Preot CONSTANTIN LUPU-MARINEI - SAVINESTI - NEAMT

La cumpana dintre ani

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Wed, 31 Dec 2025 15:29:00 +0000

Iată-ne din nou în pragul tainic al timpului,

când anul vechi, ca o corabie obosită de valuri, își lasă ancora în adâncul amintirilor, iar anul nou se ivește ca o zare abia luminată de raza Pruncului din Betleem.

Este miezul nopții dintre 2025 și 2026, clipa în care ceasul ceresc parcă își ține răsuflarea, iar inima noastră tresaltă între lacrimă și cântare.

Anul ce se stinge a fost o grădină plină de flori, rouă și de spini. Am cules în el trandafiri de bucurie și poate am fost răniți în țepii durerii. Am ținut în brațe pentru botez prunci abia veniți pe lume și am sărutat fruntea rece a celor plecați la Domnul . Pe unii i-am legat spre împărăție ca familie.

Am plâns în singurătate și am râs în mijlocul celor dragi. Și prin toate, o Mână nevăzută ne-a purtat, cum poartă vântul frunza tremurândă.

Mulțumim Ție, Doamne, pentru fiecare bătaie de inimă, pentru fiecare răsărit care ne-a găsit în viață, pentru fiecare lacrimă care a devenit rugăciune !

Acum, în această tăcere sfântă, anul nou bate încet la poarta sufletului nostru. Vine gol, curat, ca o pagină albă pe care Cerul ne așteaptă să scriem cu cerneală de lumină și speranță. Așteaptă să ne deschidem și să lăsăm în urmă ranchiuna ca pe o haină veche, să iertăm cum am fost iertați, să ne iertăm pe noi înșine așa cum Tatăl ceresc ne iartă neîncetat.

Cât de repede zboară anii, iubiților! Ca niște păsări albe peste apele veșniciei. Și noi rămânem cu mâinile pline doar dacă am semănat iubire, dacă am șters lacrimi, dacă am aprins lumânări în întunericul altora.

Timpul este un dar fragil, ca un crin în mâna copilului – dacă îl strângem prea tare, îl zdrobim; dacă îl lăsăm prea liber, îl pierde vântul. Dar în Hristos, timpul devine scară către cer: „Iată, Eu fac toate noi”, șoptește El inimii noastre în noaptea aceasta.

Mâine, când soarele va răsări peste anul cel nou, vom prăznui Tăierea împrejur a Domnului și pe Sfântul Vasile, cel cu sufletul de foc , dezlegare și cu mâinile pline de milostenie.

Să începem anul cum a început el: dăruind. O pâine celui flămând, un zâmbet celui întristat, o rugăciune celui pierdut. Căci adevărata petrecere nu este în zgomotul lumii, ci în liniștea în care Îl auzim pe Hristos bătând la ușa noastră.

În noaptea aceasta, când lumea aleargă după focuri de artificii, haideți să aprindem în suflet focul cel veșnic al rugăciunii. Să plângem cu pocăință pentru ce am greșit, să cântăm cu nădejde pentru ce va veni.

Domnul ne cunoaște pe nume. El știe fiecare rană ascunsă, fiecare dor neîmplinit, fiecare lacrimă neplânsă până la capăt. Și ne așteaptă cu brațele deschise, ca pe fiul risipitor.

Fie ca anul 2026 să fie pentru voi, dragii mei, un anotimp al minunilor mici: o sănătate care să vă poarte pașii spre biserică, o pace care să vă culce seara, o bucurie care să vă țină treji în rugăciune, și mai ales – o iubire care să semene cu a Lui.

Pruncul Iisus să vă învăluie în mantia Sa de lumină și să vă poarte, an după an, spre Împărăția Sa .

La mulți ani cu sufletul plin de colinde cerești și cu inima plină de Hristos!

Slăviți-L în vecii vecilor!

Mulți ani - Pr. prof.Dumitru Codruț Scurtu dimpreună cu corul Seminarului Seminarul Teologic Ramnicu Valcea și al Filarmonicii

Crăciunul

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Wed, 31 Dec 2025 15:24:00 +0000

Crăciunul

e iubire care coboară în suferință, e Dumnezeu care plânge cu noi și ne ridică. Și în acea dăruire totală, bucuria devine sfâșietoare, sfântă, veșnică.

Pentru preot, Crăciunul nu se termină niciodată. Rămâne o rană deschisă de lumină în suflet, o dorință arzătoare să vestească mereu: „Hristos S-a născut!” – cu lacrimi de bucurie și cu inima plină de dragoste nemărginită.

