propria răspundere, care reprezintă document justificativ, o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaţilor şi, respectiv, al Senatului, pentru acoperirea cheltuielilor de cazare în municipiul Bucureşti. Cuantumul sumei este stabilit prin hotărârea birourilor permanente reunite ale celor două Camere, în funcţie de resursele bugetare ale fiecărei Camere. (3) De diurna prevăzută la alin. (1) şi dreptul de decontare a cazării în teritoriu, în unităţi de primire turistice cu clasificare de cel mult 4 stele, sau de compensare a cheltuielilor de cazare într-un cuantum stabilit prin hotărârea birourilor permanente reunite ale celor două Camere beneficiază deputaţii sau senatorii care: efectuează deplasări în ţară din însărcinarea preşedintelui Camerei Deputaţilor sau al Senatului, a birourilor permanente ale celor două Camere, a birourilor comisiilor permanente sau a liderilor grupurilor parlamentare; nu domiciliază în circumscripţiile electorale în care au fost aleşi, pe timpul deplasării în aceste circumscripţii, în vederea îndeplinirii activităţilor legate de desfăşurarea mandatului; deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care se deplasează în alte localităţi din ţară, în afara celei de domiciliu, pentru activităţile legate de exercitarea mandatului. (4) Deputaţii şi senatorii care se deplasează în timpul vacanţelor parlamentare în cadrul circumscripţiilor electorale în care au fost aleşi, altele decât cele în care au domiciliul, sau la Bucureşti, pentru îndeplinirea unor sarcini legate de exercitarea mandatului, beneficiază de diurna de deplasare şi cazare conform alin. (1)-(3), în limita numărului de zile stabilit de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, respectiv de Biroul permanent al Senatului. ) A se vedea Hotărârea Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2018 privind stabilirea cuantumului diurnei de deplasare şi a cuantumului cheltuielilor de cazare în teritoriu prevăzute la art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

CAPITOLUL X Alte drepturi patrimoniale ale deputaţilor şi senatorilor

Dreptul la indemnizaţie	ARTICOLUL 42 (1) Deputaţii şi senatorii primesc, pe durata exercitării mandatului de parlamentar, o indemnizaţie lunară, stabilită prin lege. (2) Indemnizaţia se primeşte de fiecare parlamentar de la data intrării în exerciţiul mandatului, sub condiţia validării, şi până la data încetării mandatului. (3) Indemnizaţia lunară are regimul juridic prevăzut de lege pentru salariu, cu reducerile şi majorările prevăzute de lege, de regulamentele celor două Camere şi de acte normative emise în aplicarea legii. (4) Indemnizaţiile lunare sunt impozabile în condiţiile legii. Acestea vor fi actualizate, în aceleaşi procente, odată cu indexările salariale acordate personalului din sistemul bugetar sau prin alte prevederi legale. (5) Pe perioada reţinerii sau arestării preventive plata indemnizaţiei deputatului sau senatorului, precum şi plata celorlalte drepturi se suspendă, cu excepţia sumei forfetare alocate funcţionării biroului parlamentar. Drepturile suspendate, aferente perioadei reţinerii sau arestării preventive, vor fi plătite dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă se pronunţă achitarea respectivului deputat sau senator. (6) Indemnizaţia lunară a deputaţilor şi senatorilor se cumulează cu pensia sau cu alte venituri şi se supune impozitului pe venit, conform legii.

Deputaţii şi senatorii membri ai Guvernului	ARTICOLUL 43 (1) Deputaţii şi senatorii pot fi numiţi membri ai Guvernului şi pot fi revocaţi din aceste funcţii în conformitate cu prevederile Constituţiei şi ale legilor în vigoare. (2) Deputaţilor şi senatorilor care deţin funcţia de membru al Guvernului, în perioada exercitării acesteia, li se aplică, în privinţa salarizării, dispoziţiile legale privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică.

Dreptul la cheltuieli de protocol	ARTICOLUL 44 (1) Fondul preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Fondul preşedintelui Senatului se aprobă anual, prin bugetul fiecărei Camere. Preşedintele informează Biroul permanent al Camerei respective, anual, cu privire la cheltuirea respectivului fond în anul anterior. (2) Fondurile prevăzute la alin. (1) se constituie pentru ajutoare materiale, ajutoare de deces, recompense, stimulente, contribuţii la acţiuni umanitare şi burse. Ajutoarele materiale, recompensele, stimulentele, contribuţiile la acţiunile umanitare şi bursele nu se acordă deputaţilor şi senatorilor. (3) Pentru primirea delegaţiilor străine şi a invitaţilor din ţară sau din străinătate se constituie Fondul de protocol, aprobat anual prin bugetul fiecărei Camere. Baremele de cheltuieli pentru acţiunile de protocol se aprobă de birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Dreptul la transport	ARTICOLUL 45 (1) Deputaţii şi senatorii beneficiază, pe perioada mandatului, de transport gratuit intern pe calea ferată, cu orice categorie de trenuri de călători. Biletele de călătorie se vor elibera pe baza legitimaţiei de deputat sau de senator. (2) Deputaţii şi senatorii beneficiază, pentru desfăşurarea activităţilor legate de exercitarea mandatului, de o sumă forfetară al cărei cuantum este stabilit prin hotărâre a birourilor permanente, în funcţie de resursele bugetare ale celor două Camere, pentru acoperirea cheltuielilor de transport din circumscripţie, pe bază de declaraţie pe propria răspundere, care reprezintă document justificativ. (3) Deputaţii şi senatorii care folosesc autoturismul pentru a se deplasa din circumscripţia electorală în care au domiciliul la lucrările Parlamentului şi înapoi, cei care au domiciliul în Bucureşti şi se deplasează în circumscripţia electorală în care au fost aleşi şi înapoi, precum şi cei care se deplasează din localitatea de domiciliu în circumscripţia electorală în care au fost aleşi şi înapoi, dacă nu au folosit mijloacele de transport prevăzute la alin. (1) şi (5), vor primi contravaloarea a 7,5 litri combustibil la 100 km parcurşi, cel mult pentru un drum dus-întors săptămânal. (4) Beneficiază de facilităţile prevăzute la alin. (3) deputaţii şi senatorii care se deplasează din localitatea de domiciliu în localitatea cea mai apropiată de unde se asigură transportul la Bucureşti şi înapoi. (5) Deputaţii şi senatorii care nu au domiciliul în municipiul Bucureşti şi se deplasează în municipiul Bucureşti pentru a participa la lucrările Parlamentului, precum şi deputaţii şi senatorii care au domiciliul în municipiul Bucureşti şi se deplasează în circumscripţia electorală în care au fost aleşi beneficiază de transport gratuit sau de decontarea cheltuielilor de transport pe liniile aeriene interne pentru o călătorie dus-întors pe săptămână. (6) Beneficiază, pe toată durata mandatului, de drepturile de transport prevăzute la alin. (1), (3), (5) şi deputaţii şi senatorii care efectuează deplasări în ţară, ca urmare a hotărârilor birourilor permanente ale celor două Camere, deciziei preşedintelui Camerei Deputaţilor şi, respectiv, Senatului, a liderilor de grup şi a preşedinţilor comisiilor parlamentare, pentru activităţi legate de exercitarea mandatului. (7) Deputaţii şi senatorii care se deplasează în timpul vacanţelor parlamentare în cadrul circumscripţiilor electorale în care au fost aleşi sau în municipiul Bucureşti, pentru îndeplinirea unor sarcini legate de exercitarea mandatului, beneficiază de un număr de călătorii cu avionul, stabilit de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului. (8) La sfârşitul mandatului, pentru o perioadă de 30 de zile deputaţii şi senatorii care nu au mai fost aleşi au dreptul de a deconta 6 călătorii, cu mijloacele prevăzute la alin. (1) sau cu autoturismul proprietate personală, în condiţiile prevăzute la alin. (3), pentru efectuarea formalităţilor de lichidare.

Dreptul la vechime în muncă	ARTICOLUL 46 (1) Perioada de exercitare a mandatului de parlamentar constituie vechime în muncă şi în specialitate, cu toate drepturile prevăzute de lege. (2) Pe durata exercitării mandatului de deputat sau de senator, contractul de muncă sau raportul de serviciu al titularului se suspendă şi este supus regulilor prevăzute de Codul muncii şi de Statutul funcţionarilor publici, după caz.

Dreptul la asistenţă medicală	ARTICOLUL 47 Deputaţii şi senatorii beneficiază de medicamente, asistenţă medicală şi de concedii de boală potrivit reglementării din sistemul public şi reglementărilor speciale în domeniu.

Dreptul la paşaport diplomatic	ARTICOLUL 48 Deputaţii şi senatorii au dreptul la paşaport diplomatic, în condiţiile legii.

CAPITOLUL XI Indemnizaţia pentru limită de vârstă

Abrogat	ARTICOLUL 49 Abrogat

Abrogat	ARTICOLUL 50 Abrogat

CAPITOLUL XII Regimul disciplinei parlamentare

Sfera abaterilor disciplinare	ARTICOLUL 51 Constituie abateri disciplinare parlamentare următoarele fapte săvârşite de deputaţi sau de senatori şi dacă, potrivit legii, nu constituie infracţiuni: încălcarea dispoziţiilor privind îndatoririle deputaţilor şi ale senatorilor prevăzute de Constituţie şi de prezenta lege; nerespectarea prevederilor regulamentului Camerei din care fac parte şi a Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului; exercitarea abuzivă a mandatului de senator sau de deputat; comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în şedinţele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar; încălcarea prevederilor legale referitoare la conflictul de interese.

Sfera sancţiunilor disciplinare	ARTICOLUL 52 Sancţiunile disciplinare parlamentare pentru abaterile disciplinare prevăzute la art. 51 sunt următoarele: atenţionarea verbală; chemarea la ordine; retragerea cuvântului; îndepărtarea din sală pe durata şedinţei; avertismentul scris.

Aplicarea sancţiunilor	ARTICOLUL 53 (1) Sancţiunile prevăzute la art. 52 lit. a)-c) se aplică de către preşedintele de şedinţă. (2) Sancţiunile prevăzute la art. 52 lit. d) se aplică la solicitarea preşedintelui de şedinţă sau a unui grup parlamentar de către plenul Camerei prin votul majorităţii celor prezenţi. (3) Abaterile care implică aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 52 lit. e) se constată de către comisia care are în competenţă analiza problemelor de disciplină la nivelul Camerei respective, la sesizarea preşedintelui de şedinţă, a unui grup parlamentar ori la sesizarea unui deputat sau senator. Sesizarea se adresează preşedintelui Camerei respective în termen de cel mult 30 de zile de la data săvârşirii faptei. (4) În cazul conflictului de interese, la sesizarea Biroului permanent al Camerei respective, comisia care are în competenţă analiza problemelor de disciplină întocmeşte un raport prin care constată faptul că raportul Agenţiei Naţionale de Integritate cu privire la existenţa conflictului de interese este definitiv. (5) Comisia care are în competenţă analiza problemelor de disciplină soluţionează sesizarea în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea ei. Raportul comisiei se aprobă cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în şedinţă secretă. (6) Raportul Comisiei se înaintează de îndată, împreună cu dosarul cauzei, Biroului permanent al Camerei respective. (7) Biroul permanent al Camerei respective soluţionează cauza în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea raportului. Hotărârea Biroului permanent al Camerei se prezintă în şedinţa publică a Camerei respective.

Contestaţia	ARTICOLUL 54 (1) Împotriva hotărârii Biroului permanent al Camerei, care vizează aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 53 alin. (7), se poate face contestaţie în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării. (2) Contestaţia se soluţionează de către plenul Camerei în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea acesteia, cu votul majorităţii membrilor prezenţi ai Camerei, în şedinţă secretă. (3) Hotărârea plenului Camerei este definitivă şi executorie şi se aduce la cunoştinţa publică în şedinţa de plen.

CAPITOLUL XIII Dispoziţii tranzitorii şi finale

Modificarea regulamentelor	ARTICOLUL 55 (1) Regulamentul Camerei Deputaţilor, Regulamentul Senatului şi Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se vor modifica şi se vor completa în mod corespunzător cu dispoziţiile prezentei legi şi în conformitate cu deciziile Curţii Constituţionale pronunţate asupra prevederilor din aceste regulamente şi se vor adapta în mod corespunzător. (2) Camerele vor urmări ca reglementările instituite prin regulamentele proprii să fie concordate şi corelate pe structuri, competenţe, proceduri şi activităţi.

Modificarea bugetelor	ARTICOLUL 56 Camera Deputaţilor şi Senatul vor introduce în structura bugetară modificările ce decurg prin aplicarea prevederilor prezentei legi.

Intrarea în vigoare	ARTICOLUL 57 Prezenta lege intră în vigoare în conformitate cu art. 78 din Constituţia României, republicată, la 3 zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Aplicarea legii	ARTICOLUL 58 (1) Comisia permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, organizarea şi funcţionarea şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului este însărcinată cu interpretarea unitară a prevederilor prezentului statut, cu precădere a principiilor şi regulilor de conduită parlamentară, precum şi cu examinarea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative referitoare la modificarea şi completarea prezentului statut. (2) Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru Statutul deputaţilor şi senatorilor prezintă anual, în şedinţa comună a celor două Camere, un raport privind aplicarea prezentului statut.

Modificări şi abrogări	ARTICOLUL 59 (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se modifică în mod corespunzător art. 61 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare. (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, cu privire la senatori şi deputaţi, se abrogă art. 1 alin. (1) şi (2), art. 16, 17, 18, art. 21 alin. (3¹)-(8), art. 22, 23, art. 24 alin. (1), art. 25, 26, 27, 28 şi art. 37 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/1991 privind indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale deputaţilor şi senatorilor, precum şi salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, art. 82 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.


Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti	sâmbătă, 18 decembrie 2021, 22:06
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro

Vezi Sursa Info AICI

Tratatul de la Oviedo

2021-03-07T11:19:00.006-08:00

Dr Adina Alberts ne informează

Suntem sute de medici care ne întrebăm DE CE? 
 *
1- De ce în toate spoturile de promovare ale campaniei de vaccinare ni se spune că este vorba despre un vaccin sigur și eficient, deși în prospect se afirmă că pentru a confirma eficacitatea și siguranța vaccinului Comirnaty, DAPP trebuie să depună raportul final al studiului clinic în decembrie 2023?
2- De ce nu se aduce la cunoștința cetățenilor faptul că vaccinul este în faza de studiu clinic, studiu care se va încheia în 2023?
3- De ce nu se cere consimțământul informat al cetățeanului pentru participarea la acest studiu clinic aflat în desfășurare?
4- De ce vaccinul este calificat ca "sigur și eficient" din moment ce pe prospect există triunghiul negru, specific produselor insuficient testate?
5- De ce este numit "sigur si eficient" în condițiile în care în vaccin sunt prezenți doi excipienți care nu au mai fost folosiți niciodată și pentru care nu există date de siguranță, motiv pentru care DAPP trebuie sa furnizeze date suplimentare în lunile ian, aprilie și iulie 2021?
6-  De ce vaccinul este recomandat ca sigur inclusiv bolnavilor cronici care au o medicație permanentă în condițiile în care nu se știe nimic despre posibilele interacțiuni cu acele medicamente? Prospectul oricărui medicament conține o listă de interacțiuni medicamentoase. În prospectul vaccinului Comirnaty se menționează clar faptul că nu s-au studiat interacțiunile cu alte medicamente.
7- De ce vaccinul este  recomandat ca sigur și categoriilor de persoane cu patologii cronice, dacă la teste au fost admiși numai voluntari sănătoși. Deci nimeni nu știe, de fapt, cum va reacționa un bolnav dializat, un bolnav cu afecțiuni cardiovasculare, un diabetic, etc.
8- De ce ni se spune că vaccinarea este singura cale de ieșire din pandemie când în prospect scrie clar că "nu se cunoaște impactul vaccinarii asupra răspândirii virusului SARS- COV 2 în comunitate". Iar ideea că vaccinarea ar trebui repetată la fiecare 6 luni capătă și mai mult contur în spațiul public. 
9- De ce se insistă cu vaccinarea în colectivități când EMA (European Medicines Agency) spune clar că nu se știe dacă vaccinarea va întrerupe circulația virusului în colectivitate, deci nu se știe dacă persoanele vaccinate vor purta și vor transmite virusul în colectivitate ?
10- De ce nu se explică populației faptul că vaccinul a primit doar o autorizare condiționată de punere pe piață, care este provizorie, ceea ce înseamnă că lipsesc date de siguranță care vor fi disponibile abia la sfârșitul anului 2023, când se va încheia studiul clinic?
11- De ce se recomandă și vaccinarea persoanelor care au trecut prin boala covid din moment ce nu se cunoaște interferența anticorpilor  dobândiți natural, prin boală, cu vaccinarea? Ba chiar deja avem dovezi că prezența anticorpilor naturali în sânge predispune pacientul care s-a vaccinat la dezvoltarea Sindromului Inflamator Multisistemic cu risc letal. 
12- De ce nu s-au făcut studii de prevalență până acum în România pentru a se stabili procentul celor care au dobândit imunitate naturală trecând prin boală?
13- De ce nu este informată populația că nu s-au făcut studii de genotoxicitate (capacitatea de a genera mutații genetice) și nici de carcinogenitate (capacitatea de a induce cancer), deși lipsa acestor studii este menționată la pag. 9 a prospectului și în ciuda faptului că acest vaccin introduce în corpul uman un fragment modificat de ARN străin, lucru susceptibil a avea consecințele menționate?

#SanatateaTAPrioritateaMEA

Vaccinarea obligatorie și

Convenția de la Oviedo

Fără îndoială că audiența cea mai mare, la a XII-a Conferință Națională de Bioetică, a avut-o masa rotundă, privind etica vaccinării. Au fost prezenți în sală peste 200 de participanți (medici, juriști, sociologi, psihologi, teologi, studenți, rezidenți etc.).

Ce să mai citim?

Planet REBOOT

Virusul Misterios

Europa este o Bogăție "pe care am moștenit-o"

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară

Interesul a fost atât de mare încât, de la început, Laurence Lwoff, șefa unității de Bioetică din cadrul Comitetului pentru Drepturile Omului a Consiliului Europei, și-a stabilit programul în așa fel încât să poată participa la această dezbatere. Am moderat această sesiune și am avut emoții, deoarece în acest domeniu pozițiile par a fi ireconciliabile și mă așteptam la diferite reacții cu violență în limbaj, care să deturneze sensul dezbaterilor. Spre marea mea surprindere, în afară de două mici incidente, pe care le-am stăpânit, dezbaterea a fost un dialog real și schimbul de idei s-a bazat pe argumente și nu pe declarații. Din acest motiv țin să le mulțumesc participanților pentru această atitudine. Indiferent de opțiunea pro sau contra vaccinării obligatorii, cei care au intervenit în discuții au avut o atitudine mai mult decât decentă.

Încă de la început am precizat că rolul dezbaterii nu este de a pune în discuție valoarea sau argumentele științifice legate de vaccinare. Ceea ce am dorit să punem în discuție a fost dacă legea, privind vaccinarea obligatorie, respectă Convenția de la Oviedo. Dezbatarea a plecat de la câteva elemente importante: obligativitate versus liberă alegere; este o problemă etică, un conflict între etica individualistă (hipocratică) și etica utilitaristă (colectivistă); cum reziliem conflictul?.

Argumente pro vaccinare obligatorie:

este o problemă de sănătate publică și statul are obligația să reglementeze acest domeniu;
asigură protecția cetățenilor;
reduce cheltuielile determinate de morbiditatea prin boli infecto-contagioase;
protejează interesele minorilor;
riscurile sunt minore.
Argumente contra vaccinării obligatorii:
- se încalcă autonomia persoanei și libertatea acesteia, se introduce un mecanism de discriminare (vaccinat/ nevaccinat);
- se încalcă relația medic – pacient;
- o persoană sănătoasă este obligată la o manoperă medicală;
- protejează interesele big pharma;
- există riscul accidentelor/ incidentelor și a bolilor post-vaccinale și mecanismul de raportare în România nu este pus la punct;
- se încalcă dreptul la opinie a medicilor în acest domeniu.
Sintetizând discuțiile, pot face următoarele remarci legate de relația Lege – Convenția de la Oviedo. În primul rând, faptul că statul român a încălcat Convenția, deoarece nu a organizat decât un simulacru de dezbatere, privind această lege. Articolul 28 - Părțile Convenției se vor preocupa ca problemele fundamentale pe care le ridică dezvoltarea biologiei și medicinei să facă obiectul unei dezbateri publice, în special în lumina implicațiilor relevante din punct de vedere medical, social, economic, etic și juridic, și ca posibila lor aplicare să constituie subiectul unor consultări corespunzătoare.

Ori din martie 2017 și până în prezent, Ministerul Sănătății, inițiatorul legii, a organizat două așa-zis dezbateri a câte două ore fiecare, în care participanții au avut la dispoziție trei minute pentru a-și expune punctul de vedere. Rezultatul a fost inflamarea mediului public, clivarea societății si selectarea invitaților, care au participat la dezbatere. Dezbaterile s-au transformat intr-o formă fără fond. Niciun amendament propus nu a fost acceptat de inițiatori.

În al doilea rând, la nicio dezbatere nu s-a făcut vreo referire din partea inițiatorilor la Convenția de la Oviedo, deși România a ratificat-o din 2001.

În al treilea rând, se observa că prevederile Convenției sunt citate partizan în funcție de grupul din care faci parte (pro sau contra). Adversarii vaccinării obligatorii citează în mod frecvent Articolul 5: O intervenție în domeniul săntății poate fi făcută numai după ce persoana respectivă și-a dat consimțământul în mod liber și în cunoștință de cauză. Acestei persoane trebuie mai întâi să i se furnizeze informația corespunzătoare referitoare la scopul și natura intervenției, cât și la consecințele și riscurile acesteia. Susținătorii legii vaccinării obligatorii se raportează doar la Articolul 26. Exercitarea drepturilor și prevederilor de protecție conținute de această Convenție nu pot face obiectul unor restricții, altele decât cele prevzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul siguranței publice, al prevenirii infracțiunilor, al protejării sănătății publice sau al protecției drepturilor și libertăților celorlalți. 2. Restricțiile menționate la paragraful anterior nu vor avea ca obiect art. 11, 13, 14, 16, 19, 20 și 21. Aici sunt necesare câteva precizări: după cum se vede, dreptul principal este prevăzut în articolul 5, deci articolul 26 este o excepție în ceea ce privește exercitarea drepturilor. Raportat la legea vaccinării obligatorii, așa cum a trecut ea prin Senat, se observă că unele articole nu sunt acoperite nici de articolul 26 al Convenției, deoarece acesta spune în mod expres că restricțiile sunt limitate, iar legea introduce discriminarea și intervenția în viața private –lucru interzis. Cu alte cuvinte, legea trebuie să fie amendată, deoarece în forma actuală încalcă Convenția.

În al patrulea rând, aprecieri generale de genul ”afirmații incomplente sau nedovedite științific” nu își au locul într-o lege, care trebuie să fie clară și previzibilă. Cine hotărăște că o afirmație este incompletă sau neștiințifică? Dacă există un articol științific cu privire la riscurile accidentele și incidentele vaccinării atunci se poate considera afirmația dovedită științific? Sau trebuie să existe criteriu cantitativ (număr de articole) care să dea consistență? Cum lumea științifică s-a dezvoltat datorită dezbaterii și a unor opinii contrare cine va face această diferențiere? Și întrebările pot continua. Și, în final, este etic ca prin lege să li se permită companiilor farmaceutice producătoare de vaccin să-și facă promovarea produselor evidențiind doar efectele pozitive și omițând să prezinte riscurile, accidentele, incidentele acestora?
Sunt doar câteva dintre problemele discutate. Bineînțeles, nu cred că după această masă rotundă participanții și-au schimbat (asemenea Apostolului Pavel pe drumul Damascului) în mod radical convingerile cu care au venit. Însă am observat că, pentru prima dată, au ascultat cu atenție opiniile și argumentele contrare. Este un mare pas înainte.

Ca o concluzie însușită unanim: legea vaccinării necesită amendamente, care să o pună în concordanță cu Convenția de la Oviedo. Ea trebuie să unească societatea și nu să o dezbine. Și ceea ce este mai important să respecte dreptul la libertatea de conștiință și autonomia persoanei.

P.S.1 În apărarea companiilor farmaceutice unul dintre participanți, susținător al vaccinării obligatorii, a spus oare nu este o ipocrizie pe de o parte, să pui la îndoială motivele companiilor farmaceutice, iar pe de altă parte, să accepți sponsorizări pentru această conferință de la ele? Deoarece nu a stat până la final, îi răspund aici: 1. Cele două companii farmaceutice care au susținut financiar conferința, pe de o parte nu sunt producătoare de vaccinuri, pe de altă parte, nu au făcut-o în mod gratuit, ci au avut un pachet de servicii pe care organizatorii le-au pus la dispoziție în baza unui contract. 2. Acum câțiva ani am participat la Congresul Mondial de Bioetică desfășurat la Singapore. Unul dintre lectorii invitați și-a făcut la început declarația de interese, arătând că prezentarea este urmarea unei cercetări științifice finanțate de trei mari companii farmaceutice multinaționale. După care în cuprinsul prezentării a avut accente foarte critice (ca să nu spun distrugătoare) la adresa acelor companii. În pauză l-am întrebat cum au acceptat companiile o astfel de prezentare. Mi-a răspuns eu am acceptat finanțarea unei cercetări oneste și când am inceput cercetarea am specificat în contract că rezultatele vor fi publice și corecte. Cu alte cuvinte, am acceptat să fac o cercetare nu am acceptat să mă vând.

P.S.2 De pe Facebook am aflat că la Senat, doamna Adriana Săftoiu, în Comisia pentru Drepturile Omului, a propus o serie de amendamente în care părinții sunt condamnați la închisoare și la decăderea din drepturile părintești dacă nu respectă vaccinarea obligatorie. Dacă pedeapsa cu moartea nu ar fi fost abolită, ar fi propus și acest lucru? Iată cum necunoașterea, neștiința, fundamentalismul ideologic poate influența și oameni inteligenți. (cum o consider eu pe Adriana Săftoiu). Vezi Sursa AICI

Conventia de la Oviedo*,

Ratificata de Romania prin Legea nr.17/2001 :

"O intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză. Această persoană primeşte în prealabil informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa consecinţelor şi riscurilor. Persoana vizată poate în orice moment să îşi retragă în mod liber consimţământul". (art.5)
"o intervenţie nu se poate efectua asupra unei persoane care nu are capacitatea de a consimţi, decât spre beneficiul său direct" (art. 6 pct.1)
"Nu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoană decât dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
(i) nu există nici o metodă alternativă la cercetarea pe fiinţe umane, de eficacitate comparabilă;
(ii) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporţionate în comparaţie cu beneficiile potenţiale ale cercetării;
(iii) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa competentă după ce a făcut obiectul unei examinări independente asupra pertinenţei sale ştiinţifice, inclusiv al unei evaluări a importanţei obiectivului cercetării, precum şi al unei examinări pluridisciplinare a acceptabilităţii sale pe plan etic;
(iv) persoana pe care se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevăzute prin lege pentru protecţia sa;
(v) consimţământul prevăzut la art. 5 a fost dat în mod expres, specific şi a fost consemnat în scris. Acest consimţământ poate fi retras în orice moment, în mod liber". (art.16)
"Corpul uman şi părţile sale nu trebuie să fie în sine sursă de câştig financiar" (art.21)
"Părţile la această convenţie vor veghea ca problemele fundamentale ridicate de progresele biologiei şi medicinei să facă subiectul unei discuţii publice adecvate, în special în lumina implicaţiilor juridice, etice, economice, sociale şi medicale relevante, şi ca posibilele lor aplicaţii să facă obiectul unor consultări adecvate" (art.28) 
"Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate da, în absenţa oricărui litigiu concret aflat în derulare în faţa unei instanţe, opinii consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea prezentei convenţii" (art.29)

Consecintele in planul legilor interne ale acestor conventii si protocoale : 

"Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritte reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai puțin favorabile" (art. 20 alin.2, Constituția României) 
"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" (art.148 alin.2, Constituția României) 

PS Pe rolul CEDO se afla speta Pavel VAVŘIČKA et autres c. République tchèque (n°47621/13). Se asteapta solutia in cateva saptamani. 

*Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997. Legea nr.17/2001 ratifice şi Protocol adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998.  
Conventia de la Oviedo*, ratificata de... - Gheorghe Piperea 

Diana Sosoaca despre pandemie, discurs intrerupt in Parlament

Procesul Legislativ

2021-02-02T02:30:00.006-08:00

Competența legislativă

Cum se desfășoară procesul legislativ?
Deputat în Parlamentul European întocmește, în cadrul unei comisii parlamentare, un raport privind o propunere de „text legislativ” prezentat de către Comisia Europeană, singură instituție care are drept de inițiativă legislativă. Comisia parlamentară votează acest raport și, eventual, îl modifică. Parlamentul își exprimă poziția prin revizuirea și adoptarea în ședința plenară a textului. Acest proces se repetă o dată sau de mai multe ori, în funcție de tipul de procedură și de a adăuga sau nu la un acord cu Consiliul.

Ce să mai citim?
Virusul Misterios
Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

În ceea ce privește adoptarea actelor legislative, se face distincția între procedura legislativă obișnuită (codecizia), care plasează Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul, și procedurile legislative speciale, care se aplică doar în cazul specific în care Parlamentul are doar rol consultativ.

În ceea ce privește anumite chestiuni (cum ar fi fiscalitatea), Parlamentul European nu emite decât un aviz consultativ („procedura de consultare”). În unele cazuri, Tratatul prevede că procedura de consultare este obligatorie, în temeiul bazei juridice, iar propunerea nu poate dobândi forța de lege decât dacă Parlamentul și-a dat avizul. În acest caz, Consiliul nu are competență de a lua singur o decizie.
Procedura legislativă ordinară

Procedura legislativă ordinară acordă astfel aceeași importanță Parlamentului și Consiliului Uniunii Europene într-o gamă largă de domenii (de exemplu: guvernare economică, imigrare, energie, transport, mediu și protecție consumatorilor). Marea majoritate a legilor europeni sunt adoptate în comunitatea către Parlamentul European și Consiliu.

Procedura de codecizie a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană (1992) și a fost extinsă și eficientizată prin Tratatul de la Amsterdam (1999). Prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, procedura legislativă ordinară a devenit principala procedură legislativă a sistemului decizional al UE.

Documente legislative
Mai multe informații cu privire la procedura legislativă ordinară

Procedura de consultare
Parlamentului European poate aproba sau să respingă o propunere legislativă sau poate propune amendamente la aceasta. Consiliul nu are obligația legală de a ține seama de avizul Parlamentului, însă, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, nu trebuie să adopte o decizie în lipsa acestuia.

Inițial, Tratatul de la Roma din 1957 acorda Parlamentului un rol consultativ în procesul legislativ; Comisia formula propuneri, iar Consiliul adoptă legislația.

Actul Unic European (1986) și tratatele de la Maastricht, Amsterdam, Nisa și Lisabona au extins în mod succesiv prerogativele Parlamentului. În prezent, acesta poate juca rol de colegislator, pe picior de egalitate cu Consiliul, în marea majoritate a domeniilor (a se vedea "Procedura legislativă ordinară"), consultarea devenind o procedură legislativă specială (sau chiar o procedură nelegislativă) utilizată într-un număr limitat de cazuri

Această procedură se aplică în prezent într-un număr limitat de domenii legislative, cum ar fi derogări de pe piața internă și dreptul concurenței. Consultarea Parlamentului, cu titlu de procedură nelegislativă, constituie o cerință și în cazul adoptării de acorduri internaționale în cadrul politicilor externe și de securitate comune (PESC).

Regulamentul de procedură: articolele 47-49
Articolul 289 din TFUE

Aprobarea
Cunoscută anterior sub denumirea de „procedură de aviz conform”, aceasta a fost introdusă în 1986 de Actul Unic European în două domenii: acordurile de asociere și acordurile de aderare la Uniunea Europeană. Domeniul de aplicare al procedurilor a fost extins prin toate modificările ulterioare ale tratatelor.

Ca procedură nelegislativă, consultare se aplică de obicei în cazul ratificării anumitor acorduri negociate de Uniunea Europeană sau în special în cazurile de încălcare gravă a drepturilor fundamentale, în temeiul articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și, de asemenea, în cazul aderării unor noi state membre sau pentru retragerea din UE.

Ca procedură legislativă, aceasta trebuie utilizată și în cazul adoptării de noi acte legislative în domeniul combaterii discriminării; procedura acordă în prezent Parlamentului European drept de veto și atunci când se aplică temeiul juridic general privind subsidiaritatea, în conformitate cu articolul 352 din TFUE.

Regulamentul de procedură: articolele
79-83 99 108

Vzi Sursa AICI

Viza de ședere pe tertitoriul României

2020-10-05T03:49:00.020-07:00

CONTACT AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU CETĂŢENIE

ANUNȚ privind calendarul sesiunilor de depunere a jurământului de credință la sediul ANC din București pentru solicitanții care au optat pentru stabilirea domiciliului în România și a căror cerere a fost aprobată prin ordin al președintelui ANC

15/01/202124013

Pentru a veni în sprijinul solicitanților care au optat pentru stabilirea domiciliului în România privind depunerea jurământului de credință și cărora le-au fost aprobate cererile de dobândire/redobândire a cetățeniei române, președintele ANC, Dna. Gabriela LENGHEL, a dispus creșterea substanțială a numărului de sesiuni/ceremonii de depunere a jurământului de credință față de România în următoarea perioadă.

Ceremoniile de jurământ vor avea un număr de persoane per sesiune adecvat pentru a se asigura distanțele recomandate și normele sanitare în contextul pandemiei Covid 19 și în conformitate cu prevederile legale.

Având în vedere politica de transparență decizională și eficientizarea utilizării resurselor proprii, vă aducem la cunoștință noul calendar de depunere a jurământului de credință față de România pentru perioada ianuarie – martie 2021:

Vezi Sursa AICI

PREZENTARE AUTORITATEA NATIONALA PENTRU CETATENIE

Întrebare: Cum puteți afla informaţii despre stadiul soluționării dosarului depus la ANC?
Răspuns: Informaţiile legate de stadiul soluţinării pot fi vizualizate, pe baza numărului de dosar, accesând site-ul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie (http://cetatenie.just.ro) – rubrica Stadiu Dosar, conform articolului de lege în baza căruia a fost depusă cererea de acordare / redobândire a cetăţeniei române, după cum urmează:
Articolul 8 http://cetatenie.just.ro/index.php/ro/centru-de-presa-2/dosar-articol-8
Articolul 8^1 http://cetatenie.just.ro/index.php/ro/centru-de-presa-2/dosar-articol-8-1
Articolul 8^2 http://cetatenie.just.ro/index.php/ro/centru-de-presa-2/dosar-articol-8-2
Articolul 10 http://cetatenie.just.ro/index.php/ro/centru-de-presa-2/dosar-articol-10
Articolul 11 http://cetatenie.just.ro/index.php/ro/centru-de-presa-2/dosar-articol-11
De asemenea, informaţiile legate de stadiul dosarului pot fi primite şi în urma unei petiții adresate ANC cu indicarea numărului dosarului, precum și a celorlalte date de identificare cerute de legea petitiilor.

Vezi și ÎNTREBĂRI FRECVENTE

Adresă: Str. Smârdan, nr. 3, sector 3, Bucureşti, cod postal 030071

Telefon: ANC vă pune la dispoziţie telefonul – robot apelabil la numărul 021/201.93.55.

FAX: 021/315.35.43

Email: cabinetanc@just.ro Adresă pentru corespondenţă interinstituţională.

cetatenie@just.ro Adresă pentru petiții și informații cu caracter general.

presa.anc@just.ro Adresă pentru relaţía cu mass-media. Purtător de cuvânt: Gelu-Mugurel Dascălu. Numere de telefon destinate relației cu mass-media: 021.201.93.99.

buletin.anc@just.ro Adresă pentru primirea in format electronic a copiei dupa cartea de identitate

Linia TelVerde Anticorupție a ANC:

0800.800.148 program linie TELVERDE: 09.00 – 18.00 apelurile telefonice sunt înregistrate

În cazul în care nu doriţi înregistrarea apelului, sesizările pot fi transmise în format electronic la adresa de email: telverdeanc@just.ro

Program de lucru Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie:

luni – joi, între orele 0830-1700; vineri, între orele 0830-1430.

Program de lucru cu publicul:

luni 8:30 – 14:00 – program de lucru cu petenți;
marți 8:30 – 14:00 – program de lucru cu petenți;
miercuri 8:30 – 14:00 – program de lucru cu petenți și avocați;
joi 8:30 – 14:00 – programul de lucru cu petenți;
vineri 8:30 – 13:00, programul de lucru cu avocați;

Program de lucru pentru depunere şi înregistrare dosare:

luni, marți, miercuri, 08:30 – 12:00 și 13:00 – 16:00
vineri, între orele 0830 – 1300;

Program de lucru cu publicul Birouri teritoriale:

luni – joi, între orele 0830-1500;
vineri, între orele 0830-1400.

La birourile teritoriale depun cereri doar cetăţenii care şi-au pierdut cetăţenia din motive neimputabile lor sau le-a fost retrasă fără voia lor, în baza art.11 din Legea cetăţeniei nr.21/1991, republicată.

Reprezentarea prin mandatar cu procură specială şi autentică în vederea depunerii cererilor de acordare, redobândire şi renunţare la cetăţenia română va fi permisă numai în cazul în care mandantul se află într-o situaţie medicală cu caracter permanent care determină imposibilitatea deplasării la sediul instituţiei, fapt dovedit cu acte medicale care vor însoţi procura. Mandatarul este soţul /soţia sau rudă până la gradul 4 inclusiv cu mandantul.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Programul de audienţe al conducerii Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie

Gabriela LENGHEL – Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie – miercuri – între orele 1300 – 1400
Gina-Daniela DAMASCHIN – Director al Direcției secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetățenie – marți – între orele 1300 – 1400

Procedura de înscriere în audienţă

Înscrierile în audienţă se vor face utilizând unul dintre următoarele formulare-tip:

Cerere înscriere in audienţă la Preşedintele ANC (descarca documentul in format ), – timp mediu de completare: 7 minute

Cerere înscriere în audienţă la Directorul Direcției secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie (descarca documentul in format ) – timp mediu de completare: 7 minute.

Cerere înscriere în audienţă la Directorul Direcției Contencios și Relații Publice (descarca documentul in format ) – timp mediu de completare: 7 minute.

la registratura ANC, formularul pentru înscriere în audienţă va fi completat şi depus de către solicitant;
prin fax, formularul pentru înscriere în audienţă va fi completat şi transmis pe numărul de fax 021/315 35 43;
prin e-mail , formularul pentru înscriere în audienţă va fi completat şi transmis pe adresele: cabinetanc@just.ro sau cetatenie@just.ro;
prin poștă, formularul pentru înscriere în audienţă va fi completat şi transmis pe adresa Mun. București, str. Smârdan nr. 3, sector 3.

Solicitanţii vor fi anunţaţi cu privire la data şi detaliile audienţei, în scris sau telefonic, la adresa de corespondenţă sau numărul de telefon menţionate în solicitare.

Dacă solicitantul nu se prezintă la ora şi data programată şi nu notifică faptul că se află în imposibilitatea de a se prezenta, pentru o nouă înscriere în audienţă se va relua întreaga procedură.

Adresele şi datele de contact ale birourilor teritoriale:

IAŞI – şos. Naţională nr.43; cod poştal: 700237 (lângă sediul Avocatului Poporului – Iaşi);
GALAŢI – str. Vadul Sacalelor nr. 6, judetul Galati; cod poştal: 800025 (în sediul ORC de pe lângă Tribunalul Galaţi);
SUCEAVA – str. Parcului nr. 2 (în sediul ONRC de pe lângă Tribunalul Suceava).

Activitățile în relația cu publicul de la Registratura ANC și de la Birourile Teritoriale din Galați, Iași, Suceava, sunt monitorizate video în vederea asigurării transparenței instituționale precum și pentru prevenirea oricăror fapte de natură penală.

Responsabil cu protecţia datelor cu caracter personal din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie este dna. Daniela Olaru. Contact responsabil cu protecţia datelor cu caracter personal: gdpr.anc@just.ro Vezi Sursa AICI

Document de permis de ședere în România

Permisul de ședere în România este un document care îi permite titularului să locuiască legal în România. În funcție de tipul său și de motivul pentru care a fost emis, acesta poate permite sau interzice alte activități, cum ar fi desfășurarea de activități .

Permisul de munca Activitatea profesionala a cetatenilor straini pe teritoriul national poate fi desfasurata numai in temeiul unui aviz de angajare sau autorizatii de munca. Dreptul de sedere temporara in scop de munca poate fi prelungit cu o anumita perioada de timp.
Pentru strainii care isi desfasoara munca in baza autorizatiei de munca, nu mai este necesar avizul IGI, obligatorie fiind doar aprobarea Centrului National de Vize pentru viza de lunga sedere pentru angajare. In termen de 60 de zile de la obtinerea autorizatiei de munca, trebuie facuta solicitarea pentru obtinerea vizei de lunga sedere pentru munca. In caz contrar, valabilitatea autorizatiei va expira . Tot acesta trebuie sa pastreze documentul pentru a dovedi ca angajarea cetateanului strain s-a facut in baze legale. Angajatul are obligatia de a pastra, in permanenta, o copie legalizata a autorizatiei de munca sau a permisului de sedere in scop de munca. Autorizatia de munca poate fi obtinuta numai de catre angajator, persoana fizica sau juridica, in baza unor documente depuse la formatiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrari

Potrivit reglementarilor Uniunii Europene, orice cetatean comunitar sau cetatean SEE beneficiaza de aceleasi drepturi in munca, aplicabile cetatenilor romani, prin urmare acestia nu au nevoie de autorizatie de munca. In cazul strainilor, membri ai statelor terte, munca in Romania poate fi prestata doar prin obtinerea autorizatiei de munca, ulterior fiind necesara si obtinerea unei vize de lunga sedere pentru munca si a unui permis de sedere.

Tipuri de permise de ședere

Guvernul României eliberează următoarele tipuri de permise de ședere:

Permis de ședere pe termen lung, cunoscut și local ca:

Permis de ședere pe termen lung

Permis de ședere temporar, cunoscut și local ca:

Permis de ședere temporară

Card de rezidență permanentă, cunoscut și local ca:

Carte de rezidență permanentă

Cartea albastră a UE, cunoscută și local ca:

Cartea albastră a UE

Permis unic, cunoscut și local ca:

Permis unic

Permis de ședere în scopul detașării, cunoscut și local ca:

Permis de ședere în scop de detașare

Certificat de înregistrare, cunoscut și local ca:

Certificat de înregistrare

Card de rezidență pentru membrii de familie ai cetățenilor UE, cunoscut local și sub denumirea de:

Carte de rezidență pentru membrul de familie al unui cetățean al Uniunii

Card de ședere pentru un membru de familie al unui cetățean al Confederației Elvețiene, cunoscut și local ca:

Carte de rezidență pentru membrul de familie al unui cetățean al Confederației Elvețiene

Card de ședere permanentă pentru membru de familie al unui cetățean al UE, cunoscut și local ca:

Carte de rezidență permanentă pentru membrul de familie al unui cetățean al Uniunii

Card de ședere permanentă pentru un membru al familiei unui cetățean al Confederației Elvețiene, cunoscut și local ca:

Carte de rezidență permanentă pentru membrul de familie al unui cetățean al Confederației Elvețiene
Sursa info Permis de Ședere

Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene.
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene.
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

Condiţii de intrare pe teritoriul României

NOTĂ: Condiţiile care trebuie întrunite pentru a vă fi permisă intrarea în România

· A se avea în vedere faptul că potrivit dispoziţiilor cadrului normativ naţional, deţinerea unei vize, acolo unde este cazul, nu garantează intrarea posesorului pe teritoriul naţional. Pentru a vă fi permisă intrarea în România, la controlul efectuat la punctele de trecere a frontierei de stat, aveţi obligaţia de a face dovada întrunirii condiţiilor corespunzătoare.

· IMPORTANT! În conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din OUG nr.194/2002, republicată cu modificările și completările ulterioare, la intrarea pe teritoriul României, vor fi verificate atât valabilitatea vizei dumneavoastră, cât şi durata şederilor efectuate anterior. Intrarea şi şederea în România vă vor fi permise doar pentru durata înscrisă în viza pe care o deţineţi şi doar dacă şederile dumneavoastră anterioare, cumulate, nu depăşesc durata maximă permisă, de 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile, prin raportare la data la care doriţi să intraţi în România.

· În conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 , intrarea pe teritoriul României poate fi permisă străinilor care îndeplinesc următoarele condiţii:

o a) posedă un document de călătorie valabil, în care urmează să fie aplicată viza, eliberat în ultimi 10 ani, iar valabilitatea acestuia trebuie să depăşească valabilitatea vizei solicitate cu cel puţin 3 luni. Documentul valabil de trecere a frontierei trebuie să fie acceptat de statul român;

o b) posedă viză sau permis de şedere acordate în condiţiile legislaţiei în vigoare sau, după caz, posedă orice autorizaţie care conferă titularului drept de tranzit ori de şedere pe teritoriul României în baza actelor normative ale Uniunii Europene, obligatorii şi aplicabile pentru România, dacă prin înţelegeri internaţionale nu s-a stabilit altfel;

o c) prezintă, în condiţiile legislaţiei în vigoare, documente care justifică scopul şi condiţiile şederii lor şi care fac dovada existenţei unor mijloace corespunzătoare atât pentru întreţinere pe perioada şederii, cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzitul către alt stat în care există siguranţa că li se va permite intrarea;

o d) prezintă garanţii că li se va permite intrarea pe teritoriul statului de destinaţie sau că vor părăsi teritoriul României, în cazul străinilor aflaţi în tranzit;

o e) pe numele lor nu sunt introduse semnalări în Sistemul Informatic Naţional de Semnalări în scopul refuzului intrării pe teritoriul statului român;

o f) pe numele lor nu sunt introduse semnalări în Sistemul de Informaţii Schengen în scopul refuzului intrării;

o g) nu au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei sau, după caz, la intrarea pe teritoriul României ori nu au încercat să treacă frontiera României cu documente false;

o h) nu sunt semnalaţi de autorităţile competente că prezintă un pericol pentru apărarea şi securitatea naţională, ordinea şi sănătatea publică.

· Cetăţenilor străini - membri de familie ai cetăţenilor români, precum şi străinilor titulari ai unui drept de şedere pe termen lung pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene li se permite intrarea pe teritoriul României fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la lit. c) şi d) menţionate mai sus.

· Anunț important - restricţii în contextul pandemiei de COVID-19 : Ca parte a măsurilor de reducere a răspândirii COVID-19, anumite state ale Uniunii Europene au introdus restricții temporare de călătorie, inclusiv la anumite frontiere între aceste state. În funcție de evoluția situației epidemiologice atât în interiorul, cât și la exteriorul UE, restricțiile de călătorie pot fi eliminate sau reintroduse. Toți călătorii sunt responsabili pentru verificarea restricțiilor de călătorie existente înainte de deplasare. Deținătorii de vize nu sunt îndreptățiți în mod automat să intre pe teritoriul României și trebuie să respecte restricțiile de călătorie impuse. În eventualitatea în care îmbarcarea către România sau intrarea în România pentru scopul deplasării nu este permisă, ori dacă titularul vizei este plasat în carantină sau în auto-izolare, taxa de procesare a vizei nu se returnează. La intrarea în România trebuie dovedită necesitatea deplasării în România, în contextul pandemiei.

V Vezi sursa info despre Viza de Intrare in Rămânia

https://chisinau.mae.ro/node/749

Tipuri de vize de lungă şedere:

Vizele de lungă şedere se acordă în funcţie de activitatea ce urmează a fi desfăşurată în România. Scopurile pentru care pot fi eliberate vizele române de lungă şedere, sunt următoarele:

· Desfăşurarea de activităţi economice (simbol D/AE) – viza poate fi eliberată în favoarea străinilor care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi economice organizate şi reglementate prin legi speciale;

· Desfăşurarea de activităţi profesionale (simbol D/AP) – viza poate fi eliberată în favoarea străinilor care urmează să exercite pe teritoriul României profesii liberale reglementate prin legi speciale;

· Desfășurarea de activități comerciale (simbol D/AC) – viza poate fi eliberată în faovarea străinilor care sunt acţionari ori asociaţi, cu atribuţii de conducere sau de administrare, ai unor societăţi comerciale, persoane juridice române, care urmează să realizeze o investiţie în România;

· Angajare în muncă (simbol D/AM) - viza poate fi eliberată în favoarea străinilor care urmează să se încadreze în muncă, pe teritoriul României, la un angajator. Acest tip de viză atestă şi dreptul de muncă al străinului pe teritoriul României. Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă se acordă şi în cazul persoanelor care urmează a călători în România pentru angajare în muncă în calitate de lucrător sezonieri.

· Detaşare (simbol D/DT) - viza poate fi eliberată în favoarea străinilor calificaţi, angajaţi ai unei persoane juridice cu sediul în străinătate, care urmează să desfăşoare activităţi în muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii;

· Studii (simbol D/SD)- viza poate fi eliberată în favoarea străinilor care urmează să intre în România pentru a urma cursuri în învăţământul preuniversitar, universitar sau postuniversitar, după caz, ori pentru obţinerea unor titluri ştiinţifice în cadrul instituţiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii. Acest tip de viză se acordă străinilor - studenţi, stagiari, elevi, sau celor care participă la un program de schimb de elevi sau proiect educaţional. Acest tip de viză se acordă şi străinilor acceptaţi la studii în baza documentelor internaţionale la care România este parte.

· Calitatea de student o au străinii acceptaţi la studii de către o instituţie de învăţământ de stat sau particulară, acreditată ori autorizată provizoriu potrivit legii, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat precum şi stagiarilor care participă la un program de formare profesională neremunerată.

· Calitatea de elev o are străinul care a fost acceptat de o unitate de învăţământ preuniversitar de stat sau particulară, acreditată ori autorizată provizoriu potrivit legii, în cadrul unui program de schimb de elevi sau al unui proiect educaţional. Străinii care participă la un program de schimb de elevi sau proiect educaţional trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 13 şi 19 ani.

· Calitatea de stagiar o are străinul care are o diplomă de învăţământ superior sau care urmează un ciclu de studii care conduce la o diplomă de învăţământ superior şi care este admis pentru un program de formare în vederea dobândirii de cunoştinţe, de practici şi de experienţă într-un mediu profesional.

· Reîntregirea familiei (simbol D/VF) – viza poate fi eliberată în favoarea străinilor care urmează să intre în România în scopul redobândirii unităţii familiale;

· Activităţi religioase (simbol D/AR) – viza poate fi eliberată în favoarea străinilor care urmează să intre în România pentru a desfăşura activităţi în domeniul cultelor recunoscute, la cererea acestora;

· Activităţi de cercetare ştiinţifică (simbol D/CS)- viza poate fi eliberată străinilor care urmează să intre în România pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică, în baza avizului Ministerului Cercetării şi Inovării şi al Inspectoratului General pentru Imigrări.

· Alte scopuri ce nu contravin legilor române (simbol D/AS).

· 3. Documente justificative necesare pentru obţinerea vizei tip D, în funcţie de tipul activităţii ce urmează a fi desfăşurată în România:

1. Activităţi economice - D/AE:

· dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de legea specială;

· asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei;

· certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autoritățile din statul de domiciliu sau reședință și, după caz, apostilat sau supralegalizat.

·
2. Activităţi profesionale – D/AP:

· dovada îndeplinirii condiţiilor legale de exercitare a profesiilor respective;

· dovada faptului că în ţara de origine practică o profesie similară cu cea pe care intenţionează să o desfăşoare în România;

· asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei;

· certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autoritățile din statul de domiciliu sau reședință și, după caz, apostilat sau supralegalizat

3. Activităţi comerciale - D/AC:

· aviz tehnic de specialitate pe planul de afaceri al investitorilor străini

· NOTA: În conformitate cu dispoziţiile art.3 alin.(2) lit. C pct.23 din Hotărârea Guvernului nr.23 din 12 ianuarie 2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat (MMACA) „acordă un aviz tehnic de specialitate asupra planului de afaceri al investitorilor străini, în vederea obţinerii vizei de lungă şedere în România pentru desfăşurarea de activităţi comerciale”.

În consecinţă în vederea obţinerii avizului tehnic vă recomandăm să va adresaţi MMACA.

· asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei;

· certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autoritățile din statul de domiciliu sau reședință și, după caz, apostilat sau supralegalizat.

·
4. Angajare în muncă – D/AM:

· copia avizului de angajare, eliberat în condiţiile legislaţiei speciale privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, sau, după caz, documente prin care solicitantul să facă dovada că se încadrează într-una din următoarele categorii exceptate de la această obligativitate:

o străini al căror acces liber pe piaţa muncii din România este stabilit prin tratate încheiate de România cu alte state;

o străini care urmează să desfăşoare activităţi didactice, ştiinţifice sau alte categorii de activităţi specifice în instituţii de profil acreditate ori autorizate provizoriu din România, în baza unor acorduri bilaterale, şi personalul cu calificare specială, în baza ordinului ministrului educaţiei naţionale, precum şi străinii care desfăşoară activităţi artistice în instituţii de cultură din România, în baza ordinului ministrului culturii;

o străini care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi solicitate de ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autorităţi administrative autonome;

o străini care sunt numiţi la conducerea unei filiale, reprezentanţe sau sucursale de pe teritoriul României a unei companii care are sediul în străinătate, iar la data solicitării nu sunt asociaţi, acţionari sau administratori la o persoană juridică română şi, la filiala, reprezentanţa sau sucursala respectivă, nu mai există un alt străin care beneficiază de un drept de şedere în acest scop.

· dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;

· certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din statul de domiciliu ori de reşedinţă și, după caz, apostilat sau supralegalizat;

· asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.

· solicitarea de viză depusă în baza unui aviz de angajare pentru lucrători sezonieri, în cuprinsul căruia nu se menţionează că angajatorul asigură cazarea solicitantului, trebuie să fie însoţită, suplimentar faţă de documentele menţionate mai sus, de dovada asigurării condiţiilor de cazare de natură să îi asigure un nivel de trai adecvat pentru toată durata şederii preconizate, sub forma unei rezervări ferme la o unitate de cazare, a unui act de proprietate ori de închiriere a unei locuinţe în România pe numele solicitantului sau a unei declaraţii autentificate privind asigurarea condiţiilor de cazare adecvată pentru solicitant, dată de titularul unui drept de proprietate sau de folosinţă a unei locuinţe de pe teritoriul României

· Străinul poate solicita viza de lungă şedere pentru angajare în muncă în termen de 60 de zile de la data obţinerii avizului de angajare de către angajator.

Atunci când străinul deţine un aviz de angajare eliberat de Inspectoratul general pentru Imigrări – Ministerul Afacerilor Interne, viza se aprobă de Centrul Naţional de Vize, în termen de 10 zile de la data depunerii cererii de eliberare a vizei. Pentru categoriile exceptate de la obţinerea avizului de angajare, viza se acordă după obţinerea avizului Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 30 până la 45 de zile.

· 5. Detaşare - D/DT:

· copia avizului de detaşare eliberat în condiţiile legislaţiei speciale privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, cu excepţia următoarelor categorii:

o străinii angajaţi ai persoanelor juridice cu sediul în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European ori în Confederaţia Elveţiană, detaşaţi în România, cu condiţia prezentării permisului de şedere din acel stat;

o străinii care urmează să desfăşoare activităţi didactice, ştiinţifice sau alte categorii de activităţi specifice cu caracter temporar în instituţii de profil acreditate ori autorizate provizoriu din România, în baza unor acorduri bilaterale, şi personalul cu calificare specială, în baza ordinului ministrului educaţiei naţionale, precum şi străinii care desfăşoară activităţi artistice în instituţii de cultură din România, în baza ordinului ministrului culturii;

o străinii care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi temporare solicitate de ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autorităţi administrative autonome.

· dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;

· certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din statul de domiciliu ori de reşedinţă și, după caz, apostilat sau supralegalizat;

· asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.

· Străinii din categoriile exceptate de la obligativitatea prezentării copiei avizului de detaşare trebuie să prezinte următoarele documente:

· copia contractului individual de muncă, înregistrat la autorităţile competente din statul membru respectiv, tradus şi legalizat;

· permisul de şedere valabil eliberat de statul în care îşi are sediul angajatorul, în original şi în copie;

· copia actului de detaşare, tradus şi legalizat;

· dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;

· certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din statul de domiciliu sau de reşedinţă și, după caz, apostilat sau supralegalizat;

· asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.

· Străinul poate solicita viza de lungă şedere pentru detaşare, în termen de 60 de zile de la data obţinerii avizului pentru detaşare de către angajator.

Atunci când străinul deţine un aviz pentru detaşare, eliberat de Inspectoratul general pentru Imigrări – Ministerul Afacerilor Interne, viza se aprobă de Centrul Naţional de Vize, în termen de 10 zile de la data depunerii cererii de eliberare a vizei. Pentru categoriile exceptate de la obţinerea avizului pentru detaşare, viza se acordă după obţinerea avizului Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 30 până la 45 de zile.

http://evisa.mae.ro/ro_Euro2020

Informaţii generale cu privire la obţinerea vizelor pentru România

Informaţii generale:

Politica de vize a României are drept bază prevederile Regulamentului (UE) 2018/1806 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 noiembrie 2018 de stabilire a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi trebuie să deţină viza pentru trecerea frontierelor externe şi a listei ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt exoneraţi de această obligaţie.

II. Am nevoie de viză pentru a intra în România ?

INFORMARE IMPORTANTĂ PENTRU TOŢI CETĂŢENII STRĂINI, INDIFERENT DACĂ SUNT SUPUŞI OBLIGATIVITĂŢII DE A DEŢINE O VIZĂ DE INTRARE, SAU NU:

Toţi străinii care doresc să călătorească în România trebuie să deţină un document de călătorie valabil, recunoscut de România, în care să poată fi aplicată, în caz de necesitate, o viză.

Valabilitatea documentului de călătorie trebuie să depăşească cu cel puţin 3 luni data valabilității vizei de intrare în România şi să fi fost eliberat în ultimii 10 ani.

Vă rugăm să consultaţi condiţiile de intrare pe teritoriul României, aici: http://evisa.mae.ro/ro_ConditionsOfEntry

INFORMARE IMPORTANTĂ PENTRU TOŢI PARTICIPANŢII LA EURO 2020, SUPUŞI OBLIGATIVITĂŢII DE A DEŢINE O VIZĂ DE INTRARE ÎN ROMÂNIA:

Vă rugăm să utilizaţi http://evisa.mae.ro , pentru a putea beneficia de procedura de stabilire a programărilor în vederea depunerii cererilor de vize.

Toţi solicitanţii de vize vor trebui să prezinte următoarele documente:

1. FORMULAR DE CERERE:

Completati manual ( descarca la http://www.mae.ro/node/1489 ) sau electronic – atunci când solicitarea este depusă prin intermediul http://evisa.mae.ro , din secţiunea „Solicită viză”.
Vă rugam folosiţi http://evisa.mae.ro , deoarece nu există altă metodă pentru o programare a aplicaţie de viză.

2. PAŞAPORT VALABIL:

Document de călătorie valabil şi acceptat de statul român, pe care să poată fi aplicată viza. Valabilitatea acestuia trebuie să depăşească cu cel puţin 3 luni data valabilității vizei de intrare în România pe care o solicitați şi totodată să fi fost eliberat în ultimii 10 ani.

3. FOTOGRAFII

Două fotografii color, de dată recentă, de dimensiune 3 X 4.

Este important de notat faptul că aceste informaţii se referă strict la vizele de scurtă şedere emise de România, care autorizează o şedere de până la 90 de zile în orice interval de 180 de zile.

