Atlantis-Ariel

8 Martie

2012-03-07T09:33:00.000+02:00

1 Martie

2012-02-29T17:28:00.001+02:00

Dan Puric - Invidia

2012-02-22T10:44:00.001+02:00

"Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.

    Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
    Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon.
    Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel.
    Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.

A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan.
    Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast.
    In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III.
    A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth.
    O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
    L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale.
    L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
      Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,Berdiaev.
    Lupta era stransa, dar echilibrata.
    In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de DNA.
    Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
    Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie.
    Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
    Si atunci ne-a cuprins invidia... Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?”

Istoria igienei - continuare

2012-02-18T08:50:00.000+02:00

Si fueris Romae, Romano vivito more

Iar la Roma, chiar erau motive ca să se comporte cineva după felul romanilor. Cele mai detaliate însemnări despre obiceiurile legate de igienă, în sfera publică şi privată, le avem de la cronicarii latini, care au consemnat felul în care igiena, dorinţa pentru curăţenie şi viaţă sănătoasă au ieşit de sub tutela exclusivă a justificărilor religioase şi a intrat direct în sălile de studiu ale medicilor Republicii şi apoi ai Imperiului. Zicala “minte sănătoasă în corp sănătos” oferă o citire foarte rafinată a modului în care romanii îşi priveau atât propriul corp, cât şi efectele întreţinerii lui asupra convieţuirii cu sine şi în societate. Băile publice ajung în vremea Imperiului Roman la punctul de maximă răspândire. Nu numai la Roma, ci şi pe întregul teritoriu cucerit de flamurile lui Remus şi Romulus.

Instalaţiile de transport al apei, apeductele, pentru consumul zilnic din marile centre urbane romane, reprezentau atât o realizare arhitecturală şi inginerească remarcabilă, cât şi dovada clară că igiena devenise unul dintre punctele forte ale agendei de politici publice ale conducătorilor de la Roma. Igiena ieşea pentru prima oară deschis în spaţiul public, formatându-l, recreându-l după necesităţile dictate de imperativele evitării bolilor şi epidemiilor. Deşi chestiune care începe individual şi în spaţiul privat, igiena, în vremea dominaţiei latine asupra bazinului mediteranean, a fost transformată chiar într-unul dintre însemnele distinctive ale unei civilizaţii avansate. Romanii se spălau des şi le plăcea teribil acest obicei. Timpul petrecut la terme (băile publice cu apă caldă) constituia deja un ritual social, curăţenia trecuse de la necesitate fizică la pretext de socializare. Igiena aducea oamenii laolaltă, pentru a se cunoaşte mai bine.

Evul Mediu, Renaşterea şi Epoca Luminilor

Toate au un numitor comun. Lumea, după ce a pierdut contactul direct cu înfloritoarea civilizaţie romană, după destrămarea Imperiului, s-a scufundat într-o deplină lipsă de igienă. Evul Mediu este cunoscut ca fiind perioada în care trupul a fost considerat sursa păcatelor, ca atare salvarea sufletului urma alte considerente, iar trupul a fost neglijat şi minimalizat în termeni de igienă. La curţile regale europene, luxul strălucea, acoperind o peliculă groasă de murdărie.

Una dintre reginele Europei chiar se lăuda cu “strălucitoarea albeaţă a mâinilor sale”, în condiţiile în care nu şi le mai spălase de trei săptămâni. Nu existau camere speciale destinate satisfacerii nevoilor fiziologice, de aceea la Curtea Franţei obiceiul monarhilor de a se muta cu suita de la un castel la altul “în vizită” lua alte semnificaţii… servitorii trebuiau să cureţe colţurile incintelor, de altfel opulente arhitectural şi ca amenajare de interior, înainte de revenirea suveranilor.

În plin secol al XVIII-lea, curtenii regelui Franţei purtau machiaje sofisticate, peruci “aripi de porumbel”, veşminte din cele mai fine catifele şi mătăsuri, folosind relaxaţi andrele sau beţişoare metalice lungi pentru a se scărpina sub perucile fastuoase. De ce? Simplu. Erau plini de păduchi. Parfumurile epocii aveau esenţe tari. De ce? Pentru a ascunde mirosurile dezagreabile ale lipsei unei igiene corporale riguroase.

Industrializare, postindustrializare

Doar din secolul al XIX-lea începe marea bătălie pentru readucerea curăţeniei ca normă socială acceptabilă a igienei private. Nu însă şi a celei publice. Băile îşi fac apariţia în casele oamenilor ca prezenţe obligatorii. Însă străzile gem de mizerii, noroi şi gunoaie. Doar la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea apar lucrările sistematizate de canalizare, de drenare, de curăţenie publică şi de amenajare urbanistică, ce permiteau şi chiar încurajau crearea unui spaţiu public curat. Iar secolul al XX-lea a fost cu siguranţă secolul în care igiena a devenit una dintre variabilele statistice măsurabile pe consumul de şampon, detergent, pastă de dinţi pe cap de locuitor.

Civilizaţia actuală este obsedată de curăţenie. Igiena apare astăzi ca un imperativ, ca o normă fără de care individul în sine, dar şi populaţii întregi nu pot spera să aibă acces la statutul de societate avansată.

Frenezia curăţeniei, a lipsei mirosurilor deranjante emise de fiziologia umană nu mai este neapărat dată de deliciile socializării, cum era cazul în Imperiul Roman, ci de reversul problemei: lipsa de igienă scade considerabil dezirabilitatea socială. În lumea contemporană nu mai este loc sau răbdare pentru murdărie. Nu în condiţiile în care circuitul comercial care gestionează fluxul de “curăţenie” se joacă permanent cu preţurile către praguri tot mai mici. Oferta economică stimulează igiena. Pentru simplul fapt că avem de-a face cu o piaţă de desfacere în continuă expansiune.

Amalgam

Civilizaţiile din Mesopotamia antică atinseseră extraordinare culmi de rafinament, însă marile oraşe, aglomerări urbane de dimensiuni impresionante în epocă, nu ar fi oferit călătorului contemporan o “panoramă olfactivă” uşor de suportat. Iar asta pentru că Ninive sau Babilon nu aveau reţele de canalizare şi băi publice. De aceea este de presupus că amestecul de bogăţie cu o igienă publică defectuoasă ducea la consecinţe neplăcute în spaţiile deschise ale oraşelor. O zi de târg în Ninive ar fi constituit cu siguranţă o experienţă a simţurilor dusă la extrem, chiar şi pentru standardele de atunci.

Grija

Egiptenii au fost printre cei mai pedanţi antici. Deşi igiena s-a impus în ţara celor două Regate din considerente religioase, practicile de curăţenie corporală atinseseră deja nivelul de integrare, la nivel de cutume sociale, care să le permită oamenilor un trai mai bun. Conştienţi că o igienă superioară permite ocolirea unor focare de infecţie generate de mizerie, egiptenii preferau chiar să fie curaţi, mai degrabă decât să arate bine. Cei mai curaţi egipteni erau Marii Preoţi, obligaţi să facă mai multe abluţiuni zilnic, să se radă complet şi să îşi îngrijească pielea.

Profeţiile lui Gupta Swami despre România

2012-02-13T11:31:00.012+02:00

În primăvara lui 2004, România a fost vizitată de Gupta Swami, profesor indian, doctor în istoria religiilor, maestru spiritual al multor discipoli, atât din ţara sa natală, cât şi din întreaga lume. Necunoscut publicului român, profesorul indian e celebru în afara Indiei, mai ales ca prezicător şi clarvăzător, el profeţind, cu o acurateţe extraordinară, evenimentele cruciale ale sfârşitului de secol şi începutul noului mileniu: căderea lui Gorbaciov, atentatul terorist din Indonezia, căderea navetei Columbia, dar şi căderea şi execuţia cuplului Ceauşescu. Din această cauză, de-a lungul timpului, indianul a fost contactat de mulţi preşedinţi de state şi guverne. Chiar şi Elena Ceauşescu a apelat la Gupta Swami în 1983, însă, deranjată de prezicerile acestuia, soţia dictatorului l-a obligat pe guru să părăsească urgent ţara . Aflat în vizită în Bucovina “trimis de viitor”, gurul indian a făcut o serie de profeţii cutremurătoare care, dacă se vor adeveri, vor schimba faţa României şi a planetei.

Ceauşeasca m-a făcut şarlatan

“Românii care m-au abordat nu s-au interesat decât de propriul lor viitor. Ultima a fost Elena Ceauşescu, dar nu i-a plăcut viitorul pe care i l-am prezis. M-a făcut şarlatan şi peste două zile eram invitat să părăsesc România. Acest lucru se întâmpla în anul 1983. Un înalt personaj din Guvernul României, care a participat în calitate de revoluţionar în procesul soţilor Ceauşescu (a refuzat să precizeze numele acestuia) mi-a mărturisit cu oarecare teamă, că printre şuşotelile Elenei cu Nicolae ( la proces ) a distins de două ori, foarte clar, numele meu. Probabil acţionau târziile regrete.”

Moartea actualului preşedinte va declanşa o explozie socială

“Concomitent, va începe un scurt şi înfiorător război mondial – al treilea şi ultimul – programat, declanşat şi întreţinut de forţele oculte care conduc omenirea. România va participa la război încă înainte de extinderea şi mondializarea acestuia, din cauza unei politici aiurite a conducătorilor ei. (Nota mea: vezi aici ştirile din România care anticipează aceasta: “România se pregăteşte de război”, “Băsescu, ‘loial’ Israelului!”, “Este târâtă România în războiul altora, fără ştirea poporului?”)

Tinerii români vor muri pe capete în ţări străine, în locul unor străini, pentru o cauză străină de interesele românilor. Preşedintele României va fi ucis într-un atentat pus la cale de opozanţii din propriul partid de guvernământ. Moartea sa şi fariseismul ucigaşilor aflaţi la conducerea României vor declanşa explozia socială care se va rostogoli ca un bulgăre de zăpadă pe covorul nenorocirilor româneşti.”

Românii vor trăi mai crunt decât pe vremea lui Ceauşescu

“Să vorbim despre ceea ce va fi, despre România şi poporul său. După ce actuala guvernare va căştiga din nou alegerile, la jumătatea mandatului (perioada 2010-2011 este jumătatea actualului mandat – nota mea) se va declanşa altă revoluţie română, una cu totul diferită de cea din 1989. Guvernarea va fi brutală şi va arăta aproape ca o dictatură, deşi se va numi, în continuare, democraţie. Românii o vor duce extrem de rău. Viaţa lor va fi mai cruntă ca pe vremea lui Ceauşescu. Legile vor fi deosebit de aspre, conducerea va fi violentă şi necruţătoare. Criza se va adânci, iar cei care i-au ales pe reprezentanţii lor vor înţelege, într-un târziu, că prin înlăturarea lui Ceauşescu au adus la conducere sute de dictatori, mai cruzi şi mai lacomi decât răposatul şi că, de fapt, în România, prin revoluţie s-a “evoluat”de la rău la foarte rău.

