Agricultura

Cultura de cimbru

2013-02-07T13:58:00.001-08:00

Cimbrul este un arbust de mici dimensiuni, care isi are originile pe tarmurile europene ale Marii Mediterane, unde il gasim si astazi, crescut spontan pe locurile virane, pe falezele nisipoase si prin stancarii.

   Datorită calităților sale medicinale (uleiurile sale reduc balonarea și stimulează digestia), cimbrul este folosit cu precădere în asociere cu cărnurile bogate, înspecial cele grase și vânatul . Se folosește de asemenea pentru supe, cartofi copți, mâncăruri cu varză, fasole și cartofi, roșii și ciuperci.Aromele sale puternice îl recomandă pentru cărnurile marinate și/sau afumate, cimbrul fiind regăsit aproape în fiecare combinație pentru prepararea pastramelor
Cimbrul proaspăt poate fi congelat însă, cel mai adesea, este uscat. Cimbrul se folosește în cantități reduse deoarece are o aromă puternică ce poate acoperi gustul ingredientelor. Pentru că cimbrul își degajă aroma prin fierbere, se adaugă întreg în mâncare – sub formă de legăturică – și se scoate după ce a fiert.
    Este o plantă cu pretenţii modeste faţă de factorii de mediu. Are pretenţii ridicate faţă de lumină şi căldură. Pretenţii reduse pentru apă. Poate fi cultivată în aproape toate tipurile de sol. Pentru plante cu aromă puternică, trebuie plantate în zone calde, însorite, cu soluri bine aprovizionate în elemente nutritive.
Tehnologia de cultivare
   Cimbrul se cultivă in câmp, iar cultura se poate înfiinţa prin semănat direct în câmp sau prin producere de răsad.
Se cultivă de obicei asociat cu alte culturi sau mai rar în cultură pură.
    Plante bune premergătoare sunt culturile prăşitoare, care lasă terenul curat de buruieni, leguminoasele şi cerealele păioase.
    Toamna se discuieşte terenul, se nivelează, se fertilizează cu fosfor 50-70 s.a. kg/ha, potasiu 60-80 s.a. kg/ha şi gunoi de grajd 40 t/ha care se încorporează printr-o arătură la 28-30 cm adâncime.
    Primăvara se fertilizează azot 50-80 s.a. kg/ha, se execută mobilizarea solului cu combinatorul la 8-10 cm adâncime, după care se face modelarea acestuia în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 104 cm. Pe suprafeţe mici şi teren nemodelat, distanţa între rânduri este de 50 cm, iar între plante pe rând 20-25 cm.
    Semănatul direct în câmp se face la începutul lunii aprilie, când în sol se înregistrează temperatura de 5-60C, la adâncimea de 1,5-2 cm, folosind 3-4 kg sămânţă la ha. Se seamănă mecanizat cu SUP-21 sau SUP-29, două rânduri pe stratul înălţat cu lăţimea la coronament de 104 cm.
    În cazul producerii răsadului, se seamănă în răsadniţe reci sau solarii neîncălzite la sfârşitul lunii martie, folosind 3-5 g sămânţă la m2. Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor sunt cele obişnuite. Răsadul nu se repică.
    Plantarea răsadului în câmp se face în luna mai, la aceeaşi distanţă între rânduri ca şi la semănatul direct, între plante pe rând se lasă 18-19 cm.
Lucrări de îngrijire.
    Răritul plantelor se face la culturile obţinute prin semănat direct în câmp, când plantele au 4-5 perechi de frunze, lăsând o distanţă de 18-20 cm. Două praşile manuale pentru a combate buruienile. Se irigă cu câte 200-250 m3 apă la ha de 2-3 ori, pentru a menţine în sol o umiditate de 70% din IUA.
Dacă este în cultură asociată, se îngrijeşte o dată cu aplicarea lucrărilor la cultura de bază.
Recoltarea
   Incepe o dată cu declanşarea înfloritului, când se detaşează vârfurile lăstarilor sau frunzelor verzi. Pentru consum în timpul iernii se recoltează plantele înflorite, prin tăiere de la bază prin cosire sau prin smulgere, se fac legături şi se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii la 350C.

Cultura de anghinare

2013-02-06T13:41:00.002-08:00

Anghinarea este o specie de plante erbacee perenă, care înflorește vara—toamna, originară din regiunea mediteraneeană, cultivându-se pentru solzii cărnoși ai inflorescenței și pentru receptaculii florali care sunt comestibili.

Intalnita si ca planta ornamentala, anghinarea este una dintre plantele care actioneaza foarte puternic. Anghinarea reprezinta o sursa excelenta de vitamina C, fibre alimentare, vitamina K, acid folic, magneziu si potasiu. Pe langa acestea, ea contine si niacina, vitamina B6, fier si fosfor. Anghinarea poate fi consumata in stare proaspata, si este astfel apreciata pentru efectele ei vindecatoare in ceea ce priveste diareea cronica, dar si in tratarea diabetului, hemoroizilor, vomismentelor si migrenelor. Sucul de aghinare are rol in vindecarea constipatiei iar ceaiul de anghinare ajuta in cazul afectiunilor ficatului sau a reumatismului.
Afectiuni tratate cu anghinare: boli tratate cu anghinare: afecţiunile inimii, angiocolite, anorexie, angină pectorală, ateroscleroză, artrită, boli de ficat, boli de rinichi, boli ale tubului digestiv, celulită, ciroze, colecistită, congestie hepatică, constipaţie, diabet (scade nivelul zahărului din sânge), dischinezii biliare, dureri de cap, eczeme, enterocolită, fermentaţii intestinale, gută, hemoroizi, hepatică cronică şi acută, hiper-colesterolemie, hipertensiune arterială, intoxicaţii, insuficienţă hepatică, icter, laringită acută, migrene digestive, nefrite cronice, obezitate, plăgi, prurit, regenerare celulară, răguşeală, retenţia apei, reumatism, surmenaj, toxiinfecţii alimentare, urticarii, varice, vărsături, vertij (ameţeli) zgomote în urechi.

Plantarea

In gradina, anghinarea trebuie cultivata din rasaduri care au petrecut, in prealabil, circa 8-12 saptamani intr-un mediu protejat (sera) pentru a fi ferite de inghet. Plantutele ar trebui amplasate intr-o zona bine luminata a gradinii, unde anghinarea sa nu riste sa fie umbrita de plante mai inalte aflate in vecinatatea sa.
Anghinarile au nevoie de un sol bine drenat, bogat in substante nutritive, prin urmare adauga in groapa fiecarei plante circa 200 g de ingrasamant organic, compost sau gainat. Asigura-te ca pH-ul pamantului este curpins intre 6.5 si 7.0. Plantele pot fi cultivate in grupuri, la o distanta de circa 60 cm intre ele, cu o distanta intre randuri de 75 cm.

Ingrijire

Anghinarile au nevoie de un sol umed in permanenta. Prin urmare, un strat generos de mulci va contribui la mentinerea umiditatii. De asemenea, chiar daca este o planta perena, anghinarea ar trebui considerata drept una anuala si ingrijita in consecinta in climatele cu ierni reci, cum este Romania. La sosirea sezonului rece, anghinarile ar trebui taiate si, apoi, acoperite (fiecare planta in parte) cu un cos, o protectie suplimentara, sub forma unor ace de pin si a frunzelor moarte, fiind recomandata. Primavara, adauga balegar pentru a grabi procesul de dezvoltare.