- Pentru informaţii cu privire la regimul de vize în funcţie de ţară, puteţi consulta următoarele link-uri:

1. Lista statelor ai căror cetăţeni, posesori de pașapoarte simple, au nevoie de viză pentru a călători în România –

http://www.mae.ro/sites/default/files/file/anul_2019/2019_pdf/anexa_1_ro.pdf

2. Lista statelor ai căror cetăţeni, posesori de pașapoarte simple, nu au nevoie de viză pentru a călători în România -

http://www.mae.ro/sites/default/files/file/anul_2019/2019_pdf/anexa_2_ro.pdf

Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene sunt exceptaţi în egală măsură de la obligativitatea deţinerii vizei de intrare;

3. Regimul aplicabil posesorilor de paşapoarte diplomatice, de serviciu/oficiale şi speciale– documentele de călătorie pentru care este prevăzută exceptarea de la obligativitatea deţinerii vizei române sunt marcate cu "x" –

http://www.mae.ro/sites/default/files/file/anul_2019/2019_pdf/2019.04.18_anexa_3_ro.pdf

- Cetăţenii străini posesori ai unor vize uniforme valabile pentru duble sau multiple intrări, vize cu valabilitate teritorială limitată, vize de lungă ședere și permise de ședere eliberate de statele Schengen, cât şi vize (în format uniform) de scurtă sau lungă ședere și permise de ședere eliberate de Bulgaria, Cipru şi Croaţia, sunt exceptaţi de la obligativitatea de a deţine o viză română. O condiţie esenţială pentru echivalarea vizelor şi permiselor de şedere în cauză este ca acestea să se afle în termenul de valabilitate, respectiv să nu fi fost epuizate numărul intrărilor, dreptul de şedere şi perioada de valabilitate aferente. Totodată, trebuie să aveţi în vedere că termenul de şedere pe teritoriul României nu poate depăşi dreptul de şedere înscris în vizele respective. Cu toate acestea, se impune a fi avut în vedere că, și în aceste condiții, la punctul de trecere a frontierei de stat, străinii aflaţi într-o astfel de situaţie vor trebui să prezinte următoarele documente: document valabil de trecere a frontierei de stat; viza eliberată de statul Schengen, care permite intrarea în România; documente care justifică scopul şi condiţiile şederii în România şi care fac dovada existenţei unor mijloace corespunzătoare atât pentru întreţinere pe perioada şederii, cât şi pentru întoarcerea în țara de origine.

- Dreptul de şedere pe teritoriul României poate fi calculat prin accesarea link-ului următor, unde a fost pus la dispoziţie un calculator: https://ec.europa.eu/assets/home/visa-calculator/calculator.htm?lang=en

- Sunt exceptaţi de la obligativitatea vizei române, străinii cu drept de şedere pe termen lung (valabilitate de cel puţin 5 ani) în statele membre ale Uniunii Europene.

*Cetăţean străin - persoana care nu are cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene.

- Regimul de călătorie aplicabil cetăţenilor terţi membri de familie ai cetăţenilor Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene sunt disponibile aici: http://evisa.mae.ro/ro_SpecificRules

- Având în vedere faptul că România nu este încă stat membru al spaţiului Schengen, viza de intrare în România este acordată exclusiv de către Misiunile Diplomatice sau Oficiile Consulare (MD/OC) ale României în străinătate, şi nu de către MD/OC ale altor state membre Schengen.

- Este important de notat faptul că depunerea unei cereri de viză română nu garantează obţinerea vizei de intrare.

- Totodată, este important de notat faptul că deţinerea unei vize române nu conferă un drept automat de intrare pe teritoriul României, întrucât verificări specifice vor fi efectuate la punctele de trecere a frontierei de stat. Potrivit legislaţiei române în vigoare, toţi cetăţenii străini care călătoresc în România vor trebui să facă dovada "existenţei unor mijloace corespunzătoare atât pentru întreţinere pe perioada şederii, cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzitul către alt stat în care există siguranţa că li se va permite intrarea”. Pentru România, mijloace corespunzătoare pentru întreţinere presupun prezentarea sumei de 50 Euro pe zi, dar nu mai puţin de 500 Euro pentru întreaga perioadă de şedere. Vă rugăm să consultaţi condiţiile obligatorii pentru intrarea pe teritoriul României, aici: http://evisa.mae.ro/ro_ConditionsOfEntry

III. Unde poate fi depusă o cerere de viză română?

- Toţi solicitanţii de vize de intrare în România trebuie să depună cererile în format electronic, prin portalul eViza, la http://evisa.mae.ro/

- Cererile de vize sunt transmise în format electronic şi, ulterior, depuse fizic la MD/OC ale României care au competenţa teritorială în statele unde solicitanţii de viză se află legal. Lista MD/OC ale României poate fi consultată aici: http://www.mae.ro/en/romanian-missions/

- Străinii supuşi obligativităţii vizei de intrare trebuie să se adreseze MD/OC ale României, întrucât vizele NU pot fi eliberate la punctele de trecere a frontierei, această situaţie fiind prevăzută în legislaţia uniformă în vigoare, mai exact prin Codul Frontierelor Schengen.

În consecinţă, este încurajată depunerea cererii de viză la MD/OC ale României. Este important de notat faptul că cetăţenii străini care sunt supuşi obligativităţii de a deţine vize române şi decid să călătorească spre România fără a obţine viza corespunzătoare, riscă refuzul îmbarcării la punctul de plecare sau pe parcursul deplasării lor către România.

IV. Vizele de Tranzit Aeroportuar – Călătoria spre România:

- Recomandăm ca fiecare cetăţean străin care intenţionează să călătorească spre România pentru UEFA EURO 2020 să verifice dacă este supus obligativităţii de a deţine o viză de tranzit aeroportuar, în cazul în care călătoria sa presupune tranzitul prin zonele internaţionale ale aeroporturilor, în funcţie de ruta aleasă.

- Obţinerea unei vize de tranzit aeroportuar, in caz de necesitate, este obligaţia şi responsabilitatea fiecărui participant.

- În caz de necesitate, aceste vize se obţin de la autorităţile competente ale statelor unde se va desfăşura tranzitul aeroportuar.

V. Procedura de depunere a cererii de viză română – Cum ar trebui să depun cererea şi ce tip de viză mi se potriveşte?

Vă rugăm să utilizaţi http://evisa.mae.ro , întrucât nu există alternativă la procedura de stabilire a programărilor online, în vederea depunerii cererilor de vize.

Toate informaţiile relevante cu privire la politica de vize a României pot fi consultate prin accesarea http://evisa.mae.ro/

Vizele vor fi procesate în cel mai scurt timp posibil, însă cererile de vize trebuie depuse în timp util. Recomandăm ca cererile de vize să fie depuse cu cel puţin 14 zile înainte de data estimată a sosirii în România, dar nu mai devreme de 3 luni de la data planificată pentru sosirea în România.

Potrivit legislației în vigoare, taxa de viză percepută este de 60 EUR.

Pentru a călători în România în scopul participării la meciurile de fotbal organizate în cadrul EURO 2020, recomandăm să verificaţi cu atenţie în ce categorie vă încadraţi.

Atunci când este necesară prezentarea la interviul specific pentru viză, toate documentele jutificative necesare vor fi prezentate în original şi copie. Este important de reţinut faptul că, după caz, consulul poate solicita oricând consideră necesar documente justificative suplimentare.

Toţi solicitanţii de vize de intrare în România trebuie să prezinte următoarele documente:

1. FORMULAR DE CERERE:

2. PAŞAPORT VALABIL:

3. FOTOGRAFII

Două fotografii color, de dată recentă, de dimensiune 3 X 4.

1. Proceduri de acordare a vizelor pentru participanţi:

Vizele de scurtă ședere (90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile / fără posibilitatea prelungirii) sunt acordate membrilor delegaţiilor echipelor (ex.: oficiali, membri ai delegaţiilor echipelor participante, inclusiv jucători, antrenori, medici etc.) sau altor categorii de participanţi care călătoresc în scopul părticipării la EURO 2020 (ex.: reprezentanţi media).

a) Viza de scurtă ședere pentru activităţi sportive (simbol C/SP) poate fi acordată doar cu prezentarea următoarelor documente justificative:

- Scrisoare emisă de UEFA (care să ateste asigurarea medicală şi cazarea);

- Bilet de călătorie până la destinaţie, sau carnet de conducere valabil, Cartea Verde a maşinii şi documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport - în cazul conducătorilor auto;

b)Viza de scurtă ședere pentru “alte scopuri” (simbol C/ZA) poate fi acordată doar cu prezentarea următoarelor documente justificative:

- Scrisoare emisă de UEFA (care conţine justificarea deplasării solicitantului în România şi, după caz, atestă asigurarea mijloacelor de întreţinere, asigurare medicală şi cazare);

- Bilet de călătorie până la destinaţie, sau carnet de conducere valabil, Cartea Verde a maşinii şi documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport - în cazul conducătorilor auto;

- Asigurare medicală de călătorie care să acopere valabilitatea întregii perioade de ședere solicitate – cu acoperire de cel puţin 30 000 EUR;

- Dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de 50 euro/zi pentru întreaga perioadă, dar nu mai puţin de 500 euro ori echivalentul în valută convertibilă;

- Voucher sau rezervare fermă la o unitate de cazare turistică sau, în cazul în care UEFA asigură cazarea, o dovadă în acest sens.

2.Proceduri de acordare a vizelor pentru suporteri (deţinători ai biletelor de participare la EURO2020):

Vizele de scurtă ședere (90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile / fără posibilitatea prelungirii) sunt acordate suporterilor.

Viza de scurtă ședere pentru “alte scopuri” (simbol C/ZA), poate fi acordată doar cu prezentarea următoarelor documente justificative:

- Bilet de intrare pentru a asista la unul sau mai multe meciuri;

- Bilet de călătorie până la destinaţie, sau carnet de conducere valabil, Cartea Verde a maşinii şi documentele de înmatriculare ale mijlocului de transport - în cazul conducătorilor auto;

- Asigurare medicală de călătorie care să acopere valabilitatea întregii perioade de ședere solicitate – cu acoperire de cel puţin 30 000 EUR;

- Dovada mijloacelor de întreţinere în cuantum de 50 euro/zi pentru întreaga perioadă, dar nu mai puţin de 500 euro ori echivalentul în valută convertibilă;

- Voucher sau rezervare fermă la o unitate de cazare turistică sau, în cazul în UEFA asigură cazarea, o dovadă în acest sens.

Deţinerea unei vize de intrare în România nu garantează intrarea pe teritoriul României, întrucât la punctele de trecere a frontierei de stat se desfăşoară verificări specifice.

Recomandăm consultarea condiţiilor de intrare pe teritoriul României, aici: http://evisa.mae.ro/ro_ConditionsOfEntry

Ordonantele de urgenta

2018-06-20T02:26:00.002-07:00

În conditiile prevazute de fostele dispozitii ale articolului 114, aliniatul 4 din Constitutie, Guvernul putea emite ordonante de urgenta. Aceste ordonante puteau fi emise numai in conditiile în care Guvernul se afla în imposibilitatea de a putea obtine în timp util aprobarea unei legi de abilitare. Aceste conditii exceptionale, care în mod obiectiv reclama adoptarea de urgenta a unei reglementari juridice, confera temei prevederilor constitutionale care abiliteaza Guvernul sa emita reglementari juridice primare, în virtutea unei necesitati de delegare legislativa prezumata pe plan constitutional.

Practica guvernamerntala din România, în domeniu, a depasit însa orice asteptari. Inventând "cazuri exceptionale" care, coborâte în contingent, se dovedesc a fi cazuri comune, calificând cazuri obisnuite, uneori chiar banale, ca fiind "exceptionale", Guvernul, mai ales în perioada legislaturii 1996-2000, si-a manifestat incoerenta si înclinatia spre improvizatie. Daca intruziunile repetate si neasteptate din partea Guvernului în domeniul legilor organice, prin adoptarea de ordonante de urgenta, sunt considerate legitime din punct de vedere constitutional, ramîn multe alte procedee guvernamentale pentru care nu s-au gasit explicatii stiintifice sau macar rezonabile. Astfel, Guvernul a 636h71g intervenit prin ordonanta în procesul legiferarii, împiedicând astfel ambele Camere ale Parlamentului sau una dintre ele sa-si exercite atributiile conferite constitutional în procesul de adoptare a legilor sau a recurs la modificarea imediata a unei ordonante publicate¹ sau a unei legi².

Prin Legea de revizuire a Constitutiei din anul 2003, prin articolul 115, aliniatele 4-8, s-a încercat introducerea ordinii în starea de dezordine cultivata în timp si dezinvolt prin practica emiterii ordonantelor de urgenta.

" (4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motina urgenta în cuprinsul acestora.

(5) Ordonanta de urgenta intra în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata si dupa publicarea ei în Monitorul Oficial al României.Camerele, daca nu se afla în sesiune, se convoaca în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, dupa caz, de la trimitere. Daca în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizata nu se pronunta asupra ordonantei, aceastaa este considerata adoptata si se trimite ceilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenta. Ordonanta de urgenta cuprinzând norme de natura legii organice se aproba cu majoritatea prevazuta la articolul 76 alineatul (1).

(6) Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si îndatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica.

(7) Ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat se aproba sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au încetat potrivit alineatului (3).

(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, daca este cazul, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei."

Alineatul (4) al articolului 115 din Constittie , in redactarea sa initiala din 1991, avea urmatorul continut:

"În cazuri exceptionale, Guvrnul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afdla în sesiune, el se convoaca în mod obligatoriu."

În baza acestui text, în primul comentariu din 1992 al Constitutiei, cu privire la ordonantele de urgenta , s-au retinut urmatoarele caracteristici : se pot emite numai în cazuri exceptionale când , în mod obiectiv , nu a fost posibila adoptarea unei legi de abilitare sau a unei legi cu procedura de urgenta , nici chiar prin modalitatea angajarii Guvernului cu privire la un proiect de lege , tocmai de aceea , în aceasta ipoteza , restrictia emierii de ordonante în domeniile legilor organice nu a mai fost prevazuta , este o exceptie de la regula , determinata de însasi situatia exceptionala ce justifica emiterea de ordonante de urgenta.

Aceste comentarii nu au condus însa la o practica legislativa unitara , la opinii dominante în doctrina juridica ci au produs ambiguitati care s-au manifestat în practica Curtii Constitutionale , mai ales în legatura cu semnificatia sintagmei " în cazuri exceptionale". De multe ori , o ordonanta de urgenta a fost urmata de modificari si completari prin alte ordonante de urgenta , astfel încât Parlamentul a ajuns sa fie sesizat cu legi de aprobare a unor ordonante de urgenta care fusesera abrogare prin alta oerdonanta de urgenta , s.a.m.d. Au fost situatii în care Guvernul a initiat un proiect de lege , sesizând una din Camere , dar dupa ce textul a fost adoptat de prima Camera într-o formula diferita de cea din proiect , Guveernul , "suparat pe Parlament , abandona proiectul în versiunea initiala a proiectului¹.

Legea de revizuire a Constitutiei a limitat sfera de reglementare a ordonantei de urgenta declansând o disputa teoretica si jurisdictionala privind problema de a sti daca ordonantele de urgenta , spre deosebire de ordonantele care presupun lege de abilitare , pot fi emise în domeniile rezervate legilor organice si de a sti ce se întâmpla cu efectele produse de o ordonantade urgenta dupa ce Parlamentul adopta Legea de respingere a ordonantei.

Astfel , s-au modificat aliniatele (4) si (5) din textul Constitutiei si s-au adaugat aliniate noi , schimbarea esentiala fiind de conceptie. Daca în forma initiala ordonanta de urgenta se fundamenta pe situatii exceptionale care , potrivit articolului 93 , justificau instituirea starii de asediu sau de urgenta , în noa conceptie , situatia extraordinara consta într-o stare de urgenta în reglementarea unui aspect ce nu comporta în nici un fel amânarea. Situatia extraordinara ce trebuie imediat reglementata este o situatie imprevizibila , care se sbste de la regulile sau asteptarile obisnuite , de natura sa întretina, sa determine ori sa favorizez periclitaea interesukui public , implicând , din acest motiv si în lipsa altor mijloace constitutionale imediate , masuri urgente pentru inlaturarea sau prevenirea pericolului , aplicabile de îndata , macar partial.²

Aliniatul (5) din noua redactare reglementeaza proceduri parlamentare care impun dezbaterea accelerata a ordonantei de urgenta , în corelare cu procedura de legiferare prevazuta la articolul 75 din Constitutie : în ambele Camere se aplica de drept procedura de urgenta , iar în Camera de reflectie termenul , la îndeplinirea caruia ordonanta se prezuma absolut ca aprobata , este unic , de 30 de zile. Se evita , astfel , ca asemenea ordonante sa nu fie supuse controlului parlamentar si aprobarii sau respingerii , dupa caz, timp de luni de zile sau chiar ani.

Intarea în vigoare a ordonantei de urgenta este conditionata de trei exigente cumulative ale efectivitatii ei si anume : depunerea , dezbaterea în procedura de urgenta si publicarea. Spre deosebire de reglementarea anterioara , ultimile doua exigente sunt deplin justificata pentru ca , daca a existat "urgenta" atunci , in "procedura de urgenta" trebuie verificata ordonanta , iar publicrea este conditia imanenta a eficacitatii si opozabilitatii ordonantei. Înscrierea imperativa într-un termen de urgenta a obligativitatii convocarii Camerelor Parlamentului este o masura de natura sa "inhibe" Guvernul ori sa-l stimuleze la chibzuinta. Daca în termen de cel mult 45 de zile de la depunere , Camera sesizata nu se pronunta asupra ordonantei , "aceasta este considerata adoptata" si se trimite la cea de-a doua Camera , care decide , de asemenea , în procedura de urgenta.

Ordonanta de urgenta , cuprinzând norme de natura legii organice , se aproba cu majoritatea absoluta. Este o dispozitie impecabila logic si în deplina concordanta cu prevederile articolului 76 , aliniatul 1 din Constitutie. Reglementarea prin ordonanta a unor raporturi sociale rezervate expres legii organice nu poate avea drept consecinta repudierea implicita a majoritatii absolute înscrisa ca o conditie de constitutionalitate a unor asemenea reglementari si , pe cele de consecinta , anularea sau restrângerea vocatiei minoritatii parlamentare de a-si aduce aportul la reglementarea acelor reglementari ori de a se formaliza fata de ele.

Domnul profesor Alexandru Iorgovan considera , cu privire la articolul 155 , aliniatul (5) , ca momentul intrarii în vigoare a ordonantelor de urgenta cuprinde în aparenta doua termene : primul vizeaza depunerea ordonantei spre dezbatere în procedura de urgenta la Camera competenta , iar al doilea , publicarea în Monitorul Oficial. " Este numai o aparenta , pentru ca interpretarea logica a textului , raportata la o interpretare sistematica a Constitutiei , ne conduce la concluzia dupa care este de neconceput ca publicarea ordonantei de urgenta în Monitorul Oficial sa se faca inainte ca aceasta sa fie depusa spre dezbatere la Camera competenta." Astfel , domnul profesor sugereaza Guvernului sa instituie în practica elaborarii ordonantelor de urgenta , regula dupa care , în preambulul ordonantei , sa se faca precizarea ca ordonanta a fost depusa spre dezbatere la Camera Deputatilor sau la Senat cu indicarea datei. În acest sens , a fost modificata Legea numarul 24/2000¹ , cu modificarile ulterioare , prin introducerea articolului 10 , care , în aliniatul (2) , "conditioneaza" publicarea în Monitorul Oficial de "dovada scrisa" a depunerii ordonantei de urgenta la Camera competenta a fi sesizata.²

De asemenea , prin aliniatul (6) se urmareste reglementarea expresa a limitelor de admisibilitate a ordonantelor de urgenta , în domeniile respective asemenea ordonante neputînd fi emise , iar daca se adopta , totusi , atunci Guvernul savârseste un abuz , iar ordonanta este neconstitutionala , fiind un temei de sesizare a Curtii Constitutionale. Legea de revizuire a Constitutiei stabileste limitele ordonantelor de urgenta nu numai dupa categoriile de legi prevazute de articolul 73 , ci si dupa anumite materii , cum se procedeaza de altfel în articolul 86 din Constitutia Spaniei¹. Printre materiile în care nu pot fi adoptate ordonante de urgenta sunt enuntate si drepturile electorale , alaturi de drepturile , libertatile si îndatoririle fundamentale prevazute de Constitutie. Astfel , se subliniaza ca sub nici o forma , printr-o ordonanta de urgenta nu poate fi afectat regimul de realizare a drepturilor electorale , altfel spus , nu se pot adopta legi electorale sau coduri electorale prin ordonanta de urgenta. Ordonantele de urgenta nu pot contine nici reglementari care sa diminueze sfera garantiilor legale ale oricarui drept si a oricarei îndatoriri prevazuta de Constittie. Aceasta precizare a articolului 115 alineatul (6) este expresia , în sfera regimului constitutional a ordonantei de urgenta , principiului consacrat de articolul 152 alineatul (2) cu privire la limitele revizuirii Constitutiei. Prin ordonante de urgenta nu pot fi luate nici masuri privind interzicerea în mod expres a nationalizarii si a oricarei alte forme de trecere silita a bunurilor prprietate privata în proprietate publica.

Fostul alineat (5) al articolului 114 al Constitutiei din 1991 , devenit aliniatul (7) al articolului 115 scoate în evidenta faptul ca ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat , lasîndu-se sa se înteleaga ca este vorba atât de ordonante emise în baza legii de abilitare cât si ordonante de urgenta , care se emit fara o abilitare prealabila , se aproba sau nu , dupa caz , se resping prin lege , ceea ce înseamna ca proiectele de legi initiate de catre Guvern vor fi , dupa caz , proiecte de lege pentru aprobarea unei ordonante sau petru respingerea unei ordonante.

Alinatul (8) al articolului 115 îsi propune sa rezolve problema efectelor produse de ordonante , legea de aprobare , sau dupa caz , de respingere a ordonantei de urgenta urmând sa reglementeze , când se impune , si masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioade cât s-a aplicat ordonanta.

http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/Ordonantele-de-urgenta43674.php

ATRIBUȚIILE CURȚII CONSTITUȚIONALE

2018-05-30T08:47:00.004-07:00

STRUCTURA CURŢII CONSTITUŢIONALE

Curtea Constituţională este alcătuită din 9 judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea în plen, iar actele Curţii se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Cvorumul pentru plen este de două treimi din numărul judecătorilor. Judecătorii au obligaţia de a-şi exprima votul afirmativ sau negativ, abţinerea nefiind permisă.

Plenul poate lua orice măsură necesară pentru buna desfăşurare a activităţii Curţii Constituţionale. În competenţa sa intră aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii, preşedintele convoacă şi prezidează şedinţele acesteia, îndeplinind şi celelalte atribuţii prevăzute în Legea de organizare şi funcţionare a Curţii, precum şi în Regulament.

Aparatul Curţii Constituţionale este alcătuit din corpul magistraţilor - asistenţi, care îşi desfăşoară activitatea sub conducerea preşedintelui Curţii, şi din personalul Secretariatului General, care asigură serviciile necesare funcţionării Curţii.

Structura personalului Curţii Constituţionale este reglementată prin Legea nr. 124/2000.

ATRIBUŢII PREVĂZUTE DE LEGEA ORGANICĂ A CURŢII

1. Controlul de constituţionalitate a legilor de revizuire a Constituţiei

Sediul materiei

Controlul de constituţionalitate a legilor de revizuire a Constituţiei este reglementat de dispoziţiile art.146 lit.l) din Constituţie coroborate cu art.23 din Legea nr.47/1992. Această atribuţie a Curţii Constituţionale a fost introdusă prin art.I pct.19 din Legea nr. 232/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 3 iunie 2004.

Autorii sesizării

Curtea Constituţională se pronunţă din oficiu asupra legilor de revizuire a Constituţiei.

Obiectul sesizării

Obiect al controlului de constituţionalitate prevăzut de art.23 din Legea nr.47/1992 îl pot constitui doar legile de revizuire a Constituţiei, adică legile constituţionale, înainte de supunerea lor spre aprobare prin referendum.

Această lege devine definitivă ca urmare a referendumului şi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatului referendumului.

Procedura

Curtea este obligată ca, în termen de 5 zile de la adoptarea legii de revizuire a Constituţiei de către Parlament, să se pronunţe, în plen, asupra acesteia.

Preşedintele Curţii numeşte un judecător-raportor şi stabileşte termenul de judecată.

Tipul actului emis

În cadrul acestei atribuţii, Curtea Constituţională pronunţă, în conformitate cu prevederile art.11 alin.(1) lit. A. a) din Legea nr.47/1992, o decizie, cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curţii.

Comunicarea deciziei

Decizia prin care se constată că nu au fost respectate dispoziţiile constituţionale referitoare la revizuire se trimite Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Efecte

Parlamentul este obligat să respecte decizia Curţii Constituţionale. Atunci când Curtea constată că nu au fost respectate dispoziţiile constituţionale referitoare la revizuire, Parlamentul trebuie să reexamineze legea de revizuire a Constituţiei, pentru punerea ei de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

Toate deciziile pronunţate în cadrul acestei atribuţii, grupate pe ani, pot fi accesate aici

2. Controlul de constituţionalitate a hotărârilor Parlamentului

Sediul materiei

Controlul de constituţionalitate a hotărârilor Parlamentului este reglementat de dispoziţiile art.146 lit.l) din Constituţie coroborate cu art.27 din Legea nr.47/1992. Această atribuţie a Curţii Constituţionale a fost introdusă prin art.I pct.1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010.

Autorii sesizării

Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului numai la sesizarea:

- unuia dintre preşedinţii celor două Camere;

- unui grup parlamentar;

- unui număr de cel puţin 50 de deputaţi;

- sau unui număr de cel puţin 25 de senatori.

Obiectul sesizării

Obiect al acestui tip de control de constituţionalitate îl pot constitui doar hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, hotărârile plenului Senatului şi hotărârile plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, aşa cum a stabilit Curtea prin Decizia nr.727/2012 şi Decizia nr.738/2012.

Procedura

În cazul în care sesizarea se face de parlamentari, ea se trimite Curţii Constituţionale de către secretarul general al Camerei din care aceştia fac parte, în ziua depunerii, iar Curtea Constituţională o va comunica, în termen de 24 de ore de la înregistrare, preşedinţilor celor două Camere, cu precizarea datei când va avea loc dezbaterea.

Până la data dezbaterii, preşedinţii Camerelor pot comunica punctul de vedere al birourilor permanente.

Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, pe baza sesizării şi a punctelor de vedere primite.

Tipul actului emis

În cadrul acestei atribuţii, Curtea Constituţională pronunţă, în conformitate cu prevederile art.11 alin.(1) lit. A. c) din Legea nr.47/1992, o decizie, cu votul majorităţii judecătorilor.

Comunicarea deciziei

Decizia se aduce la cunoştinţă Camerei a cărei hotărâre a fost dezbătută.

Efecte

Camerele Parlamentului sunt obligate să respecte decizia Curţii Constituţionale.

Toate deciziile pronunţate în cadrul acestei atribuţii pot fi accesate în pagina de căutare.

Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România, independentă faţă de orice altă autoritate publică.

La nivelul Legii fundamentale, astfel cum a fost republicată în urma revizuirii din anul 2003, Curtea Constituţională este reglementată în cuprinsul celor 6 articole ale Titlului V (art.142-147), dispoziţiile acestora fiind dezvoltate prin Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.

În realizarea funcţiei sale de "garant al supremaţiei Constituţiei", Curtea îndeplineşte atribuţiile înscrise la art.146 din Legea fundamentală, şi anume:

a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;

d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;

e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;

g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;

h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;

i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;

k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;

l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

https://www.ccr.ro/Structura-Curtii-Constitutionale

Revocarea din funcție

2018-04-21T11:02:00.002-07:00

Trebuie modificată Legea justiției , pe principiul Curții cu Juri , pentru ca procurorii să nu se mai poată incuia intr-o incăpere cu inculpatul sau martorul si să facă diverse negocieri si propuneri !

juraţi (curte cu juri), instanţă de judecată în legislaţia română anterioară, avînd competenţă specială (omor, calomnie prin presă ş.a.) J. erau persoane fără pregătire juridică, care se pronunţau asupra vinovăţiei (cu sau fără circumstanţe atenuante) sau nevinovăţiei celui judecat, însă magistratul de carieră stabilea pedeapsa (în caz de vinovăţie). În sistemul nostru judiciar instituţia juraţilor a fost desfiinţată din anul 1938. Unele legislaţii prevăd şi în prezent participarea juraţilor în judecarea cauzelor penale.

Detalii: https://legeaz.net/dictionar-juridic/jurati-curtea-de-juri

IN ATENTIA PROCURILOR ABUZIVI – Curtea Suprema a SUA a desfiintat hotararea de condamnare a unui guvernator pe motiv ca procurorii au interpretat abuziv legea si au indus in eroare juriul in privinta definitiei "actului oficial": "Preocuparea noastra nu este legata de povesti stridente despre automobile Ferrari, ceasuri Rolex si rochiile de bal. Este, in schimb, despre implicatiile juridice mai largi ale interpretarii excesive ale Guvernului referitoare la statutul federal privind mita"

Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii a desfiintat o hotarare de condamnare a unui guvernator republican acuzat de infractiuni de coruptie pe motiv ca procurorii au intrepretat abuziv legea si au indus in eroare cetatenii in ceea ce priveste definitia “actului oficial”. Decizia Curtii Supreme a Statelor Unite ale Americii a fost luata in unanimitate in 27 iunie 2016 si viza cauza guvernatorului Robert McDonnell acuzat ca in schimbul unor bunuri materiale ar fi promis unui om de afaceri ca va intocmi mai multe acte oficiale, dar si ca va organiza evenimente si intalniri in favoarea acestuia din urma. Conform deciziei, procurorii nu au probat care este legatura de cauzalitate intre cadourile pe care oficialul american le-ar fi primit si actele oficiale indeplinite, motiv pentru care Curtea Suprema a SUA si-a exprimat ingrijorarea cu privire la interpretarea excesiva a "actului oficial", aratand ca poate ridica si anumite probleme de constitutionalitate. Decizia din cauza "Robert McDonnell contra SUA" a fost facuta publica de site-uleranews.ro.

Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii a apreciat ca se impune ca termenul "act oficial" sa fie mai bine definit, in asa fel incat „oamenii obisnuiti sa poata intelege ce comportament este interzis” si „intr-o maniera care sa nu incurajeze punerea in aplicare arbitrara si discriminatorie”.Totodata, cei noua judecatori supremi americani au stabilit si ca este necesar ca infractiunea de coruptie de care este acuzat un oficial sa fie probata de decizia efectiva pe care acesta o ia, respectiv indeplinirea unui act oficial concret, prin care sa favorizeze expres o societate comerciala sau un om de afaceri de la care a primit anumite favoruri banesti.

S-a retinut in incheiere si ca juriul nu a inteles corect semnificatia termenului “act oficial”, ceea ce ar reprezenta ca guvernatorul McDonnell sa fi fost condamnat pentru o fapta care nu atrage raspunderea penala, nefiind ilegala: “Guvernul concluzioneaza ca termenul „act oficial” cuprinde, prin urmare, aproape orice activitate desfasurata de o persoana oficiala. Din punctul de vedere al Guvernului, „actul oficial” include in mod specific organizarea unei intalniri, contactarea unui alt oficial sau gazduirea unui eveniment – fara orice alt element suplimentar – privind orice tema, incluzand o problema larga de politici publice, cum ar fi dezvoltarea economica a Virginiei".

Concluzionand, Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii arata ca nu manifesta o preocupare pentru “povestile stridente despre automobile Ferrari, ceasuri Rolex si rochiile de bal", ci pentru “implicatiile juridice mai largi ale interpretarii excesive ale Guvernului referitoare la statutul federal privind mita". Astfel, “ointerpretare mai restransa a termenului 'act oficial' lasa un spatiu amplu pentru punerea sub acuzare a coruptiei, fiind in acelasi timp in acord cu textul statutului si cu precedentul stabilit de aceasta Curte".

Prezentam pasaje din decizia Curtii Supreme Americane din data de 27 iunie 2016, tradusa de site-ul eranews.ro:

"In ianuarie 2014, guvernatorul McDonnell a fost pus sub acuzare pentru acceptarea de plati, imprumuturi, cadouri si alte lucruri de valoare de la Williams si Star Scientific in schimbul ”efectuarii de actiuni oficiale, atunci cand este cazul, pe masura ce apar oportunitatile apar, pentru a legitima, a promova si a obtine studii de cercetare pentru produsele Star Scientific”. Supp. App. 46.

Invinuirile impotriva lui cuprindeau: un cap de acuzare privind conspiratie pentru a comite abuz in serviciu (n.n. honest services fraud), trei capete de acuzare privind savarsirea de abuz in serviciu (n.n. honest services fraud), un cap de acuzare privind conspiratie pentru a comite infractiunea de inselaciune cuprinsa in Hobbs Act (n.n. Hobbs Act extorsion), sase capete de acuzare privind inselaciunea conform Hobbs Act si doua capete de acuzare privind falsul in declaratii. A se vedea, 18 U.S.C. §§1343, 1349 (abuzul in serviciu); §1951(a) (inselaciunea conform Hobbs Act); §1014 (fals in declaratii).

Doamna McDonnell a fost pusa sub acuzare pentru acuzatii similare, la care s-a adaugat obstructionarea procedurilor oficiale, bazata pe presupusa sa implicare in cadrul schemei ilegale. A se vedea §1512 (c)(2) (obstructionarea).

Teoria care sta la baza acuzatiilor de abuz in serviciu si de inselaciune a fost ca fostul guvernator McDonnell a acceptat mita de la Williams. A se vedea Skilling v. Statele Unite ale Americii, 561 U.S.358, 404 (2010) (interpretand abuzul in serviciu pentru a interzice “scheme frauduloase de a priva o alta persoana de servicii oneste prin mita sau comisioane ilegale”); Evans v. Statele Unite ale Americii, 504 U.S.255, 260, 269 (1992) (interpretand infractiunea de inselaciune din Hobbs Act pentru a include ”luarea de mita”).

Partile au fost de acord ca vor defini abuzul in serviciu cu referire la statutul federal privind mita 18 U.S.C. §201 (n.n. federal bribery statute). Acest statut incrimineaza ”o persoana intr-o functie oficiala sau o persoana aleasa intr-o functie oficiala, fie direct sau indirect ca, in mod corupt”, sa ceara, sa caute, sa primeasca, sa accepte sau sa fie de acord ”sa primeasca sau sa accepte orice obiect de valoare”, in schimbul ”acceptarii influentarii sale in indeplinirea oricarui act oficial”. §20 (b)(2).

Un ”act oficial” este definit ca ”orice decizie sau actiune privind orice intrebare, chestiune, cauza, proces, procedura sau controversa care, in orice moment de timp, ar putea sa fie pendinte sau care, conform legii, ar putea sa fie adusa in fata unui oficial, in capacitatea oficiala a acestuia.” 201(a)(3).

De asemenea, partile au fost de acord ca obtinerea unui “lucru de valoare (…) stiind ca acel lucru de valoare a fost dat in schimbul unei actiuni oficiale” este un element al infractiunii de inselaciune cuprinse de Hobbs Act, si ca vor folosi definitia conceptului de ”act oficial” din statutul federal privind mita pentru a defini „actiunea oficiala”, in conformitate cu Hobbs Act. 792 F. 3d 478, 505 (CA4 2015) (ghilimelele interne omise intentionat).

In consecinta, Guvernul a fost obligat sa dovedeasca faptul ca fostul guvernator McDonnell a comis sau a fost de acord sa comita un „act oficial”, in schimbul imprumuturilor si a cadourilor de la Williams. (…) Problema in acest caz este interpretarea corecta a termenului „act oficial”.[4] (…)

Potrivit Guvernului, „Congresul a folosit in mod intentionat un limbaj extins” in §201 (a)(3) pentru a cuprinde „orice decizie sau actiune cu privire la orice chestiune sau aspect care ar putea fi, in orice moment, pendinte sau care ar putea, prin lege, sa fie adusa in fata unei persoane intr-o functie oficiala, in calitatea oficiala reprezentata de persoana respectiva”. Brieful pentru Statele Unite ale Americii 20-21.

Guvernul concluzioneaza ca termenul „act oficial” cuprinde, prin urmare, aproape orice activitate desfasurata de o persoana oficiala. Din punctul de vedere al Guvernului, „actul oficial” include in mod specific organizarea unei intalniri, contactarea unui alt oficial sau gazduirea unui eveniment – fara orice alt element suplimentar – privind orice tema, incluzand o problema larga de politici publice, cum ar fi dezvoltarea economica a Virginiei. Id. la 47-49; Tr. Oral Arg. 28-30.

In opozitie, guvernatorul McDonnell sustine ca intregul context legal obliga la o lectura mai precisa, limitand „actele oficiale” la acele acte care „fac trimitere la o anumita rezolutie dintr-o decizie guvernamentala specifica”, sau la o presiune catre alta persoana oficiala sa procedeze astfel. Brieful pentru petent 44, 51.

El sustine, de asemenea, ca „legile vagi privind coruptia”, cum ar fi §201 implica ingrijorari serioase de constitutionalitate, militand “in favoarea unei interpretari limitate, precaute a acestor legi penale.” Id. la 21.

Luand in considerare textul statutului, precedentul judiciar al acestei Curti, precum si preocuparile constitutionale ridicate de guvernatorul McDonnell, respingem lectura Guvernului privind §201(a)(3) si adoptam o interpretare mai ingusta privind „actul oficial”. In conformitate cu aceasta interpretare, stabilirea unei intalniri, contactarea unui alt oficial sau gazduirea unui eveniment nu constituie – doar prin ele insele – un „act oficial”.[5] (…)

Ramane intrebarea daca – asa cum sustine Guvernul – pur si simplu stabilirea unei intalniri, gazduirea unui eveniment sau contactarea unui alt oficial se califica drept decizii sau actiuni cu privire la oricare dintre cele trei chestiuni retinute. Desi termenul “decizie” si mai ales cuvantul ”actiune” ar putea sa fie lecturate in sens larg pentru a sustine punctul de vedere al Guvernului, opinia Curtii in speta United States v. Sun-Diamond Growers of Cal., 526 U.S. 398 (1999) respinge aceasta interpretare.

In speta Sun-Diamond (…) Curtea a evidentiat ca simpla existenta a unor astfel de chestiuni pendinte nu este suficienta pentru a face ca orice actiune legata de ele sa constituie un „act oficial”. Ibid. Era posibil sa se evite „absurditatile” cauzate de condamnarea unor persoane acuzate de coruptie pentru angajarea intr-un astfel de comportament, am explicat atunci, „prin definirea termenului”, adica prin adoptarea unei definitii mai limitate privind „actele oficiale”. Id. , la 408.[6] (…)

In conformitate cu precedentele stabilite de aceasta Curte, nu este necesar ca un oficial sa ia o decizie efectiva sau sa actioneze efectiv cu privire la o „intrebare, chestiune, intr-o cauza, proces, procedura sau controversa”; este suficient ca oficialul sa fie de acord sa faca acest lucru. A se vedea, Evans, 504 U.S., la 268.

Nu este necesar ca acordul sa fie explicit si ca oficialul sa specifice mijloacele pe care le va folosi pentru a-si tine partea lui din promisiune. Nu este necesar nici ca oficialul sa intentioneze intr-adevar sa savarseasca „actul oficial”, atata timp cat a fost de acord sa procedeze astfel. Un juriu ar putea, de exemplu, sa concluzioneze ca s-a ajuns la un acord, daca dovezile arata ca oficialul a primit un lucru de valoare stiind ca acesta i-a fost dat cu asteptarea ca oficialul sa savarseasca un “act oficial” in schimbul acestuia.[7] (…)

In concluzie, un „act oficial” este o decizie sau actiune privind o „intrebare, chestiune, cauza, proces, procedura sau controversa”. „Intrebarea, chestiunea, cauza, procesul, procedura sau controversa” trebuie sa implice un exercitiu formal al puterii guvernamentale care este similar, ca natura, cu un proces in fata unei instante, o hotarare in fata unei agentii sau o audiere in fata unei comisii. Acesta trebuie sa fie, de asemenea, ceva specific si concentrat, care este „in asteptare”, pendinte, sau „poate sa fie adus prin lege ” in fata unei persoane intr-o functie oficiala. Pentru a se califica drept „act oficial”, persoana aleasa sau numita intr-o functie publica trebuie sa ia o decizie sau o actiune cu privire la „intrebarea, chestiunea, cauza, procesul, procedura sau controversa” sau sa fie de acord sa faca acest lucru. Aceasta decizie sau actiune poate sa includa folosirea pozitiei sale oficiale pentru a exercita o presiune asupra unui alt oficial pentru a efectua un „act oficial” sau pentru a consilia un alt oficial, stiind sau intentionand ca un astfel de aviz sa constituie baza unui „act oficial” exercitat de un alt oficial. Stabilirea unei intalniri, comunicarea cu un alt oficial sau organizarea unui eveniment (sau acordul pentru a face acest lucru) – fara niciun element suplimentar – nu se incadreaza in aceasta definitie a „actului oficial”.[8]

Suplimentar, in afara faptului ca este in contradictie atat cu textul legii, cat si cu precedentul stabilit de Curte, interpretare expansiva a „actului oficial” de catre Guvern ridica semnificative probleme constitutionale. Sectiunea 201 interzice coruptia quid pro quo – tranzactionarea unui lucru de valoare pentru un „act oficial”. In opinia Guvernului, aproape orice accepta un oficial – de la o contributie de campanie la o masa de pranz – este socotit ca quid; si aproape orice face un oficial – de la organizarea unei reuniuni la invitarea unei persoane la un eveniment – este numarat ca quo. A se vedea Brieful pentru Statele Unite 14, 27 ; Tr. Oral Arg. 34-35, 44-46.[9] (…)

Aceasta ingrijorare este una substantiala. Consilierul Casei Albe care a lucrat in fiecare administratie prezidentiala de la cea a presedintelui Reagan la cea a presedintelui Obama avertizeaza ca „expansiunea uluitoare a legilor privind coruptia in sistemul public va determina cel mai probabil o inghetare a interactiunilor dintre oficialii publici si cetatenii in serviciul carora se afla, si astfel va periclita abilitatea acestora de a-si indeplini in mod eficient responsabilitatile”.[10] (…)

In decizia Sun-Diamond, Curtea a refuzat sa lase la discretia Guvernului protejarea drepturilor legale impotriva urmaririlor penale excesive declansate sub §201, concluzionand in schimb ca „un statut in acest domeniu, care poate fi, din punct de vedere lingvistic, interpretat fie ca un satar de macelar, fie ca un bisturiu, ar trebui sa fie in mod rezonabil considerat a fi cel din urma”. 526 U.S., la 408, 412.

O preocupare de aceeasi natura este faptul ca, in conformitate cu interpretarea Guvernului, termenul „act oficial” nu este definit “cu suficienta determinare astfel incat oamenii obisnuiti sa poata intelege ce comportament este interzis” sau „intr-o maniera care sa nu incurajeze punerea in aplicare arbitrara si discriminatorie”. Skilling, 561 U. S., la 402–403 (ghilimele interne omise).

Sub „matura lipsita de rigoare” a lecturii Guvernului, Kolender v. Lawson, 461 U.S. 352, 358 (1983), oficialii publici ar putea face obiectul urmaririi penale, fara o notificare corecta, pentru cele mai prozaice interactiuni. „Invocarea unei prevederi atat de vagi pentru a condamna pecineva la inchisoarea” cu pana la 15 ani ridica o serioasa ingrijorare ca prevederea „nu este in acord cu dreptul constitutional privind un proces echitabil”. Johnson v. Statele Unite ale Americii, 576 U. S.__ (2015).[11] (…)

Pentru ca juriul nu a primit instructiuni corecte privind semnificatia legala a termenului „act oficial”, exista posibilitatea ca acesta sa il fi condamnat pe guvernatorul McDonnell pentru un comportament care nu este ilegal. Din acest motiv, nu putem trage concluzia ca erorile din instructiunile primite de juriu au fost „inofensive dincolo de orice indoiala rezonabila”. Nederlanden v. Statele Unite ale Americii, 527 U.S. 1, 16 (1999) (ghilimelele interne omiseintentionat). In consecinta, condamnarile pronuntate impotriva guvernatorului McDonnell sunt anulate.[12] (…)

Nu exista nicio indoiala ca acest caz este unul dezagreabil; ar putea fi chiar mai rau decat atat. Dar preocuparea noastra nu este legata de povesti stridente despre automobile Ferrari, ceasuri Rolex si rochiile de bal. Este, in schimb, despre implicatiile juridice mai largi ale interpretarii excesive ale Guvernului referitoare la statutul federal privind mita. O interpretare mai restransa a termenului „act oficial” lasa un spatiu amplu pentru punerea sub acuzare a coruptiei, fiind in acelasi timp in acord cu textul statutului si cu precedentul stabilit de aceasta Curte. Hotararea pronuntata de Curtea de Apel este anulata, iar cazul este retrimis pentru proceduri ulterioare consistente cu prezenta opinie.

https://www.luju.ro/international/non-eu/in-atentia-procurilor-abuzivi-curtea-suprema-a-sua-a-desfiintat-hotararea-de-condamnare-a-unui-guvernator-pe-motiv-ca-procurorii-au-interpretat-abuziv-legea-si-au-indus-in-eroare-juriul-in-privinta-definitiei-actului-oficial-preocuparea-noastra-nu-este-le

ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR AL S.U.A VS. ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR ROMÂN

Influentat de-a lungul istoriei de dominatia coloniala britanica, chiar si dupa unirea statelor in federatie, cele trei puteri legislative, executive si judiciara au fost impartite prin Constitutie intre Federatie si statele componente. Baza sistemului judiciar American o reprezinta tribunalele constituite la nivelul fiecarui stat si doar o mica parte din litigii au fost solutionate de tribunalele federale.Practic exista 50 de sisteme judiciare fiecare propriu statului care l-a elaborate, singura constanta fiind acordarea lor cu dispozitiile Constitutiei. Ca regula a organizarii sistemului judiciar statal, acesta cuprinde tribunale de prima instanta, curti de apel si o curte suprema ca tribunal de ultima instanta , majoritatea constituindu-se pe trei grade de jurisdictie. Exista in fiecare stat si alte tribunale si curti cu o competenta , jurisdictie, limitata.Tribunalele de prima instanta au o larga competenta atat in materie civila cat si penala si este principala instanta de fond. Denumirea acestei instante difera de la stata la stat fiind cunoscuta ca tribunal de district, sau tribunal de circuit, curti superioare ori chiar courts of common Pleas. Ele administraeaza toate probele necesare entru solutionara cauzei, iar compltul este format dintr-un singur judecator de profesie.Materia sucesorala este una speciala iar litigiile de acest fel se solutioneaza de tribunale speciale. Fiecare stat are insa serie de instante locale, in a caror competenta intra litigii cu o valoare mica sau de o mica importanta , instante suordonate triunalelor de prima instanta.Diferenta de competenta material ape celasi teritoriu intre tribunalul de prima instanta si instantele locale o dau deci natura litigiilor si valoarea lor.Curtile de Apel , au rolul exercitarii unui control judiciar asupra hotararilor pronuntate de tribunalele statale. Majoritatea statelor americane confera cetatenilor lor dreptul de a exercita aclea apelului , isa doar asupra problemelor de drept si nua sura chestiunilor de fapt., motiv pentru care instanta de apel nu este considerate un al doilea grad de jurisdictie. Fiecare stat are o instanta suprema , unica cu rol in interpretarea uniforma a legii, care pronunta in price maerie hotarari definitive si neapelabile., instanta deumita Supreme Court sau Supreme Judicial Court. Sistemul romanesc, este unitar ca si organizare ambele avand insa ca obiectiv asigurarea respectarii dreptului la un proces echitabil si judecarea proceselor in mod impartial si independent. Dreptul procesual roman are personaj principal intotdeuna judecatorul, indiferent ca este vorba despre o instanta civila , penala, comerciala. La baza piramidei sistemului romanesc se afla judecatoriile , care functioneaza ca prime instante . Ele sunt organizate ca instante fara personalitate juridica, prin Legea 304 /2004, art 38-40 Competenta materiala a judecatoriilor este prevazuta in chiar art. 1 din C. Proc Civila care spune ca :Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe; 2. plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege; 3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor dar si in Codul e procdura penala. Judecatoriile pot avea in organizarea lor sectii complete specializate pentru minori si familie. Instanta ierarhic superioara este tribunalul, instanta cu personalitate juridica, organizata la nivelul fiecarui judet.In cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau dupa caz complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios adminstrativ si fiscal, conflicte e munca si asigurari sociale iar acolo unde este necesar sectii maritime si fuviale sau marci si inventii sau altele. In ultimii ani se incearca infiintare achiar a tribunalelor specializate,( in prezent exista 4 asemenea tribunale) cu personalitate juridica, ce preiau tribunalului cauzele in domeniul in care se infiinteaza, tinzand oarecum spre modelul francez.Tribunalul roman este atat o prima instanta , o instanta de apel si o ultima instanta in cazurile limitativ prevazute de lege. Competenta materiala a tribunalelor este reglementata de dispoz. Art 2 Cproc civila dar de Codul de proceura penalaCurtile de apel sunt in numar de 15 , sunt persoane juridice distincte, avand in circumscriptia fiecareia cateva tribunale judetene si tribunale specializate In cadrul lor pot functiona sectii sau complete specializate.Competenta sa materiala este prevazuta in art 3 Cpoc civila , iar in materie penala ar 28 ind 1 C proc penala. Ele sunt al treilea grad e jurisdictie , in vreme ce curtile de apel franceze reprezinta de regula unica instanta de apel , al doilea si totodata ultimul grad de jurisdictie.Presedintii Curtilor de apel au calitatea de ordonator de credite secundar, au atributii de coordonare si control ale administrarii instantei. Completele de judecata sunt formate dintr-un singur judecator la cauzele in prima instanta, doi la judecarea apelului si trei judecatori la judecarea recursului indiferent de tipul instantei unde se judeca. Organizarea sistemului judiciar federal AmericanSistemul judiciar federal este alcatuit din curti federale de district, curti federale de apel( de circuit) si Curtea suprema de Justitie, structurat pe trei niveluri, toate aceste instante fiind create prin insasi Constitutie. Curtile de district exista cel putin cate una in fiecare stat, judecand cauze civile , administrative, comerciale si penale care privesc legislatia federala- avand deci o competenta generala . Al doilea nivel de jurisdictie il reprezinta curtile federale de apel , care au o competenta teritoriala nationala. Hotararile pronuntate de aceste curti de apel nu pot fi atacate decat in mod exceptional la Curtea Suprema a SUA Curtea Suprema instanta din varful piramidei sistemului federal, este atat o institutie legala cat si una politica, asa cum considera literature juridica.Existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, fiind prevazuta de Constitutie. Legiuitorul i-a conferit o competenta originala, stabilita expres de Constitutie, care nu poate fi limitata de forul legislative- Congresul, care insa poate organiza tribunale inferioare dar si limita competenta altor instante federale. Curtea Suprema este compusa din 9 judecatori: un presedinte si 8 judecatori asociati. Nu exista sectii sau birouri, ativitatea sa dsfasurandu-se in Plenul sau, ia deciziile se iau cu majoritate de voturi.Activitatea de audieri dureaza doua saptamani dupa care cerceteaza dosarul , jurisprudenta, pronunta hotararea in sedinta si o publica. Competenta originala a Curtii este o competenta exceptionala si de prima instanta. Functia sa majora este de solutionare a recursurilor facute impotriva hotrarilor pronuntate de tribunalele federale si statale in conditiile legii.Exista trei cai de atac , create de dreptul englez common –law si preluate , apoi mentinute in dreptul American, trei mijloace procedurale ordinare de desizare aCurtii Supreme si anume: writ of appeal, writ of certiorari, certification of questions.Prima dintre ele , writ of appeal, este modul procedural prin care se puteau controla hotararile judecatoresti pronuntate de catre instantele inferioare atat federale cat si statale, abrogat insa in 1988.Writ of certiorari este mijlcul prin care instanta inferioara cere instantei superioare sa verifice daca in cursul judecatii au fost incalacri le dreturilor, Insa instanta supema are libertatea de apreciere daca cerceteaza sau nu cauza si apoi daca va considera necesar sao revoke, sa o confirme ori modifice.Crtification of questions este procedura prin care instanta inferioara cere instantei supreme sa se pronunte de aceasta data intr-o problema de drept concreta, de a carei soluionare depinde decizia ce va fi ponuntata. Chiar daca instanta suprma se pronunta in acest sens, instanta inferioara nu este obligate, tinuta sa respecte modul de solutionare dat de aceasta.Prin acste trei mijoace procedurale Curtea de Casatie isi indeplineste rolul sau politic si juridic de interpretare si aplicare a Constitutiei.In Romania, Inalta Curte de Casatie si Justitie este singura instanta suprema, fiind organizata in 4 sectii: civila si de proprietate intelectula, sectia penala, sectia comerciala si sectia de contencios administrativ si fiscal) Conducerea ei se exercita presedinte, vicepresedinte si colegiul de conducere iar judecarea cauzelor se face de complete formate din 3 judecatori ai aceleiasi sectii, din complete de 9 judecatori specializati in functie de natura cauzei sau de Sectiile Unite. In acest ultim caz, la judecata trebuie sa ia parte cel putin doua treimi din numarul judecatorilor in functie, iar decizia e luata cu majoritatea voturilor celor prezenti.Din punct de vedere al competentri teritoriale este clar ca are competnta nationala , iar in ceea ce priveste competenta materiala aceasta este reglementata de art 29 Cod procedura penala potrivit caruia solutioneaza cauze penale in prima instanta si recurs si art 4 Cod procdura civila conform caruia in materie civila judeca. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege si recursurile în interesul legii, la care se adauga si alte cayuri prevazute expres prin legi speciale. In SUA functioneaza si alte instante speciale , cu co competenta material limitata fie la litigii in materia taxelor si impozitelor federale, sau a actiunilor nelectuale savarsite de particularii contra SUA, , chestiunide drept vamal. Asemenea instante speciale sunt curtile militare de apel, instante formate din judecatoi civili, si a caror competenta este solutionarea apelurilor indreptate impotriva deciziilor pronuntate de curtile martiale si de tribunalele militare. Corespondente in sistemul roman sunt tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale a caror competenta este stabilita in art 27, 28 Cod Proc Penala, putand functiona ca prime instante, instante de apel , de recurs . La noi , aceste instante au fiecare statut de unitate militara, cu indicativ propriu. Curtile cu juri este o procedura total straina sistemului roman contemporan , in schimb pentru sistemul american reprezinta un important simbol al justitiei .Sistemul prezinta avantajul unei judecati rationale in care probele se administreaza in fata unor judecatori populari impartiali. Al saselea amendament la Constitutia federala spune ca „ in toate procesele criminale , acuzatul beneficiaza de dreptul la o judecata rapida si publica de unjuriu partial al statului si districtului unde s-a comis fapta”De regula numarul juratilor este de 12, insa jurisprudenta a decis ca o cerinta minima constituirea juriului din minim 6 jurati. Fiind un drept constitutional, beneficiarii sai pot renunta in mod expres la acest drept cu acordul Ministrului Public si aprobarea tribunalului. Conditia fundamentala este ca juratii sa fie reprezentativi pentru comunitatea respectiva si alegerea lor sa se faca fara vreo discriminare, si totodata alegerea acestor jurati trebuie sa se faca cu respectarea dreptului egal al acuzatului de a fi judecat de un juriu impartial.Sunt totusi incompatibili pentru a fi jurati, potrivit uno legi statale, anumite persoane precum condamnati penal, preoti, avocati, etc. In procesele penale juratii au ca rol fundamental sa detrmine starea de fapt si sa decida asupra culpabilitatii sau nevinoatiei acuzatului. Judecatorul poate totusi indreta eroarea prin care juriul condamna acuzatul impotriva regulilor de drept, dar nu poate interveni daca acuzatul este declaat nevinovat. Judecatorul poate si uneori este chiar obligat sa dea instructiuni juratilor cu privire la dreptul aplicabil in speta, ori la sarcina probei, prezumtia de nevinovatie, si alte ase,enea instructiuni cu caracter general. Evitandu-se influentarea prin mass media a juratilor, acestia delibereaza in secret si adopta un verdict cu unanimitate de voturi sau cu mojoritate de voturi functie de reglementarile statale.Dupa pronuntarea verdictului , judecatorul pronunta o hotarare de drept conforma cu solutia dta de juriu.Tot judecatorul are posibilitatea sa dispuna dizolvarea juriului si repunerea pe rol a cauzei daca juratii nu pot adopta un verdict. Marele juriu, existent si la nivel federal are rolul de acuzare penala , aflndu-se sub conducerea ministerului public si avand competente otal diferite de cel al micului juriu.Departamentul Federal de Justitie este o importanta institutie guvernamentala cu rol in supravegherea activitatii de executare a legilor de interes public, asigurarea protectiei societatii contra activitatilor criminale si subversive, reprezentarea guvernului Federal in fata Curtii Supreme. Practic el este consilierul juridic al guvernului dar si al cetateanului de rand. Departamentul federal este condus de procurorul General ce are si functia de ministru al justitiei,In fiecare district federal functioneaza un birou al procurorului federal, care actioneaza in numele autoritatilor centrale pentru urmarirea penala a persoanelor vinovate de incalcarea puterilor si autoritatii Statelor Unite. Procurorii federali sunt numiti de presedintele SUA pentru un mandat de 4 ani . Ei sunt ajutati de asa numitii prosecutors , procurori ce asigura si garanteaza protectia judecatorilor, avocatilor, juratilor si tot ei elibereaza mandate de arestare a criminalilor si indeplinesc toate sarcinile trasate de procurorul federal. In cadrul Ministerului Public roman procurorii sunt organizati ierarhic, subordonati ministrului de Justitie . Mai mult, procurorul are posibilitatea de a promova si exercita actiunea penala in calitate de parte in proces, iar in procesul civil poate promova sau interveni in actiuni determinate de lege.Ministerul public roman este alcatuit din parchete ce functioneaza pe linga fiecare judecatorie, tribunal, curte de apel sau instanta civila sau militara.Parchetele de pe linga tribunale si curti de apel au personalitate juridica, fiind structurate in sectii ce pot fi si ele impartite in servicii si birouri. Parchetele de pe linga Curti sunt conduse de procurori generale , iar cele de pe linga tribunale de prim procurori Parchetul de pe linga Inalta Curte are sectii servicii si birouri conduse de procurori sefi, inclusiv pentru combaterea infractiunilor facute de militari. Tot aici functioneaza Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism cu o activitate reglementata de Legea 508/2004 si Departamentul national Anticoruptie, ale carui atributii, competenta , structura si organizare sunt stabilite in OUG 43/2002. si legea 304/2004 . In ceea ce priveste statutul magistratului in sistemul judiciar american, acestia desi numiti in functi pe un mandat determinat, nu sunt asimilati functionarilor, trebuind sa fie neutri si obiectivi in luarea deciziilor. Procedurile statelor de numire a judecatorilor sunt diferite de la numirea de catre guvernator, de catre legislativ pana la alegerea si selectionarea pe baza de merit. Atat judecatorii curtilor federale cat si cei ai Curtii Supreme , sunt numiti de Presedintele tarii, sunt inamovibili, dar pot fi destituiti printr-o procedura anevoioasa impeachment , in cazul in care se fac vinovati pentru tradare, coruptie, cima contra bunurilor publice sau delicte grave.Durata mandatului judcatorilor este foarte diferita de la un stat la altul. Totusi , potrivit Constitutiei, judecatorii federali sunt numiti pe viata sub conditia uni une conduite. In sistemul judiciar roman, judecatorul este numit de Presedintele Romaniei, este inamovibil spe deosebire de mandatul limita al judecatorului american, insa ca si acesta din urma este independent, se supune doar legii si impartial.Ca urmare a diferentierii statutului judecatorului de cel al procurorului, dispozitiile art 3 din statutul magistratilor Legea 303/2004, vorbesc despre procuror astfel: Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii, ei nefiind inamovibili ci doar stabili in acasta functie. Aparent doua sisteme de organizare judiciara foarte deosebite unul de celalalt, sistemul american si cel roman au totusi unele institurii prezente in ambele sisteme sau reguli identice . Considerand ca orice sistem judiciar este perfectibil, institutiile „bune „ ale sistemului american pot fi implementate la noi , in vederea celeritatii si acuratetii actului de justitie. Bibliografie:1. Ioan Les Sisteme judiciare comparate, Ed ALL Beck, Bucuresti 20022. Viorel Ciobanu, G Boroi Drept procesual civil. Curs selectiv. Ed C H Beck, Bucuresti 2009 3 Gabriel Boroi Codul de procedura civila comentat si adnotat Ed Ch Beck Bucuresti 20014.Ion Neagu Tratat de procedura penala .Partea generala Ed Universul Juridic Bucuresti 2008

Av.IGNAT CLAUDIU FLORINEL AUGUSTIN

http://avocatura.lexignat.ro/avocatura-articole/-ORGANIZAREA-SISTEMULUI-JUDICIAR-AL-S.U.A-VS.--ORGANIZAREA--SISTEMULUI-JUDICIAR-ROM%C3%82N-9

Vreau juriu în procesele penale. De ce? Din mai multe motive.