Averile celor îmbogăţiţi după 1989 se vor risipi

Mii de români vor muri sub pretextul înfăptuirii dreptăţii pe care o aşteptau de atâţia ani. Va începe o adevărată vânătoare de vrăjitoare împotriva comuniştilor şi a ceea ce dvs. numiţi securişti. România se va scălda într-o baie de sânge, demnă de personajul Dracula pe care l-a impus un scriitor englez. Vor muri oameni vinovaţi, dar şi mulţi oameni nevinovaţi. Temporar, autoritatea de stat va dispărea. Opinia publică internaţională, şocată, dar preocupată de propriile griji ale războiului, va sta în expectativă şi nu va interveni. Populaţia României se va reduce aproape la jumătate. Averile celor îmbogăţiţi după 1989 se vor risipi în mâinile rebelilor scăpaţi de sub autoritatea statală. Din acest haos însângerat, România va ieşi purificată.”

Militarii români îşi vor folosi experienţa în obţinerea unor victorii glorioase

“Ceea ce mi-a purtat paşii spre binecuvântatul pământ al Bucovinei e faptul că, într-un viitor nu prea îndepărtat, de aici, va porni la întâlnirea cu destinul său, cea mai puternică personalitate politică pe care o va cunoaşte poate mileniul care a început. Am venit să mă familiarizez cu aceste sfinte locuri, de unde va porni Mântuitorul omenirii viitoare… şi trebuie să recunosc că acesta are circumstanţe favorabile. Spun asta după ce am vizitat stâlpii spiritualităţii româneşti, concretizaţi în incomparabile opere de artă, cum sunt mănăstirile Moldovei. Din Bucovina se va ridica un om bun şi credincios, tare ca o stâncă. O mână de fier, un om înţelept şi drept, de nimeni cunoscut aşa până la acea dată. El va opri prăbuşirea naţiunii române şi tot el o va înălţa în fruntea statelor de pe glob. România va ajunge în scurt timp la cea mai mare extindere teritorială din întreaga sa existenţă şi la cea mai mare înflorire economică. Militarii români, aduşi în ţară de pe fronturile unde luptau fără nici un ţel, îşi vor folosi experienţa în obţinerea unor victorii şi mai glorioase decât ale înaintaşilor lor. Va fi posibil, deoarece vor avea un ţel, o cauză şi un conducător care să-i călăuzească. Secolele următoare, România va juca un rol preponderent în viaţa politică, socială şi economică a lumii.”

România – pilonul noii orânduiri internaţionale

“Raportul de forţe se va schimba total în lume la încheierea ultimului război mondial. Ţările puternic spiritualizate vor dobândi supremaţia mondială. Ţările noastre, India şi România, vor deveni pilonii principali pe care se va sprijini noua orânduire internaţională. Grecia, Japonia, Franţa sau Rusia (spălată de ateism şi comunism printr-o mişcare socială mai brutală decât cea românească) vor deveni polii noii dezvoltări mondiale, bazată mai mult pe spiritualitate, cultură, religie şi artă decât pe regulile reci ale unor economii lipsite de suflet.

Structurile statale lipsite de suflet şi istorie, precum SUA, UE, NATO se vor prăbuşi. SUA au picioare de lut, fiindcă au fost consolidate pe false premise. Slăbiciunea lor va fi demonstrată in al III- lea război mondial, în urma căruia vor dispărea.”

Bronsita - o boala specifica sezonului rece

2012-02-06T15:07:00.006+02:00

Boala a sezonului rece, bronsita este o afectiune respiratorie provocata de o raceala. Se disting doua tipuri de bronsite: acute si cronice. Bronsita acuta este o infectie care se caracterizeaza printr-o tuse uscata, acompaniata sau nu de febra. Bronsita cronica (se face de cel putin trei ori pe an, vreme de trei ani la rand) este o boala foarte frecventa si de gravitate extrema. Simptomele ei sunt o tuse si o expectoratie cronica si e obligatoriu un tratament medical. Oprirea fumatului, numeroase practici care degajeaza bronhiile, medicamente anti-inflamatoare sau vaccinul contra gripei pot da bune rezultate, dar si alte remedii alternative, cum sunt cele pe care vi le prezentam in paginile de fata.

Vaporii impotriva tusei

Inhalati aburi calzi. Varsati apa clocotita intr-un vas si aplecati-va deasupra lui, invelindu-va capul cu un prosop, ca sa creati o mica sauna. Asteptati cateva minute ca sa nu va ardeti fata. Inhalatiile cu vapori calzi fluidifica secretiile plamanilor. Si la farmacie gasiti solutii pentru inhalat, foarte eficiente.Inhalatie cu lamaie. Puneti la fiert 750 cl de apa. Stingeti focul. Adaugati 5 picaturi de ulei aromat de lamaie. Aplecati-va capul peste vas si inhalati aburii. Se repeta de trei ori pe zi.

Ulei aromat de eucalipt sau pin. Pentru ca inhalatiile sa fie si mai eficiente, adaugati in apa fierbinte cateva picaturi de ulei aromat de eucalipt sau pin. Eucaliptul poseda virtuti antibacteriene, in vreme ce uleiul de pin actioneaza ca un expectorant. Bransati un aparat de umidificare in dormitor, inainte de a va culca, pentru ca aerul sa devina mai umed. Respectati instructiunile de utilizare, privind intretinerea aparatului, pentru a evita acumularea de bacterii ori mucegai. Umidificator cu ultrasunete. Folosirea lui e recomandata cu prioritate, in cazul cand faceti bronsite in mod repetat. Aparatul emite vapori reci. Lasati-l sa functioneze zi si noapte, ori de cate ori va aflati in spatiul respectiv.

Bauturi si alimente benefice

Ardeii iuti, sosurile picante de tip Tabasco si mancarurile cu piper proaspat macinat fluidifica mucozitatile si faciliteaza expectoratia. Beti multa apa. Pentru a expulza cat mai rapid mucusul, beti cel putin 8 pahare de apa pe zi.

Evitati alcoolul si cafeaua. Deshidrateaza organismul si ingroasa mucozitatile. Laptele este interzis? Unii specialisti considera ca prezenta cazeinei din lapte stimuleaza producerea de mucus din aparatul respirator si intestin. Nu e deci recomandabil sa fie baut in caz de bronsite. Altii sustin, dimpotriva, ca nu exista nici o legatura intre lapte si mucus si ca lipsa laptelui in alimentatie duce la carenta de calciu, care scade rezistenta la boli.

Infuzii de plante

Captalanul, planta folosita in mod traditional pentru prepararea siropului de tuse, are virtuti expectorante. Contine saponine care inmoaie mucozitatile, precum si un mucilagiu gelatinos care calmeaza mucoasele iritate. Puneti la fiert o cana de apa, trageti-o deoparte cand clocoteste si adaugati 2 lingurite de flori uscate de captalan. Lasati sa se infuzeze 10 minute, strecurati bine (planta contine niste firisoare iritante pentru gat) si beti trei cani pe zi.

Cimbrul are efect extrem de puternic in lichefierea secretiilor. Se recomanda in caz de bronsita acuta. Opariti 2 lingurite de planta uscata cu o cana de apa, lasati sa se infuzeze, apoi beti-l cat mai fierbinte, indulcit cu miere de salcam. Se beau 3-4 cani pe zi. Pentru o si mai buna eficienta, combinati cimbrul cu isop, arin, patlagina sau angelica.
Nalba. Calmeaza rapid iritatiile gatului si ale cailor respiratorii in general. Se prepara o infuzie cu o lingurita de frunze si flori uscate, la o cana de apa. Se infuzeaza 10 minute. Se beau patru cani pe zi.Iedera taratoare, silnic. Stimuleaza puternic bronhiile, care au adesea dificultati sa elimine secretiile. Se infuzeaza o lingurita de frunze uscate cu o cana de apa, vreme de 10 minute. Se beau trei cani pe zi.

Mirtul. Se prepara o infuzie dintr-o lingurita de frunze uscate oparite cu o cana de apa. Se infuzeaza 10 minute. Doua cani pe zi sunt suficiente pentru a vindeca bronsita, in mai putin de o saptamana. Dezinfectant si balsamic, mirtul se recomanda in bronsitele cronice sau acute. Este mentionat inca din Vechiul Testament pentru virtutile sale.

Macerat de usturoi. Puternic antiseptic pulmonar, usturoiul este eficient si in bronsitele acute sau cronice. Se administreaza sub forma de alcoolatura preparata din bulbii proaspeti. Se curata 50 g catei de usturoi si se pun la macerat in 500 ml alcool (tuica de fructe sau vodca), vreme de 3-4 saptamani. Se iau 20-30 de picaturi de doua ori pe zi. Tratamentul este recomandat si in caz de hipertensiune.

Alte remedii. Antibiotice vegetale.

Echinacea, propolisul si usturoiul combat bronsita si stimuleaza sistemul imunitar. Luati de trei ori pe zi o lingurita de tinctura de echinacea si o lingurita de tinctura de propolis, dizolvate in apa fierbinte. In plus, mancati un catel de usturoi crud, de doua ori pe zi. Tratamentul nu trebuie sa depaseasca 10 zile.

Sirop de ridichi cu miere. Are efect puternic expectorant, favorizand evacuarea mucozitatilor din bronhii. Luati o ridiche neagra usturatoare, curatati-o de coaja si bagati-o in mixer pentru a obtine o pasta. Puneti-o intr-un borcan, turnati deasupra un strat de miere alba de salcam, puneti capacul si lasati produsul la macerat vreme de 15 zile. E suficient sa luati 3-6 linguri de sirop pe zi, pentru a scapa de bronsita. Frectii si comprese pe torax. Se fac cu ulei de masline cald, in care se pot adauga picaturi de ulei aromat de lavanda sau salvie.

Usturoiul este un aliment respirator prin excelenta. Uleiul esential pe care-l contine are virtuti antiseptice si expectorante, iar substantele sale sulfuroase dezinfecteaza plamanii.Cataplasme cu otet de mere pe piept. Compus din apa si acid acetic, saruri minerale, oligoelemente, pectina si betacaroten, otetul de mere este vestit inca din antichitate pentru puterea sa de a degaja caile respiratorii superioare - nasul, gatul, sinusurile - si pe cele inferioare - bronhiile si plamanii.

Mai bine sa previi decat sa vindeci

Nu fumati. Este mijlocul cel mai sigur pentru a preveni bronsita cronica. Evitati, de asemenea, locurile cu fum de tigara si rugati-va amicii fumatori sa se abtina in prezenta dvs.Purtati o masca de protectie, daca la locul de munca sunteti expusi unei cantitati sporite de fum, praf, rumegus sau alti poluanti susceptibili de a provoca suferinte ale cailor respiratorii.

Spalati-va cat mai des pe maini si evitati sa le duceti la fata, mai ales daca ati intrat in contact cu o persoana bolnava. Veti limita riscurile bronsitei virale. Curatati-va sistematic nasul si sinusurile cu ajutorul unei solutii saline, pentru a impiedica alergenii si agentii infectiosi sa patrunda in plamani.