Recoltare

In primul an, anghinarile vor avea nevoie de multa energie pentru a se dezvolta, prin urmare este recomandat sa inlaturi florile pe masura ce acestea apar. Incepand cu cel de-al doilea an, permite formarea florilor si a fructelor, pe care le vei recolta vara. Culege mugurele din varf, inainte ca solzii sa inceapa sa se deschida. Culege, apoi, si mugurii laterali, dupa ce ating o dimensiune adecvata.
In cazul in care nu culegi florile imature ale anghinarilor, acestea se vor transforma in flori superbe, albastre-violet. Acestea pot fi incluse cu succes in aranjamente florale.

Cultivarea cartofului

2013-02-02T14:37:00.000-08:00

Cartoful, una dintre cele mai consumate legume din lume, se planteaza si dezvolta destul de usor, nu are pretentii mari de ingirjire , iar in plus, este un aliment gustos si satios.

   Cartofii au fost cultivati pentru prima oara de catre Indienii Inca din Peru in anul 200 I.Hr, iar in 1537, cuceritorii spanioli i-au descoperit si i-au adus in Europa la calatoria de intoarcere. Mai tarziu, in anul 1621, cartoful a ajuns pentru prima oara in America de Nord, iar astazi, cartofii reprezinta una dintre cele mai mari culturi alimentare din intreaga lume.
   Cartoful, cal mai consumat aliment din lume, este o leguma completa, hranitoare si foarte sanatoasa, care contine 75% apa, 22%, hidrati de carbon, 2% proteine, 0,15% lipide si 1% saruri minerale.
    Are in compozitia sa potasiu, un mineral care ne lipseste multora, este bogat in vitamine din complexul B, are cantitati semnificative de vitamina C si pretioasa vitamina K, antihemoragica si esentiala in procesul de formare de globule rosii.
    In functie de solul in care creste, cartoful contine, in proportii variabile, magneziu, fosfor, fier, mangan, cupru, sulf, fiind foarte bine tolerat de stomac si putand fi consumat atat de diabetici, cat si de obezi.
    Cartoful stimuleaza si sustine functiile intestinale, are efect anti-ulceros, prin bogatia de potasiu mentine tensiunea la valori normale, sustine activitatea celulei nervoase si combate efectele stresului prin nivelul foarte ridicat de vitamine din grupul B si prin capacitatea de a stimula secretia de serotonina.

Plantarea

Cartofii au in primul rand nevoie de multa lumina, iar daca pot fi plantati intr-o zona in care soarele are acces toata ziu, productia va fi cu atat mai bogata. Cartofii sunt bine inradacinati , iar legumele cresc doar atunci cand caldura patrunde suficient de mult in sol – de aici si nevoia de soare. Cartofii prefera un sol care se dreneaza usor, lutos, usor acid, cu un pH de 5.8 – 6.5. La mijlocul lunii martie sau inceputul lunii aprilie sadeste un santulet adanc de aproximativ 10 cm adancime si planteaza cartofii timpurii la aproximativ 30 cm distanta unii de ceilalti. De asemenea, in cazul cartofilor semitimpurii, distanta trebuie sa fie intre 40 si 50 de cm. Tuberculii incoltiti se aseaza cu mugurii in sus, avand insa grija ca acestia sa nu se rupa, iar apoi se acopera usor cu pamant. Dupa ce apar mugurii, se aduna gramezi mici de pamant in jurul plantelor astfel incat lastarii sa fie doar ingropati.

Stimularea productiei culturii

Pentru a stimula productia de cartofi, este de ajuns sa ajuti carofii sa incolteasca inainte de plantare . Este destul de simplu sa faci acest lucru si nu ai nevoie decat de multa lumina, cofraje de oua si cartofi de samanta. Aseaza cartofii pe cofrajele de oua cu capul bont inspre soare, asteapta ca mladitele sa atinga 1 – 2 centimetri, iar apoi acestia sunt buni de plantare. Acest tratament se face in luna ianuarie in zonele mai calde ale tarii sau in februarie acolo unde tempraturile sunt mai scazute.

Recoltere

In functie de soi si conditiile de crestere, cartofii se recolteaza din iunie pana in septembrie, iar momentul cel mai potrivit este atunci cand tulpina de deasupra solului este inca verde si se deschid florile.

Cu ajutorul unei sape se racoleste cuibul si apoi se iau cartofii din sol, se curata de pamant si se pun la uscat in cazul in care pamantul era umed. Altfel, risti ca legumele sa putrezeasca rapid.

Cultura de mazare

2013-02-02T14:15:00.001-08:00

Mazarea face parte din cele mai vechi culturi, amintindu-se de ea in inscrieri care vorbeau despre grau si orz . Mazarea se cultiva si prinde cel mai bine primavara devreme, cand temperatura solului este de cel putin 1 grad Celsius.

Mazarea este cultivata pe scara larga si se prezinta sub forma unor boabe sferice verzi de mici dimensiuni, care se dezvolta in teci numite pastai.

Boabele de mazare sunt disponibile proaspete incepand din primavara pana in toamna, insa pot fi consumate si in perioada anotimpului rece conservate sub diferite forme. Daca sunt congelate, in afara de faptul ca legumele isi pastreaza vigoarea si gustul, un alt avantaj este acela ca boabele echivaleaza cu cele proaspete in cantiatea de nutrienti si beneficii. Asadar, este chiar recomandat in aceste momente marcate printr-o lipsa acuta de vegetale sa va oferiti fara prea mult efort o alimentatie mai sanatoasa.

Inainte de toate mazarea este o sursa bogata de fibre vegetale, vitamina A, vitamina C , vitamina B9, carbohidrati, calciu, fier, fosfor, potasiu si alte minerale. Specialistii sustin ca dintre toate vegetalele acestea sunt cele mai potrivite pentru a furniza tiamina (vitamina B1). Valoarea energizanta nu este deloc un lucru pe care sa-l neglijam. Mazarea poate substitui cu succes carnea pentru o vreme, fiind extrem de bogata in proteine.

Fibrele solubile in apa faciliteaza buna functionare a sistemului digestiv si contribuie la eliminarea colesterolului daunator din organism prin intermediul acidului nicotinic. Nici sistemul imunitar nu trece neobservat, acesta avand parte de o revigorare prin prisma vitaminei C.

Un beneficiu al consumului de mazare adesea omis consta in faptul ca aceasta are capacitatea sa desfaca aglomerarile de celule rosii care pot da nastere in cele din urma cheagurilor de sange. Altfel spus, daca este consumata cu consecventa mazarea previne riscul unor accidente vasculare ce ne pot pune viata in pericol.
Cultura de mazare poate fi usor pretentioasa in primul rand pentru ca nu se cultiva intr-un loc in care anterior a fost plantata o alta leguma.

Tehnologia de Cultivare
Opteaza pentru o zona insorite deoarece mazarea se dezvolta cel mai bine atunci cand este cultivata in spatii luminoase, cu mult soare. De asemenea, este recomandat ca solul sa fie unul usor drenabil, nisipos.