În primul rând, mai rău nu are cum să fie. Cred că justiţia penală română a ajuns la un nivel de injustiţie care devine prea greu de înghiţit. Acum ceva vreme aş fi spus că juriile sunt o idee proastă pentru că omul simplu crede că oricine e acuzat de o infracţiune a comis-o, că “sigur o făcut el ceva” şi că “nimeni nu ajunge acolo degeaba”. Şi judecătorii cred la fel, aşa că mai rău nu are cum să fie. Aia cu prezumţia de nevinovăţie e o chestie frumoasă, pe care nu o crede nimeni.

În momentul în care intră în sala de judecată, judecătorul e convins că toţi ăia din sală sunt vinovaţi, pentru că altfel nu erau trimişi în judecată. O să se spună că exagerez, dar statistica îmi dă dreptate. Procentul de achitări în Europa este undeva la 15%, la noi este sub 5%. Permiteţi-mi să nu cred că procurorii români sunt atât de buni încât nu ratează nimic, în timp ce omologii lor germani, spanioli sau norvegieni sunt atât de proşti încât să trimită în judecată atât de mulţi nevinovaţi. În Marea Britanie, procentul sare de 20%. Chiar să fie ai noştri procurori ca brazii, să gafeze deloc? Mira-m-aş… Mai degrabă judecătorii sunt convinşi de la început că prostul e vinovat şi, în consecinţă, îl execută pe inculpat, indiferent de probe şi de orice se întâmplă în proces.

Cred că un juriu nu poate fi mai slab decât atât şi cred că oamenii simpli ar fi mai degrabă atenţi la probele care li se prezintă decât unul care se crede Dumnezeu şi pe care oricum îl doare în cot de ăia pe care îi judecă. Important e să nu se caseze sentinţa şi colegul procuror să nu se supere pe el.

O să mi se spună că juriile sunt mai simple de corupt de către inculpaţi, cu bani şi cu tupeu. Serios? De parcă juzii sunt imposibil de corupt. Nu, nu există niciun judecător care să nu fi luat şpagă. Nu, nu există niciunul care să nu fi dat o soluţie sau alta la presiuni politice sau de altă natură făcute “de sus”. Nu, ei sunt cei mai drepţi şi mai harnici dintre traci. Hai să fim serioşi… Cred, mai degrabă, că grosul oamenilor sunt mai greu de corupt decât judecătorii. Am văzut destui condamnaţi pentru luare de mită şi sunt convins că mai sunt şi alţii pe care nu i-or prins.

O să mi se spună că juriile formate din badea Gheo de pe coclauri şi din tanti Maria de la coadă de la lapte nu au suficiente cunoştinţe juridice ca să îşi dea cu părerea. Eu nu prea cred. Cred că un om, oricât de prost sau de lipsit de educaţie ar fi, poate să stabilească dacă cineva e vinovat sau nu.

Şi aşa au crezut şi alţii. Numărul ţărilor care au introdus jurii pentru că nu puteau să aibă încredere în judecători şi în judecata unor funcţionari publici care fac din serviciu trimiterea oamenilor la puşcărie este impresionant. Nu vorbesc aici de statele care au sisteme juridice de origine britanică. Dar Austria, Belgia, Elveţia, Franţa, Grecia, Italia, Norvegia, Suedia sau Rusia nu şi-au copiat sistemul de drept de la englezi şi, totuşi, au decis să introducă procesele cu juraţi în materie penală. Niciunul dintre aceste state nu a renunţat ulterior pentru că ar fi mai rău decât înainte.

Eu am mai spus-o. Avem o rată de achitări imposibilă. Oficial, cam 4% din procesele penale se termină cu achitări, în realitate, dacă excludem achitările pe 18 indice, care nu sunt realmente achitări, rămânem cu o rata de achitări de sub 2%. Media europeană este de peste 15%, cea mai mare în Anglia unde e de peste 20%. Puţine state din UE au rate de achitări sub 15 % şi niciunul sub 10%. Mi-e imposibil să cred că procurorii noştri sunt de 20 de ori mai aşprii decât ăia englezi sau nemţi, încât ei nu greşesc niciodată şi nu trimit în judecată nevinovaţi aproape niciodată. Cred, mai degrabă, că acest profesionalism incredibil se justifică prin inerţia condamnării pe care o dau judecătorii, pe refuzul acestora de a fi atenţi şi pe prejduecata că toţi sun vinovaţi. Nu cred că există avocat care să lucreze în penal care să nu poată să enumere rapid cel puţin câteva cazuri în care orice juriu din lumea asta ar fi dat achitare, în timp ce omul e condamnat. Certitudinea condamnării după trimiterea în judecată este ilogică şi stupidă, iar judecătorii se tranformă singuri în nişte yesmani ai procurorilor, care au decis că omul este vinovat. Iar asta nu e în ordine.

De aceea, chiar dacă sistemul cu juraţi are lipsurile lui, cred că mai rău nu are cum să fie. Motiv pentru care cred că noua Constituţie trebuie să garanteze dreptul la un juriu, pentru infracţiunile de o anumită importanţă, dacă omul nu îşi recunoaşte vinovăţia, lăsând judecătorii să se pronunţe asupra chestiunilor de drept şi privându-i de dreptul de a fi Dumnezeu.

Radu CHIRIȚĂ
avocat coordonator CHIRIȚĂ ȘI ASOCIAȚII

Revocarea, schimbarea din funcţie, eliberarea din funcţie a viceprimarului.

Art. 57 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, republicată, reglementează schimbarea din funcţie a viceprimarului, care se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie.

Art. 18 alin. 4 din Legea nr. 393/2004 prevede că mandatul de viceprimar poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării din funcţie în condiţiile Legii nr. 215/2001, republicată.

Legiuitorul face distincţie între cele două instituţii, aceea a „eliberării şi revocării” din funcţie, neputându-se aplica ambele în aceaşi situaţie, prin urmare, este nulă H.C.L. prin care viceprimarul a fost şi revocat şi schimbat din funcţie şi eliberat din aceeaşi funcţie.

Prin Sentinţa nr.47 din 19 ianuarie 2011 pronunţată în dosarul nr.2993/102/2010 Tribunalul Mureş a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul V.I. în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei Ghindari.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea nr.25/14.07.2010, Consiliul Local al comunei Ghindari a hotărât revocarea din funcţie a viceprimarului comunei Ghindari, domnul V.I..

S-a reţinut că hotărârea a fost adoptată în baza prevederilor art.36 alin.1, art.57, art.130 din Legea nr.215/2001, art.18 alin.4 din Legea nr.393/2004 şi nu ca sancţiune disciplinară prevăzută de art.69 alin.1 lit.b din Legea nr.393/2004.

Prima instanţă a reţinut că HCL al comunei Ghindari nr.25/14.07.2010 a fost adoptată cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie în conformitate cu prevederile art.57 alin.3 şi 4 din Legea nr.215/2004.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii şi admiterea acţiunii, în sensul anulării HCL nr. 25/14.07.2010 a Consiliul Local al comunei Ghindari .

În motivarea recursului s-a menţionat că a mai existat o tentativă de eliberare din funcţie a viceprimarului, deşi acesta a fost ales legal, însă prin Decizia nr.1093/20009 a Curţii de Apel Tg. Mureş acesta şi-a putut continua activitatea în funcţie.

Prin aceasta s-a dorit să se sublinieze subiectivitatea consilierilor locali în luarea deciziei.

S-a arătat că şi în ce priveşte votul nu era suficientă o majoritate simplă ci una calificată de 2/3 din voturi, având în vedere faptul că viceprimarul nu a avut abateri disciplinare.

De asemenea, s-a arătat că art.36 din Legea nr.215/2001 invocat de Consiliul Local al comunei Ghindari nu prevede eliberarea din funcţie a viceprimarului.

Un alt motiv de nelegalitate a fost acela că votul exprimat de consilierul local incompatibil S.K. este lovit de nulitate.

Intimata a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului şi a invocat faptul că recursul nu este motivat.

S-a apreciat că argumentele prin care reclamantul şi-a susţinut cererea, cu ocazia dezbaterilor pe fond, au vizat în totalitate motive de oportunitate a actului administrativ atacat, respectiv H.C.L. nr.25/14.07.2010, instanţa neavând însă posibilitatea de a cenzura hotărârea sub acest aspect.

Este fără îndoială atributul exclusiv al consiliului local, ca autoritate a administraţiei publice locale, ales în urma unui vot politic, să aleagă şi să revoce viceprimarul, în condiţiile Legii nr.215/2001 – Legea administraţiei publice locale şi ale Legii nr.393 din 2004 privind Statutul aleşilor locali, de câte ori consideră oportun şi necesar, ca o consecinţă a voinţei majorităţii în organul colectiv, pentru motive care nu ţin de aplicarea unei sancţiuni.

Astfel, conform dispoziţiilor art.18 alin.4 din Legea nr.393/2004, „mandatul de vicepreşedinte al consiliului judeţean, respectiv de viceprimar, poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcţie, în condiţiile Legii nr.215/2001, republicată”, iar conform prevederilor art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001. „Schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie”.

S-a arătat că legiuitorul nu a prevăzut nici pentru alegerea şi nici pentru revocarea din funcţie a viceprimarului, alte condiţii şi cerinţe decât voinţa (politică) a consilierilor locali.

Intimatul a menţionat cu privire la cvorum că există deosebire de reglementare între art.57 din Legea nr.215/2001 şi art.69 din Legea nr.393/2004 şi în ce priveşte cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârii de schimbare din funcţie. Această analiză a fost detaliată la f.17 din dosarul de recurs.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ., instanţa a reţinut următoarele:

Ceea ce se analizează în cauză este faptul că prin Hotărârea HCL nr. 25/14.07.2010 a Consiliul Local al comunei Ghindari, s-a hotărât „revocarea, schimbarea din funcţie a viceprimarului comunei Ghindari, domnul V.I.. Eliberarea din funcţie se face pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.

Temeiul de drept invocat a fost art.36 alin.1, art.57 şi 130 din Legea nr.215/2001 rep, art.18 alin.4 din Legea nr.393/2004, art.45 alin.1 şi art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001.

Referatul întocmit cu această ocazie prevede că schimbarea din funcţie este o măsură legală, nu o sancţiune disciplinară şi este determinată de criza economică şi de disfuncţii în activitatea viceprimarului. Nu se motivează în niciun fel care sunt disfuncţiile din activitatea viceprimarului.

Art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001 prevede următoarele: „Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale”.

Acest text are caracter general, la fel ca şi dispoziţiile art.57 din aceeaşi lege.

Doar la alin.4 din art.57 se reglementează schimbarea viceprimarului. „Schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie”.

Art.130 din Legea nr.215/2001 prevede că „Prevederile art. 57 alin. (4) şi ale art. 101 alin. (3) privind eliberarea din funcţie a viceprimarilor, a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene se aplică după alegerile autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2008”.

Art.18 alin.4 din Legea nr.393/2004 prevede că „Mandatul de vicepreşedinte al consiliului judeţean, respectiv de viceprimar, poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcţie, în condiţiile Legii nr. 215/2001, republicată”.

Astfel, legiuitorul face distincţie între două instituţii şi anume „revocarea” şi „eliberarea din funcţie”, neputându-se aplica ambele în aceeaşi situaţie.

Pe de altă parte, deşi se susţine de către Consiliul Local al comunei Ghindari că măsura nu este una disciplinară, se aplică instituţia „eliberării din funcţie” care este reglementată ca măsură disciplinară la art.69 alin.1 lit.d din Legea nr.393/2004 care prevede următoarele: „Pentru abateri grave şi repetate, săvârşite în exercitarea mandatului de viceprimar, de preşedinte sau de vicepreşedinte al consiliului judeţean, persoanelor în cauză li se pot aplica următoarele sancţiuni:

d) eliberarea din funcţie.”

Mai mult, la alin.4 se prevede că „ Aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) poate fi făcută numai dacă se face dovada că viceprimarul, preşedintele sau vicepreşedintele consiliului judeţean a încălcat Constituţia, celelalte legi ale ţării sau a prejudiciat interesele ţării, ale unităţii administrativ-teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă”. Or, în actul atacat nu s-a făcut nicio menţiune cu privire la îndeplinirea acestor condiţii.

Potrivit hotărârii atacate, reclamantul a fost şi revocat şi schimbat şi eliberat din funcţie, neputându-se face distincţie între textele de lege aplicabile şi neputându-se verifica condiţiile legate de cvorum, motive de înlocuire şi alte aspecte. Numai una dintre situaţiile prevăzute de legiuitor poate fi aplicată într-un act administrativ.

Faţă de cele mai sus menţionate este evident că actul administrativ este nelegal, nefiind motivat nici în fapt nici în drept.

Celelalte motive invocate în recurs nu se vor mai analiza câtă vreme instanţa constată nelegalitatea actului.

În consecinţă, în baza art.312 alin.1 C.pr.civ., instanţa a admis recursul, a modificat în tot hotărârea atacată şi a admis cererea reclamantului, urmând să anuleze actul administrativ atacat.

Instanţa va acorda şi cheltuieli de judecată în baza art.316 raportat la art.298 şi 274 C.pr.civ.

Detalii: https://legeaz.net/spete-civil/revocarea-schimbarea-din-functie-eliberarea-1930-2011

Sistemul judiciar statal

2017-10-28T19:51:00.007-07:00

Anumite fapte, nu ar trebui să fie prescrise pentru că ”ăștia”, tocmai pe asta mizează cind jefuiesc Țara.

Demnitarii ar trebui să fie judecați in regim de urgență plus circumstante agravante , în comparație cu un amarît care fură o păine de foame !
Faptele infracționale și de coruptie alșe parlamentarilor și demnitarilor , nu ar trebui prescrise niciodată !
Faptele infracționale ale demnitarilor ar trebui judecate in regim de urgență, adică in 24 de ore să primească sentința cu pedeapsa cea mai mare !

LEGE nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

SINGURUL AVOCAT ROMAN PLEDANT DIN MAREA BRITANIE – Flavia Kenyon dezvaluie cum functioneaza sistemul de justitie englezesc: "In Anglia, judecarea inculpatului se face in fata unui juriu format din 12 jurati... Fiecare dosar pe care il avem se leaga cu o panglica. Daca il leg cu panglica rosie inseamna ca eu sunt aparator, iar daca era alba, insemna ca acuz". Un proces de durata nu depaseste 3 luni, iar termenele sunt zilnice

Flavia Kenyon (foto) este singurul avocat pledant roman din Maria Britanie. Specializata in cauze penale, dupa ce a studiat Dreptul la Oxford, aceasta a dezvaluit modul in care isi desfasoara activitatea avocatii britanici, unul total diferit de cel al avocatilor romani. Povestea Flaviei Kenyon a fost prezentata, duminica 17 mai 2015, in cadrul emisiunii "Romania, te iubesc!", de la PRO TV.

Astfel, romanca a explicat ca judecarea inculpatului se face in fata unui juriu format din 12 jurati, alesi la intamplare din orice mediu social si cu orice pregatire: "In Anglia, judecarea inculpatului se face in fata unui juriu format din 12 jurati. Pe ei trebuie sa ii convingi. Sunt alesi aleator, la intamplare, pot veni din orice mediu social si sa aiba orice pregatire. Uneori trebuie sa ma pun in pozitia lor si, de exemplu, in cazurile de frauda – care sunt foarte complexe – eu trebuie sa explic un concept dificil intr-un mod foarte, foarte simplu, ca ei sa inteleaga si sa 'mearga' cu mine, nu cu Coroana".

Asta da celeritate

In ceea ce priveste durata unui proces, diferenta este enorma fata de ceea ce se intampla in justitia din Romania. Potrivit Flaviei Kenyon, cel mai scurt proces dureaza, la Londra, 2 zile, in timp ce un proces de durata nu depaseste 3 luni. Iar din momentul in care incepe judecata, sunt fixate termene zilnic, pana la finalizarea procesului.

Mai mult, avocatul stie exact, pentru fiecare dosar in parte, cand are termen, in ce sala, si cat va dura. De exemplu, pentru una dintre cauzele in care pledeaza, Flavia Kenyon precizeaza ca a fost informata ca sedinta va incepe la ora 10.15 si va dura pana la ora 12: "Fiecare dosar pe care il avem se leaga cu o panglica. Daca il leg cu panglica rosie inseamna ca eu sunt aparator, iar daca era alba, insemna ca acuz".

Traditiile din secolul XIV sunt pastrate si azi

Flavia Kenyon a povestit si despre ce inseamna sa profesezi ca avocat pledant in Londra, dar si despre traditiile respectate cu sfintenie in sistemul englezilor: "Avocatul poarta un costum la care se adauga roba si – piesa de rezistenta – peruca. Este vorba de o peruca traditionala, care arata la fel si pentru barbati, si pentru femei, pentru a nu se face diferenta intre noi in Curtea de Justitie. Deci toti avem acelasi nivel, indiferent de cat timp profesam. Este o traditie care dateaza din secolul XIV, desi femeile nu aveau voie, in vremea aceea, sa practice aceasta meserie. Este un semn de respect, un semn de distinctie. Deci suntem anonimi, eu sunt o peruca, la fel ca orice alta peruca".

Vezi Sursa AICI

Politistii si jandarmii nu vor mai raspunde in fata legii cand vor trage in oameni !

Uzul de armă va cunoaşte o schimbare radicală după ce Parlamentul României a adoptat legea care stabileşte ca forţele de ordine să fie scutite de răspundere penală atunci când vor trage focuri de armă în infractori.

Marţi a fost adoptat un proiect de modificare şi completare a legii care determină regimul armelor de foc şi al muniţiilor, fiind înlăturat caracterul penal al faptei şi răspunderea materială a personalului instituţiilor cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale în cazul uzului de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de lege.

Astfel, legii 17 din 1996 i s-a adăugat un nou articol în care se spune: Uzul de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea materială a personalului instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.

Această modificare a fost operată la iniţiativa deputatului Ştefan Burlacu, fost ofiţer SPP, iar parlamentarii au adoptat modificarea şi completarea Legii nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor. Printre principalele modificări se numără înlăturarea răspunderii penale şi materiale a poliţiştilor, jandarmilor sau altor lucrători din domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale care deschid focul, respectând legea.

Astfel, legii 17 din 1996 i s-a adăugat un nou articol în care se spune: „Uzul de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea materială a personalului instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale”.

https://www.alternativenews.ro/2016/09/ne-vor-impusca-legal-politistii-si-jandarmii-nu-vor-mai-raspunde-in-fata-legii-cand-vor-trage-in-oameni.html

ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR DIN S.U.A.

SUA reprezinta un stat federal, motiv pentru care in cadrul sistemului judiciar american exista 2 structuri judiciare: 1 specific statelor componente și alta federala. Ambele structuri sunt organizate in structura piramidala.

Sistemul judiciar statal – fiecare din cele 50 state coomponente ale Federației are un sistem judiciar propriu stabilit de propria Constituție.

În general, in toate statele americane justiția se realizeaza prin tribunale de prima instanța, Curte de Apel și Curtea Suprema. Exista și unele excepții in sensul ca in unele state nu exista Curți de Apel.

Tribunalele de prima instanța – au o competența jurisdicționala generala atat in materie civila cat și penala. Judecata se face in fața unui singur judecator și a unui juriu. Juriul este format din 6/12 jurați numiți aleatoriu atat in materie penala cat și civila.

Pentru a se degreva activitatea Tribunalului de instanța de cauzele mai puțin importante precum contravenții, litigii minore, in unele state s-au creat și instanțe inferioare in genul unor Judecatorii de pace.

Curtea de Apel – realizeaza activitatea de control judiciar asupra hotararilor pronunțate de Tribunalul de instanța. Apelul are in vedere doar probleme de drept nu și chestiunile de fapt care raman in competența exclusiva a Tribunalului. În majoritatea statelor exista o singura Curte de Apel, dar in statele cu o populație numeroasa (California, Texas) sunt mai multe curți. Judecata se face de 1 complet de judecata format din mai mulți judecatori, numarul lor fiind diferit de la stat la stat (3-15).

Curtea suprema a statului respectiv – rolul Curții Supreme este de a realiza o interpretare uniforma a legii la nivelul fiecarui stat american. Texas este singurul stat in care exista 2 Curți Supreme (1 civila+1 penala). Judecata se face in fața unui complet format dintr-un numar impar de judecatori (5/7/9).

Sistemul judiciar federal – instituțiile de judecata federale judeca atunci cand in litigiu se ridica o problema de drept federal sau se pun in discuție o problema de interpretare a Constituției SUA, precum și atunci cand parțile litigiului provin din state americane diferite. Justiția federala se realizeaza prin urmatoarele tipuri de instanțe:

1. Tribunale federale de district,

2. Curtea Federala de Apel,

3. Curtea Suprema de Justiție.

Tribunalele federale de district – au o competența mat. generala, astfel ca judeca toate cauzele civile, penale, comerciale sau administrative.
Curțile federale de Apel – sunt competente sa soluționeze apelurile indreptate impotriva hotararilor Tribunalului de district. Jurisdicția Curții de Apel se extinde asupra mai multor state in funcție de numarul locuitorilor. În prezent in SUA exista 13 Curți de Apel dintre care 12 sunt de circuit (nu au sediu stabil) iar 1 la Washington (sediu).
Curtea Suprema de Justiție a SUA – singura instanța prevazuta de SUA. Este considerata atat o instituție jurisdicționala cat și o instituție politica. Este compusa din 9 judecatori numiți pe viața de președintele SUA cu acordul Senatului. Nu judeca in secțiuni, ci doar in plen, iar deciziile se iau cu majoritate de voturi. Curtea Suprema judeca in mod excepțional in prima instanaa doar litigiile dintre state, cele referitoare la delimiterea frontierelor și cele privind distribuția redevențelor petroliere. Ca regula, instanța suprema judeca recursurile indreptate impotriva hotararilor pronunțate de Tribunalele Federale sau Statale. Solicitarea se face de catre partea interesata dupa o procedura precisa, iar Curtea Suprema are libertatea absoluta de a aprecia asupra oportunitații și necesitații recursului. În competența Curții Supreme intra și raspunsurile date la solicitarile instanțelor inferioare cu privire la interpretarea anumitor norme de drept. Sursa : SISTEMUL JUDICIAR DIN S.U.A.

Curtea cu jurati - institut indispensabil al procesului contradictorial

Curtea cu jurati - institut indispensabil al procesului contradictorial

Desi in Republica Moldova institutul Curtii cu jurati nu are aplicare, deoarece Codul de procedura penala nu prevede aceasta procedura, totusi este necesar a accentua importanta acestui institut pentru implementarea principiului contradictorialitatii in procesul penal. Consideram ca in viitorul apropiat, o data cu dezvoltarea procesului penal, in Republica Moldova se va institui Curtea cu jurati ca un instrument caracteristic procesului penal contradictorial clasic.

Curtile cu jurati, in felul cum actioneaza actualmente in alte tari, au aparut, pentru prima data, in Anglia, care a servit drept o cucerire pentru lumea civilizata in lupta pentru libertatile progresiste la acea ora, mai ales pentru garantiile libertatii individuale ale fiecarui cetatean. Traditiile vechi engleze de infaptuire a justitiei au ramas si pana in prezent un model de asigurare a drepturilor si libertatilor persoanei si, dupa cum mentioneaza unii autori, "marile transformari sociale din ultimele secole nu au facut decat sa perfectioneze, sa amplifice si sa consacre vechile deziderate ale moralei si ale filozofiei juridice'⁴³. Astfel, Curtile cu jurati, aparute in sec. al XVIII-lea, avand menirea de a nu permite abuzul de putere din partea judecatorilor si a statului in general, devin o parte a sistemului statal, ele ramanand ca temelie a sistemului judiciar englez actual⁴⁴. La inceput, Curtea cu jurati a fost formata pentru solutionarea litigiilor financiare.

In procedura penala aparitia Curtilor cu jurati este legata de Sinodul de la 1215, cand Papa Inocentiu al III-lea a interzis slujitorilor bisericii de a exercita ceremoniile religioase in timpul ordaliilor, astfel acestea au fost lichidate si nu se mai foloseau ca metode de efectuare a anchetei judiciare. A aparut necesitatea de a introduce o noua metoda de procedura judiciara, eforturile in aceasta directie soldandu-se cu instituirea Curtilor cu Jurati.

Notiunea de juriu era definita drept un grup de persoane neprofesioni-ste chemate prin dispozitia regala pentru stabilirea vinovatiei si pronuntarea verdictului. Aceasta procedura elibereaza judecatorul de o povara, dar si da garantii depline ca aici o persoana nu va fi invinuita pe nedrept de comiterea unei crime. Juriul care participa la proces era compus din persoane care cunosteau localitatea si obiceiurile. Ele trebuiau sa serveasca ca garanti ai persoanei impotriva samavolniciei puterii regale si judecatoresti. indeplinirea functiei de jurat se considera o datorie publica, iar eliberarea de la exercitarea ei ca un privilegiu.

Legea cu privire la Curtile cu jurati din 1825 stabilea un cenz de varsta si avere pentru candidatii in juriu: de varsta de la 21 pana la 60 ani; de avere - venitul net de la folosirea pamantului sau a casei sa nu fie mai mic de 10 lire pe an. in 1972, conform Legii despre judecata penala, cenzul de avere se anuleaza. Dreptul englez prevede ca fiecare persoana, incepand cu varsta de 17 ani, are dreptul la examinarea cauzei de Curtea cu jurati, in cazul in care pedeapsa stabilita de lege pentru comiterea infractiunii depaseste termenul de 3 luni privatiune de libertate. Daca inculpatul nu este de acord cu macar un singur punct din actul de invinuire, atunci urmatoarea etapa a procesului judiciar este formarea juriului.

Din toate persoanele chemate pentru a participa prin tragere la sorti, se aleg 12 jurati, care intra in componenta juriului. Verdictul se pronunta cu majoritatea voturilor. Daca juratii nu pot ajunge la o intelegere, judecatorul, care este presedinte al Curtii in proces, poate dizolva Curtea. De competenta Curtii mai tine si incriminarea altei infractiuni inculpatului, ce nu se acuza conform actului de invinuire. Astfel, Curtea il poate absolvi pe inculpat de o infractiune, dar sa-i incrimineze alta.

in Franta aparitia Curtii cu jurati este legata de Revolutia Franceza, care a lasat generatiilor urmatoare marile principii democrate, unele din ele devenind norme ale dreptului international. in acea perioada au suferit schimbari radicale toate institutiile de stat ce urmau sa devina sprijinul de baza al statalitatii Frantei. Una dintre garantiile asigurarii drepturilor si libertatilor individuale este ideea participarii poporului la infaptuirea justitiei.

O adanca urma in istoria Curtilor cu jurati din Franta a lasat-o perioada lui Napoleon. Acesta tindea sa organizeze o societate noua, tinand cont de tot ce este necesar pentru activitatea vitala. Codul de procedura penala de la 27 noiembrie 1908, cu unele modificari, a fost in vigoare pana in 1958. in 1941, in timpul regimului fascist, Curtile cu jurati au fost supuse unor reorganizari substantiale. Au fost lichidate cele doua colegii (juriul neprofesionisti si judecatorii profesionisti), sentinta urmand sa fie pronuntata de judecata in componenta a sase jurati si trei judecatori profesionisti.⁴⁶

Noul Cod, care a intrat in vigoare la 2 martie 1959, a introdus modificari esentiale in ceea ce priveste componenta Curtilor cu jurati, modificand si ordinea de votare. Numarul juratilor a crescut pana la noua persoane si s-a decis ca fiecare hotarare nefavorabila pentru inculpat sa fie luata numai cu majoritatea calificata de voturi - adica nu mai putin de opt, cu scopul excluderii posibilitatii de acuzare a inculpatului sau de adoptare a unei hotarari daca impotriva acesteia au votat majoritatea juratilor.

in Germania institutia Curtilor cu jurati a fost introdusa de armata lui Napoleon, fiind acceptata de sistemul judiciar german. in unele regiuni ale Germaniei, in anii 50 ai sec. al XlX-lea s-au introdus si judecatile seffeni, in a caror componenta intrau judecatori si asesori. Deosebirea intre Curtea cu jurati si judecata seffeni consta in faptul ca in ultima functiona un singur colegiu mixt care solutiona toate chestiunile cauzei, de asemenea si termenul pedepsei, fiind alcatuita din 7-11 membri.

Codul german de procedura penala, care functioneaza cu unele modificari pana in prezent, a fost adoptat la 1 februarie 1877. in Capitolul II al Codului este reglementata si procedura judiciara in Curtile cu jurati. O data cu instaurarea dictaturii fasciste, in Germania au fost lichidate bazele democratice ale procedurii penale si organizarii judiciare, justitia fiind transformata in unealta de rafuiala. Toate institutiile judiciare trec sub controlul "conducerii politice supreme'.⁴⁷ La 12 septembrie 1950 este adoptata o noua lege privitor la organizarea judiciara si a procedurii penale, conform careia Curtile cu jurati au fost restabilite, in componenta lor intrand trei judecatori si sase jurati.

Un rol important il joaca Curtile cu jurati in procedura austriaca. in Austria, participarea poporului la infaptuirea justitiei este reglementata de art.91 al Constitutiei. Curtile cu jurati examineaza cauzele in componenta a trei judecatori si opt jurati. in aceasta tara este stabilita drept judecata de prima instanta si judecata de seffeni in componenta a doi magistrati specializati si doi asesori, cu drepturi egale. Pe seama Curtilor cu jurati este pusa examinarea tuturor cauzelor legate de comiterea infractiunilor politice, de asemenea si infractiunile pentru care se prevede ca termenul privatiunii de libertate sa depaseasca 10 ani. Pentru exercitarea functiei de jurati, aceasta fiind o datorie obsteasca, persoana nu este remunerata, primind doar unele compensatii. Pentru a indeplini functia de jurat este necesara cetatenia austriaca si varsta de 30 de ani.

Asemanatoare celor austriece sunt si Curtile cu asizi in Italia. Art. 102 al Constitutiei italiene prevede participarea directa a poporului la infaptuirea justitiei. Curtile cu jurati au fost introduse in Italia conform decretului de la 23 martie 1931 in care se specifica ca colegiul unic solutioneaza chestiunea privind vinovatia sau nevinovatia inculpatului, aplicarea pedepsei si pronuntarea sentintei. Aceste Curti se compuneau din doi judecatori si cinci asesori. in prezent, in Italia Curtile cu jurati functioneaza pe langa Curtile de Apel.

Curtile cu jurati ocupa un loc important si in sistemul organelor judiciare ale S.U.A. Aceasta institutie si-a pastrat importanta mai mult decat in Anglia. in S.U.A. istoria Curtilor cu jurati este strans legata de istoria tarii, institutia data fiind fondata aproximativ in aceeasi perioada cand a fost adoptata si Constitutia. Fiind prima Constitutie a statului in istoria omenirii, reglementeaza si participarea poporului la infaptuirea justitiei. Articolul 3 al Constitutiei presupune ca toate cazurile provenite din infractiuni, cu exceptia celor de impiciment, sa fie solutionate de Curtile cu jurati. Dreptul persoanei de a fi judecat de concetatenii sai este un drept constitutional care este revendicat atat de cetateni, cat si de juristi profesionisti, anume din cauza ca aceasta institutie asigura incontestabil ocrotirea si garantarea drepturilor partilor. Legislatia federala stabileste doua tipuri de juriu: juriul mare si juriul mic. Juriul mare determina daca persoana a comis infractiunea care i se incrimineaza, juriul mic este ales din randul locuitorilor localitatii respective pentru a constata daca este sau nu vinovata persoana care se acuza. in componenta juriului intra 12 persoane, insa in unele state pot fi si mai putine. Verdictul este pronuntat prin vot secret, cu majoritatea de voturi.

Curtile cu jurati, ca institutii ale puterii judiciare, ocupa un loc important in sistemele judiciare ale tarilor cu traditii democratice. Atat reprezentantii poporului, cat si juristii profesionisti, vad in aceasta institutie o garantie a respectarii drepturilor si libertatilor cetatenilor, o asigurare a solutionarii obiective si nepartinitoare a cauzelor, o forma de participare a poporului la activitatea puterii a treia. Istoria Curtilor cu jurati ne dovedeste ca, aparute ca rezultat al activitatii umane, aceste institutii cu traditii bogate vor functiona atata timp cat va exista insasi puterea judiciara. In nici o perioada aceasta institutie nu a prezentat pericol pentru ordinea de drept democratica. Aceasta institutie a fost ignorata doar in timpul instaurarii dictaturilor. in societatile civilizate insa Curtea cu jurati a fost folosita si ca garant al justitiei democratice in conditiile luptei politice. Curtea cu jurati a fost tot timpul necesara pentru confirmarea adevarului si justetei. Aparitia Curtilor cu jurati este legata de necesitatea introducerii in panza judecatoreasca a "elementului popular' in persoana juratilor. Juratii, spre deosebire de judecatorul profesionist, nu depind de structurile puterii nici din punct de vedere material, nici din punct de vedere juridic ori psihologic. Componentul cantitativ (12 jurati) si prezenta reprezentantilor diferitelor grupuri sociale ii atribuie procesului judecatoresc elementul controlului social.

Juratii reinnoiesc increderea cetatenilor in justitie, care incep sa vada in ei pe reprezentantii sai, care sunt garantii protectiei drepturilor si intereselor lor legale. Juratii nu iau cunostinta cu materialele dosarului, pentru ca pana la inceperea judecatii la ei sa nu se formeze o idee preconceputa, pentru ca ei sa fie maximal de obiectivi si impartiali. Juratii nu au dreptul de a aprecia partea juridica a infractiunii savarsite. Ei sunt Judecatorii faptului'. Pe ei ii intereseaza in judecata numai trei intrebari: daca este demonstrat ca fapta respectiva a avut loc, daca fapta data a fost savarsita de inculpat si daca el este vinovat sau nu.

Discutia asupra problemelor mentionate se desfasoara in camera de consiliu in lipsa altor persoane si a judecatorului profesionist. in timpul examinarii cauzei de catre Curtea de jurati avocatul are posibilitate reala de a concura cu procurorul. inca o prioritate a Curtilor cu jurati este ca ele apara independenta judecatorilor. Chiar si in cazul celor mai favorabile circumstante, judecatorul, care adopta o hotarare nepopulara, nimereste sub critici opiniei publice, iar uneori si a unor functionari publici, ceea ce-i poate dauna lui, familiei sale si carierei sale. Juratii, pastrand anonimatul dupa terminarea cauzei si nefiind cunoscuti opiniei publice, sunt o buna forma organizatorica a solutionarii cauzelor dificile, in caz daca adoptarea hotararilor de catre judecator a fost insotita de dificultati. Neocupand un post oficial, nefiind legati de stat, neavand ambitii politice, ei sunt intr-adevar independenti.

Trebuie de avut in vedere ca fara Curtea cu jurati nu intotdeauna este posibila judecata independenta, iar fara judecata independenta nu este posibila intronarea legalitatii si respectului fata de lege. Independenta si inviolabilitatea juratului are mare importanta pentru justitie, insa exista o circumstanta nu mai putin, ci chiar si mai importanta: puritatea constiintei omului care a devenit jurat. Rationalitatea includerii Curtii cu jurati in sistemul judecatoresc se intemeiaza nu numai pe sperante efemere ca in virtutea naturii sale democratice va da garantii sigure impotriva unor oarecare erori judecatoresti, dar si pe apelarile la faptul ca pentru concluzia privind nevinovatia persoanei trase la raspundere penala sunt suficiente constiinta si bunul simt.

Activitatea Curtii cu jurati reduce in mare masura riscul abuzului si erorilor judecatoresti, considerabil dezvolta contradictorialitatea dezbaterilor judiciare, contribuind astfel la rolul activ al invinuirii si apararii, excluderea din judecata a spiritului birocrat, cresterea activitatii sociale a cetatenilor, sporeste responsabilitatea lor pentru destinul oamenilor, increderea oamenilor simpli in judecata ca fiind una echitabila, dezinteresata si obiectiva. Sursa : Curtea cu jurati

Curtea cu jurati in sistemul judiciar al S.U.A. (I)

Intr-o incercare de a schita principalele argumente care ar sta in spatele masurii de reintruducere a Curtii cu jurati in sistemul judiciar roman, am avut in vedere aspectele mai mult conceptuale ale acestei institutii.
Statutul juratului in actul de infaptuire a juristiei nu ar putea, la prima vedere, decat sa aduca beneficii intr-un sistem judiciar in care judecatorii sunt depasiti uneori de numarul ridicat de dosare care le sunt repartizate pentru solutionare.

Indiferent de aspectele pozitive care ar incuraja legiuitorul sa adopte o asemenea masura a reintroducerii Curtii cu jurati in Romania, trebuie sa tinem cont si de latura mai putin fericita a intregii actiuni.
Intr-o societate marcata de lipsa de comunicare dintre cetateanul de rand si institutiile care ar trebui sa educe din punct de vedere juridic persoana nespecializata, cum ar putea fi asigurata impartialitatea juratilor pusi in fata unei cauze complexe? Cum ar putea termenii si formularile de specialitate sa fie pe deplin intelese de catre juratul care nu cunoaste nici continutul propriei Constitutii? S-ar ajunge la o judecata controlata de catre partile implicate in proces, de carisma fiecarui profesionist care ia cuvantul in fata juratilor in scopul de a impresiona si, de ce nu, de a-i induce in „eroare” cu privire la toate aspectele cauzei.

Aceasta dezbatere asupra reintroducerii Curtii cu jurati planeaza de foarte mult timp in tarile europene, cu toate ca putine sunt la numar cele care au intreprins masuri in acest scop. Poate ca o influenta majora o joaca si succesul de care se bucura acest sistem in tara in care orice vis poate deveni realitate, fie el un vis de imbogatire peste noapte, fie un vis juridic de a obtine succesul intr-o cauza care poate deveni cu usurinta piatra de temelie in jurisprudenta pe o anumita materii. Curtea cu jurati din sistemul judiciar al S.U.A. reprezinta exemplul clasic la care toti sustinatorii masurii reintroducerii acestui sistem adesea apeleaza.

La prima vedere, nu putem decat sa observam faptul ca acest sistem este ilustrat cel mai bine in productiile cinematografice care se desprind de realitatea juridica care sta la baza spetelor fictive sau, de ce nu, inspirate din realitate. Intr-adevar, este un mijloc eficient de a populariza aceasta institutie menita sa inspire cetateanului de rand increderea in faptul ca justitia functioneaza pentru fiecare dintre acestia, iar datoria sau, de fapt, obligatia sa de a deveni la randul sau jurat joaca un rol esential in modul in care, in fond, intreaga societate functioneaza. Este interesanta aceasta viziune a unui legiuitor care a depasit cumva sfera juridica, inserand in mentalitatea colectiva aceasta datorie de a fi jurat drept o contributie la bunastarea statului.

Trecand peste aspectele mai mult generale ale modului in care functioneaza aceasta Curte cu jurati in sistemul judiciar american, trebuie sa facem o scurta precizare asupra manierei in care acesta din urma este organizat. Intelegerea modului in care Curtea cu jurati functioneaza reprezinta doar un accesoriu al unui sistem judiciar putin mai complex decat cel roman. Fara a intra in detalii, in fruntea ierarhiei mentionam Curtea Suprema de Justitie a S.U.A., o instanta de judecata, in sensul larg al expresiei, cu rol esential in definirea anumitor orientari in chestiunile de drept si jurisprudenta.
La nivelul fiecarui stat, putem vorbi despre existenta a doua tipuri de instante de judecata: de jurisdictie speciala si de jurisdictie generala.
Diferenta dintre acestea rezida din complexitatea si gravitatea cauzelor care intra in competenta lor de solutionare. Instantele de jurisdictie generala vor judeca cauze de o gravitate sporita. De mentionat este faptul ca aceasta structura judiciara nu este prezenta in toate statele, iar pentru fiecare stat exista Curti de apel, precum si o instanta suprema.

Curtea cu jurati reprezinta o coordonata esentiala a sistemului judiciar, iar modul in care acesta din urma este organizat reprezinta si punctul de plecare in stabilirea competentei juratilor.
Dincolo de faptul ca instanta suprema, Curtea Suprema de Justitie si Curtile de Apel federale nu folosesc Curti cu jurati, procesele care au loc in fara instantelor statale depind in mare masura de prezenta si deciziile acestora.
Ei sunt alesi din randul cetatenilor cu drept de vot sau din randul celor care detin permise de conducere valabile, fiind ulterior citati pentru a-si indeplini obligatia cetateneasca de a fi jurat. Totodata, trebuie specificat faptul ca viitoarea activitate de jurat a cetateanului citat depinde de completarea unui chestionar din care sa rezulte daca este sau nu apt pentru „jury duty”.

In imaginea de mai jos avem un exemplu de citatie pentru „jury duty” sau „jury service”:

Autor: Stefan Gheorghies

Surse: https://blog.wolterskluwer.ro/curtea-cu-jurati-in-sistemul-judiciar-al-s-u-a-i/

Silverman, Jacob – How the Judicial System Works
United States Courts – About jury service
Imagine – Commonwealth of Massachussetts

Curtea cu jurati in sistemul judiciar al S.U.A. (II)

Intr-o incercare de a schita principalele argumente care ar sta in spatele masurii de reintroducere a Curtii cu jurati in sistemul judiciar roman, am avut in vedere aspectele mai mult conceptuale ale acestei institutii. Statutul juratului in actul de infaptuire a justitiei nu ar putea, la prima vedere, decat sa aduca beneficii intr-un sistem judiciar in care judecatorii sunt depasiti uneori de numarul ridicat de dosare care le sunt repartizate pentru solutionare. Curtea cu jurati din sistemul judiciar al S.U.A. reprezinta exemplul clasic la care toti sustinatorii masurii reintroducerii acestui sistem adesea apeleaza.

Odata ajuns in situatia de a fi citat pentru „jury duty”, cetateanul are asadar obligatia de a se prezenta in fata autoritatilor pentru completarea unui chestionar pentru a determina daca este apt sau nu pentru a indeplini obligatia de jurat intr-o cauza civila sau penala.
Insa, chiar si dupa completarea acestui chestionar, nu exista garantia ca potentialul jurat va lua parte la respectivul proces.
Urmeaza o etapa numita „voir dire”, in care judecatorul si avocatii partilor ii chestioneaza pe potentialii jurati pentru a determina daca sunt corespunzatori pentru a „judeca” respectiva cauza.
In aceasta etapa pot iesi la iveala aspecte mai putin placute din viata potentialilor jurati, precum un cazier penal sau chiar si opinii personale ale acestora care sa determine partile sa ceara inlaturarea lor.
Interesanta este si libertatea partilor de a exclude potentialii jurati fara a argumenta aceasta decizie.

Exista doua tipuri de Curti cu jurati in sistemul judiciar american.

Avem in vedere, in primul rand „petit jury” care, in incercarea de a nu oferi traduceri necorespunzatoare, este format dintr-un numar relativ redus de jurati, intre 6 si 12 persoane.

Intr-o cauza civila, rolul acestui tip de juriu este, cu titlu de exemplu, sa ia cunostinta de probele prezentate de-a lungul procesului in fata instantei de judecata, sa determine daca prejudiciul produs uneia dintre parti exista si este culpabil uneia dintre parti.

Juriul de natura penala are o misiune mult mai dificila, stabilind verdictul final asupra vinovatiei inculpatului.

De regula, juriul penal este format din 12 persoane. Regula unanimitatii este mai mult decat cunoscuta atunci cand vine vorba despre luarea unei decizii, iar deliberarea juriului este secreta, fara a intra in contact cu partile, judecatorul cauzei, martori sau alte persoane din sala de judecata.
De regula, deliberarea are loc intr-o incapere izolata de orice influenta exterioara.

The Jury Selection and Service Act reprezinta legea care sta la baza intregului proces de selectie al juratilor, diferentiind si intre „petit jury” si „grand jury”, cel despre care urmeaza sa schitam cateva idei definitorii.

„Grand jury”, format de regula dintr-un numar de jurati care poate varia intre 16 si 23, are o competenta mult mai specializata.
Asa-numitul avocat al statului, procurorul, este cel care prezinta probe in fata acestui juriu pentru a se determina daca exista certitudinea ca o persoana a savarsit o anumita infractiune si trebuie trimisa in judecata pentru fapta comisa.
In cazul in care juriul constata ca exista probe suficiente pentru a se stabi existenta infractiunii si a identitatii persoanei cara a savarsit acea infractiune, urmeaza ca respectiva persoana sa fie pusa sub acuzare. Procedura in fata acestui „grand jury” este secreta.

Intr-un sistem judiciar complex, in care juratul joaca un rol atat de important, este nevoie de existenta anumitor conditii care sa guverneze aptitudinea unei persoane de a fi jurat.

Faptul de a detine un permis de conducere valabil sau de a avea drept de vot nu califica orice persoana sa fie jurat. Conform legii, aceasta trebuie sa fie: cetatean al S.U.A., sa aiba varsta minima de 18 ani, sa aiba resedinta principala in districul respectiv de cel putin 1 an de zile, sa posede cunostinte avansate de limba engleza, sa fie apt fizic si psihic pentru a indeplini obligatia de jurat, sa nu fie urmarit penal sau trimis in judecata in acel moment pentru savarsirea de infractiuni pentru care legea prevede pedepse cu inchisoarea mai mari de 1 an, respectiv sa nu fi fost condamnat niciodata pentru savarsirea unei infractiuni (cu exceptia interventiei institutiei realibitarii).
Nu facem rabat de exceptiile de la regula, mentionand faptul ca persoanele care desfasoara activitati in fortele armate, ofiterii, subofiterii de politie, agentii guvernamentali care desfasoara activitati in institutii care tin de autoritatea publica sunt exceptati de la obligatia de a fi jurati.

Dincolo de datoria morala de a ajuta la actul de infaptuire a justitiei, trebuie sa luam in calcul si aspectele patrimoniale ale acestei obligatii. Primul aspect pe care il avem in vedere este cel al salariatului citat pentru „jury duty”.

Legea ii interzice angajatorului sa il concedieze pe salariat in perioada in care este citat pentru obligatia de a fi jurat intr-o cauza, insa nu il obliga pe acesta sa il plateasca pe salariat in zilele in care este impiedicat sa isi indeplineasca indatoririle la locul de munca.

Un jurat primeste din partea statului o indemnizatie de 40 de dolari pe zi, cu specificarea ca daca un proces depaseste durata de 10 zile, indemnizatia creste la 50 de dolari pe zi.
Statul suporta si cheltuielile de cazare, masa si transport pentru jurati.

Obligatia de a fi jurat intr-o cauza civila sau penala reprezinta pentru multi cetateni ocazia perfecta de a contribui la infaptuirea ideii de justitie dreapta care ar trebui sa stea la temelia opiniei publice. Sistemul judiciar al S.U.A. este, fara indoiala, unul aparte, si implementarea unui sistem cu Curti cu jurati asemanator in Romania ar ridica mari dificultati. Vorbim nu numai despre durata anumitor procese care depasesc cu mult sfera expresiei de „termen rezonabil pentru solutionare”, dar avem in vedere si o anumita ruptura prezenta intre legiuitorul roman si cetateanul de rand. Nimeni nu poate invoca in fara instantei faptul ca nu cunoaste legea, insa trebuie tinut cont in eventuala reglementare si introducere a unei Curti cu jurati, ca este nevoie de o educare juridica a cetateanului nespecializat. Necunoasterea celor mai simple dispozitii in vigoare nu poate crea decat prejudicii unui sistem judiciar si asa sufocat si ingropat in zeci de mii de dosare aflate in curs de solutionare. Autor: Stefan Gheorghes

Surse: https://blog.wolterskluwer.ro/curtea-cu-jurati-in-sistemul-judiciar-al-s-u-a-ii/

Silverman, Jacob – How the Judicial System Works
United States Courts – About jury service

ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR AL S.U.A VS. ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR ROMÂN

ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR AL S.U.A VS. ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR ROMÂN Av.IGNAT CLAUDIU FLORINEL AUGUSTIN Influentat de-a lungul istoriei de dominatia coloniala britanica, chiar si dupa unirea statelor in federatie, cele trei puteri legislative, executive si judiciara au fost impartite prin Constitutie intre Federatie si statele componente. Baza sistemului judiciar American o reprezinta tribunalele constituite la nivelul fiecarui stat si doar o mica parte din litigii au fost solutionate de tribunalele federale.Practic exista 50 de sisteme judiciare fiecare propriu statului care l-a elaborate, singura constanta fiind acordarea lor cu dispozitiile Constitutiei. Ca regula a organizarii sistemului judiciar statal, acesta cuprinde tribunale de prima instanta, curti de apel si o curte suprema ca tribunal de ultima instanta , majoritatea constituindu-se pe trei grade de jurisdictie. Exista in fiecare stat si alte tribunale si curti cu o competenta , jurisdictie, limitata.Tribunalele de prima instanta au o larga competenta atat in materie civila cat si penala si este principala instanta de fond. Denumirea acestei instante difera de la stata la stat fiind cunoscuta ca tribunal de district, sau tribunal de circuit, curti superioare ori chiar courts of common Pleas. Ele administraeaza toate probele necesare entru solutionara cauzei, iar compltul este format dintr-un singur judecator de profesie.Materia sucesorala este una speciala iar litigiile de acest fel se solutioneaza de tribunale speciale. Fiecare stat are insa serie de instante locale, in a caror competenta intra litigii cu o valoare mica sau de o mica importanta , instante suordonate triunalelor de prima instanta.Diferenta de competenta material ape celasi teritoriu intre tribunalul de prima instanta si instantele locale o dau deci natura litigiilor si valoarea lor.Curtile de Apel , au rolul exercitarii unui control judiciar asupra hotararilor pronuntate de tribunalele statale. Majoritatea statelor americane confera cetatenilor lor dreptul de a exercita aclea apelului , isa doar asupra problemelor de drept si nua sura chestiunilor de fapt., motiv pentru care instanta de apel nu este considerate un al doilea grad de jurisdictie. Fiecare stat are o instanta suprema , unica cu rol in interpretarea uniforma a legii, care pronunta in price maerie hotarari definitive si neapelabile., instanta deumita Supreme Court sau Supreme Judicial Court. Sistemul romanesc, este unitar ca si organizare ambele avand insa ca obiectiv asigurarea respectarii dreptului la un proces echitabil si judecarea proceselor in mod impartial si independent. Dreptul procesual roman are personaj principal intotdeuna judecatorul, indiferent ca este vorba despre o instanta civila , penala, comerciala. La baza piramidei sistemului romanesc se afla judecatoriile , care functioneaza ca prime instante . Ele sunt organizate ca instante fara personalitate juridica, prin Legea 304 /2004, art 38-40 Competenta materiala a judecatoriilor este prevazuta in chiar art. 1 din C. Proc Civila care spune ca :Judecătoriile judecă: 1. în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe; 2. plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege; 3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor dar si in Codul e procdura penala. Judecatoriile pot avea in organizarea lor sectii complete specializate pentru minori si familie. Instanta ierarhic superioara este tribunalul, instanta cu personalitate juridica, organizata la nivelul fiecarui judet.In cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau dupa caz complete specializate pentru cauze civile, penale, comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios adminstrativ si fiscal, conflicte e munca si asigurari sociale iar acolo unde este necesar sectii maritime si fuviale sau marci si inventii sau altele. In ultimii ani se incearca infiintare achiar a tribunalelor specializate,( in prezent exista 4 asemenea tribunale) cu personalitate juridica, ce preiau tribunalului cauzele in domeniul in care se infiinteaza, tinzand oarecum spre modelul francez.Tribunalul roman este atat o prima instanta , o instanta de apel si o ultima instanta in cazurile limitativ prevazute de lege. Competenta materiala a tribunalelor este reglementata de dispoz. Art 2 Cproc civila dar de Codul de proceura penalaCurtile de apel sunt in numar de 15 , sunt persoane juridice distincte, avand in circumscriptia fiecareia cateva tribunale judetene si tribunale specializate In cadrul lor pot functiona sectii sau complete specializate.Competenta sa materiala este prevazuta in art 3 Cpoc civila , iar in materie penala ar 28 ind 1 C proc penala. Ele sunt al treilea grad e jurisdictie , in vreme ce curtile de apel franceze reprezinta de regula unica instanta de apel , al doilea si totodata ultimul grad de jurisdictie.Presedintii Curtilor de apel au calitatea de ordonator de credite secundar, au atributii de coordonare si control ale administrarii instantei. Completele de judecata sunt formate dintr-un singur judecator la cauzele in prima instanta, doi la judecarea apelului si trei judecatori la judecarea recursului indiferent de tipul instantei unde se judeca. Organizarea sistemului judiciar federal AmericanSistemul judiciar federal este alcatuit din curti federale de district, curti federale de apel( de circuit) si Curtea suprema de Justitie, structurat pe trei niveluri, toate aceste instante fiind create prin insasi Constitutie. Curtile de district exista cel putin cate una in fiecare stat, judecand cauze civile , administrative, comerciale si penale care privesc legislatia federala- avand deci o competenta generala . Al doilea nivel de jurisdictie il reprezinta curtile federale de apel , care au o competenta teritoriala nationala. Hotararile pronuntate de aceste curti de apel nu pot fi atacate decat in mod exceptional la Curtea Suprema a SUA Curtea Suprema instanta din varful piramidei sistemului federal, este atat o institutie legala cat si una politica, asa cum considera literature juridica.Existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, fiind prevazuta de Constitutie. Legiuitorul i-a conferit o competenta originala, stabilita expres de Constitutie, care nu poate fi limitata de forul legislative- Congresul, care insa poate organiza tribunale inferioare dar si limita competenta altor instante federale. Curtea Suprema este compusa din 9 judecatori: un presedinte si 8 judecatori asociati. Nu exista sectii sau birouri, ativitatea sa dsfasurandu-se in Plenul sau, ia deciziile se iau cu majoritate de voturi.Activitatea de audieri dureaza doua saptamani dupa care cerceteaza dosarul , jurisprudenta, pronunta hotararea in sedinta si o publica. Competenta originala a Curtii este o competenta exceptionala si de prima instanta. Functia sa majora este de solutionare a recursurilor facute impotriva hotrarilor pronuntate de tribunalele federale si statale in conditiile legii.Exista trei cai de atac , create de dreptul englez common –law si preluate , apoi mentinute in dreptul American, trei mijloace procedurale ordinare de desizare aCurtii Supreme si anume: writ of appeal, writ of certiorari, certification of questions.Prima dintre ele , writ of appeal, este modul procedural prin care se puteau controla hotararile judecatoresti pronuntate de catre instantele inferioare atat federale cat si statale, abrogat insa in 1988.Writ of certiorari este mijlcul prin care instanta inferioara cere instantei superioare sa verifice daca in cursul judecatii au fost incalacri le dreturilor, Insa instanta supema are libertatea de apreciere daca cerceteaza sau nu cauza si apoi daca va considera necesar sao revoke, sa o confirme ori modifice.Crtification of questions este procedura prin care instanta inferioara cere instantei supreme sa se pronunte de aceasta data intr-o problema de drept concreta, de a carei soluionare depinde decizia ce va fi ponuntata. Chiar daca instanta suprma se pronunta in acest sens, instanta inferioara nu este obligate, tinuta sa respecte modul de solutionare dat de aceasta.Prin acste trei mijoace procedurale Curtea de Casatie isi indeplineste rolul sau politic si juridic de interpretare si aplicare a Constitutiei.In Romania, Inalta Curte de Casatie si Justitie este singura instanta suprema, fiind organizata in 4 sectii: civila si de proprietate intelectula, sectia penala, sectia comerciala si sectia de contencios administrativ si fiscal) Conducerea ei se exercita presedinte, vicepresedinte si colegiul de conducere iar judecarea cauzelor se face de complete formate din 3 judecatori ai aceleiasi sectii, din complete de 9 judecatori specializati in functie de natura cauzei sau de Sectiile Unite. In acest ultim caz, la judecata trebuie sa ia parte cel putin doua treimi din numarul judecatorilor in functie, iar decizia e luata cu majoritatea voturilor celor prezenti.Din punct de vedere al competentri teritoriale este clar ca are competnta nationala , iar in ceea ce priveste competenta materiala aceasta este reglementata de art 29 Cod procedura penala potrivit caruia solutioneaza cauze penale in prima instanta si recurs si art 4 Cod procdura civila conform caruia in materie civila judeca. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege si recursurile în interesul legii, la care se adauga si alte cayuri prevazute expres prin legi speciale. In SUA functioneaza si alte instante speciale , cu co competenta material limitata fie la litigii in materia taxelor si impozitelor federale, sau a actiunilor nelectuale savarsite de particularii contra SUA, , chestiunide drept vamal. Asemenea instante speciale sunt curtile militare de apel, instante formate din judecatoi civili, si a caror competenta este solutionarea apelurilor indreptate impotriva deciziilor pronuntate de curtile martiale si de tribunalele militare. Corespondente in sistemul roman sunt tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale a caror competenta este stabilita in art 27, 28 Cod Proc Penala, putand functiona ca prime instante, instante de apel , de recurs . La noi , aceste instante au fiecare statut de unitate militara, cu indicativ propriu. Curtile cu juri este o procedura total straina sistemului roman contemporan , in schimb pentru sistemul american reprezinta un important simbol al justitiei .Sistemul prezinta avantajul unei judecati rationale in care probele se administreaza in fata unor judecatori populari impartiali. Al saselea amendament la Constitutia federala spune ca „ in toate procesele criminale , acuzatul beneficiaza de dreptul la o judecata rapida si publica de unjuriu partial al statului si districtului unde s-a comis fapta”De regula numarul juratilor este de 12, insa jurisprudenta a decis ca o cerinta minima constituirea juriului din minim 6 jurati. Fiind un drept constitutional, beneficiarii sai pot renunta in mod expres la acest drept cu acordul Ministrului Public si aprobarea tribunalului. Conditia fundamentala este ca juratii sa fie reprezentativi pentru comunitatea respectiva si alegerea lor sa se faca fara vreo discriminare, si totodata alegerea acestor jurati trebuie sa se faca cu respectarea dreptului egal al acuzatului de a fi judecat de un juriu impartial.Sunt totusi incompatibili pentru a fi jurati, potrivit uno legi statale, anumite persoane precum condamnati penal, preoti, avocati, etc. In procesele penale juratii au ca rol fundamental sa detrmine starea de fapt si sa decida asupra culpabilitatii sau nevinoatiei acuzatului. Judecatorul poate totusi indreta eroarea prin care juriul condamna acuzatul impotriva regulilor de drept, dar nu poate interveni daca acuzatul este declaat nevinovat. Judecatorul poate si uneori este chiar obligat sa dea instructiuni juratilor cu privire la dreptul aplicabil in speta, ori la sarcina probei, prezumtia de nevinovatie, si alte ase,enea instructiuni cu caracter general. Evitandu-se influentarea prin mass media a juratilor, acestia delibereaza in secret si adopta un verdict cu unanimitate de voturi sau cu mojoritate de voturi functie de reglementarile statale.Dupa pronuntarea verdictului , judecatorul pronunta o hotarare de drept conforma cu solutia dta de juriu.Tot judecatorul are posibilitatea sa dispuna dizolvarea juriului si repunerea pe rol a cauzei daca juratii nu pot adopta un verdict. Marele juriu, existent si la nivel federal are rolul de acuzare penala , aflndu-se sub conducerea ministerului public si avand competente otal diferite de cel al micului juriu.Departamentul Federal de Justitie este o importanta institutie guvernamentala cu rol in supravegherea activitatii de executare a legilor de interes public, asigurarea protectiei societatii contra activitatilor criminale si subversive, reprezentarea guvernului Federal in fata Curtii Supreme. Practic el este consilierul juridic al guvernului dar si al cetateanului de rand. Departamentul federal este condus de procurorul General ce are si functia de ministru al justitiei,In fiecare district federal functioneaza un birou al procurorului federal, care actioneaza in numele autoritatilor centrale pentru urmarirea penala a persoanelor vinovate de incalcarea puterilor si autoritatii Statelor Unite. Procurorii federali sunt numiti de presedintele SUA pentru un mandat de 4 ani . Ei sunt ajutati de asa numitii prosecutors , procurori ce asigura si garanteaza protectia judecatorilor, avocatilor, juratilor si tot ei elibereaza mandate de arestare a criminalilor si indeplinesc toate sarcinile trasate de procurorul federal. In cadrul Ministerului Public roman procurorii sunt organizati ierarhic, subordonati ministrului de Justitie . Mai mult, procurorul are posibilitatea de a promova si exercita actiunea penala in calitate de parte in proces, iar in procesul civil poate promova sau interveni in actiuni determinate de lege.Ministerul public roman este alcatuit din parchete ce functioneaza pe linga fiecare judecatorie, tribunal, curte de apel sau instanta civila sau militara.Parchetele de pe linga tribunale si curti de apel au personalitate juridica, fiind structurate in sectii ce pot fi si ele impartite in servicii si birouri. Parchetele de pe linga Curti sunt conduse de procurori generale , iar cele de pe linga tribunale de prim procurori Parchetul de pe linga Inalta Curte are sectii servicii si birouri conduse de procurori sefi, inclusiv pentru combaterea infractiunilor facute de militari. Tot aici functioneaza Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism cu o activitate reglementata de Legea 508/2004 si Departamentul national Anticoruptie, ale carui atributii, competenta , structura si organizare sunt stabilite in OUG 43/2002. si legea 304/2004 . In ceea ce priveste statutul magistratului in sistemul judiciar american, acestia desi numiti in functi pe un mandat determinat, nu sunt asimilati functionarilor, trebuind sa fie neutri si obiectivi in luarea deciziilor. Procedurile statelor de numire a judecatorilor sunt diferite de la numirea de catre guvernator, de catre legislativ pana la alegerea si selectionarea pe baza de merit. Atat judecatorii curtilor federale cat si cei ai Curtii Supreme , sunt numiti de Presedintele tarii, sunt inamovibili, dar pot fi destituiti printr-o procedura anevoioasa impeachment , in cazul in care se fac vinovati pentru tradare, coruptie, cima contra bunurilor publice sau delicte grave.Durata mandatului judcatorilor este foarte diferita de la un stat la altul. Totusi , potrivit Constitutiei, judecatorii federali sunt numiti pe viata sub conditia uni une conduite. In sistemul judiciar roman, judecatorul este numit de Presedintele Romaniei, este inamovibil spe deosebire de mandatul limita al judecatorului american, insa ca si acesta din urma este independent, se supune doar legii si impartial.Ca urmare a diferentierii statutului judecatorului de cel al procurorului, dispozitiile art 3 din statutul magistratilor Legea 303/2004, vorbesc despre procuror astfel: Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii, ei nefiind inamovibili ci doar stabili in acasta functie. Aparent doua sisteme de organizare judiciara foarte deosebite unul de celalalt, sistemul american si cel roman au totusi unele institurii prezente in ambele sisteme sau reguli identice . Considerand ca orice sistem judiciar este perfectibil, institutiile „bune „ ale sistemului american pot fi implementate la noi , in vederea celeritatii si acuratetii actului de justitie. Bibliografie:1. Ioan Les Sisteme judiciare comparate, Ed ALL Beck, Bucuresti 20022. Viorel Ciobanu, G Boroi Drept procesual civil. Curs selectiv. Ed C H Beck, Bucuresti 2009 3 Gabriel Boroi Codul de procedura civila comentat si adnotat Ed Ch Beck Bucuresti 20014.Ion Neagu Tratat de procedura penala .Partea generala Ed Universul Juridic Bucuresti 2008

Sursa : http://avocatura.lexignat.ro/avocatura-articole/-ORGANIZAREA-SISTEMULUI-JUDICIAR-AL-S.U.A-VS.--ORGANIZAREA--SISTEMULUI-JUDICIAR-ROM%C3%82N-9

Despre "Checks&balances"

si responsabilitatea politica

"Deciziile sunt respectate din principiu. Nu e nevoie de ceva special in lege, nu putem trimite armata sa le aplice. Toti actorii politici respecta deciziile Curtii Supreme pentru ca exista un echilibru intre puteri si nu indraznesc sa creeze un precedent periculos" - Asa a incercat un profesor american, doctor in stiinte politice, sa lamureasca dilema unui grup de jurnalisti romani: "Cum isi impune Curtea Suprema din Statele Unite (n.r. echivalentul Curtii Constitutionale de la noi) deciziile sale, daca nu exista dispozitii clare in lege in acest sens?".