Aforismele cinicului

2012-02-01T14:54:00.003+02:00

v Nu poţi îngenunchea un popor deprins să se târâie.

v Nu-i greu să ademeneşti soţia altuia. Greu e să i-o dai înapoi.

v Prietenia care nu cunoaşte hotare se cheamă expansiune.

v Când vrei să te arunci pentru o femeie de pe bloc, aminteşte-ţi că n-ai aripi, ci coarne.

v Alcoolism e atunci când nu vrei să bei, dar trebuie.

          v Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.

            v Dacă munceşti din greu şi te remarci opt ore zilnic, ajungi şef şi munceşti şaisprezece ore.

             v Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întodeauna. Nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.

             v În viaţă, e loc şi pentru eroism. Totul e să te ţii departe de el.

v Omul care crede că dragostea poate fi cumpărată cu bani n-a avut niciodată câine în casă.

v Avem un singur fel de a ne naşte şi milioane de feluri de a muri.

v Oglinda este lucrul care o ajută pe femeie să întârzie.

v Computerele rezolvă toate problemele pe care nu le-am avea dacă n-ar exista computerele.

v Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate.

          v Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.

          v Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul.

          v Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut.

v Cumpără deodată trei sticle de votcă şi n-o să te trimită nimeni după a doua.

v Dacă n-ar pune întrebări, copiii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.

v O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zi de muncă o scurtează cu opt .

v Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut.

v De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajunge până la sfârşitul vieţii.

v Dacă vrei să ai o nevastă deşteaptă, frumoasă şi bogată trebuie să te însori de trei ori.

v Posibilităţile medicinii sunt nelimitate, limitate sunt doar posibilităţile pacienţilor.

v Burta mare nu e de la bere, e pentru bere.

v Femeia poate să-l facă repede milionar pe orice miliardar.

v Între primul şi al doilea pahar, e destul timp ca să mai bei vreo şase.

v Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.

Primele 7 locuri in topul nebunilor.... jusitiarii americani...

2012-01-20T10:33:00.046+02:00

Este cunoscut faptul ca americanii se dau in judecata pentru orice fleac, dar acest top depaseste intelegerea umana….si totusi se poate....

Locul 7
Premiul LIEBECK este numit asa dupa Stella Liebeck, 81 ani, care a dat in judecata McDonalds pentru ca si-a varsat in poala o ceasca de cafea si a castigat 2,9 milioane$

<><>

Locul 6
Kathleen Robertson, Austin, Texas, a primit o despagubire de 780.000 de dolari. Ea si-a fracturat glezna intr-un magazin de mobila, dupa ce s-a impiedicat de un baietel care alerga prin magazin.
Verdictul tribunalului i-a surprins pe proprietarii magazinului avand in vedere ca boracul era chiar copilul doamnei Robertson !

Locul 5.1
La egalitate pe locul 5 este si Carl Truman de 19 ani care a castigat 74.000$ si cheltuieli pentru ingrijiri medicale, dupa ce un vecin a trecut cu Honda Accord peste mana lui.

El se bagase pe sub masina ca sa fure rotile masinii, iar vecinul care era la volan, nu l-a vazut si a plecat din parcare...

Locul 5.2
Tot pe locul 5 se afla Terrence Dickson din Bristol, Pennsylvania, care dupa ce a spart o casa a vrut sa iasa prin garaj, dar usa acestuia era stricata.... si usa de acces in casa se inchisese automat in urma lui. Proprietarii erau in vacanta, asa ca hotul-minune a ramas inchis 8 zile in garaj, hranindu-se doar cu o lada de Pepsi si un sac de mancare pentru caini.
El a dat in judecata casa de asigurari a proprietarului pentru ca situatia i-a cauzat stres si a castigat 500.000$

Locul 4
E ocupat de Jerry Williams din Little Rock Arkansas, care a fost muscat de cur de cainele vecinului, care era legat si in curtea respectivului vecin.

El nu a castigat decat 14.500$ pentru ca juriul a considerat ca dl Williams a provocat "un pic" acest incident, sarind gardul si tragand cu o pusca cu alice in caine ...

Locul 3
Apartine don'soarei Amber Carson din Lancaster Pennsylvania, care a alunecat pe o balta de sifon intr-un restaurant si si-a rupt noada.Treaba e ca balta fusese facuta chiar de don'soara, care aruncase un pahar cu sifon in capul prietenului ei, si probabil ratase...

A castigat 113,500 $.

Locul 2
Kara Walton din Claymont Delaware a incercat sa intre pe geamul unei toalete de la un club de noapte pentru a nu plati 3.5$ la intrare, a alunecat si si-a spart doi dinti.

A dat in judecata clubul si a castigat 12.000 $ si cheltuielile stomatologice.

Locul 1 "cu coronita" !!!
Merv Grazinski din Oklahoma City, a cumparat o rulota cat o casa, si cand se deplasa pe autostrada a fixat viteza pe automat si s-a dus in spate sa-si faca o cafea.... Rulota a iesit bineinteles de pe autostrada si a cazut in sant. El a dat in judecata compania care a fabricat rulota pentru ca nu au specificat in manualul de utilizare ca nu trebuie sa paraseasca volanul in timp ce merge...

A castigat 1.750.000$ si o noua rulota, iar compania a modificat manualul de utilizare !

Semnificatia locatiilor in vise

2012-01-15T19:57:00.000+02:00

PLAJA

Dacă vă relaxaţi pe o plajă, vor urma săptămâni mai calme, iar stresul va dispărea din viaţa dumneavoastră.

Dacă lucraţi pe o plajă, se apropie un proiect care vă va ocupa cea mai mare parte a timpului.

CLĂDIRE

O clădire frumoasă, solidă, simbolizează un viitor luxos şi bogat.

O clădire în ruine anunţă probleme în dragoste sau la serviciu, care se vor sfârşi cu o pierdere. Poate că imaginea dumneavoastră despre sine este ruinată.

CASTEL

Dacă visaţi un castel, el simbolizează o recompensă, onoare şi recunoaşterea realizărilor.

Dacă visaţi că locuiţi într-un castel, înseamnă că aveţi nevoie de protecţie şi siguranţă în asemenea măsură încât sunteţi dispus să vă îndepărtaţi de ceilalţi.

BISERICĂ

Exteriorul unei biserici simbolizează faptul că vă păstraţi valorile sau anumite lucruri sacre.
Interiorul bisericii înseamnă că o situaţie se va agrava, dar problemele cu care vă confruntaţi se vor dovedi în cele din urmă o binecuvântare.

ORAŞ

Oraşele apărute în vis simbolizează un sentiment de apartenenţă la comunitate şi mediul dumneavoastră social.
Dacă visaţi un oraş părăsit sau vă simţiţi înstrăinat, se poate să vă confruntaţi cu un sentiment de respingere în viaţa reală.

Un oraş în ruine simbolizează neglijarea relaţiilor cu ceilalţi, care, prin urmare, se destramă.

PASAJ

Dacă visaţi că mergeţi printr-un pasaj lung, înseamnă că sunteţi disperat pentru că doriţi să eliminaţi tiparele din anumite situaţii comportamentale.

INTERSECŢII

Intersecţiile reprezintă situaţia dumneavoastră actuală, când trebuie să alegeţi posibilitatea corectă dintre cele oferite. Visul vă spune că trebuie să luaţi această decizie importantă, nu să fugiţi de ea.

DEŞERT

Dacă visaţi că mergeţi prin deşert, se poate să vă simţiţi slăbit din cauza unui atac asupra reputaţiei dumneavoastră.
Deşertul simbolizează şi un sentiment de respingere sau chiar abandon.

FERMĂ

Dacă visaţi că trăiţi la o fermă, înseamnă că veţi avea noroc în realizări. Ferma înseamnă creştere şi îmbogăţire. Dacă visaţi că aţi cumpărat o fermă, înseamnă succes şi profit.

CÂMP
Un câmp verde înseamnă abundenţă, libertate şi fericire. Se poate să vă aflaţi într-o perioadă de creștere personală.
Câmpurile proaspăt arate simbolizează creştere şi un drum rapid spre bogăţie sau spre o poziţie respectată.
Câmpurile goale sau moarte înseamnă lipsuri, pesimism sau o perspectivă obosită asupra viitorului.

PĂDURE

Dacă vă aflaţi în pădure, înseamnă o perioadă de tranziţie, deci ascultaţi-vă instinctele.
Totodată, visele pot însemna dorinţa dumneavoastră de a duce o viaţă mai simplă. Se poate să vă simţiţi obosit din cauza tuturor solicitărilor vieţii.
Dacă visaţi că v-aţi rătăcit în pădure, înseamnă că vă căutaţi subconştientul, ca să vă înţelegeţi mai bine.

SPITAL

Dacă vă visaţi la spital, înseamnă că vă doriţi ameliorarea stării dumneavoastră fizice sau mentale.
Mai poate însemna că renunţaţi la a deţine controlul asupra propriului corp sau chiar că vă este teamă să nu vă pierdeţi controlul.

INSULĂ

Dacă visaţi că sunteţi pe o insulă, înseamnă că aveţi nevoie de vacanţă, de o evadare de la stresul din viaţa de zi cu zi.
Dacă visaţi că sunteţi captiv pe o insulă, poate fugiţi de o anumită situaţie, în loc să o înfruntaţi.

FAR

Dacă în vis vă apare un far, înseamnă că sunteţi în căutarea a ceva care să vă ghideze printr-o perioadă dificilă.

MUNŢI
Munţii simbolizează obstacole mari în calea spre atingerea scopului.
Dacă vă aflaţi pe un vârf de munte, înseamnă că v-aţi atins scopul şi vă cunoaşteţi potenţialul.
Dacă vă visaţi urcând un munte, înseamnă că sunteţi hotărât şi ambiţios.
Dacă alunecaţi de pe un munte, înseamnă că vă grăbiţi prea tare spre succes şi nu v-aţi analizat planul suficient de bine.

PARCARE

Dacă vă aflaţi într-o parcare, trebuie să o luaţi mai uşor şi să vă faceţi timp să nu vă gândiţi la obligaţiile zilnice.
Dacă vă visaţi căutând un loc liber de parcare, dar nu îl găsiţi, poate însemna că încă vă mai căutaţi locul în viaţă. Poate încă vă mai căutaţi talentul şi ceva care să vă diferenţieze de ceilalţi.

ÎNCHISOARE

Dacă sunteţi încuiat în închisoare, poate aveţi un sentiment pe care nu îl puteţi exprima liber.
Dacă mai e cineva cu dumneavoastră în închisoare, această persoană reprezintă o parte a dumneavoastră pe care nu o puteţi exprima liber.

Dacă dumneavoastră sau altcineva este eliberat din închisoare, trebuie să vă decideţi asupra unor schimbări în viaţă.

TUNEL

Dacă treceţi printr-un tunel, este un semn rău. Înseamnă nereuşită în afaceri sau la locul de muncă.
Un tunel care se prăbuşeşte în vis înseamnă înfrângere şi trădarea concurenţilor.
Un tren care se apropie de dumneavoastră prin tunel înseamnă schimbarea carierei.

AEROPORT

Dacă visaţi un aeroport plin, înseamnă că vă apropiaţi de un nou punct de plecare în viaţă.
Un aeroport părăsit înseamnă că drumul dumneavoastră se va schimba sau va începe mai târziu decât aţi presupus.

