Dulce Romanie

SFÂRŞITUL VEACULUI: REALITATEA VIRTUALĂ

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Wed, 13 Dec 2017 17:04:00 +0000

SFÂRŞITUL VEACULUI: REALITATEA VIRTUALĂ

Omenirea se află într-o profundă criză care se manifestă pe fond şi s-a insinuat în existenţa cotidiană, devenind un mod de viaţă al unor societăţi debusolate, care mai au doar câteva şi întâmplătoare elemente comune, derivate mai mult dintr-o internaţionalizare a activităţilor şi scopurilor diverselor oligarhii ce conduc în prezent toate naţiunile ce populează planeta Pământ.

SFÂRŞITUL VEACULUI: Zona gri

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Fri, 17 Oct 2014 10:38:00 +0000

SFÂRŞITUL VEACULUI: Zona gri: Trăim vremuri în care asistăm la relativizarea abrupt accelerată a tuturor valorilor tradiţionale şi a reperelor morale care au contri...

EXCLUSIV! O cronologie cu multe semne de intrebare | Cine este cu adevarat Victor Ponta?

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Thu, 16 Oct 2014 12:36:00 +0000

1989 – Tanarul Ponta se intalneste in imprejurari ciudate, in timpul Revolutiei, cu generalul GRU sub acoperire Stefan Kostyal, condamnat in regimul Ceausescu pentru spionaj in favoarea Uniunii Sovietice.

1990 – Abandoneaza studiile si pleaca la Paris, unde potrivit informatiilor aparute in presa locuieste in casa nepoatei lui Lucretiu Patrascanu – lider comunist, fost ministru al Justitiei lichidat in regimul Petru Groza. Ulterior mama lui Victor Ponta, prietena cu nepoata acestuia, intra in posesia vilei pe care aceasta o avea in proprietate la Poiana Tapului. Care este legatura intre familia lui Lucretiu Patrascanu si familia lui Victor Ponta?

1991 – Incepe studiile la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti fiind coleg cu Dan Sova si Tiberiu Cazanciuc. Unul dintre profesorii pe care i-a avut – Adrian Nastase. Potrivit marturiilor din perioada de studentie a Premierului, Ponta si Sova erau spargatorii de greva din facultate.

1995 – 1998 Termina studiile juridice cu o licenta in drept penal la Universitatea Bucuresti si alege dupa absolvire cariera de magistrat. Dupa doi ani, in ciuda portofoliului sarac in cazuri rezolvate este promovat din functia de procuror la o instanta de sector (1) la Parchetul de pe langa ICCJ. In anul 2013, Ponta este interpelat de de senatorul PSD Valer Marian pentru o presupusa racolare in SIE. Intrebarea senatorului: “Este adevărat că, în anul 1997, în timp ce eraţi procuror, aţi fost racolat în Serviciul de Informaţii Externe (SIE) de către generalul Cornel Biriş şi dacă aţi activat în unitatea deplin conspirată denumită “Umbre” sau H? Dacă aţi fost trimis la specializare antimafia în Italia cu misiunea de a o monitoriza pe Carla del Ponte, fost procuror antimafia, ulterior procuror şef al Tribunalului Penal pentru fosta Iugoslavie?”

1998 – 2001 Procuror – Secţia de Anticorupţie, Urmărire Penală şi Criminalistică, specializat în domeniul infracţiunilor economico – financiare, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, unde devine coleg cu procurorul Cristian Panait. In toata aceasta perioada participa la numeroase cursuri, seminarii sau stagii de pregatire, toate axate pe infractiuni financiar-bacare, companii Offshore, infractiuni informatice, combaterea coruptiei dupa cum urmeaza:
Octombrie 1998, Cursul de pregătire în domeniul combaterii infracţiunilor financiar-bancare FBI (Federal Bureau of Investigation), în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Bucureşti
Februarie 1999, Seminarul internaţional cu tema „Companiile Offshore”, Banca Naţională a Greciei, Atena
Decembrie 2000 – Februarie 2001, Procuratura Naţională Anti-Mafia – Roma, Italia
In aceasta perioada dobandeste porecla “Ambasadorul”, din cauza numeroaselor plecari la specializari in afara tarii.

2000 – 2001 Procuror şi Coordonator, Biroul de Combatere a Spălării Banilor. In decembrie 2001, participa la cursurile Şcolii de Drept Penal Internaţional organizate de ELSA şi Universitatea Bucureşti (Asociaţia Europeană a Studenţilor la Drept), iar in martie 2001, merge la un stagiu de pregătire în domeniul infracţiunilor financiar – bancare şi informatice, Departamentul Trezoreriei al SUA, Washington D.C.

2001 – Intra in politica la propunerea lui Adrian Nastase, fostul lui profesor de la Universitatea Bucuresti si coordonator al lucrarii de doctorat pentru care Premierul a fost acuzat de plagiat.
2002-2006 Devine in numai un an presedinte al Tineretului Social Democrat, functie pe care o va ocupa pana in 2006, cand ii preda stafeta lui Nicolae Banicioiu. In 2004 castiga primul mandat de deputat in Parlamentul Romaniei, dupa ce fusese seful Corpului de control al Primului Ministru in Cabinetul Nastase – perioada in care moare procurorul Panait.

2004-2012 Deputat in Parlamentul Romaniei, ministru desemnat in 2009 pentru Relatia cu Parlamentul in cabinetul Boc (Alianta PDL – PSD). In 2012 devine Premier dupa caderea Guvernului Ungureanu in Parlament la motiunea de cenzura. Tot in 2012 primeste un nou mandat pentru formarea Guvernului ca urmare a scorului zdrobitor cu care USL a castigat alegerile. Acelasi senator, Valer Marian pune o intrebare in interpelarea sa referitoare la momentul investirii lui Ponta in functia de Prim-Ministru: “Este adevărat că, în data de 7 mai 2012, înaintea depunerii jurământului de către primul guvern Ponta, festivitate care a început cu o întârziere de circa 15 minute faţă de ora anunţată , aţi fost invitat de preşedintele Traian Băsescu într-un birou de la Palatul Cotroceni, unde a chemat un aghiotant cu un telefon mobil deschis, pe care vi l-a înmânat şi la care aţi discutat cu ofiţerul de legătură pe care l-aţi avut în timpul misiunii din Italia?”

2014 – Isi lanseaza candidatura la alegerile prezidentiale.

Unde incep semnele de intrebare:

In ’89 il cunoaste pe generalul Stefan Kostyal, cunoscut ca agent GRU. Pana unde a mers relatia?

Presedintele Traian Basescu afirma ca Victor Ponta a fost ofiter sub acoperire in perioada 1997-2001, cand ocupa functia de procuror. In aceasta perioada Ponta s-a specializat, prin numeroasele incursiuni in strainatate, in antifrauda si anticoruptie. Aceasta perioada coincide cu anii premergatori integrarii Romaniei in NATO (2004) si in Uniunea Europeana (2007), ani in care serviciile secrete romane nu fusesera reformate.

Coincidenta face ca in 1997 Valeriu Stoica, pe atunci ministru al Justitiei, infiinteza SIPA (Serviciul Intern de Protectie Anticoruptie), arhiva pe care Monica Macovei o desfiinteaza considerand ca informatiile detinute pot fi folosite impotriva magistratilor ca santaj. Intrebarea este daca in Arhiva SIPA Victor Viorel Ponta figureaza ca ofiter sub acoperire.

Pentru o persoana supercalificata in lupta anticoruptie este greu de inteles ca Victor Ponta nu a stiut, din pozitia de sef al Corpului de control al Primului-Ministru si apoi din cea de Premier, de marile dosare anticoruptie (EADS-Microsoft, loteria etc), de spagile uriase plimbate transpartinic prin Offshore-uri (unul dintre subiectele studiate de procurorul Ponta) sau despre metodele de spoliere a banului public practicate de baronii locali.

Daca preferinta fatisa pentru relatiile cu fostul spatiu ex-sovietic si Republica Chineza are vreo legatura cu “intalnirea intamplatoare” cu generalul Kostyal. Exemplul recent cu Lukoil ridica mari semne de intrebare.

De ce a modificat ilegal in 2012, chiar inaintea referendumului de demitere a presedintelui, o lege organica printr-o Hotarare de Guvern pentru a proteja ofiterii acoperiti, hotarare adoptata de Guvern abia in 2013 pentru a nu mai face loc comentariilor legate de lovitura de stat.

Fostul consilier prezidential Sebastian Lazaroiu lanseaza in spatiul public ipoteza ca Ilie Sarbu este fostul ofiter de legatura al Premierului.

De ce Mihai Razvan Ungureanu nu l-a informat pe Presedinte in 2009, anul numirii lui Ponta in functia de ministru pentru Relatia cu Parlamentul, ca actualul Premier are probleme in dosar. Astazi Ungureanu declara: “Nu comentez. Subiectul imi este indiferent”. Ciudata reactie a unui fost sef de serviciu secret.

Teodor Melescanu a confirmat fara sa vrea declaratiile presedintelui facand cateva afirmatii cel putin ciudate la prima vedere: “este primul presedinte care a cerut lista ofiterilor acoperiti”, “la ce i-a folosit ati vazut aseara”, “(l-am refuzat si) am actionat conform legii in vigoare (n. red. cea modificata de Ponta)”. Melescanu declarase anterior ca lui Ponta i se potriveste functia de Premier si ca l-ar pastra la Palatul Victoria daca ar ajunge Presedinte. Semnaturile pentru candidatura lui Teodor Melescanu au fost stranse de Mircea Dogaru – un apropiat al lui Alexandr Dughin, sfatuitorul lui Putin si inventatorul conceptului de EurAsia. Un alt apropiat al lui Dughin este si fostul premier Adrian Nastase mentorul lui Victor Ponta.
Cristina Pinzaru • Publicat: 14 Oct 2014
(Sursa: http://www.nasul.tv/2014/10/14/exclusivo-cronologie-cu-multe-semne-de-intrebare-cine-este-cu-adevarat-victor-ponta/)

O completare utila:

Iată acum crâmpeie dintr-o altă istorie:

La începutul anilor ’90, postul TVR Internaţional era pus pe picioare de o echipă condusă de Felicia Meleşcanu, răposata soţie a actualului candidat la Preşedinţie Teodor Meleşcanu. Din echipă mai făceau parte o anume Laura Vasilescu (numită actualmente, după căsătorie, Laura Georgescu) şi un anume Corneliu Calotă. Pe atunci, la TVR lucra şi un anume Mihai Tatulici.
Prin 1997, Mihai Tatulici era deja la Pro TV şi realiza o serie de emisiuni privind integrarea României în NATO, în întâmpinarea summitului de la Madrid al organizaţiei. Producătoarea emisiunii era Laura Vasilescu/Georgescu, adusă de la TVR. Printre tinerii pe care Tatulici îi invita frecvent în cadrul campaniei PRO NATO şi îi botezase "Ambasadori PRO NATO" era şi un tânăr procuror, înfipt şi guraliv, pe numele său Victor Ponta. După ratarea integrării în NATO din 1997, Tatulici a mai realizat la Pro TV o emisiune, „Audienţa Naţională”. Un fost angajat din Pro TV îşi aminteşte că i se părea ciudat cum tânărul procuror era asiduu curtat să vină ca invitat şi în această emisiune. Producătoare era aceeaşi Laura Georgescu, fostă Vasilescu.
Tot în 1997, Teodor Meleşcanu rupea Partidul Democraţiei Sociale din România, al lui Ion Iliescu, care tocmai pierduse alegerile, şi fonda Alianţa pentru România (ApR).
În anul 2000, Teodor Meleşcanu a candidat din partea ApR la Preşedinţie, iar unul dintre şefii săi de campanie, pe partea de audiovizual, era Corneliu Calotă, fostul coleg al Feliciei Meleşcanu la TVR Internaţional.
În anul 2001, Victor Ponta părăseşte procuratura şi devine şeful Corpului de Control al premierului Năstase.
În anul 2003, Victor Ponta o cooptează în echipa Corpului de Control pe Laura Georgescu.
În anul 2012, Victor Ponta devine premier şi o numeşte pe Laura Georgescu şefă a Consiliului Naţional al Audiovizualului.
În aprilie 2014, premierul Victor Ponta şi-l ia pe Corneliu Calotă consilier personal şi îl numeşte membru în Consiliul de Administraţie al TVR din partea Guvernului.
În septembrie 2014, Victor Ponta îl numeşte pe Corneliu Calotă purtător de cuvânt al Guvernului.
În septembrie 2014, Teodor Meleşcanu demisionează din fruntea Serviciului de Informaţii Externe şi îşi anunţă candidatura la Preşedinţia României.
În octombrie 2014, preşedintele Traian Băsescu îl acuză pe premierul Victor Ponta că ar fi fost ofiţer acoperit al SIE, iar candidatul Teodor Meleşcanu ia o poziţie fără echivoc în această afacere, favorabilă premierului.

Citeste mai mult: adev.ro/ndhwpu

Români, trezirea!

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Sat, 11 Oct 2014 15:25:00 +0000

Acum mai bine de 5 ani adevărul despre decembrie ’89 şi marionetele care au pus stăpânire pe statul român a fost devoalat într-o mare măsură. Din ’89 până în prezent s-a format, prin spălarea creierelor şi manipulare de sorginte nazisto-comunistă, o nouă minoritate: poporul psd, reprezentată de mai multe partide politice. Toţi aceştia împreună, mai mult sau mai puţin conştienţi, sunt de fapt călăii românilor. Oare până cănd îi vom mai suporta?! Sângele românilor, încă odată vărsat, cere judecată şi plată!
Redau mai jos integral unul dintre articolele care au contribuit in buna masura, inca din 2009, la devoalarea evenimentelor decembriste:

Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata

"Nu am de ce sa regret executarea lui Ceausescu. El a platit pe merit, pentru ca era principalul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat", afirma azi, Ion Iliescu, cel despre care Virgil Magureanu, fostul sau coleg de conspiratie, primul si cel mai longeviv sef al SRI, afirma ca era desemnat drept succesorul liderului comunist inca din anii ’70. Ani cand Ceausescu a decis marginalizarea lui Iliescu - considerat pana atunci un adevarat fiu adoptiv al cuplului dictatorial -, din motive legate de suspiciunea intemeiata ca ar deservi serviciile secrete sovietice. „Curentul” dezvaluie azi principalele nebuloasele legate de asasinarea lui Ceausescu in urma cu 20 de ani, de la operatiunea KGB-GRU la trucarea executiei si implicarea directa a lui Iliescu in crimele din decembrie 1989.

Gorbaciovistul
Nu este foarte clar daca referirea lui Iliescu la „tot ce s-a intamplat” priveste si traiectoria de nomenclaturist al PCR aigurata chiar de catre familia Ceausescu, pe care a decis sa o ucida, in urma cu 20 de ani, in baza unui „decret” ilegal. In decembrie 1989, afirmand ca „Ceausescu a intinat numele Partidului Comunist Roman si idealurile celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara” Ion Iliescu avea sa-si ucida tatal spiritual la ordinele lui Silviu Brucan, agentul sovietic care a coordonat „revolutia” KGB-GRU din Romania. Filosoful si militantul anticomunist Petre Tutea este sigur de asta. Tot ganditorul de dreapta mai confirma, hotarat, ca Iliescu a fost omul lui Gorbaciov si al rusilor (vezi Video mai jos). De altfel, prestigioasa revista TIME, in articolul ”Fosilele comunismului Europei de Est” din 28 aprilie 1986, titra ca, in ce priveste Romania, „Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi Ion Iliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat cu liderul sovietic la Moscova”.

Biografia secreta a „candidatului manciurian”

Trecutul lui Ilescu este mult mai tenebros decat si-l pot inchipui oamenii simpli. In realitatea, ura care il anima si astazi pe Ion Marcel Ilici Iliescu (numele real) impotriva poporului roman se datoreaza in mare parte si faptului ca insasi originile sale sunt anti-romanesti. Cosmetizarea biografiei este o operatiune specifica agentilor anti-Romania. In paranteza fie spus, un caz similar de falsificarea originilor bolsevice anti-romanesti este si vocalul presedinte al ICR, Horia Roman Patapievici, care simuleaza ca s-ar afla in „opozitie” cu vederile inaintasului sau Ion Ilici Iliescu.Conform biografiei secrete a lui Ion Iliescu, publicata de scriitorul si cercetatorul Vladimir Alexe sub titlul „Candidatul Manciurian” – pe care „Curentul” o pune la dispozitie in format PDF tuturor cititorilor –, unul dintre bunicii sai a fost bolsevic sadea, pe numele sau Vasili Ivanovici. S-a refugiat in Romania fiind urmarit de politia tarista pentru activitati subversive anti-nationale. Acesta l-a impins la lupta „proletara” si pe fiul sau, Alexandru Iliescu, casatorit cu o caldarareasa bulgaroaica, Maricica, care a dat nastere la Oltenita fiului lor, Ion Ilici, la 3.03.1930. Fugit initial din Regat, in 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cu intermitente. Vecinii banuiau ca era informator al politiei in inchisoare. Alexandru, kominternist si „ilegalist”, a fost inchis la Doftana, alaturi de Nicolae Ceausescu, printre alti. Aici, copil fiind, Elena Ceausescu, pe care avea s-o execute peste 60 de ani, il aducea pe Ionut de manuta ca sa-si vada tatal, aflat in conditii de semi-libertate, specifice tratamentului de care beneficiau detinutii politici in perioada Antonescu. Dupa ocuparea Romaniei de Armata Rosie, mama vitrega a lui Iliescu, Marita (sora mamei lui Ion Cioaba, primul „rege international al romilor”), a fost servitoare si bucatareasa la Ana Pauker iar unchiul sau, Eftimie, a ajuns adjunctul infamului Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Din aceasta combinatie – Pauker-Draghici - se trage si o parte din ascensiunea sa politica. Iata o particica din istoria reala:

Ceausescu l-a bagat pe Iliescu in CC al PCR in locul lui Draghici
             Stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 consemneaza propunerea lui Nicolae Ceausescu de destituire din CC a lui Alexandru Draghici. Precum si propunerea, facuta tot de Ceausescu, de numire in locul lui Alexandru Draghici a lui Ion Iliescu.
            Asa cum se stie, Alexandru Draghici a fost ministru de Interne si sef al Securitatii in “epoca Dej”, in perioada “obsedantului deceniu”. In ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, Alexandru Draghici devenise rivalul la functia suprema in partid al lui Nicolae Ceausescu, care a reusit sa castige cursa datorita sprijinului acordat de “baronii” lui Dej: Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Barladeanu, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdet s.a.
            Dupa preluarea puterii, urmand “modelul hrusciovist”, Nicolae Ceausescu a criticat “perioada de abuzuri si ilegalitati” din anii '50 - in care Draghici fusese ministru de Interne. Cu toate ca Ceausescu facuse si el parte din conducerea partidului si votase cu sarg “abuzurile si ilegalitatile” pe care acum, dupa '65, le critica, a reabilitat anumite victime ale acelei perioade si a cerut pedepsirea vinovatilor. Printre acestia, in special pedepsirea lui Alexandru Draghici, care a fost degradat de la gradul de general la acela de soldat si – asa cum sta scris negru pe alb in stenograma din 22-25 aprilie 1968 – a fost exclus din CC al PCR.
            Interesant este ca, in locul lui Alexandru Draghici, Nicolae Ceausescu l-a propus ca “membru plin” tocmai pe... Ion Iliescu. In CC al PCR, Alexandru Draghici se ocupa cu problemele de Interne si de Securitate.
            Propunandu-l pe Ion Iliescu in locul lui Alexandru Draghici, Ceausescu nu numai ca scapa definitiv de un fost rival – care stia cam prea multe despre el – dar il va propulsa si pe cel despre care credea ca ii era devotat si il va sustine.
            Ironia sortii este dubla: Iliescu in locul lui Alexandru Draghici si Iliescu sustinator al lui Ceausescu!
            Se stie ca, in decembrie 1989, Ceausescu a fost executat din ordinul lui Iliescu, care, ulterior, a sustinut public, si in scris, ca a fost un “disident” al epocii Ceausescu. Iata ca “disidentul” a fost propus membru plin in CC al PCR chiar de Nicolae Ceausescu.
            Stenograma din aprilie 1968 infirma afirmatia lui Ion Iliescu si explica unele din situatiile, cel putin ciudate, legate de dosarele fostei Securitati ale CNSAS.

Fragmentul din stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968
             Nicolae Ceausescu: Punem la vot propunerea privind excluderea din Comitetul Central a tovarasului Alexandru Draghici. Cine este pentru? Este cineva impotriva, tovarasi? Se abtine cineva? Hotararea a fost luata in unanimitate (...) Avand in vedere ca Comitetul Central s-a descompletat, propunem ca sa alegem membru plin, sau sa trecem in cadrul membrilor supleanti, ca membru al Comitetului Central plin, pe tovarasul Ion Iliescu. Il cunoasteti tovarasi?
            Toti tovarasii: Da.
            Nicolae Ceausescu: E vreo obiectiune, tovarasi?
            Toti tovarasii: Nu.
            Nicolae Ceausescu: Sa nu spuna cineva ca a votat numai pentru ca s-a facut propunerea (sublinierea noastra). Atunci cine este pentru, tovarasi? Multumesc. E cineva impotriva? Se abtine cineva? Atunci, in unanimitate, tovarasul Iliescu a fost trecut in randul Comitetului Central al Partidului”.

La „studii”, in URSS
Inainte de a deveni membru al CC al PCR, Iliescu a fost membru al CC al UTM, calitatea in care a fost trimis la „studii”, la Moscova, unde a devenit Secretarul "Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani" aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica - asa cum o indica si titulatura - subordonata direct conducerii Komsomolului, asigurata la acea vreme de Alexandr Selepin, cel care, nu intamplator, va fi numit in 1958 in functia de presedinte al KGB. De aici pana la dorinta de ucidere a parintilor sai adoptivi a mai fost doar un pas si un ordin, pe care l-a asteptat, cu rabdare, aproape toata viata sa.

Executia, decisa de oamenii Moscovei, ca si la Antonescu
Intervievat zilele trecute, la 20 de ani de la asasinarea cuplului Ceausescu, de catre jurnalistul veteran John Simpson de la BBC, Iliescu evita sa-si asume intreaga raspundere a actului executiei. Simpson intreaba: „A cui a fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie de grup?”. Iliescu raspune: „A fost o decizie luata in grup, sase-sapte oameni am decis”. „Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-l executa?”, revine Simpson. „Hotararea tribunalului s-a dat in baza legislatiei lui Ceausescu”, sustine Iliescu. Ziarul „Curentul” va demonstra mai jos falsitatea totala a acestei afirmatii.Interesant ca, peste ani, istoria decapitarii conducerii Romaniei se repeta, prin aceleasi personaje aservite NKVD si, ulterior, KGB. In cazul executiei maresalului Ion Antonescu, sotia lui Silviu Brucan, Alexandra Sidorovici, a fost "acuzator public" al "Tribunalului Poporului". Conform unor surse personale extrem de bine informate, Silviu Brucan s-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata locului la momentul uciderii lui Antonescu si a colaboratorilor sai. In cazul asasinarii lui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii edificatorii, de recunoastere a intentiei de ucidere cu sange rece, si chiar sadism ritualic, a cuplului Ceausescu:

Tartorul Brucan
Silviu Brucan la Comisia Parlamentara de ancheta a evenimentelor din decembrie 1989: „A fost o discutie destul de lunga, cu argumente politice, juridice si militare. Sigur ca am fi dorit sa fie un proces public sau deghizat, care sa fie educativ pentru populatie. S-a discutat si aspectul juridic, pentru ca nu era in regula. Era o chestiune facuta fara respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales ca nu aveam nicio indoiala asupra sentintei. Pana la urma, considerentele militare au dominat. Ne dadeam seama ca toate aceste elemente care actionau impotriva Revolutiei, tragand asupra obiectivelor strategice, fac acest lucru in speranta ca Ceausescu va reveni la putere. Eu cred ca decizia a fost justificata, pentru ca, intr-adevar, dupa ce au fost aratate la televizor procesul si executia, grosul tragatorilor s-a predat si a lasat armele".

Voican invoca „modelul” asasinarii lui Codreanu
Gelu Voican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989": „In 24 decembrie a fost acel moment culminant al vietii noastre. Intram doi cate doi in baia lui Milea. Lasam apa sa curga, demente din astea. Susoteam diverse formule. Eu am spus: «Sa-i facem scapati de sub escorta, cum s-a facut cu Zelea Codreanu. Ii omoram si gata». S-au uitat la mine si am simtit ca au inceput sa ma considere ca pe un tip respingator. Si atunci, parca Mazilu a spus: «Presedintele poate infiinta, in situatii din astea, Tribunal Militar Exceptional...», si aici, atentie: «...ii va judeca si ii condamnam la moarte, ca faptele exista pentru aceasta condamnare»".

Sergiu Nicolaescu vroia „metoda Mussolini”
Sergiu Nicolaescu pentru „Adevarul": „Pe mine m-a intrebat cineva, Iliescu sau nu mai stiu cine, ce parere am de Ceausescu. Ca el trebuie omorat ca sa salvam vietile oamenilor, in conditiile in care se tragea in populatie. Si le-am zis: «E simplu. Mi-l dati mie intr-o masina. Eu opresc, parasesc masina, oamenii se ocupa de mine, iar altii il omoara pe Ceausescu. E simplu ca buna ziua». Adica «metoda Mussolini». Aia il spanzurau de picioare".

