Leon Adama

Impact in regasire

2013-01-31T11:00:00.000+02:00

Sticla, metal, lumini, schije, fragmente naucitoare

Totul se petrece intr-o viteza uluitoare.

Intuneric, praf, lumina, zgomot iar acum tacere

Timpul se opreste in loc si tot ce simt e doar durere.

E ora 03:00 tresalt din somn pe margine de pat

Incerc sa realizez ce se intampla, sau ce s-a intamplat de fapt.

Orele trec si zorii diminetii cu lumina ma alina

Intuind suspinul de durere ce in inima urma sa vina.

Afara ninge-ncetisor, iarna iarasi a venit

Si fulgii-n dansul lor voios, in taina mi-au soptit:

Undeva departe un fulg de nea este ranit.

Las fulgii deoparte si plec genunchii ingreunati de tenebre

Suspin cu durere si-mi amintesc visul ce prevestea din decembre.

Sparge Doamne inima mea in miliarde de fragmente

Sa nu mai stiu de-aceste dureroase sentimente.

Pleoapele mele tremura sub lacrimi topite de cuvant

Dorul ma-ntreaba, de ce revii, de ce lipsesti, pe rand?

Da, stiu, nimic nu mi-ai promis nicicand

Dar inima nu intelege-acest cuvant,

Nu vrea promisiuni, te vrea in al ei gand

Pe tine doar, imbratisare muta, dorul invingand.

2012-12-08T22:24:00.001+02:00

When dreams come true, my first painting. Acrylic on canvas 60x80cm. The story of a little girl that dreamed of being a medic.

Icoane de vanzare

2011-12-10T16:04:00.001+02:00

www.facebook.com/leon.adama

Ce inseamna pentru mine ziua nationala?

2011-11-21T16:54:00.001+02:00

M-a rugat acum cateva zile un prieten sa scriu un articol in care sa exprim ce inseamna pentru mine ziua nationala. I-am raspuns ca nu sunt scriitor si nici nu am talent ori inclinatie spre a scrie. M-a rugat sa vorbesc din inima, ca un simplu roman, exact ceea ce simt, intrebandu-ma daca imi iubesc tara, raspunzandu-i ca da, o iubesc. I-am spus atunci pe scurt ca simt dragoste si durere deopotriva de ziua nationala si aici am putea incheia articolul pe scurt.

Faptul ca m-am nascut pe teritoriul acestei tari nu a fost nicidecum o alegere ci a fost destinul, dar faptul ca am ales sa raman in cadrul acestui neam, sa traiesc aici si sa rezonez cu simtirea si traditiile sale a fost alegerea mea. Desi in ultimii ani suntem constransi sa ne parasim valorile fundamentale ale stramosilor nostri, ba chiar sa ne parasim si tara, eu am ales sa raman.

Aici m-am nascut, aici traiesc si aici voi muri intr-o buna zi. Ce inseamna pentru mine ziua nationala? In primul rand este o zi sfanta, ziua in care cei putini au stat in fata celor multi, atunci cand cei de un neam o credinta, si o limba s-au unit in ciuda tuturor vicisitudinilor. Fratii nostri, stramosii nostri, parintii nostri. In al doilea rand este o zi de bucurie si dragoste pentru ca apartin acestui neam deosebit de oameni. Iar in al treilea rand este o zi de confuzie si durere. Ce am fost si ce am ajuns sau CINE am fost si CINE suntem noi astazi, atat in raport cu noi insine cat si cu restul lumii.

Cand auzi atat de multi semeni de-ai tai astazi spunand cu voce tare cat de rusine si scarba le e ca sunt romani, te pune la grea incercare in legatura cu sentimentul patriotic.

Tin sa mentionez inca de la inceput ca eu traiesc oarecum atemporal. Cand vorbesc de Romania, eu nu traiesc in Romania lui Traian Basescu si Emil Boc. Eu traiesc in Romania lui Stefan cel Mare si Sfant, a lui Mihai Viteazul, Constantin Brancusi, Brancoveanu, Petre Tutea, Mihai Eminescu, Mircea Vulcanescu, alaturi de multi altii.