Pentru noi, cei care l-am primit cu adevărat, Nașterea Domnului nu rămâne închisă în noaptea de 24 spre 25 decembrie. Ea continuă în fiecare dimineață când ne trezim și spunem „Hristos S-a născut!” cu inima ușoară. Continuă în fiecare gest de bunătate față de aproapele, în fiecare iertare acordată, în fiecare colind cântat cu glas tremurător și în fiecare lacrimă de pocăință care cade în tinda bisericii.

Crăciunul trăiește în copilul care se naște din nou în noi ori de câte ori alegem să fim mai buni, mai blânzi, mai aproape de Dumnezeu și de oameni.

El pulsează în fiecare Liturghie, când Pruncul Iisus coboară în mâinile preotului și intră în inimile noastre. El răsare în fiecare casă unde se împărtășesc daruri și bucurie, unde se aprind luminițele și se deschid sufletele.

Chiar și după ce bradul e dus, colindele tac și zăpada se topește, Crăciunul rămâne.

Rămâne în amintirea acelei nopți când cerul s-a deschis și îngerii au cântat. Rămâne în dorul sfânt de a-L reîntâlni pe Cel Născut în iesle, în fiecare zi a anului.

Și tocmai asta îl face veșnic: Crăciunul nu e o sărbătoare trecută, ci o promisiune împlinită și mereu reînnoită.

Hristos S-a născut – și continuă să se nască în noi, zi de zi, până când vom fi cu toții în lumina cea neînserată a Împărăției Sale.

Așa că, nu lăsa să se stingă lumina Crăciunului în sufletul tău. Păstreaz-o aprinsă. Căci Crăciunul nu se termină niciodată. El doar așteaptă să fie trăit din nou, în fiecare clipă a vieții tale.

Hristos S-a născut! Și se naște mereu.

Pendula vieții

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Sat, 23 Nov 2024 13:58:00 +0000

Într-o mânăstire, călugării aveau în trapeză (sala unde servesc masa) o pendulă cu gong. De câte ori ajungea limba pendulei mari la fix (în drept la doisprezece), bătea o dată. Unul dintre călugării mai în vârstă, obişnuia a se închina ori de câte ori auzea gongul pendulei bătând, iar unul mai tânăr văzându-l, l-a întrebat:

- Părinte, de ce vă închinaţi ori de câte ori bate gongul pendulei, că doar nu bate clopotul Sfintei Biserici?

Iar părintele i-a răspuns:

- Mă închin pentru că de câte ori bate, mă apropii cu încă o oră de Judecata Finală care mă aşteaptă.

SĂ LUĂM AMINTE !

Pentru fiecare dintre noi există o bornă de hotar pe cărarea vieţii noastre. Am putea să spunem că în lume, domneşte peste oameni pofta de a prospera, de a avea tot mai mult, însă, cei peste care S-a pogorât Duhul Sfânt, poftesc mai puțin spre a avea, și mult mai mult spre A FI veşnic cu Dumnezeu. Ca atare, luând aminte la ce gândea părintele ori de câte ori auzea gongul pendulei, să încercăm și noi pe cât putem să ne închinăm măcar din când în când, să ne îndreptăm viețile noastre, şi de nu putem fi mai buni, măcar să ne osândim pe noi înşine pentru toate, şi să ne smerim, cerând permanent Mila lui Dumnezeu!

Venirea la Biserică

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Mon, 01 Jan 2024 21:23:00 +0000

"Adeseori venim la biserică și nu reușim să intrăm în șuvoiul harului dumnezeiesc care se revarsă cu plenitudine în slujbele Bisericii noastre. Ne lăsăm distrași de cele ale lumii. Mintea noastră nu reușește să fie prezentă, să se cufunde în cele pe care le auzim, atât la strană, cât și la altar. Suntem risipiți de foarte multe gânduri, pe care le avem în capul nostru, și nu mai reușim să simțim prezența Domnului, atunci când venim să ne rugăm.

Venirea noastră la biserică are un scop foarte precis – să căutăm să aflăm ce vrea Domnul să ne spună, nu ce am vrea noi să-I spunem Lui. Din păcate, noi ne centrăm doar pe problemele noastre, pe ceea ce vrem noi să-I împărtășim lui Dumnezeu, și nu mai avem disponibilitatea să-L ascultăm și pe El.