Grupul ucigas
Conform datelor existente, grupul care a decis executia Ceausestilor este urmatorul: Ion Iliescu (supranumit „Iliescu-KGB”), Silviu Brucan (agent KGB dovedit), Nicolae Militaru (agent GRU dovedit), Dumitru Mazilu (fost colonel destituit din Securitate, dizident intretinut), Petre Roman (nomenclaturist, fiul kominternistului Walter Roman, suspectat ca fiind colaborator al unui serviciu secret strain), Mihai Montanu (reprezentantul FSN la Ministerul Apararii), Mihai Ispas (civil si fost sofer al lui Iliescu, ulterior ministru adjunct al Sportului), Dan Martian (absolvent al Universitatii "M. V. Lomonosov" din Moscova, decedat la Lisabona, ca ambasador, in al doilea mandat al lui Iliescu, din cauze necunoscute), Gelu Voican Voiculescu si Sergiu Nicolaescu (personaje complexe care au tangente cu structuri si societati secrete) si generalul Victor Atanasie Stanculescu (care a interactionat in perioada premergatoarea evenimentelor cu KGB si AVO, conform propriilor declaratii).

Iliescu, vectorul ocupatiei rusesti

Trecerea celor 20 de ani ii complica insa viata care i-a mai ramas de trait lui Iliescu, pentru simplul motiv ca prea multe elemente au inceput sa iasa la iveala iar actorii evenimentelor incep sa vorbeasca in afara scenariului stabilit de regizorii de la Moscova. Intrebat recent de „Adevarul” ce rol acorda implicarii serviciilor speciale sovietice in “revolutie”, Iliescu afirma, din scurt: „Total marginal”. Dar unele marturii vorbesc depre 20.000 de „turisti sovietici” in decembrie '89, insista reporterul. “N-are importanţă!”, raspunde Iliescu enervat. Si totusi, 20.000 de agenti ai fortelor speciale (dupa unii mai multi) inseamna o armata. Cand o armata straina se deplaseaza pe teritoriul unui alt stat aceasta se numeste invazie. Daca acea armata nu agreaza modul in care se finalizeaza operatiunea – impunerea unui personaj si a unei organizatii la conducerea statului invadat – atunci il poate elimina. Dar cand scopul pentru care s-a aflat in misiune corpul de armata angrenat in actiunea militara este atins, operatiunea se poate numi, in cazul nostru, ocupatie. Ocupatie straina.

Ziua generalilor
Iata ca, chiar daca Iliescu crede ca este „total marginal” si „n-are importanta” faptul ca peste 20.000 de agenti sovietici inarmati au actionat in Romania in 1989-1990, exista generali responsabili, ca Mihai Caraman, primul sef al SIE, adjunctul sau, Gheorghe Dragomir, generalul SRI, Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, si, acum, si un general al Armatei, Victor Stanculescu, ce sunt de alta parere. Ultimele marturii ale fostului actor principal in evenimentele din decembrie, generalul cu piciorul in ghips, desi sunt tardive au o mare valoare. Confesiunile lui Victor Atanasie Stanculescu, facute la instigarea istoricului Alex Mihai Stoenescu si cuprinse in volumul „In sfarsit, adevarul...”, coroborate cu alte date scoase la lumina de Vladimir Alexe - si pe care le prezentam, in exclusivitate mai jos – arata ca Ion Iliescu poate fi arestat chiar azi. Pentru crima si complicitate la crima. Cu o singura conditie: ca Parchetul sa doreasca sa-si faca datoria.

Stanculescu: executia lui Ceausescu a fost o operatiune GRU-KGB
Din marturiile inaltului responsabil militar al acelei perioade, general Victor Stanculescu, retinem claritatea cu care razbate informatia privind lovitura de stat sovietica, in urma careia au fost ucisi peste 1100 de romani. Redau in fragment din dialogul celor doi interlocutori citati mai sus: „VAS: Ma gandesc la urmatoarea treaba: grupul care a lucrat in spatele meu la minister ca sa provoace conditiile necesare pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceausescu trebuie executat.
AMS: Asta era un grup sovietic, dle general. Considerati ca decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degraba pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, ca astia au actionat?
VAS: GRU si KGB combinati.
AMS: In aceste conditii, scopul implicarii sovietice in evenimentele din Romania pare a fi fost penetrarea structurilor de forta ale tarii si, implicit, reintoarcerea Romaniei in sfera de influenta sovietica. Asa apare logic. (...)AMS: Dar diversiunea electronica aeriana, stiti bine, se foloseste pentru protectia si sprijinul unor forte aflate in lupta la sol.
VAS: Sau pentru a bruia sistemul de aparare de la sol.
AMS: Ati descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene? Putea fi facuta de forte romanesti, existau mijloacele?
VAS: Era prea complexa ca sa fie facuta de ai nostri.
AMS: Deci, din afara. Este posibil ca diversiunea electronica sa fi fost declansata in sprijinul trupelor Spetnaz (fortele speciale GRU – nota red) intrate in tara la inceputul lui decembrie?
VAS: Da, pentru a le facilita miscarile si pentru amplificarea panicii generale si actiunii impotriva regimului.”

„Clubul de la Moscova” al fostilor presedinti
In ciuda acestor evidente, un alt ex-presedinte al Romaniei cu origini in fosta URSS, afirma: "Ipoteza existentei unor ’teroristi sau agenturi straine’ in perioada Revolutiei Romane reprezinta o jignire la adresa celor care au avut curajul sa aduca democratia in Romania”, a declarat luna trecuta, Emil Constantinescu, cu prilejul reuniunii „Clubului de la Bucuresti” al lui Ion Iliescu. La aceeasi consfatuire la care s-a discutat, in van, si decapitarea actualei conduceri a Romaniei printr-o lovitura electorala la adresa lui Traian Basescu, Ion Iliescu a afirmat despre eliminarea Ceausestilor: ''Sigur ca ar fi fost avantajos, din punct de vedere politic, sa fi putut organiza un proces normal, in conditii adecvate. Dar nu ne aflam in situatie normala. Ceea ce a contat atunci a fost constatarea ca orice amanare insemna noi sacrificii de vieti umane, care se amplificau cu fiecare zi si cu fiecare ora care trecea. De aceea, ne-am asumat raspunderea de a organiza procesul de la Targoviste, in conditii exceptionale, cu multe improvizatii, pentru ca exceptionala era situatia in care se afla tara. Asa ceva s-a intamplat, nu odata, in istorie, in conditii similare. Ca premisa de la care s-a pornit in luarea acestor decizii a fost corecta s-a vazut prin efectele imediate: a doua zi, dupa proces si executie, a scazut intensitatea actiunilor armate, iar dupa doua zile, practic au incetat''. Inca o data, Iliescu s-a folosit de crimele Spetnaz pentru a-si acoperi actiunile conspirative de preluarea a puterii si ucidere a fostei sale familii adoptive. Noile marturii se pot adauga cu succes la voluminosul Dosar Iliescu, bine palmat, timp de 20 de ani, de complicele sau din decembrie 1989, „marele anchetator” militar al „revolutiei”, generalul Dan Voinea. „Intamplator”, cel care a realizat rechizitoriul in baza caruia sotii Ceausescu au fost condamnati la moarte. Sa revedem filmul Procesului Ceausescu (DOSAR 1/SP/1989).

Directorul unei Edituri infiinteaza un „Tribunal Militar Exceptional”
             Pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu, la acea vreme inca directorul Editurii Tehnice, a redactat si semnat un decret prin care infiinta un “Tribunal Militar Exceptional” care sa-i judece pe Nicolae si Elena Ceausescu.
            La punctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgenta este impusa de dorinta, in acest caz, a tuturor cetatenilor cinstiti ai Romaniei”.
            La punctul 2 se stabileste ca acest “Tribunal Militar Exceptional” - infiintat de Ion Iliescu – va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”.
            Iar la punctul 3 se preciza ca “acest tribunal va fi alcatuit in componenta stabilita de Legea pentru organizarea judecatoreasca“.
            In incheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclara, pe 24 decembrie 1989, “presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale”.
            Cateva precizari sunt importante.

Iliescu a devenit presedintele CFSN pe 26 decembrie
Mai intai ca, pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al Consiliului FSN.
            Consiliul Provizoriu al FSN si-a desemnat “presedintele” pe 26 decembrie 1989. Deci, mai tarziu. Mai exact, la doua zile dupa semnarea decretului de catre Iliescu si la o zi dupa ce cuplul Ceausescu fusese deja executat.
            La data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate juridica sau constitutionala care sa-i permita formarea unui “Tribunal Militar Exceptional” si nici sa se prevaleze de titulatura de “presedinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe decret.
            Apoi documentul a ramas scris de mana pana pe 5 ianuarie 1990, cand a fost dactilografiat.

Tribunalul a fost ilegal
             Gelu Voican Voiculescu - incercand sa acopere aceasta evidenta uzurpare de calitati oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a afirmat: “Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea”. “Revolutionarii” lui Iliescu nu riscau nici macar “dactilografierea”, in schimb il condamnau la moarte pe cel care era inca seful statului. Cel putin oficial. Sa remarcam ca “decretul” a fost redactat integral si semnat de Iliescu, fara numar de inregistrare.
            Ceea ce inseamna ca Ion Iliescu a semnat ilegitim, printr-o tipica uzurpare de titlu, un document ilegal, lovit de nulitate din punct de vedere juridic, care a condus la executarea a doi oameni.
            Rezulta si ca “Tribunalul Militar Exceptional” care i-a judecat pe sotii Ceausescu la 25 decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a avut, la randul lui, un caracter ilegal.
            Mai rezulta ca sotii Ceausescu n-au fost executati dupa o procedura legala, ci au fost, pur si simplu, asasinati. O seama de alte detalii, ramase secrete pentru opinia publica din Romania, trebuie aduse la cunostinta, dupa 20 de ani.
            In dorinta de a-l exonera pe Ion Iliescu de orice responsabilitate in asasinarea sotilor Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a emis teoria “legitimitatii revolutionare”. Pe scurt, Voican Voiculescu sustine ca, deoarece evenimentele din decembrie ar fi fost o “revolutie”, nu se mai tinea seama de cadrul juridic si se proceda “expeditiv”.
            Gelu Voican Voiculescu a amintit de Revolutia Franceza (1789), care a procedat similar. L-am fi inteles pe Gelu Voican Voiculescu daca sotii Ceausescu – prinsi de “popor” - ar fi fost spanzurati sau impuscati (cum se intentionase, tot in „cadru organizat”).
            Dar chiar Ion Iliescu il contrazice pe Voican Voiculescu. Pentru ca - asa cum vedem – Ion Iliescu apeleaza la un “cadru legal”.
            Ion Iliescu semneaza un „Decret”, pentru infiintarea unui “Tribunal Militar Exceptional”, care la punctul 2 stipuleaza foarte clar ca acest tribunal va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”.
            Astfel incat nu mai este vorba de nici o “legitimitate revolutionara“ - inexistenta in Drept – ci de simularea unui proces asa-zis legal.

Mascarada de proces
            Deplasarea la Targoviste a membrilor “Tribunalului Militar Exceptional” s-a facut cu doua elicoptere.
            Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu.
            Deci se stia - inaintea procesului – ca sotii Ceausescu urmau sa fie executati. V.A. Stanculescu a stabilit locul executiei, inainte de inceperea procedurilor legale.
            Procesul care a urmat la Targoviste nu a fost decat o mascarada, amintind de “obsedantul deceniu” si de judecatile expedive.
            Dupa ce a coborat din elicopter, Gelu Voican Voiculescu a solicitat ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Desi decretul sustinea ca “aceasta cauza se va judeca cu prevederile legale in vigoare”, procesul s-a derulat in 55 de minute, fara depunerea de probe si audierea vreunui martor, cu avocatii apararii desemnati din oficiu, pe post de acuzatori ai clientilor lor (ca in epoca stalinista).
            Fara ca acestia sa ceara macar recursul, desi in cazul condamnarii la moarte legea cerea sa o faca, cu sau fara voia condamnatului. In ultima clipa, Elena a spus: “Daca vreti sa ne omorati, ne omorati pe amandoi. Nelegati”. Executia a avut loc imediat. Controversele nu au lipsit.

Falsele capete de acuzare
Rechizitoriul intocmit de Dan Voinea si sentinta cu pedeapsa capitala consemneaza capete de acuzare ce nu au fost dovedite niciodata. „Genocidul” – nu au existat 60.000 de victime, asa cum se planuia si zvonea la data aceea, inclusiv prin intermediul lui Silviu Brucan si al postului de radio „Europa Libera”, pentru ca Securitatea nu a scos nici o arma din unitati. Dimpotriva: generalul Iulian Vlad, seful DSS, a dat ordin ca acestea sa fie inchise. „Subminarea puterii de stat”, numarul 2, cand Ceausescu reprezenta conducerea statului, este o aberatie. „Acte de diversiune”, punctul 3, se refera, astazi stim, la operatiunea KGB-GRU. „Subminarea economiei nationale”, punctul 4, ramane, credem, valabil, pentru a da socoteala asupra lui si toti succesorii lui Nicolae Ceausescu din ultimii 20 de ani. Hotararea pronuntata la 25 decembrie 1989 a fost executata pe loc.

Voican, Ceausescu si semnul lui Marte
             Interesante sunt si concluziile profesorului legist francez Louis le Riboux, privind momentul si conditiile reale in care sotii Ceausescu au fost, de fapt, executati.
            Din dimineata de 26 decembrie pana pe 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele sotilor Ceausescu au fost conservate in instalatia frigorifica de la Morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru. Ambele cadavre au fost acoperite cu panze de cearsaf. Mai intai, s-a pus capacul peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican a desenat cu creta semnul lui Marte.
            Groparilor li s-a spus ca era vorba de doi colonei in rezerva, ucisi de “teroristi”. Ceausestilor nu li s-au pus, in '89, cruci: fusesera uitate la Morga. S-au intocmit doua dosare care poarta acelasi numar: 1/SP/1989. Certificatele de deces s-au eliberat fara autopsiere si buletinele de identitate ale sotilor Ceausescu, de catre Vladimir Belis si notarul sectorului 1, Adrian Toma.

Din punct de vedere legal, cetateanul Iliescu l-a ucis pe presedintele Ceausescu
             Cei doi aveau dreptul – ca orice cetatean – la un proces corect si drept, asa cum a avut parte Manuel Noriega sau Slobodan Milosevici. Era o ocazie unica si pentru romani de a afla secretele unei guvernari, care a condus Romania in ultimii 50 de ani. Si – poate – cu aceasta ocazie sa afle si unele informatii despre Iliescu si ai sai. Tocmai acest lucru nu convenea insa grupului Iliescu. Si altora.
            Asa ca celor doi Ceausescu li s-a inchis gura: au fost executati imediat, dupa o mascarada de proces.
            Procesul Ceausescu incepe insa cu un decret ilegal, semnat de cetateanul Iliescu, care se face astfel vinovat cel putin pentru “uzurparea de calitati oficiale”.

Video-executia trucata
             Dupa dezvaluirea pilotului Vasile Malutan (decedat in conditii suspecte) privind existenta unei genti cu documente asupra lui Ceausescu in momentul fugii, iata ca depozitia colonelului Baiu, omul care a filmat executarea cuplului, aduce in atentie felul in care s-a trucat videocaseta procesului si executiei.
            Pe 25 decembrie 1989, la TVR s-a prezentat o prima versiune a procesului si executiei.
            Cu acea ocazie s-a putut observa un prim aspect frapant: banda se intrerupea brusc, fara justificare, in clipa cand soldatii legau mainile sotilor Ceausescu.
            Urma apoi, printr-o saritura in montaj, o scena in care, pe fundalul unor impuscaturi, se distingea cu greu, intr-un nor de praf, un zid. Fara sa se poata observa si cine erau cei executati. Conform unor surse de la fata locului, aceasta parte a filmarii ar fi fost realizata ulterior executiei, folosindu-se capse pirotehnice introduse chiar in zid.
            Ulterior aparea un doctor, examinand cadavrele sotilor Ceausescu.
            Iata insa ca, la 22 aprilie 1990, televiziunea franceza a prezentat o banda de 90 de minute cu procesul si executia lui Ceausescu, banda despre care se sustinea ca includea versiunea integrala, necenzurata, a evenimentului.
            Asadar, a doua videocaseta!

Doua executii
             Examinand-o cu atentie, un grup de experti francezi, condus de doctorul Loick le Ribault, director al Centrului de Microscopie Electronica din Franta, a ajuns la o concluzie surprinzatoare, necunoscuta cititorilor romani.
            Expertii francezi au sesizat pe videocaseta, in clipa cand doctorul a ridicat capul Elenei Ceausescu, imediat ce praful starnit de gloante s-a imprastiat, ca sangele de sub cap era deja coagulat, iar gatul devenise teapan. Ceea ce era imposibil, daca executia avusese loc cu cateva momente mai inainte.
            S-a conchis, fara dubii, ca Elena Ceausescu era moarta de cel putin cateva ore inaintea filmarii “executiei”.
            Tot pe baza videocasetei, grupul de experti francezi a mai semnalat si ca, desi cadavrele cuplului Ceausescu purtau urme de gloante, nu existau - in mod ciudat- urme de sange in jurul gaurilor provocate de acele gloante iar in ce-l priveste pe Ceausescu nu exista nici sange scurs in jurul cadavrului sau.
            Expertii francezi au stabilit, in aceste conditii, ca – „deoarece cadavrele nu prezentau vreo urma de sange pe piept si pe fata imediat dupa executie si intrasera chiar intr-o anumita rigiditate” – nu ramanea decat ca cei doi fusesera “executati”, cu cel putin cateva ore inaintea filmarii executiei, in mod separat, cu un singur glonte tras in ceafa. Zvonurile parvenite de la Unitatea lui Kemenici arata ca responsabil cu uciderea celor doi ar fi fost Gelu Voican Voiculescu.
            Apoi, pentru filmare, cei doi au fost proptiti de perete pentru stimularea executiei.

Exhumarea interzisa
             Potrivit grupului de experti ai doctorului Le Ribault, executia cuplului Ceausescu fusese, in mod evident, trucata. Francezii solicitand (in martie 1990) exhumarea cadavrelor si autopsierea lor de medici straini, pentru confirmarea verdictului lor.
            Guvernul de la Bucuresti nu a dat insa nici un raspuns: nici expertizei, nici propunerii de exhumare si investigatii.
            Aceste fapte raman, asadar, in continuare neelucidate.
            Se pune insa si o alta problema: Nu cumva exista si o videocaseta - a treia! - completa, cu procesul si executia?

O alta moarte misterioasa
            Sa ne reamintim si un alt fapt ciudat: prima cursa Bucuresti-Belgrad de dupa evenimente avea un singur pasager la bord – un reporter britanic – care, conform marturiilor, transporta numeroase videocasete, filme si fotografii legate de evenimentele din decembrie 1989.
            Avionul cu acest singur pasager la bord, a fost doborat cu o racheta, nu se stie de cine trasa.
            Era la cateva zile de la executia cuplului Ceausescu.
            Evident, videocasetele, filmele si fotografiile “au disparut”.

Operatiunea „Plecam pentru a ramane”

In “Libre Journal”, Paris, septembrie-octombrie 1990, pagina 30, Vladimir Bukovski scria sub titlul “L'Empire du moindre mal”: “Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii (URSS – n.n.) si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, cele care au lansat “revolutia de catifea” in Cehoslovacia, cele care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand circumstantele favorabile distrugerii Zidului Berlinului”.
            Asadar, inca din 1990, Vladimir Bukovski a declarat public rasturnarea lui Ceausescu drept o operatiune a KGB.
            Strategia urmarita de URSS fusese pusa la punct anterior de Andropov si KGB, si urmarea salvarea comunistilor intr-o situatie de criza a sistemului.
            Alexandre de Maranche (fostul sef al SDECE-ului francez) l-a citat in acest sens pe un apropiat al lui Gorbaciov, Ghiorghi Arbatov, cel care a afirmat: “URSS va va face cel mai mare rau cu putinta: va va lipsi de dusmanul vostru” (“Le Figaro”, Paris, 10 ianuarie 1990).
            Aceasta strategie sovietica, initiata de Iuri Andropov si transpusa apoi in practica de Mihail Gorbaciov, a fost expusa clar de Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat: “Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca pentru a ramane” (vezi “Les marches lointanes de L'Empire: partir pour rester”, in Jean Marie Benoist, “Apres Gorbatchev”, Paris, 1990, pag. 137 si urmatoarea).
            Si mai explicit asupra scopului urmarit de strategia “partir pour rester”, a “schimbarii la fata“ din 1989-1990 si ulterior prin “puciul lui Potemkin” (august 1991) a fost Lev Nevrozov, care a avertizat:
            “In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale” (“The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment, Midstream, 1900, pag. 1).
            Lucrurile se vad cu mult mai clar astazi, in 2009, daca tinem seama de puternica revenire a Rusiei pe plan mondial si de ampla “restaurare” ce are loc in Rusia lui Vladimir Putin.

Vaclav Havel recunoaste aportul KGB la „revolutia de catifea”
             Cand i s-a cerut lui Iliescu sa spuna ce stie despre lovitura de stat din decembrie 1989, Iliescu i-a catalogat imediat pe cautatorii adevarului drept „dezaxati” si “lichele”. Asa cum o facuse si in primavara anului 1990, cu manifestantii din Piata Universitatii. Iliescu ramane ultimul dinozaur comunist beneficiar al „revolutiilor” KGB care nu recunoaste acest lucru.
            Iata ce scrie Havel despre “revolutia de catifea” din 17 noiembrie 1989. Potrivit lui Havel, complotul din Cehoslovacia - “un complot pentru abolirea regimului comunist” - a fost organizat si declansat chiar de KGB.
            Marturia lui Havel a fost facuta la BBC si reluata de presa germana, daca ar fi sa amintim numai prestigioasa publicatie “Die Welt”.

Spetnaz in actiune
             Generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB), a sosit in ajun la Praga impreuna cu un grup de “visautniki” (ofiteri “Spetnaz” ai GRU, operatiuni speciale, care actioneaza, de regula, in civil).
            Generalul Grusko impreuna cu generalul Ghenadi Teslenko (insarcinatul KGB la Praga) si Alois Lorenc (seful STB-ului, securitatea cehoslovaca) au condus intreaga desfasurare a “revolutiei de catifea” dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, fiind instruit la sediul KGB asupra desfasurarii evenimentelor.
            Evenimentele de la Praga au fost “starnite” - cu ajutorul ofiterilor sovietici “visautniki”, de “transformarea” unei manifestatii de comemorare a unei victime a militienilor praghezi, intr-o manifestatie de protest.
            Ofiterii “Spetnaz”, sustine Havel, care de la aeroportul “Ruzine” se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe generalul Grusko, seful lor, cu”mersul revolutiei”.
            In noaptea de 17 noiembrie 1989, generalul Grusko si echipa sa au parasit Praga la fel de discret precum aparusera.

Iliescu era pentru KGB “candidatul potrivit”
            Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, a oferit detalii despre rolul KGB-ului in Romania: “Ion Iliescu avea la vremea aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Nicolae Ceausescu”. Toporovski adauga: “Pentru operatiunea propriu-zisa noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece altminteri actiunea ar fi prezentat dificultati”.
            Despre “turistii sovietici” prezenti cu miile la Timisoara si apoi la Bucuresti si in intreaga tara – consemnati in rapoartele Securitatii si, ulterior, in cele speciale, ale SRI, dedicate evenimentelor – nu mai are rost sa vorbim.
            Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in doar cateva ore, in dimineata de 22 decembrie 1989, cand Ceausescu a fost parasit in mod subit de toti colaboratorii si arestat chiar in sediul Comitetului Central al partidului. Din 22 decembrie, orele pranzului, Ceausescu era deja lasat in mana complotistilor.

Si Erich Honecker recunoaste
            La 21 noiembrie 1990, Erich Honecker, liderul comunist est-german, a acordat ziarului “Berliner Wachenpost” un interviu in care a afirmat: “Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unor manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor miscari de maxima importanta, care n-au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. Reunificarea Germaniei trebuie sa fie considerata ca o contributie la construirea Casei Europene si, data fiind situatia, lucru acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG”.
            Cat despre timpul in care s-au pus la punct marile mutatii din Europa de Est, Honecker l-a evocat intr-un alt interviu: “O scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre, in toamna anului 1984, adica chiar pe timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord ca totul trebuia schimbat in Uniunea Sovietica si in alte parti” (interviu acordat canalului german DSF pe 10 octombrie 1990, ora 20.15).
            Sa reamintim doar ca Erich Honecker era “stapanul” suprem al STASI. Asa ca stia ce vorbeste.

“Moscova si KGB-ul au armat pistolul de start”

            Si alti autori binecunoscuti vorbesc despre rolul KGB in comploturile din Europa Centrala si de Est din 1989.
            Mark Almond, profesor de istorie moderna la Oxford, scrie in cartea sa “Gorbatchev and the Est-European Revolutions”: “Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa Rasariteana si Centrala, iar acestea (schimbarile – n.n.) s-au savarsit cu cea mai mare usurinta, deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja”.
            Istoricul ungur Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: “Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese pe gat”.
            In Romania, “Comitetul Salvarii Nationale” s-a constituit inca din 1984. In iarna anului 1988 – asadar cu un an inaintea evenimentelor din decembrie 1989 - “Comitetul Salvarii Nationale” a devenit “Frontul Salvarii Nationale” (FSN). Contrar a ceea ce Iliescu si ai lui au sustinut, FSN-ul exista demult, ca si complotul impotriva lui Ceausescu.
            Intalnirea de la Elias: Iliescu-Militaru-Valter Roman In primavara anului 1990, generalul Militaru si capitanul Mihai Lupoi au facut dezvaluiri interesante in presa franceza.
            Astfel, generalul Militaru l-a contactat in 1982 pe Iliescu la spitalul “Elias”.
            Iliescu venise la “Elias” ca sa-i faca o vizita lui Valter Neulander, bolsevic naturalizat sub fantezistul nume de Valter Roman, sub care a detinut functii de prim rang.
            Generalul Militaru, internat si el in spital, a profitat de moment si l-a abordat pe Iliescu: “Dom'le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?”.
            Prudent, cel atat de direct interpelat s-a ferit sa dea un raspuns net.