Aceasta este Romania in care eu traiesc, aceasta este Romania despre care vorbesc. Valorile la care ma raportez sint cele ale trecutului in cea mai mare parte, pentru ele bate inima mea. Dar avem valori chiar si in zilele noastre, valori autentice de spirit si traire romaneasca ce se manifesta in multe domenii. Avem sportivi a caror performanta ridica drapelul nostru pe cele mai inalte podiumuri ale lumii, avem tineri olimpici, medaliati si recunoscuti pentru valoarea lor. Avem soldati ce ne poarta curajul si maiestria armelor in lume.

Avem deci de toate si nu avem nimic. Nu avem acea liniste pe care nu am avut-o niciodata. Sunt foarte multe lucruri de spus dar cred ca sunt si mai multe de facut. Nu doresc sa lungesc prea mult cuvantul. Pentru mine ziua nationala a Romaniei este o zi a comemorarii, a amintirii vesnice, clipa de clipa si an de an a jertfei depuse de inaintasii nostri pentru independenta si unificarea noastra sub un singur drapel. Fara verticalitatea lor, fara efortul si sacrificiul lor, noi astazi nu am avea nimic.

Sa nu lasam ca moartea lor sa fie in zadar. Vesnic sa ne amintim faptele lor, iar noi, astazi, daca am avea un strop din sudoarea lor si o zvacnire a inimii precum au indraznit ei am face minuni.

Indrazniti! Indrazniti va zic voua. Nu avem de ce ne teme. Si nu uitati ca ceea ce facem noi aici, acum, are ecou in eternitate. “O viata avem frati romani – Mihai Viteazul”.

Per Terra Dacica Aeterna

Add me on Google+

2011-11-17T18:23:00.001+02:00

MI KA EL

2011-11-10T12:10:00.000+02:00

La inceput, toti ingerii au fost facuti de Dumnezeu buni, stralucind de frumuseti de intelepciune si de tot felul de daruri. Dar Stapanul Cerului si al pamantului i-a supus unei incercari prin care ingerii cu voie libera, sa-si dovedeasca ascultarea, bunatatea si intelepciunea.

Incercarea aceasta s-a petrecut inainte de facerea lumii (acesteia fizice). Si in aceasta incercare o parte din ingeri in frunte cu cel mai inalt dintre Arhangheli, cel mai luminat, intelept si frumos, Arhanghelul Lucifer (care inseamna lumina, aducator de lumina, steaua zilei, steaua diminetii) s-au razvratit impotriva Ziditorului lor, zicand preainaltul Arhanghel Lucifer: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor si voi fi asemenea cu Cel Preainalt". Si ametit de mandrie, lipsit de judecata si dreapta socoteala in egoismul ce s-a nascut atunci in el si in pofta cugetului sau nu a mai vrut sa asculte de Dumnezeu.

Despre caderea lui Lucifer, Scriptura ne vorbeste asa: "Si s-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama satana, diavolul cel ce inseala pe toata lumea (n. inclusiv pe ingerii sai), pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el" (Apocalipsa, 12, 7-9).

Si asa a cazut Marele Luminator al cerului, Intaiul intre Arhangheli si intre cetele ingeresti Lucifer din cinstea in care a fost pus precum graieste Domnul: "Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer" (Luca, 10, 18). Si asemenea cu el si ceata de ingeri ce era sub dansul, inaltandu-se, a cazut - si demonii luptatori impotriva mantuirii noastre s-au facut.

Ce s-ar fi intamplat daca la un loc cu acest preafrumos Arhanghel, Lucifer s-ar fi razvratit si Arhanghelul Mihail, sau Gabriil, Rafail sau toti ceilalti. Sau doar din ascultare catre el, caci era mai mare intre arhangheli, sa-i asculte dorinta si sa se faca de-o potriva cu dansul. Probabil ar fi picat toti arhanghelii (caci erau liberi sa o faca, nimeni si nimic nu-i oprea) si impreuna cu ei, toate miile de legiuni de ingeri. Ar fi picat tot cerul.

Dar Arhanghelul Mihail (MI KA EL), de-a pururi laudatul, avand cugetul curat (si nu infumurat ca celalalt), pazind ca o sluga credincioasa credinta catre Stapanul sau, s-a aratat atunci adevarata capetenie peste cetele celor fara de trupuri, caci de nu ar fi intervenit el, cum spuneam anterior, ar fi cazut probabil toti ingerii. Dar vazand cum a cazut vicleanul Lucifer, a laudat cu glas pe Domnul tuturor si a zis: "Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit fratele nostru Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu? Mi-ca-El? Ca, numele de Mihail asta insemneaza: Cine este ca Dumnezeu".