Mitropolitul Antonie de Suroj, care a fost episcopul rușilor ortodocși din Marea Britanie – un om de o mare profunzime duhovnicească –, într-o carte dedicată rugăciunii și intitulată sugestiv „Școala rugăciunii”, povestește, la un moment dat, cum o bătrânică vine și i se plânge că nu reușește să se roage, nu reușește să simtă prezența și harul lui Dumnezeu în viața sa, atunci când se roagă.

Mitropolitul îi pune o întrebare fundamentală, căreia această bătrânică i-a răspuns cu maximă sinceritate: „Atunci când te rogi, încerci să-L asculți și tu pe Dumnezeu, să vezi ce vrea să-ți spună El? Sau doar ai pretenția ca tu să fii ascultată? Tu îți asculți propriile cuvinte ale rugăciunii? Îți faci vreme să asculți ce vrea Dumnezeu să-ți spună, în timp ce tu să rămâi într-o stare de tăcere (de contemplație, dincolo de cuvinte)? Reușești să trăiești un asemenea moment?”.

Iar ea a răspuns: „Nu. Eu întotdeauna am crezut că Dumnezeu trebuie să ne asculte pe noi (cuvintele pe care I le împărtășim noi). Nu m-am gândit că și noi trebuie să ascultăm cuvântul pe care îl naște Domnul în inima noastră, când suntem în stare de rugăciune” - P. S. Ignatie, Episcopul Hușilor

Anii...

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Sun, 31 Dec 2023 17:44:00 +0000

Mi-am numărat anii și am constatat că am mai puțin să trăiesc de aici înainte decât am trăit până acum...

Când m-am născut? Nu atunci când am deschis ochii în lume, ci m-am născut atunci când am deschis ochii în mine, când am realizat valoarea de a fi în viață, precum și valorile binelui, ale frumosului, ale libertății; când mi-am înțeles rostul în această lume; când am înteles că sunt special pentru că am în suflet răni care mi-au oferit lecții importante; când mi-am văzut și puterea care vine de la Dumnezeu și de la oamenii pe care-i iubesc, nu doar slăbiciunile; când am înțeles că fiecare om este o lumină, care nu se actualizează decât în comuniune, în iubire, căci suntem lumină unii pentru alții, fiecare se umple de lumina celuilalt; când am înțeles că iubirea nu este “al meu” și “pentru mine”, ci este de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu, El fiind izvorul iubirii, iar noi, oamenii, dacă vrem, putem fi purtătorii iubirii, devenind propovăduitorii lui Dumnezeu către ceilalți în măsura în care dăruim altora, îi ascultăm, îi sprijinim, suferim alături de ei; când am înțeles că, dacă rugăciunea este împărăteasa virtuților, iubirea creștină este Dumnezeu, căci Dumnezeu este Iubire, și am căutat să privesc lumea prin prisma iubirii, căci doar astfel văd înlăuntrul meu - Împărăția lui Dumnezeu, în om - o icoană, iar în frumusețea pământească – o umbră a Raiului; când am învățat că bucuria de a iubi necondiționat poate fi o binecuvântare pentru oricine dintre noi, că toată viața ni se va transforma în momentul in care nu mai condiționăm fericirea noastră de tot felul de așteptări, deoarece sărăcind în așteptări, ne îmbogățim în bucurie; când am înțeles că viața este frumoasă pentru acel care, presimțind realitățile superioare, transformă gândul în voință de acțiune și nu pierde nicio ocazie de a-l înfăptui; când am realizat că, dacă reușesc să descopăr în fiecare moment frumusețea, totul se va lumina; când am înțeles că fericirea nu depinde de condițiile materiale ale vieții – ea se află înăuntrul omului, în sufletul său: „Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut... căci, iată, Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” - că este o stare a sufletului: capacitatea de a aprecia tot ceea ce ne-a fost dat și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru asta; când am înteles că viața este o luptă, iar pentru a o câștiga este nevoie de credință, de voință, de optimism, de iubire; când am înțeles că boala are propria sa înnobilare și putere de a îmbogăți sufletește; când m-am acceptat așa cum sunt, fără să mă judec; când am învățat să-mi trăiesc durerile, îndoielile, dezamăgirile; când am învățat să trăiesc pentru bucuria sufletului, nu pentru părerea lumii; când am învățat să valorific, să multiplic, să sporesc frumosul, indiferent de forma în care ar apărea în calea mea, fiind o modalitate de a găsi acea pace interioară într-o lume aflată în tumult, insecuritate, alergătură interminabilă; când am învățat că oamenii buni răzbat mereu, că ei modelează viaţa după frumuseţea pe care a pus-o mâna lui Dumnezeu în inima fiinţei lor.