„Cativa militari, un fel de pir-pir-pri si cu asta basta”
             Dar, dupa ce Militaru s-a externat, Iliescu l-a rugat sa-l viziteze la Consiliul National al Apelor, unde era presedinte, cu grad de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pana in Parcul Herastrau, ca sa poata vorbi in liniste.
            Principala dilema a fost explicata - nu fara umor – de generalul Militaru astfel: Iliescu era de parere ca pentru rasturnarea lui Ceausescu trebuia organizat un soi de puci militar. “Cativa militari, un fel de par-par-par si cu asta basta!”, isi rezumase Iliescu crezul despre “revolutia romana“.
            Militaru in schimb sustinea atragerea in strada a “maselor populare”, ca solutie eficace. “Dom'le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic”.
            Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui: “Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu pir-pir-pir-ul lui, eu cu masele populare”, si-a amintit in primavara anului 1990 generalul Militaru.
            Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.
            Mai la est de Herastrau.
            Astazi, numai Iliescu mai neaga implicarea KGB si GRU in evenimentul din 1989.
            De ce?
            Va lasam pe dumneavoastra sa ghiciti.

Scris de Victor Roncea, Vladimir Alexe

(Sursa: http://www.curentul.info/2009/index.php/2009122338325/Actualitate/Iliescu-l-a-ucis-pe-Ceausescu-la-ordinul-Moscovei-Executia-a-fost-trucata.html)

De ce apără Victor Ponta interesele ruşilor de la Lukoil în detrimentul României?

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Tue, 07 Oct 2014 18:19:00 +0000

Victor Ponta a atacat în termeni duri procurorii care au dispus sechestru pe produsele Petrotel Lukoil. El i-a criticat pe aceştia deoarece nu ar fi interesaţi de faptul că “Lukoil are 3.500 angajaţi, că, de exemplu, Oltchim cumpără doar de la Lukoil, că au blocat combustibil pe la Oil Terminal şi la Conpet, că nu ştie procurorul şi nici nu cred că e treaba…sau mă rog, probabil că nu e treaba domniei sale”. Decizia procurorilor de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti este una legală şi, conform Codului Penal, a fost explicată clar în comunicat. Procurorii au deschis companiei ruseşti Lukoil un dosar de evaziune fiscală şi spălare de bani. Aceştia susţin că Lukoil a făcut evaziune fiscală de peste 112 milioane de euro şi că ar fi spălat alte 118 milioane de euro. Astfel, Lukoil ar fi prejudiciat statul român cu aproximativ 230 de milioane de euro.

A doua zi după descinderea procurorilor, compania a început procedurile de oprire a producţiei la rafinăria Petrotel – Lukoil, din Ploieşti, deşi ancheta viza strict documente scrise şi nu afecta absolut deloc activitatea propriu-zisă. Astăzi deja a fost instituit sechestru asigurator asupra stocurilor de materii prime deţinute de Lukoil în tank-urile, conductele de transfer şi rezervoarele Oil Terminal SA. Cu toate acestea, „procurororul” Ponta le cere acestora să găsească „soluţia legală”.

Ieşirea suprinzătoare a premierului vine la doar câteva ore după ce ambasadorul rus a avut o declaraţie asemănătoare. Oleg Malginov a avut totuşi o ieşire mult mai moale decât premierul, spunând doar că este “foarte îngrijorat”. Malginov a adus în discuţie locurile de muncă creat de Lukoil şi beneficiile aduse de companie economiei naţionale. Cu toate acestea, ambasadorul rus nu şi-a permis nicio clipă să atace justiţia din România! Din acest punct de vedere, putem spune că adevăratul ambasador al intereselor ruseşti este Victor Ponta.

Ce se ascunde în spatele declaraţiilor lui Ponta?

Acest caz aduce o noutate absolută pentru publicul român. Până acum ne-am obişnuit să-l vedem pe Victor Ponta luând apărarea corupţilor din propriul partid. Acum îl vedem atacând Justiţia din România şi luând apărarea unei companii ruseşti! De-a lungul timpului, mai multe companii străine au fost vizate de anchete ale diferitelor instituţii din România, însă Victor Ponta nu a reacţionat niciodată. A făcut-o abia acum, când justiţia a lovit în interesele regimului fascist de la Moscova, a cărui companie de stat prejudicia statul român! Altfel spus, dintre Putin şi români, Ponta l-a ales pe Putin.

Declaraţia premierului vine în contextul în care numeroase voci atrag atenţia că România sub conducerea lui ar putea devia de la cursul pro-Vest şi s-ar putea întoarce către marile puteri nedemocratice din est, Rusia şi China. Dacă rămânem în zona energiei, Aici putem vedea pe larg planul premierului de a oferi mare parte a sistemului energetic naţional Chinei, chiar cu riscul de a submina securitatea naţională şi interesele naţionale.

De altfel, nu este nicio noutate pentru nimeni faptul că Victor Ponta preferă modelul chinezesc şi modelul putinist. Marea întrebare acum este în ce măsură Victor Ponta ar continua aceste politici de apropiere de dictaturi precum Rusia sau China.

Companiile ruseşti din România

Cazul Lukoil este cel mai mare dosar de corupţie în care este implicată o companie străină, în ultimii 25 de ani. Un aspect interesant este că au fost făcute 23 de percheziţii la mai multe sedii ale unor societăţi comerciale, printre care S.C. Petrotel Lukoi S.A., S.C. Lukoil Energy & Gas Romania S.R.L., S.C. Lukoil Lubricants East Europe S.R.L., S.C. Agenţia Lukom-A-România S.R.L., S.C. TP Log Services S.R.L., toate din Ploieşti.

Lukoil nu este singura companie rusească ce a investit în România. Observăm însă două lucruri: toate companiile ruseşti au deschis şi închis de-a lungul timpul numeroase firme, şi toate sunt fie pe pierdere, fie au profitul unui butic de cartier. În România există numeroase companii ruseşti care au investit direct sau indirect în ultimii ani, printre cele mai cunoscute figurând Gazprom, Lukoil sau Artoil. Spre deosebire de majoritatea firmelor occidentale, care acţionează sub nume propriu pe o piaţă străină, companiile ruseşti preferă să acţioneze prin intermediari sau să deschidă numeroase subsidiare.

De exemplu, Gazprom a înfiinţat mai multe subsidiare în România, precum Gazprom Marketing & Trading Limited London, Gazpom Export – Reprezentanţă, Gazprom Intermedial distribution SRL, Gazprom Trading SRL, Gazprom Marketing and Trading Limited London – sucursala Bucureşti.

O altă caracteristică a companiilor ruseşti este aceea că preferă să lucreze şi prin intermediul unor alte firme pe care le controlează. Gazprom ne oferă şi aici exemplul cel mai elocvent, dacă ne uităm la faptul că pe piaţa românească, ruşii lucrează inclusiv prin intermediul companiei sârbeşti NIS. Gazprom a deschis anul trecut 12 benzinării în România, prin intermediul NIS Petrol SRL, iar anul acesta intenţionează să ajungă la cel puţin 50, pentru a-şi creşte şi mai tare numărul în 2015.

Cea mai importantă prezenţă rusească pe piaţa românească (ca volum al afacerilor) este totuşi Lukoil, ce deţine aproximativ 20% din piaţa de produse petroliere. Compania controlează în România 310 staţii de distribuţie şi zece depozite de produse petroliere. Lukoil a primit recent şi o autorizaţie pentru construcţia unui parc solar, la Ploieşti.

Ultima firmă rusească importantă care a intrat pe piaţa românească este Art Oil, care a deschis deja patru benzinării. Compania este deţinută de magnatul Rishat Safin, unul dintre cei mai bogaţi ruşi, a cărui familie a fondat chiar imperiul Lukoil.

Dacă ne uităm la profitul acestor firme avem impresia că acestea fac afaceri în România doar de plăcere şi că au venit să piardă bani! De exemplu, Lukoil a pierdut în ultimii 6 ani aproximativ 700 de milioane de euro! Astfel, principalele două firme ce aparţin consorţiului rus şi care operează în România, Lukoil România SRL şi Petrotel-Lukoil SA, au cumulat împreună pierderi de peste 3 miliarde de lei (720 milioane de euro) între 2008 şi 2013. Cifra de afaceri a celor două companii, conform datelor raportate Ministerului Finanţelor, este însă una uriaşă: peste 12 miliarde de euro.

Poziţia Administraţiei Prezidenţiale faţă de companiile ruseşti

Am discutat recent cu Iulian Fota, consilierul preşedintelui Traian Băsescu pe probleme de securitate naţională şi energie. Am fost în special interesat să văd în ce măsură banii din Est ar putea veni cu nişte condiţii de ordin democratic şi un stil de a face afaceri diferit de cel euro-atlantic.

„România, în ultimii ani, a avut o politică a uşilor deschise. Orice investiţie străină este binevenită. Nu avem idei preconcepute. Atât timp cât nu avem argumente solide să bănuim lipsa de onestitate a unei investiţii, de exemplu, se poate întâmpla să nu fie originea sumei investite clară sau fondurile să nu fie obţinute pe căi licite, nu avem nicio problemă”, îmi spunea Iulian Fota.

Consilierul preşedintelui atrăgea însă atenţia că cei care investesc în România trebuie să respecte trei condiţii esenţiale: „Investiţiile sunt binevenite pentru că plecăm de la ideea că cine investeşte în România înţelege cele trei condiţii minimale: respectarea legislaţiei naţionale, respectarea legislaţiei europene şi neamestecul economiei în politică. Încurajăm investiţiile străine, însă aşteptăm de la investitorii străini să se menţină strict în planul economic şi să nu interfereze cu politica noastră naţională sau euro-atlantică. Economia este şi a investitorilor străini, politica este numai a cetăţeanului român, aceasta este regula de aur în orice democraţie consolidată”.

În momentul în care am solicitat poziţia Administraţiei Prezidenţiale cu privire la investitorii din est, companiile ruseşti nu erau considerate o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale. „Nu privim investiţiile economice din perspectiva unor jocuri de sumă zero, inclusiv pe zona energiei, care este o zonă importantă şi sensibilă, unde România şi-a manifestat preocuparea pentru dimensiunea de securitate”, explica Fota.

Administraţia prezidenţială consideră totuşi că influenţa Rusiei ca actor energetic a scăzut în ultimii ani şi că, în viitor, va scădea şi mai mult. „S-a ajuns la un clişeu deja, cred că exagerăm importanţa energetică a Rusiei. Rusia la momentul 2014 nu mai este atât de importantă energetic cum era, de exemplu, când a oprit gazul pentru Ucraina. Motivul este simplu, între timp a apărut această revoluţie a gazului de şist, a apărut chestiunea gazului lichefiat, au apărut Statele Unite ca exportator de gaz. Cred că discutăm prea mult despre Rusia ca pericol energetic, deoarece în ultimii ani relevanţa energetică a Rusiei s-a redus”, crede Iulian Fota.

Poziţiile diplomatice ale oficialilor români nu ascund însă realitatea care ne arată mai clar ca niciodată faptul că banii esticilor distrug economia României. Companiile din aceste ţări nu au la bază norme etice şi morale, precum majoritatea companiilor occidentale. În activitatea oricărei companii ruseşti sau chinezeşti va exista întotdeauna tentaţia fraudării statului în care îşi derulează afacerile. Reacţia oficialilor companiei ne arată chiar că sunt dispuşi să şantajeze statul care le descoperă ilegalităţile şi că miza pentru ei nu este nicidecum intrarea în legalitate.

Un lider politic patriot şi responsabil ar fi pus problema altfel: nu respectaţi regulile jocului, nu respectaţi ţara gazdă, vă ocupaţi cu evaziunea fiscală şi cu spălarea de bani, deci puteţi pleca de unde aţi venit. Nu avem nevoie de astfel de parteneri. În schimb, premierul Ponta a ales să se căciulescă la ruşi şi să atace procurorii români care îşi fac meseria ca nişte adevăraţi patrioţi, chiar cu riscuri majore pentru viaţa lor. Aceşti oameni trebuie susţinuţi, protejaţi şi onoraţi, nu batjocoriţi public, pentru că, în final, ceea ce a făcut premierul este doar un act josnic de trădare naţională.

George Rîpă / În Linie Dreaptă

Poporul psd

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Sun, 21 Sep 2014 13:55:00 +0000

De obicei, pe Arena Naţională, poporul român îşi trimitea reprezentanţii pentru a-şi încuraja echipa naţională în înfruntările purtate cu adverasri străini.

Acum este pentru prima dată când pe Arena Naţională s-a prezentat o echipă politică autointitulată naţională şi pe care au venit să o aclame reprezentanţii unui popor ce vrea să se substituie poporului român, anume poporul psd.

Îngrijorător este nu numai faptul că aceştia au ales metode de propagandă desprise din practicile vechiului regim “comunist”, dar mai ales că această minoritate doreşte să se substituie poporului romăn, pe care doreşte să-l spele pe creier şi să-l aducă într-o stare de letargie obedientă pentru a putea ei continua acţiunile de jefuire şi exterminare a valorilor naţionale tradiţionale pentru că acestea sunt în primul rând de natură spirituală şi de aceea prea greu de ucis.

Nimic din ceea ce se produce acum nu este întâmplător. Aceasta este o continuare a vechii ideologii comuniste ai cărei păpuşari întotdeauna au vizat distrugerea României, deoarece era un obstacol prea greu de manipulat şi reconvertit spre comunismul marxist, de sorginte satanică, cu care plănuiau să împânzeascâ lumea spre a o aduce la o stare de obedienţă letargică, care să le permită instaurarea unei aşa zise noi ordini mondiale, în care o clasă suprapusă (“ëlitele”) să monopolizeze toate drepturile şi avantajele. Iar marea majoritate să fie zombizată şi mânată după poftele unei “elite” declasată şi dezumanizată.

Nu mai este niciun secret ca Engels a fost vocea care susîinea cu cea mai mare tărie desfiinţarea României pentru că poporul romăn era o nucă prea tare spre a putea fi spartă în malaxorul idologiei comuniste.

Şi aşa a şi fost, pentru că poporul român a reuşit să creştineze două din cele mai îndărătnice naţii, rusă (bine documentată în opera istorică a lui Ioan Lupaş) şi maghiară (de fapt regele Stefan al ungurilor a fost fiul fiicei lui Iuliu cel Bătrân şi a fost iniţial botezat şi creştinat în rit ortodox sub numele de Voicu) şi mulţi alţi veneteci aflaţi fie pe teritoriul patriei noastre, fie în trecere prin ţara noastră, aducându-şi astfel rodul menţionat şi bineplăcut lui Iisus Hristos în bătălia spirituală cu forţele întunericului.

Mai mult decât atât, poporul român a reuşit să creştineze şi prima forţă satanică mondială pornită să cucerească întreaga lume sub forma ideologiei comuniste, o contrafacere diabolică a vieţii de obşte inspirate de Duhul Sfânt, după pogorârea sa peste apostolii şi ucenicii lui Iisus, aflaţi, conform cerinţei Acestuia, la Ierusalim, de ziua cincizecimii.

Da, poporul român a reuşit marea performanţă de a creştina până şi comunismul marxist, aducându-l pe cursul convertirii în viaţă de obşte, ceea ce l-a şi făcut într-o anumită măsură dezirabil românilor, pentru că românul, aşa cum spunea Ion Slavici încă de la 1901, “este totdeuna un restaurator al bunelor orânduieli, oriunde s-ar afla el”.

Iată ce putere a avut poporul român: de a îmblânzi şi aproape converti o forţă satanică fără precedent, pornită cu élan spre a cuceri întreaga lume – o putere spirituală pe care a păstrat-o cu credinţă şi care l-a ajutat să iasă învingător din multele meandre întunecate ale istoriei.

Dacă Engels ar mai trăi astăzi cred că şi-ar admonesta necruţător discipolii pentru nereuşita lor de a desfiinţa naţia română, faţă de care el personal avea o viziune necruţătoare.

Dar victoria poporului român nu este definitivă şi nici nu a dus la întărirea sa deoarece forţele întunericului au pierdut o bătălie, dar nu au abandonat planul lor de supunere a omenirii sub un singur conducător.

Aceste forţe, înspăimântate de modelul spre care se prefigura convertirea comunismului lor, l-au distrus în arealul de influenţă a poporului român, nu pentru a renunţa la el ci păstrâdu-l numai pe meleaguri îndepărtate, unde putea fi implementat după modelul chinezesc, al unei noi forţe ideologice ce trebuie urmată necondiţionat, sub sancţiunea privării permanente de libertate sau chiar a pierderii vieţii.

Nu numai că nu au renunţat la planurile lor deşănţate, doar că şi-au schimbat strategia şi atacă acum de o manieră mai hotărâtă, dar mai puţin vizibilă, concentrându-se în planul fizic pe jefuire şi sărăcire spre decăderea fiinţei biologice, iar în plan subtil pe erodarea fiinţei spirituale româneşti, prin acţiuni subtile de denigrare, descurajare, degradare, debusolare, spălare a minţilor, manipulare şi înregimentare în cohorte ale dezmoştenirii, supuse unui proces de zombizare spre sclavagizare.

Afirmaţia de înregimentare în cohorte ale dezmoştenirii nu este întâmplătoare ci prin aceasta doresc să subliniez malformaţia indusă gradual, pentru a fi practic insesizabilă, unei naţii şi prin care aceasta este continuu segmentată cu scopul de a-i submina puterea şi a o transforma intr-un melanj de cât mai multe minorităţi, pe baza unor criterii din cele mai diferite, de obicei imorale, vicioase, incorecte şi cu conotaţii vocale ultimative, ce prin susţinere interesată devin din ce în ce mai partizane unor anumite ideologii care devin astfel tot mai inflexibile şi violente, ajungându-se pe cale de consecinţă la o răsturnare a naturalului, în sensul că orice majoritate neînregimentată ar mai putea exista, ea va ajunge să fie condusă de una sau mai multe dintre minorităţile astfel formate, iar asta în interesul păpuşarilor susţinători.

În ţara noastră asistăm acum la atacul bine pregătit al acestor forţe întunecate care ţintesc acapararea totală a puterii politice şi statale prin manipularea uneia dintre cohortele de care aminteam mai sus şi care este îndoctrinată şi manipulată ca fiind poporul român, dar de fapt nu este decât o minoritate cu veleităţi de popor, ceea ce m-a determinat să o numesc poporul psd.

Această minoritate intrată sub puterea manipulatoare a păpuşarilor psd este deosebit de pernicioasă deoarece, fără ştirea şi poate chiar fără voia sa, devine purtătoarea unui vector ideologic al cărui promotori sunt oameni lipsiţi de morală, adepţi îndărătnici ai minciunii şi parvenirii cu orice preţ, fiinţe vicioase ce nutresc cel mult un sentiment de dispreţ faţă de semenii lor

Spre susţinerea acestei alegatii ma voi folosi numai de instrumentele folosite de aceştia în realizarea scopului lor. Urmariţi, dacă puteţi suferi asta, canalele tv obediente lor, presa aservită şi oamenii de cultură afiliaţi şi cred că nu mai este nevoie de altă probă. Pestilenţialitatea acestora în inversarea scării valorilor şi dedicaţia lor înspre sprijinirea unor personaje din cele mai dubioase şi respingătoare spun totul despre dominantele lor de caracter şi acţiune.

Având în vedere vremurile pe care omenirea le trăieşte acum, nu cred că poporul român va mai avea puterea să-i creştineze şi pe aceşti fii ai fărădelegii. Şi chiar dacă i-ar mai fi dată incă odată această putere, cred că ar fi prea târziu…

Ruleta ruseasca

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Sat, 30 Aug 2014 18:01:00 +0000

La 14.30 ora Ucrainei, pe aeroportul Serementevo din Moscova, Terminalul D se imbarcau peste 200 de pasageri, in marea lor majoritate, rusi. Destinatia - Larnaca, Cipru. Femei, copii, familii fericite plecau in vacanta catre una din putinele tari care nu cere viza urmasilor lui Stalin. Mai exact, viza se obtine gratuit, online, pe o perioada de pana la 90 de zile din 180 de zile calendaristice. Rusii sunt multumiti cu asta. In afara de Turcia, Cipru este cam singura solutie de vacanta in apropiere.

Aeroportul Serementevo din Moscova, de unde a decolat AFL 2074

La 16.15, ora Ucrainei, avionul Boeing 777-200ER, cu numele de cod MH 17 sau KL 4103 (code share cu KLM) este doborat de la o inaltime de 11.000 m pe principalul culoar aerian de zbor intre Europa si Asia , denumit codificat L980. Un fel de autostrada in nori. La 11.600 m trecea pe acolo, cam la aceeasi, ora zborul Aeroflot AFL 2074. La doar 3 minute in spatele zborului MH17 zbura o aeronava a Singapore Airlines.

Ce lipsea din puzzle?

Initial nimeni nu a inteles de ce a trebuit cineva sa traga intr-un avion aflat la 11.000 m, care in niciun caz nu putea bombarda, trage cu rachete , parasuta de la acea inaltime. Mai mult, intra pe teritoriul Rusiei; chiar daca ar fi facut brusc o intoarcere, acest lucru nu ar fi putut fi evitat. Or se stie cat au evitat ucrainienii sa se apropie cu avioanele de spatiul rusesc. Stiau ca rusii de abia asteapta. Expertii militari si oamenii cu minim bun simt si cunostinte in domeniu au simtit ca ceva le scapa.

Dupa 3 saptamani si o zi misterul a fost dezlegat. Adevarul ascuns cu grija si disperare de catre rusi a fost “sifonat” din neglijenta. Un motiv este si ca prea multi il stiau. Un alt motiv este grozavia in sine.

Desi planul era sa doboare propriul avion, AFL 2074, sitemul aer-sol SA-11 BUK adus “special pentru eveniment” din Rusia, cu tot cu echipaj, incurca itele si doboara avionul Malaysian Airline MH17.

Copiii rusi din zborul AFL 2074 aterizeaza in vacanta la Larnaca. Niciodata probabil nu vor realiza cum moartea i-a mangaiat pe crestet. A trecut timpul, s-au intors din vacanta deja si in acest moment se uita la Russia 1 unde Vladimir Putin, cel care a aprobat tacit sau direct planul ca ei sa fie asasinati, tine discursuri patriotice la televizor justificand iminenta invazie a Ucrainei. Sper din toata inima ca acesti oameni sa realizeze ca Dumnezeu le-a dat lor sansa unei vieti. Si sa aprecieze asta!

Asa cum NU era planificat, AFL 2074 ajunge in siguranta in Larnaca. Invazia planificata in 18 iulie este anulata.

Dezastru! Planul de invazie pentru 18 iulie pus la punct cu meticulozitate de FSB si GRU a fost naruit de niste incompetenti care nu stiau de autostrada aeriana L980 de deasupra locului unde fusese instalata cu grija bateria aer-sol SA-11. Toate textele, speech-urile, lacrimile, smulsul parului din cap (nu e cazul lui Putin), toata regia era pregatita. Presedintele exersase si morga indurerata, si cuvinte adanci pentru familie si poze cu copii rusi si vorbe mari despre drama si durerea poporului rus. Totul este pierdut! In loc de victime oficialii rusi sunt pusi pe locul criminalului iar ei erau complet nepregatiti pentru asta. De asta au refuzat sugestia cancelarului Merkel facuta in secunda 2 dupa accident, direct presedintelui Putin: ASUMATI-VA VINA!

Putin face atac de nervi si il suna pe Obama incercand un bluf care va ramane probabil studiu de caz in manualele studentilor la drept international, dar si la criminalistica.

Reiau povestea pentru ca mi se pare sen-za-tio-na-la!!! Spune totul despre actori si piesa de teatru la nivel planetar ce se juca sub ochii oamenilor impietriti de uimire / durere/ compasiune.

Asadar extras din articolul “Monstrul Putin si popa Kiril” din 22 iulie publicat pe reportervirtual.ro”

“Cel mai interesant lucru, si de fapt aici vroiam sa ajung, este povestea telefonului lui Vladimir Putin imediat dupa doborarea avionului MH17.

Relatez subiectul pentru ca este emblematic pentru diabolismul cu care acest om(?!) – Putin - minte, blufeaza, dezinformeaza. Este, de asemenea, un episod ce dovedeste cat de subtila si extrem de bine croita este propaganda rusa.

Concentrati-va! Asadar, pe secvente:

1. Avionul este doborat de rebelii pro-rusi cu ajutorul sistemului de rachete SA-11, pus la dispozitie cu darnicie de armata rusa. Cu echipaj cu tot. Toata planeta stie, mai putin Ion M. Ionita. Si Vladimir Putin stia atunci, asa ca il suna pe Obama, probabil la cateva secunde dupa ce a aflat. Si a aflat imediat, inaintea americanilor, inaintea oricarei stiri, ca sa vedeti cat de implicati sunt.

2. Obama ii raspunde la telefon. Si asta e un lucru bun, cum zicea si Ion Petrescu, ca aceste canale sunt deschise. Deocamdata.