De altfel, veniti dintr-o tara in care e obisnuit sa vezi parlamentari ignorand deciziile instantei, chiar si CCR, sau schimband legile penale pentru a se proteja pe ei insisi, e lesne de inteles nedumerirea. E greu de conceput ca un sistem exista in echilibru si ca principiul "check and balances" lucreaza fara sa ai zeci de legi sau articole care sa reglementeze totul.

Daca la noi orice scapare din lege este exploatata la maxim sau, mai grav, in lege sunt introduse tocmai noi vulnerabilitati si portite de scapare, in SUA multe legi sunt laxe, dar sistemul merge inainte in baza responsabilitatii politice sau civice.

Ca un exemplu, in legea americana nu scrie nicaieri ca pentru a fi numit judecator la Curtea Suprema trebuie sa fi fost inainte practicant in drept sau macar sa fi terminat facultatea de drept. "Si cu toate acestea nu s-a intamplat niciodata pana acum ca un judecator propus la numire sa nu fi fost inainte macar avocat sau procuror", ne-au explicat oficiali ai Oficiului Administrativ al Instantelor din Statele Unite.

Cat priveste numirea marilor judecatori, acestea se fac printr-un acord politic cu toate partile. Senatul propune o lista, presedintele verifica si nominalizeaza un candidat, iar Senatul valideaza apoi numirea. Sigur, pana aici exista componenta de joc politic, insa mai departe judecatorii numiti in functie devin, in teorie, imuni politic si scaunul lor nu mai depinde de politicieni.

Tocmai aceasta "imunitate" dobandita ii fac pe unii sa acuze ca marii judecatori pot "juca" politic nederanjati, in timp ce altii sustin ca astfel sistemul este protejat de presiunea politicului pe justitie.

Judecatorii de la Curtea Suprema au mandat pe viata, iar cei de la curtile federale au un mandat care tine atata timp cat sunt in "good behaviour" (n.r. buna purtare) - fara vreo alta intepretare sau explicatie pentru aceasta expresie din lege. In general, consensul e ca si acest mandat este unul pe viata, iar un judecator federal nu poate parasi postul decat prin demisie sau prin punere sub acuzare.

Chiar si asa, punerea sub acuzare pentru coruptie a unui judecator federal s-a intamplat atat de putine ori incat e aproape imposibil sa primesti un exemplu intr-o dicutie cu vreun oficial american. Pentru statistica, in ultimii 78 de ani un singur judecator federal a fost pus sub acuzare pentru mita.

Sistemul cauta sa descurajeze coruptia. Eficienta cheltuirii banului public primeste o atentie deosebita

In general, sistemul - cel putin la nivel federal - este construit in asa masura incat sa descurajeze coruptia, incat orice fapta de coruptie, daca exista ea, sa fie depistata intr-una din multele comisii etice sau institutii de control de la nivelul fiecarei ramuri ale statului.

In plus, multe din agentiile americane de control merg mai adanc decat coruptia, cauta probleme sistemice care duc, printre altele, si la depistarea abaterilor de la lege. Spre exemplu, Government Acountability Office (GAO) este un soi de Curte de Conturi de la noi care supervizeaza executivul, numai ca institutia lor nu se ocupa cu un audit financiar sec, ci face un control al eficientei, un audit de performanta pentru contractele publice si rapoartele lor trateaza direct problema arzatoare la buzunarul omului obisnuit - "Cat de eficient sunt cheltuiti banii publici, banii mei?".

GAO verifica eficienta cheltuirii banului public

Foto: gao.gov

Institutia, desi tine de Congres, are din cei peste 2.800 de angajati doar unul singur numit politic - directorul, dar e pe un mandat de 15 ani. Are un buget anual de aproape 480 de milioane de dolari, dar prin investigatiile sale si rapoartele formulate are o rata de returnare a investitiei de 100 de dolari pentru fiecare dolar cheltuit.

La fel se intampla si cu alte institutii, unde agentii, organisme independente sau comisii verifica fiecare domeniu si contureaza astfel sita sistemului prin care actiunile sunt cernute si potentialele fapte de coruptie sunt descoperite.

Despre coruptia existenta, presa libera ca "watchdog", societatea civila activa si piedicile intampinate in obtinerea informatiilor

A nu se intelege gresit ca in Statele Unite nu exista fapte de coruptie. Dimpotriva, desi departe de nivelul cu care suntem obisnuiti in Romania (unii oficiali americani au ramas surprinsi, spre exemplu, cand au auzit de cele 63 de milioane de euro, valoarea prejudiciului din dosarul ICA-Dan Voiculescu), fapte de coruptie exista si ele sunt puternic tratate in presa. Un politician odata intrat intr-un scandal de coruptie si ajuns in fata justitiei este singur, fara ajutor de partid si fara obstructionari legislative cum vedem la noi in Parlament.

Presa, indiferent de unele abordari sau afinitati politice, lucreaza ca un "watchdog" si multe investigatii incep tocmai de la diverse articole sau investigatii publicate in media. In general am aflat, din discutiile atat cu oficiali, cat si cu oameni din media americana, ca nu se pune problema de cenzura sau de presiune politica. Mai mult, intreg sistemul este foarte reticent atunci cand vine vorba de relatiile politicului cu presa.

Ca un exemplu, anuntata reintoarcere a fostului primar din New York, Michael Bloomberg, la conducerea companiei care ii poarta numele si care are si o componenta media a starnit ingrijorare numai la gandul unui potential conflict de interese. Departe de tot ca imagine de ce se intampla la noi in tara si unde mai toate publicatiile sunt direct sau indirect controlate de politicieni.

Desi pot relata deschis despre ce vor ei, si jurnalistii de peste ocean se plang de lipsa de transparenta a statului sau de birocratie excesiva. Ca o problema general valabila, jurnalistii americani cu care am reusit sa schimbam impresii zic mereu ca legile de acces la informatiile publice nu functioneaza prea bine in practica si ca sunt dese cazurile in care informatiile solicitate vin cu intarziere sau chiar deloc.

La nivelul federal exista FOIA (n.r. Freedom Of Information Act), iar fiecare stat mai are si el cate o lege privind informatiile publice pe deasupra, insa de multe ori jurnalistii raman la mana autoritatilor locale care raspund sau nu la solicitarile de presa.

In New Orleans, publicatia non-profit The Lens s-a apucat sa construiasca o baza de date digitala, usor de utilizat si cautat, cu toate contractele pe care le incheie primaria. Documentele, desi teoretic sunt publice, ele sunt puse la dispozitia publicului online doar pentru ca primarul vrea mai mare transparenta, nu si pentru ca ar fi obligat de vreo lege. Ce se intampla daca primaria decide sa nu mai publice documentele? "Asta e. Nu am mai avea acces la ele asa de usor. Ar trebui sa mergem pe calea birocratica, sa trimitem solicitari si sa asteptam cat o fi nevoie pana un raspuns", spune unul din jurnalistii publicatiei.

Pe langa presa, de subiectele de coruptie si de buna starea statului de drept se ocupa si o multime de ONG-uri sau grupuri de actiune. Multe din ele au critici puternice la adresa sistemului, pornind de la acelasi acces greoi sau cu piedici la informatii, pana la greutatea cu care sistemul se schimba sau se adapteaza noilor cerinte sau tehnologii.

Coruptia in "New Orleans" si o alta mare problema in zona

Daca in statele dezvoltate coruptia, desi exista, ea este "ocazionala", sunt alte state in care coruptia este mult mai des intalnita, ba chiar a devenit traditie. In Louisiana, in special in zona New Orleans, pe oricine intrebi iti poate vorbi de coruptie. Zi-le ca esti jurnalist si ca ai venit acolo sa studiezi problema coruptiei si iti va spune ca ai ajuns la locul potrivit.

Problemele de coruptie au afectat intreg spectrul politicienilor locali. Multe cazuri au ajuns publice, multe dosare s-au solutionat cu condamnari, insa presa locala si sociteatea civila zic mai degraba ca a fost atins doar varful icebergului.

In New Orleans, ultimul primar care a condus orasul din 2002 si pana in 2010, Ray Nagin, a fost recentcondamnat la zece ani pentru coruptie. Nagin a fost un primar in general apreciat de cetateni, desi toata lumea il stia corupt, ne-au povestit localnicii sau jurnalistii cu care am discutat.

Langa New Orleans, fostul presedinte al Jefferson Parish (n.r. - echivalentul unui County), Aaron Broussard a fost condamnat in 2012 pentru ca si-ar fi angajat si platit ilegal sotia.

Edwin Edwards, fost guvernator al Statului Louisiana cu patru mandate, condamnat in 2002 la zece ani pentru coruptie, a anuntat cu putin timp in urma ca va candida la urmatoarele alegeri pentru Congres.

Mai mult, din cauza ca fenomenul este unul foarte extins in zona, societatea civila a infiintat o organizatie a cetatenilor - Metropolitan Crime Commision - care cu asta se ocupa cu depistarea cazurilor potentiale de coruptie. Primesc reclamatii sau ponturi, investigheaza prealabil si apoi predau cazul mai departe la procurori sau chiar si la FBI pentru anchete mai ample.

Legile statale mai permisive, traditia relatiilor intre politicieni si diversi lideri locali, zona mai saraca, afectata puternic de dezastrul Katrina din urma cu zece ani, infuzia de capital federal pentru reparatiile si investitiile de dupa uragan, toate acestea au dus in Louisiana la proliferarea fenomenului de coruptie, ne-au explicat jurnalistii si localnicii.

Desi coruptia e in floare, realitatea te loveste cand vezi ca exista o alta marea problema in zona: violenta armata si crimele.

De la inceputul anului si pana in 16 septembrie, numai in zona orasului New Orleans au avut loc peste 120 de omoruri prin impuscare. Numarul de conflicte armate, fara victime, ajunge undeva la cateva sute. La fel, in Jefferson Parish au fost impuscate mortal 34 de persoane numai anul acesta. Louisiana este unul din multele state in care accesul la arme este neingradit. Poti sa iti cumperi o arma de foc fara vreun permis si fara chiar sa arati vreun act de identitate.

Hibele din unele legi si sistemul judecatorilor alesi de cetateni

Ca o explicatie pentru propagarea armelor in randul cetatenilor simpli, chiar si unii oficialii recunosc, in nume personal, ca sistemul judiciar i-a dezamagit. "Sistemul nu a facut totul posibil pentru a-i lua pe agresori de pe strada si sa-i tina inchisi atat cat ar merita", ne spune chiar cineva de partea dreapta a legii.

In plus, sistemul legislativ are si unele hibe care pot da nastere unor situatii aberante. Un agresor, spre exemplu, poate scapa cu o pedeapsa mult mai mica daca victima este ucisa, decat daca victima supravietuieste si depune marturie impotriva sa.

Tocmai astfel de vulnerabilitati legale nasc nedreptati si de o parte si de alta a legii.

Innocence Project New Orleans (IPNO) e o asociatie non-profit care lupta de ani buni sa redeschida cazurile unor persoane care ar fi fost condamnate pe nedrept si savarsesc pedepse pe viata in inchisoare sau isi asteapta randul la executie. Pana in prezent, IPNO a reusit sa scoata din inchisoare 24 de oameni condamnati pe nedrept, multi din ei la inchisoare pe viata. Alte 20 de cazuri se rejudeca in prezent.

"Poti ajunge sa fi condamnat aici in Louisiana pe niste probe socant de slabe", ne-a marturisit un avocat expert in astfel de cazuri. "Louisiana este probabil statul cu cele mai multe decizii gresite date de judecatori".

Desi misiunea IPNO este de a descoperi si remedia erorile sistemului, ONG-ul primeste aproape 50% finantare tocmai de la bugetul statal, ba chiar si chiar si de la bugetul federal.

In opinia avocatilor experti, astfel de probleme apar din cauza unor legi slabe sau depasite, saracia inculpatilor care nu isi pot permite un avocat bun care sa lupte cu adevarat in instanta, dar si din cauza sistemului prin care judecatorii locali sunt alesi periodic.

"Faptul ca procurorii si judecatorii sunt alesi duce la astfel de situatii. La momentul scadentei ei trebuie sa lase o statistica in urma, iar o statistica plina de condamnari da bine intr-o campanie electorala", sustin expertii.

De altfel, cand am ajuns in New Orleans era in plina desfasurare o campanie electorala pentru alegerea de judecatori la Curtea Districtuala (n. District Court).

Alegerea magistratilor de catre cetateni, perfect asemanator alegerilor politice, este unul din elementele sistemului american intens criticat de-a lungul timpului, alaturi de modul de finantare al campaniilor electorale pentru politicieni.

Pe langa faptul ca alegerea judecatorilor promoveaza mai degraba populismul decat competenta, sustin expertii, nu te poti intreba daca nu exista pericolul unui conflict de interese atunci cand vezi case de avocatura care pun pe peluza din fata cladirii bannere sau semne de sustinere fata de un judecator sau altul. (foto alaturata)

Din New Orleans si pana in Washington DC, unele zone amintesc de problemele si coruptia de acasa, insa altele iti ofera gura de aer proaspat al unui sistem care functioneaza in puncte cheie si beneficiaza de responsabilitate politica, cel putin la nivelul federal.

Cu toate neajunsurile sale intalnite in practica, sistemul "check and balances" la americani pare sa functioneze, iar institutiile si oamenii politici au fost si sunt mereu in garda ca echilibrul intre puterile statului sa nu fie alterat.

Zecile de comisii de etica, agentiile de control, corpurile independente de supraveghere, societatea civila activa prin zeci si sute de asociatii, presa libera - toate acestea sunt unelte care nu doar ca scot la iveala neregulile sau abuzurile, ci creeaza un mediu descurajant pentru coruptie si duc mai departe efortul de a transparetiza si responsabiliza sistemul.

Sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18220251-coruptia-justitia-america-cateva-diferente-esentiale-fata-romania.htm

Instanțele din Franța.

2017-02-15T09:25:00.003-08:00

Instanțele ordinare din Franța

Asistență juridică

Dreptul la asistență juridică permite celor care nu dispun de resurse financiare suficiente pentru a acoperi costurile unui caz judiciar sau reprezentare juridică. Sistemele de asistență judiciară există în toate statele membre ale Uniunii Europene (UE), în ambele proceduri civile și penale.

Imaginați-vă o situație în care vă aflați în litigiu cu cineva în propria țară sau în străinătate și doriți să luați cazul în instanță sau o situație în care vi se cere să vă apărați dacă cealaltă parte ia inițiativa de a aduce un caz împotriva ta. Imaginați-vă o situație în care sunteți acuzat de infracțiuni în propria țară sau în străinătate și nu își pot permite consultanță juridică și / sau reprezentare în fața unei instanțe penale. In toate aceste exemple pe care le pot solicita asistență juridică.
Dreptul la asistență juridică este consacrată prin:
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) - Articolul 6 alineatul (3) litera (c) din CEDO garantează dreptul la asistență juridică în cazul în care pârâtul nu are mijloace suficiente pentru a plăti pentru asistență juridică, precum și pentru a beneficia de asistență juridică gratuită atunci când interesele justiției impune acest lucru.
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 din Cartă prevede că asistența judiciară sunt puse la dispoziția celor care nu dispun de resurse suficiente , în măsura în care este necesar un astfel de ajutor pentru a asigura accesul efectiv la justiție.
asistență juridică în cadrul unei proceduri civile
dispute naționale
Un sistem de asistență juridică există în toate statele membre ale Uniunii Europene. În cazul în care sunteți în litigiu cu o companie, un profesionist, un angajator sau o altă persoană din țara dvs. de reședință și nu dispun de resurse financiare suficiente pentru a face față unui caz instanță, puteți solicita asistență juridică în conformitate cu reglementările naționale în vigoare.
O comparație a sistemelor naționale privind asistența juridică relevă, totuși, că există diferențe fundamentale în filozofia, organizarea și gestionarea sistemelor de asistență juridică în statele membre. În ceea ce privește filozofia sistemelor, obiectivul general în unele state pare a fi de a face servicii juridice și accesul la justiție, în general, disponibile, în timp ce în altele, asistența juridică poate fi disponibilă doar pentru cei mai săraci.
Pentru a obține informații mai detaliate , vă rugăm dați clic aici (veți fi redirecționat către pagina dedicată a Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială . NOTĂ: Aceste pagini sunt în prezent în curs de eliminare înainte de migrarea viitoare în portalul european e-justiție. Prin urmare, datele din anumite pagini poate depășite.).
litigiile transfrontaliere
Dacă sunteți într - un litigiu cu o companie, un profesionist, un angajator sau o altă persoană în străinătate și nu dispun de resurse financiare suficiente pentru a aduce un caz în instanță, puteți solicita asistență juridică în cazul litigiilor transfrontaliere.
Pentru a facilita accesul la asistență juridică în materie civilă și comercială, directiva a fost adoptată privind asistența juridică în chestiuni transfrontaliere.
Acesta acoperă consiliere precontencioasă în vederea ajungerii la un acord înainte de inițierea unei proceduri judiciare; asistență juridică în aducerea unui caz în fața instanței și reprezentarea de către un avocat în instanță și de asistență, sau de scutire de costul procedurilor.
În scopul de a obține asistență juridică în probleme transfrontaliere, trebuie să completați formularul relevant pentru cererile de asistență judiciară. Directiva prevede două forme: una pentru cererile de asistență juridică și unul pentru transmiterea cererilor de asistență judiciară. Ele sunt disponibile aici în toate limbile UE.
asistență juridică în cadrul procedurilor penale
Statele membre au propria lor legislație proprie de stabilire a modului în care asistența juridică urmează să fie furnizate în cadrul procedurilor penale aflate sub jurisdicția lor. În viitor, e-justiție Portalul european va furniza informații detaliate în acest domeniu.
În ceea ce privește cazurile transfrontaliere, nu există în prezent nu există o legislație a UE cu privire la acest subiect.

Această pagină este menținută de către Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o responsabilitate sau răspundere cu privire la informațiile sau datele conținute sau la care se face referire în prezentul document. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor pentru paginile europene.

Ultima modificare: 24/02/2016 Sursa : https://e-justice.europa.eu/content_legal_aid-55-en.do

Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene.
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene.
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

Curțile de primă instanță
instanțele civile
1. instanțele regionale
O instanță regională (Tribunalul de Mare Instanță) aude litigiile dintre părți private (cauze civile) , în cazul în care valoarea în litigiu este de peste 10 000 €.
De asemenea , are competență în următoarele domenii, indiferent de valoarea creanței:
dreptul familiei: căsătorie, filiație, adopție, declarații care o persoană care lipsesc (d'DECLARAłIILE absență);
rectificarea înregistrărilor de stare civilă ( état civilă: nașteri, căsătorii, decese etc.);
serie;
penalități (amendes civiles) suportate de către funcționarii publici înregistrări (officiers d'etat civilă);
acțiuni în privința cererilor de bunuri imobile (acțiuni IMMOBILIERES);
dizolvarea asociațiilor;
protecție împotriva creditorilor (sauvegarde), de recuperare a supravegheat-instanță (redressement judiciaire) și lichidare de către instanța de judecată (Judiciaire lichidare), în cazul în care debitorul nu este nici un comerciant , nici o persoană înregistrată în registrul de meserii și meserii (Répertoire des métiers);
accident și asigurarea de boală la locul de muncă pentru persoanele care castiga non-salariale care lucrează în agricultură;
taxele de înregistrare (drepturilor de înregistrare), taxele pentru publicarea anunțurilor de registru funciar (taxe de publicité foncière), taxe de timbru (Droits de timbru) și impozitele indirecte, precum și alte taxe echivalente cu aceste taxe, taxe sau drepturi;
contracte de leasing imobiliare comerciale (Baux commerciaux), cu excepția litigiilor în ceea ce privește stabilirea chiriei pentru contractele de leasing revizuite sau reînnoite, contracte de leasing de proprietate profesională și activitate de ambarcațiuni (professionnels BAUX), și contracte provizorii în scopuri comerciale (convenții d'ocupație précaire en matière commerciale );
pretențiile de falsificare (inscripția en faux) , formulată în obiecții cu privire la documentele autentice (Actes authentiques);
acțiuni civile pentru defăimare (diffamation) sau pentru insultă (vătămare), indiferent dacă sunt sau nu publice, și dacă verbal sau în scris.
Instanța penală (tribunal correctionnel) este divizia penală a instanței regionale: este competentă pentru a încerca de infracțiuni intermediare ( délits, vezi mai jos).
O instanță regională este formată din judecători profesioniști (magistrats): presedintele, vicepresedintii, judecătorii ordinare, sfatului de Stat (Procureur de la République), adjunct procurorului (vice-procureurs) și asistentul procurorului (substituts) .
Există, de asemenea, judecătorii specializați ai instanțelor regionale, inclusiv în cele ce urmează.
Judecătorul în materie de minori, sau ale judecătorului pentru copii (juge des enfants), are puterea de a lua măsuri pentru a proteja minorii care sunt în pericol, și să încerce minorilor acuzați de infracțiuni minore și intermediare (contravenții, délits). În cazul în care judecătorul decide fără a publicului prezent, el sau ea poate dispune doar măsuri în vederea unei mai bune educarea minorului (MESURES éducatives); atunci când judecătorul prezidează tribunalul pentru minori (tribunal pour enfants), el sau ea sta cu doi evaluatori (assesseurs) care nu sunt judecători profesioniști , iar instanța are competența de a dispune măsuri pentru o mai bună educarea minorului sau a unei pedepse penale după caz.
Judecătorul pentru executarea pedepselor (juge de l'aplicare des peines) determină modul în care o pedeapsă privativă de libertate trebuie să fie executată. În cazul în care condamnatul este închis, judecătorul poate ordona că atenueaza natură , în pedeapsa, cum ar fi plasarea în afara, semi-libertate, eliberare condiționată, sau eliberarea de sub supraveghere electronică; în cazul în care condamnatul nu este închis, judecătorul supraveghează executării pedepsei, în cazul , de exemplu , a unei pedepse suspendată în perioada de probă (emprisonnement avec sursis et mise à l'épreuve), munca în folosul comunității (durerile nașterii d'intérêt général), sau supraveghere socială și judiciară (Suivi socio-judiciaire).
Cercetare penală judecător (juge d'instruction) raportează divizia de investigare a curții de apel ( chambre de l'instrucțiuni de la Cour d'appel). Într - o anchetă penală este obligat judecătorul de instrucție să ia toate măsurile care ar putea să ducă la adevăr. Judecătorul de instrucție asamblează toate probele, fie că este împotriva unui suspect sau în favoarea suspectului. În cazul în care judecătorul consideră că investigația este completă, el sau ea poate face o comandă de descărcare a suspectului (Ordonnance de bază non-lieu), sau comite persoana care face obiectul anchetei de judecată de către instanța penală sau instanța de judecată Juri (cour d "Assises). Judecătorii de instrucție nu poate prelua cazuri din proprie inițiativă. Cazuri trebuie să fie menționate pentru investigații de către statul de avocat sau de către o parte vătămată care depune o plângere întemeiată pe o infracțiune și solicită să fie tratate ca parte civilă în procedura penală (constituția de parte civilă).
Instanța regională se află , în general , în orașul șef al unui departament, dar există instanțe regionale care stau în alte locuri. La 1 ianuarie 2013 au existat 161 de instanțele regionale.
2. Instanțele districtuale
Instanța de circumscripție (tribunal d'instanță) aude litigiile dintre părți private (cauze civile) în cazul în care valoarea în litigiu nu depășește 10 000 €.
Ea are și alte domenii de competență conferite acesteia, cum ar fi ordinele de poprire gripare salariile (saisies des Remunerările du travail), contracte de rentă viață (rentes viagères), dispute legate de alegeri, și închirieri de locuințe proprietate (Baux d'locuire). Ea are unele zone de jurisdicție administrativă prea: de exemplu, grefierul șef al unui tribunal districtual emite certificate de cetățenie.
Secția Penală a unui tribunal districtual este instanța de poliție (tribunal de poliție), care este competentă pentru a încerca infracțiuni minore de - a cincea clasă ( contraventiilor de la Cinquième classe, vezi mai jos).
Un judecător al instanței de circumscripție , de asemenea , se ocupă cu tutelă materie, deși nu în cazul minorilor, care în conformitate cu o lege a trecut la 12 mai 2009 acum intră sub jurisdicția unui judecător de familie , la instanța regională: judecătorul instanței districtual protejează adulții vulnerabili , prin supravegherea gestionarii resurselor lor.
Un tribunal districtual este alcătuit din unul sau mai mulți judecători, însă cazurile sunt întotdeauna judecate de un singur judecător.
Instanța de circumscripție se află , în general , în orașul șef al unui arondisment. La 1 ianuarie 2013 au existat 307 judecătorii de sector.
3. Instanțele locale
Instanța locală (juridiction de proximité) aude litigiile civile între părți private în cazul în care suma în litigiu este mai mică de 4 000 €.
Curțile locale încearcă , de asemenea , infracțiuni minore în primele patru clase.
În instanța locală Biroul Consilierului de stat ( ministère public, care aduce , în esență , procuratura) nu trebuie să fie reprezentat de un ofițer de drept atașat la Biroul Consilierului de Stat însăși, și poate fi reprezentat , de exemplu , de un comisar de poliție (commissaire de poliție) .
4. Instanțele comerciale
Instanța comercială (tribunal de comerț) ascultă litigiile privind contractele între comercianți, sau între instituții de credit, sau ambele, și dispute privind societățile comerciale sau tranzacții comerciale între părți de orice fel. Instanța comercială , de asemenea , se ocupă cu procedurile privind întreprinderile aflate în dificultate.
Judecătorii de la instanțele comerciale nu sunt judecători de carieră , ci comercianții aleși. Aceștia sunt aleși pentru un mandat de doi sau patru ani , de către un colegiu electoral format din judecători actuali și foști ai tribunalelor comerciale și ale comercianților delegaților (délégués consulaires), care sunt ei înșiși comercianți aleși în zona de competența instanței.
La 1 ianuarie 2013 au existat 134 de instanțe comerciale.
5. tribunale ocuparea forței de muncă
Tribunalul de muncă (conseil de prud'hommes) norme privind litigiile individuale între angajatori și angajați în legătură cu un contract de muncă sau de ucenicie.
tribunalele de muncă sunt formate din judecători aleși, reprezentând jumătate angajatori și jumătate care reprezintă angajații. Un tribunal ocuparea forței de muncă este împărțit în cinci divizii specializate, pentru conducere, producție, comerț distributiv și servicii comerciale, agricultură, precum și activități diverse. În cazul în care cei patru membri de audiere un caz sunt legate, tribunalul va fi prezidat de un judecător de judecătorie.
Există una sau mai multe tribunale de muncă în fiecare departamental, și cel puțin unul în zona de competență a fiecărei instanțe regionale.
Există 210 tribunale de muncă.
6. tribunale de securitate socială
Tribunalul de securitate socială (tribunal des affaires de la sécurité sociale) norme privind litigiile dintre fondurile de securitate socială (caisses de sécurité sociale) și utilizatori, de exemplu în ceea ce privește calitatea de membru al unui fond sau acordarea și plata prestațiilor.
O securitate socială tribunal este format dintr-un președinte, care este un judecător al instanței regionale, și evaluatori, care nu sunt judecători profesioniști, numiți pentru trei ani de către primul președinte al curții de apel dintr-o listă întocmită pentru zona în competența tribunalului special de către directorul regional pentru tineri, sportul și coeziunea socială, ca urmare a nominalizărilor prin comerț cu cele mai reprezentative și organizațiile profesionale. Președintele tribunalului de securitate socială dă, de asemenea, opinia sa.
Există 115 tribunale de securitate socială.
7. tribunale pentru persoanele cu handicap
Tribunalul de invaliditate (tribunal du contentieux de l'incapacité) judecă litigiile privind invaliditatea sau incapacitatea de muncă a unei persoane acoperite de asigurări sociale, adică starea de invaliditate sau gradul de invaliditate cauzată de o boală profesională sau de alt sau accident.
Un tribunal de invaliditate este formată dintr-un președinte, care este un judecător de onoare sau o persoană calificată, un evaluator care reprezintă angajații, precum și un evaluator care reprezintă angajatorii sau persoanele care desfășoară activități independente; ambii evaluatori sunt numiți pentru trei ani de către primul președinte al curții de apel pentru zona, dintr-o listă întocmită de către director regional pentru tineri, sportul și coeziunea socială, în urma nominalizări la organizațiile profesionale cele mai reprezentative.
Exista 26 tribunale de invaliditate.
Căile de atac sunt posibile de tribunalele de invaliditate la Curtea Națională pentru persoanele cu handicap și Rata de Occupational Asigurarea de accidente (Cour de l'incapacité nationale et de la l'asigurare de tarifare des accidente du travail), care este , de asemenea , instanța de primă și ultimă instanță pentru litigiile privind ratele de asigurare împotriva accidentelor de muncă.
8. tribunale terenuri agricole
Tribunalul de teren agricol (tribunalul paritaire des Baux ruraux) aude disputele dintre proprietari și chiriași de terenuri agricole cu privire la diferite forme de leasing sau contract de închiriere și exploatarea terenurilor (fermage, métayage, Baux à cheptel, Baux à domaine congéable, Baux à complants, emphytéotiques BAUX, sau Contrats d'exploatare de Terres vocație Pastorale).
Tribunalul este prezidat de un judecător de judecătorie. Președintele a sta cu patru evaluatori de bază non-profesionale: două dintre ele sunt proprietari și doi sunt chiriași, iar toate cele patru sunt aleși de către colegii lor timp de șase ani de la listele de candidați întocmite de prefect următoarele nominalizări de către un comitet pentru pregătirea electorală liste.
instanțele penale
1. instanțele Juri
Curtea cu Juri (cour d'Assises) încearcă infracțiuni grave (infracțiuni): acestea sunt infracțiuni în categoria cea mai gravă, care transportă o frază de la zece ani închisoare la închisoare pe viață.
Există o instanță juri în fiecare département, dar aceasta nu este o instanță constituită permanent. Datele ședințelor sale de deschidere sunt stabilite ori de câte ori este necesar. În cele mai mari departamente, cu toate acestea, instanța Juri stă aproape în permanență.
Instanța de judecată este alcătuit din trei judecători de carieră - un președinte , care este presedintele unei diviziuni sau a unui judecător obișnuit la curtea de apel și doi evaluatori care sunt judecători obișnuiți de la curtea de apel sau de judecători de la instanța regională pentru departamentul - și un juriu format din șase cetățeni ales prin tragere la sorți. În cazul în care se ocupă cu infracțiuni grave comise de minori este numit instanța Juri pentru minori (cour d'Assises des Mineurs). În acest caz , cei doi evaluatori sunt judecători ai instanțelor pentru minori.
Unor infracțiuni prevăzute de legislația sau de terorism drept militar, sau legate de traficul de droguri, sunt judecate de către o instanță juri compusă din numai judecători.
Oficiul de Stat Counsel este reprezentat de un avocat general (avocat general).
2. instanțele penale
Instanța penală (tribunal correctionnel) are competența de infracțiuni intermediare (délits): acestea sunt infracțiuni care poartă o pedeapsă de cel mult 10 ani închisoare sau o amendă de cel puțin 3 € 750. Instanta penala este o divizie a Instanța regională. Regula generală este că acesta este compus din trei judecători profesioniști, dar există și prevederi pentru infracțiuni specifice care urmează să fie tratate de către un singur judecător.
Oficiul de Stat Counsel este reprezentat de către consiliul de stat (Procureur de la République) sau unul dintre asistenții sfatului stat (substituts).
3. instanțele de poliție
Instanța de poliție (tribunal de poliție) încearcă infracțiuni minore de - a cincea clasă (contraventiilor de classe Cinquième). Ea se află la judecătorie. Este o instanță cu un singur judecător, judecătorul fiind un judecător al instanței teritoriale.
Oficiul de Stat Counsel este reprezentat de către consiliul de stat sau de unul dintre asistenții sfatului stat .
4. Instanțele locale
Instanța locală (juridiction de proximité) încearcă infracțiuni minore de la prima la a patra clase (contravenții de la première à la quatrième Classe). Ea se află la judecătorie. Judecătorul este un judecător local, care stă singur.
Funcțiile Biroul Consilierului de Stat sunt în general exercitate de un comisar de poliție.
5. instanțele penale specializate
De asemenea , există instanțe specializate care se ocupă de probleme specifice în materie penală, precum instanțele comerciale maritime (tribunaux Maritimi commerciaux), din care există în prezent 14, și care încearcă anumite infracțiuni maritime.
Curțile de-a doua instanță
A curților de apel (cours d'appel) judecă apelurile cu privire la punctele de fapt și de drept (Appels) împotriva hotărârilor date deja de către curțile de primă instanță.
O curte de apel este compus doar judecători profesioniști: un prim președinte (premier Président), președinți de diviziuni (Presedinti de Chambre) și judecătorii obișnuiți curților de apel (conseillers) (acest lucru nu se aplică în cazul instanței Juri de apel, a se vedea mai jos) .
Fiecare instanță sa specializat diviziuni care se ocupă de cauze civile, sociale, comerciale sau penale, fiecare compus din trei judecători profesioniști: un președinte și alți doi judecători.
Căile de atac împotriva hotărârilor unei instanțe juri sunt audiate de către o instanță Juri de apel (Cours d'Assise d'appel), membrii care sunt desemnate prin divizarea penală a Curții de Casație. Curtea cu Juri de apel are un juriu format din nouă.
Căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate în cauzele de handicap sunt audiate de către Curtea Națională pentru persoanele cu handicap și Rata de Occupational Asigurarea de accidente.
Oficiul de Stat Counsel este reprezentat de Consilierul Principal de Stat (procureur général) sau un Principal de Stat Consilier Asistent (général substitut).
Curtea de Casație
Curtea de Casație (Cour de cassation) este instanța supremă în structura instanței ordinare. Se asaza la Paris. Funcția sa este de a verifica dacă deciziile instanțelor inferioare nu intră în conflict cu un anumit punct de drept: nu face nici o nouă evaluare a faptelor. Aceasta nu este considerată ca o instanță a treia instanță: menține uniformitatea jurisprudenței, și acționează ca regulator al legii și respectarea legalității.
O hotărâre a Curții de Casație este livrat ca răspuns la un apel la chestiuni de drept (pourvoi en casare) , introdusă de o parte care face obiectul unei hotărâri judecătorești, sau de către Biroul Consilierul de Stat.
În cazul în care Curtea consideră că hotărârea atacată nu a fost reținută în conformitate cu normele legale, se anulează hotărârea (casse la décision). Apoi , trimite cauza înapoi la o altă instanță spre rejudecare.
În caz contrar, aceasta respinge recursul, iar hotărârea atacată este definitivă.
În cazuri excepționale, poate fi că casarea hotărârii nu impune ca fondul cauzei să fie reexaminată, iar Curtea de Casație poate apoi anulează hotărârea fără remisivă - l spre rejudecare (sans casser retrimiterii). Acesta poate reprima , de asemenea , o hotărâre fără remitentă - l spre rejudecare, și să decidă cazul în sine, în cazul în care acesta este în măsură să se aplice regula corectă a legii , în lumina faptelor constatate de instanța care a examinat fondul cauzei (ale cărei constatări și aprecieri de fapt, Curtea de Casație nu va reexamina).
Curtea de Casație este împărțită în diviziuni (Chambres): trei diviziuni civile, o divizie comerciala, o diviziune socială și o diviziune penală, fiecare compus dintr - un președinte și alți judecători profesioniști. În funcție de natura cauzei, Curtea poate , de asemenea , stau ca o bancă comună ( chambre Mixte, cel puțin trei divizii împreună) , fie ca o instanță completă ( Assemblée plénière, constând din primul președinte, președinții de divizare și judecătorilor obișnuiți) .
Oficiul de Stat Counsel este reprezentat de Consilierul Principal de Stat și avocaților generali.
baze de date juridice
Baze de date juridice din Franța sunt accesibile prin intermediul internetului ca un serviciu public. Légifrance Site - ul se referă la hotărârile Curții de Casație și curțile de apel:
pe baza de date "CASS", pentru hotărârile publicate ale Curții de Casație,
pe baza de date "INCA", pentru hotărârile nepublicate, și
pe baza de date "CAPP", pentru hotărârile curților de apel.
Este de acces la baza de date gratuit?
Da, accesul la baza de date este gratuit.
Scurtă descriere a conținutului
Hotărârile sunt disponibile în limba franceză. De asemenea, unele hotărâri sunt disponibile în limba engleză, arabă sau traducere chineză.
Baza de date CASS are un stoc de 120 000 de hotărâri, cu 2 100 adăugate anual.
Baza de date INCA are un stoc de 246 000 de hotărâri, cu 10 000 adăugate anual.
bază de date La CAPP are un stoc de 19 000 de hotărâri, cu 20 000 adăugate anual.
Link-uri conexe
Jurisdicția tribunalelor - Franța
Versiunea în limba națională a acestei pagini este gestionată de statul membru respectiv. Traducerile au fost efectuate de serviciile Comisiei Europene. Modificări posibile introduse în original de către autoritatea națională competentă să nu se regăsească încă în traduceri. Comisia Europeană nu își asumă nicio responsabilitate sau răspundere cu privire la informațiile sau datele conținute sau la care se face referire în prezentul document. Vă rugăm să consultați avizul juridic pentru a vedea regulile privind drepturile de autor pentru statul membru responsabil pentru această pagină.

Ultima modificare: 19/09/2013

Sursa : https://e-justice.europa.eu/content_ordinary_courts-18-fr-en.do?member=1

Conduita Partidelor Politice

2017-02-11T02:30:00.009-08:00

Fiică de medic ginecolog și nepoată de erou din Al doilea Război Mondial

Partide politice sau grupări mafiote, cine le separă ?

”Un partid care militează împotriva statului de drept poate fi dizolvat”

Șefii , Secretasrii de Stat și personalul Instituțiilor care sunt numiți politic, ar trebui să fie cu acceptul parlamentului , adică să îi valideze sau nu .

Dosarul de depunere al candidaturii, ar trebui să includă și copii după diplomele de absolvire al candidaților , care să le ateste calitatea funcției pentru care își depun candidatura..

Așa cum există grupuri mafiote în multe domenii de activitate, așa există și mafia politică.

Partidele pot fi adevărate grupări infracționale organizate care au ca unic scop acapararea totală a puterii, în vederea desfășurării de activități ilicite, obținerea de foloase necuvenite sau subminarea economiei naționale. Haideți să facem un exercițiu de imaginație: oare cum ar arăta scena politică românească, dacă aceste partide ar fi scoase în afara legii?

Argumentele în sprijinul celor spuse mai sus le-am extras din lege:

„Legea partidelor politice Nr. 14 din 9 ianuarie 2003 republicată în 2014:
ART. 46
(1) Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiții:

a) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituția României, republicată, de către Curtea Constituțională, precum și ale art. 3 alin. (3) și (4) din prezenta lege;
b) când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice;
c) când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;”
d) când partidul urmărește alt scop decât cel care rezultă din statutul și programul politic ale acestuia;

(…)
(2) Cererea de dizolvare se adresează Tribunalului București de către Ministerul Public și se soluționează potrivit normelor de procedură stabilite la art. 26 alin. (2)-(5).

Scriu aceste gânduri din disperare, în fața evidentei întoarceri în timp. Mai exact în 2000-2004, în timpul guvernării Năstase când nimeni și nimic nu mai mișca în țara asta fără a fi zeciuit de mafia pesedistă. Dragnea și ai lui nu fac altceva decât o restaurație a epocii Năstase. Vor controlul total asupra justiției, a banilor publici, a administrațiilor centrale și din teritoriu, pentru căpătuirea din banul public. În consecință, avem o sumedenie de condamnări penale în ultimii ani și mii de dosare care așteaptă judecarea. Inculpații sau cercetații sunt nimeni alții decât liderii politici de prim-rang din toate partidele care au condus România de la revoluție până în prezent, în special din sfera ciumei roșii PSD-ALDE-PC, dar nu e departe nici PNL cu foștii PD(L)-iști alături. Aceste găști au ajuns în timp, cu sprijinul masiv al serviciilor secrete, organizații infracționale cu unic scop, furtul banului public prin scheme care mai de care mai ingenioase. Un bun exemplu este cel al urmăritului general Ghiță Sebastian cu milioanele de euro încasate de la stat pe firmele lui pentru soft administrativ, unul supraevaluat ca preț, în mare parte nefuncțional, special prost gândit pentru ca tot el să asigure și mentenanța. Totul, într-un perpetuum-mobile al sifonării banilor noștri!

Luând la puricat conducerea acestor partide și membrii marcanți care au fugit din fața Legii în Parlamentul României, constatăm cu stupoare că procentul de condamnați și urmăriți penal este imens. Vorbim de partide care, conform statutului și jurămintelor depuse la tot felul de investituri, s-au angajat să respecte legile și ordinea publică. Ceea ce au făcut acestea în mod constant este însă exact pe dos.

Oare, în fața instanței, nu s-ar putea demonstra că toți foștii și actualii membri ai conducerii acestor partide, având în dreptul lor condamnările și urmăririle penale, s-au organizat pentru a deveni iliciți și contrari ordinii publice? Părerea mea e că da, poate fi demonstrat caracterul insidios al acestor partide. Mai mult, se poate cere Justiției dizolvarea structurilor de partid care au președinți condamnați definitiv și alți mulți infractori dovediți în conducerea lor, în baza Art. 46, (1) b și c.

Acestor partide nu le pasă de:

Normele de moralitate. Dacă ar fi avut așa ceva, ar fi făcut și respectat un cod de integritate intern și în administrația publică. Nu e interesul lor. Ei vor să atace legile și justiția care le interzice accesul condamnaților la demnități publice.
Situația economică a țării. Dacă le-ar fi păsat, ar fi făcut ceea ce trebuie să nu sufoce mediul privat prin suprataxare și impozitare excesivă și ar fi redus statul la un minim care să asigure investiții în marile proiecte de dezvoltare. Interesul a fost acela de a crea o caracatiță de rude și obedienți în rețeaua bugetară, pe salarii mari, din care sume consistente asigură finanțarea partidelor din care fac parte.
Patriotism. Îl trâmbițează sforăitor în campanii și pe la televiziuni dar tot ei sunt cei care, contra unor șpăgi grase, au devalizat economia națională „privatizând” în scopul distrugerii tot ceea ce putea fi recuperat și repornit sau mai funcționa înainte de ’89. Acum vin în mod ipocrit cu celebrul slogan „nu ne vindem țara”, sau penibilul „mândri că suntem români” și urlă că occidentul ne-a distrus economia. Fals! Ei au distrus-o și au dat-o de pomană, sau bucată cu bucată unor grupuri de interese. Pot fi considerați patrioți de-alde Sîrbu, Hrebenciuc, Flutur ș.a., care au ras munții Moldovei de păduri, sau au îngropat industrii întregi? Apoi, ce patrioți sunt ăștia care nu vor efectiv să realizeze Unirea Ardealului în domeniul infrastructurii cu restul țării? Nici acum nu avem autostrada care să lege Moldova de Transilvania și nici nu este prevăzută în viitorul apropiat. Este o rușine! Și exemplele pot continua
Cei defavorizați. Au nevoie de ei doar în campaniile electorale. În rest, îi țin captivi în sărăcie și înapoiere în Vaslui, Botoșani, Teleorman, zona Olteniei, în zone izolate economic prin lipsa infrastructurii. Și acum, după 27 de ani de la căderea dictaturii comuniste, guvernul psd-ist spune că „nu promite nici un kilometru de autostradă”, chiar dacă infrastructura este vitală pentru dezvoltarea zonelor tranzitate, aducând investiții și creând locuri de muncă.

Speram ca generațiile tinere să realizeze o schimbare în aceste partide. Aveam încredere că nu se vor infecta cu virusul combinațiilor peceristo-securiste cei care în 1989 aveau sub 10 ani, sau cei care s-au născut după ’90. Constat că mizeria morală se perpetuează prin adevărate școli de canalii de partid, universități și academii dubioase, unde învață cum pot nenoroci generații după generații de români (exemple grăitoare: Ghiță, Ponta, Șova, „pupilele” lui Dragnea din Parlament). Persistă dorința lor de a perpetua organizația de tip infracțional și de a o întinde în toate domeniile vitale de activitate ale statului, mai ales în Justiție.

Așadar, scopul celor care doresc cu adevărat României libertate și prosperitate nu poate fi altul în primă fază decât stârpirea acestor organizații. E nevoie de scoaterea lor în afara legii, de asanare a scenei politice românești ca apoi pe baze sănătoase de moralitate și principii să se așeze noi partide. E nevoie de oameni politici integri, neafectați de combinatorica ciumei roșii, patrioți în sufletul lor, nu sforăitori ipocriți, oameni liberi și corecți, care servesc un scop mai mare decât ei înșiși: binele națiunii și nu al lor personal.

În concluzie, ar putea constitui o temă pentru partide noi și avocați buni din România construirea unei spețe de atacare în justiție a partidelor organizate în scopul de a devaliza țara și a celor care ocolesc legea și ordinea publică. Să se inițieze dizolvarea pe cale judecătorească a PSD și a celorlalte partide majoritar penale. Cel mai recent motiv îl constituie intenția scandaloasă a cabinetului Dragnea/Grindeanu de a promova prin Ordonanță de Urgență o lege a amnistiei și grațierii condamnaților lor, dejucată deocamdată de intervenția președintelui Iohannis și amendată drastic de societatea civilă. E demonstrat din nou caracterul infracțional al partidelor care susțin o astfel de măsură, partide care, din momentul în care DNA a început să le demaște afacerile murdare, nu au avut alt scop decât să atace necontenit justiția. Urmăresc doar să salveze de pușcărie prin orice metode (unele disperate ca aceasta), membrii organizațiilor lor infracționale.

Vezi Sursa Partide și grupări mafiote

Încetarea activităţii partidelor politice

Art. 44. - Un partid politic îşi încetează activitatea prin:

g) ca urmare a aplicării art. 26. (2) Cererea de dizolvare se adresează Tribunalului Bucureşti de către Ministerul Public şi se soluţionează potrivit normelor de procedură stabilite la art. 26 alin. (2)-(5).

a) dizolvare, prin hotărâre pronunţată de Curtea Constituţională, pentru încălcarea art. 37 alin. (2) şi (4) din Constituţia României;

b) dizolvare, prin hotărâre pronunţată de Tribunalul Bucureşti;

c) autodizolvare, hotărâtă de organele competente prevăzute în statut;

d) reorganizare, în situaţiile prevăzute la art. 39 alin. (3), art. 40 alin. (4) sau art. 42 alin. (2). Art. 45. - Curtea Constituţională hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic, potrivit art. 30 alin. (7), art. 37 alin. (2) şi (4) şi art. 144 lit. i) din Constituţie, cu procedura stabilită în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Art. 46. - (1) Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii:

a) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 37 alin. (2) şi (4) din Constituţie, de către Curtea Constituţională, precum şi ale art. 3 alin. (3) şi (4) din prezenta lege;

b) când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice;

c) când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;

d) când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia;

e) ca urmare a inactivităţii constatate de Tribunalul Bucureşti conform art. 47 alin. (1);

f) ca urmare a neîndeplinirii obiectivelor stabilite la art. 1 şi 2, constatată de Tribunalul Bucureşti conform art. 48;

Potrivit Legii 14/2003 , art. 3 alin. (4)

"Partidele politice nu pot organiza activităţi militare sau paramilitare şi nici alte activităţi interzise de lege."

Totodată, Constituţia României prevede la art. 30 alin. (7) "Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri."

Conform art. 45 alin. (1) din Legea nr. 14/2003 încălcarea prevederilor sus-menţionate duce la dizolvarea partidului: Art. 45 „(1) Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii: a) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, republicată, de către Curtea Constituţională, precum şi ale art. 3 alin. (3) şi (4) din prezenta lege".

Art. 46. - (1) Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii:
a) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 37 alin. (2) şi (4) din Constituţie, de către Curtea Constituţională, precum şi ale art. 3 alin. (3) şi (4) din prezenta lege;
b) când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice;
c) când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
d) când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia;
e) ca urmare a inactivităţii constatate de Tribunalul Bucureşti conform art. 47 alin. (1);
f) ca urmare a neîndeplinirii obiectivelor stabilite la art. 1 şi 2, constatată de Tribunalul Bucureşti conform art. 48;
g) ca urmare a aplicării art. 26.

Diana Șoșoacă este, cu siguranță, personajul politic care a făcut cele mai multe valuri în ultima perioadă, în sfera politică. Discursul ei în contextul apartenenței politice în cadrul noului Partid Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a născut controverse peste controverse. Privind, însă, istoria de familie a doamnei senator pe drept putem spune că aceasta nu este neapărat o situație nouă. Din moși strămoși, Șoșoacă „poartă” pe umeri o poveste puternică.

Ce să mai citim?
Virusul Misterios
Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"
Măsuri de maximă protecție
Sheme Electronice
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003
Planet REBOOT

Puternica Șoșoacă a fost pe punctul să se angajeze la Ministerul Justiției din Canada. Din păcate sau din fericire, cine mai știe, dorul de România a fost mai puternic decât dorința de afirmare într-o altă lume, motiv pentru care Diana Șoșoacă a făcut cale întoarsă către patria mamă. ”Am stat în Canada o lună şi jumătate. Chiar am avut posibilitatea să mă angajez la Ministerul Justiţiei de acolo, însă n-am putut. Am venit acasă de de dor.”, a povestit senatoarea.

În Canada am fost la prietena mea. Au fost nişte posibilităţi, dar le-am refuzat. Chiar lucram atunci în Departamentul de Comerţ Exterior, unde fusese schimbarea aceea, când câştigase PDL-ul. Eu eram pe cabinetul ministrului. Şi am plecat un timp pentru că erau acele discuţii cine rămâne, cine nu rămâne. Eu oricum aveam profesia mea de avocat, nu mă interesa. Nu am vrut să particip la acele discuţii interminabile şi mi-am luat un concediu fără plată şi am plecat o lună şi jumătate la prietena mea în Canada”, încheie Șoșoacă.

Pe numele său real, Diana Iovanovici Șoșoacă, senatoarea are sânge macedonean. Originile îi sunt trecute în acte oficiale din Skopie, Macedonia, acolo unde i s-au născut bunicii din partea tatălui. ”Iovanovici este numele meu de fată. Sunt macedoneancă din Skopie. Noi suntem din Macedonia. Deci jumătate din mine se trage din Skopie. Bunicii mei paterni de acolo vin.

Bunicii paterni împreună cu toată familia au fugit aici în România. Şoşoacă este numele soţului meu. Nu mă deranjează, să ştiţi. Am mai văzut un termen, al unui domn care nu mai e ziarist în ultima vreme. A inventat şoşochează. Mă bucur din suflet că am reuşit să mai introduc un termen în dicţionarul român. Noi avem în familie, ca să zic aşa, eroi. Bunicul meu a luptat în al Doilea Război Mondial, la Cotul Donului. Un om care a iubit ţara enorm de mult. Am o mătuşă care a fost închisă pentru că a luptat împotriva regimului comunist”, a povestit omul politic în emisiunea „Interviurile lui Crsitoiu”.

Și din parte mamei, avocata ÎPS Teodosie, așa cum a devenit cunoscută inițial Șoșoacă, vine cu un bagaj interesant. „Mama, Alice Florescu Bleotu, este un reputat medic ginecolog, care a militat întotdeauna pentru ţară şi pentru popor.”, a mai povestit senatoarea.

Pe lângă cariera în medicină, care a adus-o aproape de multe persoane publice din România, doamna doctor Alice Florescu Bleotu este specialistă în… ezoterism. Un domeniu care, bunăoară, intră în conflict cu cel pe care, l-a început de carieră publică, fiica sa l-a sprijinit în instanță. În plus, o disciplină care intra în conflict direct cu învățările Bisericii Ortodoxe, promovate intens de AUR. Altfel… „Diana îmi seamană. În anumite privințe mă depășește. Știi tu proverbul: „Capra sare masa, iada sare casa!”. În sensul pozitiv al afirmației, desigur! Apreciez curajul ei de a spune lucrurilor pe nume, deși trăim într-o societate mai mult ipocrită. Este extrem de responsabilă, iar profesional performează prin elocință, elocvență și demnitate. Vezi tu, pare că mă laud, dar toți cei ce o cunosc pot afirma acest lucru”, spune Alice Florescu Bleotu despre fiica ei.

Căsătorită de 3 ori, Șoșoacă se declară „o soție destul de insuportabilă!”

Acum, Diana Iovanovici îi poartă numele celui de-al treilea soț, Dumitru – Silvestru Șoșoacă, angajat la o firmă care se ocupă cu activități de consultanță pentru afaceri și management. Chiar dacă se declară o soție fericită, conflictele din căminul ei pornesc, în principal, de la pornirile de multe ori extremiste ale senatoarei. ”El nu a fost de acord ca eu să merg foarte departe cu religia pentru că o să fiu caracterizată la un moment dat ca habotnică sau vor spune la un moment dat că am jucat teatru. Eu i-am spus ”îmi pare rău, este crezul meu, eu voi merge mai departe să apăr drepturile credincioșilor.”

Primele două căsnicii s-au terminat, poate, din cauza personalității extrem de puternice pe care o are avocata. ”Nu știu ce să zic, sunt destul de insuportabilă, un om foarte autoritar. Îmi place corectitudinea, detest minciuna, sunt om care dau foarte multe șanse. Dar când nu se mai poate, eu cred că e mai bine să te desparți când încă mai poți vedea o relație amicală pentru copii decât să mergi mai departe să se ajungă la abuzuri fizice și psihice!”, conchide omul politic.

Înainte să facă valuri în politica din România, Șoșoacă a fost pe punctul să facă legea în cea din Canada

Da… incredibil, dar adevărat.

Vezu Sura AICI

LEGEA PARTIDELOR POLITICE: ”Un partid care militează împotriva statului de drept poate fi dizolvat”

Dacă un partid sau o organizaţie militează împotriva principiilor statului de drept el poate fi dizolvat pe care judecătorească. Asta prevede Legea partidelor politice 14/2003, care face referire la Constituţia României.