“Cu ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?”… cu nimic altceva nu putem răsplăti, decât cu bunătatea față de cei de lângă noi; când am înțeles că Dumnezeu ne-a făcut pe fiecare unic, că Dumnezeu l-a făcut pe fiecare om în aşa fel încât să fie altfel decât toţi oamenii de până la el, dar totodată să îi şi însumeze pe toţi în Sine prin Hristos, din acest motiv, noi nu trebuie să facem eforturi pentru a fi originali, pentru că noi, dacă am fi noi înşine, de altă originalitate nici nu mai avem nevoie…și nu este vorba de o originalitate doar pentru a fi altfel, ci în sensul frumos al cuvântului, de a fi unic, dar o unicitate în care se descoperă frumuseţea întregii lumi şi frumuseţea Ziditorului; când am învățat să mă eliberez și am refuzat să mai tac și am ales să spun ce simt, să râd, să fiu eu cel adevărat, să privesc în sus, spre Dumnezeu; când am înțeles că trebuie să-mi duc cu bucurie crucea, care este calea pe care voi ajunge la iubire, adică la Dumnezeu; când am înteles că va veni o vreme când se va termina tot, când voi pleca fără nimic material, fără planuri, fără cuvinte, fără nimic, doar cu ceea ce mi-am zidit acolo sus, în cer, prin faptele mele, singur și, probabil, fără să știu că am plecat sau că am fost...sau cine am fost; când am înțeles că, pentru cei ce cred în Hristos, viaţa pământească reprezintă anticamera veşniciei, locul pregătirii pentru viaţa cerească, moartea nemaifiind deznodământul implacabil al vieţii, ci puntea către viaţa cerească; când am înțeles că viața nu-şi găseşte împlinirea decât prin mântuirea sufletului, toate celelalte preocupări ale vieţii slujind acestui scop înalt: mântuirea; când mi-am pus întrebarea:

"Oare, ce voi lăsa în urma mea?..."; când m-am agățat de mâna lui Dumnezeu, i-am deschis inima și am înțeles că trebuie să mă încredinţez Lui, să mă las cu totul în voia Sa. S-a întâmplat ceva aşa cum voiam eu? Să-i mulţumesc! Nu s-a întâmplat? Să-L slăvesc. Nimic nu-mi este de trebuinţă, dacă nu-mi este dat de Dumnezeu, nimic, în afară de un lucru: să nu mă înstrăinez de El și de harul Lui. De aceea, „ Să ne aruncăm grija spre Domnul şi El ne va hrăni; El în veac nu va îngădui ca dreptul să se clatine”.

Timpul este intangibil, să încercăm să-l atingem şi vom vedea că nu putem. Timpul este perpetuu, să încercăm să-l oprim şi vom obosi încercând. Timpul este preţios, să încercăm să-l cumpărăm şi vom vedea că nicio bogăție din lumea asta nu ne va fi de ajuns. Timpul este prietenos, indiferent cât de lipsit de valoare îl lăsăm să treacă pe lângă noi, el nu se supără şi merge mai departe. Timpul este darnic, cel mai preţios dar pe care-l putem oferi celor de lângă noi. Timpul este viaţă. Timpul este iubire. Timpul este, într-un final, ceea ce puţini preţuiesc la adevărata lui valoare: este zestrea noastră. Căci atât de puțin putem fi, atât de puțin putem dărui, dacă nu avem timp… Deci, viața este o șansă unică! Este o realitate care astăzi îmi aparține! Atunci, vreau să o iubesc! Nu pot să pierd ceea ce nu am: trecutul nu mai există, viitorul nu a venit încă...deci, nu pot să le pierd. În schimb, pot rata singurul lucru care se află în posesia mea: clipa de față! La sfârșit, li se va spune unora: „Intră în bucuria Domnului tău”. Îmi doresc să fiu şi eu printre ei!...

Vă mulțumesc pentru fiecare urare, pentru fiecare gând, pentru fiecare rugăciune, pentru fiecare binecuvântare și le întorc, din bucuria sufletului meu, înmiit către voi toți, suflete frumoase!

Să ne fim în continuare daruri unii celorlalți, să ne aducem lumină!

Cum suntem ?

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Tue, 20 Apr 2021 19:50:00 +0000

O poveste tradiţională evreiască spune că Avraam stătea afară, lângă cortul său, într-o seară, când a văzut îndreptându-se spre el un bătrân obosit şi murdar de atâta călătorit.