3. Putin blufeaza, nu ii spune nimic de avionul doborat si pretinde ca a sunat sa isi exprime dezacordul cu privire la sanctiunile pe care Statele Unite tocmai le anuntasera impotriva Rusiei. Exceptionala strategie: Putin spera ca in acest mod sa il puna cumva in defensiva pe mult-prea-politicosul Barack Obama.

Va imaginati si singuri conversatia. “Bla, bla, este incorect fata de Rusia, bla, bla, ei vor sa gaseasca o solutie in Ucraina, bla, bla, au propus federalizarea (adica santajarea constanta si ulterior ruperea a inca unui teritoriu din Ucraina) si fascistii de la Kiev nu doresc asta“…etc.

4. Urmariti subtilitatile. Atentie, sunt la nivel de presedinti de superputeri mondiale. Putin i-a oferit, desi “suparat” pe Obama, o mana intinsa presedintelui american. Probabil ceva de genul “sunt suparat dar te inteleg si pe tine si vreau sa stii ca din partea mea vom colabora in continuare”. Obama ar fi trebuit sa fie fericit si usurat ca relatia sa cu Putin nu era complet compromisa. Apoi finalul apoteotic:
La sfarsitul unei convorbiri in care Obama nu avea de ce sa se arate agresiv, el fiind deja “agresorul” prin sanctiunile anuntate recent, Vladimir Putin ii strecoara in ultimele propozitii : “Si vezi ca a fost doborat un avion, sper ca acum sa nu mai folositi si asta impotriva noastra“.

Ex-tra-or-di-nar!!!

Acum intelegeti mai bine despre cine vorbim si la ce “fineturi” de mentalitate si limbaj sa ne asteptam! Este greu sa filtrezi totul tinand cont de asemenea personalitati, dar cand vorbim de rusi si Vladimir Putin, vei gresi cumplit daca faci altfel.

Deci invazia prevazuta pe 18 iulie nu mai are loc din cauzele mai sus explicate. Doar cativa oameni stiau motivul adevarat.

Putin tocmai retrasese TOTI militarii de la granita (avusese initial 40000 de oameni, plus tehnica militara) pentru ca indignarea dupa “doborarea zborului AFL2074 de catre fortele ucrainiene pe teritoriul ucrainei” sa fie cat mai credibila. Si „spontana”.

Dupa naruirea planului totul a trebuit sa fie luat de la capat. Rusii au pierdut timp pretios si armata ucraineana a recucerit teritorii ale Ucrainei care nu fusesera prevazute de rusi sa mai fie pierdute.

Remobilizarea armatei ruse la granita are loc fara a fi prezentat vreun motiv. Adevaratul motiv era necunoscut.

Se reintorcea toata lumea la planul initial. Postura de victima nu mai poate fi jucata. Occidentul i-a catalogat deja pe rusii care au doborat avionul MH-17, prin vocea celui mai titrat ziar olandez: CRIMINALILOR!

In ultimele zile evenimentele se precipita iar.

Actiunile isterice are Rusiei din ultimele zile sunt consecinte ale unor evenimente pe care FSB, GRU si presedintele Putin le-au ascuns foarte bine saptamani in sir. Americanii si europenii nici nu au mirosit adevarul.
Invazia Ucrainei a fost decisa! Ordinul de atac a fost emis! Acum FSB lucreaza la sincronizarea perfecta cu Transnistria, Gagauzia, separatistii din Donbas, agentii din Kiev si cu presiunile la granita din partea Belarus .

Vladimir Putin a dat ordinul de atac. Incepe intoxicarea media!

“Prietenii” din occident sunt reactivati si li se cere ajutorul. Campania mediatica din zilele invaziei va fi fara precedent, inclusiv in publicatii si posturi tv occidentale. Se lucreaza intens in laboratoarele FSB la diminuarea “costului politic” si la limitarea protestelor internationale ce vor urma invaziei.

Desi nu era prevazut asa, pasagerii AFL2074 au ajuns totusi in paradis. Cel Cipriot. Copii din zborul MH17 nu au avut aceasta sansa. A fost greseala sau pur si simplu un rus nu a putut sa doboare un avion cu rusi la bord (putin probabil; putea rata tinta)?

Ordinul de atac este emis. Acum se joaca alta piesa de teatru. Are doua fete: prima, fata umanitara; armata rusa va invada Ucraina in rolul de forte pacificatoare. Protejarea civililor, criminalii ucrainieni, victime, catastrofa umanitara…. toate acestea si multe altele s-au auzit din ce in ce mai mult si vor continua sa fie difuzate de propaganda rusa de acum incolo.

A doua imagine este a rusilor care au “plesnit” peste bot Uniunea Europeana cea care a impus sanctiuni care vor demola efectiv economia Rusiei. De fapt Putin intentioneaza cu asta sa se asigure ca nu vor mai avea loc alte discutii despre sanctiuni pentru ca europenii, siderati de isteria reactiei ruslor, se vor teme sa protesteze pera tare. Adica PREINTAMPINAREA PROTESTELOR cancelariilor occidentale la o viitoare invazie. Asta este jocul, explicat pe scurt. Ramane de vazut cat de “in defensiva” se afla americanii si europenii. Dar va rog sa sesizati subtilitatile planului rus. Cat de malefici sunt si cum isi pregatesc diabolicele planuri cu muuult in avans.

Ordinul de atac a fost dat. Se asteapta declansarea. Pana atunci Putin face curatenie. In timp ce FSB si departamentul propagandei pun in fuctiune masinaria cu noua tema de propaganda, Vladimir Putin se ocupa de doua lucruri:

1. Pedepsirea vinovatilor pentru planul esuat. A fost greseala sau pur si simplu un rus milos nu a putut sa omoare conationali ce plecau in vacanta? Probabil nu vom afla niciodata! Dar Putin stieee! Greseala sau mila se pedepsesc la fel. Se emit “licente” pentru asasinarea unor lideri. Sunt vizati si cei care stiu prea mult din planul initial. Mai ales ca parti ale planului “scapa” si ajung in presa cu ajutorul inregistrarilor facute de SBU.

Putin turbeaza! Pentru mult mai putin dect un plan de asasinare a propriilor cetateni poate fi judecat si executat. Sigur, in alte timpuri si intr-o tara normala. Dar daca se schimba timpurile? Isteria reactiilor din ultimele zile ale lui Vladimir Putin trebuie privita si in acest context.
Paginaderusia.ro publica in EXCLUSIVITATE traducerile discutiilor despre asasinate (http://paginaderusia.ro/unde-i-ordin-de-la-grufsb-nu-i-tocmeala-discutii-despre-asasinate-in-estul-ucrainei/).
In paralel, Vladimir Puitin demite mai multi lideri ai armatei ruse si serviciilor de securitate pe care ii considera vinovati de esuarea planurilor de pana acum: 18 ofiteri si inalti demnitari printre care generalul Vladimir Rushailo (nu este mentionata functia lui dar o putem usor imagina avand in vedere ca a condus genocidul rus din primul razboi cecen si ulterior actiunile anti-teroriste din Caucazul de Nord), generalul maior Vasili Fedoruk, colonelul Vladimir Didenko (un fel de sef al spionilor infiltrati in tarile care au minoritati ruse), generalul maior Andrei Strizakov seful operatiunilor de pregatire a teroristilor din bazele de la Rostov pe Don. Ca sa acopere motivatia demiterilor, Putin mai completeaza cu demiteri fara legatura cu cazul, gen 11 sefi de birouri regionale si adjunctii acestora, plus un responsabil cu combaterea drogurilor (Yuri Lazarev) din St Petersburg . Na, ca tot ne-am prins, gospodin Putin!

2. Schimbarea “garzii” liderilor separatisti. Cum nimeni nu-si imagineaza ca Borodai, de exemplu, asociat de cancelariile occidentale mai degraba cu un terorist responsabil de doborarea zborului MH17 si minciunile sfruntate emise de separatisti in zilele ulterioare, mai poate fi considerat drept un partener de dialog intre guvernul ucrainean, UE, SUA si Rusia, ulterior invaziei care va avea loc in zilele urmatoare, Vladimir Putin ordona schimbarea liderilor. Si ieri, 8 august, patronul de restaurant din Moscova, Alexandr Borodai isi da brusc demisia din functia de prim-ministru, lasand locul unui obscur Aleksandr Zaharcenko. Crede cineva ca au avut loc alegeri in randul separatistilor? Credeti ca a demisionat de buna voie? Sa fim seriosi! Ordinul de “spalare” a venit exact de la Kremlin. Nu este nicio diferenta intre Aleksandr Borodai si Aleksandr Zaharcenko. Amandoi sunt “teleghidati” de la Moscova. Asta este clar pentru toata lumea!

Sa vomiti anticipat, nu alta!

Din pacate schimbarile liderilor sunt semnul cel mai clar al iminentei invazii. Licentele de asasinate, de asemenea. Dupa invazie, Rusia va “indemna” la dialog partile. Binenteles totul sub santajul dirijat, al lor. Veti vedea comunicate si un presedinte rus vorbind despre pace si buna intelegere. Vor alterna bata, amenintarile, cu indemnurile la non-violenta. Grija fata de refugiati, civili morti si case daramate va fi coplesitoare si va smulge lacrimi rusilor instalati la televizor.

Sa vomiti anticipat, nu alta!

Ucrainienii vor fi din nou invadati de vesnicul lor blestem geografic, vecinul rus. Uniunea Europeana va ezita sa mai starneasca istericul urs care a aratat deja “in avans” ca e dispus la orice. Oricum, sanctiunile le-a cam epuizat, Putin penalizandu-se singur dar, atentie, a stabilit si termenul pedepselor - 1 an. Protestele UE vor fi de forma. SUA se vor margini sa dea comunicate indignate. Masinaria de propaganda va functiona impecabil pentru ca rusii au avut timp sa pregateasca tot. Chiar si din UE se vor auzi tot mai multe voci despre nevoia “umanitara” din Donbas. Multe publicatii, televiziuni si agentii de stiri nationale sunt pur si simplu infiltrate. Agerpress stie exact despre ce vorbesc.

Rusia are nevoie de legatura pe uscat cu Crimeea! Putini inteleg asta.

Singura necunoscuta este cati ucrainieni vor muri. La inceput armata ucraineana va opune rezistenta. Vor urma tradari in masa, plus focare de instabilitate puse la cale in Odessa , Kiev , Mariopol, si chiar la granita cu Belarus unde a sosit pe nepusa masa tehnica militara rusa (orasul Xomeli). Este posibil ca anumite unitati ale armatei ucrainiene sa intoarca armele. Ucrainienii se vor retrage. Rusii vor ocupa Donbasul si cateva pozitii cheie de la Marea Azov, care va fi controlata in totalitate de rusi. In functie de dezastrul provocat vor taia si accesul la Marea Neagra al ucrainienilor, pana la Odesa . Crimeea are nevoie de legatura cu Rusia pe uscat. Povestea cu podurile construite este doar poveste. Iar cu bac-urile nu se rezolva situatia. Ca si in Transnistria, retragerea trupelor rusesti de “mentinere a pacii” este la fel de imposibila ca retragerea trupelor de ocupatie. Se vor retrage numai cand vor fi siguri ca separatistii vor avea o organizare perfecta. Numai ieri in Lugansk intrasera dinspre Rusia 9 tancuri, 4 blindate, 3 BMP si doua camioane Ural pline cu munitie . Din partea rusilor, care nici azi nu recunosc implicarea lor directa in conflictul ucrainean. Ipocriti si mincinosi ca niste mafioti de cea mai joasa speta!

UE, SUA si mai ales Ucraina vor suferi o noua umilinta. Putin va fi la fel de autist precum si in cazul Crimeii.

Arseniy Yatsenyuk, Prim-ministrul Ucrainei si unul dintre cei mai buni pe care i-a avut Ucraina vreodata, va fi din nou pus in situatia sa priveasca neputincios cum rusii mai iau o bucata din Ucraina.

Din pacate nu exista solutii pasnice. Vladimir Putin va fi schimbat dar nu in viitorul apropiat. El exact asta incearca sa amane. In mod ironic, izolarea Rusiei si arama data pe fata a lui Putin ne-au facut un bine in ciuda faptului ca Lukoil renunta la toate afacerile din Europa, mai putin cele din Romania (asta chiar ar trebui sa ne puna pe ganduri). Situatia din Ucraina si, in viitorul imediat, din Transnistria ne va face rau. Serviciile secrete moldovenesti au arestat deja gagauzi antrenati in aceeasi tabara terorista din Rostov pe Don (!!!) si care pregateau evenimentele ce vor justifica miscarile armatei ruse in Transnistria. Voi reveni cu un material pentru acest subiect incredibil care merita o atentie aparte.

UE nu are lideri care sa se opuna unui nebun fanatic precum Vladimir Putin. SUA este departe si este dispusa doar la ceva sanctiuni si declaratii de presa. In afara Poloniei, foarte tacuta in ultimele saptamani, de altfel, si tarilor baltice care insa sunt prea neinsemnate in tot acest joc, nimeni nu mai are curaj si resurse de consumat pe conflictul cu Rusia.

Evenimentele din zilele urmatoare (probabil maxim 14, depinde de cum rezista separatistii in Donbas) vor arata din nou fata hidoasa a Rusiei invadatoare. Putin isi pregatise un discurs ieri, la toate posturile de radio si tv. Era vorba de discursul invaziei. A fost amanat in ultimul moment pentru a face schimbarile de lideri si a da timp indeplinirii “licentelor” de asasinate. Plus retusuri de ultim moment ale planului de invazie.

Daca vreti sa invatati ceva despre ce NU trebuie sa crezi, luati aminte la cum vor prezenta unele surse mass-media invazia rusa. La cum se va prezenta actiunea pacificatoare. La cum vor trada Ucraina unele guverne din UE si la cat de neputincioasa sunt UE si SUA cand vine vorba de actiune contra rusilor. Mii de stiri, imagini si comunicate mincinoase sunt deja pregatite. Trebuie ales doar momentul de actiune, eventual “produsa” o mica scanteie.

Reportervirtual.ro, paginadepolitica.ro si paginaderusia.ro vor prezenta obiectiv si fara sa alunece in intoxicari rusesti evenimentele ce vor urma. Suntem pregatiti, imuni la minciunile rusesti bine ticluite si cu ochii pe cei care vor juca “ruseste” in presa romana.

Daca tot nu putem face nimic macar sa luam aminte. Si sa ii invatam pe copii nostri ca “trupe de mentinere a pacii”, in rusa, inseamna “invadatori”, in orice alta limba!

Europa a obosit! Iar Putin de abia a prins gustul sangelui!

N.n. De altfel, azi tocmai si-a asumat pozitia de terorist-sef al planetei cand a amenintat, la modul general, ca rusii sunt una dintre cele mai mari puteri nucleare si cine se pune cu ei trebuie sa aiba grija!

Asta dupa ce a facut precizarea despre Crimeea ca aceasta a scapat de actuala situatie a Ucrainei prin aderare la Rusia!

Ce minte primitiva nutreste ambitii de a conduce lumea cu forta militara!

Putem spune metaforic despre Putin: un brat de fier, condus de un cap de lemn.

Adevărul despre 23 August 1944

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Fri, 22 Aug 2014 11:12:00 +0000

Un rege care şi-a trădat ţara

Despre actul de la 23 august 1944 din România, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destulă abilitate, poporului român, unele adevăruri ale acestui act și implicațiile lui, în majoritate nefaste pentru România. S-a trecut cu vederea în mod deliberat situația militară a României în primăvara și vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului român despre marea trădare de la Iași, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armată Mihai Racoviță, savârşită în strânsă legătură cu Casă Regală și cu Partidul Comunist; au fost prezentate în mod denaturat situația militară a României de dinainte de 23 august 1944, precum și tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo și Stockholm, inițiate încă de la sfârşitul anului 1943, ca și despre rezultatele acestora. Nu s-a suflat o vorba despre manevrele cercurilor palatului de sabotare a acestor tratative și nu s-a spus nimic despre conspirația Casei Regale și a P.C.R. pentru arestarea lui Ion Antonescu și a guvernului sau s.a

13 iunie 1944 – Regele Mihai I trata cu trădătorii de ţară.

Emil Bodnăraş, trădător-dezertor al armatei române, unelteşte, la Palatul regal, deschiderea frontului românesc printr-o trădare militară, numită „Poarta Iaşului”.[1]

Anul 1942 a adus schimbări importante în situaţia de pe front. Iniţiativa strategică a trecut din mâna Germaniei în cea a coaliţiei Naţiunilor Unite:

- între 23 octombrie şi 3 noiembrie 1942, a fost înfrântă armata germană din nordul Africii, în batalia de la El Alemain;

- între 12 şi 18 ianuarie 1943, armatele sovietice au străpuns blocada Leningradului, iar la 2 februarie, acelaşi an, au capitulat armatele germano-române la Stalingrad. Înfrângerile acestea i-au dat certitudine Mareşalului Antonescu că Germania a pierdut razboiul. Încă din noiembrie 1942, în trenul ce-l aducea spre Bucuresti de la o întrevedere cu Hitler, Antonescu a facut o declaratie senzationala: „Germania a pierdut razboiul, trebuie acum sa ne concentram să nu îl pierdem pe al nostru”. Demersurile facute de Antonescu au confirmat această îngrijorare şi preocupare.

Barbu Ştirbei, trimis la Cairo sub numele de Bond, pentru tratative de armistiţiu.

Încă din februarie 1943, Mareşalul Antonescu i-a propus lui Mussolini ieşirea comună din razboi, iar în septembrie 1943 au început negocieri secrete pentru încheierea unui armistiţiu cu anglo-americanii. În octombrie, acelaşi an, au mai avut loc încercări de armistiţiu cu englezii, la Lisabona. A fost abordat în acest scop inclusiv Suveranul Pontif. După întrevederea serviciilor secrete aliate la Cairo, s-a decis trimiterea misiunii colonelului De Castelaine în România, împreună cu alţi doi ofiteri, pentru a lucra ca intermediari între aliaţi şi Bucureşti. Acesta a fost prins la paraşutare şi instalat, în Bucureşti, într-un apartament de la ultimul etaj al Jandarmeriei. Ca urmare a paraşutării colonelului De Castelaine în România, principele Barbu Ştirbei a fost trimis în cel mai mare secret la Cairo, sub numele de Bond, cu un paşaport dat de Antonescu, dar la Istanbul a fost demascat nemţilor de către englezi, care doreau să împiedice ieşirea României din Axă. Churchill miza pe faptul că germanii şi românii vor temporiza înaintarea ruşilor spre Europa, iar o debarcare anglo-americană în Balcani ar fi putut tăia drumul ruşilor spre Europa. Planul n-a fost acceptat de preşedintele american Roosevelt.

Emil Bodnăraş

O problemă ridicată de către partea română la negocierile de la Cairo şi respinsă de către anglo-americani a constituit-o problema Transilvaniei de Nord, răpită de către Ungaria prin Dictatul de la Viena. Anglo-americanii au declarat că această problemă va face obiectul negocierilor la Conferinţa de Pace, după terminarea razboiului. Deoarece partea româna nu avea nici o garanţie că anglo-americanii vor retroceda acest teritoriu, a respins propunerea. Ruşii îşi urmareau, şi ei, cu destulă abilitate interesele. Încă din octombrie 1943, la Conferinţa miniştrilor de externe de la Moscova şi apoi la Conferinţa de la Teheran a şefilor de state din U.R.S.S., S.U.A. şi Anglia, Molotov, ministrul de externe al U.R.S.S., a afirmat că „singurul om ce poate face o atare schimbare de front în România este Mareşalul Antonescu”. Pe la mijlocul lunii septembrie 1943, Mihai Antonescu aducea la cunoştinţa lui Dulles că „participarea României la razboi nu mai e decât simbolică. A rupe cu acest simbol, înseamna a expune România celor mai grave represalii. Asta nu e cu putinţă decât în cazul unei debarcari aliate”.Cu acest prilej, el insista asupra inoportunităţii schimbarii regimului Antonescu, care dispunea de 45 de vagoane de aur, de mari cantităţi de cereale şi de un milion de soldaţi înarmaţi. „Numai guvernul de azi poate refuza nemţilor aceste rezerve preţioase. În ziua când Mareşalul ar dispărea, nemţii ar lua totul pentru nevoile lor, iar la guvern ar aşeza slugi politice, probabil chiar pe foştii legionari, care ar suprima pe toţi adepţii lui Antonescu şi pe toţi rezistenţii, adică toată elita românească”. Temerile lui Mihai Antonescu s-au adeverit, rezervele de aur şi de cereale nu au fost luate de către nemţi, ci de ruşi, iar milionul de ostaşi, din cauza complotului Palatului Regal şi al grupului de complotişti – Bodnaraş, Dămăceanu, Aldea, Racoviţă – a fost dezarmat. Circa 175.000 dintre ei au luat drumul lagărelor sovietice, iar „Poarta Iaşului” a fost deschisă fără lupte trupelor sovietice.

Roosevelt a susţinut capitularea necondiţionată a României

În negocierile de armistiţiu de la Cairo, a ieşit în evidenţă faptul că între Departamentul de Stat al S.U.A., reprezentatii militari şi preşedintele american Roosevelt existau serioase divergenţe de opinie. Departamentul de Stat, prin secretarul sau, Cordell Hull, sprijinit de reprezentanţii militari, a salutat propunerile româneşti de armistiţiu: „Noi credem că ei singuri (românii – n.n.) trebuie să decidă dacă vor o lovitura de stat a lui Maniu sau ieşirea din Axă o va face guvernul Antonescu. Dar, pentru o schimbare de front, recunoaştem că, dacă el, Mareşalul Antonescu, vrea şi este hotarât să o facă, numai el are mijloacele necesare şi cele mai mari sanse de succes. Autoritaţile americane considerau acţiunea României de o importanţă exceptională. Ea (România – n.n.) trebuie să aibă statut de cobeligerantă şi trebuie să acţioneze cât mai repede”. Dar Roosevelt rămânea neclintit în acţiunea de capitulare necondiţonată.
Sunt multe întrebări care s-ar putea pune acum, după 70 de ani de la eveniment:

De ce armistiţiul nu a fost realizat?

Cum s-a putut pierde acest atu militar extraordinar, scurtarea considerabilă a războiului, cu cel puţin un an şi chiar câştigarea lui atunci? De ce a fost arestat şeful suprem al armatei (de facto – n.n.) care putea obţine schimbarea de front şi acordarea statutului de cobeligerantă a României? Şi mai ales, cum de s-a putut ordona de către regele Mihai dezarmarea armatei şi încetarea focului înaintea semnării oricărui document de armistişiu? Opoziţia din România – Maniu şi Brătianu – au colaborat strâns cu Antonescu la toate negocierile de armistiţiu în vederea ieşirii României din războiul alături de Axă, se informau şi se consultau reciproc cu regularitate. Ceva mai mult, Mareşalul Antonescu a propus chiar să abandoneze puterea dacă aliaţii preferau să negocieze cu opoziţia română. Guvernul sovietic a răspuns, prin consilierul Semionov, categoric faţă de discuţiile dintre putere si opoziţie: „Noi, ruşii, preferam sa negociem cu actualul Guvern al României şi suntem gata sa-l ajutăm să elibereze ţara de germani”, iar la Cairo, ambasadorul rus Novikov, ca şi ceilalti doi aliaţi, s-a pronunţat categoric: „El prefera negocieri cu Mareşalul Antonescu şi nu cu trimişii Regelui”.

Stockholm: primele negocieri cu U.R.S.S. şi unele avantaje

Deoarece negocierile de la Cairo trenau din cauza poziţiei rigide a S.U.A. (care cereau capitularea necondiţionată), cât şi din cauza unor tratate încheiate anterior cu U.R.S.S. pentru crearea de zone de influenţă sovietică din Balcani, inclusiv în România, guvernul Antonescu începe negocierile de armistiţiu la Stockholm cu guvernul sovietic, prin ambasadorul acestuia, doamna Alexandra Kolontay, în decembrie 1943. În vederea asigurării succesului acestei acţiuni, guvernul Antonescu a facut o serie de schimbări diplomatice în capitalele susceptibile de a oferi posibilităţi de contacte şi de negocieri. Astfel, este numit Cretzeanu la Ankara, George Caranfil, la Helsinki şi Friedrich Nanu, la Stockholm, ca miniştri plenipotenţiari. La Stockholm, F. Nanu a fost contactat de către ruşi în vederea negocierilor de armistiţiu. Contactul, discuţiile şi negocierile din capitala suedeză s-au concretizat prin formularea unor condiţii precise de armistiţiu şi nu de capitulare necondiţionată – cum ceruse Roosevelt, la Cairo. Privind problema Transilvaniei de Nord, U.R.S.S. considera Dictatul de la Viena nul şi neavenit, iar Transilvania urma să revină în întregime României. În forma sa finală, proiectul de armistiţiu cu U.R.S.S., de la Stockholm, conţinea (printre altele) următoarele condiţii:

- Trupele române de pe front, fie se predau ruşilor, fie vor ataca trupele germane. Ruşii se obligau să le aprovizioneze cu armament şi alte materiale necesare şi să rămână la dispoziţia lui Antonescu şi Maniu pentru a restabili independenţa şi suveranitatea României;

- Ruşii acceptau ca România să dea un ultimatum de 15 zile Germaniei, pentru a-i părăsi teritoriul, înainte de a-i declara război. În cazul retragerii trupelor germane, România putea ramâne neutră;

- Arbitrajul de la Viena era nul şi neavenit. Transilvania urma să revină la patria-mamă în totalitate;

- Ruşii se mulţumeau numai cu un culoar de trecere în nordul ţării, iar guvernul român putea să-şi exercite funcţiile într-o parte a ţării, cea neocupată de armatele sovietice.