PARC DE DISTRACŢII

Când vedeţi sau vă aflaţi într-un parc de distracţii, înseamnă că ar trebui să vă faceţi timp pentru distracţie şi relaxare.
Dacă parcul este gol, ar trebui să fiţi receptiv la distracţiile şi aventurile pe care vi le oferă viaţa.

APARTAMENT

Apartamentul simbolizează starea dumneavoastră financiară. Un apartament mare şi luxos decorat anunţă o îmbunătăţire a situaţiei dumneavoastră financiare.
Un apartament întunecat şi sărăcăcios înseamnă ghinion şi posibilitatea de a pierde bani.

Vladimir Kush - Un nou Salvador Dali...

2012-01-12T12:23:00.000+02:00

Exercitiu Anti-Alzheimer

2012-01-07T10:58:00.001+02:00

Examinati imaginile de mai jos....Se considerã a fi un exercitiu Anti-Alzheimer.

Pentru a mentine mintea agera! Fascinant!

Puteti sa vedeti 10 chipuri in acest copac?

In imaginea de mai jos exista un chip. Puteti sa-l vedeti?

Aici exista un chip de copil...

Puteti vedea cele trei femei?

Puteti sa spuneti care este deosebirea dintre un cal si o broasca?

Asasinatul lui Marin Preda

2012-01-03T12:35:00.000+02:00

La data de 16 mai 1980 scriitorul Marin Preda a fost gasit mort, in camera lui de creatie de la Palatul Mogosoaia , datorita “asfixiei mecanice”, conform rezultatului anchetei oficiale. Adica inecat in propria voma. Certificatul de deces eliberat de Institutul Medico-Legal mentioneaza insa ca moartea lui a fost violenta si s-a datorat asfixiei mecanice cu un articol de lenjerie, probabil un cearsaf, nefacandu-se absolut nicio referire la faptul ca asfixia s-ar fi datorat continutului esofagian sau al resturilor alimentare regurgitate in trahee. Se pune intrebarea, cum de a murit atunci “inecat in propria voma ” daca s-a sufocat cu un articol de lenjerie care i-a intrat, sau i-a fost introdus fortat in gura?
Si cum se explica echimozele de pe fata pe care nu le avea inaintea mortii, dupa cum au declarat cativa dintre cei care l-au vazut in ziua precedenta decesului ? Marea majoritate a biografilor prozatorului au considerat moartea lui “ciudata”, “suspecta”, “nefireasca”, “inconjurata de mister”, “neelucidata “, petrecuta in conditii “neclare”, “stranii”, “obscure”, etc, insa putini au fost aceia care s-au incumetat sa patrunda in labrintul ipotezelor si al scenariilor puse in circulatie pentru a investiga si dezlega misterul mortii autorului romanelor “Delirul” si ” Cel mai iubit dintre pamanteni”, care aveau sa-i pecetluiasca destinul.

Daca inaintea evenimentelor din decembrie ’89 nici nu se putea discuta macar despre o cercetare competenta in cazul mortii suspecte a unei personalitati, dupa inlaturarea regimului comunist, cand s-a incercat obtinerea unor informatii dela Institutul Medico-Legal sau dela cei abilitati cu ancheta mortii lui Marin Preda, dorinta ziaristilor de elucidare a cazului a fost intampinata cu raceala si indiferenta, sau cu lansarea unor versiuni neconforme cu realitatea. Motivul ? Asupra mortii lui pluteste umbra sinistrei institutii care nu este straina de acel “accident”, asa cum nu este straina de moartea multor altor dizidenti din tara sau de peste hotare care devenisera incomozi sau indezirabili pentru regimul comunist.
Distinsul doctor Serban Milcoveanu care a analizat din punct de vedere strict medical aspectele mortii clinice a prozatorului, bazandu-se pe acel “facies cadaveric” al lui Marin Preda, demonstreaza netemeinicia zvonurilor lansate de cei interesati sa deruteze opinia publica si sa-i denigreze memoria. El a pus diagnosticul de asasinat, intr-un articol publicat in revista “Lumea Magazin” din septembrie 2002. Si realizatoarea de programe TV Mariana Sipos, care a cercetat cu minutiozitate dosarul de ancheta al procuraturii, cat si cel de urmarire penala a scriitorului de catre organele de filaj ale securitatii si a publicat cartea intitulata “Dosarul Marin Preda”, considera ca zvonul lansat in legatura cu asa zisa lui moarte prin “inecare in propria voma” este o infamie. In legatura cu certificatul de deces eliberat de IML, in care se mentioneaza “asfixia mecanica cu un corp moale”, Mariana Sipos concluzioneaza ca este posibil sa fi fost asfixiat cu o perna, datorita urmelor vinete pe care le avea pe buza de sus.
Marin Preda ar fi implinit anul acesta la 5 August varsta de 86 de ani daca nu ar fi fost luat in vizorul securitatii dupa aparitia romanului “Delirul”, roman care readuce in actualitate profilul moral al maresalului Antonescu. Prezentarea conducatorului Romaniei din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial intr-o lumina pozitiva a fost considerata la timpul respectiv o incercare de reabilitare a celui care a ordonat Armatei Romane sa treaca Prutul pentru eliberarea Basarabiei strabune. Marin Preda avea in pregatire un alt roman in care intentiona sa arate cum au fost lichidate valorile neamului nostru in obsedantul deceniu. In romanul “Cel mai iubit dintre pamanteni” eroul principal pomeneste la un moment dat despre “era ticalosilor”. Notitele volumului al doilea din “Delirul”, impreuna cu o valiza plina cu documente care se aflau in fisetul lui personal au disparut imediat dupa moartea scriitorului.

    Dupa unii investigatori ai acestui caz, Marin Preda devenise deosebit de incomod atat pentru rusi, care nu puteau uita infrangerile suferite in fata armatei romane conduse de Antonescu dincolo de Nistru, cat si pentru cuplul dictatorial din Romania, deoarece in acest volum el face o subtila aluzie la pretentiile sotiei dictatorului de a se afirma in viata politica a tarii. De remarcat similitudinea mortii lui Marin Preda cu cea a actorului Amza Pelea care a spus intr-unul din monologurile lui care ne descreteau fruntile, in contextul unei intamplari din orasul Bailesti: “Leana lui Zapacitu din capul satului”. “Zapacitu” era porecla concetateanului sau pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea sa o plateasca cu viata deoarece a fost dat pe mana lui “Radu”, adica iradiat, cum obisnuia dictatorul sa ceara securitatii lichidarea adversarilor regimului, ai indezirabililor sau ai asa zisilor tradatori. Ne amintim de asasinarea fotbalistului Dan Coe, a lui Cornel Chiriac, a istoricului Vlad Georgescu care a primit urmatorul mesaj de amenintare:”daca il dai pe Pacepa (Orizonturi rosii), vei muri”, precum si a altor catorva din conducerea postului de radio “Europa Libera”, a inginerului Gh.Ursu, a lui Virgil Trofin, a lui Vasile Patilinet la Ankara, ca sa dam numai cateva nume ale celor lichidati de organele de represiune aflate in slujba dictatorului.
     Cel care avea sa plateasca cu viata faptul de a-si fi permis sa faca cativa pasi in afara liniei frontului in care erau inregimentati scriitorii care acceptasera tezele proletcultiste ale realismului socialist, slugoii si poetii de curte care elogiau “realizarilii epocii de aur” si-l tamaiau pe dictator dedicandu-i osanale si omagii, s-a nascut la data de 5 august 1922 intr-o comuna din judetul Teleorman, Silistea-Gumesti, pe care o descrie in capodopera lui epica “Morometii”. Aceasta ampla fresca a vietii unui sat romanesc din Campia Dunarii, in care este conturat cu linii viguroase taranul Ilie Moromete i-a adus autorului premiul de Stat in anul 1956. Se poate afirma cu certitudine ca ascensiunea si celebritatea lui Marin Preda s-au datorat in cea mai mare masura aparitiei acestei carti care l-a situat ca prozator epic imediat dupa Liviu Rebreanu in istoria literaturii romane, celebritate care i-a dat constiinta deplina a valorii sale.
      In anul 1968 este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor Romani, doi ani mai tarziu este numit director al Editurii Cartea Romaneasca nou infiintata, in anul 1971 primeste premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul “Marele Singuratic” iar in anul 1974 este ales membru corespondent al Academiei Romane. In anul 1975 publica volumul “Delirul”, in 1977 “Viata ca o Prada” in care descrie drumul sinuos parcurs, la capatul caruia il astepta consacrarea, iar in anul 1980 apare ultimul sau roman de mare succes intitulat “Cel mai iubit dintre pamanteni”, dupa care, la data de 16 mai este gasit mort in camera lui de creatie de la Palatul Mogosoaia , “dupa o noapte de betie”, asa cum s-a zvonit in cercurile literare si in masmedia controlata de partid imediat dupa acel tragic eveniment.

     A fost un scenariu initiat si pus in circulatie de cei care au avut misiunea de a-l elimina intrucat se indepartase de la “linia partidului”, devenise prea independent si, datorita popularitatii de care se bucura, isi luase anumite libertati permitandu-si sa scrie lucruri care nu puteau fi pe placul nici al Moscovei si nici al tiranilor care tineau tara sub teroare cu ajutorul unui aparat de opresiune alcatuit din elemente aduse de la periferia societatii.
Marele succes la public al lui Marin Preda nu putea sa nu trezeasca sentimente de invidie si in randul unora dintre confratii sai, atat inainte cat si dupa evenimentele din decembrie ‘89. Detractorii lui au incercat sa minimalizeze valoarea literara a operelor sale declarand ca a fost un produs al regimului comunist si faptul ca a colaborat cu acest regim este impardonabil.
      Sa vedem insa cum s-a desfasurat “colaborarea” lui cu regimul comunist si care au fost relatiile sale cu securitatea care primea note informative despre el chiar si de la bunii lui prieteni sau de la unii colegi de breasla, care figurau cu nume conspirative de informatori in documentele securitatii. In Dosarul de Urmarire Informativa (DUI) a lui Marin Preda, Dosar care cuprindea 4 volume si era intitulat “Editorul” , exista o nota a securitatii datata 16 noiembrie 1972 in care se mentioneaza ca “Marin Preda este lucrat de organele noastre prin DUI pentru faptul ca este cunoscut cu manifestari negative cu privire la politica partidului si Statului nostru”. Dupa “Tezele din aprilie” prin care Nicolae Ceausescu anunta inceputul asa zisei “revolutii culturale” dupa model chinezesc, securitatea a inceput urmarirea tuturor plecarilor peste hotare ale scriitorilor, considerati potentiali dusmani ai “revolutiei culturale”.
     Se cunoaste faptul ca Marin Preda era in evidenta securitatii inca din anul 1966. Toate deplasarile si intalnirile lui erau urmarite de o armata de agenti care il supravegheau in permanenta. In notele informative cu privire la convingerile lui personale despre regimul de la putere, se mentiona: “declaratii dusmanase la adresa oranduirii”, “refuzul lui de a colabora la organul CC al PCR Scanteia”, precum si unele afirmatii cu privire la lipsa de libertate a presei in Romania . Intr-una din aceste note se preciza ca in anul 1965 Marin Preda fusese la Paris unde se intalnise cu “transfugii fata de care a criticat regimul comunist din Romania ”. In luna ianuarie 1972 un alt informator al securitatii care semna “Artur”, scria ca Marin Preda se intalnise la Paris cu Monica Lovinescu si cu alti colaboratori ai postului de radio “Europa Libera”.