Asigura-te ca temperatura din sol (verifica la 5 centimetri adancime) este de 1 – 2 grade Celsius. Daca este mai mica de atat, mai asteapta pentru ca altfel cultura de mazare nu se va prinde.

Lucrari de ingrijire
   Afaneaza bine solul in care urmeaza sa cultivi mazarea, mai ales daca pamantul este greu si tasat. In acest fel, aerul va circula mai bine, apa va patrunde mai intens in sol ajungand cu usurinta la radacini, precipitatiile vor fi mai bine inmagazinate, iar pamantul per total va fi mult mai benefic pentru cultura.
   Introdu in fiecare cuib cate 5 – 6 seminte de mazare, la aproximativ 5 centimetri adancime si 30 centimetri distanta intre ele. Intre randuril paralele trebuie sa fie lasata o distanta de aproximativ 80 de centimetri pentru a nu fi ingradite in niciun fel.
   Dupa insamantare , poti monta si betele de care se pot agata ulterior firele de mazare. Pe masura ce mazarea creste, directioneaza planta pentru a evita incurcarea acesteia.

Instaleaza un sistem de irigare. Mazarea nu se dezvolta aproape deloc daca este seceta si nu are nicio alta sursa de apa. Daca ai un tener foarte mare, ar fi bine sa instalezi un sistem de irigare, insa daca ai plantat mazare doar pe o bucata mica de pamant in gradina, poti face udarea manual, de doua ori pe saptamana in functie de temperaturile de afara.

Recoltare
Dupa 50 – 70 de zile de la plantare , mazarea va ajunge la maturitatea si va putea si culeasa. Mai intai se smulg pastaile, dupa care se curata de boabe. Ulterior se pot smulge din pamant radacinile ramase pentru a lasa pamantul sa respire, oferindu-i timp sa se refaca pentru urmatoarea plantare.

Cultura de pepene galben

2013-02-01T14:34:00.001-08:00

Parfumatul Pepene galben, fara a avea o valoare terapeutica deosebita care sa-l faca sa fie recomandat in vreo afectiune, are unele proprietati favorabile in cura de fructe de sezon. Originar din Asia Centrala si Estica si Arabia tropicala, era cunoscut din Antichitate si cultivat cu mult inaintea erei noastre. In cantitate mare, este greu digerabil.

Mult mai slab ca efecte terapeutice decat Pepenele verde, este, in schimb, un bun laxativ vegetal, comparabil cu prunele uscate. Se recomanda in anemii, constipatie, hemoroizi, litiaza urinara, reumatism si tuberculoza pulmonara.

In medicina populara, semintele, sub forma de decoct (o lingurita la o cana), se recomanda ca expectorante si in tratamentul hemoroizilor.

Este contraindicat in diabet, in colite, enterite si dispepsii.

Poate fi consumat ca atare in stare proaspata , sub forma de dulceata sau suc proaspat cu efecte laxative.

Cultivare
   Semintele se pepene galben se planteaza primavara, in afara perioadelor de inghet deoarece ele au nevoie de o temperatura de peste 15 grade pentru a germina.
   Pepenele galben se dezvolta cel mai bine in zonele de deal si campie, iar solul potrivit pentru crestera optima a acestor fructe este cel lutos. Daca solul in care uurmeaza sa cultivi pepenele galben nu este lutos, asigura-te totusi ca incerci sa amesteci lut cu solul deja existent intr-o proportie de cel putin 50%.
   Semintele se introduc pentru aproximativ 2 cm in pamant, la o distanta de cel putin jumatate de metru pentru ca planta sa se putea dezvolta in voie, fara sa fie limitata in vreun fel.

Udare
Daca este plantat pe terenuri intinse, cea mai usoara si simpla varianta este irigarea, insa aceasta trebuie facuta cu mare grija deoarece udarea frunzelor va duce cu usurinta la putrezirea acestora. Este necesara implementarea unui sistem de irigare care sa dea apa cat mai aproape de pamant si nu a unuia care sa stropeasca.
Totusi, udarile nu trebuie sa fie faute in mod frecvent deoarece pepenele galben prefera ca solul in care isi are radacina sa fie rareori umezit, dar niciodata umed - cultivarea fructului în terenuri mai uscate poate face fructul mai gustos. Fructul este originar dintr-o zona cu temperaturi crescute si ploi rare, asadar nu are nevoie de apa in cantitati mari. Sistemul de irigare este necesar doar daca se anunta un an secetos, iar acesta trebuie pornit la 5 – 6 zile si atunci pentru o perioada scurta de timp.

Lumina si temperatura
Pepenele galben a fost la inceput un fruct care se dezvolta in zonele foarte toride, cu soare puternic si ploi foarte rare, ceea ce inseamna ca pentru a se dezvolta si fructifica, fructul are nevoie de lumina puternica, soare si o temperatura de cel putin 25 de grade pentru 3 luni. Asigura-te, asadar, ca plantezi pepenele galben in plin soare, astfel incat sa se bucure toti factorii care ii stimuleaza dezvoltarea optima.

Recoltare
   Pepenele galben se recolteaza doar in momentul in care coaja este galbena, iar aceasta cedeaza cu usurinta la presiunea degetelor. De asemenea, cu cat fructul este mai greu, cu atat gradul de coacere este mai ridicat.
   In mod normal, luna august este cea mai buna perioada pentru recoltarea de pepeni galbeni, insa sunt foarte mari sanse ca unii dintre ei sa se coaca inca din luna iulie, iar altii sa intarzie pana la sfarsitul lunii septembrie.
   Dupa recoltare, pepenii galbeni se tin in frigider sau intr-un spatiu racoros si uscat. De asemenea, coaja pepenilor nu se spala decat eventual inainte de a fi consumati pentru ca altfel exista riscul de putrezire.

Cultura de conopida

2013-01-31T05:24:00.001-08:00

Conopida este crescuta pentru coroana sa hranitoare, de obicei de culoare alba. Planta poate fi cultivata pe toata perioada anului, atata timp cat este aleasa specia potrivita anotimpului. Pentru ca leguma are nevoie de spatiu nu este indicat sa fie cultivata in gradini de dimensiuni mici.

In general, leguma este o planta care se dezvolta in temperaturi moderate (caldura mare ii diminueaza cresterea). Va trebui sa fii atent la soiul de conopida pe care urmeaza sa il plantezi pentru a sti din timp cum sa te pregatesti.

Totusi, conopida cere ceva mai multa atentie si ingrijirire decat varza, dar cu putina grija, aceasta leguma poate fi cultivata foarte usor de catre oricine. Pentru ca lucrurile sa fie mai usoare, iata cativa pasi care ar trebui urmati atunci cand vrei sa incepi cresterea conopidei.

Pregatirea

Sapa pamantul, dar fa-o cu luni inainte de plantarea propriuzisa. Solul este mult mai roditor, iar conopida se va dezvolta mult mai bine intr-un pamant sapat cu cateva luni inainte, decat cu cateva saptamani. Atunci cand lucrezi solul, adauga in pamant ingrasamant organic pentru plante. Terenul in care urmeaza sa fie plantata conopida trebuie sa fie drenat foarte bine si va trebui sa fie tratat cu un strat de var.