Pe aceeași temă: Comportament sinucigaș. PSD crapă din toate încheieturile, dar se strânge în jurul lui Dragnea. Nu le pasă de sutele de mii de români care acuză partidul că e o ciumă roșie, în cele mai mari manifestații de după 1989

Concret, art. 45, alin. (1) din Legea partidelor politice prevede că "Un partid politic se dizolvă pe cale judecatorească (...) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţia României".

Articolul 40, alin. (2) din Constituţie prevede că "partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

Pe aceeași temă: Semnele care avertizează România că riscă să fie înhățată de un dictator sadea. Cultul personalității: cum a fost PSD acaparat de Liviu Dragnea

Potrivit Legii partidelor, partidele mai pot fi dizolvate, în aceleaşi condiţii, "când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia; ca urmare a inactivităţii constatate de Tribunalul Bucureşti".

Iohannis are soluții pentru Grindeanu. Președintele României ar putea să destituie guvernul marionetă al condamnatului Liviu Dragea
Președintele Iohannis poate destitui guvernul Grindeanu dacă împotriva acestuia va fi declanșată urmărirea penală. În 2006, fostul șef al statului, Traian Băsescu, a utilizat acest instrument oferit de Constituție... continuarea aici!

Ce spun jurnaliștii România liberă pe această temă.

Sabin Orcan, director editorial
Grațierea lui Dragnea și dilema lui Farfuridi
Motivul protestelor nu e că PSD vrea să legifereze, prin ordonanță, o grațiere colectivă și modificarea Codului Penal. Au mai luat și alții decizii discutabile referitoare la Justiție (inclusiv fosta guvernare tehnocrată) și n-a protestat atâta lume. Adevăratul motiv e că, de astă-dată, cei care inițiază ordonanțele sunt chiar potențialii lor beneficiari. Când anunți că vrei să rezolvi problema pușcăriilor, dar prevezi, negru pe alb, că vor fi grațiați și cei condamnați cu suspendare, ca Liviu Dragnea, e clar ce se pregătește. Și mai ales pentru cine... continuarea aici!

Drepturile omului în țara borfașilor

Dacă mai avea cineva vreo umbră de îndoială că actuala putere n-are altă prioritate decât să-și scape pielea de pușcărie, că pomenile promise în campanie n-au fost decât o perdea de fum și că drepturile omului nu contează decât atunci când e vorba de „noi și-ai noștri“, sper să se fi trezit în sfârșit. Acum, când e prea târziu deja să mai schimbe ceva...continuarea aici!

Răzvan Chiruță, redactor-șef:
Dictatura lui Dragnea a început de azi. Marțea neagră împotriva Justiției a devenit realitate. Cum scapă infractorii
Disprețul complet pe care PSD-ul condus de Liviu Dragnea îl arată pentru România este absolut șocant. Politicianul teleormănean a intrat de marți, 31 ianuarie 2017, în galeria conducătorilor discreționari care sperie Europa, din care mai fac parte figuri sinistre precum președintele turc Recep Tayyip Erdongan sau premierul ungar Viktor Orban. Comparația nu este exagerată... continuarea aici!

Confesiunea unui naiv faţă cu un atac banditesc

România se află, din nou, la o cotitură a istoriei. De modul cum contracarăm atacul mafiot dat pe seară de Liviu Dragnea şi de gaşca sa de bandiţi depinde viitorul nostru pentru o lungă perioadă de acum înainte. Liderul obişnuit să controleze cu mână de fier toate instituţiile publice şi private de pe moşia sa din Teleorman va crede, dacă îl lăsăm, că poate transforma, întreaga ţara într-o latifundie în care noi ar trebui să acceptăm ca sclavii să ne calce demnitatea pe cap...continuarea aici!

Mircea Marian, senior editor:

Vă așteptăm în fața Guvernului, domnule președinte Iohannis!

O scurtă descriere a situației. Folosindu-se de o serie de legi electorale incorecte și neconstituționale, partidul condus de infractor condamnat pentru fraudă electorală a câștigat alegerile. Au votat pentru PSD și ALDE mai puțin de 18% din alegători. După alegeri, infractorul a impus un guvern condus de un zero, iar la Interne și Justiție a pus doi lachei controlabili....continuarea aici!

Sabina Fati, senior editor:

România schimbă direcția. Ce e de făcut în cele 10 zile date cadou străzii?

I-a fost frică să iasă din casă și a cerut încă de dimineață să vină jandarmii să-l apere. Mulțimea este însă civilizată, nu vrea să dea buzna în casa condamnatului penal Liviu Dragnea. Oamenii nu vor să-l linșeze, vor doar să-l vadă cum răspunde în fața judecătorilor. Sunt enervați de apucăturile de infractori ale membrilor Guvernului, care își sabotează propria țară, de parcă ar vrea să o scoată din UE și să o ducă în Uniunea Eurasiatică a lui Putin. Acolo unde cei aflați la putere disprețuiesc Occidentul, cu regulile lui, mizând doar pe interesele lor și pe minciuna care-i menține la putere. România se întoarce în timp și schimbă direcția. Urmează o dictatură a Parlamentului împotriva căreia doar strada mai poate lupta...continuarea aici!

Petre Bădică, senior editor:

Totul pentru nomenclatură, restul pentru popor

Gestul ticălos și laș al Guvernului Grindeanu de marți noaptea a aruncat în aer cel mai important pilon al democrației: încrederea. Începând de marţi noaptea, ori de câte ori vor fi chemați să își exprime votul, oamenii nu vor mai avea încredere că politicienii pe care îi trimit în Parlament chiar vor face ceea ce au promis în campania electorală. Precedentul este creat...continuarea aici!

Silviu Sergiu, senior editor:

REACȚIE LA CALD. Nu e totul pierdut! Rebeliunea penalilor poate fi înăbușită!
PSD a comis o eroare fatală, ce-l poate costa totul in punct de vedere politic. Grațierea în crucea nopții, mișelește, a unor fapte penale și redefinirea abuzului în serviciu, măsuri de care vor beneficia zeci de politicieni acuzați sau condamnați pentru corupție, este o sfidare fără drept de apel a majorității românilor ... continuarea aici!

Mălin Bot, redactor-șef online:
O lecție șocantă pentru români: Când e votat un infractor, mafia e legiferată

În ciuda protestelor fără precedent din ultimele două săptămâni. În ciuda normelor elementare de Drept și chiar în ciuda bunului-simț, infractorul Liviu Dragnea a dispus să fie emise ordonanțele penale care îl scapă pe el și pe alte câteva mii de politicieni penali de Justiție. Livid la față, cu o mină cadaverică, ministrul Justiției a anunțat marți seara că mafia e oficial legiferată în România... continuarea aici!

Cătălin Prisăcariu, senior editor:
În crucea nopții, ca tâlharii, slugile proaste ale lui Dragnea tocmai ne-au furat 25 de ani și ne-au trimis înapoi în anii '90.

http://www.romanialibera.ro/politica/partide/legea-partidelor-politice---un-partid-care-militeaza-impotriva-statului-de-drept-poate-fi-dizolvat--440004

Ce să mai citim?

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

Ordonantele lui Dragnea

2017-02-10T00:20:00.002-08:00

Dragnea - Ochiul din umbra !

Ansamblul de OUG-uri emis in prima luna de guvernare indica amploarea premeditarii. Romania urmeaza sa se transforme intr-o tara a jafului legalizat, in care primarii, sefii de consilii judetene si ministri nu mai risca mai nimic pentru deciziile adoptate.
Dragnea si PSD amaneteaza viitorul tarii, chiar daca gestul lor ne condamna la subdezvoltare si saracie garantata.
http://anunturigratuitenet.blogspot.ro/2017/02/ou-nr-92017-privind-unele-masuri.html

În materie penală, se aplică pricipiul legii mai favorabile pentru inculpat. Asta înseamnă că indiferent ce face după aceea Parlamentul cu aceste ordonanţe (că le modifică sau că le respinge) şi indiferent dacă ele sunt declarate neconstituţionale, forma adoptată de către Guvern produce efecte juridice.

Chiar şi un minut dacă ordonanţele sunt în vigoare, instanţele care judecă sunt obligate să se raporteze la acel minut şi să aplice legea penală mai favorabilă pentru inculpat.

http://anunturigratuitenet.blogspot.ro/2017/01/ordonante-pe-durata-vacantei.html

Mona Nicole

Ceea ce spuneam în 4 februarie 2017, CCR a confirmat astăzi, 9 februarie 2017: "Dacă Guvernul o să abroge OUG 13/2017, CCR va declara excepția de neconstitutionalitate ca devenită inadmisibilă şi NU va mai putea evidenția aberațiile neconstituționale din acea OUG.
DRAGNEA VREA CA POPORUL ROMÂN SĂ NU AFLE ADEVĂRUL DESPRE OUG 13/2017!!!"
Acea postare e la acest link: https://www.facebook.com/mona.np.7/posts/1653692561314064
În 1 februarie 2017, luând în considerarea jurisprudenţa CCR, eram convinsă că judecătorii CCR nu vor constata existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Autoritatea Judecătorească.
Continui să cred că, ieri, 8 februarie 2017, ar fi existat posibilitatea ca judecătorii CCR să analizeze, totuşi, dacă era o SITUAŢIE EXTRAORDINARĂ pentru ca Guvernul să fi avut competenţă de legiferare prin OUG, în situaţia în care preşedintele CSM şi Preşedintele Iohannis ar fi menţionat în sesizările lor ceea ce eu am arătat în petiţia online pe care le-am trimis-o: "Atunci când NU există o SITUAŢIE EXTRAORDINARĂ, funcţia legislativă în domeniul legilor organice APARŢINE, în exclusivitate, PARLAMENTULUI ROMÂNIEI."
În comunicatul de ieri, 08.02.2017, CCR a explicat motivul pentru care NU A ANALIZAT EXISTENŢA SAU INEXISTENŢA UNEI SITUAŢII EXTRAORDINARE, necesară pentru ca Guvernul să emită OUG: "verificarea respectării condițiilor prevăzute de art.115 alin.(4) din Constituție, precum și a constituționalității conținutului normativ al ordonanţei de urgență, poate fi realizată numai pe calea unui control de constituționalitate declanșat ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate (...)" (https://www.ccr.ro/noutati/COMUNICAT-DE-PRES-234).
La acest link https://www.facebook.com/mona.np.7/posts/1650345918315395, AM SCRIS AŞA:
"Dacă preşedintele CSM va invoca un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Autoritatea Judecătorească, s-ar putea ca solicitarea să fie respinsă de către CCR.
Dacă vrea CSM să-i fie admisă şi judecată sesizarea (nu respinsă ca inadmisibilă, de exemplu), cu scopul emiterii unei decizii de către CCR în aşa fel încât să aibă efecte concrete, ar trebui ca CSM să facă 2 solicitări:
1. CSM să solicite CCR să constate un CJNC intre Guvern şi Autoritatea Judecătorească;
2. CSM să solicite CCR să constate un CJNC intre Guvern şi Parlament (aşa cum am solicitat în petiţiile trimise la CSM şi la Preşedintele Iohannis)."
PETIŢIA ONLINE E LA ACEST LINK:
https://www.petitieonline.com/conflict_constitutional_guver…

Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene.
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene.
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

Tudor Raneti

Am deschis si publicat dosar penal la adresa:

asa-zisului ministru al justitiei Iordache Florin, pentru refuzul de a exercita actiunea disciplinara cf. art. 44 din Legea 317/2004 si art. 132 din CR,
asa-zisului prim ministru Grindeanu Sorin, pentru refuzul de a demite pe asa-zisul ministru al justitiei pentru refuzul de a exercita actiunea disciplinara,
asa-zisul ministru al MAI Dan Daniela, pentru refuzul de a exercita actiunea disciplinara impotriva asa-zisilor politisti si jandarmi inculpati pentru falsificarea actelor de procedura si probelor din cauzele falsificate 2845/P/2016, 3992/P/2016 si 4329/P/2016
Cauza. Pe 24.06.2016 la sala 1 a Tribunalului Vrancea in 14277/231/2015 asa-zisul judecator Popa Mariana a falsificat impotriva mea cel putin doua dosare penale: 3992/P/2016 si 4329/P/2016 mintind ca pledoaria apararii si utilizarea termenilor juridici constituie infractiunea de Incalcarea solemnitatii sedintei ceea ce demonstreaza ca asa-zisul judecator Popa Mariana este schizofrenic si sociopat cu aspect delirant si caracter mitomaniac.
Deoarece aceasta proba de schizofrenie nu e suficienta pentru un obsedat mitomaniac, asa-zisul judecator Popa Mariana a falsificat si cel putin doua amenzi judiciare pe motivul ca am mai formulat aceeasi cerere de recuzare pentru aceleasi motive in prealabil, insa nu m-a lasat sa-mi expun motivele de recuzare pe care sa le sesizeze a fi aceleasi sau altele, ceea ce iarasi demonstreaza ca asa-zisul judecator Popa Mariana e schizofrenic – persoana care a pierdut total contactul cu realitatea profesionala, juridica si sociala, si sociopat – persoana care incalca in mod pervaziv legea si drepturile persoanelor, cu aspect delirant – persoana ce nu poate fi convinsa pe cale logica sa adopte un comportament civilizat si sa-si impuna legea ca pe o comanda sociala interioara, cu caracter mitomaniac – persoana care minte obsesiv, simptoma mai multor tulburari psihologice,
ceea ce in mod convers demonstreaza faptul ca INM si CSM sunt veritabile maison de sante – case de nebuni care includ evident in magistratura schizofrenici fiindca-s manipulabili sa savarseasca infractiuni la comanda deoarece sunt labili psihic, precum faptele ilicite ale procurorilor si judecatorilor numiti demonstreaza in flagrant ca au fost admisi in magistratura prin relatii ilicite si fapte de coruptie deoarece habar nu au legea si prin urmare datoria de serviciu pe care dealtfel o incalca cu rea-credinta
In dovedire invoc manualul de diagnosticare international cu care trebuie sa corespunda toate diagnosticele psihiatrilor din care citez definitia schizofreniei. Conform DSM5 "Schizophrenia is characterized by delusions, hallucinations, disorganized speech and behavior, and other symptoms that cause social or occupational dysfunction.". In traducere: “Schizofrenia este caracterizata de iluzii, halucinatii, productie verbala si comportamentala dezorganizata, si alte simptome ce cauzeaza disfunctie sociala si ocupationala”, precum in fapt a demonstrat asa-zisul judecator Popa Mariana prin “productie verbala si comportamentala dezorganizata” adica prin falsificarea unor amenzi judiciare si sesizari penale de natura a-l incrimina penal adica reprezentand un pericol nu doar pentru siguranta publica ci si pentru propria sa persoana, acesta fiind vadit lipsit de discernamant medical si juridic chiar si in calitate de infractor, precum calitatea de infractor sau de sociopat adica individ cu tulburare antisociala de personalitate care incalca in mod pervaziv legea si drepturile persoanelor evident constituie flagrantul necorespunderii profesionale a acestuia sau “disfunctie sociala si ocupationala”

Ordonanța de urgență nr. 1/2017

CAPITOLUL IMăsuri de înființare, organizare și reorganizare a ministerelor
Puneri în aplicare (1)
Art. 1. -

(1) Se înființează Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social prin preluarea structurilor și activităților Ministerului pentru Consultare Publică și Dialog Civic și prin preluarea structurilor și activităților aferente dialogului social de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

(2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Consultării Publice și Dialogului Social, Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic se desființează.

Se înființează Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin reorganizarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Art. 3. -

Ministerul Culturii își schimbă denumirea în Ministerul Culturii și Identității Naționale.
Art. 4. -

Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională își schimbă denumirea în Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.
Art. 5. -

(1) Se înființează Ministerul Turismului prin preluarea structurilor și a activității Autorității Naționale pentru Turism și prin preluarea activităților și a structurilor de specialitate din domeniul turismului de la Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, autoturismele aferente reprezentanțelor de turism din străinătate nepreluate de Autoritatea Națională pentru Turism în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările și completările ulterioare, trec de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene la Ministerul Turismului, astfel cum sunt evidențiate în patrimoniul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

(3) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Turismului, Autoritatea Națională pentru Turism se desființează.
Art. 6. -

Se înființează Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat prin preluarea activităților și a structurilor din domeniul întreprinderilor mici și mijlocii, mediului de afaceri, comerțului, antreprenoriatului și investițiilor străine de la Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri.
Art. 7. -

Se înființează Ministerul Economiei prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri.
Art. 8. -

(1) Se înființează Ministerul Cercetării și Inovării, prin preluarea activității și structurilor specializate în domeniul cercetării și inovării de la Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și prin preluarea activității și structurilor de la Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare.

(2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului de organizare și funcționare a Ministerului Cercetării și Inovării, Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare se desființează.
Art. 9. -

Instituțiile, unitățile și institutele de cercetare- dezvoltare prevăzute în anexele nr. 2, 3a, 3b și 4 la Hotărârea Guvernului nr. 45/2016 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare trec, după caz, în coordonarea, în subordonarea sau sub autoritatea Ministerului Cercetării și Inovării, în calitate de autoritate de stat pentru cercetare-dezvoltare.
Art. 10. -

Se înființează Ministerul Educației Naționale prin reorganizarea Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice.

Art. 11. -

(1) În cadrul Ministerului Afacerilor Externe, care se reorganizează, funcționează ministrul delegat pentru afaceri europene, cu atribuții în organizarea și coordonarea la nivel național a domeniului afacerilor europene stabilite conform hotărârii de organizare și funcționare a Ministerului Afacerilor Externe.

(2) Ministrul delegat pentru afaceri europene își îndeplinește atribuțiile ce îi revin pe domeniile pe care a fost învestit, folosind structurile proprii ale Ministerului Afacerilor Externe, precum și prin instituțiile aflate în subordonarea, coordonarea ori sub autoritatea Ministerului Afacerilor Externe.

(3) Ministrul delegat pentru afaceri europene avizează proiectele de acte normative, respectiv contrasemnează actele normative adoptate potrivit legii, corespunzător domeniului pentru care a fost învestit, alături de ministrul afacerilor externe.

(4) Ministrul delegat coordonează și organizează procesul de pregătire a Președinției române a Consiliului Uniunii Europene din anul 2019.

(5) Ministrul delegat pentru afaceri europene asigură coordonarea procesului de elaborare a mandatelor României în domeniul afacerilor europene, pe care le avizează în mod obligatoriu.

(6) Ministrul delegat pentru afaceri europene asigură coordonarea și implementarea atribuțiilor Guvernului României în aplicarea prevederilor Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene.

(7) Cu excepția cheltuielilor generale de funcționare, ministrul delegat pentru afaceri europene poate îndeplini atribuțiile ordonatorului principal de credite al ministerului în domeniul pentru care a fost învestit, în baza și în limitele stabilite prin ordin al ministrului afacerilor externe.

(8) În activitatea sa, ministrul delegat poate fi ajutat de unul sau mai mulți secretari de stat, potrivit hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe.
Art. 12. -

(1) Se înființează Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și prin preluarea activității și personalului de la Ministerul Fondurilor Europene.

(2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Ministerul Fondurilor Europene se desființează.

(3) În cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene funcționează ministrul delegat pentru fonduri europene, care coordonează activitatea fondurilor europene stabilită conform hotărârii de organizare și funcționare a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

(4) Personalul și activitatea structurilor suport, respectiv juridic, achiziții, resurse umane, economic, financiar, administrativ, logistică și altele asemenea, din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene deservesc și activitatea ministrului delegat pentru fonduri europene.

(5) Reprezentarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene este asigurată în instanță de către viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administrației publice și fondurilor europene, prin structura juridică din cadrul ministerului.

(6) Litigiile ce decurg din activitatea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, înregistrate începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrale, sunt gestionate de structura juridică din cadrul ministerului.

(7) Cu excepția cheltuielilor generale de funcționare, ministrul delegat pentru fonduri europene poate îndeplini atribuțiile ordonatorului principal de credite al ministerului în domeniul pentru care a fost învestit, în baza și în limitele stabilite prin ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administrației publice și fondurilor europene.

(8) Ministrul delegat pentru fonduri europene poate emite ordine și instrucțiuni în domeniul în care a fost învestit.

(9) Ministrul delegat pentru fonduri europene avizează proiectele de acte normative, respectiv contrasemnează actele normative adoptate potrivit legii, corespunzător domeniului pentru care a fost învestit, alături de viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administrației publice și fondurilor europene.

(10) În activitatea sa, ministrul delegat pentru fonduri europene poate fi ajutat de unul sau mai mulți secretari de stat, potrivit hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Art. 13. -

Se înființează Ministerul Apelor și Pădurilor prin preluarea activității și structurilor specializate din domeniul apelor și pădurilor de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.
Art. 14. -

Se înființează Ministerul Mediului prin reorganizarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.
Art. 15. -

Se înființează Ministerul pentru Relația cu Parlamentul prin preluarea activității și structurilor de specialitate din cadrul Departamentului pentru Relația cu Parlamentul, structură cu personalitate juridică, finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, care se desființează.
Art. 16. -

(1) Se înființează Ministerul pentru Românii de Pretutindeni prin preluarea activităților și structurilor din domeniul relațiilor cu românii de pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

(2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, Institutul "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru Românii de Pretutindeni trece din subordinea Ministerului Afacerilor Externe în subordinea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni.
Art. 17. -

(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Cancelaria Prim-Ministrului, structură fără personalitate juridică, în subordinea prim-ministrului, finanțată prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, se desființează.

(2) Atribuțiile, activitățile și personalul Cancelariei Prim-Ministrului se preiau de către Secretariatul General al Guvernului.

(3) Coordonarea activității instituțiilor publice și a organelor de specialitate ale administrației publice centrale, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, se exercită de către prim-ministru, prin Secretariatul General al Guvernului.
Art. 18. -

Agenția Domeniilor Statului, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, trece din subordinea Guvernului și din coordonarea tehnică a ministrului agriculturii și dezvoltării rurale în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Art. 19. -

(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar unic al statului român la Compania Națională "Loteria Română" - S.A. se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice.

(2) Reprezentanții statului în adunarea generală a acționarilor se numesc prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(3) Se autorizează Ministerul Finanțelor Publice să efectueze demersurile necesare pentru modificarea actului constitutiv al acesteia, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, precum și să aprobe efectuarea formalităților de publicitate prevăzute de lege.

(4) În litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrale în care statul este chemat în judecată în calitate de acționar la Compania Națională "Loteria Română" - S.A., interesele statului vor fi reprezentate, în condițiile legii, de către Ministerul Finanțelor Publice, începând cu data prevăzută la alin. (1).

Art. 20. -

(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, instituțiile prevăzute la art. 1-18 propun Guvernului spre adoptare proiectele hotărârilor Guvernului pentru reglementarea măsurilor privind organizarea și funcționarea lor, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Ministerele nou-înființate sau care preiau, instituții, activități și structuri, după caz, de la alte ministere sau autorități, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, preiau personalul aferent acestora în condițiile legii și se subrogă în drepturile și obligațiile ministerelor sau autorităților care derulau aceste activități.

(3) Ministerele prevăzute la alin. (2) preiau, pe bază de protocol de predare-preluare, execuția bugetară, precum și patrimoniul ministerelor sau structurilor reorganizate stabilit pe baza situațiilor financiare întocmite potrivit prevederilor art. 28 alin. (11) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2017.

(4) Încadrarea personalului preluat potrivit alin. (2) se realizează cu respectarea procedurii și regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de personal, în termen de minimum 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârilor prevăzute la alin. (1).
Art. 21. -

(1) Până la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2017 finanțarea cheltuielilor ministerelor reorganizate sau nou-înființate se asigură în condițiile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, din bugetele ordonatorilor principali de credite existenți înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, din structura cărora acestea s-au reorganizat.

(2) Cererile pentru deschiderea de credite bugetare aferente cheltuielilor efectuate în condițiile alin. (1) vor fi semnate numai cu prima semnătură de către oricare dintre ordonatorii principali de credite ai ministerelor nou-înființate sau reorganizate, conform specimenelor de semnături și amprentelor ștampilelor ordonatorilor principali de credite ai instituțiilor publice existente înainte sau după intrarea în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, transmise în acest scop Ministerului Finanțelor Publice.

(3) În limita creditelor bugetare deschise în condițiile alin. (2) se efectuează plăți de către șefii compartimentelor financiar- contabile ale ministerelor existente înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(4) După intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2017 și până la aprobarea protocoalelor de predare-preluare prevăzute la alin. (3) al art. 20, finanțarea cheltuielilor de personal și a altor cheltuieli ale ministerelor nou-înființate se asigură din bugetele noilor ordonatori de credite, în condițiile alin. (2) și (3).

(5) Situațiile financiare anuale la 31 decembrie 2016 se întocmesc pentru ministerele existente înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și se semnează de către ordonatorii de credite ai instituțiilor reorganizate.

(6) Întocmirea și semnarea documentelor aferente operațiunilor specifice privind încheierea execuției bugetare a anului 2016 se efectuează de oricare dintre ordonatorii principali de credite ai ministerelor reorganizate sau nou-înființate și/sau de către persoanele prevăzute la alin. (3).

(7) Pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, Ministerul Finanțelor Publice poate emite instrucțiuni.

(8) Personalul ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, instituțiilor publice și structurilor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență își păstrează drepturile salariale avute la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Art. 22. -

Atribuțiile viceprim-miniștrilor prevăzuți în Hotărârea Parlamentului României nr. 1/2017 pentru acordarea încrederii Guvernului, altele decât cele specifice ministerelor pe care le conduc, se stabilesc prin decizie a prim-ministrului.
Art. 23. -

(1) Reprezentarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în litigiile înregistrate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrale din România, aferente Ministerului Fondurilor Europene, se asigură de către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală juridică până la finalizarea definitivă a acestora, conform art. II alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu completări prin Legea nr. 195/2013, cu modificările ulterioare.

(2) De prevederile art. II alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2013 beneficiază și personalul de specialitate juridică din cadrul Direcției generale juridice a Ministerului Finanțelor Publice, pentru activitatea desfășurată în scopul ducerii la îndeplinire a atribuțiilor și obiectivelor Ministerului Finanțelor Publice, în nume propriu sau ca reprezentant al statului, pe plan intern sau internațional.
CAPITOLUL IIModificarea și completarea unor acte normative

Art. 24. -

În cuprinsul actelor normative în vigoare, următoarele denumiri și sintagme se înlocuiesc după cum urmează:

a) "Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice" cu "Ministerul Muncii și Justiției Sociale";

b) "Ministerul Culturii" cu "Ministerul Culturii și Identității Naționale";

c) "Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri" și "Autoritatea Națională pentru Turism" cu "Ministerul Turismului" în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul turismului;

d) "Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri" cu "Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat" în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul comerțului, întreprinderilor mici și mijlocii și mediului de afaceri;

e) "Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri" cu "Ministerul Economiei" în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul economiei;

f) "Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice" cu "Ministerul Educației Naționale" în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul educației naționale;

g) "Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice" cu "Ministerul Cercetării și Inovării" în cazul prevederilor care reglementează activitatea în domeniul cercetării științifice;

http://lege5.ro/Gratuit/ge2danbwge4a/ordonanta-de-urgenta-nr-1-2017-pentru-stabilirea-unor-masuri-in-domeniul-administratiei-publice-centrale-si-pentru-modificarea-si-completarea-unor-acte-normative

Drapelul României

2014-02-28T10:46:00.001-08:00

LEGE nr.75 din 16 iulie 1994

privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice

Textul actului publicat în M.Of. nr. 237/26 aug. 1994

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL 1 Arborarea drapelului României

Art. 1. - Modelul drapelului României şi intensitatea culorilor acestuia sunt cele prevăzute în anexa nr. 1.

Drapelul României are formă dreptunghiulară. Lăţimea drapelului este egală cu 2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fâşiilor culorilor sunt egale.

Art. 2. - Drapelul României se arborează în mod permanent:

a) pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice;

b) la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură;

c) la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic internaţional;

d) ca pavilion pentru navele de orice fel şi alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc.

Art. 3. - Drapelul României se arborează temporar:

a) cu prilejul zilei naţionale a României şi al altor sărbători naţionale, în locurile publice stabilite de autorităţile locale;

b) cu ocazia festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter local, naţional şi internaţional, în locurile unde acestea se desfăşoară;

c) cu prilejul vizitelor oficiale întreprinse în România de şefi de stat şi de guvern, precum şi de înalte personalităţi politice reprezentând principalele organisme internaţionale interguvernamentale, la aeroporturi, gări, porturi şi pe diferite trasee;

d) în cadrul ceremoniilor militare, conform regulamentelor militare;

e) cu ocazia desfăşurării competiţiilor sportive, pe stadioane şi alte baze sportive;

f) în timpul campaniilor electorale, la sediul birourilor, comisiilor electorale şi al secţiilor de votare.

Art. 4. - Drapelul României poate fi arborat de persoane fizice la domiciliul sau reşedinţa lor, precum şi de persoane juridice, altele decât cele prevăzute la art. 3, la sediile acestora.

Art. 5. - Drapelul României se arborează la sediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale statului român din străinătate, precum şi la reşedinţa şefilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, potrivit uzanţelor de protocol.

De asemenea, drapelul României se arborează sub formă de fanion, pe mijloacele de transport ale şefilor de misiuni diplomatice şi oficii consulare române, în deplasările oficiale ale acestora.

Art. 6. - Drapelul României în bernă se arborează în zilele de doliu naţional, stabilite de Guvern.

Art. 7. - Drapelele altor state se pot arbora pe teritoriul României numai împreună cu drapelul naţional şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite cu respectarea prevederilor prezentei legi.

Arborarea drapelului României la manifestările care se desfăşoară sub egida organizaţiilor internaţionale se face potrivit reglementărilor şi uzanţelor internaţionale.

În locurile în care se arborează drapelul României poate fi arborat şi drapelul Consiliului Europei.

Art. 8. - În situaţia în care o dată cu drapelul României se arborează şi unul sau mai multe drapele de stat străine, drapelul României se arborează astfel:

a) când drapelul României se arborează alături de un singur drapel de stat străin, drapelul României se va aşeza în stânga, privind drapelele din faţă;

b) când drapelul României se arborează alături de mai multe drapele de stat străine şi numărul drapelelor este impar, drapelul României se va aşeza în mijloc. Dacă numărul drapelelor este par, drapelul României va fi aşezat în stânga drapelului împreună cu care ocupă centrul, privind drapelele din faţă.

Toate drapelele de stat care se arborează vor avea dimensiuni egale şi vor fi amplasate la acelaşi nivel.

CAPITOLUL 2 Intonarea imnului naţional al României

Art. 9. - Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române", redat în anexa nr. 2.

În interpretare vocală prescurtată, imnul naţional al României se intonează potrivit textului şi partiturii prevăzute în anexa nr. 3.

În interpretarea fanfarelor sau a altor formaţii instrumentale, muzica imnului naţional se intonează o singură dată.

Art. 10. - Imnul naţional al României se intonează:

a) la festivităţile şi ceremoniile oficiale naţionale, precum şi la ceremoniile oficiale cu caracter internaţional;

b) la deschiderea şi închiderea emisiunilor staţiilor "Radio România" şi "Televiziunea Română", în interpretare vocală;

c) cu prilejul vizitelor întreprinse în România de şefi de stat şi de guvern;

d) în cadrul ceremoniilor militare, conform regulamentelor militare;

e) pe stadioane şi alte baze sportive, cu ocazia desfăşurării competiţiilor sportive oficiale internaţionale în care este reprezentată România;

f) la deschiderea fiecărei sesiuni a Camerelor Parlamentului;

g) la începutul programului zilnic în şcolile primare şi gimnaziale.

Art. 11. - Imnul naţional al României poate fi intonat şi la alte manifestări organizate în unităţi de învăţământ sau alte instituţii de cultură.

Art. 12. - La începutul manualelor şcolare: abecedare, manuale de citire pentru ciclul primar, manuale de limba şi literatura română, manuale de istorie şi manuale de limba maternă pentru minorităţi se tipăreşte textul imnului naţional al României prevăzut în anexa nr. 3.

Art. 13. - Imnul naţional al României se intonează vocal şi se publică oficial numai în limba română.

Art. 14. - Imnul naţional al altor state se intonează cu prilejul vizitelor, festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter internaţional, împreună cu imnul naţional al României, înaintea acestuia.

CAPITOLUL 3 Folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice

Art. 15. - Autorităţile şi instituţiile publice, precum şi misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale statului român din străinătate vor folosi sigilii cu stema României, având înscrisă denumirea proprie.

Art. 16. - Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice sunt răspunzători pentru păstrarea şi utilizarea legală a sigiliilor cu stema României.

Păstrarea şi utilizarea sigiliilor pot fi încredinţate unor persoane special desemnate.

Art. 17. - Sigiliile cu stema României pentru autorităţile şi instituţiile publice se execută de Regia Autonomă "Monetăria Statului".

Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Serviciul Român de Informaţii pot executa sigiliile proprii în unităţile specializate din subordinea lor.

Art. 18. - În caz de pierdere a unui sigiliu cu stema României, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice este obligat să înştiinţeze imediat organele teritoriale ale Ministerului de Interne şi să publice pierderea acestuia în Monitorul Oficial al României. Art. 19

Regimul stabilit prin prezentul capitol se aplică sigiliilor, ştampilelor, precum şi matriţelor timbru sec pe care se imprimă stema României.

CAPITOLUL 4 Dispoziţii finale

Art. 20. - Cetăţenii sunt datori să manifeste respect faţă de drapelul şi imnul naţional al României şi să nu comită nici un act prin care s-ar aduce ofensă acestora.

Art. 21. - La ceremoniile de arborare a drapelului, precum şi la intonarea imnului naţional, cu prilejul solemnităţilor, asistenţa va sta în picioare, bărbaţii se vor descoperi, iar militarii de toate gradele vor da onorul conform regulamentelor militare.

Art. 22. - În aplicarea prezentei legi, Guvernul va adopta norme referitoare la arborarea drapelului României şi intonarea imnului naţional, în funcţie de natura acţiunilor şi manifestărilor, precum şi de atribuţiile specifice care revin autorităţilor şi instituţiilor publice. La stabilirea acestor norme se vor avea în vedere reciprocitatea cu celelalte state şi uzanţele internaţionale în materie.

Art. 23. - Formele ce se cer a fi îndeplinite pentru confecţionarea sigiliilor cu stema României, modelul sigiliilor, păstrarea şi utilizarea acestora, precum şi scoaterea din folosinţă a sigiliilor uzate sau care devin nefolosibile, ca urmare a modificării structurii sau desfiinţării unor autorităţi sau instituţii publice, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 24. - Anexele nr. 1 - 3 fac parte integrantă din prezenta lege.

Art. 25. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân abrogate: Legea nr. 33/1977 pentru aprobarea imnului de stat al Republicii Socialiste România, publicată în Buletinul Oficial nr. 111 din 28 octombrie 1977; Decretul nr.90/1977 privind instituirea drapelului de luptă al gărzilor patriotice şi reglementarea acordării acestuia, publicat în Buletinul Oficial nr. 36 din 27 aprilie 1977, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 martie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR IOAN GAVRA

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 6 iulie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

ANEXA 1

Drapelul României se găseşte în Monitorul Oficial nr. 237 din 26 august 1994.

ANEXA 2

"DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE"

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,

Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,

"Viaţă-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!

Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,

Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,

În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inimă duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!

Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

ANEXA 3

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,

Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,

"Viaţă-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

Cea mai democratica Constitutie a vremii

2014-02-21T03:53:00.002-08:00

Constitutia din 1923, una dintre cele mai democratice ale vremii

Acum fix 90 de ani, la 28 martie 1923, regele Ferdinand I promulga Constitutia Romaniei de dupa Primul Razboi Mondial, apreciata la vremea sa a fi una dintre cele mai democratice legi fundamentale din Europa.

Actualizare in limitele strictului necesar

Constitutia era o actualizare a celei din 1866, din care modifica total sau partial 20 de articole, introducea in ea alte 7 articole noi si reformula sau completa 25 de articole. Un numar de 76 articole ale vechii constitutii ramaneau neshimbate.

Principiul pe care s-a actualizat Constitutia privea noua situatie a Romaniei de dupa Primul Razboi Mondial, adaptarea la principiile societatii democratice ale vremii si modificari limitate, astfel incat sa se pastreze cat mai mult din textul existent.

Constitutia stipula de la inceput ca Romania este stat national unitar si indivizibil, al carei teritoriu este inalienabil.

Cu privire la drepturile cetatenilor, se facea referire la conditiile specifice democratiei: garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, fara deosebire etnica, de limba sau religie, egalitatea cetatenilor in societate si inaintea legilor, libertatea constiintei si intrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondentei, inviolabilitatea domiciliului.

Se instituia votul universal, egal, direct obligatoriu si secret. Militarii si femeile, ca in toate tarile europene din acea vreme, nu puteau sa-si exprime o optiune politica in fata urnelor.

Separatia puterilor in stat

Constitutia din 1923 consacra ferm principiul separatiei puterilor in stat, independente una de alta, existand posibilitatea sa se limiteze reciproc in atributii.

Activitatea legislativa urma sa fie exercitata de rege si reprezentanta nationala (Parlament), cea executiva de rege si Guvern, iar cea judiciara numai de catre instantele judecatoresti.

Ascendenta regelui fata de Parlament consta in faptul ca legile nu puteau intra in vigoare decat sanctionate (astazi spunem promulgate), iar regele putea refuza sanctionarea unei legi. Ascendenta fata de Guvern consta in faptul ca "Guvernul exercita puterea executiva in numele regelui, in modul stabilit prin Constitutiune".

Regele nu avea ascendenta asupra puterii judecatoresti, care "se exercita de catre organele ei". Numai hotararile, care se pronuntau "in virtutea legii", se executau "in numele regelui".

Cu privire la legalitatea si suprematia Constitutiei, se specifica foarte clar ca "numai Curtea de Casatie in sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constitutiei".

Cele doua Camere

Nu exista o Curte Constitutionala ca astazi, sarcinile revenind Curtii de Casatie, care era costituita din juristi de profesie, integri si neafiliati niciodata vreunei grupari politice.

Ca baza pentru elaborarea Constitutiei au fost folosite patru proiecte: unul elaborat de liberalul IC Bratianu, al doilea de R. Boila din partea Partidului National Roman, al treilea de catre Constantin Stere (Partidul Taranesc) si al patrulea de catre C. Berariu, expert in probleme juridice.

Constitutia prevedea un parlament bicameral, din care Camera Deputatilor se alegea prin vot univeral, iar Senatul era compus din membri alesi din diferite grupari (Camera de Comert, cadrele didactice etc.) si din senatori de drept: reprezentanti ai cultelor, presedintele Academiei Romane, fosti presedinti ai fiecarei camere legislative, fosti senatori si deputati care fusesera alesi cel putin in zece sesiuni, fosti ministri care au detinut cel putin sase ani fotoliul ministerial, fosti presedinti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie si alti demnitari.

Legea fundamentala exprima de asemenea foarte precis prerogativele suveranului si conditiile succesiunii la tron.

Sfarsitul Constitutiei din 1923

Constitutia din 1923 a functionat in perfecta ordine pana in februarie 1938, cand regele Carol al II-lea a initiat o Constitutie noua, care intarea puterea regala si limita libertatile democratice.

In principiu, aceasta a fost valabila pana in 1947, desi dupa abdicarea regelui s-au aplicat cutume in afara legii fundamentale, iar dupa 23 august 1944 a fost partial amendata si revizuita in 1946.

Abandonata definitiv odata cu abdicarea fortata a regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, Constitutia a fost inlocuita ulterior cu una dupa modelul sovietic.

Codul Aerian al Romaniei

2014-01-25T14:29:00.002-08:00

Codul Aerian al Romaniei, consolidat cu Legea nr. 399/2005

Important: Versiunea consolidata de fata nu are un caracter oficial, ci doar unul pur informativ. DreptOnline.ro, ca autor al versiunii consolidate, va recomanda sa consultati legislatia oficiala, publicata in Monitorul Oficial

OG nr. 29/1997 a fost republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 45 / 26 ianuarie 2001

Capitolul I - Prevederi generale Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene.
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene.
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

Sectiunea I - Domeniul de aplicare

Art. 1
Prevederile prezentului cod aerian se aplica activitatilor aeronautice civile si persoanelor fizice sau juridice care desfasoara aceste activitati in spatiul aerian national si pe teritoriul Romaniei, precum si celor care, prin activitatile desfasurate, pot pune in pericol siguranta zborurilor si securitatea aeronautica

Art. 2
- (1) Activitatile aeronautice civile pe teritoriul si in spatiul aerian national sunt reglementate prin prezentul cod aerian si prin alte acte normative in materie, prin Conventia privind aviatia civila internationala, semnata la Chicago la 7 decembrie 1944, denumita in continuare Conventia de la Chicago, precum si prin tratatele bi- si multilaterale, la care Romania este parte.
(2) Aplicarea prezentului cod aerian se face fara a aduce atingere suveranitatii depline si exclusive asupra spatiului aerian national, precum si reglementarilor specifice referitoare la aparare, ordine si siguranta nationala."

Sectiunea II - Termeni si definitii

Art. 3
In sensul prezentului cod aerian, termenii si definitiile utilizate au urmatorul inteles:
3.1. accident - eveniment legat de operarea/utilizarea unei aeronave, care se produce intre momentul in care o persoana se imbarca la bordul acesteia, cu intentia si cu dreptul legal de a efectua un zbor, si momentul in care toate persoanele aflate la bord sunt debarcate si in cursul caruia:
a) o persoana este ranita grav sau mortal, datorita faptului ca se gaseste:

in aeronava;

in contact direct cu orice parte a aeronavei, inclusiv cu bucatile care se detaseaza din aceasta;

expusa direct jetului (aspiratiei sau suflului motoarelor ori elicelor), cu exceptia cazurilor in care ranile se datoreaza unor cauze naturale, autoranirilor sau sunt produse de alta persoana ori a cazurilor in care ranirile sunt produse in afara zonei ce este in mod normal disponibila pasagerilor sau membrilor echipajului;
b) aeronava sufera deteriorari sau o cedare de structura, care altereaza caracteristicile de rezistenta structurala, de performanta si de zbor si care, in mod normal, necesita o reparatie importanta sau inlocuirea componentelor afectate, cu exceptia defectarii motorului ori deteriorarii, cand deteriorarea este limitata la motor, capote sau la accesoriile sale ori cand este vorba despre deteriorari limitate la elice, la extremitatile aripii, pneuri, frane, carenaje sau mici infundari ori perforatii in invelis;
c) aeronava a disparut sau este total inaccesibila;
3.2. act de interventie ilicita - act produs in mod ilicit, cu intentie, constand in:
a) violenta impotriva uneia sau mai multor persoane la bordul unei aeronave la sol si in zbor, daca acel act poate sa pericliteze siguranta aeronavei respective;
b) distrugere a unei aeronave in serviciu sau provocare de avarii unei astfel de aeronave, care o fac indisponibila pentru zbor ori care ii pot periclita siguranta in zbor;
c) amplasare sau favorizare a amplasarii prin orice mijloace a unui dispozitiv ori a unei substante care poate distruge o aeronava aflata in serviciu sau ii poate provoca avarii care sa o faca indisponibila pentru zbor ori care ii poate periclita siguranta in zbor;
d) distrugere sau avariere a mijloacelor de navigatie aeriana ori de interventie in functionarea lor, daca un asemenea act poate periclita siguranta aeronavelor in zbor;
e) comunicare intentionata a unor informatii false, punand astfel in pericol siguranta unei aeronave in zbor;
f) folosirea ilegala a oricarui dispozitiv, substanta sau arma pentru:

producerea unui act de violenta impotriva uneia sau mai multor persoane, care provoaca ranirea grava ori moartea acestora, pe un aeroport care deserveste aviatia civila;

distrugerea sau avarierea grava a facilitatilor care apartin aviatiei civile sau a aeronavelor care nu sunt in serviciu, dar se afla pe acel aeroport, ori pentru intreruperea serviciilor aeroportului, daca un asemenea act pune in pericol sau poate periclita siguranta aeroportului;
3.3. activitati aeronautice civile - totalitatea activitatilor legate de proiectarea, constructia, atestarea, reparatia, intretinerea si operarea aeronavelor civile, a aerodromurilor si a altor obiective de infrastructura de aeronautica civila, de serviciile de navigatie aeriana, de pregatirea personalului aeronautic civil, precum si a activitatilor aeronautice civile conexe acestora;
3.4. activitati aeronautice civile conexe - totalitatea serviciilor care contribuie direct la asigurarea desfasurarii activitatilor aeronautice civile;
3.5. administrator al aerodromului - persoana fizica sau juridica care conduce si gestioneaza un aerodrom aflat in proprietatea publica ori in proprietatea privata a unor persoane fizice ori juridice;
3.6. aerodrom - suprafata delimitata pe pamant sau pe apa, care cuprinde, eventual, cladiri, instalatii si echipamente, destinata sa fie utilizata, in totalitate ori in parte, pentru sosirea, plecarea si manevrarea la sol a aeronavelor. Aerodromul utilizat exclusiv pentru elicoptere se numeste heliport;
3.7. aeronava - aparatul care se poate mentine in atmosfera cu ajutorul altor reactii ale aerului decat cele asupra suprafetei pamantului;
3.8. aeronave de stat - aeronavele folosite pentru servicii militare, vamale sau de politie;
3.9. aeroport - aerodromul certificat pentru operatiuni de transport aerian public;
3.10. aeroport international - aeroportul nominalizat ca aeroport de intrare si de plecare, destinat traficului international al aeronavelor, si in care sunt asigurate facilitatile de control pentru trecerea frontierei de stat, pentru controlul vamal, de sanatate publica, pentru controlul veterinar si fitosanitar, precum si pentru alte facilitati similare;
3.11. agent aeronautic civil - orice persoana fizica sau juridica certificata sa desfasoare activitati aeronautice civile;
3.12. autorizare - confirmare oficiala data printr-un document eliberat in conformitate cu prevederile reglementarilor aeronautice romane, prin care se atesta capacitatea detinatorului de a desfasura activitatile aeronautice civile mentionate in acest document;
3.13. autorizatie de operator aerian - documentul care certifica faptul ca un operator aerian poate sa efectueze activitati de lucru aerian sau de aviatie generala;
3.14. bloc de spatiu aerian - un volum de spatiu aerian de dimensiuni definite in spatiu si timp, in cadrul caruia se furnizeaza servicii de navigatie aeriana;
3.15. bloc functional de spatiu aerian - un bloc de spatiu aerian care are la baza cerinte operationale si care reflecta necesitatea asigurarii unui management al spatiului aerian la un nivel mai integrat, fara a tine seama de granitele existente;
3.16. certificare - recunoasterea faptului ca un serviciu, un produs, o piesa sau un echipament, o organizatie sau o persoana se conformeaza cerintelor aplicabile, precum si eliberarea unui certificat relevant care atesta aceasta conformare; certificarea poate avea ca rezultat si conferirea unui drept, potrivit reglementarilor in vigoare;
3.17. certificat - documentul emis ca rezultat al certificarii in conformitate cu reglementarile specifice aplicabile;
3.18. certificat de operator aerian - documentul care certifica faptul ca un operator aerian are capacitatea de a efectua activitatile de transport aerian public prevazute in acesta;
3.19. certificat de navigabilitate/autorizatie - document individual prin care se atesta navigabilitatea unei aeronave;
3.20. certificat de inmatriculare/identificare - document individual care atesta inregistrarea unei aeronave, conferindu-i acesteia nationalitatea;
3.21. certificat de tip - documentul care defineste proiectul de tip al unei aeronave si atesta faptul ca acest proiect de tip se conformeaza cerintelor de navigabilitate aplicabile;
3.22. drept de trafic - dreptul unui operator aerian certificat de a transporta pasageri, bagaje, marfuri si/sau posta pe o ruta aeriana care deserveste doua sau mai multe aeroporturi interne ori internationale;
3.23. eveniment de aviatie civila - intrerupere operationala, defect, greseala sau orice alta circumstanta care are sau poate avea influenta asupra sigurantei zborului si care nu are ca rezultat un accident sau un incident grav;
3.24. facilitati - totalitatea serviciilor si baza materiala asociata acestora, asigurate pe un aerodrom in legatura cu intrarea si iesirea aeronavelor, persoanelor, bagajelor, marfurilor si altele asemenea, in traficul aerian intern si international;
3.25. forta majora - evenimentul de aviatie civila, incidentul sau orice circumstanta imprevizibila si inevitabila care genereaza imposibilitatea temporara sau definitiva de a respecta cerintele autorizarii acordate;
3.26. incident - eveniment, altul decat un accident, asociat cu exploatarea unei aeronave, care afecteaza sau poate afecta siguranta exploatarii aeronavei;
3.27. incident grav - un incident ale carui circumstante arata ca un accident ar fi fost pe cale sa se produca;
3.28. investigatie tehnica - activitatea concreta de identificare, de strangere si de analiza a informatiilor pentru determinarea cauzelor unui incident sau accident de aviatie civila, emiterea concluziilor si, pe baza lor, stabilirea unor recomandari privind siguranta zborurilor, precum si formularea unor propuneri si recomandari de imbunatatire a activitatilor in vederea prevenirii accidentelor si incidentelor de aviatie;
3.29. licenta de lucru in perimetrul infrastructurii aeroportuare - document individual prin care se acorda unui agent economic deptul de a desfasura activitati in perimetrul infrastructurii aeroportuare;
3.30. licenta de tansport aerian - document individual prin care unui operator aerian, detinator al unui certificat, i se acorda dreptul de a efectua operatiunile de transport aerian public prevazute in acesta;
3.31. misiune - activitatea unui membru al echipajului din momentul in care acesta intra in serviciu, dupa o perioada de odihna corespunzatoare, dar inaintea inceperii unui zbor sau a unei serii de zboruri, pana in momentul in care acel membru al echipajului iese din serviciu dupa incheierea acelui zbor sau a seriei de zboruri;
3.32. navigabilitate - caracteristica aeronavei pregatite pentru zbor, constand in conformarea acesteia la reglementarile de admisibilitate la zbor;
3.33. operator aerian - persoana fizica sau juridica angajata in operarea aeronavelor;
3.34. reglementari specifice - acte normative, proceduri sau standarde specifice unui domeniu de activitate;
3.35. securitate aeronautica - ansamblu de masuri, resurse materiale si forte umane, coordonate, mobilizate si utilizate in scopul protectiei aeronauticii civile impotriva actelor de interventie ilicita;
3.36. serviciu de navigatie aeriana - termen generic ce include serviciile de trafic aerian, serviciile de comunicatii aeronautice, navigatie si supraveghere in domeniul aeronautic, serviciile meteorologice aeronautice si serviciile de informare aeronautica, definite conform reglementarilor specifice aplicabile;
3.37. servicii de trafic aerian - serviciile de control al traficului aerian (serviciile de control regional, de apropiere si de aerodrom), serviciile de informare a zborului, serviciile consultative de trafic aerian si serviciile de alarmare, definite conform reglementarilor specifice aplicabile;
3.38. servitute aeronautica - conditii, restrictii, obligatii impuse de reglementarile nationale si/sau internationale, in interesul sigurantei zborului;
3.39. siguranta zborului - capacitate a activitatii aeronautice constand in evitarea afectarii sanatatii sau pierderii de vieti omenesti, precum si a producerii de pagube materiale;
3.40. supervizarea sigurantei zborului - activitate constand in acordarea de certificate, supravegherea continua a mentinerii conditiilor asociate certificatelor respective, precum si a indeplinirii obiectivelor si nivelurilor de siguranta, potrivit reglementarilor specifice aplicabile;
3.41. supraveghere continua - procesele de verificare a indeplinirii in mod continuu si sistematic a conditiilor asociate acordarii unui certificat pe parcursul perioadei sale de valabilitate, precum si de luare a masurilor de siguranta necesare;
3.42. tehnica aeronautica - tehnica folosita in aeronautica, care intra sub incidenta normelor privind siguranta zborului;
3.43. trafic aerian - ansamblu de aeronave care, la un moment dat, se afla in zbor intr-un spatiu aerian determinat sau opereaza pe suprafata de manevra a unui aerodrom;
3.44. trafic aerian general - toate miscarile aeronavelor civile, precum si toate miscarile aeronavelor de stat, inclusiv cele ale aeronavelor militare, de vama si politie, care se efectueaza in conformitate cu procedurile Organizatiei Aviatiei Civile Internationale;
3.45. trafic aerian operational - toate miscarile aeronavelor civile si de stat care se efectueaza in conformitate cu reglementarile nationale, altele decat in conformitate cu procedurile Organizatiei Aviatiei Civile Internationale;
3.46. transportator aerian - operator aerian detinator al unui certificat de operator aerian in termen de valabilitate si, dupa caz, al unei licente de transport aerian;
3.47. zbor V.F.R. - zbor efectuat dupa regulile zborului la vedere

*) Conform Hotararii nr. 3/2001 Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei preia toate drepturilor si obligatiile Ministerului Transporturilor.

Capitolul II - Administrarea aviatiei civile in Romania

Art. 4
Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, in calitate de organ de specialitate al administratiei publice centrale si de autoritate de stat in domeniul aviatiei civile, are urmatoarele atributii specifice:
a) elaboreaza strategia de dezvoltare a aviatiei civile, in conformitate cu politica economica a Guvernului si cu planurile de dezvoltare a transporturilor;
b) emite, in conformitate cu strategia de dezvoltare, cerintele, standardele si recomandarile organizatiilor internationale de aviatie civila si tratatele internationale la care Romania este parte, reglementari specifice care stau la baza desfasurarii activitatilor aeronautice civile;
c) reprezinta Guvernul, in domeniul aviatiei civile, in organismele internationale si comunitare specifice si in relatiile bilaterale cu alte state;
d) asigura administrarea proprietatii publice a statului din domeniul aviatiei civile;
e) emite reglementari specifice privind certificarea agentilor aeronautici civili si asigura eliberarea, prelungirea valabilitatii, validarea, echivalarea, modificarea, limitarea, suspendarea si revocarea licentelor si a documentelor de certificare a agentilor aeronautici civili;
f) emite reglementari specifice privind siguranta si securitatea activitatilor aeronautice civile si supravegheaza respectarea acestora;
g) emite reglementari specifice obligatorii pentru efectuarea transporturilor aeriene de marfuri periculoase;
h) asigura organizarea spatiului aerian national, in conditiile prezentei legi, in colaborare cu organele specializate ale Ministerului Apararii Nationale;
i) coordoneaza sistemul de securitate in domeniul aviatiei civile, aproba sistemele de facilitati aeronautice la nivelul aeroporturilor civile;
j) investigheaza incidentele si accidentele din domeniul aviatiei civile si emite reglementari specifice privind raportarea si investigarea tehnica a acestora, in conditiile prezentei legi;
k) reglementeaza si asigura exercitarea activitatilor de registru in aviatia civila;
l) emite reglementari specifice privind certificarea tehnicii aeronautice si asigura certificarea acesteia;
m) emite reglementari specifice privind certificarea personalului aeronautic civil si asigura eliberarea, prelungirea valabilitatii, validarea, echivalarea, modificarea, limitarea, suspendarea si revocarea licentelor si a documentelor de certificare pentru aceasta categorie de personal;
n) asigura gestionarea frecventelor de telecomunicatii alocate aviatiei civile;
o) asigura organizarea si functionarea serviciilor civile de navigatie aeriana in spatiul aerian al Romaniei, autorizeaza efectuarea zborurilor in spatiul aerian national, in limita competentelor legale;
p) avizeaza, impreuna cu Ministerul Apararii Nationale, in cazul aerodromurilor exploatate in comun, efectuarea de lucrari supuse servitutilor de aeronautica civila;
r) asigura, impreuna cu organele specializate ale ministerelor abilitate prin lege, asistenta operatiunilor de cautare si de salvare a aeronavelor civile implicate in accidente;
s) emite reglementari pentru uniformizarea definitiilor si a abrevierilor utilizate in aviatia civila, in conformitate cu legislatia internationala;
t) asigura certificarea aerodromurilor civile;
u) organizeaza activitatea pentru constituirea fondului propriu de date statistice din domeniul aviatiei civile care se pune la dispozitie institutiilor abilitate;
v) asigura cadrul legislativ si reglementarile necesare pentru dezvoltarea unui mediu concurential normal in domeniul transporturilor aeriene;
x) emite reglementari specifice privind raportarea si investigarea evenimentelor de aviatie civila, precum si a actelor de interventie ilicita asupra aeronavelor civile;
y) aproba tarifele percepute de organismele tehnice specializate, institutii publice sau operatori economici, ca urmare a prestarii activitatilor pentru care le-au fost delegate competente in conformitate cu prevederile prezentului cod aerian."

Art. 5
(1) Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului asigura, direct sau prin delegare de competenta, si desemnarea unor organisme tehnice specializate institutii publice sau operatori economici -, elaborarea si punerea in aplicare a reglementarilor specifice, supervizarea sigurantei zborului, certificarea agentilor aeronautici civili, a personalului aeronautic civil si a tehnicii aeronautice, avizarea lucrarilor efectuate in zonele supuse servitutilor de aeronautica civila, inspectia de siguranta a zborului, investigarea tehnica a incidentelor si accidentelor in domeniul aviatiei civile, precum si inspectia si controlul de securitate aeronautica.
(2) In cazul operatorilor economici, costurile aferente activitatilor delegate conform alin. (1) se acopera integral din tarifele percepute pentru activitatile respective.
(3) Delegarea de competente se poate realiza in domenii de stricta specialitate, pentru care Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului trebuie sa aiba compartimente de specialitate."

Capitolul III - Spatiul aerian national

Sectiunea I - Generalitati

Art. 6
(1) Spatiul aerian national reprezinta coloana de aer situata deasupra teritoriului de suveranitate al Romaniei, pana la limita inferioara a spatiului extraatmosferic.
(2) In spatiul aerian national se desfasoara atat trafic aerian general, cat si trafic aerian operational.

Art. 7
Art. 7. - In spatiul aerian national se pot stabili, in conformitate cu reglementarile specifice aplicabile:
a) spatii aeriene rezervate, destinate unor activitati aeronautice militare, de scoala, de sport aeronautic, de incercare si omologare a aeronavelor, precum si altor activitati stabilite prin reglementari specifice;
b) spatii aeriene restrictionate, constituite din zone periculoase, zone restrictionate sau zone interzise."

Art. 8
1) Sunt asimilate din punct de vedere al furnizarii serviciilor de navigatie aeriana cu spatiul aerian national:
a) spatiul aerian de deasupra zonei internationale a Marii Negre alocat Romaniei de Organizatia Aviatiei Civile Internationale, in baza acordurilor regionale de navigatie aeriana;
b) spatiul aerian al altor tari, in care a fost delegata Romaniei, permanent sau pe termen limitat, prin tratate internationale, furnizarea serviciilor de navigatie aeriana.
(2) Spatiul aerian national poate fi integrat din punct de vedere al furnizarii serviciilor de navigatie aeriana in unul sau mai multe blocuri functionale de spatiu aerian stabilite prin tratate incheiate de Romania cu alte state, in baza reglementarilor specifice aplicabile

Art. 9
Clasificarea spatiului aerian national din punct de vedere al asigurarii serviciilor de trafic aerian se stabileste in conformitate cu standardele elaborate de organizatiile internationale de aviatie civila la care Romania este parte contractanta.

Art. 10
In timp de pace Ministerul Transporturilor, impreuna cu Ministerul Apararii Nationale, organizeaza spatiul aerian national si stabileste principiile si regulile de folosire a acestuia pentru activitatile aeronautice civile sau militare, dupa caz.