     In baza acestor note, cat si a unui referat al securitatii in legatura cu “activitatea lui dusmanoasa”, convorbirile telefonice i-au fost interceptate prin montarea la domiciliu a unui dispozitiv de ascultare, iar la sediul Editurii “Cartea Romaneasca” s-au facut dese perchezitii noaptea. Cat priveste “colaborarea” lui cu regimul comunist, aceasta se poate stabili cu usurinta citind declaratia criticului literar Marin Mincu caruia nu i se publicau lucrarile fiind acuzat ca in scrierile lui este prea de “dreapta”. Marin Preda, directorul Editurii l-a aparat insa punand la punct pe un denigrator al acestuia printr-o injuratura neaose, publicandu-i apoi toate lucrarile. Iata cum il caracterizeaza Marin Mincu pe acest asa zis “produs al proletcultismului”: “Marin Preda era un om de o elevata noblete, comportandu-se in orice imprejurare ca un adevarat aristocrat; el avea rabdarea nobila sa-i asculte pe toti cei care i se adresau si sa le raspunda cu franchete si naturalete. De asemeni el apreciaza “onestitatea intelectuala a lui Preda si incapacitatea lui organica de a tolera minciuna si injustitia, de orice fel ar fi fost acestea.”
    La randul lui, Nicolae Breban declara ca Marin Preda i-a publicat romanul “Ingerul de gips”, desi era ostracizat in tara intrucat participase peste hotare la manifestari anticomuniste. Despre organele de represiune care tineau tara sub teroare, eroul romanului “Cel mai iubit dintre pamanteni” foloseste la adresa lor epitete precum “duri”, “cretini”, “primitiv” (un colonel de securitate), “demagog rudimentar” (un general), “analfabet periculos” (un gardian pe care pana la urma l-a omorat de teama de a nu fi el ucis de acesta), etc.
   Puteau fi trecute cu vederea aceste pareri infamante ale lui Marin Preda la adresa baietilor cu petlite albastre la veston? Conjunctura le era extrem de favorabila. Aveau acordul cabinetului 2, deoarece sotia dictatorului fusese vizata direct in aluzia referitoare la dorinta ei de implicare in viata politica, precum si sprijinul logistic al rusilor care se simtisera ofuscati la aparitia volumului “Delirul”. Cu cateva zile inaintea mortii lui, dupa cum declara fratele sau, scriitorul a primit cateva amenintari cu moartea si i-a marturisit, “sunt un om terminat”, exact ca in cazul lui Vlad Georgescu. Si baietii s-au tinut de cuvant, exact ca in cazul lui Vlad Georgescu care a dat pe post “Orizonturile Rosii”, carte care a dezvaluit occidentului adevarata fata a dictatorului roman. Pentru a demonstra ca nu sunt primitivi, i-au varat un cearsaf in gura, sau i-au pus o perna pe fata, “astupandu-i orificiile respiratorii”, dupa cum reiese din raportul intocmit de IML.
     Cea mai autorizata parere asupra mortii lui Marin Preda ramane insa cea a medicului Serban Milcoveanu, care, bazandu-se pe declaratiile unor martori care l-au vazut pe Marin Preda imediat dupa moarte, este convins ca a fost otravit cu cianura de potasiu, deoarece cadavrul lui nu avea culoarea livida specifica tuturor cadavrelor, ci era de culoare "rubinie, de un rosu deschis”, culoare specifica a celor morti in urma inhalarii cianurei. De aceiasi parere este si fosta sotie a scriitorului, Elena Preda, care este convinsa ca sotul ei a fost otravit. Si Aurora Cornu, prima lui sotie, a declarat intr-un interviu acordat la Paris Lucretiei Barladeanu “Dupa ce am vazut fotografiile date de politie cu cadavrul lui Marin nu poti sa nu te intrebi daca nu este vorba de un asasinat”.
     Moartea scriitorului Marin Preda ramane, deocamdata, un caz nerezolvat. Daca Justitia va fi pana la urma epurata de magistratii obedienti pana la sevilism fata de puterea “emanata” in convulsiunile din decembrie ‘89, se va afla cine sunt autorii acestui asasinat politic, cat si al multor alte asasinate executate la comanda politica.

Ignatul - Relatarea unui roman care traieste in Occident

2011-12-29T09:37:00.001+02:00

"De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.

După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez!

Cînd mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele și m-au luat la rost că de ce. Ca să-l mănînc, de-aia, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal și să-l manînci, așa, ca un barbar? Eh, cînd am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistînd pe secționarea carotidei și colectarea sîngelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sîngeretelui și mai ales a borîndăului.

N-am știut eu cum se zice în engleză la borîndău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare.

Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului. Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție.

Cu restul cărnii, am zis eu mai departe, facem cîrnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii. Eu zic că au scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii și parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital."

Impodobirea bradului de Craciun

2011-12-26T16:42:00.001+02:00

Împodobirea pomului de Crăciun este un obicei, venit din Occident, cel mai probabil de la popoarele germanice. Încetul cu încetul, acesta a intrat în tradiţia creştină pe la jumatatea mileniului trecut, cu diferite semnificatii - forma triunghiulara amintind de Sfanta Treime, iar podoabele simbolizand cunoasterea si bogatia, precum pomul sacru din Eden. Impodobirea bradului sau impodobirea caselor cu crengi de brad sau cu braduti taiati este de asemenea un obicei preluat de catre crestini. În Evul Mediu, case împodobite cu pomi de Crăciun apar în provinciile Alsacia şi Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului, ci mai degrabă ca cea a Anului Nou. De aici tradiţia se extinde în întreaga Franţă, Spania, Italia şi Elveţia. De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obişnuiau să-şi împodobească casele cu ramuri de brad şi de vâsc. Pomul de Crăciun a pătruns mai târziu şi în Orient, prin intermediul catolicismului.
În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toate şi împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc. Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în oraşele din Germania sfârşitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei ţări.

Scurt istoric
Mult inaintea crestinatatii, plantele si pomii care ramineau verzi peste iarna aveau o semnificatie speciala pentru oameni in sezonul rece. In vremuri stravechi, oamenii atirnau crengi deasupra usilor si a ferestrelor, pentru a-i feri de vrajitoare, stafii, spirite rele si boala.
In emisfera nordica, cea mai lunga noapte si cea mai scurta zi cad pe 21-22 decembrie, fenomen numit solstitiul de iarna. In trecut, oamenii credeau ca soarele este un zeu, si ca iarna vine in fiecare an pentru ca soarele s-a imbolnavit si a slabit in putere. Ei celebrau solstitiul pentru ca insemna ca soarele, in sfirsitm, va creste din nou si ca vara se va intoarce.
In Roma antica, solstitiul se sarbatorea printr-o manifestatie numita Saturnalia, in onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Romanii stiau ca solstitiul insemna faptul ca in curind ogoarele vor fi verzi si roditoare. Pentru a marca momentul, ei isi ornau casele si templele cu buchete de plante vesnic verzi.
In nordul Europei, misteriosii druizi , preotii anticilor celti, isi decorau templele cu crengi vesnic verzi ca simbol al vietii vesnice, si impodobeau stejarii cu mere aurii.
Germaniei i se atribuie inceputul traditiei impodobirii brazilor de Craciun asa cum o cunoastem noi, cind in secolul 16 crestinii devotati aduceau pomi impodobiti in casele lor. Unii construiau piramide din lemn, le decorau cu crengi de brad si le impodobeau cu luminari.
Se crede ca Martin Luther King, protestantul revolutionar al secolului al 16-lea, a fost primul care a aprins luminari intr-un pom. Mergind intr-o seara spre casa, a fost uimit de frumusetea stelelor care stralucau printre ramurile padurii de conifere, si ajungind acasa, a vrut sa recompuna scena pentru familia sa, inaltind un brad in mijlocul casei si impodobindu-l cu luminari.
Dar traditia pomului de Craciun a fost tirziu adoptata pe continentul american, datorita puritanilor. Primele dovezi ale pomilor impodobiti dateaza din anii 1830 cind imigrantii germani din Pennsylvania au impodobit brazi, aducind traditia din tara lor natala, Germania. Pentru americani bradul de craciun era un simbol pagin si era greu de acceptat.
Europenii preferau brazi mici, de cca 120 cm, pe cind americanii il decoreaza din podea pina in tavan. Traditia germana impunea impodobirea bradului cu mere, nuci, marzipan, pe cind in statele americane se foloseau prajiturele de casa. Pina recent, brazii de Craciun proveneau din paduri. Acum, exista plantatii speciale. Sunt necesari 7 pina la 10 ani pentru a produce un brad de Craciun.
Luminitele pentru brazii de Craciun au fost ideea lui Edward Johnson, asistentul lui Thomas Edison, in anul 1882, si au inceput sa se produca in masa in anul 1890.
In anul 1900, marile magazine au inceput sa isi impodobeasca brazi mari, iluminati.

Traditii
Bradul se regaseste in numeroase traditii, nu numai de Craciun. Fiind un pom mereu verde, oamenii l-au asociat cu viata, trainicia, siguranta, prietenia si l-au inclus in toate evenimentele importante ale vietii.
La nastere, se obisnuia ca fiecarui copil sa i se daruiasca un brad, in natura, care ii devenea "frate" si pe care trebuia sa il ingrijeasca pana la moarte.
La nunta, inca exista obiceiul impodobirii unui brad cu ornamente din hartie si fructe, de obicei in curtile casei de la tara. In jurul bradului se organizeaza o mica petrecere care are menirea de a le ura casa de piatra celor care se casatoresc.
In prezent este cel mai indragit obicei de Craciun, datorita simbolurilor care i se asociaza: iubire (pentru ca este impodobit de intreaga familie), bucurie si fericire (pentru ca sub el sunt puse cadourile), magie (se spune ca Mos Craciun nu vine in casele unde nu e brad), viata, trainicie si sanatate (pentru ca este mereu verde, chiar si cand afara e zapada). Practic, bradul a devenit centrul sarbatorilor.

Bradul la români
Este de putini cunoscut insa, ca si dacii aveau un cult pentru brad, dar cu inteles total diferit. Bradul era un copac ritual care era taiat la moartea cuiva. Obiceiul inca s-a pastrat in regiuni din Oltenia si sudul Banatului.
Dacii nu faceau asta din tristete, ci din contra, pentru ei moartea era o sarbatoare iar nasterea, prilej de tristete. Prin moarte ei treceau dincolo, la Zamolxis, iar bradul era un semn al "nuntii mortului", care poate fi interpretat drept unirea raposatului cu natura.
Pomul, impodobit aidoma cu cel germanic (adica fructe, flori, panglici) are cam acelasi inteles, de pom al vietii. Simbolul se regaseste de altfel in foarte multe piese de arta populare, precum covoarele sau alte tesaturi.