Insamantarea

Semintele de conopida se cresc mai intai in ghivece, intr-un mediu inchis. Acestea se aseaza in pamant la o adancime de 1/2 cm. Dupa ce semintele au germinat, aseaza ghivecele intr-un loc cu lumina multa, la o temperatura de aproximativ 15 gr Celsius.

Pentru a avea o planta mai rezistenta, "caleste-o" la temperatura de afara. Treptat, timp de sase saptamani, expune ghivecele cu rasaduri de conopida mediului extern si soarelui, crescand treptat timpul pe care plantele il petrec afara.

Dupa ce aceasta perioada de "acomodare" s-a incheiat poti sa incepi plantarea in gradina. Semanarea rasadurilor se va face pe randuri, cu mladite asezate in pamant la o distanta de 60 cm una fata de celalalta si cu distanta dintre randuri de 100 cm.

Daca vrei sa cultivi varietati de conopida de vara, va trebui sa incepi plantarea lor din luna ianuarie si sa le plantezi afara in luna martie pentru a avea recolta in luna iunie sau iulie. Daca vei face plantarea in luna aprilie, recolta va fi gata in luna august sau septembrie.

Varietatile de conopida de toamna se vor planta in ghivece in luna aprilie si vor fi mutate in pamantul de afara in luna mai pentru a avea o recolta pe la sfarsitul lunii iunie. Pe de alta parte, soiurile de iarna cer plantarea semintelor in luna mai si transferarea rasadurilor in gradina in luna iulie.

Ingrijirea

Conopida are nevoie de apa. Un sol umed va face planta sa dezvolte o coroana de flori mult mai bogata, de aceea, mai ales pentru soiurile de vara, este necesara udarea permanenta. Pamantul in care a fost sadita conopida nu trebuie sa fie uscat.

Pentru a mentine umiditatea solului presara un strat de mulci. Un alt pericol la care trebuie sa fii atent este cel reprezentat de daunatori. Mustele sunt inamicii principali ai acestei legume.

Recoltarea

Dimensiunile coroanei conopidei pot fi diferite in functie de specie. O conopida va putea fi culeasa atunci cand meristemul nu va mai fi acoperit de fruzele plantei.

Conopida se culege dimineata, cand este mai suculenta si se va face prin taierea tulpinii cu un cutit. Totusi, taierea trebuie sa se faca in asa fel incat o parte din fruzele plantei sa ramana inca atasate pentru a proteja coroana. Totodata, conopida trebuie culeasa inainte sa ajunga la maturitate. O conopida matura si trecuta de perioada de recoltare , are florile meristemului deschise si decolorate.

Depozitarea

Conopida poate fi pastrata proaspata timp de trei saptamani pritr-o metoda foarte simpla. Dupa ce a fost culeasa, conopida se aseaza cu meristemul in jos si se pulverizeaza cu apa in fiecare zi. O alta medota de depozitare este prinderea funzelor cu un elastic peste corona sau inghetarea legumei.

Cultura de castraveti

2013-01-31T05:02:00.005-08:00

Castravetele este una dintre cele mai rapsandite legume consumate de catre om. Aceasta leguma are calitati gastronomice remarcabile si poate fi consumata aproape tot timpul anului. Castravetele este o planta care prefera locurile luminoase, calde si umede, fara curenti de aer . Castravetele are nevoie de sol umed, insa fara exces de apa, altfel radacinile vor putrezi.

Conditii de mediu si substrat

Castravetii sunt plante usor de plantat si intretinut. Aceasta leguma are nevoie de multa lumina, soluri umede si bine afanate si mult spatiu pentru a creste si a se dezvolta. Inainte de a planta castraveti, trebuie sa ai grija de solul in care urmeaza sa faci plantarea.

Aceasta trebuie sa fie bine afanat si sa nu retina apa in perioadele cu ploi. Daca sta prea mult timp in apa, radacina castravetelui va putrezi si iti vei pierde cultura. Nu trebuie sa cultivi castravetii pe locul pe care in sezonul precedent au crescut pepeni sau dovlecei.

Castravetii sunt plante subtropicale, care iubesc caldura si umiditatea. Pregateste solul cu o luna inainte de a cultiva castravetii. Castravetii sunt plante cataratoare , asa ca pune in gradina si cativa araci pe care sa urce. Astfel vei fi sigur ca vor creste frumos si vor face si mai multe legume.

Semanare

In serele incalzite, semintele de castravete se seamana primvara devreme. Daca vrei sa plantezi afara, atunci trebuie sa astepti pana pe la mijlocul primaverii, cand esti sigur ca vremea nu se va inrautati si nu vor mai veni ingheturi. Semintele vor germina intr-o saptamana. Inainte de a planta rasadurile afara este bine ca cel putin o saptamana acestea sa stea intr-un loc racoros, pentru a se obisnui cu vremea de afara.

Ingrijire

In perioada de crestere este bine sa uzi castravetii in mod regulat, insa ai grija la cantitatea de apa. Acestia nu trebuie sa stea prea mult in apa, altfel vor putrezi. Atunci cand infloresc, este bine bine sa rupi florile uscate. Altfel castravetii vor avea un gust amarui. Dupa ce apar si castravetii, este bine sa ii fertilizati cu ingrasamant la fiecare doua saptamani.

Recoltare

Recoltarea castravetilor se face cand acestia sunt tineri. Pentru murat sunt indicati castravetii cu o lungime de 10-12 centimetri. Recoltarea castravetilor se face la 3-4 zile, pentru ca acestia cresc destul de repede si risti sa nu mai poata fi buni pentru consum. Daca lasi castravetii neculesi, acestia nu vor mai rodi.

Cultura de vinete

2013-01-25T02:29:00.001-08:00

De la vinete se consuma fructele ajunse la maturitate fiind folosite la prepararea diferitelor mancaruri cum ar fi: salate ghiveci, vinete impanate, musaca sau in amestec cu alte legume se folosesc la prepararea conservelor.

Vinetele se pot cultiva in sparii protejate (sere si solarii) sau in camp liber.

Cultivarea vinetelor in spatii protejate (sere).

Pregatirea terenului incepe toamna cu defrisarea culturii anterioare, indepartarea resturilor vegetale dupa care se administreaza 50-80 t/ha gunoi de grajd bine descompus cu cel putin 3 luni inainte de plantare.Se mai administreaza 200-400 kg/ha superfosfat concentrate, 200-400 kg/ha sulfat de potasiu, 150-300 kg/ha sulfat de magneziu.

Producerea rasadurilor se face in sere inmultitor. Semanatul incepe in jur de 20 octombrie si se esaloneaza in functie de data stabilita pentru plantare.Norma de samanta este de 0,6-0,7 kg/ha de cultura.

Repicatul se face in cuburi nutritive de 10x10x10 cm sau ghivece din material plastic cu dimensiunea de 10-22 cm. Rasadurile sunt bune de plantat cand 80 % au format primul boboc la 70-80 de zile.

Plantele au o crestere viguroasa si sunt pretentioase la lumina, de aceea se planteaza in randuri de 3 pe travee, dispuse la 0,5-1,10-0,5 m, pe rand la 0,45 m, densitatea de plante pe hectar este de 21de mii.