Condiţiile de armistiţiu negociate la Stockholm cu ruşii, deşi mai mult avantajoase pentru România, faţă de cele de la Cairo, implicau recunoaşterea anexării Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către Rusia.

General Vasiliu Răşcanu unul dintre trădătorii frontului român de la Iaşi

În paralel cu nogocierile de armistiţiu de la Stockholm şi Cairo şi cu urzirea complotului regal, privitor la tratativele de armistitţu de la Stockholm, prin trimişii regelui, se duceau tratative şi de către Partidul Comunist – de scoatere a României din razboiul antisovietic. Oricât s-ar nega sau subestima azi, P.C.R. a jucat un rol important în complotul de la Palatul Regal şi în tradarea de la Iaşi, dar şi în desfăşurarea ulterioară a evenimentelor declanşate la 23 august 1944. După paraşutarea lui Emil Bodnaraş în România, în primavara anului 1944, au avut loc frecvente întâlniri între cercurile Palatului şi delegaţii P.C.R.. Prinţul Ştirbey i-a acordat chiar găzduire lui Emil Bodnaraş după paraşutare. În noaptea de 13/14 iunie 1944, a avut loc o întâlnire conspirativă (ultima) a reprezentanţilor P.C.R., Emil Bodnaraş şi Lucreţiu Pătrăşcanu, cu reprezentanţii Palatului Regal şi ai armatei: generalii Constantin Sănătescu, Aurel Aldea şi Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru Dămăceanu, Ioan Mocsony Stârcea, Mircea Ioaniţiu şi Grigore Niculescu-Buzeşti, cifrator în Ministerul Afacerilor Externe român. Cu acest prilej, Emil Bodnaraş a criticat orientarea cercurilor palatului de a reduce acţiunea de răsturnare a lui Antonescu la o simpla lovitură de palat înfăptuită de un grup de persoane şi de a evita o participare mai largă a maselor la luptă. Emil Bodnaraş a prezentat, în final, planul Partidului Comunist care prevedea:

a) răsturnarea prin forţă a dictaturii militaro-fasciste;

b) scoaterea ţării din razboiul hitlerist;

c) întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.

După vii discuţii, cei prezenţi au aprobat planul elaborat de către P.C.R. Un fapt care spune multe. La 15 iunie, deci a doua zi, Regele a aprobat acest plan. Pentru pregătirea acţiunii armate, a fost creat şi un comitet militar din care au facut parte: generalii Gheorghe Mihail, C. Vasiliu Răşcanu şi colonelul Dumitru Dămăceanu.

Regele Mihai a sabotat tratativele de armistiţiu româno-sovietice.

Regele se împotrivea armistiţiului negociat de guvern cu ruşii. Poziţia lui faţă de armistiţiu rezulta clar dintr-o declaraţie facută lui Gheorghe Brătianu: „Dacă îl lăsam pe Antonescu să facă singur armistiţiul, ne va ţine sub papuc”. Cu acest prilej, l-a sfătuit pe Brătianu să se retragă de la orice acţiune cu Antonescu. În acest spirit a acţionat şi Gheorghe Duca, trimisul regelui la Stockholm, care, şi la vârsta de 80 de ani, îşi facea un titlu de „glorie” din misiunea ce i-a dat-o Regele de a sabota tratativele de armistiţiu româno-sovietice.

Consfătuire tainică la Palat – operaţiunea „Poarta Iaşiului”

O problemă, ignorată până acum de istorici, priveste deschiderea frontului de la Iaşi, la 20 august 1944. După plecarea participanţilor de la consfătuirea cu comuniştii, din 13/14 iunie 1944, au mai rămas în incintă pentru o „consfatuire de rutina”, Emil Bodnaraş şi Dumitru Dămăceanu, care au stabilit în strict secret ca, în scopul înlăturarii lui Antonescu şi pentru a grăbi ieşirea României din război, un segment de front de la Iaşi, denumit conspirativ „Poarta Iaşiului” să fie deschis din punct de vedere militar la o anumită dată. Acest segment de front, în caz de retragere, venea pe linia de fortificaţii Focşani-Namaloasa-Galaţi. Segmentul de front stabilit avea o largime de 25 km între Erbiceni şi Rediu Mitropoliei, la nord de Iaşi, aparaţinând de Corpul 5 de Armată român, din Armata a IV-a, comandant generalul Nicolescu Constantin, iar Uniunea Sovietică să fie anunţată. Pe lângă cei stabiliţi să facă parte din comitetul militar, au mai fost cooptaţi în conjuraţie generalul Aldea, mareşal al Palatului şi generalul Mihai Racoviţă, comandantul Armatei a IV-a pe frontul din Moldova, cu Punct de Comandă la Piatra Neamţ. În legatură cu situaţia frontului din Moldova, trebuie făcută următoarea precizare: pe Frontul de Est, începând cu anul 1944, Armata Româna a fost încadrată în Grupul de Armate german „Ucraina Sud”, comandant general-colonel Hans Friessner. După marea confruntare de tancuri sovieto-germană de la Uman (5 martie 1944), din zona mijlocie a râului Bug, pierdută de armata germană, s-a deschis drumul armatelor sovietice care au atins graniţa de nord-est a României, pe Nistru. Treptat, prin ample replieri, frontul român, întărit cu trupe germane, s-a stabilizat la 17 aprilie 1944, pe linia est Carpaţi, pe râul Siret, până la Paşcani, apoi pe la nord de Târgul Frumos, nord Iaşi, cu trecere peste Prut se ajungea la Nistru, la sud de Dubăsari, apoi pe Nistru, Limanul Nistrului, Marea Neagră. Armata a 4-a româna, comandant General de Corp de armată, Mihai Racoviţă, se apăra pe linia est Carpaţi, pe râul Siret şi până la sud de Dubăsari, pe Nistru. Armata a 4-a româna avea în compunere Corpurile 1, 5, 6, 7 de Armată şi Corpul 57 de Armată german. Împreună cu Armata a 8-a germană făcea parte din Grupul de Armate „General Wohler”.

Cu ştirea Regelui Mihai, Bodnaraş l-a anunţat pe Stalin să se pregătească de ofensivă pentru 20 august

La flancul drept, pe Nistru, se apăra Armata a 3-a româna cu Corpurile 2 si 3 de Armată române, Corpul 29 şi 72 de Armată germane şi Comandamentul 110. Împreuna cu Armata a 6-a germană constituiau Grupul de Armate „General Dumitrescu”. Pe acest aliniament, trupele româno-germane au respins numeroase atacuri sovietice, inclusiv ofensivele din mai şi iunie 1944 ale trupelor sovietice. La începutul lunii iulie 1944, o vizita secretă la Iaşi a generalului Aurel Aldea, pentru a se întâlni cu generalul Racoviţă, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnaraş-Dămăceanu, pentru deschiderea frontului prin „Poarta Iaşului”. La sfârsitul lunii iulie 1944, Bodnaraş i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programată a frontului; zona deschiderii; data prevazută – 20 august. Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia şi transferarea de trupe pe frontul din Moldova în sectorul stabilit. Ofensiva sovietică a început în dimineaţa zilei de 20 august, iar trupele române din „Poarta Iaşiului” s-au retras în cursul nopţii. La ora 13.00, trupele sovietice au intrat în Iaşi, depăşind trupele Armatei a 4-a, aflată în retragere dezordonată. Mareşalul Antonescu a facut o scurtă vizită de inspecţie pe front, în perioada 20-21 august 1944, şi a constatat dezorganizarea frontului şi începutul retragerii disperate, dar s-a întors repede la Bucureşti, mai hotarât ca oricând să semneze armistiţiul cu ruşii.

Mareşalul Ion Antonescu, arestat în Palatul Regal

În dimineaţa zilei de 23 august 1944, Antonescu aştepta raspunsul de la Stockholm, pentru a semna armistiţiul cu U.R.S.S. În aşteptarea răspunsului, el a solicitat un înscris de la Maniu şi Brătianu, pentru susţinerea armistiţiului. Între timp, de la Stockholm a sosit la Ministerul Afacerilor Externe acceptarea sovietică la propunerile româneşti de armistiţiu. Telegrama, în loc să-i fie înmânată lui Antonescu, Grigore Niculescu-Buzeşti – participant la conjuraţie -, a înmânat-o Regelui. În situaţia dată, Regele, fără să vorbească despre telegramă şi implicat în complot alături de comunişti, le-a comunicat lui Maniu si Brătianu că va intra în acţiune şi va face singur armistiţiul, fiind sătul de tutela lui Antonescu. Deşi Mareşalul Antonescu nu a primit telegrama aşteptată, a mers totuşi la Palat şi acolo a fost arestat. Nu a mers singur ci cu Mihai Antonescu. (Regele a dispus celor trei aghiotanţi prezenţi în încăpere să execute ordinul ce le fusese dat. Aceia, i-au arestat pe demnitari şi i-au închis într-o cameră-fischet, până au venit comuniştii să îi peria. La acţiune a participat şi subofiţerul Dumitru Bâlă, cel care mi-a povestit cu amănunte fapta, fiind tatăl colegului meu de facultate şi de cameră la cămin, Eugen Bâlă – notă Vladimir Rosulescu)

Că Antonescu era hotarât sa încheie armistiţiul cu U.R.S.S. rezultă şi din faptul că în seara de 22 august l-a convocat pe ministrul german la Bucureşti, Clodius, şi în prezenţa generalului Pantazi, ministru de razboi, i-a adus la cunostinţă că România a cerut armistiţiul. Armistiţiul sovietic cu România era o necesitate şi pentru Rusia. Poziţiile întărite româno-germane din Moldova, care au rezistat la numeroase atacuri sovietice (începând cu 17 aprilie 1944) şi pe care trupele se aflau şi la data de 20 august, ca şi existenţa în spatele frontului, la nici 200 km a unui aliniament puternic fortificat – linia Focşani-Namoloasa-Galaţi – prezenta pericolul transformării României într-un teatru de razboi. De aceea, toţi factorii interesaţi în destinul României, inclusiv Rusia, căreia o rezistenţă pe linia de fortificaţii i-ar fi afectat interesele în Balcani, au considerat ca necesară ieşirea ţării din razboi prin încheierea unui armistiţiu. Prin trădarea de la Iaşi, de la 20 august 1944, frontul româno-german din Moldova a căzut fulgerător, zădărnicindu-se şi organizarea unei rezistenţe pe linii de fortificaţii. La 23 august 1944, ora 13.00, trupele sovietice, aflate în marş prin Moldova, deoarece nu au întâmpinat nici o rezistenţă, se aflau la 60 km de Focşani, iar la ora 18.00, avangarzile sovietice au ajuns la linia de fortificaţii.

Regele a ordonat încetarea focului înaintea semnării armistiţiului care s-a semnat abia la 12 septembrie 1944

La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Proclamaţia Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru că armistiţiul cu sovieticii nu era semnat, ruşii au continuat să captureze militarii români. Aşa au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre aceştia au fost internaţi în lagărul de la Balţi, din Basarabia, unde au murit de foame, sau de frig, de boli, sau au fost executati de comisari basarabeni din Armata sovietică, între ei numarându-se şi maiorul Alexandru Bârladeanu. Criticii actului de la 23 august 1944 (şi nu sunt puţini) îl consideră, unii ca „act de înalta tradare”, iar alţii ca o „gravă eroare politică”. Şi unii şi alţii au dreptate, el a fost atât un act de înaltă trădare, cât şi o gravă eroare politică cu multiple implicaţii şi consecinţe nefaste pentru România. Susţin, şi li se dă dreptate, că Mareşalul Antonescu trebuia lăsat să încheie şi să semneze armistiţiul, deoarece el îl negociase şi putea să impună ruşilor, prin puternica sa armată de un milion de oameni, un alt mod de acţiune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu şi capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semnării armistiţiului cu ruşii, România a pierdut baza juridică şi morală a apărării drepturilor sale, s-a dezonorat singură. Capitularea necondiţionată a însemnat un dezastru naţional, un mare calvar pentru România, ce îl va purta o lunga perioadă de timp. Alături de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lagărelor sovietice de prizonieri după 23 august 1944, au mai fost deportaţi în U.R.S.S. peste 20.000 de alţi români şi 72.000 de cetăţeni români de etnie germană. Prin nesemnarea armistiţiului şi capitularea necondiţionată, România şi-a pierdut definitiv libertatea, i s-a refuzat statutul de ţară cobeligerantă, deşi a fost a patra putere militară participantă la înfrângerea Germaniei.

În decurs de un deceniu şi jumatate, după 23 august 1944, România a fost furată de către ruşi de cel puţin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin „armistitiul” dictat de Moscova. Semnarea armistiţiului cu U.R.S.S., care conţinea destule condiţii împovărătoare pentru România, faţă de armistiţiul negociat cu Antonescu, a fost tărăgănată pâna la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata Română si Armata Sovietică a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a făcut ca Armata română să se angajeze singură în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reuşind ca, până către jumătatea lunii septembrie, să respingă de pe teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impusă, trupele germano-ungare.

„Antonescu reprezenta România, voi nu reprezentaţi pe nimeni!”

Semnificativ pentru prestigiul de care se bucura la Moscova Mareşalul Antonescu este şi răspunsul dat de Molotov lui Lucreţiu Pătrăşcanu, la 12 septembrie 1944, prezent la Moscova cu delegatia română pentru semnarea armistiţiului. Când Pătrăşcanu a întrebat de ce condiţiile de armistitiu impuse de catre U.R.S.S. României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a răspuns: „Antonescu reprezenta România, voi nu reprezentaţi pe nimeni”. Dar orice trădare se plăteşte scump, iar preţul trădării a venit destul de repede. Primii care au resinţit consecinţele au fost generalii M. Racoviţă şi Gh. Mihail. Primul ajunsese ministru de război, iar al doilea, Şef al Marelui Stat Major şi ambii facuseră parte din comitetul militar care răspundea de implementarea deschiderii „Porţii Iaşilor”. Către începutul lunii septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de subordonare a Armatei române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata română a intrat în subordinea Armatei sovietice, fiind împarţită la diferite grupuri de armate sovietice, iar Marinei române i-au fost debarcate echipajele la 3 septembrie şi înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atribuţiile celor doi generali trădători au fost serios ştirbite. Răsplata trădării a continuat. După razboi, atât generalul Racoviţă, cât şi generalul Aldea, au fost întemniţaţi; primul la închisoarea din Sighet, unde a murit în 1954, iar al doilea în închisoarea din Aiud, unde a murit în 1949. Probabil că regimul comunist nu a dorit să se afle de trădare şi de modul în care a ajuns la putere. Regele Mihai a plătit cel mai puţin, proporţional cu dispreţul de care s-a bucurat faţă de ruşi şi comuniştii interni. Prea puţin se întreabă de ce Stalin i-a acordat lui Mihai „Ordinul Pobeda” (Victoria).[2]

———————————————————-

[1] Parte integrantă a Operaţiunii Chişinău-Iaşi, 1944

Vladimir Roşulescu
Sursa: Revista ART-EMIS - 20.08.2014

Bercea Mondialu', Pavel Abraham şi filiera rusească

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Tue, 24 Jun 2014 18:03:00 +0000

Sunt şanse să consolidăm pe plan intern un tip de societate foarte diferit de ceea ce sperau unii să se întâmple.

În afara Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia scandalul Bercea Mondial - Mircea Băsescu este, fără discuţie, cel mai discutat subiect al momentului. Cum simpla rostire a numelui Băsescu stârneşte din start o mulţime de pasiuni, comentariile sunt previzibil extrem de polarizate. Există însă câteva concluzii factuale greu de combătut într-o discuţie decentă care nu alunecă în imprecaţii sau în obişnuita zonă băşcălioasă.

1. E greu pentru cineva să mai pretindă în mod credibil că DNA-ul, justiţia în general, sunt armele cu care preşedintele loveşte în adversari. Asta nu înseamnă nicidecum că nu există abuzuri sau corupţie în Justiţie, că nu există şi nedreptăţi. Însă e limpede că sistemul e departe de a fi controlat de cineva. Inclusiv de Traian Băsescu.

2. Atacul (orchestrat, aşa cum era de aşteptat din centrul de comandă Voiculescu - Antena 3) îl vizează nu doar pe preşedinte ci, poate într-o măsură mai mare, două piese grele din Justiţie: Codruţa Koveşi şi Livia Stanciu, preşedinta Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

3. În ciuda delimitării sale explicite de cazul fratelui în mod evident preşedintele iese puternic afectat, fiind prin forţa lucrurilor asociat unei peisaj infracţional populat cu interlopi. E greu de spus în acest moment dacă ceea ce se întâmplă acum îi anulează sau nu şansa de a mai juca un rol important pe scena politică autohtonă din 2015 încolo. Lovitura de imagine e serioasă, vom vedea însă dacă va fi şi una decisivă.

4. Evenimentele au decantat, mai clar ca niciodată, "caracterele" de pe scena publică prin maniera în care acestea au reacţionat. Călin Popescu Tăriceanu a ţinut să-şi reconfirme în forţă postura de personaj jalnic. Nu e clar dacă la mijloc sunt doar umori personale sau joacă, ca o marionetă, o scenetă scrisă de "colegii" din PSD. Dar ca un om care, din postura de prim ministru îi trimitea lui Traian Băsescu bileţe să-l "rezolve la procuratură" pe Dinu Patriciu sau ca unul care nu a avut nici un fel de "îngrijorări" legate de cazul Duicu sau de plagiatul d-lui Ponta să aibă revelaţii pe probleme de integritate e parcă prea mult. Caracterizarea pe care i-a făcut-o atât lui cât şi altor "moralişti" de ocazie Cătălin Predoiu e din acest punct de vedere foarte potrivită. La polul opus faţă de dl Predoiu se situează Klaus Iohannis, marea speranţă a "dreptei româneşti", care parcă ţine să întărească, pe zi ce trece, dubiile legate de persoana sa.

Sunt însă câteva întrebări la care nu avem răspunsuri, poate nu le vom avea niciodată, şi acestea ţin de zona serviciilor secrete. La felul în care s-au raportat ele la preşedinte. De pildă, de ce a fost activat acum un scandal bazat pe întâmplări din 2011? Sau, dacă, şi dacă da, când, a fost informat şeful statului şi despre ceea ce făcea Mircea Băsescu dar şi Pavel Abraham? Ultimul a fost văzut des prin Drăgăneşti Olt (unde locuieşte familia lui Bercea Mondial) promiţându-le membrilor clanului amnistia (asumată, zicea el, de însuşi Ponta) în schimbul unor declaraţii împotriva lui Mircea Băsescu.

Însă lucrurile nu se opresc nici măcar aici. Şi asta e partea cea mai puţin discutată dar potenţial cea mai gravă în legătură cu aceste incidente. Dacă privim incidentul în context regional, în legătură cu criza ucraineană şi dependenţa energetică a Europei faţă de Rusia, nu putem să nu remarcăm o serie de coincidenţe şocante. Simultan cu scandalul din România în care este implicat fratele preşedintelui a izbucnit un mare scandal şi în Polonia care ar putea duce chiar la alegeri anticipate. Şi acolo scandalul are o bază reală dar presa poloneză avansează ipoteza unui amestec explicit al serviciilor secrete ruseşti care ar fi sprijinit logistic interceptările care stau la baza acestuia.

Or, prea se leagă lucrurile. Ţintele în cele două cazuri sunt principalele două puncte de sprijin americane din regiune, România şi Polonia. Operaţiunea legată de Mircea Băsescu a fost realizată evident de profesionişti (există indicii privind implicarea serviciului "doi şi un sfert" de la MAI, trecut acum sub comanda directă a premierului, probabil sub bagheta lui Pavel Abraham (un personaj care frecventează curent ambasada Rusiei de la Bucureşti) şi Dan Voiculescu. Asta nu scuză, bineînţeles, prostia fratelui preşedintelui dar pune totul, ca şi în Polonia, într-o altă lumină. La urma urmei serviciile secrete asta fac: identifică şi exploatează punctele vulnerabile care ţin de natura umană (lăcomie, aventuri amoroase, alte ipostaze compromiţătoare) prin care fie să poată recruta colaboratori inflitrând instituţiile altor state fie să destabilizeze situaţia internă din ţara ţintă. În aceste condiţii suspiciunile privind o posibilă filieră rusească în declanşarea ultimului scandal nu sunt deloc lipsite de substanţă.

E greu de spus câţi actori din spaţiul politic, din economie sau din structurile informative din România sunt prinşi în această filieră rusească. Însă cu siguranţă prin oameni ca Pavel Abraham (şi alţii pe care nu îi ştim, probabil aceeaşi care au acţionat şi în vara anului 2012) ei pot exploata abil, din umbră, agenda meschină, interesele personale ale unor oameni precum Tăriceanu, Ponta, Voiculescu sau alţii ca ei.

Dacă Moscova este implicată în cele întâmplate recent în România şi Polonia e grav. Înseamnă că ruşii îi domină serios pe americani la acest capitol. Cu lideri politici de tipul celor de la noi, lipsiţi de scrupule, de onoare, iresponsabili, care îşi urmăresc interesul cu ochelari de cal, terenul e prielnic. În momentul de faţă una dintre ţintele importante pare să fie eliminarea cvasitotală de pe scena publică a lui Traian Basescu, un sprijinitor fervent al prezenţei americane în România, astfel încât acesta să nu mai poată juca nici un fel de rol politic important în continuare, după terminarea mandatului. Premiul cel mare este readucerea justiţiei sub control, ceea ce în interesul cam a tuturor cercurilor politice influente autohtone, de la pesedişti la liberali.

Aşa că există toate şansele să asistăm, începând din 2015, la repoziţionări geopolitice (poate nu dramatice din primul moment, dar semnificative, ca în cazul Ungariei, Slovaciei, Bulgariei sau Cehiei, al cărui premier declara recent că este împotriva prezenţei unor militari americani pe teritoriul ţării întrucât asta îi aduce aminte de invazia sovietică din august 1968 (!?), la pachet cu un tip de restauraţie generalizată pe câteva segmente cheie, mai ales în Justiţie. Cu alte cuvinte sunt şanse să consolidăm pe plan intern un tip de societate foarte diferit de ceea ce sperau unii (e drept, destul de puţini în ansamblul societăţii) să se întâmple. Mulţi vor considera că toate astea sunt doar trasnăi şi invenţii panicarde. Însă cine şi-ar fi imaginat prin octombrie 2013 ceea ce se întâmplă astăzi într-o ţară ca Ucraina care doar cu doi ani în urmă găzduia, împreună cu Polonia, CE de fotbal?

AUTOR: Alexandru LĂZESCU / Ziarul de Iași

Alegerea vestică a liderilor ruși

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Tue, 17 Jun 2014 17:43:00 +0000

De ce Putin, Medvedev și Lavrov și ceilalți lideri politici ruși își au copiii în W Europa și SUA?

Deși au criticat în permanență și nestingherit țările europene, majoritatea liderilor ruși au proprietăți scumpe și conturi bancare în statele din Occident sau în SUA.

Ba mai mult, tot acești critici ai UE și patrioți ai Rusiei își țin copiii și nepoții în Occident sau în America. Așadar, părinții își trimit copiii să trăiască în Vest, își cumpără proprietăți, le trimit bani și chiar au dublă cetățenie.

„Toate acestea se întâmplă dintr-un motiv simplu - ei disprețuiesc Rusia, oamenii acestei țări și au pus cruce țării de mult timp”, scrie Aizen Tancio, autorul cercetării de mai jos.
Deși lista copiilor și nepoților liderilor din Rusia care trăiesc în Occident este destul de mare, autorul prezintă, pe scurt, câteva dintre ele.

Pentru început…

1. Familia președintelui Putin

Despre familia președintelui se știe foarte puțin, ținând cont de stilul său de viață, ascuns de ochii lumii. A fost căsătorit și a divorțat.
La începutul anilor '90, Putin a revenit la Sankt-Petersburg, însă pe fiicele sale le-a trimis în Germania, unde au studiat la prestigioasa școală germană „Peterschule”. La mijlocul anilor '90, s-au întors în Rusia și în 1996 s-au mutat la Moscova. Dar nici aici fiicele nu au părăsit calea germană. „Școala nemțească a Moscovei” există și în prezent, fiind îngrădită de un gard și camere video, iar peste tot sunt inscripțiile „Achtung!” (n.red.: - Atenție!).
La începutul anilor 2000, ambele fiice ale lui Putin au fost înregistrate ca studente la Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg, dar nimeni nu le-a văzut niciodată.
Este cunoscut faptul că cea mai tânără fiică – Ecaterina - locuiește în Germania, la München. În 2013, a avut loc nunta Ecaterinei Putin și a lui Yong Joon Vaughn (coreean) și s-a petrecut într-un hotel din Maroc, fiind descrisă drept o petrecere grandioasă.
Cea mai mare fiică a lui Putin – Maria – trăiește în Olanda, în orașul Voorschoten, aproape de la Haga, și nu locuiește singură, dar cu un olandez în vârstă de 33 de ani. Maria Putin trăiește într-o casă de lux, având un penthouse la ultimul etaj.
Fiicele lui Putin merg, deseori, în Italia, la invitația lui Silvio Berlusconi, cu care Putin este prieten de familie.

2. Familia prim-ministrului rus, Dmitri Medvedev
Medvedev este căsătorit cu o evreică, Svetlana Linnik. Soții Medvedev au un fiu - Ilya Medvedev. În prezent, el studiază în Rusia, dar a declarat într-un interviu că își va continua studiile la Universitatea Massachusetts din SUA.