Sarbatoarea Craciunului pe glob

2011-12-22T17:55:00.004+02:00

Traditiile de Craciun sunt multe si difera de la tara la alta. Unele se aseamana cu cele din Romania, alte par de-a dreptul bizare. In orice colt al lumii insa, sarbatoarea Nasterii Domnului este un moment in care familia petrece impreuna in fata unei mese imbelsugate. Indiferent cât de diferite sunt pregătite, Sărbătorile din această perioadă a anului, sunt printre singurele care unesc creştinii din întreaga lume. De multe ori, obiceiurile nu coincid nici măcar la nivelul unei regiuni, cu atât mai puţin la nivelul mai multor state.

In Finlanda familiile se reunesc pentru a petrece Craciunul, cea mai importanta sarbatoare a anului. Seara, in jurul orei 17.00, familiile pleaca la biserica pentru slujbe speciale in care se aprind lumanari la mormintele celor dragi. Imaginea miilor de lumanari ce lumineaza noaptea este una pe care cu greu o poti uita.
In Ajunul Craciunului, copiii asteapta sosirea lui Mos Craciun care pune mereu aceeasi intrebare: `Sunt cumva copii cuminti aici?`. Raspunsul entuziasmat este, bineinteles, acelasi `Da`! Mosul are o desaga plina de cadouri, iar in timp ce `slujitorii` lui il ajuta sa le imparta, el povesteste celor mici despre calatoria grea pe care o face din Laponia.

În Islanda, ţara gheţii şi zăpezii, vin treisprezece Moşi Crăciuni! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic (scratch cards), iar, dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moş vine în oraş şi tot aşa până la 25 decembrie când primul Moş se întoarce la casa lui din munţi, pe 26 cel de al doilea şi tot aşa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită şi 'Al treisprezecelea' şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că, în această zi, ultimul Moş Crăciun se întoarce la casa lui.

În Suedia, cea mai importanta zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - aceasta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun.

Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi ai casei în jurul bradului, şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat care ia, la rândul său, un altul şi-l dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe.

În Elveţia, Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este 'Parada ridichilor luminate', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme.

Crăciunul în Alaska
Pentru creştinii din acest tărâm îngheţat, Moş Crăciun vine tot pe 25 decembrie. Se fac vizite, să împarte mâncare, se decorează casele cu instalaţii de lumini şi se merge la colindat. Grupurile de colindători primesc, de la gazde, prăjituri, gogoşi, bucăţele de somon afumat, plăcinte de peşte sau dulciuri. De obicei, copii mai mici din aceste grupuri duc o stea colorată, montată în vârful unui băţ cât mai lung,pentru a fi văzuţi de la depărtare.

Crăciunul în Rusia
Dacă până acum 20 de ani Crăciunul nu era recunoscut de comunişti, în ultima vreme, ruşii au început să înlocuiască concertele religioase de Sărbători cu un Festival al Iernii, într-un stil mai modern, pe placul tinerilor. Au rămas însă şi obiceiuri păstrate atât în Moscova, cât în special, în zonele rurale. Aici, creştinii postesc până pe 6 ianuarie, întrucât majoritatea merg ce calendarul creştin-ortodox vechi.
După cele 39 de zile în care au spus rugăciuni şi nu au mâncat produse lactate sau provenind de la animale, începe un festin, în care se pregătesc 12 feluri de mâncare, în cinstea fiecărui apostol, din peşte, borş, cârnaţi sau fructe uscate. În prima zi de Crăciun, lumea merge la biserici, decorate cu flori şi instalaţii luminoase.

Crăciun pe ritm de raggae
În Jamaica, toate colindele sunt cântate pe ritm de raggae, chiar şi cele clasice sunt adaptate stilului jamaican. În loc de cină, cea mai importantă masă de Crăciun este cea de prânz, ocazie cu care se pregătesc mâncăruri din carne de pui, bou şi capră, ore şi legume.

Masa de Craciun in Cuba
Masa traditionala inseamna pentru cubanezi friptura de porc, fasole neagra servita cu orez si plante traditionale (Yuca) sub forma de piure. Familiile numerose se reunesc si, intr-o groapa sapata in pamant si plina de carbuni acoperiti cu frunze de bananier, frig un porc intreg. Familiile (care in Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toata noaptea pe muzica traditionala.

Un Crăciun la tricou, în Australia
Chiar dacă în această perioadă temperaturile ajung până la 30 de grade, atmosfera de Crăciun nu cunoaşte intimidare. În ceea ce priveşte masa tradiţională, aceasta include friptură de curcan şi de porc. De regulă, desertul este format dintr-o plăcintă de prune în care se pune un mic răvaş, care să aducă noroc celui care-l găseşte.
Din 1937, în Melbourne a apărut o nouă tradiţie pentru ajunul Crăciunului. Australienii se strâng în diferite zone ale oraşului şi cântă colinde. Fiecare persoană are aprinsă o lumânare, iar evenimentul este cunoscut sub numele de "Carols by Candlelight".

Crăciunul pe plajă, în Noua Zeelandă

Şi aici, temperaturile ridicate schimbă obiceiurile de sărbători. Crăciunul este combinat cu vacanţa de vară, iar familiile obişnuiesc să plece la plajă. Personajul cel mai iubit de copii este Tata Crăciun, îmbrăcat în haina roşie. În ultimii 30 de ani acesta a început să fie cunoscut sub numele de Moş Crăciun şi seamănă tot mai mult cu varianta americană a personajului.
Primele tradiţii de Crăciun în Noua Zeelandă au apărut odată cu coloniştii englezi, din secolul 18. Cina tradiţională este formată din friptură de curcan, cu legume şi sos, iar la desert se pregăteşte o budincă specială, preparată din bezea, kiwi, căpşuni şi frişcă. Pentru că aici nu cresc brazi, copacul decorat de Crăciun poartă numele de "Pohntokawa".

In China ziua de 25 decembrie nu este o sarbatoare legala. Un mic procent de chinezi se considera neoficial crestini si il sarbatoresc in privat. Dar multi altii care nu se considera crestini au adoptat unele dintre obiceiuri, cum ar fi cadourile, felicitarile, decorarea casei etc. Ornamentele pentru “Brazii Luminii” sunt facute din hartie si au forme de flori, lampioane si siraguri. In speranta ca Dun Che Lao Ren (Mos Craciun cel Batran) vine si pe la ei, copiii aseaza langa brad ciorapi din muselina, o tesatura fine din matase si bumbac.

In Japonia, doar 1% din populatie crede in Isus si nu este o sarbatoare nationala. Cu toate acestea, cei mai multi janonezi sarbatoresc Craciunul. Decoreaza magazinele, casele, isi ofera cadouri, mananca o prajitura specifica sarbatorii, cu capsuni si crema de vanilie. Ba chiar au si un calugar budist, Hotei-osho, care joaca rolul lui Mos Craciun. Copiii trebuie sa fie cuminti pentru ca se spune ca el are ochi si la ceafa si ii urmareste tot timpul. Nu toti copiii il agreaza pe Hotei-osho si cred ca Mos Craciun si renul cu nasul rosu le aduc cadourile.

Desi doar 3% din populatie este crestina, in India Craciunul este o sarbatoare nationala. Insusi presedinta tarii Pratibha Devisingh Patil il serbeaza. Elevii si studentii au o vacanta cu ocazia Bada Din (ziua cea mare de Craciun). Din cauza climei si temparaturiilor ridicate, in locul brazilor ei decoreaza copacii de mango sau banane cu felinare. Umplu bisericile cu Poinsettia, niste flori rosii la noi denumite Craciunite. Ofera cadouri atat apropiatilor, cat si saracilor. In sudul Indiei, crestinii pun mici lampi pe acoperisurile si peretii caselor, la fel cum fac hindusii in timpul festivalului Diwali.

Evreii din Israel sarbatoresc Hanukkah in locul Craciunului crestin. Dar in teritoriile palestiniene si nu numai (Bethleem, Nazaret) exista o minoritate de crestini care sarbatoresc Craciuniul.

Mexicanii au multe traditii comune cu populatia din Spania. Sarbatoarea de Craciun se numeste La Posada si incepe pe 8 decembrie cu “Imaculata Conceptie”. Timp de 9 zile, grupuri de oamenii se plimba din casa in casa purtand imaginea Mariei cu Iosif cautand un adapost pentru nasterea lui Isus. La fiecare casa unde se opresc participa la

jocul cu Pinata, o jucarie atarnata de un copac, umpluta cu fructe si dulciuri, pe care copiii trebuie sa o sparga prin lovituri. Simbolul Craciunului este floarea rosie a Craciunitei. Copiii cuminti primesc cadouri de la Cei 3 Magi pe 6 ianuarie. Au liber de la scoala in aceasta zi.

Tradiţie neobişnuită în Portugalia
În dimineaţa zilei de Crăciun, la masă se pun farfurii şi tacâmuri suplimentare, pentru sufletele persoanelor decedate din familie. Se pun porţii de mâncare pentru acestea, astfel încât să aducă binecuvantare şi noroc pentru anul următor.
Pe 24 decembrie, copiii aşează încăltămintea lângă şemineu, în care pun morcovi. Scopul lor este de a-l atrage pe calul Bătrânului Înţelept care le va aduce, peste noapte, cadouri şi dulciuri. În noaptea de Crăciun familiile merg la Biserică pentru o slujbă specială, ce poartă numele de "Missa do galo".

Crăciunul în Slovacia
Brazii se împodobesc, de obicei, în Ajunul Crăciunului. Se merge la biserică, iar după slujbă se serveşte şi tradiţionala cină. Felurile de mâncare consistă în două feluri principale: supă şi saladă de cartofi şi peşte. Ca desert se serveşte "Lok'e", un desert pregătit din orez, stafide şi mac. După masa de Crăciun se împart şi cadourile.

Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le amplasează, în seara sfântă, sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea scenei Naşterii Mântuitorului. Fiindcă australienii nu au zăpadă, Moşul nu poate veni cu sania trasă de reni, aşa că aceasta a fost înlocuită de o caleaşcă cu opt canguri.

Cum se spune "Sărbători Fericite" sau "Crăciun Fericit" în:

China (cantoneză): Gun Tso Sun Tan'Gung Haw Sun

Rusia: Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom

Franţa: Joyeux Noel

Grecia: Kala Christouyenna

Irak: Idah Saidan Wa Sanah Jadidah

Italia: Buone Feste Natalizie

Polonia: Wesolych Swiat Bozego Narodzenia or Boze Narodzenie

Spania: Feliz Navidad

Turcia: Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun

Vietnam: Chuc Mung Giang Sinh

Indonezia: Selamat Hari Natal

Hawaii: Mele Kalikimaka ame Hauoli Makahiki Hou

Etiopia: Melkin Yelidet Beaal

Scrisoare catre Mos Craciun

2011-12-17T18:34:00.000+02:00

Trăieşte într-un Boeing 727 - amenajat ca locuinţă

2011-12-11T19:20:00.000+02:00

Joanne Ussary a cumpărat un Boeing 727 uzat. Ea a plătit 2.000 $ pentru avion; acesta a mai costat-o 4.000 $ ca să-l deplaseze şi 24.000 $ să-l renoveze.