Sectiunea II - Utilizarea spatiului aerian national

Art. 11
(1) Orice zbor in spatiul aerian national trebuie sa fie autorizat. Procedura de autorizare a zborurilor se reglementeaza prin hotarare a Guvernului.
(2) Decolarea si aterizarea aeronavelor civile se efectueaza pe aerodromuri certificate in acest scop, potrivit reglementarilor specifice, precum si pe alte terenuri sau suprafete de apa, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului.
(3) Aeronavele de stat care opereaza intr-o portiune de spatiu aerian aflata sub controlul serviciilor de trafic aerian civile trebuie sa opereze ca trafic aerian general, respectand reglementarile specifice aviatiei civile, cu exceptia cazului in care se prevede altfel, prin procedurile de coordonare stabilite intre unitatile civile si militare ale serviciilor de trafic aerian, in conformitate cu prevederile art. 10 din prezentul cod aerian.
(4) Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, respectiv Ministerul Apararii Nationale, poate restrictiona sau interzice temporar desfasurarea traficului aerian general intr-o portiune ori in intreg spatiul aerian national din motive privind apararea, ordinea publica si siguranta nationala, conform atributiilor ce le revin.

Art. 11^1
In spatiul aerian national este interzisa operarea aeronavelor:
a) care sunt echipate cu sau care transporta arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere in masa, cu exceptia celor prevazute de tratatele la care Romania este parte;
b) la viteze supersonice, la altitudini mai mici de 10.000 m, cu exceptia zborurilor aeronavelor militare romane sau ale statelor aliate executate pentru indeplinirea misiunilor de lupta;
c) care executa activitati de publicitate, folosind mijloace sonore.

Art. 11^2
(1) Aeronavele civile cu capabilitate de flotabilitate, pe timpul cat se deplaseaza pe portiuni din apele teritoriale, care sunt organizate ca aerodromuri, se supun reglementarilor specifice aplicabile aeronavelor care opereaza pe aerodromuri.
(2) Aeronavele civile cu capabilitate de flotabilitate, pe timpul cat se deplaseaza pe ape, care nu sunt organizate ca aerodromuri, se supun reglementarilor specifice aplicabile navelor maritime, fluviale sau ambarcatiunilor pentru apele interioare.
(3) Aeronavele civile care opereaza pe navele maritime ori fluviale, pe timpul cat sunt pe nave, se supun reglementarilor specifice aplicabile navelor.

Art. 11^3
(1) Orice activitate care nu intra in categoria activitatilor aeronautice civile, avand drept efect ajungerea in spatiul aerian a diverselor corpuri materiale care pot constitui un pericol pentru siguranta zborurilor aeronavelor, poate fi efectuata numai in conditiile autorizarii.
(2) Activitatile prevazute la alin. (1) si modul de autorizare a acestora se stabilesc prin reglementari specifice comune ale Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului si Ministerului Apararii Nationale."

Sectiunea III - Serviciile de navigatie aeriana

Art. 12
(1) Serviciile de navigatie aeriana se furnizeaza traficului aerian numai de catre agenti aeronautici certificati si desemnati in acest scop, potrivit reglementarilor specifice aplicabile.
(2) Portiunile de spatiu aerian national unde se furnizeaza servicii de trafic aerian civile se stabilesc in conformitate cu prevederile prezentului cod aerian si cu reglementarile specifice aplicabile.
(3) Furnizarea serviciilor de navigatie aeriana intr-un bloc functional de spatiu aerian, care include si spatiul aerian national, partial sau integral, se face in conformitate cu prevederile tratatului international referitor la acesta

Art. 13
(1) Toate aeronavele care opereaza in spatiul aerian national au obligatia achitarii unor tarife pentru utilizarea serviciilor de navigatie aeriana.
(2) Tarifele prevazute la alin. (1) sunt nediscriminatorii pentru aceleasi categorii de zboruri civile, indiferent de nationalitatea operatorilor aerieni si de statul de inmatriculare a aeronavei utilizate.
(3) Sunt scutite de la plata tarifelor pentru servicii de navigatie aeriana de ruta urmatoarele categorii de aeronave numai in cazul in care costurile acestor scutiri nu sunt aplicate celorlalti utilizatori care nu beneficiaza de astfel de facilitati:
a) aeronave care efectueaza zboruri V.F.R.;
b) aeronave militare romanesti care efectueaza zboruri militare, iar in cazul aeronavelor militare straine care efectueaza zboruri militare, pe baza de reciprocitate;
c) aeronave utilizate pentru interventii in zone calamitate;
d) aeronave care efectueaza zboruri exclusiv pentru transportul in misiune oficiala al monarhilor domnitori si al membrilor apropiati ai familiei, al sefilor de stat, al sefilor de guvern si al ministrilor. In toate cazurile misiunile oficiale vor fi confirmate prin indicatorul de statut corespunzator pe planul de zbor;
e) aeronave care efectueaza zboruri de cautare si salvare autorizate de un organ competent de cautare si salvare (SAR);
f) aeronave care efectueaza zboruri ce se termina la aerodromul de la care aeronava a decolat si in timpul carora nu s-a efectuat nici o aterizare intermediara;
g) aeronave a caror masa maxima certificata la decolare este strict mai mica de doua tone;
h) aeronave care efectueaza zboruri-scoala executate exclusiv in cadrul examinarilor in vederea obtinerii licentei sau a unei calificari pentru echipajul de comanda si, pentru aceasta, este confirmata prin mentiunea corespunzatoare pe planul de zbor;
i) aeronave care efectueaza zboruri exclusiv in scopul verificarii sau testarii echipamentelor folosite ori care se intentioneaza sa fie folosite ca mijloace de sol pentru navigatia aeriana;
j) alte categorii de aeronave prevazute de lege.
(4) Pot fi scutite, total sau partial, de la plata tarifelor prevazute la alin. (1) si alte categorii de aeronave, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.
(5) Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului poate interzice temporar accesul in spatiul aerian national al aeronavelor operatorilor aerieni care inregistreaza restante la achitarea tarifelor pentru utilizarea serviciilor de navigatie aeriana."

Art. 14
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Art. 15
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Sectiunea IV - Raporturi juridice la bordul aeronavei civile

Art. 16
Faptele si actele juridice petrecute la bordul aeronavelor civile inmatriculate in Romania, precum si statutul juridic al incarcaturii aflate la bordul acestora, in timpul unui zbor international, dincolo de granitele Romaniei, sunt reglementate de legislatia romana, daca prin acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte contractanta nu s-a stabilit altfel.

Capitolul IV - Nationalitatea si drepturile asupra aeronavelor civile

Sectiunea I - Nationalitatea si inmatricularea aeronavelor civile

Art. 17
(1) O aeronava civila poate opera in spatiul aerian national numai daca detine un certificat de inmatriculare in conformitate cu prevederile Conventiei de la Chicago.
(2) Certificatul de inmatriculare este document obligatoriu la bordul aeronavelor.
(3) Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului poate stabili, prin reglementari specifice, categorii de aeronave civile care pot opera in spatiul aerian national fara a detine un certificat de inmatriculare.

Art. 18
(1) O aeronava civila inmatriculata in Romania nu poate fi inmatriculata si in alt stat
(2) Certificatul de inmatriculare emis de Ministerul Transporturilor va contine datele de identificare a aeronavei civile, insemnul de nationalitate si marca de ordine, care vor fi inscriptionate in mod vizibil pe aeronava civila, cat si datele de identificare a detinatorului si/sau a proprietarului.

Art. 19
(1) Prin inmatricularea in Registrul unic de inmatriculare a aeronavelor civile din Romania, aeronava respectiva capata nationalitatea romana
(2) Inmatricularea unei aeronave civile in Registrul unic de inmatriculare a aeronavelor civile si certificatul de inmatriculare nu constituie dovada detinerii legale sau a proprietatii asupra aeronavei civile in nici o actiune juridica in care detinerea sau proprietatea aeronavei respective este in litigiu.

Art. 20
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Sectiunea II - Drepturile asupra aeronavelor civile

Art. 21
Sunt recunoscute, fara discriminare, persoanelor fizice si juridice, romane sau straine, urmatoarele drepturi asupra aeronavelor civile:
a) dreptul de proprietate;
b) dreptul de folosinta in temeiul unui contract de inchiriere incheiat pe o durata determinata, caz in care locatarul capata si calitatea de detinator;
c) dreptul detinatorului legal de a dobandi proprietatea prin cumparare, caz in care cumparatorul capata calitatea de proprietar;
d) dreptul de a ipoteca ori de a greva aeronava civila sau componente ale acesteia cu orice drept real asemanator, constituit ca garantie a platii unei datorii, cu conditia ca un asemenea drept sa fie constituit conform legii statului de inmatriculare si transcris in registrul de sarcini al statului de inmatriculare a aeronavei civile.

Art. 22
(1) Actele de proprietate sau de transmitere a proprietatii, de constituire de ipoteci sau a altor drepturi reale care privesc o aeronava civila sunt reglementate de legislatia nationala si se inscriu in Registrul unic de inmatriculare a aeronavelor civile.
(2) Inscrierea in Registrul unic de inmatriculare a aeronavelor civile nu este constitutiva de drepturi si are ca efect numai opozabilitatea fata de terti a dreptului inscris.

Capitolul V - Aerodromurile civile

Art. 23
Aerodromurile civile pot fi proprietate publica sau proprietate privata, deschise ori inchise utilizarii publice

Art. 24
Infiintarea, functionarea si dezafectarea aerodromurilor civile sunt supuse reglementarilor specifice emise de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu avizul ministerelor abilitate, prin care se stabilesc cerintele tehnice, operationale, de siguranta a zborului, de securitate aeronautica si de protectie a mediului.

Art. 25
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Art. 26
(1) Un aerodrom este deschis pentru operarea aeronavelor civile numai daca este certificat de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.
(2) Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului tine registrul de evidenta a aerodromurilor civile certificate din Romania.

Art. 27
(1) Toate aeronavele civile care executa zboruri internationale cu originea/destinatia Romania sunt obligate sa decoleze si sa aterizeze pe un aeroport international sau deschis traficului aerian international.
(2) Conditiile pentru certificarea aeroporturilor civile internationale sau deschise traficului aerian international se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului

Art. 28
1) Administratorii aerodromurilor civile au obligatia de a asigura conditiile prevazute de reglementarile specifice aplicabile privind aterizarea si decolarea in siguranta a aeronavelor, securitatea aeronautica, serviciile necesare aeronavelor la sol, precum si cele privind lupta impotriva incendiilor.
(2) Administratorii aeroporturilor civile vor asigura si existenta facilitatilor de ambulanta si prim ajutor pentru cazuri de urgenta si, dupa caz, a celor de vama, granita, fitosanitare, sanitar-veterinare si sanitar-umane."

Art. 29
(1) Operatorii economici si, dupa caz, organele competente ale statului care desfasoara activitati pe aerodromurile civile au obligatia de a respecta normele stabilite, in temeiul prezentului cod aerian si al reglementarilor specifice aplicabile, de catre administratorii aerodromurilor.
(2) Toate activitatile care se deruleaza in perimetrul unui aerodrom civil se desfasoara sub coordonarea administratorului aerodromului.
(3) Operatorii economici care desfasoara activitati in perimetrul aerodromurilor civile trebuie sa detina o licenta de lucru in acest perimetru, eliberata de administratorul aerodromului, in conformitate cu reglementarile specifice emise de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului."

Art. 30
Facilitatile si serviciile asigurate pe un aerodrom civil deschis utilizarii publice sunt accesibile, fara discriminare, tuturor aeronavelor civile.

Art. 31
(1) Tarifele stabilite pentru utilizarea facilitatilor si furnizarea serviciilor prevazute la art. 30 se aplica in mod nediscriminatoriu, indiferent de nationalitatea aeronavei civile, si se publica in conformitate cu reglementarile internationale de aviatie.
(2) Pe aerodromurile civile deschise utilizarii publice sunt scutite de la plata tarifelor aeroportuare de pasager, aterizare, stationare si iluminat, precum si a tarifelor pentru servicii de navigatie aeriana terminala urmatoarele categorii de aeronave:
a) aeronavele militare romanesti;
b) aeronavele militare straine, pentru care exista acorduri bilaterale in acest sens, incheiate in conformitate cu prevederile legale in vigoare, la cererea Ministerului Apararii Nationale;
c) aeronavele care executa zboruri exclusiv pentru transportul in misiune oficiala al monarhilor domnitori si al membrilor apropiati ai familiei, al sefilor de stat, al sefilor de guvern si al ministrilor. In toate cazurile misiunile oficiale vor fi confirmate prin indicatorul de statut corespunzator pe planul de zbor;
d) aeronavele care executa zboruri in folosul Organizatiei Natiunilor Unite, Crucii Rosii sau al Semilunii Rosii;
e) aeronavele civile care efectueaza misiuni de cautare si de salvare sau transporta personal si materiale in cadrul acestor misiuni;
f) aeronavele care efectueaza misiuni umanitare si de ajutorare urgenta;
g) aeronavele care sunt nevoite sa aterizeze datorita unor cauze tehnice, din cauza conditiilor meteorologice nefavorabile sau a unor situatii de forta majora;
h) aeronavele care aterizeaza din dispozitia Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului si/sau a Ministerului Apararii Nationale;
i) alte categorii de aeronave prevazute de lege.
(3) Pot fi scutite, total sau partial, de la plata tarifelor prevazute la alin. (1) si alte categorii de aeronave, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.
(4) Scutirile prevazute la alin. (2) lit. a)-c) se aplica numai pe aerodromurile civile unde statul roman este actionar majoritar.
(5) Administratorii aerodromurilor au dreptul de a retine la sol o aeronava civila, in situatia in care aceasta nu a achitat contravaloarea tarifelor prevazute la alin. (1), pana la stingerea debitelor sau pana se face dovada constituirii unor garantii suficiente in raport cu creanta invocata si aceasta este acceptata de administratorul aerodromului, cu respectarea reglementarilor in vigoare

Capitolul VI - Personalul aeronautic civil

Sectiunea I - Prevederi generale

Art. 32
In aeronautica civila functioneaza personal aeronautic civil, precum si alte categorii de personal.

Art. 33
(1) Personalul aeronautic civil cuprinde:

personal aeronautic civil navigant;

personal aeronautic civil nenavigant.
(2) Drepturile si obligatiile personalului aeronautic civil se stabilesc prin reglementari specifice, in conditiile legii.

Art. 34
Personalul aeronautic civil navigant cuprinde:
a) personalul care constituie echipajul de conducere de la bordul aeronavelor civile: piloti, navigatori, mecanici si/sau ingineri de bord si operatori radionaviganti;
b) personalul de cabina, tehnic sau care indeplineste alte functii la bordul aeronavelor civile, calificat pentru categoria respectiva de aeronava civila, care, neparticipand la conducerea acestora, exercita la bord activitati cu privire la pasageri si marfuri, activitati de control tehnic in vederea constatarii starii de navigabilitate, activitati de verificare in zbor a functionarii mijloacelor serviciilor de comunicatii, navigatie si supraveghere, precum si alte activitati aeronautice civile, potrivit reglementarilor specifice aplicabile;
c) personalul de inspectie in zbor a operatiunilor aeriene;
d) parasutistii.

Art. 35
Art. 35. - Personalul aeronautic civil nenavigant cuprinde:
a) personalul tehnic calificat care lucreaza direct la planificarea si pregatirea operationala a zborurilor, la proiectarea, certificarea, fabricatia, inspectia, intretinerea, reparatia si operarea tehnicii aeronautice;
b) personalul care furnizeaza si/sau asigura serviciile de navigatie aeriana;
c) inspectorii aeronautici care exercita activitati de supervizare a sigurantei zborului;
d) personalul de aerodrom care executa activitati specifice, cu impact asupra sigurantei zborului."

Sectiunea II - Comandantul si echipajul aeronavei civile

Art. 36
(1) Echipajul aeronavei civile este constituit din personal certificat in mod corespunzator, care desfasoara activitati la bord in conformitate cu reglementarile specifice aplicabile.
(2) Membrii echipajului aeronavei au obligatia ca, pe intreaga perioada a misiunii, sa aiba asupra lor documentele de certificare individuale obligatorii prevazute de reglementarile specifice aplicabile.
(3) Echipajul se afla in subordinea comandantului de aeronava civila.
(4) Comandantul aeronavei civile este desemnat de operatorul aerian, pentru fiecare zbor, cu exceptia cazului cand prin reglementari specifice se prevede altfel."

Art. 37
(1) Functia de comandant de aeronava civila este indeplinita de pilotul comandant, certificat pentru categoria, clasa sau tipul aeronavei civile respective si avand licenta corespunzatoare in termen de valabilitate.
(2) Persoana care indeplineste conditiile prevazute la alin. (1) are functia de comandant de aeronava din momentul inceperii misiunii si pana in momentul terminarii acesteia.
(3) Comandantul aeronavei civile care remorcheaza alte aeronave este comandantul acestora pana la declansarea lor."

Art. 38
(1) Comandantul aeronavei civile raspunde de pregatirea si executarea in siguranta a fiecarui zbor, precum si de comportamentul si disciplina echipajului la bord si la sol, cu respectarea prevederilor prezentului cod aerian si ale reglementarilor specifice aplicabile.
(2) Acesta va refuza decolarea atunci cand constata nereguli cu ocazia indeplinirii sarcinilor ce ii revin, in conformitate cu reglementarile specifice in vigoare."

Art. 39
(1) In timpul misiunii sale comandantul de aeronava civila poate delega atributii, dar nu poate sa isi delege responsabilitatile.
(2) In cazul in care acesta este impiedicat din orice cauza, in cursul zborului sau la sol, sa isi indeplineasca functia, in lipsa desemnarii prealabile a unei alte persoane pentru a-l inlocui, functia de comandant de aeronava civila va fi exercitata de unul dintre ceilalti membri ai echipajului de conducere, in ordinea stabilita prin reglementarile specifice aplicabile

Art. 40
(1) Comandantul unei aeronave civile aflate in zbor are jurisdictie asupra intregului personal aeronautic civil aflat la bord.
(2) Dispozitiile date de comandantul de aeronava civila in timpul zborului, in scopul asigurarii sigurantei zborului, sunt obligatorii pentru toate persoanele aflate la bord.
(3) Comandantul de aeronava civila poate debarca orice membru al echipajului si orice pasager la o escala intermediara, pentru motive determinate de siguranta zborului si de pastrarea ordinii in aeronava civila.
(4) In caz de pericol, comandantul de aeronava civila va lua masurile necesare pentru salvarea pasagerilor, a echipajului, a incarcaturii, precum si a aeronavei, dupa caz.
(5) In cazul unui accident, comandantul de aeronava civila isi mentine toate prerogativele pana in momentul cand autoritatea in drept il elibereaza de atributiile ce ii revin in legatura cu operarea aeronavei

Art. 41
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Art. 42
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Art. 43
(1) Prin derogare de la prevederile art. 37, operatorul poate desemna in functia de comandant de aeronava civila si o alta persoana decat pilotul comandant.
(2) Obligatiile si raspunderile pentru executarea misiunii se impart intre comandantul de aeronava civila si pilotul comandant, dupa cum urmeaza:
a) pilotul comandant raspunde, de la inceperea si pana la terminarea operatiunii de zbor cu aeronava civila, de conducerea tehnica si de siguranta a aeronavei, putand lua orice masuri pentru realizarea sigurantei zborului;
b) comandantul de aeronava raspunde, in conformitate cu dispozitiile prezentului cod aerian de executarea misiunii in bune conditii, pentru toate celelalte aspecte care nu privesc conducerea tehnica si operarea in siguranta a aeronavei

Capitolul VII - Operatiuni aeriene civile

Sectiunea I - Generalitati

Art. 44
Operatiunile aeriene civile care pot fi efectuate pe teritoriul Romaniei se clasifica astfel:
a) operatiuni de transport aerian public;
b) operatiuni de aviatie generala;
c) operatiuni de lucru aerian.

Sectiunea II - Operatiuni de transport aerian public

Art. 45
Operatiunile de transport aerian public sunt transporturile de pasageri, bagaje, marfuri si/sau posta, efectuate pe baze comerciale, prin curse regulate sau neregulate, de catre transportatorii aerieni. Transporturile aeriene publice executate in spatiul aerian national sunt supuse tratatelor internationale la care Romania este parte.

Art. 46
(1) Transporturile aeriene publice se executa pe baza de contract de transport incheiat intre transportatorul aerian si beneficiarul transportului.
(2) Prin contractul de transport aerian, transportatorul aerian se obliga sa duca la destinatie pasagerii, bagajele, marfa si/sau posta, iar beneficiarul sa plateasca pretul transportului.

Art. 47
(1) Transportatorul aerian raspunde pentru orice prejudiciu produs prin decesul sau vatamarea sanatatii pasagerilor ori avarierea sau pierderea bagajelor, a marfii si/sau a postei transportate.
(2) Regimul raspunderii transportatorului aerian este, pentru transporturile aeriene publice internationale, reglementat in conformitate cu tratatele internationale la care Romania este parte, iar pentru transporturile aeriene publice interne, in conformitate cu prevederile dreptului comun, in masura in care nu s-a stabilit altfel printr-o lege speciala sau printr-un tratat international la care Romania este parte.

Art. 48
Transporturile aeriene publice efectuate prin curse regulate sunt transporturile aeriene executate dupa orare publicate si rute prestabilite, destinate sa asigure legatura intre doua sau mai multe aeroporturi si in care capacitatea comerciala disponibila este pusa la dispozitie publicului contra cost.

Art. 49
(1) Transporturile aeriene publice, altele decat cele prevazute la art. 48, se efectueaza prin curse neregulate.
(2) Transporturile aeriene publice prin curse neregulate includ si zborurile care nu implica transportul pasagerilor intre doua sau mai multe aerodromuri, efectuate pe baze comerciale, cu unul sau mai multi pasageri la bord

Art. 50
(1) Transportatorii aerieni romani pot efectua transporturi aeriene publice pe rute interne sau internationale, prin curse regulate sau neregulate, numai in conditiile detinerii unui certificat de operator aerian in termen de valabilitate si a unei licente de transport aerian eliberate de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.
(2) Exceptiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului prin reglementari specifice.
(3) Transportatorii aerieni straini pot efectua transporturi aeriene publice in spatiul aerian national, in conformitate cu drepturile de trafic acordate de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului sau in conditiile stabilite prin tratatele internationale la care Romania este parte.

Sectiunea III - Operatiuni de lucru aerian si aviatie generala

Art. 51
(1) Operatiunile de aviatie generala cuprind:
a) transporturile aeriene in interes propriu;
b) zborurile in interes propriu;
c) zborurile particulare;
d) zborurile scoala.
(2) Transporturile aeriene in interes propriu reprezinta operatiunile de aviatie generala executate de o persoana juridica, fara perceperea unui tarif sau a echivalentului acestuia in bunuri ori servicii, utilizandu-se aeronave civile proprii sau inchiriate, care constituie accesoriul unei alte activitati economice executate de persoana respectiva, beneficiarul transportului.
(3) Zborurile in interes propriu reprezinta operatiunile de aviatie generala, altele decat transporturile in interes propriu, efectuate de persoane fizice sau juridice, cu aeronave civile proprii sau inchiriate, pentru si in sustinerea nevoilor activitatilor proprii, fara perceperea de tarife. Zborurile in interes propriu includ si zborurile efectuate exclusiv in scop sportiv.
(4) Zborurile particulare reprezinta operatiunile de aviatie generala efectuate de detinatorii de aeronave civile, persoane fizice, exclusiv in scop necomercial.
(5) Zborurile scoala reprezinta operatiunile aeriene civile organizate de persoane fizice sau juridice in scopul pregatirii personalului aeronautic civil navigant

Art. 52
Operatiunile de lucru aerian sunt operatiunile aeriene civile efectuate pentru nevoile industriei, agriculturii, silviculturii, sanatatii publice si protectiei mediului, de cautare si salvare, cercetare stiintifica, fotografiere, monitorizare, publicitate, precum si in alte scopuri de catre operatori aerieni certificati de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

Art. 53
Regimul raspunderii operatorilor aerieni care efectueaza operatiuni aeriene de aviatie generala sau de lucru aerian pe teritoriul Romaniei este reglementat in conformitate cu prevederile dreptului comun, in masura in care nu s-a stabilit altfel printr-o lege speciala sau printr-un tratat international la care Romania este parte

Capitolul VIII - Protectia mediului

Art. 54
In sensul prezentului cod aerian, protectia mediului reuneste toate activitatile ce au ca scop reducerea impactului aviatiei civile asupra mediului, datorat zgomotului produs de aeronavele civile, emisiilor motoarelor de aviatie, substantelor folosite in cadrul activitatilor aeronautice civile si reziduurilor rezultate in urma desfasurarii acestor activitati.

Art. 55
Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului stabileste, impreuna cu autoritatea de mediu, politici si reglementari specifice in domeniul protectiei mediului

Art. 56
In scopul protectiei mediului, Ministerul Transporturilor poate restrictiona operarea aeronavelor civile pe aeroporturile din Romania sau in spatiul aerian national.

Art. 57
Ministerul Transporturilor, cu avizul Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului*), stabileste aeroporturile din Romania care, in urma derularii activitatilor specifice, au un impact semnificativ asupra mediului, in vederea implementarii de programe de protectie a mediului.

Art. 58
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Art. 59
Ministerul Transporturilor, la solicitarea administratorului aeroportului, poate aproba masuri temporare si derogari ce permit operarea aeronavelor civile, care au impact semnificativ asupra mediului.

Art. 60
Prevederile art. 56 nu se aplica urmatoarelor categorii de aeronave civile:
a) aeronavele de stat romanesti;
b) aeronavele romanesti care executa misiuni oficiale, prezidentiale sau guvernamentale, iar in cazul celor straine, pe baza de reciprocitate;
c) aeronavele ce opereaza in folosul Organizatiei Natiunilor Unite, Crucii Rosii si Semilunii Rosii;
d) aeronavele civile care efectueaza misiuni de cautare si de salvare ori care transporta personal sau materiale in cadrul acestor misiuni;
e) aeronavele care efectueaza misiuni umanitare si de ajutorare urgenta;
f) aeronavele care sunt nevoite sa aterizeze din cauze tehnice, din cauza conditiilor meteorologice nefavorabile sau a unor situatii de forta majora;
g) aeronavele care aterizeaza din dispozitia Ministerului Transporturilor si/sau a Ministerului Apararii Nationale.

Capitolul IX - Siguranta zborului

Sectiunea I - Generalitati

Art. 61
(1) Siguranta zborului reprezinta o cerinta obligatorie si, totodata, un criteriu de performanta fundamental pentru orice activitate aeronautica civila.
(2) Siguranta zborului se realizeaza prin:
a) emiterea de reglementari specifice, inclusiv stabilirea obiectivelor de siguranta, precum si a nivelurilor de siguranta cerute sau minim acceptabile;
b) asigurarea cadrului de implementare a reglementarilor, obiectivelor si nivelurilor de siguranta;
c) exercitarea functiei de supervizare a sigurantei zborului

Art. 62
(1) Functia de supervizare a sigurantei zborului in aviatia civila la nivel national se indeplineste prin desemnare si delegare de competenta din partea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, in conditiile art. 5, de catre un organism tehnic specializat care functioneaza separat de agentii aeronautici civili supusi supervizarii.
(2) Organismul tehnic specializat prevazut la alin. (1) are personalitate juridica proprie, este autonom din punct de vedere administrativ si financiar si isi exercita in mod independent atributiile de natura tehnica stabilite.
(3) Pana la 31 decembrie 2005, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului va desemna organismul tehnic specializat, prevazut la alin. (1), si va stabili atributiile acestuia prin ordin

Art. 62^1
(1) Organismul tehnic specializat prevazut la art. 62 poate interzice temporar sau poate restrictiona efectuarea de zboruri in spatiul aerian national de catre aeronavele civile straine despre care sunt detinute informatii ca operarea ori intretinerea acestora nu corespunde standardelor minime de siguranta stabilite in baza prevederilor Conventiei de la Chicago.
(2) In cazul in care astfel de neconformitati cu standardele minime de siguranta stabilite in baza prevederilor Conventiei de la Chicago sunt sesizate cu ocazia inspectiilor la sol efectuate pe aerodromurile din Romania, conform reglementarilor specifice aplicabile, iar masurile corective subsecvente nu sunt aplicate inaintea efectuarii zborului urmator sau sunt necorespunzatoare, organismul tehnic specializat prevazut la art. 62 poate decide retinerea la sol a aeronavei civile respective, pana la remedierea deficientelor semnalate, urmand a informa imediat autoritatile competente romane si pe cele ale statului de inmatriculare a aeronavei retinute, precum si operatorul implicat.
(3) Masurile necesare pentru retinerea la sol a aeronavei civile prevazute la alin. (2) vor fi luate de administratorul aerodromului, la solicitarea organismului tehnic specializat prevazut la art. 62 sau a reprezentantului sau autorizat."

Sectiunea II - Certificarea agentilor aeronautici civili

Art. 63
In scopul realizarii sigurantei zborului, urmatoarele categorii de agenti aeronautici civili sunt supusi certificarii si supravegherii continue de catre organismul tehnic prevazut la art. 62 alin. (1):
a) operatorii aerieni corespunzator cu operatiunile aeriene civile pe care le desfasoara;
b) agentii aeronautici civili care au ca obiect de activitate proiectarea, fabricatia si intretinerea aeronavelor, motoarelor, elicelor, pieselor si echipamentelor asociate, precum si cei care au ca obiect de activitate procesele specializate, inclusiv incercarile de tip, testarile specializate si distribuirea produselor aeronautice;
c) agentii aeronautici civili care desfasoara activitati de proiectare, constructii, montaj, reparatii pentru elemente de infrastructura si echipamente care concura direct la siguranta zborului;
d) agentii aeronautici civili care au ca obiect de activitate furnizarea serviciilor de navigatie aeriana, precum si activitatile aeroportuare;
e) agentii aeronautici civili care se ocupa cu pregatirea personalului aeronautic civil;
f) alte categorii de agenti aeronautici civili, potrivit reglementarilor specifice aplicabile

Art. 64
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Art. 65
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Sectiunea III - Certificarea personalului aeronautic civil

Art. 66
(1) Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului stabileste, prin reglementari specifice, categoriile de personal aeronautic civil supus certificarii, precum si documentele de certificare obligatorii pentru exercitarea activitatilor aeronautice civile.
(2) Oricare persoana care face dovada indeplinirii cerintelor prevazute in reglementarile specifice aplicabile poate solicita certificarea ca personal aeronautic civil."

Art. 67
Certificatele personalului aeronautic civil sunt documente nominale individuale, obligatorii pe intreaga durata a desfasurarii activitatii ca personal aeronautic civil.

Art. 68
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Art. 69
In conditiile in care tratatele internationale la care Romania este parte nu prevad altfel, documentele de certificare emise de alte state pot fi recunoscute sau validate in Romania numai daca criteriile in baza carora au fost eliberate se situeaza cel putin la nivelul standardelor si practicilor recomandate de Organizatia Aviatiei Civile Internationale si in conditiile indeplinirii cerintelor reglementarilor nationale specifice aplicabile.

Art. 70
Examinarea medicala a candidatilor care solicita certificarea ca personal aeronautic civil poate fi efectuata numai de catre o institutie medicala autorizata, potrivit reglementarilor specifice aplicabile.

Sectiunea IV - Certificarea aeronavelor civile

Art. 71
(1) Aeronavele civile care se inmatriculeaza in Romania, motoarele si elicele acestora vor detine un certificat de tip emis potrivit reglementarilor specifice aplicabile, care sa acopere produsul, inclusiv toate piesele si echipamentele instalate pe acesta.
(2) In certificatul de tip se inscriu conditiile si limitarile care sunt cerute in interesul sigurantei zborului

Art. 72
Piesele si echipamentele pot detine un certificat specific in urma demonstrarii ca acestea sunt conforme cu specificatiile detaliate de navigabilitate stabilite

Art. 73
(1) Fiecare aeronava civila trebuie sa detina un certificat de navigabilitate individual, eliberat in urma demonstrarii ca aeronava civila este conforma cu proiectul de tip aprobat in certificatul de tip si ca intreaga documentatie, inspectiile si incercarile relevante demonstreaza ca aeronava este in conditie de operare in siguranta.
(2) In certificatul de navigabilitate, care trebuie sa se afle in permanenta la bordul aeronavei, se inscriu categoriile de activitati pentru care aeronava civila poate fi folosita, precum si alte conditii si limitari impuse de siguranta zborului."

Art. 74
(1) Ministerul Transporturilor emite reglementari aeronautice specifice privind certificarea aeronavelor civile.
(2) Ministerul Transporturilor poate stabili categorii de aeronave si parasute care, prin exceptie de la prevederile art. 73, pot efectua zboruri fara sa detina certificat de tip si/sau de navigabilitate.

Sectiunea V - Zone supuse servitutilor de aeronautica civila

Art. 75
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Art. 76
In scopul asigurarii sigurantei zborului se stabilesc, in conformitate cu reglementarile specifice emise de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, zone supuse servitutilor de aeronautica civila aferente aerodromurilor civile si echipamentelor serviciilor civile de navigatie aeriana.

Art. 77
In zonele supuse servitutilor de aeronautica civila pot fi construite si amplasate constructii, instalatii si echipamente noi numai cu avizul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, iar in cazul aerodromurilor exploatate in comun, cu avizul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, impreuna cu Ministerul Apararii Nationale.

Art. 78
Administratorii aerodromurilor civile, ai echipamentelor aferente serviciilor de navigatie aeriana, cat si proprietarii terenurilor, cladirilor si amenajarilor aflate in zonele supuse servitutilor de aeronautica civila sunt obligati sa respecte restrictiile impuse prin reglementarile specifice referitoare la aceste zone, precum si prin avizul prevazut la art. 77.

SECTIUNEA VI - Transferul responsabilitatilor de supraveghere a sigurantei zborului

Art. 78^1
In cazul unei aeronave inmatriculate intr-un alt stat si operate de un operator aerian roman, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului poate incheia, conform Conventiei de la Chicago si potrivit atributiilor ce ii revin prin prezentul cod aerian, acorduri bilaterale cu autoritatile aeronautice din acel stat, prin care se preiau, in totalitate sau in parte, functiile si obligatiile ce revin statului de inmatriculare a aeronavei.

Art. 78^2
In cazul unei aeronave inmatriculate in Romania si operate de un operator aerian dintr-un alt stat, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului poate incheia, conform Conventiei de la Chicago si potrivit atributiilor ce ii revin prin prezentul cod aerian, acorduri bilaterale cu autoritatile aeronautice din acel stat prin care se transfera, in totalitate sau in parte, functiile si obligatiile ce revin statului roman in calitate de stat de inmatriculare a aeronavei."

Capitolul X - Securitatea aeronautica

Art. 79
Protectia aviatiei civile impotriva actelor de interventie ilicita se realizeaza pe baza Programului National de Securitate Aeronautica, elaborat de Ministerul Transporturilor si aprobat prin hotarare a Guvernului.

Art. 80
Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat responsabila pentru dezvoltarea, implementarea si aplicarea programului prevazut la art. 79.

Capitolul XI - Facilitati aeronautice

Art. 81
Facilitatile aeronautice se realizeaza in conformitate cu procedurile, standardele si practicile recomandate, emise de organizatiile internationale de aviatie civila la care Romania este parte, precum si cu legislatia europeana si nationala specifica in vigoare.

Art. 82
Administratorii aerodromurilor civile au obligatia sa asigure conditiile pentru implementarea si asigurarea functionarii sistemului de facilitati aeronautice la aerodromurile pe care le administreaza.

Capitolul XII - Cautarea si salvarea aeronavelor civile

Art. 83
In spatiul aerian national, precum si pe teritoriul Romaniei operatiunile de cautare si salvare a aeronavelor civile aflate in primejdie si a supravietuitorilor unui accident de aviatie se realizeaza in conformitate cu legislatia nationala referitoare la managementul situatiilor de urgenta.

Art. 84
Abrogat, , Legea nr. 399/2005

Art. 85
Asistenta de cautare si de salvare se acorda tuturor aeronavelor civile si supravietuitorilor unui accident de aviatie.

Art. 86
Toate autoritatile publice, precum si persoanele fizice si juridice solicitate au obligatia de a acorda asistenta in cazul operatiunilor de cautare si de salvare, urmarindu-se prioritar salvarea vietilor omenesti, precum si prevenirea amplificarii daunelor si conservarea dovezilor esentiale pentru anchetarea adecvata a accidentelor.

Capitolul XIII - Investigatia tehnica a incidentelor si accidentelor de aviatie

Art. 87
Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului este autoritatea de stat pentru reglementarea, organizarea si desfasurarea activitatilor privind investigatia tehnica a incidentelor si a accidentelor din aviatia civila.

Art. 88
(1) Scopul investigatiei tehnice il reprezinta stabilirea faptelor, cauzelor si imprejurarilor care au condus la producerea incidentului sau a accidentului de aviatie civila, precum si identificarea masurilor preventive corespunzatoare.
(2) Obiectivul investigatiei tehnice il reprezinta cresterea sigurantei zborului prin emiterea de recomandari in vederea prevenirii producerii unor incidente sau accidente similare in aviatia civila.

Art. 89
(1) Investigatia tehnica este independenta de ancheta penala sau disciplinara.
(2) Stabilirea responsabilitatilor, a persoanelor vinovate, a gradului de vinovatie, precum si aplicarea sanctiunilor sunt de competenta organelor abilitate prin lege.

Art. 90
(1) Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului emite reglementari specifice cu privire la raportarea, colectarea, prelucrarea si arhivarea informatiilor referitoare la evenimentele de aviatie civila, in conformitate cu recomandarile organizatiilor internationale de aviatie civila.
(2) Agentii aeronautici civili au obligatia sa informeze Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului asupra producerii incidentelor si accidentelor de aviatie civila.
(3) Confidentialitatea surselor de informare in timpul investigatiei tehnice, inclusiv raportarile voluntare ale personalului aeronautic civil, care stau la baza inceperii sau desfasurarii unei investigatii, este garantata in conditiile legii."

Art. 91
Echipajele aeronavelor civile, precum si orice persoana fizica sau juridica sunt obligate sa furnizeze, la cererea comisiei de investigare, pe durata investigatiei tehnice, toate informatiile si relatiile care le sunt cunoscute.

Capitolul XIV - Sanctiuni

Art. 92
Incalcarea prevederilor prezentului Cod aerian atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, civila, contraventionala sau penala a persoanelor vinovate.

Art. 93
(1) Constituie contraventii, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa constituie infractiuni, urmatoarele fapte:
a) lipsa de la bordul aeronavei a documentelor obligatorii prevazute la art. 17 alin. (2), art. 36 alin. (2) si la art. 73 alin. (2);
b) refuzul comandantului unei aeronave civile de a prezenta persoanelor imputernicite, in conditiile legii, documentele obligatorii prevazute la art. 17 alin. (2), art. 36 alin. (2) si la art. 73 alin. (2);
c) neinformarea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului cu privire la producerea incidentelor si accidentelor de aviatie civila, de catre cei care au aceasta obligatie in conformitate cu prevederile art. 90 alin. (2);
d) desfasurarea de activitati in perimetrul infrastructurii aeroportuare fara licenta prevazuta la art. 29 alin. (3);
e) efectuarea activitatilor aeronautice civile prevazute la art. 63, fara detinerea unui certificat valabil, de catre persoane fizice sau juridice;
f) efectuarea de operatiuni de transport aerian public fara detinerea licentei de transport aerian si/sau a certificatului de operator prevazute la art. 50 alin. (1);
g) amplasarea constructiilor, instalatiilor si echipamentelor in zonele supuse servitutilor de aeronautica civila fara obtinerea avizului Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, prevazut la art. 77;
h) nerespectarea restrictiilor impuse prin reglementarile specifice referitoare la zonele supuse servitutilor aeronautice sau prin avizele emise de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, de catre persoanele fizice si juridice prevazute la art. 78;
i) operarea unei aeronave civile cu nerespectarea conditiilor si limitarilor inscrise in certificatul de navigabilitate conform prevederilor art. 73 alin. (2);
j) efectuarea serviciului de catre personalul aeronautic civil sub influenta bauturilor alcoolice sau a altor substante interzise de autoritatea de reglementare. Se considera sub influenta bauturilor alcoolice personalul care are o imbibatie alcoolica in sange de pana la 0,8‰.
(2) Prin hotarare a Guvernului se pot stabili si alte fapte contraventionale din domeniul aviatiei civile

Art. 94
Contraventiile prevazute la art. 93 alin. (1) se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) contraventiile prevazute la lit. a)-c), cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b) contraventiile prevazute la lit. d)-f), cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei;
c) contraventiile prevazute la lit. g)-j), cu amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei."

Art. 95
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Art. 96
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Art. 97
1) Constatarea contraventiilor prevazute la art. 93, precum si aplicarea amenzilor se fac, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, de catre persoanele imputernicite in acest scop de ministrul transporturilor, constructiilor si turismului.
(2) Contraventiilor prevazute la art. 93 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare."

Art. 98
Incalcarea de catre personalul aeronautic civil a indatoririlor de serviciu sau neindeplinirea lor, daca fapta este de natura sa puna in pericol siguranta zborului, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.

Art. 99
(1) Incredintarea comenzilor aeronavei civile de catre pilotul comandant unei persoane neautorizate se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Parasirea fara aprobare a postului de catre orice membru al echipajului de conducere sau de catre personalul ce asigura direct informarea, dirijarea si controlul traficului aerian, daca fapta este de natura sa puna in pericol siguranta zborului, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 100
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Art. 101
(1) Savarsirea faptei prevazute la art. 93 alin. (1) lit. j), daca aceasta este de natura sa puna in pericol siguranta zborului, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
(2) Efectuarea serviciului in stare de ebrietate de catre personalul aeronautic civil se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
(3) Daca fapta prevazuta la alin. (1) este savarsita de personalul aeronautic navigant, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Este considerat in stare de ebrietate personalul care are o imbibatie alcoolica in sange mai mare de 0,8‰."

Art. 102
(1) Pilotarea unei aeronave de catre o persoana care nu detine documentele de certificare prevazute de reglementarile in vigoare pentru pilotarea aeronavei respective se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Daca prin fapta prevazuta la alin. (1) s-a pus in pericol siguranta altor zboruri, sanatatea publica sau protectia mediului, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 5 ani

Art. 103
(1) Se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda urmatoarele fapte:
a) exploatarea unei aeronave fara ca aceasta sa posede un certificat de inmatriculare/identificare si un certificat/autorizatie de navigabilitate ori documente echivalente;
b) nerespectarea restrictiilor impuse prin reglementarile specifice referitoare la zonele supuse servitutilor aeronautice sau prin avizele emise de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, de catre persoanele fizice si juridice prevazute la art. 78, daca fapta este de natura sa puna in pericol siguranta zborului;
c) efectuarea de operatiuni de transport aerian public fara detinerea licentei de transport aerian si/sau a certificatului de operator prevazute la art. 50 alin. (1), daca fapta este de natura sa puna in pericol siguranta zborului;
d) inscriptionarea neconforma cu certificatul de inmatriculare/identificare sau suprimarea marcilor de inscriptionare.
(2) Fapta prevazuta la lit. a), savarsita dupa refuzul eliberarii certificatului de inmatriculare sau a certificatului de navigabilitate, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani."

Art. 104
In intelesul prevederilor prezentului capitol:
a) o aeronava se considera a fi in serviciu din momentul in care personalul de la sol sau echipajul incepe sa o pregateasca in vederea unui anumit zbor pana la expirarea unui termen de 24 de ore dupa orice aterizare; perioada de serviciu cuprinde in orice caz intregul timp in care aeronava se afla in zbor, in sensul prevederilor lit. b);
b) o aeronava se considera a fi in zbor din momentul in care, imbarcarea fiind terminata, toate usile exterioare au fost inchise si pana in momentul in care una dintre aceste usi a fost deschisa in vederea debarcarii; in caz de aterizare fortata se considera ca zborul se continua pana cand autoritatea competenta preia in sarcina aeronava, persoanele si bunurile de la bord.

Art. 105
Abrogat, Legea nr. 399/2005

Art. 106
Comunicarea de informatii, stiind ca acestea sunt false, daca prin acest fapt se pericliteaza siguranta zborului, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 10 ani. Daca fapta se savarseste in scopul devierii itinerarului de zbor, pedeapsa este de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 107
(1) Savarsirea, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme sau al unei substante, a unui act de violenta impotriva unei persoane aflate intr-un aeroport civil, daca fapta pune in pericol sau este de natura a pune in pericol siguranta si securitatea in acest aeroport, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Savarsirea oricarui act de violenta fizica sau psihica asupra unei persoane aflate la bordul unei aeronave civile in zbor sau in pregatire de zbor se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 108
(1) Distrugerea sau deteriorarea grava, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme sau al unei substante, a instalatiilor unui aeroport civil ori a unei aeronave care nu este in serviciu, dar se afla pe un aeroport, precum si intreruperea serviciilor de aeroport, daca fapta compromite sau este de natura a compromite siguranta si securitatea in acest aeroport, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani.
(2) Distrugerea sau deteriorarea instalatiilor ori a serviciilor de navigatie aeriana sau perturbarea functionarii acestora, daca fapta este de natura sa puna in pericol siguranta zborului, se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
(3) Cu pedeapsa prevazuta la alin. (2) se sanctioneaza si distrugerea unei aeronave in serviciu sau cauzarea de deteriorari care o fac indisponibila de zbor ori care sunt de natura sa ii puna in pericol siguranta in zbor.
(4) Plasarea sau inlesnirea plasarii pe o aeronava civila, prin orice mijloc, a unui dispozitiv sau a unei substante capabile sa distruga acea aeronava sau sa ii produca deteriorari care o fac inapta de zbor ori care sunt de natura sa pericliteze siguranta acesteia in zbor se pedepseste cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi

Art. 109
Preluarea fara drept a unei aeronave, prin orice mijloace, precum si exercitarea fara drept a controlului asupra aeronavei se pedepsesc cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 110
Daca faptele prevazute in prezentul capitol au avut ca urmare decesul uneia sau al mai multor persoane, pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 111
(1) Tentativa la infractiunile prevazute in prezentul capitol se pedepseste.
(2) Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii infractiunilor prevazute in prezentul capitol.

Art. 112
Cercetarea faptelor prevazute la art. 98111, precum si punerea in miscare a actiunii penale sunt de competenta procurorului de pe langa curtea de apel in a carei raza teritoriala au fost savarsite acestea.

Capitolul XV - Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 113
Reglementarile emise de Ministerul Transporturilor in aplicarea prevederilor prezentului Cod aerian sunt obligatorii pentru toti agentii aeronautici civili.

Art. 113^1
Masurile de natura ajutorului de stat prevazute in prezenta lege vor fi notificate potrivit Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicata, si se vor acorda numai dupa autorizarea acestora de catre Consiliul Concurentei

Art. 114
La instituirea de catre Presedintele Romaniei a starii de asediu sau a starii de urgenta, precum si la declararea mobilizarii partiale sau generale a Fortelor Armate ori in caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii aplicarea prevederilor prezentului Cod aerian se suspenda in parte sau in intregime, activitatea aeronautica in spatiul aerian national urmand sa se desfasoare conform normelor stabilite de autoritatile militare competente, potrivit legii.

Art. 115
Prezentul Cod aerian intra in vigoare la data de 1 ianuarie 1998*).

Art. 116
Se abroga integral Codul aerian aprobat prin Decretul nr.516/1953, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 56 din 30 decembrie 1953, cu modificarile ulterioare.

*) A se vedea si data intrarii in vigoare a actului normativ modificator.

-------------
Drept OnLine va prezinta in cadrul acestei Sectiuni cateva reglementari juridice de interes general, cu mentiunea ca informatiile prezentate in aceasta sectiune au un caracter pur informativ, existand posibilitatea de a fi intervenit modificari ulterioare, abrogari, nesurprinse aici.
-------------

Liberul acces la informatiile de interes public

2013-11-09T08:10:00.002-08:00

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public

(publicata in Monitorul Oficial nr. 663/23 octombrie 2001)

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale Art. 1.
Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.

Art. 2.
In sensul prezentei legi:
a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica, precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei;
b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei;
c) prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie privind o persoana fizica identificata sau identificabila.
CAPITOLUL II
Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes public

SECTIUNEA 1
Dispozitii comune privind accesul la informatiile de interes public Art. 3.
Asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relatii publice sau al persoanei desemnate in acest scop.

Art. 4.
(1) Pentru asigurarea accesului oricarei persoane la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia de a organiza compartimente specializate de informare si relatii publice sau de a desemna persoane cu atributii in acest domeniu.
(2) Atributiile, organizarea si functionarea compartimentelor de relatii publice se stabilesc, pe baza dispozitiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare si functionare a autoritatii sau institutiei publice respective.

Art. 5.
(1) Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele informatii de interes public:
a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei publice;
b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare, programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice;
c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;
f) programele si strategiile proprii;
g) lista cuprinzand documentele de interes public;
h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile de interes public solicitate.
(2) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informatiile prevazute la alin. (1).
(3) Autoritatile publice sunt obligate sa dea din oficiu publicitatii un raport periodic de activitate, cel putin anual, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a.
(4) Accesul la informatiile prevazute la alin. (1) se realizeaza prin:
a) afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice ori prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina de Internet proprie;
b) consultarea lor la sediul autoritatii sau al institutiei publice, in spatii special destinate acestui scop.

Art. 6.
(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.
(2) Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal.
(3) Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente:
a) autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea;
b) informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei publice identificarea informatiei de interes public;
c) numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita primirea raspunsului.

Art. 7.
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile de la primirea petitiilor.
(3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite conditiile tehnice necesare, si in format electronic.

Art. 8.
(1) Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc accesul la informatiile de interes public si pot furniza pe loc informatiile solicitate.
(2) In cazul in care informatiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este indrumata sa solicite in scris informatia de interes public, urmand ca cererea sa ii fie rezolvata in termenele prevazute la art. 7.
(3) Informatiile de interes public solicitate verbal se comunica in cadrul unui program minim stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei publice, care va fi afisat la sediul acesteia si care se va desfasura in mod obligatoriu in timpul functionarii institutiei, incluzand si o zi pe saptamana, dupa programul de functionare.
(4) Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest program si se desfasoara separat.
(5) Informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de informare in masa vor fi comunicate, de regula, imediat sau in cel mult 24 de ore.

Art. 9.
(1) In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, in conditiile legii.
(2) Daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi privind documentele aflate in posesia autoritatii sau a institutiei publice, aceasta solicitare va fi tratata ca o noua petitie, raspunsul fiind trimis in termenele prevazute la art. 7 si 8.

Art. 10.
Nu este supusa prevederilor art. 7-9 activitatea autoritatilor si institutiilor publice de raspunsuri la petitii si de audiente, desfasurata potrivit specificului competentelor acestora, daca aceasta priveste alte aprobari, autorizari, prestari de servicii si orice alte solicitari in afara informatiilor de interes public.

Art. 11.
(1) Persoanele care efectueaza studii si cercetari in folos propriu sau in interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autoritatii sau al institutiei publice pe baza solicitarii personale, in conditiile legii.
(2) Copiile de pe documentele detinute de autoritatea sau de institutia publica se realizeaza
in conditiile art. 9.

Art. 12.
(1) Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1, urmatoarele informatii:
a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii;
b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;
c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale, potrivit legii;
d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare;
f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces;
g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.
(2) Raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor apartinand categoriilor prevazute la alin. (1) revine persoanelor si autoritatilor publice care detin astfel de informatii, precum si institutiilor publice abilitate prin lege sa asigure securitatea informatiilor.

Art. 13.
Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes public.

Art. 14.
(1) Informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni informatii de interes public numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice.
(2) Informatiile publice de interes personal nu pot fi transferate intre autoritatile publice decat in temeiul unei obligatii legale ori cu acordul prealabil in scris al persoanei care are acces la acele informatii potrivit art. 2.
SECTIUNEA a 2-a
Dispozitii speciale privind accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public
Art. 15.
(1) Accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public este garantat.
(2) Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public, desfasurata de mijloacele de informare in masa, constituie o concretizare a dreptului cetatenilor de a avea acces la orice informatie de interes public.

Art. 16.
Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator de cuvant, de regula din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice.

Art. 17.
(1) Autoritatile publice au obligatia sa organizeze periodic, de regula o data pe luna, conferinte de presa pentru aducerea la cunostinta a informatiilor de interes public.
(2) In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa raspunda cu privire la orice informatii de interes public.

Art. 18.
(1) Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si reprezentantilor mijloacelor de informare in masa.
(2) Acreditarea se acorda la cerere, in termen de doua zile de la inregistrarea acesteia.
(3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice si care nu privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in limitele legii.
(4) Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist.

Art. 19.
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util mijloacele de informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate de acestea.
(2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de informare in masa la actiunile publice organizate de acestea.
(3) Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare si functionare sa desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt obligate sa permita accesul presei la acele activitati, in difuzarea materialelor obtinute de ziaristi urmand sa se tina seama doar de deontologia profesionala.

Art. 20.
Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile furnizate de autoritatile sau de institutiile publice.
CAPITOLUL III
Sanctiuni Art. 21.
(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat.
(2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducatorul autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de catre persoana lezata.
(3) Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste intemeiata, raspunsul se transmite persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atat informatiile de interes public solicitate initial, cat si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate impotriva celui vinovat.

Art. 22.
1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice. Plingerea se face in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la art. 7.
(2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.
(3) Hotararea tribunalului este supusa recursului.
(4) Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila.
(5) Atat plangerea, cat si apelul se judeca in instanta in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.
CAPITOLUL IV
Dispozitii tranzitorii si finale Art. 23.
(1) Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I.
(2) In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va elabora, la initiativa Ministerului Informatiilor Publice, normele metodologice de aplicare a acesteia.

Art. 24.
(1) In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Ministerul Informatiilor Publice, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si Ministerul Finantelor Publice vor inainta Guvernului propuneri privind masurile necesare pentru ca informatiile de interes public sa devina disponibile in mod progresiv prin intermediul unor baze de date informatizate accesibile publicului la nivel national.
(2) Masurile prevazute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea autoritatilor si institutiilor publice cu echipamentele de tehnica de calcul adecvate.

Art. 25.
Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice prevederi contrare.

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 13 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,
PAUL PACURARU
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 18 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU

Bucuresti, 12 octombrie 2001.

Statutul de utilitate publică

2013-08-13T18:28:00.005-07:00

ONG de utilitate publică

Conform noilor reglementari, asociatiile si fundatiile pot fi recunoscute de Guvern ca fiind de utilitate publica numai daca: activitatea lor se desfasoara in interes general sau al unor colectivitati, dupa caz; functioneaza de cel putin 3 ani si au realizat o parte din obiectivele stabilite, facand dovada unei activitati neintrerupte prin actiuni semnificative; prezinta un raport de activitate din care sa rezulte desfasurarea unei activitati anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului lor, insotit de situatiile financiare anuale si de bugetele de venituri si cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoasterea statutului de utilitate publica; fac dovada existentei unor contracte de colaborare si parteneriate cu institutii publice sau asociatii ori fundatii din tara si din strainatate.

Prin Legea nr. 145/2012, publicată în M. Of. nr. 517 din 26 iulie a.c., au fost modificate dispoziţiile referitoare la asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publică, reglementări conţinute în O.G. nr 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Modificările vizează exclusiv capitolul distinct “Obţinerea statutului de utilitate publică a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor” din O.G. nr. 26/2002. În sensul ordonanţei, prin utilitate publică se înţelege orice activitate care se desfăşoară în domenii de interes public general sau al unor colectivităţi.

Federaţii de utilitate publică

În forma modificată, condiţiile cumulative pentru recunoaşterea ca fiind de utilitate publică se referă atât la asociaţii şi fundaţii, cât şi la federaţii. Remarcăm, astfel, faptul că, dacă titlul capitolului includea şi anterior federaţiile, în textul aferent lipseau însă dispoziţii exprese referitoare la acestea.

Condiţii pentru recunoaşterea statului de utilitate publică

a) activitatea acesteia se desfăşoară în interes general sau al unor colectivităţi, după caz;

b) funcţionează de cel puţin 3 ani şi – potrivit completărilor aduse prin Legea nr. 145 – a realizat o parte din obiectivele stabilite, făcând dovada unei activităţi neîntrerupte prin acţiuni semnificative;

c) prezintă un raport de activitate din care să rezulte desfăşurarea unei activităţi anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său, însoţit de situaţiile financiare anuale şi de bugetele de venituri şi cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoaşterea statutului de utilitate publică;

d) deţine un patrimoniu, logistică, membri şi personal angajat, corespunzător îndeplinirii scopului propus; forma anterioară a dispoziţiei în cauză, la care legiuitorul a renunţat, prevedea obligaţia ca valoarea activului patrimonial pe fiecare dintre cei 3 ani anteriori în parte să fi fost cel puţin egală cu valoarea patrimoniului iniţial.

NOU! - face dovada existenţei unor contracte de colaborare şi parteneriate cu instituţii publice sau asociaţii ori fundaţii din ţară şi din străinătate;

NOU! - face dovada obţinerii unor rezultate semnificative în ceea ce priveşte scopul propus sau prezintă scrisori de recomandare din partea unor autorităţi competente din ţară sau din străinătate, care recomandă continuarea activităţii.

Dispensă abrogată

Au fost abrogate dispoziţiile care prevedeau că Guvernul României poate, la propunerea autorităţii administrative competente, să acorde o dispensă de la îndeplinirea conditiilor prevăzute la lit. a) şi b) de mai sus dacă asociaţia sau fundaţia solicitantă a rezultat din fuziunea a două sau mai multe asociaţii sau fundaţii preexistente şi dacă fiecare dintre asociaţiile sau fundatiile preexistente ar fi îndeplinit cele două condiţii, dacă ar fi formulat solicitarea în mod independent.

Recunoaşterea unei asociaţii sau fundaţii ca fiind de utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului. În acest scop, asociaţia sau fundaţia interesată adresează o cerere Secretariatului General al Guvernului, care o înaintează, în termen de 15 zile, organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea.

Observăm că, prin noua formulare, Guvernul trimite solicitarea numai la “organul de specialitate…”, în timp ce, în textul anterior, trimiterea se putea face şi la ministerul în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşura activitatea asociaţia sau fundaţia. Cât priveşte “organul de specialitate al administraţiei publice centrale”, explicaţii se regăsesc numai în precizările din textele următoare ale acestui capitol.

Documente însoţitoare la cererea de recunoaştere a ONG-ului ca fiind de utilitate publică

Dispoziţiile actului normativ, în acest sens, au rămas nemodificate. Astfel, cererea trebuie să fie însoţită, pe lângă dovada îndeplinirii condiţiilor pe care deja le-am menţionat, de următoarele documente:

- copii de pe actul constitutiv şi de pe statutul asociaţiei sau fundaţiei;

- copie de pe dovada dobândirii personalităţii juridice;

- dovada privind bonitatea asociaţiei sau fundaţiei, emisă de banca la care are deschis contul;

- copie de pe dovada privind situaţia juridică a sediului asociaţiei sau fundaţiei;

- numele şi adresa persoanelor fizice, respectiv denumirea şi sediul persoanelor juridice, cu care asociaţia sau fundaţia colaborează în mod frecvent în vederea realizării obiectului său de activitate pentru care aceasta solicită recunoaşterea statutului de utilitate publică.

NOI DOCUMENTE SOLICITATE

Textul de reglementare, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.145/2012, adaugă aici, ca documente obligatorii pe care ONG-ul interesat trebuie să le furnizeze:

- situaţiile financiare anuale şi bugetele de venituri şi cheltuieli pe ultimii 3 ani de activitate;

- lista persoanelor angajate şi copii de pe contractele de muncă ale angajaţilor;

- copii de pe convenţiile de colaborare, calificări, scrisori de recomandare şi altele asemenea.

Conflictele de competenţă apărute între autorităţile publice – care se consideră competente – privind înregistrarea cererii au rămas nemodificate. Astfel, conflictele de competenţă se soluţionează, la sesizarea oricăreia dintre părţi, de către Secretariatul General al Guvernului, în termen de 5 zile de la data înregistrării sesizării. În vederea stabilirii autorităţii competente, persoanele interesate sunt obligate să pună la dispoziţie Secretariatului General al Guvernului toate informaţiile necesare rezolvării cererii.