3. Familia ministrului de Externe, Serghei Lavrov
Singura fiică a ministrului Afacerilor de Externe, Ecaterina, trăiește și își face studiile în Statele Unite ale Americii. În prezent, absolvă Universitatea Columbia din New York și intenționează să se stabilească cu traiul în Statele Unite.

4. Familia vicepreşedintelui Dumei de Stat, Serghei Jelezneak
Toate cele trei fiice ale vicespeakerului Dumei de Stat Serghei Jelezneak învață peste hotare. Ecaterina – la o școală elvețiană de elită (studiile anuale costă 2,4 mln. de ruble, din clasa a VI-a până în a XII-a), Anastasia – la Londra, la universitate (anual, costul studiilor este de circa 630 de mii de ruble). Cea mai mică fiică, Liza, la momentul actual, de asemenea, locuiește la Londra. Interesant e că „marinarul patriot” Jelezneak a declarat un venit de 3,5 mln. de ruble. Cu toate acestea, el achită anual 11 mln. pentru studiile copiilor săi în universitățile occidentale.

5. Familia vicespeakerului Dumei de Stat, Alexander Jukov
Fiul său, Petru Jukov, a studiat la Londra și chiar a stat în închisoare acolo. Jukov Jr. a participat într-o încăierare, fiind beat, și a fost condamnat la 14 luni de închisoare.

6. Familia vicespeakerului Dumei de stat, Serghei Andenko
Fiica acestuia trăiește și studiază în Germania.

7. Familia deputatului rus, Veaceslav Fetisov
Fiica Anastasia a crescut și și-a făcut studiile în SUA. Anastasia așa și n-a mai învățat să scrie și să citească în rusă.

8. Familia viceprim-ministrului, Dmitri Kozak
Fiul cel mare al vicepremierului Dmitri Kozak - Alexei - are cel puțin șase ani de când locuiește în străinătate și are afaceri în domeniul construcțiilor. Este coproprietar al mai multor firme străine, printre care „Red”, „McBride” etc.
Fratele mai mic, Alexander, lucrează la „Credit Suisse”. În acest an autoritățile germane și Statele Unite au acuzat banca elvețiană că-și ajută clienții să facă evaziune fiscală. Investigația este în curs de desfășurare.

9. Familia deputatului Dumei de Stat A. Remezkova, din cadrul fracțiunii „Rusia Unită”
Fiul cel mai mare, Stepan (Ștefan –n.red.), a absolvit recent Colegiul Militar „Valley Forge” din Pennsylvania (un an de studii costă peste un milion de ruble).
Fiul deputatului a fost instruit în cadrul programului pentru ofițerii Armatei SUA (!). Apoi, Stepan s-a înscris într-o universitate privată din Hempstead, New York.
Cel de-al doilea fiu al deputatului, Nicolae, studiază în Marea Britanie din 2008, la școala privată „Malvern College”.
Fiica mezină locuiește în Viena, unde este gimnastă. Maria Remezkova a reprezentat echipa Austriei (!) la concursurile pentru copii din Ljubljana.

10. Familia președintelui „Căilor Ferate Ruse”, Vladimir Iakunin
Copiii și nepoții „principalului patriot rus”, Vladimir Iakunin, locuiesc în afara țării - în Anglia și Elveția. Fiul președintelui „Căilor Ferate Ruse”a studiat și a trăit mulți ani în Londra, iar în prezent lucrează în Rusia în calitate de investitor al unei firme britanice. Din anul 2009, Iakunin Jr. este coproprietar și director al societății de investiții din Marea Britanie „Venture Investments & Randament Management”, care se ocupă cu proiecte de dezvoltare în Sankt-Petersburg. Andrei Iakunin este, de asemenea, proprietarul Hotelului din Moscova „Marriott Courtyard”. În prezent, el locuiește în permanență la Londra, întrucât în 2007 a cumpărat o casă în valoare de 4,5 milioane de lire sterline.
Un alt fiu al lui Iakunin - Victor - locuiește în Elveția, unde deține, de asemenea, bunuri imobiliare.
Nepoții lui Iakunin au studiat la fel în instituții de învățământ de prestigiu din aceste țări.

11. Familia deputatului din Duma de Stat, din partea fracțiunii „Edinaya Rossiya” (n.red. – „Rusia Unită”), N. Valuev
În casa sa din Spania, locuiește soția, copiii și părinții. Periodic, aceștia trăiesc și în Germania.

12. Familia lui Boris Gryzlov, membru al Consiliului de Securitate
Fiica fostului speaker al Dumei de Stat al Rusiei, unul dintre fondatorii partidului „Rusia Unită”, actualul membru al Consiliului de Securitate, Boris Gryzlov, Evghenia, locuiește la Tallinn. Recent, aceasta a obținut cetățenia Estoniei.

13. Familia A. Voronțov, membru al Dumei de stat, Partidul Comunist din Rusia
Fiica comunistului Voronțov, Ana, locuiește în Italia. Ea s-a mutat aici din Germania. Acum studiază la Universitatea din Milano. Voronțov lansează atacuri vehemente împotriva Occidentului, dar între timp plătește sute de mii de euro pentru studiile fiicei.

14. Familia lui Andrei Fursenko
Fostul ministru al Educației, Andrei Fursenko, a ascuns de public mult timp faptul că și copiii lui sunt, de asemenea, școliți în străinătate. Astăzi, fiul său, Alexandru, e stabilit cu traiul în Statele Unite ale Americii.

Concluzia reporterului

„Aceasta este doar o listă scurtă, deși, de fapt, numărul copiilor și nepoților care locuiesc în Occident este de mii, dacă nu de zeci de mii”, scrie Aizen Tancio. „Lista conține cei mai odioși „patrioți” și „dușmani ai Occidentului”, care între timp își țin familiile în „leagănul inamicului”. Copiii lor învață, trăiesc și lucrează în Vest și nu mai au nicio legătură cu Rusia, iar această cale a fost aleasă pentru ei de către părinții lor. Ei disprețuiesc Rusia și oamenii săi și văd viitorul copiilor, dar și al lor doar în Vest. Cu o asemenea ipocrizie, puterea din Rusia nu are niciun viitor”, susține în încheiere autorul cercetării.

Sursa: Opentown.org, Aizen Tancio
Traducere și adaptare de Victoria Puiu

100 de milioane de euro, pretul tradarii „baronilor” in favoarea autonomiei maghiare!

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Thu, 05 Jun 2014 17:39:00 +0000

Serviciile secrete romanesti sunt in stare de alerta maxima, dupa ce una dintre structuri ar fi reusit monitorizarea unei vizite secrete pe care premierul Ungariei ar fi facut-o recent la Satu Mare. Si chiar daca incursiunea pe teritoriul Romaniei a durat doar doua ore, autoritatile de la Bucuresti au fost puse pe jar de intalnirea de taina dintre Viktor Orban si unii lideri ai UDMR si PSD.

Iar rezultatul acestei intrevederi purtate in conditii conspirative maxime a dinamitat pur si simplu, in doar cateva zile, intreaga scena politica din zona de nord-vest a tarii. Unde, in ultima vreme, functiona perfect, cel putin din punct de vedere al combinatiilor de milioane de euro din bani publici si europeni, o noua grupare transpartinica. Formata din liderul PSD Satu Mare, Mircea Govor, „taticul” acestuia de la centru, nimeni altul decat vicepremierul Liviu Dragnea, presedintele Consiliului Judetean, Adrian Stef si cumnatul acestuia, liberalul „inrosit” Ovidiu Silaghi. Numai ca Mircea Govor l-a tradat pe acesta din urma si le-a dat cu flit celorlalti parteneri de afaceri, miza tradarii fiind, dupa cum reiese dintr-un raport informativ incendiar intrat in posesia noastra, suma de100 milioane de euro, reprezentand contractele din fonduri europene ale APASERV SA Satu Mare. Pe care, la „rugamintea” lui Viktor Orban, le-ar putea imparti „frateste” cu noii sai aliati udemeristi.

Ramane Liviu Dragnea cu buza umflata?
Satul de atentia cu totul nedorita acordata afacerilor derulate in Teleorman, judetul pe care-l pastoreste de atatia ani, Liviu Dragnea a fost nevoit sa gaseasca alte zone pentru a-si pune la lucru firmele de casa. Iar principalul refugiu unde si-a mutat societatile comerciale controlate din umbra a fost Satu Mare. Unde se putea sprijini atat pe „protejatul” sau, liderul local al partidului, Mircea Govor, cat si pe presedinte CJ, Adrian Stef, si pe cumnatul acestuia, fostul ministru al Transporturilor, Ovidiu Silaghi. Si asa a inceput sa dea tun dupa tun. Mai intai, de acum celebra firma de constructii TelDrum s-a procopsit cu contractul pentru constructia Autostrazii Tarii Oasului, a carei finantare este asigurata de guvernul Romaniei prin fonduri europene, o cota de finantare fiind alocata si de catre CJ Satu Mare. O alta firma care are punctul de lucru in Alexandria, desi sediul social este in Piatra Neamt, a primit sapte milioane de euro din programul ISPA pentru introducerea retelei de apa si canalizare in Satu Mare. A urmat o alta firma din Moldova, de aceasta data din Botosani, dar controlata prin intermediari de catre gruparea Dragnea – Stef – Silaghi – Govor, suspectata ca a cotizat atat la campania pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu, dar si la ultimele alegeri europarlamentare si care a primit contracte pe banda rulanta. Numai ca, in loc sa sarbatoreasca succesul castigarii unui mandat de parlamentar pentru Ovidiu Silaghi, pe care Liviu Dragnea i l-a bagat pe gat lui Victor Ponta, cei patru lideri politici au ajuns in pragul rafuielii. Si asta dupa ce Mircea Govor pare sa le fi dat „pas” fostilor parteneri, care il suspecteaza acum ca a devenit „pionul” udemeristilor. Interesant este insa ca, la randul lor, cumnatii Adrian Stef si Ovidiu Silaghi nu sunt deloc siguri daca Liviu Dragnea chiar a ramas cu buza umflata, cum se vaita, sau totul nu este decat o regie pentru a masca intrarea vicepremierului in noua combinatie nasita de insusi premierul Ungariei.

Scapat de sub controlul lui Ponta
Astfel ca, in timp ce Liviu Dragnea este negru pentru ca ar fi ramas fara „fabrica de bani” satmareana, proaspatul parlamentar Ovidiu Silaghi se simte tradat de toata lumea. Mai ales ca, pe vremea cand era ministrul Transporturilor, la rugamintea partenerilor sai de afaceri, ar fi aprobat realocarea sumei de 54 de milioane de euro de la aeroportul din Baia Mare catre cel din Satu Mare. De altfel, Silaghi a cerut inclusiv sprijinul lui Victor Ponta pentru ca noii sai colegi de partid sa-si respecte cuvantul dat inainte de campanie si de dezertarea sa de la PNL, numai ca i s-a transmis ca Mircea Govor a scapat si de sub controlul presedintelui PSD. Situatia generalizata de „dat la gioale” este cel putin ciudata dupa ce, tocmai la ordinul lui Victor Ponta, Silaghi incepuse deja preluarea in forta a controlului asupra organizatiei PSD, dandu-i la o parte cu nonsalanta si sictir pe oamenii lui Govor si promovandu-si propriii colaboratori peste tot unde sunt surse de venit. La randul sau, premierul se declara la sedintele de partid profund nemultumit de activitatea organizatiilor pesediste din zona de nord a tarii, asa ca este greu de stiut de unde a pornit aceasta isterie generala. Asta daca nu cumva se adeveresc informatiile ca „jaful” proiectat, in formula initiala, al fondurilor APASERV a esuat in urma „tradarii” lui Mircea Govor.
Pacea de la Satu Mare
„Turbat” de furie este si Adrian Stef, cel care, la rugamintea cumnatului sau Silaghi, i-ar fi intors lui Mircea Govor servicile facute prin primirea glorioasa facuta fostului liberal la PSD Satu Mare. Insa contractele alocate firmelor de casa ale lui Govor au ramas fara raspuns. Drept urmare, acesta isi suspecteaza fostul tovaras ca a schimbat macazul dupa ce a dat de gustul fondurilor europene, mult mai banoase decat cele guvernamentale. Totul dupa ce, asa cum sustin sursele noastre, la Satu Mare s-ar face un experiment periculos pentru siguranta nationala a statului roman. Astfel, Mircea Govor i-ar fi vandut pur si simplu politic pe Silaghi si pe Stef (ramane de vazut daca si pe Dragnea) la UDMR. Iar urmare a intelegerii facute de Govor cu liderii comunitatii maghiare din Transilvania, sub inaltul patronaj al lui Viktor Orban, s-ar fi facut si unele calcule pentru noua imparteala. Pentru ca, in afara celor sapte milioane de euro din care a apucat sa se infrupte Liviu Dragnea, au mai ramas disponibile pentru APASERV SA Satu Mare nu mai putin de 100 milioane de euro. Iar conform „Pacii de la Satu Mare”, 60 la suta ar urma sa ramana partii romane, via Mircea Govor, restul de 40 la suta urmand sa revina partii maghiare. Iar de aici intervin aspecte care tin strict de siguranta nationala.

Fonduri pentru finantarea autonomiei
Pentru ca organele abilitate ale statului roman suspecteaza ca banii respectivi, deloc putini, ar putea reprezenta o finantare uriasa pentru lupta, fie ea si una declarat culturala, pentru autonomia maghiara. Totul in conditiile in care „baronii” din zona de nord-vest care deja au aderat sau sunt pe cale sa adere la „Pacea de la Satu Mare” s-ar dovedi mult mai maleabili cu manifestarile in favoarea autonomiei, care, cu siguranta, se vor amplifica simtitor in perioada urmatoare. Mai ales ca, sa nu uitam, exista informatii ca insusi premierul Viktor Orban nu ar fi deloc strain de incurajarea acestor proiecte prin care s-ar putea finanta practic aparitia unei veritabile „coloane a cincea” a intereselor maghiare. Si asta intr-un teritoriu controlat total de catre „baronii” care faceau atata caz pana acum de „nationalismul” lor…

Amenintari cu moartea
Interesant este ca in aceasta bulibaseala totala de la Satu Mare, simtindu-se tradat de catre noii sai colegi pesedisti, Ovidiu Silaghi ar vrea acum sa se intoarca in PNL. Nu poate insa, pentru ca fotoliul de lider al organizatiei judetene liberale este ocupat, fie si interimar, de fostul deputat PPDD, Romeo Nicoara. Care, sustinut de Crin Antonescu, nu vrea sa dea inapoi, ceea ce a infuriat la culme cuplul Stef – Silaghi. Mai mult, din toata aceasta lupta pentru filiala PNL Satu Mare s-ar putea deschide o ancheta paralela, dupa ce Nicoara ar fi primit amenintari, inclusiv cu moartea , prin mesaje de genul „vezi sa nu patesti ca Pastorul” (n.r. – posibila referire la cazul pastorului satmarean Adrian Blaga, al carui trup incendiat a fost gasit, alaturi de al copilului sau, in masina personala).

Sursa: eNational.ro » Dezvaluiri

"Lumea vazuta de Putin". Ce s-ar intampla daca scenariul din Crimeea s-ar repeta pe tot globul

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Wed, 14 May 2014 12:21:00 +0000

De The Economist / stirileprotv.ro

Ce s-ar intampla daca toti liderii marilor puteri ar gandi ca Rusia lui Putin si ar anexa tari pe motiv ca acolo se vorbeste aceeasi limba? Prestigioasa revista "The Economist” a facut o harta a unei astfel de lumi.

Pornind de la principiul folosit de liderul de la Kremlin atunci cand a decis anexarea Crimeei – si anume, ca Rusia are dreptul sa intervina pentru a-i proteja pe vorbitorii de limba rusa in ce tara ar trai acestia – cei de la The Economist au redesenat granitele “conform principiilor domnului Putin.” “credem ca cititorii vor fi de acord ca harta care a rezultat e extrem de atractiva”, scriu ziaristii britanici, motivul fiind ca un asemenea principiu ar favoriza mai ales fostele puteri coloniale, ca Marea Britanie, care si-au impus limbile in colonii, devenite la ora actuala state independente.

Daca toate statele ar aplica principiul lui Putin, cum ca au dreptul sa intervina in alte tari daca acolo se vorbeste limba lor, America de Sud ar fi impartita intre Spania si Portugalia iar cea de Nord ar fi a englezilor, arata harta. Barack Obama ar primi probabil “o functie onorifica si o uniforma frumoasa”. Mai mult, Marea Britanie ar ajunge sa controleze tari de pe tot globul, fostele sale colonii in care se mai vorbeste limba engleza.

Intr-o situatie similara s-ar gasi si Franta, care, daca Hollande ar gandi ca Putin, ar ajunge sa stapaneasca o treime din continentul african. O alta treime ar fi controlata de Arabia Saudita, in virtutea faptului ca in nordul Africii se vorbeste Arabia. Iar daca si scandinavii ar gandi ca Putin, in emisfera nordica ar aparea “Vikingland”, un imperiu al urmasilor vikingilor. Mai mult, spun cei de la The Economist, dat fiind ca in redactie exista numerosi vorbitori de rusa, si acestia ar putea apela la protectia lui Putin atunci cand isi negociaza salariile.

Conversatie intre diplomati rusi: "Hai sa luam inapoi Romania si Bulgaria!"

Exista totusi o mica problema cu principiul invocat de Putin: pe glob se vorbesc peste 7.000 de limbi. Numai in Federatia Rusa sunt mai mult de 100. Daca cei care le vorbesc vor cere propria lor tara – in mod justificat, conform principiilor lui Putin – in loc de mai putin de 200 de state, pe glob vor exista cateva mii, unele cat un judet de la noi.

Consiliul Președintelui Rusiei pentru Societatea Civilă a postat accidental rezultatele referendumului din Crimeea. Doar 15% au votat pentru anexare

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Tue, 06 May 2014 16:01:00 +0000

Consiliul Președintelui Rusiei pentru Societatea Civilă a postat accidental rezultatele referendumului din Crimeea, anunță Forbes. Materialul a fost rapid scos de pe site

Pe site-ul Consiliului Președintelui Rusiei pentru Societatea Civilă și Drepturile Omului a apărut, în 5 mai, o postare în care apărreau rezultatele referendumului din Crimeea, scriu jurnaliștii de la Forbes. Materialul a fost șters imediat, „ca și cum ar fi fost deșeu radioactiv". Raportul Consiliului despre referendumul din Crimeea arăta o prezență la vot de maximum 30%, iar din aceștia, doar jumătate ar fi votat pentru anexare.
Astfel, soarta peninsulei a fost decisă de 15% dintre cetățeni, care au votat pentru alipirea la Federația Rusă, „sub stricta supraveghere a soldaților înarmați cu puști Kalashnikov.

Rezultatul oficial al scrutinului din Crimeea, prezentat în toată presa, a arătat că 97% dintre votanți au fost pentru anexare, iar prezența la urne a fost de 83%. Niciun observator internațional nu a fost acceptat la referendum.

„Rezultatele oficiale ale Kremlinului: 97% dintre cetățeni au fost pentru anexare, prezența la vot a fost de 83%, iar procentul de crimeeni care au votat în favoare a fost de 82%.

Rezultatele prezentate de Consiliul Președintelui pentru Drepturile Omului: 50% dintre cetățeni au fost pentru anexare, prezența la vot a fost de 30%, procentul de crimeeni care au votat în favoare a fost de 15%", mai spun jurnaliștii americani.

Oamenii lui Putin au retras, rapid, raportul de pe site-ul Consiliului, dar Svetlana Gannushkina, o membră a asociației, a vorbit despre acest lucru la Kanal 24, susținând că votul din Crimeea a „discreditat Rusia mai mult decât ar fi visat să o facă un agent străin".

Vladimir Putin ar plănui să repete scenariul din Crimeea la referendumul din 11 mai, din Donețk.

Consiliul Președintelui Rusiei pentru Societatea Civilă și Drepturile Omului este un for consultativ, format din jurnaliști și activiști pentru drepturile omului, care îl consiliază pe președinte în probleme legate de respectarea drepturilor omului.

Sursa: http://www.ziuanews.ro/

O VESTE BOMBĂ!!!

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Wed, 30 Apr 2014 13:01:00 +0000

O VESTE EXCEPŢIONALĂ TRECUTĂ SUB TĂCERE DE CONDUCEREA ROMÂNIEI !

Anton Lixandroiu, cetăţean american şi român, a obţinut, după ani de procese, ca Ungaria să-şi ceară scuze pentru HOLOCAUSTUL săvârşit asupra românilor din Transilvania în urma Dictatului de la Viena din 1940. Interesant este că cei de la Bruxelles au spus iniţial că "nu pot lua în considerare cele 2100 de probe trimise Tribunalului International dat fiind că aceste crime s-au petrecut înainte de înfiinţarea acestui tribunal" . După acest răspuns imbecil, Anton Lixandroiu s-a adresat pe cale de consecinţă către ONU, cerând ca toţi criminalii judecaţi la sfârşitul celui de al 2-lea război mondial, inclusiv Hitler, Mussolini, Horty, să fie reabilitaţi, deoarece aceştia au facut crime înainte de înfiinţarea Tribunalului International. Răspunsul şi rezultatul bombă au fost că:

UNGARIA ŞI-A CERUT IERTARE, ÎN PLENUL ONU, PENTRU HOLOCAUSTUL DIN NORDUL ARDEALULUI!

O premieră ! În România ştirea a fost lăsată deoparte, să nu se supere UDMR-ul...

FELICITĂRI, ANTON LIXANDROIU !

Încă odată vedem că, în ciuda multiplelor mârşave trădări ale guvernanţilor, românii ştiu şi nu se dau în lături a-şi apăra neamul şi ţara…

Dumnezeu să-i binecuvânteze!

Primit pe email

Stalin și poporul rus pe vecie au supus. Fascinația nepieritoare pentru Directivele KGB a generat și întreține Sindromul Stockholm de Est

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Wed, 16 Apr 2014 10:17:00 +0000

Dilema istorică a momentului - puternic evidențiată de coordonatele conflictului din Ucraina și, în special, de anexarea „la cerere” a Crimeei de către Maica Rusia - nu mai este cum a reușit colosul sovietic să subjuge o masă de popoare, ci cum de în gena acestora s-a inoculat sistemul afecțiunii față de prădător

Cel puțin două atitudini paradoxale ale popoarelor din fosta componență a marilor imperii sau din sfera de influență a acestora - cazul cel mai evident al zilelor noastre fiind efectele antropologice copleșitoare lăsate istoriei de fosta Uniune Sovietică - îi bulversează pe strategii occidentali care pariază necondiționat pe virtuțile democrației și pe răspândirea acestora ca soluție a păcii universale. Dacă respingerea valorilor ideologice americane - în Afganistan, bunăoară - se explică în cea mai mare măsură prin incapacitatea invadatorilor de a empatiza cu realitatea culturală a spațiului intervenției lor, rezistență sateliților Rusiei față de impregnarea occidentală are între explicații și manifestările la nivel de masă ale unui „sindrom Stockholm" - pactizarea, din instinct de supraviețuire, cu răpitorul -, în virtutea căruia, în destrămatul lagăr socialist, lumina continua să vină de la Moscova.

Acest sindrom la scară istorică nu s-a născut peste noapte. Sinistrului Stalin și călăilor săi le-au trebuit decenii de teroare planificată și de exterminări în masă pentru a frânge spiritul la nivel de națiuni, lăsând povara renașterii acestora pe umerii martirilor individuali și ca misiune (aproape) imposibilă generațiilor viitoare. Între uneltele strategice folosite de Moscova se înscrie și documentul intitulat „Directivele NKVD-ului pentru țările din orbita sovietică", o sinteză a tuturor pașilor care au îngenuncheat generații întregi de „băștinași" cotropiți și care produce efecte temeinice și astăzi, inclusiv în mentalul unei anumite părți a clasei politice care încă domină destinele României.