A obţinut o grămadă de lemn, dar şi un sistem foarte special de ferestre, cu 24.000$. O foarte bună investiţie - toată această sumă de 30.000 $. Scările se deschid cu o telecomandă de garaj; una din sălile de baie a rămas originală.

Mai e şi un jacuzzi . . . în carlingă.
Casa Boeing face acum parte dintr-o colecţie încadrată în categoria *transformări creative*. Are o vedere spectaculară !

Semnificatia emotiilor in vise

2011-12-04T16:43:00.001+02:00

TEAMĂ

Când visaţi că vă este teamă, înseamnă că aveţi îndoieli cu privire la propria persoană şi vă simţiţi stângaci. Poate vi se pare că nu aveţi lucrurile sub control.

FURIE

Furia din vise vă avertizează că vă veţi afla într-o situaţie neplăcută şi tensionată. Se poate ca apropiaţii să vă dezamăgească.

Sau poate vă exprimaţi doar în vise furia pe care nu îndrăzniţi să o exprimaţi într-o anumită situaţie.

Dacă aţi visat că alţii sunt supăraţi pe dumneavoastră, poate însemna că încercaţi să câştigaţi afecţiunea unor persoane pe care le-aţi dezamăgit.

DISPERARE

Dacă visaţi că sunteţi disperat, vă veţi confrunta la serviciu cu situaţii dificile şi dure.

Dacă visaţi că altcineva este disperat, înseamnă că persoanele apropiate dumneavoastră se vor găsi în situaţii dificile şi nefericite.

STINGHEREALĂ

În vise, stinghereala simbolizează slăbiciuni ascunse, teamă şi o lipsă de încredere în sine.

FRUSTRARE

Dacă aveţi sentimente de frustrare în vise, înseamnă că aveţi probleme în a face faţă unei anumite situaţii din viaţa reală. Poate sunteţi îngrijorat cu privire la cum să soluţionaţi respectiva situaţie, dar pur şi simplu nu ştiţi în ce direcţie să continuaţi.

FERICIRE

Chiar dacă visaţi că sunteţi fericit, aceste vise înseamnă de obicei exact opusul. Poate vă consolaţi pentru o întâmplare tristă sau o situaţie stresantă din viaţa reală.

GELOZIE

Dacă visaţi că sunteţi gelos pe cineva, înseamnă că probabil v-aţi transferat sentimentele din realitate în vise. Poate ar trebui să vă concentraţi pe propria persoană şi să vă recunoaşteţi adevărata valoare.

BUCURIE

Când visaţi că sunteţi bucuros, înseamnă că aţi transferat sentimentele din realitate în vis. Visele simbolizează armonia între prieteni şi persoanele iubite.

DURERE

Durerea este un avertisment că sunteţi prea dur cu dumneavoastră înşivă cu privire la o situaţie pe care nu aţi putut-o schimba. Totodată, ea poate fi avertisment cu privire la o durere fizică reală.

PARANOIA

Dacă visaţi că sunteţi paranoic, s-ar putea să aveţi ezitări în a progresa cu o anumită situaţie sau relaţie. Se poate să nu fiţi pregătit pentru un pas atât de mare şi de aceea vă temeţi şi sunteţi suspicios.

SUFOCARE

Dacă visaţi că vă sufocaţi, înseamnă că trăiţi o stare de anxietate cu privire la o relaţie sau la o anumită situaţie.

RESPINGERE

Dacă dumneavoastră sunteţi cel care respinge ceva în vis, înseamnă că vă confruntaţi cu sentimente sau situaţii de care doriţi să scăpaţi.

Dacă visaţi că dumneavoastră sunteţi cel respins, înseamnă că nu vă cunoaşteţi valoarea şi v-aţi distanţat de ceilalţi.

Jay Leno, politica si inteligenta unei adorabile fetite

2011-11-27T14:01:00.001+02:00

Micile secrete ale marilor oameni de stat

2011-11-24T17:54:00.000+02:00

Vorbind despre personalitatile care au scris istoria omenirii, obisnuim sa le asezam pe un piedestal, atribuindu-le puteri uluitoare. Dar chiar si aceste individualitati cvasisacrosancte au fost, in viata particulara, oameni obisnuiti, cu bunele si relele lor. Au avut si ei slabiciuni si vicii, ba au dovedit, uneori, comportamente scandaloase, ascunse cu grija de ochii opiniei publice. Insa adevarul, mai devreme sau mai tarziu, a iesit la iveala, stirbind poleiala gloriei lor...

WINSTON CHURCHILL si „sinistra confederatie evreiasca”

Calitatile sale de politician si orator au fost unanim recunoscute si nu-i de mirare ca, intr-un sondaj realizat de BBC, Winston Churchill a fost declarat „cel mai mare britanic al secolului XX”. Nu exista nici un dubiu ca retorica sa, cultura sa vasta, il situeaza deasupra oricarui alt politician contemporan si multi cunosc cel putin doua dintre nenumaratele sale vorbe de duh. Si totusi, acest laureat al premiului Nobel pentru Literatura, acest eliberator al popoarelor de sub opresiunea hitlerista sau japoneza, nu a fost cu nimic mai putin rasist decat marele sau dusman, Hitler. „Nu admit ca pieilor rosii din America sau populatiei negroide din Australia li s-ar fi facut un mare rau din cauza ca o rasa superioara, cea alba, le-a luat locul”.

Nu, nu este un fragment din Mein Kampf, ci declaratia lui Churchill la lucrarile Comisiei Regale asupra Palestinei, din 1937. Ca presedinte al Consiliului Aviatiei, el era si mai transant: „Nu inteleg discutiile despre folosirea gazelor de lupta. Sunt total de acord cu folosirea gazelor toxice impotriva unor triburi de salbatici.” In fine, o declaratie care l-ar fi putut trimite la Nürnberg, daca s-ar fi aflat de partea gresita a baricadei: „Evreii, patrunzand in orice tara din lume, intra in viata sociala a acesteia si se considera cetateni ai ei. Dar exista o Internationala evreiasca, o sinistra confederatie formata din evrei persecutati in tarile unde au crescut. Acesti oameni si-au uitat propria religie si conspira pentru distrugerea civilizatiei iar conspiratia lor mondiala nu inceteaza sa se dezvolte”, scria el, referindu-se la evreii din conducerea URSS, in primul rand la Trotki, in articolul „Sionism contra bolsevism”, publicat in Illustrated Sunday Herald, in februarie 1920.

Vicii la Casa Alba - THOMAS JEFFERSON

Ipocrizia a constituit un defect de care Thomas Jefferson, renumitul om politic american, n-a fost strain. El tuna si fulgera impotriva casatoriilor dintre albi si negri dar asta nu l-a impiedicat sa faca mai multi copii cu o superba mulatra – despre legatura lor scandaloasa ati putut citi de altfel chiar in paginile revistei noastre. „Amestecul de negri si albi produce o degradare morala pe care nici un patriot adevarat, nici un iubitor al virtutilor neamului omenesc, nu o poate accepta”, sustinea Jefferson, in vreme ce era indragostit lulea de sclava sa de culoare, Sally Hemings, sora vitrega a raposatei lui sotii.

Desigur, politicianul a negat tot timpul zvonurile legate de aceasta relatie nepotrivita, ca pe niste minciuni ale adversarilor sai din Congres, dar in zilele noastre, testele ADN au demonstrat ca cel putin doi dintre copiii nascuti de Sally erau ai lui Jefferson.

La fel de scandalos a fost comportamentul unui alt presedinte american, Andrew Johnson. Vicepresedinte in timpul mandatului lui Abraham Lincoln, el era de origine umila si ii dispretuia profund pe membrii „aristocrati” ai Congresului, multi latifundiari bogati din Sud, carora le reamintea mereu ca-si datoreaza averea muncii oamenilor simpli, din randurile carora facea parte si familia lui. Prieten devotat al paharului, Johnson a depus juramantul ca presedinte, dupa asasinarea lui Lincoln, desi era beat crita.

Din cauza comportamentului lui scandalos, Congresul a incercat sa-l demita in doua randuri, dar a esuat. Lui „dabaliu” nu i-a pus nimeni fiola...

HITLER, un gainar pus pe capatuiala

Cercetari recente efectuate in arhivele germane demonstreaza ca Adolf Hitler, „politicianul incoruptibil” si considerat deasupra oricarui interes material, in dorinta lui de a asigura suprematia ariana, „vizionarul” macinat de patima pentru implinirea unui ideal (absurd, de altfel), a fost in realitate un gainar marunt, care se bucura ori de cate ori avea prilejul sa puna ceva bani deoparte, pacalind statul.
Astfel, pana sa devina cancelar al Germaniei, el avea la fisc o datorie de 405,500 milioane marci (circa 6,3 milioane dolari la paritatea de azi). Din fericire pentru el, atunci cand a devenit cel mai puternic om din stat, datoriile i s-au sters, ca prin farmec.
Autorul acestei scapari a fost un functionar care s-a facut ca „uita” sa-l mai scrie in registrul datornicilor. Omisiunea i-a fost rasplatita cum se cuvine: pe tot timpul regimului hitlerist si multi ani dupa aceea, pana cand s-a descoperit frauda, el a primit o pensie speciala, de 2000 marci pe luna (o suma uriasa, daca avem in vedere ca un profesor era platit cu 400 marci pe luna!

TOP 10 constructii ciudate

2011-11-19T09:22:00.000+02:00

10. Capela Reconcilierii
Minimalista Capela a Reconcilierii, din Berlin, este un simbol al reuniunii Germaniei de Est cu Germania de Vest, fiind plasata chiar pe fostul teritoriu neutru, de tranzit, dintre cele doua tari, inainte de 1989. Este prima cladire publica de lut din Berlin si singura biserica ridicata din pamant batatorit din Germania, fapt ce o claseaza printre cele mai moderne exemple ale unor asemenea tehnici de constructie.

Intrebuintarea pamantului batatorit in aceasta cladire a implicat o mixtura compacta de soluri cu nisip, prundis si argila, mixtura introdusa intr-o rama care modeleaza forma peretelui, facandu-l foarte solid. Cladirea, de forma ovala, proiectata de arhitectii Rudolf Reitermann si Peter Sassenroth, a fost terminata in 2000 si consta dintr-un miez de pamant batatorit, inconjurat de o structura intermitenta de lujeri din lemn.

9. Taos, satul de pamant din New Mexico
Este vorba despre un sat istoric din argila nisipoasa aflat in Taos, New Mexico, ce gazduieste cladiri de culoare maro-roscat, cu mai multe etaje, care sunt locuite de peste 1000 de ani. A fost, probabil, construit in jurul anului 1000 d.Hr., iar in prezent adaposteste 150 de locuitori. Este vorba despre cea mai mare structura sateasca multietajata inca existenta, ale carei cladiri de pamant au pereti grosi de pana la un metru.