Avraam a sărit şi l-a invitat pe bătrân, i-a spălat picioarele şi i-a dat mâncare şi băutură.

Bătrânul a început imediat să mănânce, fără să spună vreo rugăciune.

Avraam l-a întrebat atunci:

- "Nu te închini Domnului?" Bătrânul a răspuns: "Mă închin doar focului şi nici unui alt zeu".

Auzind aceasta, Avraam s-a enervat, l-a luat pe sus pe bătrân şi l-a aruncat afară în noaptea neagră şi rece.

Mai apoi, Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam, întrebându-l unde este străinul. Avraam a răspuns:

- "L-am dat afară deoarece nu ţi se închina."

Dumnezeu i-a spus atunci: "Îl suport pe omul acesta de optzeci de ani, iar tu nu poţi să îl suporţi o singură noapte?" Persoanele credincioase au uneori o dificultate în a accepta diferenţele dintre ei şi alţii.

Așa se întâmplă de multe ori și cu postul și cu rugăciunea.De ce unii,de ce alții ?

Judecata rămâne a Domnului ! Fericitul Augustin spunea: "În cele esenţiale unitate, în cele neesenţiale libertate, în toate Iubire!"

Denia Acatistului Bunei Vestiri 2021

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Sat, 17 Apr 2021 19:04:00 +0000

Denia Acatistului Bunei Vestiri!

Maica Domnului este grabnic ajutatoare pentru toti cei ce o cinstesc cu credinta si o invoca în rugaciune!

Citirea Acatistului închinat Ei, reprezintă o laudă adusă Fiului lui Dumnezeu, Întrupat pentru răscumpărarea și mântuirea noastra dar si Preacinstirea Celei prin care Dumnezeu a coborât la noi!

Ea ne izbaveste de lacrimi și suferință, aduce bucurie si nădejde în calea noastră către Dumnezeu!

Să rămânem preaiubiților, sub

Acoperământul Sfânt al Măicuței noastre și în Lumina Dumnezeiască!

+Domnul LULU Macovei______

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Wed, 24 Feb 2021 15:00:00 +0000

Ieri, am condus pe drumul spre ceruri împreună cu familia, pe Domnul Ilie Ioan Macovei, băiatul părintelui Macovei Ioan cel care m-a lăsat urmaș în Parohia Sfânta Înviere - Săvinești și căruia îi păstrez o vie amintire pentru tot ceea ce a făcut pentru mine.

Nu voiam să scriu despre asemenea momente ale despărțirii însă oameni de asemenea anvergură rar ți-e dat să-i întâlnești , să-i cunoști și să vorbești despre ei și altora ce au nevoie de modele ”chipuri”alese pentru zilele noastre.

Pentru Săvineșteni reprezintă o personalitate despre care nu prea s-a vorbit. Noi românii de multe ori ne uităm adesea la alții și despre profesorii noștri , oamenii răsăriți ai comunității noastre locale, cu greu dacă-i amintim de sub presiunea vremurilor .

Domnul Lulu, cum îl numeam toți este unul dintre ei , și a fost un muzicolog în adevăratul sens al cuvântului, profesor de flaut,oboi, pian, la Conservatorul de Stat din Tessalonic-Grecia.

Dădea lecții de instrument muzical si-n particular în timpul cât a stat în București, și-n străinătate, era prețuit fiind cooptat și de Agenția de Impresariat Artistic-București, ca unul din cei mai talentați și serioși profesori.

Pentru vremurile de început de carieră(comuniste) a rămas cu un mare off în suflet deoarece nu a fost prețuit în țară pe cât se cuvenea, fiind și fiu de preot.

Chiar îl durea că nu a făcut mai multe pentru România,tară sa pe care știa a o cânta minunat și față de care a stat departe mai mult de jumătate a vieții sale.

De altfel frumusețea sufletului său era o manifestare de plenitudine în tot ceea ce făcea. Își iubea familia,rudele și pe părinți cum rar mi-a fost dat să văd.

Era pentru toți de o bonomie, bunătate, calmitate, voioșie cum rar întâlnim.

Lângă el nu puteai să fii trist deoarece simțul umorului îl stăpânea din întelepciunea cu care Dumnezeu, l-a înzestrat.

Se numără printre ctitorii de seamă ai bisericii noi, la care slujesc donând prima Evanghelie, primul scaun împărătesc, o parte din icoanele Iconostasului, și primindu-mă în Grecia, ”ca la mine acasă” de câte ori îmi poftea inima.