Holocaustul roșu: Îngenuncherea maselor

Vom evidenția ad hoc doar câteva dintre cele 45 de puncte ale înspăimântătorului document (citește aici directivele integrale), adevărate pietre de hotar ale capturii și supunerii națiunilor, pervertirii claselor sociale și reeducării în spiritul alienării și înrobirii fără alternativă a indivizilor: Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grijă ca toate rolurile-cheie să revină acelor oameni care aparțin serviciilor noastre secrete. (directiva nr. 5) Unificarea organizațiilor de tineret trebuie facută rapid. De la conducători de organizații locale în sus, în poziții de conducere se vor repartiza oameni desemnați de serviciile noastre speciale. (6) Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul că acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietații asupra pământului. (12) Politica fața de mica gospodărie țărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulara nerentabila. După aceea, trebuie începută colectivizarea. (13) Trebuie făcut totul ca hotărârile și ordinele - fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric - să fie nepunctuale. (14) Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată. (24) Trebuie extinsă birocrația statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. (32) Se va căuta ca aceia care lucrează in diferite funcții, indiferent cât de mici, să fie schimbați și înlocuiți cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificați. (44) Trebuie ca la facultăți să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesați sa se perfectioneze la nivel înalt, ci doar să obțină o diplomă. (45)

Poruncile iadului: Îngenuncherea spiritului

Inițiativele particulare trebuie eliminate cu desăvarșire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi și doar cei vizați de serviciile noastre secrete. (7) Se va acorda o atenție deosebită persoanelor cu capacități organizatorice și cu șanse sigure de popularitate. Acești oameni trebuie cooptati, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare. (8) Se va urmări ca funcționarii de stat (exclusiv organele de securitate) să aibă retribuții mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sanătății, justiției, culturii, respectiv la cei care dețin funcții de conducere. (9) În legătura cu activitatea băștinasilor care sunt purtători ai unor funcții de partid, de stat sau administrative, trebuie create asemenea condiții ca aceștia să fie compromiși în fața angajaților, astfel încât să devină imposibilă întoarcerea lor in anturajul inițial. (19)Trebuie acordată o atenție deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generala împotriva acestora. (34) Din școlile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultăți trebuie sa fie înlăturați profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiți de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. (35) Trebuie ca reprezentanții opoziției politice sa fie închiși. Se va încerca prin toate mijloacele racolarea acelor opozanți care se bucură de stima populației băștinașe. Dacă nu cedează, trebuie compromiși prin campanie de denigrare. Înainte ca ei să se întiparească în conștiinta maselor, trebuie lichidați prin așa-numite "întâmplări neprevăzute", sau închiși sub acuzația de crimă de drept comun. Numai in cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi ținute sub acuzatia de "înalta trădare". (40)

Ironia istoriei: Îngenuncherea călăilor

Fie și numai implementarea aceastei ultime directive citate (40) ar fi fost probabil de ajuns să compromită fibra verticalității unei națiuni pentru generații. Aplicarea ei întocmai și cu îndârjire satanică a dus la milioane de morți, deportați, torturați și încarcerați în gulagurile din statele din orbita sovietică. Milioane de ruși, români, români basarabeni, polonezi, cazaci, tătari, armeni, ucrainieni, estonieni, lituanieni și evrei au fost exterminați sau reeducați pentru ca directivele „holocaustului roșu" să poată să dăinuie în halul în care se constată și astăzi. După moartea casapului Stalin, artizanul apocalipticului cod, Lavrenti Beria (foto sus), conducător al NKVD-ului (serviciile secrete sovietice, devenite ulterior KGB), a fost executat de foștii săi tovarăși, culmea, pentru „conspirație capitalistă." Se relatează că, la pronunțarea sentinței, călăul Beria a căzut în genunchi și a cerșit îndurare.

Sursa: http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/stalin-i-poporul-rus-pe-vecie-au-supus-fascina-ia-nepieritoare-pentru-directivele-kgb-genereaza-sindromul-stockholm-de-est-119020

Mostra de mentalitate a diplomatiei ruse

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Sat, 05 Apr 2014 12:05:00 +0000

Motto: Noi suntem ceea ce faptele noastre sunt – Tudor Vianu

Săraci cu duhul? Ambasadori ruşi în Africa: românilor şi bulgarilor "un şut în fund", Tările Baltice "un rahat"

Videoclipul cu înregistrarea integrală a convorbirii, cu subtitrări în limba română, poate fi urmărit pe pagina originală Epoch Times.

Băieţi, am pus mâna pe Crimeea, dar nu este sfârşitul. (...) În final vă vom lua Catalonia, Veneţia, la fel şi Scotia şi Alaska. Şi nu ne vom mulţumi cu asta "afirmă, râzând, o voce atribuită unui ambasador rus, într-un videoclip postat pe youtube pe contul "Michael Berkan".

Conform Washington Free Beacon.com, declaraţia, de o aroganţă surprinzătoare, este desprinsă dintr-o convorbire telefonică între doi diplomaţi ruşi, Igor Nilokaevici Ciubarov, ambasador în Eritreea şi Serghei Viktorovici Baharev, ambasador în Zimbabwe.

Conversaţia începe, după un "shalom, dragule, shalom", cu felicitările adresate de Ciubarov colegului său, Baharev pentru votul dat de Zimbabwe împotriva rezoluţiei prin care declarase referedumul din Crimeea invalid :"Ţara ta (Zimbabwe) a arătat, ca să mă exprim aşa, o înţelegere corectă asupra situaţiei din Ucraina", i se adresează Chubarov lui Bakharev, care se arată mirat că Eritreea, ţara colegului său, s-a abţinut de la vot. "Sunt cumva nebuni?", întreabă retoric Bakharev.

Comentând şi votul Sudanului, care s-a abţinut, unul dintre ambasadori afirmă că îi va face pe aceştia să recunoască, dacă au dat semn de slăbiciune în ceea ce priveşte Crimeea, independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud.

Cât despre UE, europenii ar trebui să ia aminte că ruşii nu se vor opri la Crimeea ci vor lua, în viitor "împuţita" [the f...ing, n.r] Catalonia, Veneţia şi Scotia şi... Alaska. "Şi nu ne vom mulţumi cu asta", afirmă Ciubarov râzând.

În a doua etapă, spune Ciubarov, "le vom trage un şut în fund nenorociţilor ălora din Latvia, Estonia şi alte ţări, precum şi românilor şi bulgarilor, că să se îndrepte în direcţia corectă - unde trebuie să fie."

"O, nu, e mai bine să nu îi atingem acum", îl contrazice Bakarev, afirmând că e mai bine să streseze "Californialand-ul" "Miami-land" şi alte regiuni din acestea de "trişti".

Mergând cu "umorul" rusesc mai departe, cei doi se amuză cu scenariu unui referendum în Miami, unde "95% dintre cetăţeni sunt ruşi."

"Avem tot dreptul să organizăm un referendum în Miamiland", spune Ciubarov, pe care Baharev îl completează voios cu un "şi în Londonland."

Încântat de perspectiva unor referendumuri în SUA şi Marea Britanie, Ciubarov se arată generos şi afirma că i-ar mai lăsa pe români şi bulgari să mai stea o vreme în UE, împreună cu "rahatul" baltic.

Revenind la un ton ceva mai serios Ciubarov îi spune mai apoi tovarăşului său că oficiali UE i-ar fi spus că Rusia ar trebui "să ia înapoi România şi Bulgaria".

Conform Washington Free Beacon, înregistrarea convorbirii dintre cei doi ambasadori a fost postată pe youtube la scurtă vreme după ce înregistrarea convorbirii neoficiale între Victoria Nuland şi Ambasadorul USA în Ucraina, Geoffrey Pyatt, atribuită ruşilor, a devenit virală pe internet.

Sursa:
https://ro.stiri.yahoo.com/s%C4%83raci-cu-duhul-ambasadori-ru%C5%9Fi-%C3%AEn-africa-rom%C3%A2nilor-142708548.html

Ponta, intalnire secreta cu Putin!

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Fri, 04 Apr 2014 11:48:00 +0000

Putini se asteptau ca, fie si in conditiile coabitarii cu nabadai dintre cele doua Palate, politica externa a Romaniei cu privire la Republica Moldova sa nasca atatea dispute. Mai ales ca atacurile prezidentiale, dupa ce seful guvernului s-a tot perindat pe la Chisinau, au fost de o virulenta fara precedent.

Acuzat politic, Vladimir Putin este curtat economic de liderii europeni

Numai ca Traian Basescu nu a ezitat sa-i transmita lui Victor Ponta un mesaj voalat de amenintare, somandu-l public sa se hotarasca in ce barca joaca atunci cand se tot duce sa se vada cu premierul Moldovei. Si chiar daca avertismentul a parut unul fara logica, surse din SIE sustin ca el este unul cat se poate de serios. Si se refera de fapt la informatiile parvenite Palatului Cotroceni cu privire la initierea unor negocieri secrete purtate prin intermediul lui Iurie Leanca in vederea stabilirii unei intrevederi intre Victor Ponta si Vladimir Putin.

Totul pe o carte!

Victor Ponta isi continuă asaltul economic

Pe tot parcursul sederii sale la Palatul Cotroceni, Traian Basescu s-a dovedit unul dintre cei mai fanatici parteneri europeni ai administratiei americane, Romania adoptand in ceea ce priveste politica externa modelul polonez. De altfel, autoritatile de la Varsovia nu s-au sfiit sa-i rada in nas Moscovei, mizand totul pe cartea parteneriatului strategic cu SUA. Iar Romania, la randul sau, a facut din inscrierea tarii noastre pe axa Washington – Londra – Bucuresti prioritatea absoluta a politicii noastre externe. In aceste conditii, normal ca Traian Basescu nu a vazut cu ochi buni devierea noilor guvernanti de la aceasta axa, lucru care s-a vazut foarte bine cu ocazia organizarii Formului Economic Romano-Chinez de la Bucuresti. Mai mult, Basescu continua sa ceara insistent abandonarea imediata a parteneriatului strategic dintre Guvernul Romaniei si gigantul chinez Huawei, la fel cum a procedat si administratia SUA. Insa daca negocierea unor importante investitii chinezesti in Romania a atenuat totusi tonul acestor atacuri prezidentiale, seful statului a luat foc cand a fost informat cu privire la ultimul demers diplomatic al premierului Ponta.

Pe urmele lui Viktor Orban

Traian Basescu se impotriveste noii orientari a politicii externe

Incurajat de succesul, cel putin mediatic, al relansarii relatiilor cu Beijing-ul, se pare ca seful Guvernului isi face calcule extrem de pragmatice cu privire la beneficiile economice pe care le-ar avea reeditarea unui asemenea forum, de aceasta data tinta fiind atragerea unor mari investitori rusi. Totusi, negocierile preliminarii lansate in acest sens se poarta pe canale cat mai discrete cu putinta, Victor Ponta incercand sa tina departe de urechile rivalilor politici acest proiect. Spre deosebire de omologul sau maghiar, Viktor Orban care a facut in aceste zile o noua “aroganta” Uniunii Europene, prin cererea oficiala adresata Moscovei de a imprumuta Ungaria cu 10 miliarde de dolari pentru constructia unei centrale nucleare, la o suta de kilometri de Budapesta. Solicitare pe care, bineinteles, Vladimir Putin s-a grabit sa o aprobe imediat, pentru le da cu tifla liderilor occidentali.

Joe Biden este la curent

Din informatiile intrate in posesia noastra reiese ca sprijinul solicitat de Victor Ponta premierului moldovean Iurie Leanca pentru a tatona terenul in vederea ademenirii gigantilor financiari rusi in Romania pentru marile privatizari din acest an a ajuns deja si la urechile vicepresedintelui american Joe Biden. Care deocamdata inca nu s-a pronuntat, cel putin oficial, cu privire la aparitia noii axe economice Beijing – Moscova – Bucuresti. Iar daca tacerea se va prelungi, aceasta ar putea fi interpretata ca un accept tacit al initiativei premierului. Totusi, sursele noastre sustin ca acesta va primi cat de curand un mesaj privat din partea atasatului SUA la Bucuresti, Duane Butcher, cu privire la temperarea avantului Guvernului Romaniei.

Sursa: eNational.ro » Dezvaluiri

Legăturile cu extrema dreaptă şi stângă ale lui Putin şi marşul spre colapsul Uniunii Europene

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Thu, 03 Apr 2014 12:32:00 +0000

Departamentul de relaţii externe al Rusiei a dezvoltat în ultimii ani relaţii tot mai strânse cu partidele extremiste din Europa, precum Jobbik şi Frontul Naţional Francez, ce ar urma să fie folosite în lansarea unui proces de destrămare a Uniunii Europene, a notat expertul politic american, Michel Orenstein, conform Foreign Affairs.

Acţiunile lui Putin nu sunt deloc ideologice, susţine autorul, ci vrea doar să captureze teritoriile pe care le consideră ale sale. Cu privire la Uniunea Europeană, Putin speră că prin susţinerea partidelor extremiste poate provoca destabilizarea inimicilor săi, iar asta ar putea duce mai departe la destabilizarea şi colapsul Uniunii Europene.

”Preşedintele rus Vladimir Putin a motivat invadarea Crimeei prin necesitatea de a opri ajungerea aşa-zişilor nazişti din Ucraina la putere, ar putea părea surprinzător faptul că regimul său se apropie treptat de partidele de extremă dreapta din Europa”, a subliniat asociatul Centrului pentru Studii Europene şi al Centrului Davis pentru Studii Ruse şi Eurasiatice din partea Universităţii Harvard.

Printre aceste partide am putea oferi mai multe exemple clare. În zona estică a Europei, partidul extremist ungar, Jobbik, este de ceva timp sub aripa lui Putin.

Jobbik este al treilea partid din ţară, foloseşte o retorică anti-semită, se arată îngrijorat că Ungaria va fi ”colonizată„ cu evrei iar unii dintre susţinătorii acestuia se îmbracă asemănător naziştilor. În plus, liderul Jobbik, Gabor Vona, a fost invitat în luna mai 2014 să ţină un discurs în Moscova alături de ideologul marxist al Kremlinului, Alexander Dughin. Prezenţa liderului Jobbik la Moscova a fost prezentată ca ”o reuşită importantă” ceea ce sugerează că liderii ruşi îi vede pe membrii partidului extremist drept parteneri.

Totuşi, faptul că partidul Jobbik îşi primeşte plata în ruble nu este chiar o veste nouă. De asemenea, retorica partidului a continuat să critice de-a lungul timpului legăturile Ungariei cu Uniunea Europeană cât şi UE per ansamblu. În plus, membrii partidului au văzut referendumul din Crimeea ca pe ”un exemplu drept de urmat”.

O asemenea declaraţie ”este un cuvânt periculos într-o ţară care are un număr mare de etnici în România şi Slovacia”, a adăugat Orenstein.

Prezenţa membrilor Jobbik la protestele organizate de Consiliul Naţional Secuiesc din România cât şi discursul separatist al europarlamentarului român Lazslo Tokes, care a asemănat secuii din România cu tătarii din Crimeea, poate dovedi prezenţa mişcărilor radicale de pe teritoriul României.

Kremlinul şi-a mai întărit şi legăturile cu Frontul Naţional al Franţei, a cărui lider, Marine Le Pen, a vizitat Rusia de mai multe ori pentru întâlnirile cu adjunctul premierului rus Dmitri Rogozin şi liderul Dumei de Stat Serghey Narişkin.

Următorul pe lista partidelor din Europa ce se pot baza pe susţinerea lui Putin este, de exemplu, partidul fascist grec, Zorii Aurii. Membrii săi folosesc simboluri fasciste la adunările lor, pun accentul pe importanţa conflictelor de stradă iar în timpul întâlnirilor cântă versiunea greacă a imnului nazist. Liderii partidului n-au negat niciodată legăturile pe care le au cu radicalii ruşi.

Partidul Attack, de extremă dreapta din Bulgaria, are de asemenea legături apropiate cu ambasada Rusiei. Informaţiile conform cărora Rusia finanţează acest partid s-au vehiculat timp îndelungat. Partidul Atac chiar a insistat cu fervoare să-şi prezinte aprobarea faţă de rezultatul referendumului din Crimeea şi de anexarea peninsulei la Rusia.

De asemenea, liderul partidului britanic, extremist şi euro-sceptic, UKIP, Nigel Farage, a mărturisit că Vladimir Putin este liderul mondial pe care îl admiră cel mai mult şi că i-a plăcut felul în care acesta a gestionat criza din Siria. UKIP a mai anunţat că ia în calcul o retragere treptată a Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Partidele Jobbik şi Attack şi-au trimis observatori să asiste desfăşurarea referendumului din Crimeea. Acelaşi lucru l-au făcut şi partidul austriac ”Folk”, partidul belgian ”Interesele Flamande”, partidele italiene ”Forza Italia” şi Liga Nordului, partidul polonez ”Samooborona” şi partidul german ”Stânga” dar şi alte partide de extremă stângă din Europa.

Relaţiile cordiale dintre guvernul lui Putin şi partidele radicale de dreapta ar arăta destul de ciudat dacă am luat în considerare retorica ”anti-nazistă” lansată la adresa guvernului din Ucraina. Totuşi, faptul că Putin a atacat ”naziştii” din Ucraina nu are nimic de-a face cu ideologia şi poate fi explicat numai prin faptul că aceştia sunt naţionalişti ucraineni.

Susţinerea partidelor de extremă dreaptă este strâns legată de planul său de a destabiliza guvernele europene, lucru care poate preveni lărgirea Uniunii Europene. Astfel de acţiuni ar mai facilita venirea la putere a unor guverne favorabile Rusiei.

”Se preconizează că partidele de extremă dreaptă vor avea o prezenţă mai puternică în alegerile parlamentare europene de la sfârşitul lunii mai”, a subliniat Orenstein.

Se estimează că 20% din noul Parlament European va avea conexiuni cu partidele ce îşi doresc colapsul Uniunii Europene.

Strategia lui Putin include şi folosirea partidelor de extremă dreapta în creare acţiunilor distructive ce pot fi folosite ulterior, aşa cum s-a întâmplat în Crimeea. O astfel de mişcare, spune Orenstein, ar putea fi efectivă atât în sudul Europei cât şi în Vestul său.

Sursa: https://ro.stiri.yahoo.com/leg%C4%83turile-cu-extrema-dreapt%C4%83-%C5%9Fi-st%C3%A2ng%C4%83-ale-lui-164509336.html

KGB aruncă în aer Rusia: cum s-a născut popularitatea explozivă a lui Vladimir Putin

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Mon, 31 Mar 2014 11:58:00 +0000

Material video subtitrat în română pe pagina originală a articolului Epoch Times România, documentar al Novaia Gazeta

La sfârşitul anului 1999, Rusia a fost zguduită de o serie de explozii ale unor blocuri de locuit. Sutele de morţi, miile de răniţi îngrozesc Rusia, care nu mai trecuse prin aşa ceva. Groaza îi ţinea pe ruşi în case, pretutindeni se efectuau controale, iar publicul cerea prinderea vinovaţilor cu aceeaşi hotărâre cu care americanii aveau să o facă 2 ani mai târziu, în cazul turnurilor de la World Trade Center.

Perioada prin care trecea Rusia era extrem de tulbure: infracţiunile economice erau în floare, controlul absolut exercitat de regimul comunist se fărâmiţase, grupuleţe mici sau mari luptau pentru supremaţia economică, vânzând tot ce se putea vinde, de la grenade şi fabrici până la câmpuri petroliere şi tancuri. Într-o societate unde legea nu mai funcţiona, cu moralitatea măcinată de ani de comunism, Mafia era la ea acasă. Execuţiile erau frecvente.

Într-un alt plan, obscur, sfârşitul mileniului este martorul ascensiunii fulminante a unui necunoscut ofiţer KGB, care lucrase în Germania de Est şi mai apoi în Leningrad: Vladimir Putin. Învinuit de corupţie, după ce scapă ca prin urechile acului de închisoare, Vladimir Putin ajunge şeful KGB, deşi omul nu se remarcase până atunci prin nimic.

Conform unui sondaj efectuat în august 1999, la începutul seriei de explozii care au zguduit Rusia din temelii, cota de popularitate a lui Putin în sondaje era de numai 5%. Ajuns prim ministru însă, Putin se remarcă prin intransigenţa cu care condamnă verbal “teroriştii” – pe care, de altfel, nu i-a găsit nimeni niciodată. Nimeni nu avea idee cine pune bombele, totuşi proaspătul premier al Rusiei învinuieşte cecenii, fără să aibă vreo dovadă.

Câteva luni mai târziu, un incident implicând aruncarea în aer a unui bloc din Ryazan stârneşte controverse mari – KGB-ul, care funcţiona acum sub denumirea de FSB este implicat până în gât. Ofiţerii FSB încep să mintă pentru a acoperi probele şi chiar se încurcă în minciuni.

Martorii încep să dispară şi dovezile de asemenea. Cazul este îngropat, băgat la secret. Rămân doar miile de ruşi morţi şi suspiciunea sinistră conform căreia întreaga serie de explozii, cadavrele şi răniţii, ar fi fost opera agenţilor KGB.

Dar de ce ar dori KGB-ul să omoare ruşi nevinovaţi la întâmplare? Nimeni nu ştie.

Ce se ştie însă este că popularitatea lui Vladimir Putin ajunge peste 50% şi câştigă alegerile din 2000. Toată lumea auzise de KGB-istul dur care promitea stabilitate unei Rusii îngrozite. Putin dă vina pe ceceni, deşi dovezi tot nu sunt, ba chiar începe un al doilea război cu ei, extrem de sângeros. Popularitatea sa creşte şi mai mult.

Într-o societate decăzută, publicitate proastă nu există, după cum zice o mantră a PR-ului. Sau, din haos se naşte ordinea, cum zice un alt dicton.

Putin ajunsese la putere.

Dacă povestea este foarte asemănătoare cu diversiunea organizată odată cu venirea lui Ion Iliescu la putere, sau dacă totul sună prea asemănător cu teoriile şi evidenţa privind un alt incident – căderea Turnurilor Gemene din New York – vă invităm să vedeţi singuri vizionând materialul echipei de la Novaia Gazeta care a anchetat cazul - îl puteţi urmări aici:

Sursa: https://ro.stiri.yahoo.com/kgb-arunc%C4%83-%C3%AEn-aer-rusia-cum-n%C4%83scut-popularitatea-130904177.html

Ţinutul secuiesc

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Sat, 15 Mar 2014 13:22:00 +0000

Mi se pare nu numai oportun dar şi de mare actualitate să public acest material pamfletar ce a circulat pe net, sintetizând atât trecutul apropiat, cât şi profetizând viitorul imediat :

Dan Voiculescu a propus înfiinţarea ţinutului Securesc. La câte defrişări se fac în Harghita şi Covasna, zonei ar trebui să i se spuna Securime.

Dicţionarul limbii oficiale a Ţinutului Secuiesc se numeşte Nem tuDOOM.

În padurile din Covasna şi Harghita au apărut pasari care fac ca drujba.

De ce se va alege până la urmă praful de steagul ţinutului Secuiesc? Pentru că nu mai au lemn pentru băţul pe care să agaţe pânza.

Ce e ţinutul Secuiesc? Sa ţi-o ţină un ungur la pisoar.

Prin pădurile din Harcov a început să crească floarea soarelui.

Silvicultorii din Harcov patrulează prin păduri cu combina.

Cum recunoşti o padure în Harghita? După copac.

Eu susţin autonomia. Abia aştept să citesc revista Morcovul Mare (greşeală de tipar).

Lui Vanghelie îi place în secuime, că acolo nu-i ruşinos să nu ştii româneşte.

Copilaşii din ţinutul Secuiesc nu învaţă poezii de Eminescu nu din şovinism, ci pentru că nu înteleg nici traduse versuri precum 'La mijloc de codru des', 'De treci codrii de aramă', 'Codrule, codruţule'.

De ce îi place lui Basescu în secuime? Pentru că în Harghita, la Borsec, apa aduce şi ea a şpriţ.

Susţin autonomia ţinutului Secuiesc şi vreau să-mi înmatriculez maşina acolo. Taxa auto sigur va fi zero, că nu mai ai ce să poluezi.

Abia aştept să merg în concediu în ţinutul Secuiesc, să-mi iau kürtös kalacs ieftin din pădure free.

Cum s-ar fi numit formaţia Modern Talking dacă s-ar fi înfiinţat în ţinutul Secuiesc? Nem Tudom'.

UN GUVERN HALUCINANT!!!

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Mon, 17 Feb 2014 18:49:00 +0000

Fără comentarii (mai bine-zis lipsit de grai) public integral articolul de mai jos:

Johannis, suspectat de complicitate cu traficanții de organe?

de Prof. Univ. Dr. Ion Coja

- În atenția domnilor parlamentari şi a viitorului ministru de interne -

Respectuos vă aduc la cunoștință că eu, Ion Coja, profesor și scriitor, persoană cu o prestație publică onorabilă, fost senator, voi depune săptămâna viitoare la Ministerul Afacerilor Interne un memoriu, prin care voi cere noului ministru de interne - indiferent cine va fi acesta -, deschiderea unei anchete privind implicarea inspectorului școlar Klaus Werner Johannis din Sibiu în procesul de înfiere a unor copii din România de către cetățeni străini, copii despre care nu se mai știe nimic din 1992. Există motive să se creadă că acei copii nu mai sunt în viață, anume că au fost uciși spre a li se trafica organele! Această gravă suspiciune a fost formulată în termeni expliciți de rudele copiilor înfiați din Rășinari, ca acuzație la adresa sus numitului Johannis. De mai bine de 20 de ani, de când copiii înfiați de canadieni au părăsit Țara, nu s-a primit niciun semn de viață nici din partea acelor copii, nici din partea familiei care i-a înfiat. Mai mult, în țara de adopție, Canada, numele familiei respective a fost menționat în presă în legătură cu suspiciunea că ar face parte dintr-o rețea criminală de traficanți de organe vitale! Există așadar suspiciunea cumplită că persoanele girate moral de fostul inspector școlar ar fi complice la uciderea unor ființe umane pentru a li se preleva organe! Mai exact: rudele copiilor înfiați acuză uciderea acestor copii, la a căror înfiere inspectorul școlar Johannis și soția sa și-au dat concursul în virtutea unor relații de prietenie cu canadienii înfietori.