Autoritatea administrativă competentă este obligată ca, în termen de 60 de zile, să examineze cererea şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. În cazul în care constată îndeplinirea acestor condiţii, autoritatea administrativă competentă va propune Guvernului României recunoaşterea. În caz contrar, aceasta va transmite persoanelor juridice solicitante un răspuns motivat, în termen de 30 de zile de la data luării deciziei.

În cel mult 90 de zile de la data depunerii cererii de recunoaştere a statului de utilitate publică, precum şi a tuturor documentelor necesare luării deciziei, Guvernul României hotărăşte asupra propunerii de recunoaştere. Dacă propunerea se respinge, soluţia va fi comunicată asociaţiei sau fundaţiei de către autoritatea administrativă la care s-a înregistrat cererea de recunoaştere, în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii şi a documentelor necesare luării deciziei.

Drepturi şi obligaţii

Recunoaşterea utilităţii publice conferă asociaţiei sau fundaţiei drepturi şi obligaţii – nemodificate faţă de dispoziţiile anterioare din art. 41 al actului normativ de bază –, astfel:

- dreptul de a i se atribui în folosinţă gratuită bunurile proprietate publică;

- dreptul de a menţiona în toate documentele pe care le întocmeşte că asociaţia sau fundaţia este recunoscută ca fiind de utilitate publică;

- obligaţia de a menţine cel puţin nivelul activităţii şi performanţele care au determinat recunoaşterea;

- obligaţia de a comunica autorităţii administrative competente orice modificări ale actului constitutiv şi ale statutului, precum şi rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale; autoritatea administrativă are obligaţia să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;

- obligaţia de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial. Modelul extrasului situaţiilor financiare se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.

NOU!

Legea nr. 145/2012 introduce noi obligaţii, prin adăugarea, la art. 41, a unui nou alineat (2), pe care îl prezentăm în formă integrală:

“ Recunoaşterea utilităţii publice incumbă asociaţiei sau fundaţiei următoarele obligaţii:

- obligaţia de a menţine cel puţin nivelul activităţii şi performanţele care au determinat recunoaşterea;

Sesizăm repetarea unora din obligaţiile deja existente, în – ceea ce a devenit – alineatul (1) al articolului 41, repetare de care a fost nevoie pentru mai mare claritate în ce priveşte condiţiile de retragere a statutului de utilitate publică, aşa cum vom vedea la punctul următor.

Recunoaşterea utilităţii publice se face pe durată nedeterminată. În ce priveşte retragerea statutului de utilitate publică, legiuitorul a modificat dispoziţiile legale – alineatele (2)-(4) ale articolului 42 – şi al căror conţinut nou este următorul:

“(2) În cazul în care asociaţia sau fundaţia nu mai îndeplineşte una ori mai multe dintre condiţiile prevăzute la art. 38 care au stat la baza recunoaşterii utilităţii publice, Guvernul va retrage, prin hotărâre, statutul de recunoaştere a utilităţii publice, la propunerea autorităţii administrative competente sau a Ministerului Justiţiei.

(3) Retragerea va interveni şi în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute la art. 41 alin. (2).

(4) Împrejurările prevăzute la alin. (2) şi (3) pot fi sesizate autorităţii administrative competente, Ministerului Justiţiei sau Guvernului de către orice persoană fizică sau persoană juridică interesată.”

Evidenţele contabile ale asociaţiei sau fundaţiei

Textul de reglementare rămâne nemodificat, astfel că în evidenţele contabile ale asociaţiei sau fundaţiei se vor înregistra separat bunurile achiziţionate sau edificate din bani publici. În cazul dizolvării asociaţiei sau fundaţiei recunoscute ca fiind de utilitate publică, bunurile provenite din resurse bugetare şi rămase în urma lichidării se vor repartiza, prin hotărâre a Guvernului, către alte asociaţii ori fundaţii cu scop similar sau către instituţii publice cu acelaşi obiect de activitate.

În cazul dizolvării, celelalte bunuri ramăse în patrimoniul asociaţiei sau fundaţiei vor fi repartizate conform dispoziţiilor art. 60 din O.G. nr. 26. Textul la care se face trimitere prevede că, în cazul dizolvării asociaţiei sau fundaţiei, bunurile rămase în urma lichidării nu se pot transmite către persoane fizice. Aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul asociaţiei sau al fundaţiei.

Dacă în termen de 6 luni de la terminarea lichidării lichidatorii nu au reuşit să transmită bunurile, precum şi în cazul în care statutul asociaţiei sau al fundaţiei nu prevede o procedură de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară legii sau ordinii publice, bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite de instanţa competentă unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător.

Litigiile referitoare la recunoaşterea utilităţii publice a asociaţiilor şi fundaţiilor se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Dispoziţiile din acest capitol, referitoare la condiţiile recunoaşterii statutului de utilitate publică, precum şi la drepturile şi obligaţiile asociaţiilor sau fundaţiilor recunoscute ca fiind de utilitate publică se aplică în mod corespunzător şi federaţiilor.

Să mai notăm o ultimă prevedere din acest Capitol VI al ordonanţei – nemodificată –, potrivit căreia o federaţie poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică dacă cel puţin două treimi din numărul asociaţiilor şi fundaţiilor care o alcătuiesc sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică.

http://legestart.ro/ong-de-utilitate-publica-conditii-modificate/

TERORISMUL INTERNAŢIONAL

2013-07-19T19:33:00.003-07:00

TERORISMUL INTERNAŢIONAL

In perioada care a trecut, au fost comise actiuni teroriste, indreptate impotriva sefilor de stat, de guvern sau a altor oameni politici, institutii ori impotriva unor grupuri de persoane refugiate pe teritoriul unor state straine; daca asemenea actiuni sunt savarsite cu ajutorul, incuviintarea sau stiinta altor state, aceste acte constituie terorism de stat. Conducerile statelor care practica terorismul, poarta o grava raspundere, nu numai pentru victimele pe care le fac si pentru consecintele care se pot declansa, dar se fac vinovate si de violarea dreptului intemational. Juristii considera ca actiunile teroriste sunt indreptate impotriva ordinii juridice interne din statele respective, dar ele constituie, in ace-lasi timp, si o infractiune internationala.

In fata unui asemenea pericol care, in secolul nostru a devenit un adevarat flagel, statele au luat o atitudine neta de respingere si hotararea de a-1 reprima, colaborand intre ele in acest scop.

Mijlocul principal de combatere, la nivel international, a terorismului il constituie numeroasele conventii incheiate si documente adoptate in acest scop.

Prin Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului (Geneva, 1937, adoptata in urma atentatului ucigas de la, Marsilia), statele s-au angajat sa pedepseasca persoanele vinovate pentru: atentatele impotriva sefilor de stat si a altor persoane care ocupa functii in stat; faptele care pun in pericol mai multe vieti omenesti; acte diversioniste asupra bunurilor private si de stat; pastrarea sau aprovizionarea cu arme si alte mijloace teroriste; falsificarea si introducerea de pasapoarte si alte documente false; pregatirea de acte teroriste s.a.

Dupa cel de al doilea razboi mondial, terorismul a cunoscut o extindere si o agravare, mai ales, din cauza tentei politice care i s-a dat si a implicarii unor state in asemenea actiuni. Drept urmare, au fost adoptate un numar de conventii, dintre care unele se refera la combaterea terorismului practicat contra sefilor de stat si a altor persoane oficiale, altele pentru a asigura securitatea in domeniul navigatiei aeriene si a navigatiei maritime.

In acest sens:

-Conventia asupra prevenirii si pedepsirii crimelor impotriva persoanelor protpe plan international, inclusiv agentii diplomatici (adoptata de Adunarea generala O.N.U., in 1973). Statele-parti sunt tinute sa incrimineze, in dreptul lor intern, comiterea, cu intentie, a urmatoarelor fapte: uciderea, rapirea sau alt act asupra persoanei sau libertatii unei persoane protpe plan international; un atac violent asupra sediului oficial, locuintei private sau mijloacelor de transport ale unei persoane protpe plan international, de natura sa puna in pericol persoana sau libertatea sa s.a2.

-Conventia impotriva luarii de ostatici (adoptata la O.N.U. in 1979) prevede ca, cel care sechestreaza o persoana sau o retine si o ameninta sa o omoare, o va rani sau continua sa o retina pentru a constrange un stat, o organizatie internationala, o persoana fizica sau morala, sa indeplineasca un act ori sa se abtina de la acesta, ca o conditie a punerii in libertate a ostaticului, comite infractiunea de luare de ostatici (art. 1). Statele sunt obligate sa pedepseasca asemenea infractiuni, corespunzator gravitatii lor. Statul, pe teritoriul caruia, se afla prezumtivul infractor, il va retine si va lua masuri pentru urmarirea si finalizarea procedurilor penale impotriva lui; daca nu-1 extradeaza, este obligat sa-1 supuna urmaririi penale si sa-1 judece, ca pentru o infractiune cu caracter grav (art. 8).

- Conventia internationala impotriva recrutarii, folosirii, finantarii si instruirii de mercenari (adoptata in cadrul O.N.U., in 1989) defineste infractiunea ca, fiind fapta de a recruta, folosi, finanta sau instrui mercenari care participa direct la ostilitati sau la acte planuite de violenta. Statele vor sanctiona asemenea infractiuni si vor coopera intre ele, pentru prevenirea si pedepsirea lor.

- Conventia privind securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat (New York, 1994) a fost adoptata din cauza atacurilor deliberate impotriva personalului si din preocuparea statelor de a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat.

In conformitate cu prevederile acestei conventii, statele parti vor lua toate masurile necesare, pentru a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat, vor adopta masurile necesare pentru a-l protin cazul in care acesta se va afla desfasurat pe teritoriul lor, impotriva urmatoarelor infractiuni, comise in mod intentionat: crima, rapire sau orice atac asupra persoanei sau libertatii vreunui membru al personalului Natiunilor Unite sau al personalului asociat; atac violent asupra localurilor oficiale, resedintei personale sau mijloacelor de transport ale unui membru al acestora, de natura a-i periclita persoana, sau libertatea sa; amenintarea cu efectuarea unui astfel de atac, pentru a constrange o persoana fizica sau juridica de a realiza,sau de a se abtine de la realizarea unui act oarecare; incercarea de a comite un astfel de atac, precum si participarea in calitate de complice, organizarea sau ordonarea comiterii unui asemenea atac. Asemenea actiune este considerata, de catre fiecare stat parte, ca o infractiune in raport cu propria sa legislatie interna, fiecare stat pedepsind, in mod adecvat, aceste infractiuni, cu luarea in considerare a gravitatii lor (art. 9). Sunt prevazute si regulile, dupa care fiecare isi determina competentele sale asupra acestor infractiuni (art. 10), precum si masuri pentru asigurarea urmaririi penale sau a extradarii autorilor prezumtivi (art. 13-15)

Pentru asigurarea securitatii in domeniul aviatiei civile, au fost adoptate:

- Conventia referitoare la infractiuni si la anumite alte acte savarsite la bordul aeronavelor (T1963), prin care se prevede obligatia statelor de a pedepsi infractiunile, precum si alte acte care pun in pericol securitatea aeronavelor sau a persoanelor si bunurilor aflate la bord, ordinea si disciplina pe o nava, aflata in zbor sau pe suprafata marii libere sau altei zone care nu face parte din teritoriul unui stat; competent sa sanctioneze asemenea fapte este statul de inmatriculare a navei.

- Conventia pentru reprimarea capturarii ilicite a aeronavelor (Haga, 1970) prevede ca o persoana comite o infractiune daca, aflandu-se la bordul navei in zbor, pune stapanire pe nava ori exercita controlul asupra ei, intr-un mod ilicit si prin violenta sau amenintarea cu violenta; constituie infractiune, de asemenea, tentativa unor asemenea acte si complicitatea la ele. Statele s-au angajat sa pedepseasca asemenea acte in mod sever.

- Conventia pentru reprimarea actelor ilicite indreptate contra securitatiei aviatiei civile (Montreal, 1971) prevede ca orice persoana comite o infractiune daca, in mod ilicit si cu intentie, savarseste un act de violenta impotriva unei persoane, aflate la bordul unei aeronave in zbor, distruge o aeronava in serviciu sau ii cauzeaza deteriorari, plaseaza, pe o asemenea aeronava, dispozitive sau substante care pot sa o distruga ori sa-i produca deteriorari, distruge sau deterioreaza instalatii ori servicii de navigatie aeriana ori tulbura lunctionalitatea lor, comunica informatii false, daca acestea ar putea sa faca aeronava inapta in zbor ori sa-i puna in pericol securitatea in zbor.

Statele-parti s-au angajat sa sanctioneze, prin pedepse severe aceste infractiuni; fiecare stat trebuie sa ia masuri, pentru a ancheta si pedepsi infractorul, care se afla pe teritoriul sau, in cazul in care nu face extradarea catre alt stat (statului pe teritoriul caruia s-a comis fapta, statului iri care este inmatriculata aeronava, statului pe teritoriul caruia aterizeaza aeronava s.a.m.d.).

- In baza Conventiei privind aviatia civila intemationala (Chicago, 1944), statele includ, in acordurile bilaterale pe care le incheie, „clauza de .securitate", recomandata in cadrul O.A.C.L, prevazand o serie de masuri pentru a asigura protectia navelor, a pasagerilor si a echipajelor. in cazul aparitiei unui incident de capturare sau pericol de capturare ilicita a navelor sau altor acte ilicite impotriva sigurantei navelor si calatorilor, partile se angajeaza sa-si acorde asistenta reciproca pentru combaterea unor asemenea fenomene.

Masuri similare sunt prevazute si in conventiile incheiate m domeniul securitatii navigatiei maritime:

- Conventia pentru reprimarea actelor ilicite impotriva sigurantei navigatiei maritime si

- Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite impotriva si-gurantei platformelor fixe situate pe platoul continental (adoptate la Roma, 1988).

Si in cadrul organizatiilor si conferintelor internationale sau pe plan regional, problema combaterii si lichidarii terorismului se afla in atentia astatelor.

a) Comisia de Drept International a examinat aceasta problema, intr-un proiect de cod in 1954, considerand drept crima impotriva pacii si securitatii, intreprinderea sau incurajarea activitatii teroriste de catre un stat impotriva altui stat.

b) Dintre rezolutiile Adunarii generale a O.N.U., adoptate in acest domeniu, mentionam pe aceea, prin care Adunarea generala a condamnat terorismul international (Rezolutia nr. 3034/XXVII din 1972), atragand atentia asupra distinctiei care trebuie facuta intre actele condamnabile de terorism international si lupta popoarelor pentru autodeterminare (lupta indreptata impotriva unor agresori sau cotropitori, pentru independenta si libertate). O alta rezolutie, in acelasi sens, a fost aceea din 1991 (Rezolutia nr. 46/51), prin care statele au fost chemate sa previna pregatirea si organizarea, pe teritoriul lor, de acte teroriste, sa asigure arestarea si judecarea sau extradarea celor care le comit, sa incheie acorduri de cooperare in acest domeniu, sa devina parti la acordurile multilaterale incheiate, sa se abtina de la or-ganizarea, instigarea, asistenta si participarea la acte teroriste savarsite pe teritoriul altor state, sa le incurajeze ori sa accepte, pe teritoriul lor, activitati care vizeaza comiterea de acte teroriste.

c) Majoritatea statelor lumii sunt, in favoarea unei conventii internationale si acest subiect se afla pe agenda Adunarii generale O.N.U. de mai multi ani; atingerea acestui scop este insa ingreunata, din cauza conotatiei politice pe care unele grupuri de state o dau notiunii de terorism.

d) Si prin documentul, adoptat la Conferinta de la Stdin 1984, a statelor participante la Conferinta pentru Securitaie si Cooperare in Europa, referitoare la masurile de incredere, se-curitate si dezarmare in Europa, a fost consacrata hotararea statelor participante de a lua masuri efective, la nivel national si prin cooperare internationala, pentru prevenirea si respingerea actelor de terorism.

Statele coopereaza, la nivel regional si in cadru bilateral, pentru combaterea terorismului; printr-o serie de acorduri si aranjamente, statele au stabilit un mod de colaborare, intre organele lor de specialitate, pentru a preveni (prin informatiile pe care si le pun la dispozitie) si reprima (acordandu-si concurs si conlucrand, in cazul unor asemenea actiuni) actele de terorism.

Un asemenea exemplu il constituie Conventia europeana pentru reprimarea terorismului (Strasbourg, 1977), ratificata si de Romania in 1996)4. Conventia are in vedere infractiunile cu-prinse in reglementarile din Conventia pentru reprimarea capturarii ilicite a aeronavelor (Haga, 1970) si Conventia pentru reprimarea de acte ilicite indreptate contra sigurantei aviatiei ci-vile (Montreal, 1977), precum si infractiunile grave, constand intr-un atac asupra vietii, integritatii corporale sau libertatii persoanelor care se bucura de protectie internationala, inclusiv a agentilor diplomatici, cele care au ca obiect rapirea, luarea de ostatici sau sechestrarea ilegala, cele care au ca obiect bombe, grenade, scrisori bomba si tentative la cele de mai sus.

Cu privire la aceasta categorie de infractiuni, s-a stabilit, pentru state, obligatia de a extrada (eventualele dispozitii incompatibile din acordurile dintre state, modificandu-se). Conventia prevede, de asemenea, ca statul pe al carui teritoriu se afla autorul prezumtiv al unei infractiuni la care se refera art. 1 si care a primit o cerere de extradare, in cazul in care nu-l extradeaza, desi a primit o cerere in acest sens, va dispune, fara nici o exceptie si fara intarziere nautoritatilor sale competente sa exercite actiunea penala, iar acestea hotarasc in aceleasi conditii, ca si pentru orice alta infractiune cu caracter grav, potrivit legilor acestui stat.

Romania este parte la toate conventiile mentionate mai sus cu privire la combaterea terorismului, are incheiate o serie de acorduri si aranjamente pe plan regional si in cadru bilateral, participa efectiv la actiunile care se organizeaza pe plan international pentru prevenirea si combaterea terorismului.

BIBLIOGRAFIE

Grigore Geamanu, Drept international public, vol I, 1981

Dumitru Popescu, Drept international public, 1993

Ch. Roussau, Droit international public, 1965

L. Oppenheim, International Law, A Treatise, vol.1 Peace

LIPOCZI CRISTIAN Anul III f.f

Actele de terorism reprezinta diferite actiuni de violenta, prin care persoane sau grupuri de persoane: atenteaza la viata si la integntatea corporala sau bunurile unor demnitari, personalitati politice, a membrilor de familie ai acestora; savârsesc asemenea acte, împotriva unor grupari politice, organizatii sociale, institutii, grupuri de persoane reunite, în mod organizat sau aflate, în mod întâmplator, în locuri sau localuri publice sau private. Daca asemenea acte sunt îndreptate contra ordinii internationale, atunci ele pun în pericol relatiile internationale, constituie o amenintare directa împotriva pacii, pot crea tensiuni si înrâutati relatiile dintre state, produc instabilitate într-o anumita zona geografica ori situatii de confruntari si-n orice caz, prejudiciaza climatul international. Scopul urmarit, prin aceste acte, este sa atraga atentia lumii asupra existentei teroristilor si 147 obiectivelor lor ori sa traga foloase materiale (asasinate si rapiri de persoane în vederea rascumpararii, incendieri si distrugeri etc.).
În perioada care a trecut, au fost comise actiuni teroriste, îndreptate împotriva sefilor de stat, de guvern sau a altor oameni politici, institutii ori împotriva unor grupuri de persoane refugiate pe teritoriul unor state straine; daca asemenea actiuni sunt savârsite cu ajutorul, încuviintarea sau stiinta altor state, aceste acte constituie terorism de stat. Conducerile statelor care practica terorismul, poarta o grava raspundere, nu numai pentru victimele pe care le fac si pentru consecintele care se pot declansa, dar se fac vinovate si de violarea dreptului intemational. Juristii considera ca actiunile teroriste sunt îndreptate împotriva ordinii juridice interne din statele respective, dar ele constituie, în ace-lasi timp, si o infractiune internationala.
În fata unui asemenea pericol care, în secolul nostru a devenit un adevarat flagel, statele au luat o atitudine neta de respingere si hotarârea de a-1 reprima, colaborând între ele în acest scop.
Mijlocul principal de combatere, la nivel international, a terorismului îl constituie numeroasele conventii încheiate si documente adoptate în acest scop.
Prin Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului (Geneva, 1937, adoptata în urma atentatului ucigas de la, Marsilia), statele s-au angajat sa pedepseasca persoanele vinovate pentru: atentatele împotriva sefilor de stat si a altor persoane care ocupa functii în stat; faptele care pun în pericol mai multe vieti omenesti; acte diversioniste asupra bunurilor private si de stat; pastrarea sau aprovizionarea cu arme si alte mijloace teroriste; falsificarea si introducerea de pasapoarte si alte documente false; pregatirea de acte teroriste s.a.
Dupa cel de al doilea razboi mondial, terorismul a cunoscut o extindere si o agravare, mai ales, din cauza tentei politice care i s-a dat si a implicarii unor state în asemenea actiuni. Drept urmare, au fost adoptate un numar de conventii, dintre care unele se refera la combaterea terorismului practicat contra sefilor de stat si a altor persoane oficiale, altele pentru a asigura securitatea în domeniul navigatiei aeriene si a navigatiei maritime.

În acest sens:
-Conventia asupra prevenirii si pedepsirii crimelor împotriva persoanelor protejate pe plan international, inclusiv agentii diplomatici (adoptata de Adunarea generala O.N.U., în 1973). Statele-parti sunt tinute sa incrimineze, în dreptul lor intern, comiterea, cu intentie, a urmatoarelor fapte: uciderea, rapirea sau alt act asupra persoanei sau libertatii unei persoane protejate pe plan international; un atac violent asupra sediului oficial, locuintei private sau mijloacelor de transport ale unei persoane protejate pe plan international, de natura sa puna în pericol persoana sau libertatea sa s.a2.

Terorismul internaţional

Actele de terorism reprezintă diferite acţiuni de violenţă, prin care persoane sau grupuri de persoane: atentează la viaţa şi la integntatea corporală sau bunurile unor demnitari, personalităţi politice, a membrilor de familie ai acestora; săvârşesc asemenea acte, împotriva unor grupări politice, organizaţii sociale, instituţii, grupuri de persoane reunite, în mod organizat sau aflate, în mod întâmplător, în locuri sau localuri publice sau private. Dacă asemenea acte sunt îndreptate contra ordinii internaţionale, atunci ele pun în pericol relaţiile internaţionale, constituie o ameninţare directă împotriva păcii, pot crea tensiuni şi înrâutăţi relaţiile dintre state, produc instabilitate într-o anumită zonă geografică ori situaţii de confruntări şi-n orice caz, prejudiciază climatul internaţional. Scopul urmărit, prin aceste acte, este să atragă atenţia lumii asupra existenţei teroriştilor şi 147 obiectivelor lor ori să tragă foloase materiale (asasinate şi răpiri de persoane în vederea răscumpărării, incendieri şi distrugeri etc.).

În perioada care a trecut, au fost comise acţiuni teroriste, îndreptate împotriva şefilor de stat, de guvern sau a altor oameni politici, instituţii ori împotriva unor grupuri de persoane refugiate pe teritoriul unor state străine; dacă asemenea acţiuni sunt săvârşite cu ajutorul, încuviinţarea sau ştiinţa altor state, aceste acte constituie terorism de stat. Conducerile statelor care practică terorismul, poarta o gravă răspundere, nu numai pentru victimele pe care le fac şi pentru consecinţele care se pot declanşa, dar se fac vinovate şi de violarea dreptului intemaţional. Juriştii consideră că acţiunile teroriste sunt îndreptate împotriva ordinii juridice interne din statele respective, dar ele constituie, în ace-laşi timp, şi o infracţiune internaţională.

În faţa unui asemenea pericol care, în secolul nostru a devenit un adevărat flagel, statele au luat o atitudine netă de respingere şi hotărârea de a-1 reprima, colaborând între ele în acest scop.

Mijlocul principal de combatere, la nivel internaţional, a terorismului îl constituie numeroasele convenţii încheiate şi documente adoptate în acest scop.

Prin Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea terorismului (Geneva, 1937, adoptată în urma atentatului ucigaş de la, Marsilia), statele s-au angajat să pedepsească persoanele vinovate pentru: atentatele împotriva şefilor de stat şi a altor persoane care ocupă funcţii în stat; faptele care pun în pericol mai multe vieţi omeneşti; acte diversioniste asupra bunurilor private şi de stat; păstrarea sau aprovizionarea cu arme şi alte mijloace teroriste; falsificarea şi introducerea de paşapoarte şi alte documente false; pregătirea de acte teroriste ş.a.

După cel de al doilea război mondial, terorismul a cunoscut o extindere şi o agravare, mai ales, din cauza tentei politice care i s-a dat şi a implicării unor state în asemenea acţiuni. Drept urmare, au fost adoptate un număr de convenţii, dintre care unele se referă la combaterea terorismului practicat contra şefilor de stat şi a altor persoane oficiale, altele pentru a asigura securitatea în domeniul navigaţiei aeriene şi a navigaţiei maritime.

În acest sens:

-Convenţia asupra prevenirii şi pedepsirii crimelor împotriva persoanelor protejate pe plan internaţional, inclusiv agenţii diplomatici (adoptată de Adunarea generală O.N.U., în 1973). Statele-părţi sunt ţinute să incrimineze, în dreptul lor intern, comiterea, cu intenţie, a următoarelor fapte: uciderea, răpirea sau alt act asupra persoanei sau libertăţii unei persoane protejate pe plan internaţional; un atac violent asupra sediului oficial, locuinţei private sau mijloacelor de transport ale unei persoane protejate pe plan internaţional, de natură să pună în pericol persoana sau libertatea sa ş.a 2.

-Convenţia împotriva luârii de ostatici (adoptatâ la O.N.U. în 1979) prevede că, cel care sechestrează o persoană sau o reţine şi o ameninţâ să o omoare, o va răni sau continua să o reţină pentru a constrânge un stat, o organizaţie internaţională, o persoană fizică sau morală, să îndeplinească un act ori să se abţină de la acesta, ca o condiţie a punerii în libertate a ostaticului, comite infracţiunea de luare de ostatici (art. 1). Statele sunt obligate să pedepsească asemenea infracţiuni, corespunzător gravităţii lor. Statul, pe teritoriul căruia, se află prezumtivul infractor, îl va reţine şi va lua măsuri pentru urmărirea şi finalizarea procedurilor penale împotriva lui; dacă nu-1 extrădează, este obligat să-1 supună urmăririi penale şi să-1 judece, ca pentru o infracţiune cu caracter grav (art. 8).

- Convenţia internaţională împotriva recrutării, folosirii, finanţării şi instruirii de mercenari(adoptată în cadrul O.N.U., în 1989) defineşte infracţiunea ca, fiind fapta de a recruta, folosi, finanţa sau instrui mercenari care participa direct la ostilităţi sau la acte plănuite de violenţă. Statele vor sancţiona asemenea infracţiuni şi vor coopera între ele, pentru prevenirea şi pedepsirea lor.

- Convenţia privind securitatea personalului Naţiunilor Unite şi a celui asociat (New York, 1994) a fost adoptată din cauza atacurilor deliberate împotriva personalului şi din preocuparea statelor de a asigura securitatea personalului Naţiunilor Unite şi a celui asociat.

În conformitate cu prevederile acestei convenţii, statele părţi vor lua toate măsurile necesare, pentru a asigura securitatea personalului Naţiunilor Unite şi a celui asociat, vor adopta măsurile necesare pentru a-l proteja, în cazul în care acesta se va afla desfăşurat pe teritoriul lor, împotriva următoarelor infracţiuni, comise în mod intenţionat: crimă, răpire sau orice atac asupra persoanei sau libertăţii vreunui membru al personalului Naţiunilor Unite sau al personalului asociat; atac violent asupra localurilor oficiale, reşedinţei personale sau mijloacelor de transport ale unui membru al acestora, de natură a-i periclita persoana, sau libertatea sa; ameninţarea cu efectuarea unui astfel de atac, pentru a constrânge o persoană fizică sau juridică de a realiza,sau de a se abţine de la realizarea unui act oarecare; încercarea de a comite un astfel de atac, precum şi participarea în calitate de complice, organizarea sau ordonarea comiterii unui asemenea atac. Asemenea acţiune este considerată, de către fiecare stat parte, ca o infracţiune în raport cu propria sa legislaţie internă, fiecare stat pedepsind, în mod adecvat, aceste infracţiuni, cu luarea în considerare a gravităţii lor (art. 9). Sunt prevăzute şi regulile, după care fiecare îşi determină competenţele sale asupra acestor infracţiuni (art. 10), precum şi măsuri pentru asigurarea urmăririi penale sau a extrădării autorilor prezumtivi (art. 13-15)

Pentru asigurarea securităţii în domeniul aviaţiei civile, au fost adoptate:

- Convenţia referitoare la infracţiuni şi la anumite alte acte săvârşite la bordul aeronavelor(Tokio, 1963), prin care se prevede obligaţia statelor de a pedepsi infracţiunile, precum şi alte acte care pun în pericol securitatea aeronavelor sau a persoanelor şi bunurilor aflate la bord, ordinea şi disciplina pe o navă, aflată în zbor sau pe suprafaţa mării libere sau altei zone care nu face parte din teritoriul unui stat; competent sâ sancţioneze asemenea fapte este statul de înmatriculare a navei.

- Convenţia pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor (Haga, 1970) prevede că o persoană comite o infracţiune dacă, aflându-se la bordul navei în zbor, pune stăpânire pe navă ori exercită controlul asupra ei, într-un mod ilicit şi prin violenţă sau ameninţarea cu violenţă; constituie infracţiune, de asemenea, tentativa unor asemenea acte şi complicitatea la ele. Statele s-au angajat să pedepsească asemenea acte în mod sever.

- Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţiei aviaţiei civile (Montreal, 1971) prevede că orice persoana comite o infracţiune dacă, în mod ilicit şi cu intenţie, săvârşeşte un act de violenţă împotriva unei persoane, aflate la bordul unei aeronave în zbor, distruge o aeronavă în serviciu sau îi cauzează deteriorări, plasează, pe o asemenea aeronavă, dispozitive sau substanţe care pot să o distrugă ori să-i producă deteriorări, distruge sau deterioreazâ instalaţii ori servicii de navigaţie aeriană ori tulbură lunctionalitatea lor, comunică informaţii false, dacă acestea ar putea să facă aeronava inaptă în zbor ori să-i pună în pericol securitatea în zbor.

Statele-părţi s-au angajat să sancţioneze, prin pedepse severe aceste infracţiuni; fiecare stat trebuie să ia măsuri, pentru a ancheta şi pedepsi infractorul, care se află pe teritoriul său, în cazul în care nu face extrădarea către alt stat (statului pe teritoriul căruia s-a comis fapta, statului îri care este înmatriculată aeronava, statului pe teritoriul căruia aterizează aeronava ş.a.m.d.).

- In baza Convenţiei privind aviaţia civilă intemaţionalâ (Chicago, 1944), statele includ, în acordurile bilaterale pe care le încheie, „clauza de .securitate", recomandată în cadrul O.A.C.L, prevăzând o serie de măsuri pentru a asigura protecţia navelor, a pasagerilor şi a echipajelor. în cazul apariţiei unui incident de capturare sau pericol de capturare ilicită a navelor sau altor acte ilicite împotriva siguranţei navelor şi călătorilor, părţile se angajează să-şi acorde asistenţă reciprocă pentru combaterea unor asemenea fenomene.

Măsuri similare sunt prevăzute şi în convenţiile încheiate m domeniul securităţii navigaţiei maritime:

- Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite împotriva siguranţei navigaţiei maritime şi

- Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite împotriva si-guranţei platformelor fixe situate pe platoul continental (adoptate la Roma, 1988).

Şi în cadrul organizaţiilor şi conferinţelor internaţionale sau pe plan regional, problema combaterii şi lichidării terorismului se află în atenţia âstatelor.

a) Comisia de Drept Internaţional a examinat această problemă, într-un proiect de cod în 1954, considerând drept crimă împotriva păcii şi securităţii, întreprinderea sau încurajarea activităţii teroriste de către un stat împotriva altui stat.

b) Dintre rezoluţiile Adunării generale a O.N.U., adoptate în acest domeniu, menţionăm pe aceea, prin care Adunarea generală a condamnat terorismul internaţional (Rezoluţia nr. 3034/XXVII din 1972), atrăgând atenţia asupra distincţiei care trebuie făcută între actele condamnabile de terorism international şi lupta popoarelor pentru autodeterminare (lupta îndreptată împotriva unor agresori sau cotropitori, pentru independenţă şi libertate). O altă rezoluţie, în acelaşi sens, a fost aceea din 1991 (Rezoluţia nr. 46/51), prin care statele au fost chemate să prevină pregătirea şi organizarea, pe teritoriul lor, de acte teroriste, să asigure arestarea şi judecarea sau extrădarea celor care le comit, să încheie acorduri de cooperare în acest domeniu, să devină părti la acordurile multilaterale încheiate, să se abţină de la or-ganizarea, instigarea, asistenţa şi participarea la acte teroriste săvârşite pe teritoriul altor state, să le încurajeze ori sâ accepte, pe teritoriul lor, activităţi care vizează comiterea de acte teroriste.

c) Majoritatea statelor lumii sunt, în favoarea unei convenţii internaţionale şi acest subiect se afla pe agenda Adunării generale O.N.U. de mai mulţi ani; atingerea acestui scop este însă îngreunată, din cauza conotaţiei politice pe care unele grupuri de state o dau noţiunii de terorism.

d) Şi prin documentul, adoptat la Conferinţa de la Stokholm din 1984, a statelor participante laConferinţa pentru Securitaîe şi Cooperare în Europa, referitoare la măsurile de încredere, se-curitate şi dezarmare în Europa, a fost consacrată hotărârea statelor participante de a lua măsuri efective, la nivel naţional şi prin cooperare internaţională, pentru prevenirea şi respingerea actelor de terorism.

Statele cooperează, la nivel regional şi în cadru bilateral, pentru combaterea terorismului; printr-o serie de acorduri şi aranjamente, statele au stabilit un mod de colaborare, între organele lor de specialitate, pentru a preveni (prin informaţiile pe care şi le pun la dispoziţie) şi reprima (acordându-şi concurs şi conlucrând, în cazul unor asemenea acţiuni) actele de terorism.

Un asemenea exemplu îl constituie Convenţia europeanâ pentru reprimarea terorismului(Strasbourg, 1977), ratificată şi de România în 1996)4. Convenţia are în vedere infracţiunile cu-prinse în reglementările din Convenţia pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor (Haga, 1970) şi Convenţia pentru reprimarea de acte ilicite îndreptate contra siguranţei aviaţiei ci-vile (Montreal, 1977), precum şi infracţiunile grave, constând într-un atac asupra vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii persoanelor care se bucurâ de protecţie internaţională, inclusiv a agenţilor diplomatici, cele care au ca obiect răpirea, luarea de ostatici sau sechestrarea ilegală, cele care au ca obiect bombe, grenade, scrisori bombă şi tentative la cele de mai sus.

Cu privire la această categorie de infracţiuni, s-a stabilit, pentru state, obligaţia de a extrăda (eventualele dispoziţii incompatibile din acordurile dintre state, modificându-se). Convenţia prevede, de asemenea, că statul pe al cărui teritoriu se află autorul prezumtiv al unei infracţiuni la care se referă art. 1 şi care a primit o cerere de extrădare, în cazul în care nu-l extrădează, deşi a primit o cerere în acest sens, va dispune, fără nici o excepţie şi fără întârziere nejustificatâ, autorităţilor sale competente să exercite acţiunea penală, iar acestea hotărăsc în aceleaşi condiţii, ca şi pentru orice altă infracţiune cu caracter grav, potrivit legilor acestui stat.

România este parte la toate convenţiile menţionate mai sus cu privire la combaterea terorismului, are încheiate o serie de acorduri şi aranjamente pe plan regional şi în cadru bilateral, participă efectiv la acţiunile care se organizează pe plan internaţional pentru prevenirea şi combaterea terorismului.

BIBLIOGRAFIE

Grigore Geamănu, Drept internaţional public, vol I, 1981

Dumitru Popescu, Drept internaţional public, 1993

Ch. Roussau, Droit international public, 1965

L. Oppenheim, International Law, A Treatise, vol.1 Peace

http://www.acuz.net/html/Terorismul_international.html

Legea nr. 31/1990 - Societăți Comerciale

2013-07-10T10:24:00.004-07:00

Legea 31 1990 actualizata societatilor comerciale

Articol

Art. 1 Art. 2 Art. 3 Art. 4 Art. 5 Actul constitutiv al societăţii Art. 6 Actul constitutiv al societăţii Art. 7 Actul constitutiv al societăţii Art. 8 Actul constitutiv al societăţii Art. 9 Actul constitutiv al societăţii Art. 10 Actul constitutiv al societăţii Art. 11 Actul constitutiv al societăţii Art. 12 Actul constitutiv al societăţii Art. 13 Actul constitutiv al societăţii Art. 14 Actul constitutiv al societăţii Art. 15 Actul constitutiv al societăţii

Art. 16 Actul constitutiv al societăţii Art. 17 Actul constitutiv al societăţii Art. 18 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 19 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 20 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 21 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 22 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 23 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 24 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 25 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 26 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 27 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 28 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 29 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 30 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 31 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 32 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 33 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 34 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 35 Formalităţi specifice pentru constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică Art. 36 Înmatricularea societăţii Art. 37 Înmatricularea societăţii Art. 38 Înmatricularea societăţii Art. 39 Înmatricularea societăţii Art. 40 Înmatricularea societăţii Art. 41 Înmatricularea societăţii Art. 42 Înmatricularea societăţii Art. 43 Înmatricularea societăţii Art. 44 Înmatricularea societăţii Art. 45 Înmatricularea societăţii Art. 46 Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii Art. 47 Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii Art. 48 Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii Art. 49 Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii Art. 50 Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii

Detalii: http://legeaz.net/legea-31-1990/

Conform Art. 6 din Legea nr. 31/1990 stipuleaza:
(1) Semnatarii actului constitutiv, precum si persoanele care au un rol determinant in constituirea societatii sunt considerati fondatori.
(2) Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, pentru infractiunile prevazute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru infractiunile prevazute de art. 143 - 145 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei sau pentru cele prevazute de prezenta lege, cu modificarile si completarile ulterioare.

, iar conform Art. 73^1:
Persoanele care, potrivit art. 6 alin. (2), nu pot fi fondatori nu pot fi nici administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere si ai directoratului, cenzori sau auditori financiari, iar daca au fost alese, sunt decazute din drepturi.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Detalii: http://legeaz.net/legea-31-1990/art-6

Legea privind liberul acces la informatiile de interes public

2013-06-25T06:52:00.001-07:00

De ce guvernantii ne prostesc ?

De ce există contracte și achiziții secretizate ?

De ce organele abilitate nu-și fac datoria și anume , să se autosesizeze in toate cazurile cînd se încalcă dreptul cetîțenilor privind liberul
acces la informatiile de interes public ?
Aproape Toate Privatizările sunt secretizate !

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, consolidata 2009

Atentie Versiunea consolidata de fata nu are un caracter oficial, are un caracter pur informativ, poate sa nu fie actualizata, nu poate fi folosita in niciun cadrul oficial, DreptOnline.ro neasumandu-si nicio raspundere pentru eventualele prejudicii aduse de utilizarea ei, indiferent de forma, destinatie si scop. Pentru orice inadvertenta identificata, va rugam sa ne contactati la office@dreptonline.ro

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 663 / 23 octombrie 2001

Versiune consolidata cu

Rectificare publicata in M. Of. nr. 145/2002

Legea nr. 371/2006

Legea nr. 380/2006

Legea nr. 188/2007

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene.
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene.
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1
Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.

Art. 2
In sensul prezentei legi:
a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate ori institutie publica ce utilizeaza sau administreaza resurse financiare publice, orice regie autonoma, companie nationala, precum si orice societate comerciala aflata sub autoritatea unei autoritati publice centrale ori locale si la care statul roman sau, dupa caz, o unitate administrativ-teritoriala este actionar unic ori majoritar;
b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei;
c) prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie privind o persoana fizica identificata sau identificabila.

Capitolul II - Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes public

Sectiunea 1 - Dispozitii comune privind accesul la informatiile de interes public

Art. 3
Asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relatii publice sau al persoanei desemnate in acest scop.

Art. 4
(1) Pentru asigurarea accesului oricarei persoane la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia de a organiza compartimente specializate de informare si relatii publice sau de a desemna persoane cu atributii in acest domeniu.
(2) Atributiile, organizarea si functionarea compartimentelor de relatii publice se stabilesc, pe baza dispozitiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare si functionare a autoritatii sau institutiei publice respective.

Art. 5
(1) Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele informatii de interes public:
a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei publice;
b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare, programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice;
c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;
f) programele si strategiile proprii;
g) lista cuprinzand documentele de interes public;
h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile de interes public solicitate.
(2) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informatiile prevazute la alin. (1).
(3) Autoritatile publice sunt obligate sa dea din oficiu publicitatii un raport periodic de activitate, cel putin anual, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.
(4) Accesul la informatiile prevazute la alin. (1) se realizeaza prin:
a) afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice ori prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina de Internet proprie;
b) consultarea lor la sediul autoritatii sau al institutiei publice, in spatii special destinate acestui scop.
(5) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa puna la dispozitia persoanelor interesate contractele de privatizare incheiate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, prin consultarea la sediul acestora. Prevederile de mai sus nu se aplica in cazul contractelor de privatizare, care se incadreaza in sfera de aplicare a dispozitiilor art. 12 alin. (1).

Art. 6
(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.
(2) Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal.
(3) Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente:
a) autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea;
b) informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei publice identificarea informatiei de interes public;
c) numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita primirea raspunsului.

Art. 7
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile de la primirea petitiilor.
(3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite conditiile tehnice necesare, si in format electronic.

Art. 8
(1) Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc accesul la informatiile de interes public si pot furniza pe loc informatiile solicitate.
(2) In cazul in care informatiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este indrumata sa solicite in scris informatia de interes public, urmand ca cererea sa ii fie rezolvata in termenele prevazute la art. 7.
(3) Informatiile de interes public solicitate verbal se comunica in cadrul unui program minim stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei publice, care va fi afisat la sediul acesteia si care se va desfasura in mod obligatoriu in timpul functionarii institutiei, incluzand si o zi pe saptamana, dupa programul de functionare.
(4) Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest program si se desfasoara separat.
(5) Informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de informare in masa vor fi comunicate, de regula, imediat sau in cel mult 24 de ore.

Art. 9
(1) In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, in conditiile legii.
(2) Daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi privind documentele aflate in posesia autoritatii sau a institutiei publice, aceasta solicitare va fi tratata ca o noua petitie, raspunsul fiind trimis in termenele prevazute la art. 7 si 8.

Art. 10
Nu este supusa prevederilor art. 7-9 activitatea autoritatilor si institutiilor publice de raspunsuri la petitii si de audiente, desfasurata potrivit specificului competentelor acestora, daca aceasta priveste alte aprobari, autorizari, prestari de servicii si orice alte solicitari in afara informatiilor de interes public.

Art. 11
(1) Persoanele care efectueaza studii si cercetari in folos propriu sau in interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autoritatii sau al institutiei publice pe baza solicitarii personale, in conditiile legii.
(2) Copiile de pe documentele detinute de autoritatea sau de institutia publica se realizeaza in conditiile art. 9.

Art. 11^1
Orice autoritate contractanta, astfel cum este definita prin lege, are obligatia sa puna la dispozitia persoanei fizice sau juridice interesate, in conditiile prevazute la art. 7, contractele de achizitii publice.

Art. 12
(1) Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1 si, respectiv, la art. 11^1, urmatoarele informatii
a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii;
b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;
c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industriala, precum si principiului concurentei loiale, potrivit legii
d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare;
f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces;
g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.
(2) Raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor apartinand categoriilor prevazute la alin. (1) revine persoanelor si autoritatilor publice care detin astfel de informatii, precum si institutiilor publice abilitate prin lege sa asigure securitatea informatiilor.

Art. 13
Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes public.

Art. 14
(1) Informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni informatii de interes public numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice.
(2) Informatiile publice de interes personal nu pot fi transferate intre autoritatile publice decat in temeiul unei obligatii legale ori cu acordul prealabil in scris al persoanei care are acces la acele informatii potrivit art. 2.

Sectiunea 2 - Dispozitii speciale privind accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public

Art. 15
(1) Accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public este garantat.
(2) Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public, desfasurata de mijloacele de informare in masa, constituie o concretizare a dreptului cetatenilor de a avea acces la orice informatie de interes public.

Art. 16
Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator de cuvant, de regula din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice.

Art. 17
(1) Autoritatile publice au obligatia sa organizeze periodic, de regula o data pe luna, conferinte de presa pentru aducerea la cunostinta a informatiilor de interes public.
(2) In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa raspunda cu privire la orice informatii de interes public.

Art. 18
(1) Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si reprezentantilor mijloacelor de informare in masa.
(2) Acreditarea se acorda la cerere, in termen de doua zile de la inregistrarea acesteia.
(3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice si care nu privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in limitele legii.
(4) Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist.

Art. 19
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util mijloacele de informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate de acestea.
(2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de informare in masa la actiunile publice organizate de acestea.
(3) Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare si functionare sa desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt obligate sa permita accesul presei la acele activitati, in difuzarea materialelor obtinute de ziaristi urmand sa se tina seama doar de deontologia profesionala.

Art. 20
Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile furnizate de autoritatile sau de institutiile publice.

Capitolul III - Sanctiuni

Art. 21
(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat.
(2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducatorul autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de catre persoana lezata.
(3) Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste intemeiata, raspunsul se transmite persoanei lezate in termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atat informatiile de interes public solicitate initial, cat si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate impotriva celui vinovat.

Art. 22
(1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice. Plingerea se face in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la art. 7.
(2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.
(3) Hotararea tribunalului este supusa recursului.
(4) Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila.
(5) Atat plangerea, cat si apelul se judeca in instanta in procedura de urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.

Capitolul IV - Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 23
(1) Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va elabora, la initiativa Ministerului Informatiilor Publice, normele metodologice de aplicare a acesteia.

Art. 24
(1) In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Ministerul Informatiilor Publice, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si Ministerul Finantelor Publice vor inainta Guvernului propuneri privind masurile necesare pentru ca informatiile de interes public sa devina disponibile in mod progresiv prin intermediul unor baze de date informatizate accesibile publicului la nivel national.
(2) Masurile prevazute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea autoritatilor si institutiilor publice cu echipamentele de tehnica de calcul adecvate.

Art. 25
Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice prevederi contrare.

Cazurile de mare corupţie cu pedepse blânde

2013-06-18T12:42:00.001-07:00

La noi în Romania este posibil orice ! Culmea ”Politicii ! este sa candidezi din pușcărie si sa castigi alegerile !

Iar și mai grav , este ca multi marii infractori sunt chiar demnitari , sau dețin functii publice importante !

România este cea mai coruptă ţară din UE

Obicei.
Judecătorii nu dau pedepse complementare de interzicere a unor drepturi

Corupţii condamnaţi cu suspendare pot fi demnitari!

În cazurile de mare corupţie unde se dau pedepse de închisoare blânde, cu suspendare, inculpaţii, deşi sunt declaraţi vinovaţi, pot ajunge din nou în funcţiile care au generat sau înlesnit săvârşirea faptelor de corupţie pentru care au fost condamnaţi. Aceste practici româneşti încurajează corupţia, spun specialiştii.

Practica judiciară românească nu descurajează corupţia. Mai mult, o încurajează, deoarece în majoritatea cazurilor de corupţie la nivel înalt pedepsele cu închisoarea sunt mici, iar inculpaţii beneficiază de suspendarea executării. În plus, deşi au săvârşit infracţiunile de corupţie din fotoliul înaltei demnităţi publice, pedeapsa cu suspendarea nu-l împiedică pe fostul demnitar să ajungă din nou pe acea funcţie pentru că legislaţia noastră îi permite.

În practica judiciară autohtonă, la pedepsele cu închisoarea date cu suspendare în cazuri de mare corupţie nu există obiceiul de a se da şi pedepse complementare (de interzicere a drepturilor civile de a fi ales/numit, spre exemplu), ci se dau doar pedepse accesorii, care nu se execută, fiind suspendate automat împreună cu pedeapsa principală.

Pedepsele complementare de interzicere a unor drepturi ar împiedica accederea condamnaţilor definitiv la funcţiile publice pe care le-au deţinut când au săvârşit infracţiunile; în schimb, pedepsele accesorii sunt doar de formă.

Până acum, pentru fapte de mare corupţie pedepsite cu închisoare cu suspendare, la nici una nu s-a aplicat o pedeapsă complementară de interzicere a unor drepturi.

Expertul anticorupţie Laura Ştefan spune că inexistenţa pedepselor complementare de interzicere a unor drepturi în condamnările cu suspendare încurajează corupţia, în timp ce Alina Ghica, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, susţine că practica e întemeiată pe actuala legislaţie, dar admite că „e de gândit o modificare pentru a nu mai suscita interpretări".

Dacă nu primeşte pedeapsă cu executare sau pedeapsă complementară, Năstase poate fi din nou premier

Adrian Năstase este demnitarul cu cele mai multe dosare de corupţie pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Citeşte şi Năstase: Dosarul Trofeul Calităţii este confecţionat din minciuni

În dosarul „Zambaccian 1", Năstase a primit o condamnare de trei ani cu suspendare şi o pedeapsă ACCESORIE de doi ani de interzicere a unor drepturi (de a alege, a fi ales/numit pe funcţii etc.), care însă este şi ea suspendată din start, laolaltă cu pedeapsa principală. Pedepsele au fost date pentru infracţiunea de şantaj săvârşită în calitate de premier al României. Dacă această condamnare ar fi fost definitivă, legea i-ar fi dat dreptul lui Năstase să fie numit din nou premier pentru că NU are şi o pedeapsă complementară de interzicere a unor drepturi (ci doar una accesorie, suspendată). În dosarul „Trofeul Calităţii", Năstase a fost condamnat la doi ani cu executare şi la doi ani interzicere a drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Motivul condamnării: a adunat bani pentru campania sa electorală din 2004 (peste 1,6 milioane de euro) sub umbrela Inspectoratului de Stat pentru Construcţii. Dacă această condamnare ar fi definitivă, Năstase n-ar mai putea candida la alegerile parlamentare din toamnă, n-ar mai putea fi numit premier, ministru etc. (adică n-ar putea ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

Morega şi Popescu, deşi condamnaţi definitiv, pot ocupa din nou aceleaşi funcţii

În practica judiciară pentru corupţie există şi două condamnări definitive cu suspendare şi fără pedepse complementare de care au beneficiat Dan Ilie Morega (condamnat la trei ani cu suspendare) şi Cosmin Popescu (condamnat la doi ani cu suspendare). Potrivit DNA, în perioada septembrie 2005-martie 2007, Dan Ilie Morega, în calitate de preşedinte al filialei Gorj a PNL, şi-a folosit influenţa şi autoritatea pentru a obţine foloase necuvenite pentru partid. Aceste foloase au fost pretinse de la persoane care conduceau instituţii publice sau societăţi comerciale cu capital integral de stat şi au constat în sume de bani destinate finanţării campaniei pentru alegerile europarlamentare din 2007. Pe perioada anchetei, a ajuns deputat PNL. El poate candida din nou sau poate fi numit, pentru că nu are pedeapsă complementară.

Cosmin Popescu a fost condamnat pentru falsificarea unui raport de control al Ministerului Economiei pe vremea când era secretar de stat în acest minister, raport care l-a favorizat pe Ionel Manţog în aşa-numitul dosar al „Strămutaţilor de lux". Pe perioada anchetei, era deputat PDL. Acum, el poate fi numit din nou secretar de stat, deşi are o condamnare definitivă pentru corupţie.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/coruptii-condamnati-cu-suspendare-pot-fi-demnitari-266399.html

Poprirea pe Veniturile Personale

2013-06-07T05:04:00.001-07:00

La ce riscuri te expui dacă ai girat un rău-platnic

Dacă cel girat nu mai poate sau nu mai vrea să plătească ratele, întreaga obligaţie se transferă asupra giranţilor. Aceştia pot pierde procente din venituri sau chiar proprietăţi, la alegerea executorului bancar.

Ioana V. şi fostul ei soţ Marian S. au acceptat, în 2006, să îl gireze pe colegul şi şeful lor la acea vreme Dan M. la accesarea unui credit de nevoi personale negarantat de 26.000 lei, pe o perioadă de zece ani. Acceptarea calităţii de girant s-a făcut sub argumentul prieteniei dintre cei trei, dar a contat într-o oarecare măsură şi subordonarea celor doi faţă de titularul creditului. Între timp, cei doi giranţi au decis să meargă pe căi separate şi s-au confruntat temporar cu pierderea locului de muncă. Când aproape că şi uitase că l-a girat pe fostul lui coleg şi prieten, Marian a primit, anul trecut, de la noul lui angajator, înştiinţarea că o treime din veniturile sale vor fi virate către banca în faţa căreia a girat în urmă cu patru ani.

De atunci şi până în prezent, el suportă circa 900 de lei lunar pentru stingerea obligaţiilor către bancă. Ioana, care o perioadă nu a avut venituri, şi-a găsit un loc de muncă şi a contractat un credit ipotecar pentru locuinţa în care stă. În luna noiembrie, când credea că este la adăpost de orice executare, Ioana a primit de la angajator o înştiinţare similară – o treime din veniturile sale vor merge către banca în faţa căreia a girat în urmă cu cinci ani –, aflând totodată că soldul obligaţiilor este cu foarte puţin mai mic decât creditul accesat de fostul ei coleg, respectiv de 25.100 lei. Şi asta după ce Marian a plătit câteva luni bune pentru stingerea obligaţiilor. Sunându-l pe Dan M. şi cerându-i explicaţii, acesta i-a replicat simplu că nu are bani.

Deşi banca se îndreaptă în paralel împotriva celor trei, se pare că exact titularul nu participă la procesul de executare silită, din lipsă de venituri declarate şi bunuri în proprietate. Povestea extrem de tristă este un caz tipic în care giranţii ajung să fie executaţi, într-un moment în care aproape că au şi uitat că şi-au dat acceptul de a gira. Capital a vorbit cu specialiştii şi prezintă în articolul de faţă care este tratamentul executorilor faţă de giranţi sau codebitori şi cum se ajunge la procesul de executare silită. De asemenea, sunt prezentate şi câteva recomandări cu privire la acceptarea calităţii de girant şi la ce e mai bine de făcut când ajungi să fii executat silit.

Cum decurge executarea

„Prima oară, executorul se îndreaptă către garanţiile constituite prin contractul de credit. Când nu există garanţii, se urmăresc, în principal, veniturile debitorilor“, spune specialistul în executări silite din cadrul unei bănci din top 20.
În acest proces, executorul este îndreptăţit să solicite autorităţilor furnizarea datelor: de la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei – ultima adresă, de la Inspectoratul Teritorial de Muncă – ultimul loc de muncă, de la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale – conturi şi proprietăţi.

Având în vedere faptul că, de cele mai multe ori, contractele de credit îmbracă forme recunoscute de lege ca titluri executorii, formalităţile aferente demarării executării silite sunt minimale, banca reuşind astfel, în intervale de timp relativ scurte, să acceseze garanţiile sau disponibilităţile celor ţinuţi de executarea întocmai a contractului de credit. Dacă se ajunge la poprire, executorul notifică angajatorul ca o treime din veniturile lunare ale angajatului să fie direcţionate automat în contul băncii. Poprirea pe venituri are prioritate înaintea oricăror alte obligaţii de plată ale debitorului, excepţie făcând alte popriri, care cumulat nu pot depăşi 50% din venituri. În afara veniturilor salariale, orice alte venituri, bunuri sau garanţii ale debitorului pot fi executate în totalitate. E bine de ştiut că nicio formă de executare silită, cu excepţia popririi, nu se poate face fără somarea prealabilă a debitorilor.

Cât de dur poate fi procesul de executare

„Chiar dacă declararea scadenţei anticipate ar fi posibilă şi după 30 de zile, băncile recurg la această metodă după 90 de zile, presate de faptul că trebuie să provizioneze creditul. Unele bănci încearcă să amâne executarea silită şi doi ani, în acest timp trimiţând notificări în speranţa că va fi reluată rambursarea”, spune Traian Stancu, directorul economic al brokerului de credite Kiwi Finance.
Potrivit lui Stancu, executorul decide unde are cele mai mari şanse să execute garanţiile, putând executa în paralel titularul şi giranţii. Cu alte cuvinte, este total la latitudinea executorilor pe cine execută şi cu cât, până la stingerea obligaţiilor către bancă.

Se poate ajunge în situaţii din cele mai nedorite, în care executorul, chiar dacă are o garanţie ipotecară din partea titularului, dar observă că aceasta este insuficientă, poate trece la executarea proprietăţilor giranţilor, dacă apreciază că are şanse mai bune de recuperare a banilor. O altă situaţie dramatică poate fi ajungerea la executarea locuinţei unui girant, pentru recuperarea sumelor pentru credit negarantat neplătit de titular.

În cazul Ioanei V., care ulterior girării a contractat un credit ipotecar pentru locuinţa în care stă, cea mai dramatică situaţie ar fi executarea locuinţei, la care plăteşte ratele la timp. Acest lucru s-ar putea întâmpla doar în ipoteza în care ea se arată ostilă faţă executor, iar acesta observă că diferenţa dintre preţul actual de piaţă şi soldul creditului la banca finanţatoare a locuinţei este pozitivă.
În realitate, executorii bancari în majoritatea lor încearcă orice situaţie de a ajunge la o înţelegere amiabilă cu debitorii, iar situaţiile dure de executare pot surveni în cazurile în care debitorii refuză orice colaborare cu banca.

„Executarea silită este soluţia cea mai puţin dezirabilă în astfel de situaţii, atât financiar, cât şi social. Înainte de a se ajunge la situaţia de executare silită, banca face tot ce este posibil să intre în contact cu debitorii restanţi, prin notificări ale întârzierii la plată şi propuneri de restructurare a creditului. Aceste notificări - în funcţie de caz pot exista şi până la 6-7 contacte prealabile - ar trebui să ajungă şi la giranţii creditului, care pot afla despre o situaţie ce poate atrage consecinţe legale pentru ei înşişi“, spune Ionuţ Stanimir, şeful departamentului de comunicare din cadrul BCR.

Renunţând la dreptul de discuţiune şi de diviziune, giranţii trebuie să înţeleagă că, în caz de executare silită, sunt responsabili fiecare în parte pentru întregul credit restant.

Dreptul de discuţiune înseamnă că girantul nu poate fi executat decât după ce banca face dovada că a epuizat toate căile de recuperare a obligaţiilor de la titular. Dreptul de diviziune prevede că giranţii sunt responsabili parţial în caz de ajungere a creditului în executare silită. Cum nicio bancă din România nu acceptă un girant decât dacă acesta renunţă la drepturile mai sus amintite, aceştia se expun faţă de întregul credit.

Cum se ajunge la executare silită?

După prima zi de întârziere la plată din partea titularului, creditul respectiv intră într-un sistem de monitorizare structurat în cel puţin trei paşi (întârziere de 1-30 zile, de 31-60 şi de 61-90 de zile), în care banca aplică, după specificul ei, diverse metode de colectare a creanţelor. Conform procedurilor, după prima zi de întârziere, operatorii băncii înştiinţează debitorul principal şi garanţii acestuia de obligaţiile scadente, notificarea făcându-se în scris, prin sms, e-mail etc. Receptarea cu succes a notificării depinde de corectitudinea declarării datelor de identitate şi de actualitatea lor. Cu alte cuvinte, spre exemplu, giranţii pot ajunge în situaţia să suporte costuri mai mari din cauza unor simple date de contact, întrucât ar afla de dificultăţile de rambursare a creditului de către titular destul de târziu, cu consecinţe de nedorit pentru ei.