De aceea Satana (diavolul) ce nu mai este demn de numele de Lucifer (luminator) il uraste de moarte pe acest Arhanghel ce "i-a luat" locul si asemenea ba chiar mai mult ne uraste pe noi, oamenii, fiinte mai presus de ingeri, alcatuite si cu trup si cu libera cugetare, creatia cea mai de frunte a Treimii, incununarea acestui univers fizic (material) cat si a cerului, caci Treimea a zis: "Sa facem OM dupa chipul si asemanarea noastra". Ingerii nu au primit aceasta cinste inalta pe care noi o avem. Dar oa avem oare? Ne dam seama? "Caci omul fiind pus in cinste nu a inteles si s-a coborat in rand cu dobitoacele". Asa as spune si eu despre acest frumos arhanghel... caci arhanghelul fiind pus in cinste nu a inteles si s-a coborat din inaltul cerului de la lumina devenind intuneric in golul si nimicul de jos.

Candva auziem o replica: "Dar nu se roaga nimeni pentru diavol? Sa fie poate si el iertat, izbavit." Oarecum are legatura cu oamenii rai care seamana adesea diavolului, ba uneori il si intrec. Doar ca oamenii de multe ori fac si din nestiinta ori din nejudecata. Da unii se intorc, regreta, le pare rau; ba unii si in timp ce fac un rau il fac cu regret. Dar nu este si cazul diavolului. El nu regreta nimic. El uraste Creatorul acestei lumi si al existentei noastre (ce absurd, isi uraste propriul sau Creator ce l-a lasat liber si l-a pus in cinste - initial). Pe om nu mai spun cat de mult il uraste, pentru ca noi avem scapare, pe cand el nu.

De ce nu dispare diavolul ? de ce e lasat liber? Se teme Dumnezeu de el? Nicidecum. Diavolul este un tolerat, care, intr-o oarecare masura este si o unealta folositoare omului, caci il cerne. Nu e nevoie de diavol ca omul sa fie rau. Unii sunt mai rai decat diavolul si chiar si acesta fuge de ei inspaimantat ca exemplu dau pilda urmatoare:

Umbland o baba se intalneste cu diavolul care era foarte amarat si plangea. Il intreaba baba ce are iar acesta ii raspunde: - Sunt doi cersetori orbi pe treptele acelei biserici si oricat am incercat sa-i invrajbesc, ani la randul nu am reusit nimic. La care baba ii zice, - Lasa ca ti-i invrajbesc eu. Diavolul foarte uimit o intreba ce vrea ca rasplata, la care baba ii cere o pereche de cizme. Se duce baba la ei si plangandu-le de mila le zice - Vai sarmanii de voi, eu amarata nu am decat un banut de aur, dar vi-l dau cu draga inima. Si facandu-se ca-l da cand unuia, cand celuilalt, asa sa le para lor ca le-a dat banul pleca. Pe urma cei doi incepura. - Vai, un ban de aur, niciodata nu am primit atat de mult. Ia dami-l si mie frate sa-l incerc putin cu dinti si sa-l simt in mana. - Pai mie nu mi-a dat nimic, tie ti l-a dat. - Ba nu, tie ti l-a dat. SI au inceput sa se certe si sa se ia la bataie si vorba ceea unde da orbu... SI vazand diavolul una ca aceasta ii arunca babei cizmele neindraznind a se apropia de ea si-i spune: - Du-te de la mine babo caci daca lor le-ai facut una ca asta mie nu stiu ce mi-ai putea face.

Omul este ca si acei ingeri liber. Sa fie bun sau rau. Nu are nevoie de diavol ca sa se indrepte catre rau. Diavolul totusi este o povara, dar una buna, este sita care cerne oamenii adevarati de cei falsi. Caci aurul se defineste si straluceste trecand prin foc. Asa si omul se releva.

Sa Stam Bine, Sa Stam cu Frica, Sa Luam Aminte.