Lucrarile de ingrijire consta in umplerea golurilor, prasitul pe rand si pe intervalul dintre randuri.

Irigarea la inceput se face des cu norme de apa mai redusa, dupa care odata cu cresterea plantelor normele de udare cresc. O medota des folosita este udarea prin picucare. Temperatura apei de udat nu trebuie sa scada sub 20-22 grade Celsius, iar umiditatea relativa a aerului trebuie mentinuta intre 60-80%.

In timpul perioadei de vegetatie pot aparea diferite boli si daunatori care sunt combatute prin tratamente fitosanitare.Acestea pot fi preventive sau curative.

Aceste boli si daunatori pot aparea atat in camp cat si in spatii protejate.

Amintim cateva boli care pot sa apara la cultura de vinete.

Putrezirea umeda a fructelor (mana) (Phytophtora parasitica).

Siptomele apar pe fructele apropiate de sol, apar pete brune netede, cu zone concentrice. Fructele atacate se inmoaie si cad.

Prevenirea aparitiei bolii se realizeaza prin rotatia culturii, igiena culturala, si tratamente fitosanitare cu fungicide cum ar fi: Dithane M-45 in concentratie de 0,2 %(2,0 kg/ha) (20 g in 10 l apa).

Ofilirea (verticilioza) (Verticilium dahlia).

Verticillium este o boala vasculara (trachemicoza ) frecventa in culturile din sere si solarii afectand si plantele ornamentale.La toate plantele atacate, in sectiune prin tulpini in petioli frunzele si pedunculul fructelor se observa o culoare brun-deschisa a vaselor conducatoare unde este instalat miceliul ciupercii, care optureaza deschiderea vaselor, provocand astfel ofilirea.

Frunzele au zone mari de ingalbenire care cuprind mezofilul iar nervurile raman verzi. Frunzele se ofilesc se rasucesc si cad.

In combaterea verticiliozei se utilizeaza Topsin 70 WDG in concentratie de 0,05-0,10% (0,5 l/planta) (10 g in 10 l apa pe 100 mp), Topsin 500 SC in cantitate de 100 ml in 140 l apa.Acestea se utilizeaza dupa o saptamana de la plantare si la primele semene de boala.

Fusarioza la vinete (Fusarium oxysporum).

Apare in sere si solarii, dar poate sa apara si in camp in anii cu precipitatii abundente.

Combaterea fusariozei se realizeaza cu fungicide specifice, daca nu sunt luate masuri in timp util cultura poate fi afectata in 40-50 %.

Plantele atacate se ofilesc (vestejesc) treptat.Ofilirea apare in momentul cand plantele infloresc sau fructifica. Fructele atacate raman mici, se coc devreme, iar semintele din interiorul fructelor sunt brune sau galbene.

Daca ofilirea apare brusc (la temeraturi ridicate) plantele pier rapid, se usuca. Vasele lemnoase din interiorul tulpinii se brunifica.

Aparitia bolii este favorizata de temperaturi ridicate 27-28°C, umiditatea mare a solului si un pH de 5-5,6 (usor acid).La aparitia bolii mai contribuie si eventualele leziuni (vatamari) ale plantei ce apar fie in timpul repicatului fie datorita diversilor daunatori din sol (nematozi, coropisnite etc.).

Pentru a preveni aparitia bolii se incearca cultivarea plantelor rezistente la fusarium, se respecta rotatia culturilor, se dezinfecteaza solul in prealabil, plantele ofilite complect (care nu isi mai revin seara) se inlatura din cultura, resturile vegetale se distrug.

Combaterea fusariozei pe cale chimica se poate realiza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Topsin 500 SC in cantitate de 100 ml in 140 l apa sau Topsin M 70 in concentratie de 0,05-0,1 % (10 g in 10-20 l apa).

Cultivarea vinetelor in camp liber.

Pentru cultura vinetelor bune premergatoare sunt: mazarea fasolea, cucurbitaceele, radacinoasele etc.

Pregatirea terenului incepe toamna cu administrarea a 40-50 tone gunoi de grajd, 300 kg superfosfat si 150 kg/ha sare potasica.Se face o aratura adanca la 30-32 cm.

Primavara terenul se fertilizeaza cu 100 kg/ha azotat de amoniu si se poate erbicida preemergent cu Dual Gold 960 EC in cantitate de 1,2 l/ha sau cu Stomp 330 EC in cantitate de 5l/ha.Dual Gold 960 EC are efect asupra buruenilor monocotiledonate (anuale din seminte) si buruieni dicotiledonate.Stomp 330 EC are efect asupra buruenilor monocotiledonate si partial dicotiledonate.Atat Dual Gold cat si Stomp sunt produse care se incorporeaza in sol.

Terenul se modeleaza in straturi inaltate cu latimea de coronament de 104 cm.

Cultura de vinete se poate realiza numai prin rasad. Rasadurile se produc in sere inmultitor, solarii incalzite sau rasadnite calde. Pentru a produce necesarul de plante la un hectar trebuie sa avem in jur de 150-200 m2 de rasadnite sau inmultitoare.

Norma de samanta necesara la un hectar este de 0,8-1,0 kg, semanatul se realizeaza in intervalul 25 februarie si 5 martie.

Semanatul se face in ladite sau strat nutritiv, in randuri la 5 cm, pe rand la 1-2 cm, la adancimea de 1,5-2,0 cm.Repicatul se face in cuburi nutritive cu latura de 5 sau 7 cm.

Plantarea are loc numai cand temperatura solului, pe adancimea de 10-15 cm, este de minimum 14 grade Celsius, intre 5 si 15 mai in zonele din sudul tarii.

Pe terenul modelat se planteaza 2 randuri la 80 cm, iar pe rand la 40-45 cm, densitatea de plante pe hectar este de 30 de mii de plante. Plantarea se realizeaza manual.

Se aplica 2-3 fertilizari faziale cu ingrasaminte foliare, prima fertilizare se realizeaza la 15-20 zile de la plantare, a doua fertilizare la 10-15 zile dupa prima.

Si in camp pot aparea diferite boli cum ar fi: putrezirea umeda a fructelor, ofilirea (verticilioza), fusarioza. Acestea sunt combatute cu ajutorul fungicidelor amintite la bolile vinetelor in spatii protejate.

Recoltarea fructelor se face la maturitate de consum, cand au culoarea specifica soiului si sunt elastice la apasare.

Descrierea si combaterea daunatorilor la cultura de vinete.

Descrierea si combaterea Gandacului de Colorado.

Adult are corpul de 9-12 mm lungime si un colorit galben-portocaliu, dezvoltand doua pana la trei generatii pe an. Cele doua elitre (prima pereche de aripi, cele tari) prezinta cate cinci dungi longitudinale negre, fiecare. Ierneaza in stadiul de adult in sol, la 10-90 cm adancime. Dupa perioada de hibernare, ies din pamant la sfarsitul lunii martie. Dupa o hranire intensa, specifica indivizilor ajunsi la maturitate sexuala, are loc copulatia si ponta.