Despre implicarea inspectorului școlar din Sibiu în înfierea acestor copii s-a mai scris în presă, s-a vorbit în mai multe emisiuni TV, circulă pe internet informații credibile, și ar fi fost cazul ca organele de anchetă penală să se auto-sesizeze până acum! Nu au făcut-o! De ce? Mai mult: bunica copiilor s-a adresat cu memorii la toți președinții României, precum și Parlamentului României! Comisia Parlamentară de resort a reacționat corect, într-o primă fază, convocându-l pe primarul de la Sibiu spre a fi audiat asupra chestiunii. Dl Johannis, în mod neașteptat, surprinzător, nu s-a prezentat în fața comisiei, știind bine, ca om al legii, că legea nu-l putea obliga să se prezinte dinaintea unei comisii parlamentare! Numai că refuzul domnului Johannis de a se prezenta spre a fi audiat se abate de la legea morală și face ca sinistra suspiciune să capete un plus de credibilitate! În nicio societate normală o asemenea suspiciune nu poate să rămână neverificată! Ne-elucidată! Iar refuzul lui Klaus Johannis de a da explicații în fața autorităților nu poate decât să oblige autoritățile la deschiderea oficială a unei anchete penale propriu-zise, în colaborare cu autoritățile canadiene, dacă va fi cazul. Numirea ca ministru de interne a domnului primar Klaus Johannis este apreciată de mulți comentatori ca o șansă deosebită pentru întărirea puterii și prestigiului legii și ordinii în România. Rezultatele activității sale de primar sunt bine apreciate de multă lume și îndreptățesc asemenea speranțe! Felul însă în care inspectorul școlar Johannis s-a implicat în perfectarea înfierii copiilor din Rășinari, a celor trei frați Iliuț, precum și comportamentul său față de rudele acestor copii, ridică suspiciuni grave cu privire la persoana fostului inspector școlar, la statutul său moral și civic! Nu pot exista rațiuni, politice sau de altă natură, pentru ca anchetarea unor fapte și acuzații de asemenea gravitate să fie amânată sau împiedicată.

M-aș bucura sincer ca aceste suspiciuni să nu se adeverească, iar soarta copiilor din Rășinari să se înscrie printre înfierile de succes, atât de multe, care s-au făcut după 1990. Era atât de simplu pentru fostul inspector școlar să risipească orice bănuială, orice acuzație! Nu avea decât un singur lucru de făcut: să dea rudelor adresa canadienilor pe care domnia sa i-a primit în casă, i-a găzduit și i-a însoțit în permanență până la plecarea din țară cu copiii înfiați! Este cum nu se poate mai îngrijorător faptul că din acel moment nu se mai știe nimic de cei trei copii, iar dl Johannis a refuzat să se intereseze de soarta copiilor, refuză să vină în fața comisiei parlamentare, refuză orice sprijin și înțelegere, orice gest de compasiune pentru rudele copiilor, înnebunite să afle care este soarta copiilor! Iată că domnul Johannis va fi din nou invitat la Parlament, pentru a fi audiat ca viitor ministru și, probabil, vice prim ministru! Se pare că de data asta se va prezenta! Ne întrebăm dacă nu e cazul ca, mai înainte de orice, domnia sa să se achite de datoria pe care n-a onorat-o în urmă cu mai mulți ani, vreo zece. Asemenea datorii nu cred că pot fi prescrise. Anume, din oficiu, ajuns în Parlamentul României, primarul Johannis ar trebui să dea explicații pentru refuzul său de odinioară de a se prezenta la audieri în dosarul copiilor înfiați! Îndeosebi se cuvine să fie întrebat ce poate să semnifice faptul că a refuzat să se lase audiat de o comisie parlamentară! Înseamnă dispreț față de instituția respectivă? Sau înseamnă că nu avea răspuns la acuzațiile pe care i le aducea memoriul depus la Parlament de bunica copiilor? Abia după ce va lămuri acest capitol teribil de suspect din biografia sa, Johannis poate să treacă la audierile pentru propunerea de a fi numit ministru! Această propunere nu poate fi pusă în discuția Parlamentului înainte de a se lămuri în ce măsură este vinovat dl Johannis de faptul că cei trei copii au dispărut... E greu de înțeles lipsa sa de înțelegere față de îngrijorarea rudelor acelor copii, care nu au cerut de la dînsul decât atât: o adresă sau un număr de telefon din Canada, pe care dl Johannis nu avea cum să nu le cunoască...

Ce societate, ce lume suntem?! Am ajuns să acceptăm ca ministru o persoană suspectă de complicitate la omor, la cel mai grav omor cu putință, și nu-l întrebăm nimic despre această suspiciune, de acuzația publică pe care i-au adus-o deja rudele copiilor dispăruți, precum și o sumedenie de ziariști?! Este vorba de un caz public, de competența organelor penale. Faptul că unii politicieni de rang înalt leagă de persoana lui Klaus Johannis anumite interese, vitale pentru cariera lor politică, nu poate împiedica pe nimeni dintre cei obligați prin lege să cerceteze aspectele penale ale acestui caz. În arhiva Parlamentului se află memoriul depus de bunica copiilor Iliuț! Cu lectura acelui memoriu în plenul Parlamentului se cuvine să înceapă audierea cetățeanului Klaus Werner Johannis! Sângele acelor copii nevinovați nu încarcă numai conștiința celor care au înlesnit înfierea, chiar dacă, așa cum bănuim, nu au avut de unde să știe ce soartă îi aștepta în Canada! În măsura în care cazul copiilor a devenit caz public, de notorietate națională, toți românii ne facem vinovați de soarta fraților Iliuț din Rășinari, toți românii ne facem părtași la abominabila crimă prin indiferența și nepăsarea noastră. Nu numai numitul Klaus Johannis, nu numai autoritățile și clasa politică! Ne bate Dumnezeu și mai rău dacă nici soarta acestor copii nu ne mișcă din letargia civică în care băltim de atâta amar de vreme fără să ne mai pese unuia de celălalt!

Ion Coja

Post scriptum: Nu am nicio adversitate personală cu numitul Klaus Johannis. În urmă cu câteva luni, când am luat cunoștință de situația copilașilor din Rășinari, i-am trimis pe internet, la primărie, invitația de a sta de vorbă și de a lămuri lucrurile, explicându-i că o asemenea suspiciune este prea gravă pentru a trena la nesfârșit cu aflarea adevărului. Din păcate, Klaus Johannis nu m-a învrednicit cu un răspuns. Îl rog să înțeleagă - și dînsul și oricine altul, că așa m-a lăsat Dumnezeu, să nu suport nedreptatea și minciuna! Nu am cum să mă dezic de mine însumi, de ce a pus bunul Dumnezeu mai de preț în mine! Nu pot să mă fac că nu știu nimic de suferința Mariei Iliuț, bunica copiilor, devreme ce am aflat de această suferință! Mă rog la Dumnezeu să dea un sfârșit fericit acestei „neînțelegeri”! Neînțelegere sper să fie, iar copiii din Rășinari să ne trimită cât de curând mesajul lor de sănătate și voie bună din Canada! Voi fi fericit să-i spun domnului Klaus Johannis mea culpa! Unde și când și de câte ori îmi va cere dînsul! Dar până atunci, Johannis Klaus Werner, de bună voie sau silit de autorități, trebuie să răspunzi public pentru faptele tale! Pentru indiferența ta față de soarta acelor copii, trimiși ca mieii la tăiere! Nu e adevărat? Doamne, ajută, să nu fie adevărat! Și să se fi înșelat bunica copiilor! Iar odată cu ea și atâta lume!... Inclusiv subsemnatul.

Doamne, ajută!

București, 15 februarie 2014

Notă: Invit pe cei care au contacte cu lumea politică, cu parlamentarii, cu guvernanții, cu liderii politici și de opinie, să le aducă la cunoştinţă acestora textul de mai sus și să le ceară să reacționeze în conformitate cu ceea ce le pretinde funcția și statutul social-politic. Că de morală nu mai poate fi vorba la sus numiții!
(sursa: http://www.art-emis.ro/jurnalistica/2107-johannis-suspectat-de-complicitate-cu-traficanii-de-organe.html)

Citiţi şi: ESTE MOMENTUL SA NE REAMINTIM

Incredibil: Ce tun uriaș a dat guvernul Ponta când poporul era cu ochii la tragedia aviatică!

SPĂLAREA JEGULUI

PROTEST

PUNCTUL PE I

Restitutio decembrie ‘89

POLITICA JEGULUI

Rechizitoriu Crin Antonescu

NU MAI EXISTĂ MORALĂ

ADEVĂRATA FORŢĂ

PROTEST

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Fri, 14 Feb 2014 11:26:00 +0000

Îmi fac datoria morală de a publica acest protest primit pe email:

Protestez !

NU ESTE NECESAR CA TOTI SA FITI DE ACORD CU CELE DE MAI JOS.

Nu înţeleg de ce ţipă Ponta si Băsescu la mine. De ce mă ameninţă că intră România în colaps. În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut. Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.
Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească.Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o.
Va fi, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri.
Şi-acum aud că România se duce fix în faliment. Iar guvernantii mă solicită să fiu solidară nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.
Mă uit la Băsescu, la Ponta si la cei ce se perinda zilnic la televizor şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate. Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit.
- Da. Aparatul de Stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş.
Voi, clasa politică, l-aţi transformat în monstru.
- Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, PSD PNL si gascutele mai mici, PC, UDMR, Partida romilor, partidele minuscule cu tenta de reprezentant minoritati, sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab !
Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât.
- Aţi spart instituţiile Statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.
- Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie.
Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem. Capuse lacome, corupte si fara control, ce fac ca legea si bunul simt sa nu se intalneasca nicicand.
- Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.
- Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat. Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat...
instituţia preşedintelui României.
- Nu mama-mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, Consiliile judeţene ale voastre, Primăriile voastre.
- Nu populaţia a prăpădit banii statului - sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani, pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştrii voştri, ai clasei politice.
- Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea
sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui ?! Pe ăştia pe care-i tăiaţi de la pensionari !
- V-aţi construit un aparat uriaş de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi instituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu.
- Nu populaţia se află în A.G.A. şi C.A. din Companiile şi Băncile de Stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică.
- Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică.
Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.
Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri !
Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă.
Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a
bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere.
Cu ce curaj ? Cu ce moralitate ? Cata nesimtire ! ...
Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, de medical care se zbate sa salveze viata romanului, dar si a voastra, restructuraţi-vă întâi pe voi !
Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi. După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite.
După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui gras, de 500, sau de 600 de lei.
1.Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor.
2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public.
Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la Firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame !
3. Luaţi-vă clientela politică din toate A.G.A şi C.A. ale Companiilor de Stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo, există specialişti.
4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul ?
5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din
Companiile de Stat, din parcurile industriale !
6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele / primăriile / consiliile judeţene cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.
7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru, mita, spaguiala si incorectitudinea. Oamenii voştri, ai partidelor, protejează, feresc si indruma intretinerea situatiei confuze. Îi apără (cu implicarea organelor Statului), să nu-i descopere pe cei ce incalca legea. Spaguiala nu are frontiere partinice. Se ia si se imparte frateste. Aceasta reprezinta liantul incalcarilor legilor. Pe toti acestia ii
apără de lege, prin incalcarea legilor, in detrimentul omului sincer, neprotejat si aflat in afara acestui cerc de protejati.
8.După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări, de oamenii cinstiti si (pana acum) rabdatori. Asta este România, domnule Băsescu !Asta este Romania, domnule Ponta !
O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri. Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni. Sunt inofensivi, ascultători, mult prea blajini, tăcuţi. Loviţi-i cu nădejde !Ei nu ţipă.

Daţi mai departe la toţi prietenii şi cunoscuţii, poate aşa o să ne trezim şi o să le dăm ce merită acestei adunaturi mafiote de golani.

Prof. dr. Octavia NEDELCU
Facultatea de Limbi si Literaturi Straine
Universitatea din Bucuresti

ADEVĂRUL DESPRE UNGURI XIV

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Sun, 09 Feb 2014 13:33:00 +0000

EXEMPLU CLAR de superioritate românească

În urmă cu câteva zile, consilierii maghiari de la primăria Târgu-Mureş au propus să se amplaseze statuia unei personalităţi de-a lor, undeva în oraş.

Consilierii români au fost de acord, cu două condiţii:

1. Să amplaseze şi românii o statuie a unei personalităţi autohtone şi

2. Cele două personalităţi reprezentative ale fiecărei etnii să aparţină aceleiaşi periode istorice.

Consilierii maghiari au fost total de acord.

Consilierii români au specificat, ca urmare, că vor sa amplaseze o statuie de-a lui Decebal...

Şedinţa s-a suspendat...!!!

TEORIA CONSPIRAŢIEI

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Fri, 07 Feb 2014 13:13:00 +0000

Citiţi mai jos o poezie din 1881 a lui Alexandru Vlahuţă şi vedeţi dacă puteţi contrazice afimaţia următoare:

NU! NU ESTE NICI O SCHIMBARE.

Şi atunci te întrebi: dacă tot nu se schimbă nimic, ce rost are să te mai frămânţi şi să-ţi faci speranţe că cei urcaţi la putere nutresc măcar un singur gând bine-intenţionat la adresa ta, a mea, a celorlalţi semeni ai noştri?

Şi atunci pentru ce să te mai duci la vot? Poate doar ca să-ţi alegi singur călăul!

Sau, ceea ce este şi mai grav, unde este contribuţia noastră de mai bine?

Că doar am acţionat o viaţă întreagă cu dăruire, inteligenţă şi credinţă!

Şi la aceşti ani ai senectuţii, încărcaţi de experienţă şi plini de concluzii, ce le spunem copiilor noştri ?

Învăţaţi, munciţi, fiţi cinstiţi, că doar aşa vă va recunoaşte societatea şi veţi răzbi?!

Dar mai este societatea a noastră?! Cum oare ne-am lăsat duşi de nas?!

Şi cum o vom recupera de la profitorii-trădători aliaţi cu toţi borfaşii, ridicaţi ca o spumă a neruşinării deasupra apelor tulburate, chiar cu acest scop, tocmai de către ei înşişi?
Răspunde tu spirit românesc, curat, tradiţional-cumpătat, plin de înţelepciune şi purtător al bunelor orânduieli creştine, dacă încă mai eşti prezent în mijlocul nostru, că eu, umil slujbaş al corectitudinii şi legalitatii de o viaţă, nu mai pot găsi acest raspuns!

Dar nici nu pot uita sau ezita a spune: Doamne, ajută!

Căci ce poate fi mai sigur decât cuvântul lui Dumnezeu:

“Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul" (Romani 12:19).

Pentru reîmprospătarea memoriei: frunzărind prin lista profitorilor-trădători de ţară

noreply@blogger.com (Ion Olteanu) — Wed, 05 Feb 2014 11:06:00 +0000

În iunie 1989, George Soros le-a impus anticipat românilor renunţarea la dreptul lor legitim asupra Transilvaniei, recunoscut şi confirmat prin Tratatul de la Trianon, în schimbul promisiunii că îi va scăpa de Ceuşescu, cel pe care el însuşi îl sprijinise în urmă cu 15-16 ani.

În 1989 lumea bipolară de până atunci, în care URSS şi SUA îşi împărţeau sferele de influenţă, tocmai apusese. SUA şi aliaţii săi occidentali înregistrau o ascensiune de neoprit, în timp ce URSS era în pragul colapsului. Această stare de lucruri a permis SUA să-şi contureze obiectivele pentru următorul deceniu. Ţinta cea mai mai îndepărtată, vizibilă abia în zilele noastre, era controlul asupra petrolului din zona mării Caspice şi a reorganizării traseelor oleoductelor care legau Asia Centrală de Balcani şi de restul Europei. Pentru a ajunge acolo, Washingtonul trebuia să se asigure că România nu mai constituie niciun obstacol în calea sa şi acest deziderat era obţinut în două feluri. Fie direct prin răsturnarea lui Ceauşescu de la putere, fie prin sprijinirea noului aliat al SUA (Ungaria), de a intra prin orice mijloace în posesia Transilvaniei. Ardealul constituia singura poartă de acces din Europa Occidentală înţesată cu trupe de americani către câmpurile petrolifere din republicile sovietice Azerbaidjan, Turkmenistan, Uzbekistan şi Kazakhtan, pe care SUA urmau să le desprindă de URSS.

http://energienaturala.files.wordpress.com/2008/08/caspian_oil_pipelines2.jpg

Pe 16 iunie 1989, miliardarul american George Soros (György Schwartz) a organizat în Republica Populară Ungaria comemorarea victimelor represiunii revoluţiei maghiare din 1956, prin reînhumarea fostului lider comunist Imre Nagy. Soros s-a prezentat drept "un om de stat fără stat", făcând profeţia că în curînd imperiul sovietic se va numi imperiul Soros şi cadrele pepinierei sale vor controla societatea civilă şi spaţiul politic în ţările est europene. Exemplul oferit ostentativ de George Soros fiind utecistul Viktor Orban, trimis în 1989 să studieze la Oxford pe banii fundaţiei sale.

http://youtu.be/4YybjROUMu0

La festivitate, devenită simbolul luptei împotriva comunismului în Europa de Est, a participat şi un grup numeros de generali NATO, în frunte cu Manfred Woren. Cu 3-4 ani înainte, fundaţia Soros de la New York semnase o înţelegere cu Ungaria pentru constituirea la Budapesta a unei filiale şi a unui institut Soros, cu scopul de a-i ajuta pe unguri să scape de comunism, ocazie cu care Ungaria îşi deschisese graniţa cu Austria. La acest institut al lui Soros s-au pregătit decenii la rând "reformatori politici şi sociali" din Balcani, instruiţi de foşti ofiţeri pentru operaţiuni speciale ai armatei SUA, specializaţi în războiul de guerilă urbană.

http://romanian.ruvr.ru/2013_10_01/Valentin-Vasilescu-Traian-Basescu-ne-crede-fraieri-9578/

În cadrul discuţiilor din capitala Ungariei s-a abordat şi subiectul răsturnării de la putere a lui Ceauşescu. S-a convenit ca etnicilor maghiari din România să le revină un rol hotărîtor, mult mai extins decât cel la care s-au limitat scenariul din decembrie 1989. Care era acel rol? Întrebaţi autorităţile, că vă şi răspund. Grupul de neo-kominternişti, controlaţi de serviciile occidentale în comun cu AVO maghiar, fiind atunci botezat Frontul Salvării Naţionale. La finalul manifestărilor din 1989, conform celor convenite, a fost redactat un apel prin care se cerea unirea românilor şi ungurilor împotriva duşmanului comun - Ceauşescu. Se afirma că acest apel numit "Declaraţia de la Budapesta" ar fi rezultat în urma unei aşa-zise înţelegeri româno-maghiare, care nu era semnată din partea română decât de şase membrii ai exilului. Printre care Ariadna Cornea-Combes, fiica Doinei Cornea (devenită la revoluţie membru al CFSN), la care s-au adăugat regele Mihai, Neagu Djuvara, deontologul de azi Emil Hurezeanu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vladimir Tismaneanu şi Dinu Zamfirescu.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/15786/7469760/1/37229-publimedia-dragos-cristescu.jpg?width=630

Textul declaraţiei înregistra o premieră absolută, fiind prima dată când un grup de români recunoştea că Transilvania nu e pământ românesc, că poporul român ar fi fost un popor migrator, ajuns în Europa la fel ca ungurii, originari din Asia Centrală şi că poporul român s-ar fi stabilit în Transilvania împreună cu cel ungar. Textul declaraţiei secesioniste, care prefaţa apariţia republicii autonome Transilvania, aidoma Kosovo, s-a transmis în ziua de 18 iunie 1989 la BBC, Europa Liberă şi Vocea Americii. În România există un curent regalist al cărui crez se bazează pe faptul că regele Mihai ar fi mai breaz decât politicienii post-decembrişti. Nimic mai fals. De ce a semnat regele Mihai declaraţia? Nu cumva din oportunism, sperând ca el să fie pus în locul lui Ceauşescu de către adversarii României? Cu ce preţ? Cu pierderea Transilvaniei, aidoma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, pentru recuperarea căreia au murit 40.000 de militari români în 1944.

http://www.ghidvideoturistic.ro/usr_uploads/locatii-iulie/monumentuleroilor/galerie/eroi-9.jpg

Reamintesc puţinilor români, care au rămas cu cerebelul nespălat de propaganda occidentală din ultimele decenii, că pe 8 septembrie 1944, Sfântu Gheorghe a fost primul oraş românesc eliberat de sub ocupaţia Ungariei de către trei mari unităţi ale armatei române. Atacul frontal a fost executat de Divizia Tudor Vladimirescu formată în URSS din voluntari români alfaţi în prizonierat, flancurile fiind asigurate de bravele divizii 3 Infanterie-şcoală şi 1 Vânători de Munte. Pe 11 octombrie 1944 a fost eliberat oraşul Cluj de către Corpul104 sovietic, prin sacrificiul masiv făcut de diviziile române Tudor Vladimirescu, 18 infanterie şi 2 munte, cele care ulterior au eliberat şi oraşul Oradea de armatele ungare şi germane. Luptele pentru eliberarea Oradei au costat viaţa a mii de români, printre care şi a locotenent-colonelului Ion Buzoianu, comandantul regimentului 2 al Diviziei Tudor Vladimirescu.

http://static.panoramio.com/photos/large/90086627.jpg

În noiembrie 1988, centrul Bucureştiului (grădina Icoanei, Piaţa Rosetti, muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti) a fost împânzit de manifeste antiromâneşti care incitau la revoltă. Flagrantul organizat de agenţii UM 0110 a condus la reţinerea şi expulzarea unei grupări a spionajului ungar, care acţiona în România sub acoperire oficială. Ofiţerul AVO Rudas Erno, coordonatorul acţiunii de difuzare de la Bucureşti, era născut la Cluj, fiind fiul unui kominternist maghiar, cu legături strânse în rîndul neo-kominterniştilor de la Bucureşti. Erno s-a dovedit a fi una şi aceeaşi persoană desemnată de George Soros, să elaboreze şi promoveze "Declaraţia de la Budapesta" din iunie 1989. În 22 decembrie 1989 Rudas Erno a dat o fugă în România, fiind întrodus în Studioul 4 al TVR, împreună cu Domokos Geza de către angajaţii secţiei maghiare. Motiv pentru care a rămas definitiv la Bucureşti, în calitate de ambasador la Ungariei.

În 1973, cînd Ceauşescu a plecat în vizită la Washington, hotărît să găsească calea finanţarii şi tehnologizării, necesară dezvoltării industriale pe principii moderne a României, singura ţară din Europa de Est care recunoscuse statul Israel şi avea relaţii bune cu el era România. Prin canalele serviciilor de informaţii ale celor două state, Ceauşescu reuşise să obţină o "călăuză" care să-i deschidă larg porţile reprezentanţilor cercurilor evreieşti din America. Călăuza fiind cel pe care Ceauşescu l-a cunoscut sub codul de agent "Marcel" şi care se numea în realitate George Soros. Cu ajutorul lui Marcel, România a primit clauza naţiunii celei mai favorizate şi a avut posibilitatea de a accesa credite nelimitate cu dobândă preferenţială de 2%. După evacuarea cu elicopterul de pe sediul CC, organizată de generalul Stănculescu, soţii Ceauşescu au fost capturaţi şi ţinuţi sub pază militară, din 22 pînă pe 25 decembrie 1989, în cazarma UM 01417 de la Târgovişte. Ofiţerii care-i păzeau i-au auzit de mai multe ori întrebându-se cu reproş: Ai văzut ce ne-a făcut Marcel?

http://romanian.ruvr.ru/2013_11_27/Cum-a-subminat-Nicolae-CeauSescu-economia-nationala-3348/

Având acum un reper, românii pot pricepe din ordinul cui şi de către cine Testamentul lui Ceauşescu a fost distrus.

http://romanian.ruvr.ru/2013_12_10/Ce-legatura-are-Mugur-Isarescu-cu-RoSia-Montana-1966/

Şi doar pe cei cărora le mai pasă îi îndemn să-şi răspundă singuri la un set de întrebări. Cine şi cu ce scop a provocat evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş? De ce UDMR, o asociaţie culturală, este formaţiunea politică cea mai eficientă şi omniprezentă pe scena politică românească? Cine se află în spatele extremei drepte şi a formaţiunilor paramilitare din Ungaria care organizează din ce în ce mai multe acţiuni şoviniste în Ardeal? Cine i-a dat ordin în 2005 premierului Tăriceanu (partener de afaceri cu spionul Rudas Erno) să cedeze guvernului maghiar, prin ordonanţă a Guvernului României, patrimoniul fundaţiei Emanuil Gojdu? Cum se face că peste 80% din cererile de retrocedare şi din dosarele deja soluţionate cu restituire în natură a imobilelor către Ungaria şi către unguri din Ardeal au la bază acte false, foştii proprietari maghiari din Transilvania, fiind despăgubiţi în lei-aur (aproximativ 100 tone aur) prin aplicarea Legii agrare din anul 1921? De ce aveam atâta nevoie de Vatra Românească şi Partidul România Mare? De ce aceste organizaţii româneşti au fost pulverizate după propulasarea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al României, ca urmare a revoluţiei portocalii iniţiate de Goerge Soros?

Din ordinul cui, l-a făcut Traian Băsescu pe Laszlo Tokes consilier prezidenţial şi l-a decorat cu ordinul Steaua României? Cine l-a făcut pe Tokes şi pe fiica lui Băsescu europarlamentari, candidând individual în paralel cu UDMR? Din ordinul cui a comis Băsescu mascarada naţională numită Condamnarea Comunismului, scrisă de grupul de neo-kominternişti condus de Vladimir Tismăneanu, în care nu se suflă o vorbă de tatăl lui Traian Băsescu, un sinistru comisar stalinist din armata anilor `50? Câtă credibilitate are proiectul lui Băsescu referitor la unirea Basarabiei cu România, odată cu pierderea Transilvaniei, livrat pe filiera Soros?

http://youtu.be/5JspWezQx1U

http://adevarul.ro/news/societate/ororile-odorheiu-secuiesc-1_50ad86427c42d5a66396bd99/index.html

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

Valentin Vasilescu
Sursa: http://romanian.ruvr.ru/2013_12_14/Revolutia-Romana-Cine-raspundea-la-numele-de-cod-Marcel-Partea-a-IV-a-5316/