Discursul Regelui Mihai la 90 de ani

2011-10-25T12:32:00.001+03:00

"România are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi. Nu trebuie niciodată uitaţi românii"

"Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Sunt mai bine de şaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie şi cu speranţă invitaţia reprezentanţilor legitimi ai poporului. Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. Ultimii douăzeci de ani au adus democraţie, libertăţi şi un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, îşi împlinesc visele şi încearcă să-şi consolideze familia şi viaţa, spre binele generaţiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii. Mersul României europene de astăzi are ca fundament existenţa Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană şi NATO nu ar fi fost posibil fără acţiunea, întru libertate şi democraţie, a Legislativului românesc de după anul 1989. Dar politica este o sabie cu două tăişuri. Ea garantează democraţia şi libertăţile, dacă este practicată în respectul legii şi al instituţiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului. Multe domenii din viaţa românească, gospodărite competent şi liber, au reuşit să meargă mai departe, în ciuda crize. Încearcă să-şi facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomaţii şi funcţionarii publici, deşi sunt puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional. Îşi fac datoria faţă de ţară instituţii precum Academia Română şi Banca Naţională, deşi vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit faţă de ierarhia valorilor din societatea românescă", a spus Regele Mihai de la tribuna Parlamentului României.
„Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democraţie, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare. România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile şi aeroporturile moderne sunt parte din forţa noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este şi va fi o piatră de temelie a societăţii. Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susţine interesele fundamentale ale României, continuitatea şi tradiţiile ţării noastre. Nu m-aş putea adresa naţiunii fără a vorbi despre Familia Regală şi despre importanţa ei în viaţa ţării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agăţarea de putere şi bunul plac nu au ce căuta în instituţiile româneşti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii şi fraţii noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni şi respectaţi.Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi. Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele şi pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. Aşa să ne ajute Dumnezeu!", a mai spus Regele în discursul său istoric.

Fragment de Steve Jobs

2011-10-05T17:34:00.001+03:00

[...]

"Constientizarea faptului ca voi muri in curand este cel mai important instrument pe care l-am intalnit vreodata, cel care m-a ajutat sa fac alegerile majore in viata. Pentru ca aproape totul - asteptarile, mandria, teama de stanjeneala sau esec - dispar pur si simplu in fata mortii, lasand doar ceea ce-i cu adevarat important.

Constientizarea faptului ca vei muri este modul cel mai bun pe care-l cunosc pentru a evita capcana de a gandi ca ai ceva de pierdut. Esti deja lipsit de toate. Nu exista nici un motiv pentru care sa nu-ti urmezi chemarea inimii. Nimeni nu vrea sa moara. Pana si cei care doresc sa ajunga in ceruri, nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. In acelasi timp insa, moartea este destinatia pe care o impartasim cu totii. Nimeni nu i-a scapat niciodata.Si asa trebuie sa stea lucrurile, deoarece Moartea este probabil cea mai buna inventie a Vietii. Este agentul schimbarii pentru Viata. Moartea indeparteaza vechiul pentru a face loc noului.

In acest moment, noul sunteti voi, dar intr-o buna zi, nu departe de prezentul acesta, veti deveni treptat vechiul si veti fi indepartati. Imi pare rau ca suna atat de dramatic, dar este purul adevar.

Timpul va este limitat, asa incat nu-l irositi traind viata altcuiva. Nu va impotmoliti in dogme - adica in a trai cu rezultatele gandirii altora. Nu lasati ca vacarmul opiniilor altora sa va inece glasul interior. Si cel mai important, aveti curajul de a va urma chemarea inimii si intuitia. Ele stiu deja, oarecum, ce doriti sa deveniti cu adevarat. Orice altceva este secundar."

[...]

Steve Jobs, former CEO at Apple Inc.

Stanford 2005

SIMBOLURI VIZUALE

2011-10-01T17:03:00.000+03:00

Aventura Imaginii · Viata Formelor · Mutatia Semnelor

“Arta nu reproduce vizibilul, ci face vizibilul” · Paul Klee

Acest eseu reprezinta o scurta lucrare de sinteza si cercetare ce urmareste analizarea profundelor transformari petrecute in simbolica vizuala a artelor moderne, ca urmare a impactului noilor structuri ale civilizatiei contemporane in campul unei culturi de tip traditional. Consecintele inerente acestui impact in forjarea unei conceptii despre lume care sa corespunda sensibilitatii si gandirii omului si artistului contemporan sunt privite in extensia si dezvoltarile lor ca sursa complexa a noului sistem de valori al civilizatiei moderne.