Femela depune ouale in grupuri de 20-80 de bucati, asezate pe partea inferioara a frunzelor plantelor gazda, unde sunt suficient de ferite de ploaie si razele soarelui. In total o femela depune din mai pana in august pana la 800 de oua.

Lungimea oualor este de 1,2 mm, dupa aproximativ 10 zile ouale eclozeaza, larvele aparute au o culoare rosu stralucitor si au niste pete negre pe corp.Larva se dezvolta intre 15 si 30 de zile.

Larvele parasesc plantele, patrund in sol si se transforma in pupe. In acest stadiu vor petrece intre 12 si 20 de zile urmand sa devina adultii din prima generatie.

Prima generatie se dezvolta in maxim 35 de zile, adultii aparand in a doua jumatate a lunii iunie.

Datorita aparitiei esalonate a adultilor, generatiile se suprapun.

Combaterea chimica a gandacului de Colorado se realizeaza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Actara 25 WG in concentratie de 0,06 kg/ha (1,5 g in 20 l apa), Calypso 480 SC in concentratie de 0,08 l/ha (10 ml in 50 l apa), Decis Mega 50 EW in cantitate de 2 ml la 6,5 l apa, Karate Zeon in concentratie de 0,02 % (2 ml in 10 litri apa), Laser 240 SC in concentratie de 0,1 l/ha (20 ml in 50 l apa), Mospilan 20 SG in cantitate de 0,1 kg/ha.

Descrierea si combaterea musculitei albe de sera (Trialeurodes vaporariorum).

Acest daunator poate sa apara pe tot parcursul anului, iar in camp numai pe timp calduros.Insecta nu ierneaza, dezvoltand 10-12 generatii pe an, in sera, si 1-2 generatii in conditii de camp.

Adultii si larvele ataca prin intepare si sugerea frunzelor si uneori a lastarilor. La o infestare puternica pagubele se datoreaza debilitarii si chiar uscarii frunzelor si lastarilor.

Culoarea corpului este alb-galbuie si este acoperit cu o secretie alba de consistenta ceroasa. Aripile sunt albe si cand sunt deschise au o anvergura de pana la 5 mm.

Femela depune primele oua (la doar cateva zile de la aparitie) pe partea inferioara a frunzelor, grupate inelar. O femela depune pana la 100- 500 de oua. Incubatia oualor dureaza intre 10-14 zile, la o temperatura constanta de 20-23 grade Celsius.

Din oua apar larvele galbui ovale, cu ochii rosii, care se transforma in pupariu, dupa 10 zile. In stadiul de pupariu insecta traieste 12 zile, dupa care apare musculita adulta, si ciclul se reia.

Combaterea musculitei de sera se poate realiza cu insecticide, prin stopiri cu substante cum ar fi: Actara 25 WG in concentratie de 0,02 % , Confidor Energy in concentratie de 0,13 % ( 1,3 L/ha), Nuprid Al 200 Sc in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha) (4 ml in 6 l apa), Decis Mega 50 EW in concentratie de 0,025% (0,25 l/ha).

Descrierea si combaterea la paianjenul rosu comun (acarian) (Tetranycus urticae).

Masculul are culoare galbena verzui-deschis, iar in stadiul de adult are culoare bruna. Femela este la inceput de culoare galbena roz si in final devine portocalie.Corpul are o forma elipsoidala la femela si piriform la mascul.Are 5-6 generatii pe an.

Acarianul rosu comun ierneaza in stadiu de adult sub resturile vegetale. Acarienii colonizeaza partea inferioara a frunzelor, frunzele atacate se recunosc prin aparitia unor pete de culorare galbui care corespund intepaturilor facute de paianjen. La un atac puternic frunzele atacate se usuca si cad.

Combaterea chimica se realizeaza cu insecto-acaricide cum ar fi: Vertimec 1,8 % EC in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha), Milbecnock EC in concentratie de 0,075 % (10 ml in 13 l/apa), Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (10 ml in 10 l/apa), Nissorun 10 WP in concentratie de 0,04 % (5,0 g in 12 l/apa).

Descrierea si combaterea acarianului lat (Polyphagotarsonemus latus).

Acarianul lat traieste mai ales in spatii protejate, atacand culturile de tomate, vinete, ardei, precum si cele de plante ornamentale (gerbera, begonia, crizanteme, etc.) Sunt pajanjeni foarte mici care nu se vad cu ochiul liber doar cu ajutorul unei lupe sau cu microscopul.

Se inmulteste tot timpul anului, in conditii optime prezinta 18-20 generatii pe an.

Simptomul caracteristic al atacului este depigmentarea, brunificarea si suberificarea tesuturilor, este mai evidenta la fructe si frunze.

Adultii si larvele ataca prin intepare si sugere, colonizand diferite organe ale plantelor (lastari, boboci florali, fructe) si indeosebi frunzele. In urma atacului plantele raman mici, pipernicite si, cu timpul, se usuca.

Combaterea chimica a acarianului lat se realizeaza prin tratamente cu acaricide cum ar fi: Omite 570 EW in concentratie de 0,1 %, Vertimec 1,8 % EC in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha).

Rosia

2012-05-23T01:37:00.002-07:00

Rosia este o planta erbacee, anuala, prezenta in zonele globului cu climat temperat.

Rosiile sunt una din principalele culturi din gradina de legume, atat datorita cultivarii relativ usoare cat si pentru proprietatile fructului, care e un aliment foarte valoros, ce contine insemnate cantitati de substante hranitoare.

Intr-un kg de rosii se gasesc cca 30-40 gr zaharuri, 20-60 gr vitamina A, 20-60 gr vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier.

Rosiile(tomatele) cer multa lumina, mai ales in rasadnita si solarii. Au nevoie de multa hrana, de aceea trebuie cultivate in soluri fertile, ingrasate treptat cu ingrasaminte naturale.

Rosiile se cultiva mai mult prin rasad, desi se pot cultiva cu rezultate bune si prin semanare directa in camp. Rasadul pentru culturile timpurii se produce in rasadnite calde, in care se seamana in luna februarie intre 5 si 8 grame samanta la 1 mp.

La 2-3 saptamani de la rasarire, atunci cand apar primele frunze adevarate, rasadul se repica la distanta de 10/10 cm daca vrem sa obtinem un rasad viguros si avem spatiu suficient. Rezultate mai bune se pot obtine prin repicarea la cuiburi sau ghivece nutritive.

Pentru cultura de vara, semanatul in rasadnita se face la inceputul lunii martie. Cand a trecut pericolul brumelor tarzii de primavara, incepand cu mijlocul lunii aprilie si pana in luna mai, rasadurile de tomate se pot planta in gradina.

Plantarea se face la 60-70 cm intre randuri pentru soiurile cu portul mai mic si la 70-80 cm intre randuri si 30-40 cm pe rand pentru soiurile mai mari. La plantare este bine sa se puna la cuib un pumn de mranita care se amesteca cu pamantul din cuib.

Dupa plantare rasadul se uda cu 1-1,5 litri apa la cuib sau se iriga intre randuri. Este foarte important sa retinem ca la rosii nu se stropesc direct plantele!