Pot zice că am cunoscut meleagurile elene datorită lui care avea prieteni până la episcopi. Când grecii vorbeau despre el o făceau cu deosebită reverență și cu mult respect. Are zeci de ucenici pe care i-a învățat tainele flautului,acum mari muzicieni,dirijori ai Greciei și cărora chiar le place să spună cine le-a fost mentorul lor.

Prietenul multor profesori și oameni de seamă printre care amintesc doar pe marele dirijor Sergiu Celibidache cu care știu că purta și corespondență.

În opinia sa muzica nu “este”, ea “devine”, într-un cuvânt ființează .

Despre cânt și ”Logos” am vorbit seri întregi prin aceasta arătându-mi cât de apropiat era în credință și mărturisire, față de Dumnezeu.

Iubea să cânte la strana bisericii și de câte ori stătea la slujbe îl vedeam transfigurat de trăire .

Multe s-au schimbat în viața lui după ce soția sa, Mimi a trecut la Domnul.Nu-și mai găsea liniștea din iubirea ce i-a purtat-o . Am simțit că pentru el cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească era misterul-esența creativității.Apoi...

Simplitatea îl încununa ca un privilegiu al grației oamenilor mari și ca principală condiție a vieții sale morale de ”om frumos” în toată plinătatea cuvântului.

Dumnezeu să te odihnească suflet de om ales!

10 februarie 2021 - 102 ani de la nașterea Părintelui Iustin Pârvu

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Wed, 10 Feb 2021 12:00:00 +0000

Anii aprind în inimile oamenilor dragostea, şi tot anii o topesc şi o sting. Ce mai zboară anii peste noi !

Îl întâlneam pe Părintele datorită bunicii mele în vara anului 1964.

Eram un copil ce urma să intre în școala generală și care auzisem multe povești despre el chiar dacă uneori trăgeam cu urechea iar acum după Sfânta Liturghie cinam față în față în casa muncitorească de la Mănăstirea Secu.

Nu era îmbrăcat preot sau călugăr dar îmi spunea încă de atunci ”ceva” care în timp am realizat că avea purtarea acestora și chipul de om frumos-albastrul cerului în ochi, ales...biruitor în felul în care ne vorbea, așa s- a înscris în graiul sfânt al neamului său.

L-am sărbătorit în mulți ani, multe luni de februarie în locuri și feluri deosebite având mulțimi de ucenici și fii duhovnicești,credincioși cel căutau în preajmă pentru ca așa ni s-a părut firescul vieții. Era singura cale de cufundare a sufletului în aerul înmiresmat de înfloriri.

De multe ori în prima parte a zilei ”dispărea”din mănăstire cu câțiva ucenici spre a-i tihni Sfânta Liturghie iar spre seară nu avea încotro... era inundat de mulțimile iubitoare cel îl înconjurau spre a se înfrupta din bucuria binecuvântărilor ce le dădea asemenea unui copil că timpul mai există.

Paradisurile acelor timpuri îmi par acum pierdute Singura care e eternă e nostalgia lor-oftatul sufletului !

Un poet spunea:” Îmi cer iertare, om frumos,

Că prea mult mă gândesc la tine”...

Şi-atâta vreau să mă mai ierţi:

Că te iubesc cu nesimţire.

Iar de m-accepţi, şi nu mă cerţi

M-ai condamnat la fericire”.

Pe drept cuvânt mă simt ferice de câte ori vorbesc despre dânsul și ce să mai zic când scriu cât de putin spre a înfierbânta inimile celor care-l prețuiesc ca pe un adevărat mărturisitor în timpuri ca ale noastre.

Pentru cei mai mulți cred că întâlnirea cu el a fost minune, vibrație, trezire, descoperire, îmbărbătare, încredere și poate certare părintească ca și când un singur om concentra viaţa tuturor.

Pe mulți i-am auzit spunând după ce veneau la dânsul si altora din cuvintele Evangheliei”vino și vezi”! Si pe drept cuvânt ochii se transfomau în dorințe mântuitoare.

De fiecare dată când plecam de la el plecam ca de la casa părintească - rădăcina rădăcinilor mele, care-mi venea tot mai scumpă, vatră de dor departe de tristețe și de teamă.