“Raporturile stabilite intre imaginile create la anume distante in timp, inauntrul unor traditii culturale diferite, dovedesc ca oamenii nu inregistreaza realitatea culturii ca pe un muzeu pe care se trudesc doar sa-l puna in ordine. Definindu-si o anumita atitudine fata de semnele inscrise in istoria spiritului, de imaginile altor vremuri si ale altor popoare, artistii demonstreaza ca inteleg istoria civilizatiei vizuale ca pe un univers viu.
Iar cei ce incearca a deslusi sensul acestor mesaje reconstituie, de fapt, o istorie culturala care cuprinde un imens ansamblu al creatiei umane careia omul modern ii apartine prin aspiratia lui de a cuprinde totul si de a-si afla identitatea in aceasta patetica, necontenita miscare a formelor existentei si ale creatiei”

· Dan Grigorescu

“A prezenta viata formelor inseamna de fapt, a prezenta una din sursele de prima autoritate ale gandirii critice si estetice contemporane”

· Dumitru Matei

Imagine vizuala si icon

La inceput, istoria artei vizuale a insemnat istoria artistilor. Aflam de la istoricii din vremea Renasterii putine amanunte despre opere, interesul lor fiind atras mai ales de biografiile artistilor; referirile la creatiile lor sunt, de obicei, descrieri ale scenelor reprezentate, repovestiri iar admiratia se intemeiaza numai rareori pe consideratii apte sa explice judecatile de valoare.

Istoria moderna a artei vizuale s-a indreptat, nu doar o data, spre un orizont in care opera lasa in umbra personalitatea artistului sau o absoarbe in intregime, neingaduindu-i sa se contureze ca un subiect separat al cercetarii. O asemenea viziune se gaseste intr-un pasaj din Giordano Bruno ca justificare: “Cel care priveste portretul Helenei nu il vede pe Apelles, ci vede numai rezultatul unei lucrari care vine din insusirile si din geniul lui Apelles. Lucrarea este desigur urmarea unei intamplari a imprejurarilor substantei ce-l alcatuia pe acel om care, in esenta lui absoluta, nu e cunoscut catusi de putin.”

Artistii generatiilor mai tinere s-au intors spre intelesurile creatiilor unor etape indepartate din istoria omenirii, spre ritualurile stravechi sau spre ceea ce mentalitatea lor, de oameni moderni credea ca le descopera pe drumul acesta al intoarcerii spre obarsii. Nu cred ca monumentele de “pamant” ridicate astazi, la marginea marilor orase de beton si sticla, santurile care intruchipeaza si inchipuie ciudate “jivine”, serpuind in preajma soselelor cu zece benzi de circulatie pot surprinde, intact, sentimentul celor pe care ii imita si ii evoca artistii de astazi si ca pot fi altceva decat o declaratie de manifest ori de protest, o declaratie sincera, dar formulata la un alt nivel al evolutiei conceptiilor artistice.

Discutarea operei de arta ca semn nu exclude, evident, recunoasterea valorii ca factor specific. O enunta I. A. Richards inca de acum aproape 90 de ani: “Cei doi pilastrii pe care trebuie sa se sprijine o teorie a criticii sunt explicarea valorii si explicarea comunicarii”.

Problema a fost reluata adesea, din perspective diferite; in 1971, Charles Morris ii consacra o profunda analiza: “Daca teoria semnelor e o baza pe care urmeaza sa se construiasca un anumit tip de estetica, teoria valorii este de asemenea o baza necesara, de vreme ce se va sustine ca designatele semnelor estetice sunt valori sau, si mai exact, proprietati valorice.”

In calitate de semn estetic, iconul isi dezvaluie proprietatile deopotriva in mod mediat si nemediat; “si frecventa, dar confuza folosire a lui sens in discutiile despre arta, pentru a include atat « semnificatie » si « semnificare » (valoare), este o indicatie a faptului ca in cazul semnelor estetice (dar nu in cazul tuturor semnelor iconice), proprietatile in discutie sunt proprietati valorice”. Semnificarea inseamna procesul in care se concretizeaza relatiile dintre semnificat (expresia concreta) si semnificat (continutul de idei).