Dupa plantare, rasadurile trebuie aracite pentru asigurarea sustinerii. Aracii de lemn de 1-1,2 m lungime se infig in pamant in dreptul fiecarei plante inspre nord . Sau se instaleaza spalieri mai grosi de lemn de 70-80 cm din 2 in 2 metri pe rand, pe care se intinde sarma la 50-60 cm inaltime.

In afara prasilelor repetate pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor, se mai efectueaza urmatoarele lucrari:

Legatul de arac sau de spalier
lucrarea se face pe masura ce tufele se incarca cu rod si devin mai grele. Legarea se face cu sfori, fasii de carpe sau alt material textile, imediat sub frunze, inconjurand tulpina in asa fel incat fructele sa aiba loc sa creasca.

Copilitul, ruperea lastarilor crescuti sub frunzele principale,
se face imediat ce acestia apar, pentru o buna dezvoltare a fructelor. Se pot lasa 1-2 lastari la tufa, din cei care apar in preajma primului ciorchine de fructe, pentru cresterea productiei.

Udarea
se face la 6-7 zile, functie de gradul de uscare al pamantului. Primavara si la inceputul verii, rosiile se uda dimineata, pentru ca pamantul sa se incalzeasca in timpul zilei, iar plantele sa nu sufere de raceala din timpul noptii. Vara, udarea se face seara si noaptea, cand solul s-a mai racorit. La udare trebuie urmarit ca apa sa ajunga la radacini si nu direct pe planta, iar apa folosita sa nu fie rece, ci trebuie lasata la soare pentru a se incalzi un pic. ingrasarea pamantului se face o data la 10-15 zile de la plantarea rasadurilor, apoi la 2 saptamani. in acest scop e indicat sa se foloseasca ingrasaminte naturale, precum gunoiul animal (1 galeata gunoi se subtiaza cu 5 galeti apa), 10-15 litri la 1 mp, sau mranita, care se imprastie printre plante si se ingroapa prin prasit in sol.

Carnitul
este o lucrare foarte indicata, atat pentru culturile timpurii cat si pentru cele tarzii. Consta in retezarea varfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchine de fructe. La tomatele timpurii se lasa 4-5 ciorchini de fructe, iar la cele tarzii 6-8 ciorchini. Prin aceasta lucrare se grabeste coacerea fructelor in cazul rosiilor timpurii, se asigura fructe mari si carnoase la cultura de vara, iar la cea tarzie se accelereaza coacerea inainte de caderea brumei.

Recoltarea tomatelor se face pe masura coacerii lor, in mai multe randuri.

Varza

2011-01-14T03:19:00.001-08:00

Varza este o planta erbacee, bienala, legumicola cu valoare terapeutica ridicata fiind cultivata inca de la inceputul epocii de piatra.
Varza este o planta destul de rezistenta la frig, suporta in faza de rasad temperaturi de -3 grade C, iar când e dezvoltata pâna la -7 grade C. Varza are insa nevoie de multa apa si lumina. Pe un teren bogat, arat adanc din toamna si ingrasat corespunzator se obtin recolte foarte bune.
Rasadul de varza timpurie se obtine in rasadnite calde din seminte (7-10 gr la 1,5 mp) semanate la inceputul lunii februarie.
Varza de vara se pune in rasadnite semicalde la inceputul lunii martie.
Varza de toamna si cea rosie se seamana direct pe strat la mijlocul lunii mai.
Plantarea rasadurilor in gradina, pentru culturile timpurii se face la 50-55 zile de la rasadire, in martie sau inceputul lui aprilie. Pentru culturile de vara plantarea se face in aprilie sau inceputul lunii mai.
Inainte de plantare rasadurile se fasoneaza, se scurteaza vârful radacinilor si jumatate din lungimea frunzelor. Distantele de plantare sunt 70-30 cm pentru varza timpurie si 70/40, 70/50 cm pentru varza de vara sau toamna (inclusiv cea rosie). La plantare rasadurile se ingroapa pana la prima frunza adevarata. Dupa plantare se uda obligatoriu.
Lucrarile obisnuite sunt completarea golurilor (3-4 zile de la plantare); prasilele pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor; musuroitul (odata la 2-3 saptamâni de la plantare, apoi la primul prasit); udatul; ingrasarea suplimentara.
Udatul culturilor de varza (in timpul primaverii se face dimineata, iar vara dupa amiaza) se face la 10-14 zile, cu volum mare de apa. Odata cu udatul se poate aplica si ingrasarea suplimentara, ingropat intre rânduri sau in solutie cu apa de udat, la 15-20 zile de la plantare. Cand capatanile de varza se leaga, se va face ingrasarea a 2-a.
Recoltarea verzei se face când capatânile sunt bine indesate (se verifica prin apasare cu degetul).
La culturile de varza timpurie se poate obtine si a 2-a recolta de la aceleasi plante. Pentru aceasta se taie capatâna mai sus, lasându-se frunzele verzi de la baza. Verzele obtinute la a doua recolta vor fi mai mici ca cele din prima productie.
Exista mai multe feluri de varza: alba, rosie, creata, de Bruxelles, etc.
Varza pare sa aiba o proprietate deosebita in eliminarea produselor toxice, pe care le obliga sa iasa din tesuturi. Totodata varza asigura cicatrizari de buna calitate prevenind sechelele.
Acesta leguma a avut intotdeauna o asemenea importanta incat e bine sa prezentam pe larg proprietatile ei uimitoare, pe cale interna sau externa, indicatiile ei si modurile de folosire.
Bogata in vitamine si oligoelementi, varza contine cantitati insemnate de vitamina A, vitamina B1, vitammina B2, vitamina PP, vitamina C, potasiu,calciu, magneziu, fier, cupru, fosfor, sulf.
Folosirea frunzelor de varza pentru uz extern este indicata in :
crapaturi si degeraturi, contuzii, plagi diverse, ulcere ale gambelor(varicoase, cangrene, necroze), arsuri, eczeme, anumite pecingini, acnee, adenite, sifilide, tumori albe limfangite, capilarite, afectiuni vasculare, hemoroizi, nevralgii reumatismale(lombangii, sciatice), dentare, faciale, gutoase, infectii de toate tipurile : abcese, flegmoane, furuncule, migrene, cefalee.
In afara de actiunea ei pe cale externa, varza este de vreme indelungata folosita pe cale interna sub forme de salate sau de suc proaspat extras.
Indicatiile ei sunt multiple si se poate utiliza in afectiuni foarte diverse : respiratorii, gastrice, intestinale, slabiciune generale, anemie.