„Titularul este principalul responsabil pentru plata la scadenţă şi, în cazul în care el nu plăteşte, această obligaţie poate fi îndeplinită şi de celelalte părţi implicate în contract. Din păcate, la noi nu există o educaţie a garanţilor de a se informa şi de a se securiza de situaţiile de întârziere a rambursării creditului“, spune reprezentantul unei bănci, specialist în executare silită. Dacă titularul şi/sau garanţii săi răspund favorabil la contactele băncii, li se oferă măsuri de restructurare a creditului pentru a depăşi dificultăţile de rambursare, în scopul evitării procesului de executare silită.

Toţi cei necontactabili sau care nu răspund favorabil acţiunilor de colectare a creanţelor ajung să fie clasificaţi în categoria de delincvenţă ridicată, culminând cu clasificarea acestora în categoria creditelor neperformante la împlinirea termenului de 90 de zile de restanţă. După epuizarea căilor de înţelegere amiabilă cu debitorul principal şi garanţii, banca înştiinţează părţile că împrumutul se îndreaptă către executare silită, fiind comunicată suma de plată (cu toate penalităţile) şi data la care se înregistra acest sold.
După aceasta, banca emite notificarea finală în care anunţă părţile că, dacă în termen de 15 zile nu îşi îndeplinesc obligaţiile restante, se vor declanşa procedurile legale de executare silită.

La expirarea acestui termen de 15 zile, banca declară creditul exigibil, scadent în totalitate, şi pregăteşte documentele necesare. Primul pas este solicitarea încuviinţării în instanţă a demarării procedurii de executare silită către părţile din contract, care devin automat debitori principali. În peste 99% din cazuri instanţa acceptă solicitarea executorului bancar.

Sfatul specialiștilor

Debitorul poate contesta în instanţă executarea silită, dar până la soluţionarea cererii poprirea şi celelalte tipuri de executări îşi urmează drumul. Singura metodă prin care poţi întârzia până la soluţionare orice tip de executare este achitarea unei cauţiuni, dar care este foarte mare, de 10% din toată suma de plată.

„Foarte rar, în cazuri excepţionale, se poate decide în instanţă suspendarea executării“, spune Traian Stancu. „Recomandarea mea este ca Ioana să contacteze de urgenţă banca executoare, chiar şi banca unde are credit ipotecar. Cea mai bună cale în acest caz este cea a dialogului transparent. În acest fel, să încerce să evite executarea silită pentru a nu-i afecta relaţia cu cealaltă bancă şi să obţină o restructurare. Apoi să vorbească cu debitorul principal, cel girat, pentru rezolvarea situaţiei pe cale amiabilă sau, în caz contrar, prin aplicarea oricăror căi legale de recuperare a sumelor de la acesta.

Apelarea la un avocat pentru suspendarea executării atrage după sine costuri cu avocatul, iar şansele de soluţionare pozitivă a suspendării sunt infime“, spune specialistul în executări. Totodată, reprezentantul BCR spune: „Sfatul nostru către clienţi este să analizeze cu foarte mare atenţie propunerea de a gira o altă persoană. Le recomandăm celor care se angajează contractual ca giranţi să se asigure şi să verifice cât mai bine bonitatea şi buna-credinţă a persoanei girate“.

Care e diferenţa dintre coplătitor şi girant

Girantul poate fi şi un cunoscut sau un prieten, codebitor nu poate fi decât o persoană sau mai multe, aflate într-un anumit grad de rudenie cu debitorul sau partenerul/partenera de viaţă a acestuia. Coplătitorul sau codebitorul are obligaţie la scadenţă, el fiind luat în calculul gradului de îndatorare împreună cu titularul de credit şi se consideră că plăteşte o cotă-parte din fiecare rată lunară. Girantul, în schimb, are obligaţie după depăşirea scadenţei de către titular (după ce acesta a întârziat la plată). Cu alte cuvinte, coplătitorul şi girantul răspund în aceeaşi măsură după depăşirea scadenţei, împreună cu titularul, dar coplătitorul are obligaţii şi la scadenţă (la fiecare rată de credit), alături de titular. Acolo unde nu există suficiente venituri sau garanţii, băncile solicită giranţi sau codebitori care să îşi asume, alături de creditor, riscul „insolvabilităţii“ celui împrumutat. Scăderea preţurilor la imobiliare şi a veniturilor, pe fondul crizei, determină băncile comerciale să perpetueze această tehnică şi în anii următori.

„Construcţia este pe cât de legală, pe atât de eficace pentru instituţia finanţatoare, întrucât, în ipoteza nerambursării ratelor de credit, patrimoniile debitorului şi ale girantului/codebitorului se cumulează, constituind un capital ce conferă băncii o şansă reală de a-şi recupera capitalurile plasate în credite şi accesoriile acestora“,
Radu Pricop, partener societatea civilă de avocaţi Pricop&Banu.

Codebitorul şi girantul sunt răspunzători de plata datoriei în aceeaşi măsură cu titularul principal al contractului de credit, renunţând la dreptul de discuţiune şi diviziune.
Cristian Ionescu, Coface România

Pentru siguranţa băncii, nevoia de giranți și codebitori va persista şi anul viitor, din cauza scăderii valorii bunurilor aduse în garanţie.
Radu Grațian Ghețea, președinte CEC Bank și ARB

Este la aprecierea creditorului împotriva cărui/căror codebitori se va îndrepta în vederea satisfacerii întregii creanţe.
Radu Pricop, partener, societatea civilă de avocaţi Pricop&Banu

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/la-ce-riscuri-te-expui-daca-ai-girat-un-rau-platnic-157634.html

Art. 409 CPC - Poprirea pe Venituri

Salariile si alte venituri periodice realizate din munca, pensiile acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si alte sume ce se platesc periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia pot fi urmarite:

a) pana la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau de alocatie pentru copii;
b) pana la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
Daca sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume, urmarirea nu poate depasi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creantelor, in afara de cazul in care legea prevede altfel.
Veniturile din munca sau orice alte sume ce se platesc periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia, in cazul in care sunt mai mici decat cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmarite numai asupra partii ce depaseste jumatate din acest cuantum.
Ajutoarele pentru incapacitate temporara de munca, compensatia acordata salariatilor in caz de desfacere a contractului individual de munca pe baza oricaror dispozitii legale, precum si sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, nu pot fi urmarite decat pentru sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere si despagubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale, daca legea nu dispune altfel.
Urmarirea drepturilor mentionate la alin. 4 se va putea face in limita a 1/2 din cuantumul acestora.
Sumele retinute potrivit alin. 1-4 se elibereaza sau se distribuie potrivit art. 562 si urmatoarele.
Alocatiile de stat si indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate in caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum si orice alte asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmarite pentru nici un fel de datorii.

Conform prevederilor legale, poprirea pe veniturile personale poate fi de max. 1/2 din acestea.Consider un abuz al bancii retinerea aceasta , cu atat mai mult cu cat conform art. 372 c.p.c. " executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotarari judecatoresti ori al unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.".
Aveti posiblitatea sesizarii in scris a conducerii centrale a bancii respective si actiunea in instanta.

legea nr.53/2003
" ART. 164
(1) Nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
(2) Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
(3) În cazul pluralităţii de creditori ai salariatului va fi respectată următoarea ordine:
a) obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei;
b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat;
c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;
d) acoperirea altor datorii.
(4) Reţinerile din salariu cumulate nu pot depăşi în fiecare lună jumătate din salariul net."
Cod procedura civila
"ART. 409
Salariile şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite:
a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii;
b) până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel."
In concluzie, vi se putea retine doar 1/3 din salariu.

Criza economică, creşterea preţurilor, scăderea salariilor sau şomajul te-au adus într-un mare impas financiar. Deja ai întarziat cu plata ratelor şi băncile te ameninţă că vei rămâne fără casă sau maşină? Specialiştii bancari ne spun ce riscăm dacă nu plătim datoriile faţă de bănci.

Bunurile, confiscate în instanţă

Băncile cărora le datorezi bani ar putea încerca să recupereze datoria de la tine prin intermediul unui reprezentant judecătoresc sau al unei companii care se ocupă cu recuperarea datoriilor. Dacă eşti contactat sau vizitat de firme de recuperare, trebuie să ştii cum să acţionezi în relaţia cu ele şi să-ţi cunoşti drepturile şi obligaţiile.

Recuperatorii de datorii nu au voie să-ţi confişte bunurile în contul datoriei. În cazul în care creditorul se adresează unei instanţe şi obţine câştig de cauză, executorul judecătoresc are dreptul să-ţi pună sechestru pe bunuri şi să le vândă pentru a recupera banii pe care îi datorezi.

Executarea silită fără garanţii imobiliare

Dacă în contract nu s-au prevăzut garanţii imobiliare, băncile sunt obligate să înceapă cu urmărirea bunurilor mobile şi numai dacă nu se acoperă creanţa, după vânzarea acestora, se poate trece la executarea bunurilor imobile.

Dacă în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plăteşte suma datorată, executorul va putea trece la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ.

Executorul va identifica şi va evalua cu acordul părţilor bunurile sechestrate, iar dacă acestea nu se înţeleg, va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulaţie.

Banca îţi opreşte din salariu dacă nu ai alte bunuri

În cazul în care debitorul nu are în proprietate bunuri se pot urmări atât salariile, cât şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia.

Veniturile pot fi urmărite de creditorii bancari în limita a 1/3 din venitul lunar net. Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceluiaşi venit, urmărirea nu poate depăşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, cu excepţia cazului în care legea prevede altfel.

După divorţ, soţii plătesc creditul la comun

Dacă unul dintre soţi are credit şi nu plăteşte, acesta poate fi urmărit silit cu respectarea aceloraşi prevederi legale privind salariile şi veniturile obţinute în mod periodic.

Dacă soţii au luat împreună un credit, apoi au divorţat şi nu l-a mai plătit niciunul, creditorul poate urmări silit pe oricare dintre ei, chiar şi pentru întreaga datorie.

Fostul soţ care este nevoit să achite şi datoria celuilalt soţ poate să se întoarcă cu acţiune împotriva celuilalt soţ pentru plata părţii din datorie care-i revine.

Formularea Plângerii

2013-06-06T02:33:00.003-07:00

ART. 278^1

Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.
Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.
La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este obligatorie.
La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.
Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.
#M64
Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.
#M50
În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
#M64
Plângerea greşit îndreptată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_347765/plangere-impotriva-rezolutiei-procurorului.html#ixzz2VQXEdaXl

Vezi și
VIRUSUL - SPAIMA OMENIRII
PERMISUL DE ȘEDERE
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
Fii propriul tău nutriționist
Planet REBOOT
Ttatăl fondator al Uniunii Europene.
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Robot pe Marte
Ce să mai citim?
Tatăl fondator al Uniunii Europene.
Colonizarea de pe Marte !
Ne pregătim pentru Marte
Colonizarea Marte poate determina umanitatea să-și modifice ADN-ul ?
Cine mai urăște să poarte mască?

Plangere impotriva rezolutiei procurorului

Domnule Procuror Şef Direcţie (Domnule Procuror Şef),

Subsemnatul(a) ........................., domiciliat(ă) în (localitatea) ............, strada .........., nr. ........., bl. ......., sc. ......., et. ......, ap. ......., judeţ (sector) ........., cod poştal ......, titular al cărţii de identitate seria ........., nr. ......., CNP ..........., având calitatea de inculpat (parte vătămată, parte civilă, expert etc), în dosarul penal nr. ......../........, mă plâng împotriva măsurii sau actului de urmărire penală prin care

Se arată care este măsura, actul, soluţia atacată
Prin luarea măsurii respective mi s-a adus o vătămare a intereselor mele legitime, pentru că
Se arată motivele pentru care se contestă măsura, actul, soluţia atacată

De aceea, în temeiul art.275 (sau, după caz, art.278) din Codul de procedură penală, vă rog să desfiinţaţi măsura sau actul atacat (etc.) şi să dispuneţi măsurile legale.
Dovada vătămării intereselor mele legitime prin măsura (actul, soluţia) luată o fac cu următoarele mijloace de probă:

Se prezintă mijloacele de probă

Data Semnătura

Cu mentiunea ca trebuie adaptata in functie de detaliile situatiei de fapt.

Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala

Codul de procedura penala al Romaniei prevede dreptul partilor si a oricarei persoane interesate ale carei interese legitime au fost vatamate prin vreun act sau vreo masura luata in cursul urmaririi penale de a face plangere imptriva acestor acte/masuri care in fond reprezinta manifestarea de vointa a organelor de urmarire penala.

Distingem trei ipoteze in care se poate face plangere :

plangere imptriva actelor si masurilor de urmarire penala aleorganelor de cercetare penala
plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala aleprocurorului
plangere in fata instantei impotriva rezolutiei \ ordonantei de netrimitere in judecata sau impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata din cuprinsul rechizitoriului.

Cand se poate face o astfel de plangere ?

Atunci cand partile (ex : parte vatamata , proprietarul unui bun asupra caruia s-a dispus masura confiscarii) considera ca au fost nedreptatite de actul sau masura luata de organul de urmarire penala.

Cine poate face o astfel de plangere ?

partile ,partea care se este nemultumita de masura sau de actul dispus de organele de urmarire penala pot face plangere (ex.partea vatamata poate face plangere impotriva rezolutiei de NUP a procurorului – observam ca invinuitul nu ar putea dispune de o asemenea cale deoarece faptul ca in cauza s-a dat o solutie de netrimitere in judecata ,ii este favorabil)
orice parte interesata ale carui interese legitime au fost vatamate de actul sau masura procesuala luata de organele de urmarire penala (ex: proprietarul bunului confiscat in urma unei perchezitii la domiciliul inculpatului)

Care este obiectul plangerii ?

un act de urmarire penala (ex:ordonanta de scoatere / incetare a urmaririi penale )
o masura de urmariere penala (ex:masura confiscarii speciale)a
act / masura dispusa inainte de efectuarea urmaririi penale (ex: rezolutia de NUP)

Unde se depunde o astfel de plangere?

Legea precizeaza ca plangerea se depune fie la procurorul care supravegheaza urmarirea penala, fie la organul de cercetare penala.In acest ultim caz ,organul de cercetare penala este obligat sa inainteze plangerea procurorului in termen de 48 ore ,impreuna cu explicatiile necesare.

Analiza celor trei ipoteze :
Ipoteza 1 : Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala ale organelor de cercetare penala

1.Titularii : partile si orice persoana interesata ale carei interese legitime au fost vatamate de actul sau masura luata de organul de cercetare penala.

2.Solutionarea plangereii revine procurorului care supravegheaza urmarirea penala , care este obligat sa solutioneze plangerea in termen de 20 zile de la primire plangerea.Mentionam ca termenul de 20 zile este unul de recomandare, astfel incat depasirea lui nu poate antrena decat o sanctiune disciplinare ,iar nulitatea relativa a actului nu se poate impune decat daca se dovedeste o vatamare adusa prin depasirea acelui termen.

3.Procedura de solutionare:

3.1.Organul de cercetare penala primind plangerea o inainteaza procurorului impreuna cu explicatiile necesare, in termen de 48 ore.In cazul in care plangerea se depune direct la procuror ,ulterior acesta poate cere explicatii.

3.2.Procurorul solutioneaza plangerea in cel mult 20 zile.Dupa solutionare comunica rezultatul partii care a facut plangerea.Solutionarea consta fie in mentinerea actului / masurii atacate fie in infirmarea ei.

3.3.Plangerea nu suspenda executarea actului /masurii.

Ipoteza 2 :Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala ale procurorului

1.Titularii : partile si orice persoana interesata ale carei interese legitime au fost vatamate de actul sau masura luata de organul de cercetare penala.

2.Solutionarea plangerii revine in aceasta ipoteza procurorului ierarhic superior.Ratiunea consta in insusi principiul subordonarii ierarhice, principiul guvernator al Ministerului Public.Trebuie amintit ca procurorul ierarhic superior verifica sub aspectul legalitatii si temeiniciei si rechizitoriul.

3.Procedura de solutionare :

3.1 Se ataca atat actele date de procuror ,deci efectuate de procuror cat si actele date in baza dispozitiilor procurorului ,deoarece amebele reprezinta manifestarea de vointa a procurorului.

3.2.Procurorul ierarhic superior primind plangerea impreuna cu dosarul cauzei este obligat sa o solutioneze in termen de 20 zile – termen de recomandare.

3.3.In cazul : rezolutie NUP , ordonanta scoatere/incetare UP , ordonanta clasare – plangerea se face in termen de 20 zile de la data comunicarii copiei de pe act.

3.4.In cazul unei solutionari nefavorabile pentru partea care a facut plangere ,aceasta se poate adresa instantei.Plangerea directa indreptata instantei va fi respinsa ca inadmisibila.

Ipoteza 3 : Plangere in fata instantei impotriva rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere in judecata sau impotriva dispozitiilor de netrimitere in judecata din rechizitoriu

Se poate uza de aceasta cale in cazul in care se respinge de catre procuror plangerea impotriva actelor si masurilor de urmarire penala.Este o cale “extrema ratio” a carui folosire presupune un control prealabil asupra actului atacat de catre procuror sau de catre procurorul ierarhic superior , control ce vizeaza in primul rand legalitatea si temeinicia actului ce emana de la organele de urmarire penala.

1.Actele ce pot fi atacate :

rezolutia de NUP
ordonanta/rezolutia de incetare a UP/scoatere de sub UP
ordonanata/rezolutia de clasare
dispozitia din rechizitoriu de scoatere de sub UP/incetare a UP

2.Procedura:

Judecatorul solicita dosarul.
Parchetul va trimite dosarul in maxim 5 zile de la data inregistrarii adresei parchetului.
Participarea procurorului obligatorie.
Persoana care a facut plangere este citata.Neprezentarea ei nu impiedica judecarea plangerii insa daca instanta considera ca este absolut necesara poate dispune aducerea ei.
Persoana care a facut plangerea si reprezentantul parchetului sunt audiate.
Termenul de solutionare este de cel mult 20 zile ,de la data primirii plangerii.
Judecatorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 30 zile.

RIL :”Judecatorul care admite plangerea devine incompatibil sa judece cauza in fond” ,deoarece se considera ca prin admiterea plangerii deja si-a format o opinie cu privire la cauza.Per a contrario ,judecatorul care respinge plangerea nu devine incompatibil sa judece cauza in fond ,deoarece se poate argumenta ca prin respingerea plangerii judecatorul nu si-a format o opinie persoanala ci doar a “consolidat” vointa organelor de urmarire penala si in special a procurorului.

3.Solutii ce pot fi date :

A - RESPINGE PLANGEREA – ca tardiva , inadmisibila , nefondata
B - ADMITE PLANGEREA – in acest caz desfiinteaza rezolutia\ordonanta atacata sau dispozitia din rechizitoriu de netrimitere in judecata – trimite cauza procurorului in vederea REDESCHIDERII URMARIRII PENALE sau in situatia in care plangerea vizeaza o rezolutie de NUP , trimite cauza procurorului in vederea INCEPERII URMARII PENALE
C - ADMITE PLANGEREA – in acest caz desfiinteaza rezolutia/ordonanta atacat sau dispozitia din rechizitoriu de netrimitere in judecata atacata – si RETINE CAUZA PENTU JUDECARE atunci cand considera ca sunt probe necesare pentru stabilirea vinovatiei pentru fapta savarsita.Probele trebuie sa fie obtinute in cursul procesului penala ,deci nicidecum in faza actelor premergatoare.De asemenea ele trebuie sa fie legal administrate.

Recursul.Pentru lit A si B se poate ataca cu recurs care in ipoteza in care este ADMIS – caseaza sentinta primei instante – desfiinteaza rezolutia /ordonanta atacata – trimite cauza la procuror in vederea inceperii urmaririi penale , care nu mai poate dispune din nou NUP.

http://speeder86me.wordpress.com/2009/12/16/plangere-impotriva-actelor-si-masurilor-de-urmarire-penala/

Model Formularea Plângerii

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul ___________, în calitate de ___________, în dosarul de urmărire penală nr. __/____ al Parchetului __________, formulez prezenta plângere, conform art. 2781 C. proc. pen., în termen legal, împotriva ___________, pe care o consider nelegală şi netemeinică, deoarece mi s-a adus o gravă vătămare a drepturilor mele, constând în __________, rugându-vă să-mi admiteţi plângerea şi să __________.

Data, Semnătura,

___________ ___________

Domnului Preşedinte al ______________

Art. 216 Obiectul supravegherii SUPRAVEGHEREA EXERCITATĂ DE PROCUROR ÎN ACTIVITATEA DE URMĂRIRE PENALĂ

Capitolul III
SUPRAVEGHEREA EXERCITATĂ DE PROCUROR ÎN ACTIVITATEA DE URMĂRIRE PENALĂ

Art. 216

Obiectul supravegherii

Procurorul, în exercitarea supravegherii respectării legii în activitatea de urmărire penală, veghează ca orice infracţiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală şi ca nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

De asemenea, procurorul veghează ca nici o persoană să nu fie reţinută sau arestată, decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

În exercitarea activităţii de supraveghere, procurorul ia măsurile necesare sau dă dispoziţii organelor de cercetare penală ca să ia asemenea măsuri.

Procurorul ia măsuri şi dă dispoziţii în scris şi motivat.

Art. 222 Plângerea Sesizarea organelor de urmărire penală EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE

Capitolul IV
EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE

Secţiunea I
Sesizarea organelor de urmărire penală

Art. 222

Plângerea

Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.

Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.

Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.

Plângerea făcută oral se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primeşte.

Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ, sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea.

Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.

Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite pe cale administrativă organului competent.

Plângerea îndreptată la organul de urmărire penală, care nu cuprinde elementele prevăzute la alin. 2, se restituie petiţionarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc.

În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul României, cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie, prin care se sesizează săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;

Detalii: http://legeaz.net/cpp-cod-procedura-penala/art-222

Model de plangere penala

PLANGERE PENALA

Domnule Prim Procuror,

Subsemnatul .............................., domiciliat in ..........., str. .........., nr. ..., bl. ..., ap. ..., judetul ............, formulez prezenta plangere penala impotriva faptuitorului ........................., domiciliat in ............, str. ............, nr. ..., bl. ..., ap. ..., judetul ..........., pentru savarsirea infractiunii de ................, prevazuta si pedepsita de art. ... C. penal.

Motivele plangerii:

In fapt, la data de ............., ora ..., locul .............., faptuitorul ..........................., a savarsit ........................ .

Prejudiciul pe care faptuitorul mi l-a creat prin savarsirea infractiunii este de ............. si se compune din ................................ .

In drept, fapta constituie infractiunea de ....................., prevazuta si pedepsita de art. ... C. penal.

In dovedirea plangerii, inteleg sa ma folosesc de urmatoarele probe: proba cu acte si urmatorii martori:

- ......................., domiciliat in .............., str. ............, nr. ..., bl. ..., ap. ..., judetul ............;

- ......................., domiciliat in .............., str. ............, nr. ..., bl. ..., ap. ..., judetul .............

Data ................

Semnatura reclamantului

....................

DOMNULUI PRIM PROCUROR AL PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA ........................

MODIFICĂRI ale Legii restituirii proprietăţilor - 8 MILIARDE DE EURO

2013-04-16T23:17:00.003-07:00

Care sunt principalele MODIFICĂRI ale Legii restituirii proprietăţilor. Ponta:Statul român trebuie să dea înapoi 8 MILIARDE DE EURO

Statul român trebuie să efectueze plăţi către românii cărora li s-au confiscat proprietăţile în perdioada comunistă în valoare de 8 miliarde de euro şi mai are de soluţionat 200.000 de dosare, a declarat, vineri, premierul României, în cadrul unei conferinţe de presă.

Totodată, Victor Ponta a prezentat principalele modificări aduse Legii retrocedărilor: parcurile nu vor mai fi retrocedate, cesionarii nu mai pot primi despăgubiri în natură, iar clădirile în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile publice vor fi retrocedate în natură, cu condiţia ca, pentru cel puţin 10 ani de la momentul retrocedării, proprietarul să fie de acord cu continuarea activităţii instituţiei.

De asemenea, proprietarii ale căror dosare se vor judeca de acum înainte îşi vor primi despăgubirile în bani începând cu 2017.

27.000 dosare, soluţionate până în prezent

Victor Ponta a arătat că, până în prezent, s-au soluţionat aproximativ 27.000 de dosare, din care numai 13.000 de proprietari au primit despăgubiri, iar restul aşteaptă în continuare efectuarea plăţilor din partea statului român. De asemenea, statul a retrocedat 340.000 hectare de teren intravilan, un milion de hectare extravilan şi 9.000 de clădiri publice. În total, este vorba de aproximativ 5 miliarde de euro.

UNAPER solicită audieri la CEDO privind soluţionarea dosarelor de restituire a proprietăţilor

Uniunea Naţională a Asociaţiilor Proprietarilor Expropriaţi din România (UNAPER) solicită audieri la CEDO privind soluţionarea dosarelor de restituire a proprietăţilor, scrie Mediafax.

Uniunea reclamă lipsa de interes a autorităţilor în această privinţă.

În opinia UNAPER, autorităţile nu acceptă niciun fel de discuţii constructive cu asociaţiile de proprietari, pe subiectul retrocedărilor.

Astfel, UNAPER acuză conducerea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor că a invitat de pe o zi pe alta asociaţiile de proprietari, doar pentru a realiza o formalitate - consultarea proprietarilor.

"Conţinutul discuţiilor purtate ne întăreşte convingerea că guvernul nu are nici cea mai mică intenţie de a rezolva problema retrocedărilor, ci doar să adopte o lege în termenul indicat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Propunerile asociaţiilor de proprietari de modificare a proiectului de lege au fost toate respinse urmând a fi menţinute prevederile actuale. Acestea încalcă însă principii fundamentale ale Convenţiei Drepturilor Omului, având în vedere schimbările care vor apărea în timpul jocului. Se va realiza o discriminare între cei care au obţinut deja despăgubiri şi ceilalţi, care au avut neşansa de a nu li se fi soluţionat notificările până în prezent", se arată într-un comunicat transmis, luni, de UNAPER.

Chiuariu: În procesul de restituire a proprietăţilor trebuie "reîmprospătat" personalul administrativ

Senatorul PNL Tudor Chiuariu a declarat, joi, după şedinţa BPN al partidului, că în ceea ce priveşte noul proiect de lege pentru restituirea proprietăţilor sunt analizate atât termenele pentru acordarea despăgubirilor, dar şi ideea "reîmprospătării" personalului implicat în retrocedări, informeazăMediafax.

"Proiectul de lege pe care Guvernul USL îşi va angaja răspunderea va trebui să conţină câteva principii clare, în primul rând principiul restituirii în natură atât cât este posibil a proprietăţilor confiscate de regimul comunist. În al doilea rând, acest proiect de lege va trebui să răspundă mai mult decât a răspuns legislaţia de până acum necesităţii ca acei proprietari care nu-şi pot recupera proprietăţile să fie despăgubiţi într-un mod adecvat, echitabil şi într-un termen rezonabil. Orice nouă măsură legislativă în acest domeniu trebuie să descurajeze corupţia şi lenea administrativă, lentoarea administrativă care a generat în ultimii ani practic o blocare a acestui sistem de restituire a proprietăţilor", a susţinut Chiuariu.

El a precizat că proiectul de lege pe care se discută în acest moment nu prevede alte mecanisme în plus pentru procesul de restituire.

Citeşte şi Ponta: 80% dintre persoanele despăgubite pentru imobile, mulţi cu drept cumpărat, nu mai sunt în ţară

Senatorul a mai susţinut că din punctul de vedere al unei noi legislaţii în domeniu este bună o "reîmprospătare a personalului administrativ de funcţionari care rezolvă cererile" de restituire.

În plus, Chiuariu a precizat că este necesară o stabilire clară a termenelor în procesul de restituire a proprietăţilor şi identificarea tuturor terenurilor disponibile de la nivel central şi local care pot fi retrocedate.

În ceea ce priveşte termenul de zece ani pentru achitarea despăgubirilor, începând cu anul 2017, senatorul PNL a precizat că acesta ar urma să fie analizat la nivelul PNL.

"Încă ne uităm la termene, atât termenele în care lucrează aceste organisme, care după părerea mea trebuie să fie cât mai scurte - deja s-a întârziat foarte mult - cât şi termenele de la care pot fi acordate aceste despăgubiri", a spus Chiuariu.

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, joi, că săptămâna viitoare, marţi, se va decide în USL forma proiectului de lege privind despăgubirea foştilor proprietari de imobile naţionalizate pentru care Guvernul îşi va asuma răspunderea.

Antonescu a declarat joi, la ieşirea din şedinţa Biroul Politic Naţional al partidului, că în reuniune se discută proiectul de lege al Guvernului privitor la restituirea proprietăţilor, care ar putea suferi modificări faţă de forma iniţială.

Citeşte şi UPDATE. Statul limitează despăgubirile pe case naţionalizate la 15% din valoare, plătibile în 10-12 ani

"E o discuţie foarte detaliată pe un proiect foarte important pe care urmează în principiu ca Guvernul nostru să angajeze răspunderea, cel privitor la restituirea proprietăţii. Sunt foarte multe discuţii mai ales cu aspecte tehnice (...) Este un proiect, el s-a discutat în primă lectură în Guvern, cum v-a anunţat şi premierul, urmează să avem acum în Biroul Politic, vom avea luni o discuţie şi în grupurile parlamentare şi marţi la şedinţa USL vom lua decizia, dacă da sau nu. Dacă se angajează răspunderea pe acest proiect, sau acest proiect cu nişte modificări, că încă nu a fost angajat", a declarat Antonescu.

Preşedintele PNL a mai susţinut că nu se pune în discuţie procedura de adoptare, respectiv prin angajarea răspunderii Guvernului.

"Procedeul angajării răspunderii este susţinut de către noi din cauza constrângerilor de calendar şi din celelalte argumente pe care premierul le-a prezentat şi pe care noi le susţinem", a spus Antonescu.

Guvernul intenţionează ca angajarea răspunderii pentru proiectul de lege privind despăgubirea foştilor proprietari de imobile naţionalizate să aibă loc la 19 martie, a anunţat miercuri premierul Victor Ponta.

"Dacă astăzi ajungem la o concluzie, luni o vom transmite (legea - n.r.) către toate grupurile parlamentare, şi cele aflate la putere, şi cele din opoziţie. Va rămâne săptămâna de observaţii, dezbateri publice, după care, dacă mi-am programat eu corect şi dacă voi avea acordul celor două Camere, în ziua de 19, şi vă rog pe toţi miniştrii să vă notaţi deja, mai puţin cei care aveţi consilii europene - cei care aveţi consilii europene, mergeţi la consilii europene -, dar ceilalţi, în ziua de 19, ne angajăm răspunderea în faţa Parlamentului", le-a spus Ponta membrilor Guvernului.

El a amintit că pentru stabilirea acestei date este necesar şi acordul Birourilor Permanente ale celor două camere parlamentare.

Ponta a subliniat că recurge la asumarea răspunderii deoarece problema despăgubirilor nu este a unui singur partid şi trebuie rezolvată definitiv prin votul Parlamentului.

Asociaţiile de proprietari consideră că Guvernul, prin această lege, nu intenţionează să despăgubească proprietarii, ci să-i oblige să-şi vândă drepturile "samsarilor", aceştia urmând să fie din nou beneficiarii principali ai acestei proceduri de restituire în natură, după ce acţiunile la Fondul Proprietatea au fost cumpărate în principal tot de aceştia.

"Proiectul de lege este denumit, probabil în mod ironic, «măsuri pentru finalizarea procesului de restituire». Nu ştim la ce finalizare s-au gândit cei care au elaborat proiectul, dar ştim că miza acestei legi o constituie sute de mii de hectare de teren care, prin modul de aplicare a acestui act normativ, vor ajunge la dispoziţia baronilor locali", precizează sursa citată.

În 8 martie, Asociaţia pentru Proprietate Privată (APP) a afirmat că proiectul de lege privind despăgubirea foştilor proprietari de imobile naţionalizate este unul "nerealist, discriminatoriu şi nefuncţional.

APP consideră că "varianta legislativă pentru care Guvernul îşi asumă răspunderea demonstrează că nu se doreşte rezolvarea problemei, ci amânarea la nesfârşit".

Proiectul de lege privind despăgubirea foştilor proprietari de imobile naţionalizate, obţinut de MEDIAFAX, prevede că foştii proprietari ai caselor naţionalizate care nu pot fi despăgubiţi în natură vor primi puncte în valoare nominală de un leu, raportat la valoarea casei, cu care vor putea achiziţiona prin licitaţie alte imobile sau le vor preschimba în bani, dar după 2017, în limita a 10% pe an din suma punctelor.

Foştii proprietari de imobile naţionalizate ale căror dosare au fost deja soluţionate de stat vor primi despăgubiri în numerar în termen de trei ani, începând cu ianuarie 2014, în tranşe anuale egale.

Citeşte şi Ponta: 80% dintre persoanele despăgubite pentru imobile, mulţi cu drept cumpărat, nu mai sunt în ţară

El a amintit că pentru stabilirea acestei date este necesar şi acordul Birourilor Permanente ale celor două camere parlamentare.

Ponta a subliniat că recurge la asumarea răspunderii deoarece problema despăgubirilor nu este a unui singur partid şi trebuie rezolvată definitiv prin votul Parlamentului.

Premierul a spus că se va merge pe principiul restituirii în natură unde este posibil, iar dacă nu e posibil, se va recurge la eşalonarea despăgubirilor pe "un termen rezonabil".

"Noi vom pune acolo pe articolul 1, că tot ceea ce se poate retroceda în natură, retrocedăm în natură şi, articolul 2, că ceea ce nu se poate retroceda în natură se eşalonează pe un termen rezonabil. Dacă vine vreun om de dreapta, de la UTC, şi spune că e mai corect să dăm doar 15% - că aşa e în dreapta, să dai doar 15% -, o să salut această poziţie stângistă, dar bănuiesc că nu veţi fi cu toţii de acord cu mine. Dacă vine vreun alt om de dreapta care spune că trebuie să dăm 8 miliarde de euro anul acesta, în condiţiile în care aceasta nu ar însemna decât un deficit de 15%, nu ştiu, 20%, nici nu mai contează, sigur o să-l las pe acel om de dreapta să dea el 8 miliarde de euro anul acesta", a afirmat Ponta.

El a mai precizat că nu intenţionează să mai recurgă la angajrea răspunderii pentru un alt proiect de lege şi că nu se teme de o eventuală moţiune de cenzură din partea PDL şi PPDD.

"E prima dată când folosesc acest instrument constituţional, nici nu intenţionez să-l mai folosesc, nu am în vedere în perioada următoare. Aştept critici de la cei care şi-au angajat răspunderea de 16 ori să spună de ce îmi angajez răspunderea o singură dată. Nu m-ar mira", a mai spus Ponta.

Totodată, premierul a subliniat că există fenomenul "samsarilor": "Adevăraţii proprietari au fost amânaţi şi s-a produs fenomenul vânzării drepturilor litigioase sau samsarii imobiliari", a arătat el.

Printre sediile de clădiri pentru care s-au depus cereri de retrocedare, se numără Facultatea de Limbi Străine şi Babeş-Bolyai.

Ce modificări aduce Guvernul Legii privind restituirea proprietăţilor

Noua lege îi excludă pe cesionari de la despăgubirile în natură, parcurile nu vor mai putea fi restituite, iar clădirile şcolilor, grădiniţelor şi spitalelor pot fi retrocedate doar cu păstrarea destinaţiei clădirii, pentru cel puţin 10 ani, conform unui comunicat de presă al Guvernului, remis redacţiei.

De asemenea, proiectul pe care Executivul îşi va asuma răspunderea săptămâna viitoare mai stipulează că, în natură, se vor mai restitui doar terenurile disponibile, iar cele care nu mai sunt disponibile vor fi luate din fondul de stat. Totodată, terenurile acordate din fondul de stat vor fi atrbuite prin licitaţii, începând cu 2016.

Pentru titularii titlurilor de despăgubire deja emise si neplatite din 2010, platile se fac in interval de 5 ani, începând cu 2014 (14.000 dosare). În ceea ce priveşte eşalonarea plăţilor pentru dosarele noi, acestea vor fi efectuate timp de şapte ani, începând cu 2017.

Principalul motiv pentru care Guvernul a decis să îşi asume răspunderea pe Legea despăgubirilor este că angajarea reprezintă "o soluţie adoptată rapid,până când expiră termenul acordat României de CEDO", se mai precizează în comunicat.

Mai jos, principalele declaraţii din cadrul conferinţei de presă:

-Unele idei le-am mai corectat, le-am mai adaptat si in mod sigur vor fi schimbate in urma amendamentelor depuse de parlamentari, insa ideile trebuie să rămână şi trebuie ca toată lumea să cunoască ideile acestei legi.

-Este o problemă rămasă nerezolvată după 1989, prin Legea 247 din 2005, când s-a dorit rezolvarea restituirilor.

-Ca problemă istorică a restituirilor, problema datează de la sfârşitul anilor 1940, în ultimii 20 de ani nu am reusit să realizăm acest lucru.

Citeşte şi Proiectul de Lege privind restituirea proprietăţilor a fost trimis în Parlament. Bisericile Greco-Catolică şi Romano-Catolică îi cer lui Ponta să AMÂNE asumarea pe Legea restituirii- update

-8 miliarde de euro pentru statul român- solicitări superioare.

-Până în acest moment, în diverse forme, s-a restituit în natură şi s-au acordat despăgubiri 150 milioane de euro sau acţiuni la Fondul Proprietatea- 5 miliarde de euro restituiţi.

-27.000 dosare cu titlul de despăgubire, doar în 13.000 s-au dat despăgubirile, ceilalţi vor fi plătiţi, nu s-au mai efectuat din 2010 despăgubirile.

-200.000 dosare trebuie să soluţioneze.

-Adevăraţii proprietari au fost amânaţi şi s-a produs fenomenul vânzării drepturilor litigioase sau samsarii imobiliari.

-9.000 de clădiri au fost restituite în natură către proprietari şi cesionari, reprezentând muzee, grădiniţe, sedii de clădiri, poliţie.

-340.000 hectare în intravilan şi m-am întrebat şi eu de unde are România atâta pământ intravilan.

-700.000 de hectare în extravilan şi 300.000 hectare în intravilan.

-Există solicitări pentru clădiri de tipul sediului Facultăţii de Limbi Străine din Bucureşti sau a clădirii Universităţii Babeş-Bolyai, din Cluj.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/care-sunt-principalele-modificari-ale-legii-restituirii-proprietatilor-ponta-statul-roman-trebuie-sa-dea-inapoi-8-miliarde-de-euro-298995.html

Accidente de circulatie si despagubiri

2013-04-01T23:45:00.001-07:00

Mai intai, domnule judecator, in toate accidentele soldate cu victime se pretind despagubiri?

Victimele unui accident soldat cu vatamari sau urmasii celor decedati in accidente de circulatie intotdeauna pretind despagubiri. De regula, aceasta solicitare se formuleaza in cadrul procesului penal deschis pentru tragerea la raspundere penala a celui vinovat de accident.
Uneori partile se inteleg asupra despagubirilor. Azi, legea permite ca in cazul oricaror vatamari produse prin accidente procesul sa fie oprit daca partile se impaca. Prin urmare, in primul rand, autorul accidentului are interesul sa ajunga cu victima la o intelegere cu privire la suma de bani pretinsa, pentru a nu risca o condamnare. Evident, cand victima accidentului a decedat, aceasta intelegere poate fi incheiata numai cu urmasii sai si de acest lucru va tine seama judecatorul atunci cand va fixa pedeapsa.
Ce sunt daunele morale?
Prejudiciile (daunele) produse ca urmare a unui accident pot fi materiale sau morale. Compensarea acestora se face de regula prin acordarea unei sume de bani.
Despagubirile materiale reprezinta returnarea cheltuielilor facute cu actiunile legate de vindecarea victimei care a supravietuit sau de decesul acesteia. Ma refer la cheltuieli cu medicii, cu medicamentele, cu preotul etc, in general tot ce tine de tratament si actul inmormantarii, tot ceea ce se poate concretiza intr-o chitanta care poate fi prezentata ca dovada in instanta.
De asemenea, se pot pretinde cheltuieli cu bunurile distruse, de exemplu s-a distrus masina victimei in urma coliziunii autoturismelor, hainele acesteia, poate era ceva pretios in masina, un laptop, sau in portbagaj. Deci este vorba despre tot ce are o aparenta fizica, materiala.
Tot despagubire materiala se acorda, de exemplu, si atunci cand copiii unui parinte decedat in accident sunt lipsiti de intretinere: instanta va stabili care e suma de bani pe care acel parinte o aloca in mod regulat copiilor sai si il va obliga pe autorul accidentului la plata unei rente pana cand copiii ies din starea de nevoie. Sau sa ne inchipuim ca o prezentatoare TV este desfigurata – probabil isi va pierde locul de munca si acest lucru trebuie compensat de cel vinovat de producerea accidentului.
In cazul in care nu vorbim despre un decedat, ci despre un infirm pe viata, se are in vedere daca suferinta presupune un tratament continuu si se pretind in instanta sume pentru masaj, lenjerie, modificarile necesare a fi aduse la apartament (cum ar fi cele pentru accesul carutului pentru infirmi ori design special la baie), hrana speciala si tratamentele necesare. Acestea se acorda dupa cum cere cel indreptatit, fie ca o suma globala, fie ca o renta lunara. Evident, daca in timp intervin si alte cheltuieli ca urmare a faptei, ele pot fi de asemenea pretinse, chiar ulterior finalizarii procesului penal.

Cel mai sensibil aspect este insa modul in care se calculeaza despagubirile morale.
Ce reprezinta ele? In general vorbind, vin sa compenseze acele aspecte numite de lege personale sau nepatrimoniale: intra aici atingerea adusa onoarei (de exemplu, ca urmare a insultarii unei persoane) sau reputatiei (de exemplu, ca urmare a unui articol denigrator in presa construit pe o acuzatie nereala), atingerea adusa dreptului la imagine (de exemplu, ca urmare a publicarii unor poze personale fara acordul celui fotografiat), sau suferinta provocata in urma primirii unor lovituri, a suportarii unei interventii medicale sau a decesului unui apropiat.
In cazul accidentelor, in momentul in care a decedat o persoana care era tata intr-o familie, este clar ca vor suferi in primul rand urmasii celui decedat. Pentru aceasta suferinta se poate cere o despagubire pentru daunele morale, adica plata unei sume de bani care sa compenseze cumva – indiferent cat de cinic suna – disparitia celui drag.
Pe de alta parte, sa presupunem ca nu vorbim despre un decedat, ci despre un accidentat care ramane paralizat la membrele inferioare, pe viata. Pentru tot restul vietii, acesta trebuie sa se deplaseze intr-un carut. Compensarea intre o viata normala pe care ar fi putut sa o duca si o viata anormala pe care va trebui (prejudiciul “de agrement”) sa o duca se poate acoperi baneste.
In cazul accidentelor de circulatie soldate cu deces, cine poate cere aceste despagubiri? Doar urmasii, asa cum ati spus mai devreme, sau si alti apropiati?
Despagubirile pot fi cerute de orice persoana extrem de atasata de cel decedat. Sigur ca vorbim in primul rand de urmasi, sotie, copii, eventual fratii si parintii decedatului. Dar poate fi vorba si de alte persoane, cum ar fi logodnicul/concubinul sau persoanele intretinute in fapt de cel decedat si care nu ii erau rude, dar cu care se legase printr-un atasament profund.
Judecatorul trebuie sa analizeze de la caz la caz cat de stransa era legatura intre decedat si cel care se pretinde prejudiciat, inclusiv daca locuiau si se intretineau impreuna.
Ce se intampla daca cel vinovat de producerea accidentului este chiar victima, adica decedatul? Cine cui plateste?
Daca este vina exclusiva a soferului decedat, nu se acorda despagubiri. In unele cazuri se constata ca accidentul s-a produs atat din vina soferului decedat, cat si a celuilalt sofer implicat in coliziune. In acest caz, cel din urma va fi obligat la depagubiri doar proportional cu gradul sau de vinovatie.
Ce am constatat ca fiind ciudat in Romania este ca valoarea despagubirilor pretinse si acordate in infractiunile din culpa este mai mare decat pentru infractiunile cu intentie. Astfel, pentru decesul unei victime intr-un accident de circulatie se acorda mai mult decat in cazul unui omor comis cu cutitul sau prin impuscare.
Cum se stabileste valoarea despagubirilor pentru daune morale?
Nu avem nicio evidenta statistica a valorii despagubirilor acordate in Romania. Nici pentru vatamari, nici pentru decese produse prin accidente. Ce pot insa sa constat este ca judecatorii acorda totusi sume din ce in ce mai mari, ceea ce in opinia mea este firesc.
Va spun drept ca mie, ca judecator, imi este greu sa apreciez suferinta unei mame careia ii moare copilul calcat pe trecerea de pietoni de un sofer baut sau suferinta prin care trece tanara sotie lasata acasa cu doi copii de varsta frageda, in casa cu socrii, in timp ce sotul sau este omorat intr-o coliziune din cauza unui alt sofer.
Dupa cum tot la fel de greu imi este sa apreciez, daca vreti, rusinea pe care o indura un profesor universitar injurat in public de catre un coleg sau cea resimtita de victima unui viol. Dar sunt obligat sa o fac, tinand seama de criteriile legale, dar si de opinia doctrinarilor, precum si de practica altor colegi de ai mei.
Pe de alta parte, trebuie sa amintesc ca potrivit unui studiu recent publicat pe site-ul Fondul de protectie a victimelor strazii, rezulta ca, in practica din Romania dintre anii 2008-2010, cele mai mari sume de bani s-au acordat parintilor (in medie echivalentul a 53 salarii medii pe economie), apoi in ordine sotilor supravietuitori (37 salarii), urmeaza copiii minori (36 salarii), apoi cei majori (26 salarii) si in final fratii/surorile (21 salarii).
Tot atat de adevarat este ca in Romania este un adevarat carnagiu: acum cativa ani eram pe locul doi in Europa la numarul de victime ale accidentelor de circulatie.
Cand si in ce mod intervin asiguratorii in urma unui accident de circulatie?
Conform legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, toti conducatorii auto sunt obligati sa incheie contracte de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA). Si in orice proces penal generat de pagube materiale, vatamari sau decese produse ca urmare a unui accident de circulatie este obligatoriu de introdus in cauza firma de asigurare care a eliberat polita. Daca autoturismul nu este asigurat, se introduce in cauza Fondul de protectie a victimelor strazii.
Rostul lor este de a plati despagubirile la care va fi obligat cel vinovat de producerea accidentului. Sumele garantate de asigurator apar in contracte, dar de fapt acestea sunt niste formulare care nu pot fi negociate de conducatorii auto. De aceea, Comisia de supraveghere a asigurarilor a emis Ordinul nr. 14/2011 prin care, incepand cu anul 2012, a stabilit o limita minima pe care asiguratorul trebuie sa o acorde: valoarea despagubirilor este pentru pagube materiale 1 milion de euro, iar pentru vatamari si decese 5 milioane de euro – vorbim de prejudicii produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate.
Conteaza si valoarea asigurarii?
Da. Conteaza care este prima de asigurare pe care tu o platesti, pe cat timp te-ai asigurat, pentru ce tipuri de daune si care este valoarea maxima pe care societatea de asigurari se angajeaza sa o plateasca in cazul in care se produce riscul asigurat.
Prin urmare, daca instanta il gaseste vinovat pe sofer, tot ce este pana la acel plafon plateste asiguratorul, si tot ce depaseste acest plafon plateste exclusiv cel vinovat.
Si daca soferul vinovat nu are de unde plati?
Intotdeauna firma de asigurari este solvabila. Dar ce se intampla daca soferul trebuie sa plateasca si el pentru ca daunele sunt foarte mari? Daca are venit, i se popreste venitul, daca are bunuri, i se vand bunurile, iar daca nu are nimic, asta este, nu poate fi executat – exista un principiu in dreptul civil care spune ca riscul obligatiei imposibil de executat il suporta creditorul.
Deci nu se pune problema transformarii, sa zicem, in condamnare la inchisoare?
Aceste despagubiri sunt de natura civila. Daca nu exista posibilitatea achitarii lor, nu se poate transforma obligatia de plata in inchisoare. Pentru datorii civile sau neplata unor amenzi contraventionale, nu poti sa faci inchisoare.
Dar sa nu uitam ca respectivul sofer, care nu a platit daunele, are deja o condamnare penala, fiind gasit vinovat de producerea accidentului. Astfel ca, daca a primit o sanctiune a inchisorii cu suspendarea executarii si nu a platit despagubirile, instanta poate revoca suspendarea si trimite pe autor in penitenciar cu exceptia cazului in care acesta dovedeste ca nu a avut posibilitatea de a se achita de datorie.
Revenind de la punctul de pornire. Cum evalueaza un judecator ce despagubiri sa acorde pentru vietile pierdute intr-un accident de circulatie? Ce ia in considerare?
Practica este diversa. E cunoscut de acum ca in chestiunea individualizarii pedepsei instantele au o practica diversa: pentru aceeasi infractiune comisa in imprejurari similare, e posibil ca intr-o instanta sa primesti o pedeapsa si un alt infractor sa primeasca o cu totul alta pedeapsa in alt judet, desi in ambele cazuri pedepsele se situeaza in limitele legale.
Acesta este un fenomen cu care se confrunta toate statele: legea contine marje de apreciere prea mari.
Unele state (SUA, Marea Britanie, Australia) au gasit solutia: intocmirea unor ghiduri prin analizarea practicii de la toate instantele, care ofera judecatorilor criterii concrete de aplicare a pedepsei.
Desi la noi au existat reticente pentru un astfel de sistem, un prim pas a fost facut in urma cu doi ani cand ICCJ a adoptat un ghid de stabilire a pedepselor in cazul infractiunilor de coruptie.
Tot astfel si in cazul infractiunilor soldate cu vatamari sau, mai grav, cu decese. Legea spune limitele de pedeapsa – de exemplu, 2-7 ani pentru ucidere din culpa ca urmare a nerespectarii regulilor de circulatie si 2-10 ani daca a rezultat moartea a doua sau mai multe persoane. Dupa ce judecatorul stabileste pedeapsa, trebuie sa stabileasca despagubirile acordate celor indreptatiti. Dar neexistand o practica unitara, nici avocatii nu vor formula pretentii similare in cazuri identice.
Eu am avut procese privind un decedat in accident unde s-a pretins o suma de 100.000 de lei daune morale si procese in care s-a pretins suma de 100.000 de euro. Sigur ca judecatorii tin seama si de altfel sunt obligati sa isi motiveze hotararile indicand cum anume au ajuns la anumite sume si mai ales de ce au redus anumite pretentii: accidentul e cu un decedat sau cu mai multi, exista un urmas sau mai multi, a contribuit si victima la producerea accidentului sau nu, pagubitul pretinde mai mult sau pretinde mai putin etc.
Oricum, viata unui om nici nu poate fi estimata. Problema trebuie pusa in mod corect astfel: nu cat valoreaza viata cuiva, ci cat valoreaza suferinta unui om ca urmare a pierderii cuiva apropiat. In acest domeniu, puterea de apreciere este foarte mare. Si, cum in acest gen de procese de regula despagubirea o plateste societatea de asigurari, asa se explica cresterea sumelor acordate in ultimii ani de catre judecatori.
Discutia noastra a pornit de la cazul Huidu. Multi au spus: ‘Pentru 3 morti atat de putin?’. Dumneavoastra ce parere aveti?
Evident, conteaza in primul rand cat se cere – asta pentru ca exista o regula potrivit caruia judecatorul nu poate da mai mult decat se cere.
Apoi, conteaza elementele concrete ale cazului pe care numai judecatorul cauzei le cunoaste si care deseori nu ajung la cunostinta publicului. De aceea, eu nici nu mi-as permite sa spun ca daunele acordate in cazul Huidu sunt prea mici sau prea mari, pentru ca nu stiu decat cateva informatii generale din dosar care au aparut in presa.
Dar conteaza de la regula de circulatie incalcatata, despagubirile eventual achitate deja, pana la comportamentul autorului in timpul procesului.
Sa stiti ca, in general, fiecare judecator se orienteaza si dupa practica instantei unde functioneaza sau a instantelor de control judiciar din raza sa de competenta. Mai consultam cartile de pe piata, ne consultam si colegii, dar as putea spune ca intotdeauna se acorda daune mai mici decat se cer.
Asta e o regula nescrisa. De aceea, veti intalni des situatii in care avocatii sfatuiesc victima ‘Hai sa cerem mai mult ca judecatorul ne da mai putin’.
Cat de mult conteaza notorietatea celui care a comis accidentul? De obicei, este in favoarea sau in defavoarea lui?
Mai deloc. Insa, de regula, o persoana cu notorietate este si o persoana cu o pozitie sociala mai buna si, deci, cu avere. Acest lucru le permite urmasilor victimei sa ceara daune mai mari.
Fiind vorba despre o persoana publica, deja sunt mai multe informatii in legatura cu averea ei, starea materiala, si atunci se va cere mai mult decat in cazul unei persoane fara aceasta notorietate.
Insa judecatorul nu poate gandi acest element ca unul in favoarea sau in devafoarea autorului sau a victimei ori urmasilor acestora: ma gandesc ca suferinta produsa copilului celui decedat este aceeasi indiferent ca autorul e un miliardar sau un pauper. Judecatorul trebuie doar sa aprecieze care sunt conditiile cele mai bune in care se poate asigura repararea prejudiciului produs – fie el de natura materiala, fie de natura morala.
Interviu: despre accidente circulatie si despagubiri

Filed under: interviu — Cristi D

*interviu aparut pe Ziare.com

Ordinul 153/2003

2013-02-23T14:00:00.001-08:00

Ordinul 153 din 26 februarie 2003 (Ordinul 153/2003)

Publicat in Monitorul Oficial 353 din 23 mai 2003 (M. Of. 353/2003)

Avand in vedere art. 15 din Legea nr. 629/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale,

vazand Referatul de aprobare al Directiei politici de dezvoltare, programe Banca Mondiala si privatizare nr. DB 1.759/2003,

in temeiul Hotararii Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii si Familiei, cu modificarile si completarile ulterioare,

ministrul sanatatii si familiei emite urmatorul ordin:

Art. 1. - Se aproba Normele metodologice privind infiintarea, organizarea si functionarea cabinetelor medicale, cuprinse in anexa nr. 1.

Art. 2. - Dotarea minima obligatorie pentru cabinetele medicale de specialitate este prevazuta in anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezentul ordin.

Art. 4. - Directiile de specialitate din cadrul Ministerului Sanatatii si Familiei, precum si directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Pe data intrarii in vigoare a prezentului ordin Normele nr. 786/1998 privind formele de exercitare a profesiunii de medic, aprobate prin Ordonanta Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale, emise de Ministerul Sanatatii si de Colegiul Medicilor din Romania si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 8 decembrie 1998, precum si anexa nr. 2 la Ordinul ministrului sanatatii nr. 84/1998 privind autorizatia de libera practica medicala din Romania isi inceteaza aplicabilitatea.

Juridico - Legislative

Statutul deputaţilor şi al senatorilor

Tratatul de la Oviedo

Conventia de la Oviedo*, ratificata de... - Gheorghe Piperea

Diana Sosoaca despre pandemie, discurs intrerupt in Parlament

Procesul Legislativ

Ce să mai citim? Virusul MisteriosEuropa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Viza de ședere pe tertitoriul României

PREZENTARE AUTORITATEA NATIONALA PENTRU CETATENIE

Adresă: Str. Smârdan, nr. 3, sector 3, Bucureşti, cod postal 030071

Telefon: ANC vă pune la dispoziţie telefonul – robot apelabil la numărul 021/201.93.55.

FAX: 021/315.35.43

Email: cabinetanc@just.ro Adresă pentru corespondenţă interinstituţională.

Linia TelVerde Anticorupție a ANC:

Program de lucru Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie:

luni – joi, între orele 0830-1700; vineri, între orele 0830-1430.

Program de lucru cu publicul:

Program de lucru pentru depunere şi înregistrare dosare:

Program de lucru cu publicul Birouri teritoriale:

Programul de audienţe al conducerii Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie

Adresele şi datele de contact ale birourilor teritoriale:

Document de permis de ședere în România

Permisul de ședere în România este un document care îi permite titularului să locuiască legal în România. În funcție de tipul său și de motivul pentru care a fost emis, acesta poate permite sau interzice alte activități, cum ar fi desfășurarea de activități .

Tipuri de permise de ședere

Condiţii de intrare pe teritoriul României

https://chisinau.mae.ro/node/749

Tipuri de vize de lungă şedere:

· 3. Documente justificative necesare pentru obţinerea vizei tip D, în funcţie de tipul activităţii ce urmează a fi desfăşurată în România:

Informaţii generale:

II. Am nevoie de viză pentru a intra în România ?

1. FORMULAR DE CERERE:

2. PAŞAPORT VALABIL:

3. FOTOGRAFII

*Cetăţean străin - persoana care nu are cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene.

III. Unde poate fi depusă o cerere de viză română?

IV. Vizele de Tranzit Aeroportuar – Călătoria spre România:

V. Procedura de depunere a cererii de viză română – Cum ar trebui să depun cererea şi ce tip de viză mi se potriveşte?

1. FORMULAR DE CERERE:

2. PAŞAPORT VALABIL:

3. FOTOGRAFII

Ordonantele de urgenta

ATRIBUȚIILE CURȚII CONSTITUȚIONALE

STRUCTURA CURŢII CONSTITUŢIONALE

ATRIBUŢII PREVĂZUTE DE LEGEA ORGANICĂ A CURŢII

Revocarea din funcție

Sistemul judiciar statal

Instanțele din Franța.

Conduita Partidelor Politice

Fiică de medic ginecolog și nepoată de erou din Al doilea Război Mondial

Ce să mai citim? Virusul MisteriosEuropa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"Măsuri de maximă protecțieSheme ElectroniceRobotul ADN ar putea ucide celulele canceroaseSARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003Planet REBOOT

Căsătorită de 3 ori, Șoșoacă se declară „o soție destul de insuportabilă!”

Ordonantele lui Dragnea

Tudor Raneti

Drapelul României

Cea mai democratica Constitutie a vremii

Constitutia din 1923, una dintre cele mai democratice ale vremii

Codul Aerian al Romaniei

Codul Aerian al Romaniei, consolidat cu Legea nr. 399/2005

Liberul acces la informatiile de interes public

Statutul de utilitate publică

ONG de utilitate publică

TERORISMUL INTERNAŢIONAL

TERORISMUL INTERNAŢIONAL

LIPOCZI CRISTIAN Anul III f.f

Terorismul internaţional

Legea nr. 31/1990 - Societăți Comerciale

Legea 31 1990 actualizata societatilor comerciale

Legea privind liberul acces la informatiile de interes public

De ce guvernantii ne prostesc ?

De ce există contracte și achiziții secretizate ?

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, consolidata 2009

Cazurile de mare corupţie cu pedepse blânde

Poprirea pe Veniturile Personale

La ce riscuri te expui dacă ai girat un rău-platnic

Care e diferenţa dintre coplătitor şi girant

Formularea Plângerii

Plangere impotriva rezolutiei procurorului

Plangere impotriva actelor si masurilor de urmarire penala

MODIFICĂRI ale Legii restituirii proprietăţilor - 8 MILIARDE DE EURO

Accidente de circulatie si despagubiri

Ce să mai citim?
Virusul Misterios
Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Ce să mai citim?
Virusul Misterios
Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"
Măsuri de maximă protecție
Sheme Electronice
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003
Planet REBOOT