Iconicitatea reprezinta in ultima instanta o chestiune de proportie a asemanarii intre imagine si obiectul reprezentat de ea. Spre exemplu, portretul unei persoane oarecare o reprezinta, are trasaturile asemanatoare modelului, ale unui model viu, din carne si oase, dar pictura respectiva nu poate sa preia aceste calitati de la modelul ei, ea le sugereaza numai. “Daca un artist isi completeaza desenul reprezentand un copac anume, cu cateva frunze smulse din copac si aplicate pe foaia de hartie a desenului, nu inseamna ca s-a apropiat mai mult de modelul viu”. Un alt exemplu bun in aceasta directie ar fi semnele de circulatie, sau semnele care explica o harta; nu exista evident, nici un factor care sa uneasca un cerc cu infatisarea adevarata a unui oras, dar pentru cel care stie sa citeasca o harta, cercul ii va evoca intotdeauna existenta unei asezari reale. In acelasi timp insa, identitatea “totala” a semnului cu obiectul reprezentat nu face din primul un icon al celuilalt; reproducerea fotografica sau tipografica fidela, copia executata cu multa grija si atentie pentru fiecare detaliu in parte vor semnifica tot obiectul pe care il reprezinta.

“Numai in cazuri cu totul speciale, reproducerea va fi un semn iconic al desenului original – cand cel care o analizeaza, o interpreteaza ca pe un semn al originalului”. E la fel de adevarat ca acelasi semn poate avea diverse semnificatii in diverse procese ale exprimarii lui, combinarile permise pentru termenul respectiv fiind multiple. Astfel semnul “+” poate fi, in unele texte un indicator al unei tinte anume, in altele al semnului plus in operatiile matematice sau al polului pozitiv in fizica. Tot asa cum reprezentari plastice asemanatoare ale aceluiasi subiect ii semnaleaza istoricului de arta diverse stiluri, etape ale evolutiei artei sau chiar ale viziunii aceluiasi artist.

Lumea formelor

In interpretarea operei de arta, problemele care se pun se prezinta sub aspectul unor contradictii aproape obsedante. Opera de arta este o tentativa catre unic, deci putem spune ca ea se afirma ca un tot, ca un absolut si in acelasi timp, apartine unui sistem de realtii complexe. Ea rezulta dintr-o activitate independenta, transpunand o reverie superioara si libera, dar totodata spre ea converg “ energiile civilizatiilor”.

Putem spune la un nivel mai inalt ca opera de arta este materie si spirit, forma si continut. Cei ce se consacra definirii ei, o fac in functie de exigentele propriei lor naturi si de caracterul particular al cercetarii lor.

Balzac scrie intr-unul din tratatele sale politice: “Viata este forma, iar forma este modul de manifestare al vietii”. Formele plastice prezinta particularitati remarcabile. Avem astfel dreptul sa credem ca ele constituie o ordine si ca aceasta ordine este animata de miscarea vietii. Formele in diversele lor stadii, nu se gasesc doar suspendate intr-o zona abstracta, in afara lumii si a omului. Ele se integreaza vietii din care provin, reproducand in spatiu anumite impulsuri spirituale.

De la arta facuta la arta care se face

In zilele noastre, tehnologia care invadeaza totul intr-un ritm accelerat, atinge totodata si arta vizuala (doar daca arta n-a precedat-o). Important este faptul ca asistam astazi la transformari radicale care ating tot atat de mult tehnicile cat si arta, astfel fiind o greseala sa le neglijam paralelismul. In mod schematic, se poate spune ca pictura a fost multa vreme considerata (de la Renastere, sau macar din secolul al XVIII-lea) ca un sistem destinat sa reprezinte natura, “pravalia de imagini”.

Insasi pictura era destinata sa decoreze locuintele clientilor, carora le placea sa vada reprezentat portretul lor, membrii familiilor lor, peisajele pe care le considerau “bunul lor”. Sistemul traditional a fost, de atunci definitiv ruinat. Artistul care se misca in aceeasi “pravalie de imagini” ca si clientul, este din ce in ce mai rar. Continutul “discursului” nu mai este acelasi: cel al artistului este de multe ori in avans fata de “discursul public” sau fata de “discursul comun”. Picasso ramane cazul exemplar, daca nu legendar (“e un Picasso…” a intrat in limbajul curent ca sinonim la neobisnuit).