Aici, iubire părintească, hrană dulce sufletească. “Suntem responsabili, zicea părintele, pentru moştenirea duhovnicească pe care o lăsăm generaţiei viitoare. Fiecare în parte are un rost temeinic în acest organism care este trupul Bisericii, iar prin nepăsarea ta strici nu numai sufletul tău, ci şi duhul ortodox în genere pe care-l vor moşteni cei de după tine“.Omul este chemat la îndumnezeire.

Astăzi cu Sfântul Haralambie prăznuit prin slujire și rugăciune adaug și cei 101 ani trăitori îmbrăcați în lumina Învierii ai Părintelui, pentru mine în lumea îngerilor albi, din ceruri... bătrânii, căci la nașterea voastră sfântă și Sfinții se-adună ! (pr. Constantin).

INTÂMPINAREA DOMNULUI

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Mon, 01 Feb 2021 21:34:00 +0000

Plutarh povestește că un căpitan antic numit Temistocle, fugar şi epuizat, a fost constrâns să se refugieze pe pământul unui rege pe care îl ofensase într-o zi şi de a cărui răzbunare se temea.

Nebun de spaimă, a fost constrâns să intre în palatul său regal, dar a alergat imediat să se ascundă într-una dintre săli.

Un zgomot în spatele lui… S-a întors tremurând, dar a văzut un copil care îl privea şi zâmbea. Era micuţul fiu al regelui!

Temistocle l-a luat în braţe, plângând.

Regele l-a surprins cu copilul în braţe. Neputând să îl desprindă pe copil de duşman, l-a primit pe Temistocle la curtea sa .

”Regele Regilor” primește pe toți împotrivitorii Lui cu iubire de prunci.

Fiecare dintre noi am fost purtați în brațe după Botez în Casa Domnului-Biserica, asemenea Pruncului Iisus .

Mai mult preotul, preînchipuind pe bătrânul Simeon ni-l oferă pe Iisus; vrea să-l luăm în braţele sufletului nostru şi să nu-l mai lăsăm niciodată să dispară de aici, din inimă, fiindcă numai din plinătatea inimii noastre vom vorbi despre pruncul dumnezeiesc asemenea prorociţei Ana, ba chiar mai bine.

Sub inspirația Duhului Sfânt cel ce-și trăia viața bătrâneții(250 ani) pentru împlinirea profeției(Isaia 7,14) cântă plin de recunoștință ” Acum slobozește pe robul Tău”…și profețește ”semnul” spre căderea şi ridicarea multora din Israel.

Într-adevăr, Hristos este mântuire pentru cel care crede în El şi-l urmează din toată inima, dar în acelaşi timp poate fi şi pierzare pentru cel care-l respinge cu încăpăţânare.

Războiul nevăzut îl poartă și toate mamele prin fii lor pentru că aici este și Maica Domnului și dreptul Iosif, dumnezeieștii părinți ce ne poartă-n sfințenie. Simeon şi Ana ne strigă astăzi: bătrâni – bătrâne, mici – mari, toţi la biserică !

Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pentru a fi cu omul şi pentru a-L mântui, însă omul se poate îndepărta de adevărata “Lumină” prin modul său de a fi, de a se comporta, de a căuta şi de a crede că alte “lumini” i-ar putea lumina drumul spre mântuire, spre fericirea veşnică.

Orice om poate şi trebuie să meargă în întâmpinarea lui Hristos şi să-i permită să intre în viaţa lui deoarece, fără el nu putem face nimic: în el trăim, suntem şi ne mişcăm.

Liturghia de azi invită pe toţi credincioşii să vină în întâmpinarea lui Hristos în Casa lui Dumnezeu, unde îl vom întâlni în Sfânta Liturghie, spre a-L premări pe Mântuitorul nostru, spre a-i oferi omagiul credinţei puternice şi pe cel al iubirii înflăcărate!

Crăciun 2020

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Thu, 31 Dec 2020 15:24:00 +0000

https://vimeo.com/495703354

Sf.Mare Muc Dimitrie-Predică Părintele protopop Bogdan Frăsilă

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Wed, 28 Oct 2020 17:24:00 +0000

Pr. Ioan Petrariu cuvânt la Vecernia Sf. M. Muc. Dimitrie- hram 2020

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Sun, 25 Oct 2020 19:44:00 +0000

Sfânta Cuvioasă Parascheva-troiță

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Wed, 14 Oct 2020 19:43:00 +0000

Gânduri înaintea prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva în anul pandemiei 2020

noreply@blogger.com (SĂVINESTI-NEAMT) — Thu, 08 Oct 2020 20:22:00 +0000

Acum 34 de ani în urmă eram hirotonit de ziua Sfintei Cuvioase Parascheva.Lume la fel de multă dar pentru că erau comuniștii la putere și nu trebuiau deranjate organele, slujba se oficia obligatoriu în catedrala mitropolitană.Unii mai lesinau pe lângă noi de erau scoși pe brațe afară, prin Sfântul Altar.