Cultura de ridichi

2011-01-14T03:12:00.000-08:00

Este una dintre plantele cu cresterea cea mai rapida si cel mai usor de cultivat, putand fi cultivata in orice climat. Recoltarea are loc dupa 3 saptamani de la plantare. Ridichea
Secretul pentru a obtine ridichi gustoase este de a nu le lasa in pamant prea mult timp. Ridichiile care stau mai mult timp devin lemnoase si amare.
Se pot creste pe toata perioada anului dar cele mai multe varietati prefera un climat racoros. Semanati ridichiile in mod succesiv la fiecare 2-3 saptamani pentru a avea o recolta continua. Le puteti planta in locuri umbroase unde altor legume nu le prieste.
Puteti semana ridichii inpreuna cu legume cu crestere mai inceata de vreme ce vor ajunge la maturitate repede si pot fi recoltate cu mult inainte ca celelalte legume sa aiba nevoie de spatiul lor. Aceasta tehnica, numita cultura intercalata,este utila in mod special in gradinile mici unde spatiul este limitat.
Le puteti semana de asemenea in ghiveciul dumneavoastra de legume.
Plantati semintele direct in locul de crestere la circa 1,25 cm adancime si la 5 cm distanta intre ele. Plantele tinere vor apare in 1-2 saptamani. Mentineti solul umed in timpul perioadei de crestere. Este bine sa hraniti plantele tinere saptamanal cu un ingrasamant lichid cu o gama completa de elemente.
Molia verzei si omizile fluturelui alb al verzei sunt primi daunatori care afecteaza ridichea. Uneori afidele mai pot sa atace culturile de ridichi dar in ambele cazuri le putem combate cu un insecticid usor.
Ridichiile cresc foarte bine impreuna cu: castravetii, dovleceii, pepenii si bostanii intrucat descurajeaza gandacul castravetelui. Alti companioni mai sunt: fasolea, morcovii, salata si mazarea.
Ridichiile de luna
Terenul ales trebuie sa fie adapostit si insorit pentru a se incalzi usor.
Semanatul se face in luna martie, dupa ce terenul s-a zvantat, si se poate repeta la interval de 10-12 zile pentru productii esalonate.
Pentru a avea o recolta de ridichi de luna mai tarziu in toamna, semanatul se poate face la sfarsitul lunii august.
Se seamana in randuri distantate la 10-12 cm, la adancimea de 1,5-2 cm. Pentru 1000 mp se folosesc 0,8-1 kg samanta.
Dupa rasarire, se plivesc buruienile si se raresc plantele la 5-6 cm pe rand. Daca primavara e secetoasa, se uda cultura pentru ca ridichiile sa nu se iuteasca.
La aparitia primelor frunze adevarate se face o ingrasare suplimentara.
Recoltarea se face la 4-6 saptamani de la insamantare. Daca se lasa prea mult timp, ridichiile devin seci, cu goluri de aer in interior.
Pe 1000 mp se obtin 1000-2000 kg de ridichi.
Pentru productii extratimpurii ridichiile de luna se pot cultiva in rasadnite calde sau in solar, semanandu-se in perioada 15 ianuarie-1 februarie.
Soiurile de ridichi de luna sunt: Rosii Timpurii, Rosii cu varful alb, Saxa, Tepuse de gheata
Ridichiile de vara
Se insamanteaza in luna mai, la distanta de 30 cm intre randuri si 15-18 cm pe rand si la adancimea de 1,5-2 cm.
Lucrarile de ingrijire sunt plivitul, prasitul, raritul, udarea dupa nevoi si ingrasarea suplimentara.
Soiurile de ridichi de vara sunt: Din Tara Barrsei, Bere de Munchen
Ridichiile de iarna
Se seamana la inceputul toamnei, pentru a nu forma flori. Se recolteaza la 110-120 zile de la insamantare.
Soi de ridichi de iarna: Negre rotunde (se pastreaza cel mai bine peste iarna)
Soiuri de ridichi
Cherry Belle
· perioada de vegetatie este de 28-30 de zile;
· radacina este rotunda, de culoare rosie stralucitoare;
· nu se lemnifica;
· recomandat pentru culturi in camp deschis, solar si sera.
Rudolf
· perioada de vegetatie este de 23 de zile;
· recomandat pentru cultura extratimpurie si timpurie de sera, solarii si camp;
· radacina este globuloasa, uniforma de culoare rosu aprins;
· frunzele sunt scurte de culoare verde deschis;
Poker-Round red forcing
· perioada de vegetatie este de 24 de zile;
· recomandat pentru cultura extratimpurie si timpurie de sera, solarii si camp;
· varietate din care se obtin ridichi rotunde, fragede si placute la gust de culoare rosu -aprins;
· se dezvolta bine chiar in conditii de luminozitate redusa;
Rebel-Scarlet globe
· perioada de vegetatie este de 26 de zile;
· recomandat atat pentru cultura de primavara cat si pentru cea de toamna in camp;
· radacina este sferica, toleranta la crapare, de culoare rosu aprins
· frunzele sunt fine, de culoare verde deschis;
Reggae-Scarlet champion
· perioada de vegetatie este de 28 de zile;
· recomandat pentru cultura de primavara si toamna;
· radacina este rotunda, de culoare rosu aprins, rezistenta la caprare si dospire, fapt ce-i confera o perioada lunga de recoltare;
· este o varietate cu sistem foliar viguros.

Salata

2011-01-13T15:16:00.000-08:00

Salata este cunoscuta sub mai multe varietati: salata capatana, alungita, de foi si salata aurie.
In cultura, mai raspandite la noi sunt soiurile:
Pentru cultura timpurie: Bottner, Timpurie de Banat, Urechiusa
Pentru cultura semitimpurie: De Stuttgart, Marula de Braila, Arges
Pentru semanare in toamna: Polul Nord
Salata se cultiva prin rasad sau prin semanare directa in gradina.
Terenul trebuie lucrat si ingrasat, 2000-3000kg gunoi de grajd la 1000 mp, inca din toamna.
Pentru cultura timpurie de primavara salata se insamanteaza in gradina intre 20 august-10 septembrie.
Pentru culturile de la sfarsitul primaverii, inceputul verii, salata se seamana in februarie-martie.
Pentru cultura de toamna semanarea se face la inceputul lunii august.
Semanatul se face pe straturi de 1-1,5 m pe care se cultiva 5-6 randuri de salata la 20-25 cm distanta, la adancimea de 1,5-2 cm primavara si 2-3 cm toamna. La 1000 mp sunt necesare 200-300 gr samanta.
Salata timpurie se protejeaza in tunele de folie impotriva inghetului.
Cultivata prin rasad, salata face capatani mai mari. Se seamana la jumatatea lui februarie, in rasadnite semicalde sau in solar.
Cand rasadul are 5-6 frunze se face plantarea in gradina. Distanta de plantare a rasadului este de 20 cm intre randuri si 15 cm pe rand. Dupa plantare rasadurile se uda.
Ingrijire
Daca semanarea s-a facut din toamna este bine sa se aseze peste cultura un strat de frunze uscate, paie sau gunoi de grajd paios pentru a proteja cultura de gerurile din timpul iernii.
Cultura se praseste in primavara, se rareste la 20 cm pe rand, se ingrasa suplimentar si se uda. Ingrasarea se face cand plantele au 8-10 frunze.
Recoltarea salatei incepe in aprilie si se continua in mai si iunie, functie de tipul de cultura.
La 1000 mp de cultura se pot obtine 20000-25000 capatani.
Marula - salata cu capatana alungita - este mai rezistenta la seceta si poate fi cultivata si in timpul verii. Acest soi necesita in plus fata de alte tipuri de salata o lucrare speciala de ingrijire, si anume, cand frunzele au crescut mari si se formeaza capatana, pentru ca inima salatei sa ramana alba si frageda, se leaga frunzele la varf cu sfoara, pentru a tine capatana stransa si a nu patrunde lumina in interior.