De asemenea, publicul s-a transformat si se transforma. Nu cu multa vreme in urma se ocupau de arta (vizitau expozitii, cumparau opere, le judecau). In acelasi timp in care automobilul si avionul ne ofera spatiul, simtim nevoia deosebit de puternica de a ne deschide mediul cultural inconjurator.

9/11, comemorata artistic - TEN

2011-09-09T15:03:00.000+03:00

Cei 10 ani trecuţi de la evenimentele din 11 septembrie 2001 sunt comemoraţi, azi, în capitala României într-un fel aparte: expoziţia-eveniment organizată de 10 pictori români, proaspăt sosiţi de la New York, unde au donat deja o parte din lucrările lor inspirate din TRAGEDIA AMERICANĂ din 2001.

Proiectul cultural românesc TEN a aterizat, la începutul acestei săptămâni, la Bucureşti, trecând încă o dată… Oceanul. Cei 10 tineri artişti români care au expus şi donat lucrări, săptămâna trecută, la New York, vor expune, începând de azi - ora 21.30 -, din nou în... Bucureşti la European Art Gallery (Bdul Regina Maria nr. 18 – lângă Dealul Patriarhiei) 20 dintre cele 30 de picturi dedicate comemorării a 10 ani de la dramaticul SEPTEMBRIE NEWYORKEZ!

Experimentul ”TEN 9/11” & “AVATARURILE” unei expoziţii… transoceanice
Au organizat la Bucureşti, în iulie, la Galeria Catacomba UNA, expoziţia-semnal a Proiectului TEN (prima parte - “Amintirile”). Au trecut Oceanul şi, la New York, chiar în primele zile ale lunii septembrie, la Galeria Caelum, foarte aproape de “Ground Zero”, s-a desfăşurat partea a II-a a Proiectului TEN – expoziţia emblematică “Şi nouă ne pasă”. Acolo, cei 10 pictori români au experimentat artistic, pe viu, tripla reacţie a publicului american: la pictură, în general, la pictura pe o temă sensibilă - ”Tragicul 9/11”-, în particular, şi, nu în ultimul rând, la pictura venită din îndepărtata... Europă de Est. Ca nişte adevăraţi ambasadori culturali, artiştii români au imortalizat la cald impresii videoartistice din zona ”Ground Zero”. Urmează ca, în perioada 9-19 septembrie, cei 10 licenţiaţi în pictură să expună aceste impresii, alături de 20 dintre lucrările lor, în partea a III-a a Proiectului TEN – “Omagiu”, din nou la Bucureşti: la European Art Gallery, unul dintre cele mai selecte spaţii expoziţionale ale Capitalei.

”Madonna 9/11” şi alte nouă lucrări, donate....la New York
După expoziţia de la Caelum Gallery din New York (unde, printre alţii, artiştii români l-au avut ca oaspete, dar şi ca ghid prin megapolisul tentacular, pe celebrul artist platic - pictor, grafician, sculptor - Dumitru Gorzo), tinerii ”ambasadori culturali” de la Bucureşti au lăsat zece lucrări spre a fi donate comunităţii ortodoxe din SUA, prin intermediul editorilor de la New York Magazine. Printre picturile donate la New York figurează şi un interesant tablou care reproduce într-un stil aparte o fotografie foarte reuşită, făcută chiar în acea dramatică zi de răscruce..planetară. O zi care avea să schimbe, poate pentru mult timp sau, poate, pentru totdeauna, faţa acestei lumi. De departe, şi fotografia realizată de un fotoreporter american inspirat, dar şi tabloul artistului român, prin mesajul emblematic şi totodată plin de mister, pot purta numele... ”MADONNA 9/11” . Este vorba de o mamă surprinsă când îşi ţine pruncul în braţe chiar în momentul în care, pe fundal, avioanele (”păsările de fier ale cerului”) loviseră deja ţintele. Mama, a cărei faţă nu o putem vedea, priveşte spre turnurile fumegânde, iar copilul, parcă purtând strigătul neputinţei încremenit pe chipul inocent, ne priveşte pe noi: privitorii de ieri, de azi, de... mâine!