Nu se tulbura nimeni deoarece știam toți că nu se potrivea nici o schimbare acelor vremuri.Eram mulțumiți că în nevrednicia noastră nu îndrăznea nimeni a opri poporul cinstitor de sfințenie.

Nu era nici un fel de stire despre momentele acestea decât în revistele bisericești dar știa toată lumea și se bucurau și cei care nu ajungeau, gândindu-se că va fi o zi și pentru ei alături în sfințenie. Când Bunul Dumnezeu a binevoit a schimba lucrurile, praznicul cinstirei patroanei Moldovei a luat locul întâi pe tară mai ales în ceea privește pelerinajul și numărul multimilor. Pentru mine era un semn că în poporul închinător se întărea un anumit simt al misterului- misterul pe care fiecare trebuia să-l descopere în sine prin darul Sfinților. Mulți români abia așteptau să‐și spună necazurile, durerile, lipsurile la Sfântă... să plece cu un dar de la Sfântă, așa cum s-a petrecut de fiecare dată!

Parcă învățasem să respectăm misterul.Zic parcă întrucât iată după mulțimea blasfameitorilor în anii din urmă la adresa a ceea ce avem ”odoarele cele mai de preț”, martorii Învierii, Dumnezeu ne lasă în această încercare fără precedent a lumii spre a învăța lecția mărturisirii și a ne cerne credința.

Trezirea poporului în asemenea momente este crucială. Nu fac nici un fel de politică dar se pare că prea ne lăsăm prostiți.Întâi să ne aducem biserica în casa,să nu putem ajunge la cea mai mare Sărbătoare a creștinătății-Sf. Înviere, iar usor ,ușor să se spună că din cauza pelerinajelor, a slujbelor se îmbolnăvește lumea.

O, pentru ce conducători ne rugăm noi la Sf.Liturghie…că mă rușinez fără să vreau:”pentru conducătorii țării,mai marii orașelor și satelor” care i-au depășit pe comuniști în respectarea libertăților noastre .

Iî întelegem că sunt grijulii dar de ce nu ne respectă libertatea, demnitatea de cetățean și creștin. Covidul- 19 nu poate justifica încălcarea niciunui drept sau libertăți, fie că e dreptul și libertatea de a merge la Cuvioasa Parascheva în pelerinaj, dreptul și libertatea de a beneficia de educație, dreptul și libertatea de a merge în concediu, de a merge la un concert, prin parc sau de a mânca unde ne poftește inima.

Arhiepiscopia Iasilor, își exprimă regretul că legea permite intrarea în oraș pentru orice alt motiv, mai puțin pentru pelerinajul sfintei.Are și virusul astă mândria lui nu merge cu metroul, în cazinouri, la păcănele sau alegeri.

De aceea și lumea e foarte supărată și obosită de felul cum e gestionată toată situația. Nu-I corect să vorbim noi din răzvrătire ,tristețe,frică și totuși de ce acest bombardament pe sufletele noastre? Oare ne protejează cei în drept(autoproclamați) mai mult decât sfinții noștri? Oprirea molimei va veni de la Hristos și sfinții săi!

A îmbraca haina grijii și responsabilității în acest fel e batjocoră, dezumanizare și descreștinare sistematică. Cine e pericolul public ? Sfântul sau ”conducătorul(ii) ?

” Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,

Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,

Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,

Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire”

Preot CONSTANTIN LUPU-MARINEI - SAVINESTI - NEAMT

La cumpana dintre ani

Crăciunul

Pendula vieții

Venirea la Biserică

Anii...

Cum suntem ?

Denia Acatistului Bunei Vestiri 2021

____+Domnul LULU Macovei__________

10 februarie 2021 - 102 ani de la nașterea Părintelui Iustin Pârvu

INTÂMPINAREA DOMNULUI

Crăciun 2020

Sf.Mare Muc Dimitrie-Predică Părintele protopop Bogdan Frăsilă

Pr. Ioan Petrariu cuvânt la Vecernia Sf. M. Muc. Dimitrie- hram 2020

Sfânta Cuvioasă Parascheva-troiță

Gânduri înaintea prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva în anul pandemiei 2020

+Domnul LULU Macovei______