O cronică artistică planetară
Al doilea dintr-o serie de 10 experimente culturale de tip “Cronică artistică planetară”, Proiectul TEN este rodul strădaniei unui grup de 10 tineri masteranzi (licenţiaţi ai Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti). În jurul temei centrale ”9/11”, cei ei au realizat, în mare taină, timp de aproape un an, un număr de treizeci de picturi pe pânză. Tablourile expun, într-o ordine cronologică, secvenţe din tragicul 9 septembrie newyorkez. Subiectele alese – suferinţa victimelor, sacrificul pompierilor şi al salvatorilor – sunt inspirate din imaginile care au făcut înconjurul lumii timp de 10 ani. Artiştii au interpretat plastic aceste mărturii pornind de la meditaţia spirituală profundă la ceea ce înseamnă acum 9/11 pentru întreaga lume. Pe site-ul ”ring” (www.ziarulring.ro) sau pe http://corvusten.blogspot.com puteţi găsi foarte multe informaţii despre TOATE ETAPELE acestui unic experiment artistic românesc intitulat ”Proiect TEN” şi închinat comemorării evenimentelor din 11 septembrie 2001. Toţi cei care vor însă să vadă pe viu rezultatele acestui proiect trebuie să participe la conferinţa de presă pe care artiştii o vor ţine azi, la ora 21.30, cu ocazia vernisajului de la European Art Gallery, şi, musai...SĂ VADĂ EXPOZIŢIA-COMEMORARE!

Doi negustori de artă cu ştaif…
…DIPLOMATUL Radu Boroianu (fost ambasador al României în Elveţia) şi EXPERTUL ÎN ARTĂ Mihai Covaci, ambii administratori ai European Art Gallery, pariază pe proiectul celor 10 tineri pictori români, cărora le-au pus la dispoziţie, cu generozitate, simezele EAG. Una dintre cele mai selecte galerii ale Capitalei Romaniei, European Art Gallery a găzduit nume mari de artişti români din…străinătate. Au ieşi in evidenţă, de departe, cele două excepţionale expoziţii de artă suprarealistă: Nicolae Maniu (trăitor la Paris, un demn urmaş transilvan al lui…Dali) şi “kaiserul trompe l oeil-ului”, Michael Lassel, trăitor în Germania (unde este numit…”al doilea Dali”). Expoziţiile celor doi mari suprarealişti români au fost vizitate, la European Art Gallery de toată floarea admiratorilor de artă din Capitală. Şi nu numai.

…şi zece ambasadori ai picturii tinere
CEI ZECE ARTIŞTII participanţi la Proiectul TEN sunt: Teodor Ioan Arghir, Mihai Alexandru Avasilinei, Jana Biciuşcă, Ileana Oprescu, Veronica Alina Petre, Marius Pitru, Cezar Popa, Ovidiu Popa, Casandra Vasile şi Mihail Samir Văncică. În urmă cu doi ani, aceiaşi artişti au realizat “Proiectul 20” , transpunerea 3D a picturii “Cina cea de Taină”, de Leonardo da Vinci, în contextul comemorării a 20 de ani de la evenimentele din 1989 din ROMÂNIA.

Michael R. Bloomberg, primarul oraşului New York, spune: “Sperăm să ne fiţi alături şi să ne ajutaţi să construim Memorialul”. (...) La rândul său, Alice Greenwald, directoarea Muzeului World Trade Center, declară: “Le cerem oamenilor de pretutindeni să ne ajute să spunem această poveste. Proiectul TEN arată că… ŞI NOUĂ NE PASĂ”, din Preambul la Proiectul (artistic) TEN.

10 artişti contemporani diferiţi, 10 mentalităţi, 10 talente diferite, 10 stiluri diferite în jurul unui subiect comun – 10 ani de la “9/11”, tragedia care a zguduit o lume.

sursa articol: http://www.ziarulring.ro/stiri/32198/exclusiv-tragedia-americana-9-11-comemorata-artistic-langa-dealul-patriarhiei

Best Friend

2011-09-09T14:10:00.000+03:00

"Best Friend - 50 Cent feat. Olivia (Remix)"

Superba piesa asta, mai ales in anumite momente.

versurile aici: http://www.azlyrics.com/lyrics/50cent/bestfriendremix.html