Casele de aici sunt formate, in general doua camere, dintre care una este destinata somnului si traiului, iar cealalta gatitului, mancatului si depozitarii. In vechime, intregul sat era izolat de restul lumii printr-un zid inalt, cu o singura intrare. Acum scurtat, zidul era in trecut mult mai masiv, pentru a oferi protectie impotriva triburilor inamice ale americanilor nativi de aici. Raul care curge prin sat serveste drept sursa principala de apa pentru baut si gatit.

8. Casele Hakka din China
Locuintele Hakka sunt cladiri de pamant, construite de catre poporul cu acelasi nume, care si-a inceput imigrarea in sudul Chinei din partea nordica a tarii, in secolul al XVII-lea. Aceste case rotunde, din pamant batatorit, au fost ridicate in scopuri defensive, cu o singura intrare si fara ferestre la nivelul solului. Cele mai mari case Hakka acopereau 40.000 metri patrati, iar majoritatea celor care stau in picioare astazi acopera suprafete de cate 10.000 metri patrati. Stilul de arhitectura din pamant Hakka este unic pe teritoriul Chinei.

Materialele folosite in acest stil arhitectural pot fi caramida, piatra sau pamantul batatorit, cel din urma fiind cel mai des intalnit. Peretii exteriori ai acestor cladiri au, in general, grosimea de un metru, iar intreaga cladire poate fi inalta de 3 sau 4 etaje. Turete erau, adeasea, construite aditional, pentru a spori aria de capacitate defensiva. Forma rotunda a peretilor, care a devenit populara pentru mai multe constructii de mai tarziu, a adaugat valoare defensiva fortificatiilor, reducand efectul artileriilor. Un fort Hakka putea rezista unui asediu prelungit, fiind foarte bine dotat cu grane si avand o sursa interna de apa. Casele Hakka aveau si propriile sisteme, sofisticate, de canalizare.

7. Eartheaven
Este vorba despre o comunitate sateasca ecologista dintr-o padure de munte situata in Black Mountain, in apropiere de Asheville, Carolina de Nord, S.U.A. Comunitatea din Eartheaven se preocupa de bunastarea oamenilor si a planetei, practicand si propovaduind educatia si traiul intr-o lume pacifista si prietenoasa cu mediul si animalele salbatice.

Cea mai inedita trasatura din acest loc o reprezinta constructiile, atat cele comunitare, cat si locuintele, care sunt construite numai din materiale naturale, imbinate cu pamant. Fondat in 1994, Eartheaven se intinde pe o suprafata de 320 de acri.

6. Moscheea Dijinguere Ber
... din orasul Timbuktu, a fost construita intre anii 1324 si 1327, de catre imparatul din Mali, Mansa Musa, dupa intorcerea acestuia din Hajj, pelerinajul anual la Mecca, orasul sfant al musulmanilor. Moscheea este atribuita arhitectului Abu Ishq al-Saheli. Asemenea celor mai multe cladiri stravechi din oras, constructia a trecut prin stadii succesive de dezvoltare si reparatii. Asa cum arata astazi, planul moscheei consta dintr-un sanctuar rectangular cu o curte interioara mica in capatul nordic si o curte externa mare in portiunea vestica. Cea mai veche parte a moscheei este considerata cea din vestul sanctuarului.

Aici se gasesc arcade construite din calcar, care suporta acoperisul, o caracteristica nemaintalnita nicaieri in Africa de Vest dinaintea perioadei coloniale. Dijinguere Ber are doua turnuri, unul conic, cu excrescente din lemn de salcam, la exterior, si un minaret adiacent, aflat in curtea interioara. Dijinguere Ber este considerata cea mai veche constructie musulmana a orasului Timbuktu, iar in trecut este posibil sa fi fost separata de restul localitatii. Moscheea este realizata, in cea mai mare proportie, din caramizi de pamant, acoperite cu un strat de argila, cu rol de netezire.

5. Glaoui Kasbah din Maroc
Un kasbah sau Qassabah este o portiune districtuala a unui oras islamic, sau o fortareata. El servea, in trecut, drept resedinta pentru seicii locali si avea rolul de aparare atunci cand orasul era atacat. Este si cazul kasbahului Taourirt, construit din pamant si argila, un fost palat al familiei Glaoui si principala atractie a orasului marocan Ouarzazate. Aceasta fortareata cu 300 de camere, partial restaurata, marcheaza jonctiunea a trei rauri - Dades, Draa si Ziz - precum si locul de rascruce al multor rute de caravane.

In timp ce liderii Glaoui, cunoscuti sub denumirea de "caid", nu au locuit niciodata in opulentul palat, kasbahul lor din Taourirt a gazduit candva sute de oameni. Fortareata din lut a fost construita de Ahmed Amghar, dintr-un amestec de argila si paie, la care s-au adaugat unele decoratii sau modelari geometrice, observabile in portiunile superioare ale peretilor. Kasbahul este unul dintre cele mai vizitate monumente din Ouarzazate, accesul costa 20 de drahme de persoana, iar locul a reprezentat platoul de filmare al multor scene cinematografice, de-a lungul anilor.

4. Citadela din Rayen
Demult parasita, citadela din Rayen este un oras antic complet, bine prezervat cu toate elementele sale, intre care se numara locuinte, magazine, bazaruri, unitati militare, piete, fortarete, cladiri religioase, grajdiuri si scoli. Citadela este situata in sud-vestul orasului Rayen, in provincia Kermna, si este considerata cea mai mare si mai veche structura de pamant (ramasa in picioare) din Iran.

Monumentul dateaza din era Sassanida, cuprinsa intre anii 224 si 651 d.Hr., si acopera o suprafata de 20.000 de metri patrati, ramanand un simbol al fortaretei rezidentiale din vremurile antice. Arg-e Rayen a fost locuit pana acum 150 de ani.

3. Marea Moschee din Djenne
Pozitionata pe valea raului Bani, in orasul Djenne, din Mali, Marea Moschee este cea mai mare cladire de lut din lume, considerata de multi arhitecti, in ciuda influentelor islamice, realizarea de capatai a stilului arhitectural Sudano-Sahelian. Moscheea a fost ridicata pe ruinele unei foste constructii similare, din secolul XIII, cea pe care o putem admira astazi datand (numai) din anul 1907. Impozanta cladire este centrul comunitatii din Djenne, dar reprezinta si una dintre cele mai emblematice entitati arhitecturale din Africa. Construirea noii moschei a inceput in 1906, din ordinul administratiei franceze a orasului si s-a savarsit un an mai tarziu. Peretii Marii Moschei sunt fauriti din blocuri de pamant uscate la soare, imbinate cu mortar pe baza de pamant si imbracati intr-un invelis de argila care ii ofera cladirii un aspect fin, nivelat.

Peretii sunt decorati cu o multime de lemne din trunchiuri de palmieri, denumite "toron", care ies 60 de centimetri in afara constructiei si servesc drept schele in operatiunile de restaurare. Intreaga structura este ridicata pe o platforma patrata, cu latura de 75 de metri si inalta de 3 metri. Platforma este accesibila prin 6 seturi de scari, decorate cu mici protuberante. Planul general al cladirii are forma de trapez, peretele de rugaciune sau qibla se afla cu fata spre Mecca, iar peretii exteriori ai moscheei masoara aproximativ un metru in grosime. Din 1907 pana in prezent Marea Moschee din Djenne a ramas la fel, putine ajustari fiind aduse constructiei, iar acelea numai la nivelul fatadei. Intreaga comunitate din Djenne este implicata activ in mentenanta constructiei printr-un festival anul unic, ce implica muzica si festin, dar al carui principal obiectiv este repararea portiunilor depreciate ale moscheei. Regiunile istorice din Djenne, inclusiv Marea Moschee au fost declarate, in 1988, Patrimoniu Mondial UNESCO.

2. Arg-e Bam din Iran
Este vorba despre ceea ce a insemnat, candva, cea mai mare constructie din pamant si argila din lume, localizata in Bam, un oras din provincia Kerman, aflat in sud-estul Iranului. Enorma citadela situata pe Drumul Matasii a fost construita inaintea anului 500 i.Hr. si a fost intrebuintanta pana in 1850 d.Hr. Nu se stie cu exactitate de ce a fost abandonata. Pe vremuri, constructia era o fortareata de mari dimensiuni, in a carei inima se afla citadela - dar, din pricina aspectului impresionant al acesteia, intreaga fortareata a devenit cunoscuta drept Citadela Bam. Zona pe care se intindea citadela Bam avea o suprafata de aproximativ 180.000 metri patrati si era inconjurata de un zid gigantic, inalt de 6-7 metri si lung de 1.815 metri, strajuit de 67 de turnuri.

Cu adevarat remarcabile la aceasta constructie sunt turnurile "prinzatoare de vant". Este vorba despre structuri care ies din cladiri pentru a intercepta curentii de aer si a-i directiona inspre constructii, ca un fel de sistem rudimentar de aer conditionat. Uneori, aerul era barbotat printr-un bazin cu apa din cladire, pentru a fi racit si curatat de praf. Diferite tipuri de turnuri de vant au fost utilizate pentru cladiri diferite. De exemplu, exista 4 turnuri directionale de vant pentru cladirile mai mari si mai importante, capabile sa capteze vantul omnidirectional si sunt turnuri unidirectionale pentru cladirile mai mici. Cutremurul din 2003 din Iran a distrus mai mult de 80% din citadela aflata pe lista siturilor UNESCO.

1. Shibam - Manhattan-ul desertului
Se poate spune despre Shibam, din Yemen, ca este orasul primilor zgarie-nori ai lumii, Manhattan-ul desertului. Cu secole inainte ca americanii din New York si Chicago sa ridice primii zgarie nori, Orientul Mijlociu excela, in felul sau, in constructii de acest gen. Iar Shibam-ul, oras datand inca din secolul al II-lea d.Hr., este cel care se poate mandri cu primele cladiri de pamant din istorie care au sfidat norii. Construite exclusiv din caramizi de lut facute chiar de localnici, casele turn ale Shibam-ului se ridica la inaltimi de peste 30 de metri si au, cele mai inalte dintre ele, chiar si 11 etaje. Scopul lor, asemenea zidului care inconjoara ineditul oras, a fost acela de a apara populatia locala de triburile de beduini. Caci casele sunt vechi si locuite permanent, in marea lor majoritate, de peste 500 de ani.

Planul orasului a fost astfel realizat incat asezarea sa fie strabatuta de strazi inguste si intortocheate, improprii pentru o caravana sau un grup mare de oameni, suficient ca sa ii faca pe potentialii atacatori sa se gandeasca bine inainte de a patrunde intr-un atare viespar. Chiar si casele par niste fortificatii strategic amplasate. Acesta este poate si motivul pentru care sudul Yemenului nu a fost niciodata cucerit. Shibamul are o vechime de peste 2000 de ani, dar multi il considera, mai degraba, un oras din secolul al XVI-lea, perioada in care au fost ridicate cele mai multe dintre uriasele sale cladiri.

Eroziunea si ploile, chiar daca rare, i-au determinat pe locuitori sa faca reparatii si imbunatatiri constante, astfel incat nimeni nu mai poate spune cu exactite cat de vechi sunt casele. Acum, Shibam-ul se considera un oras modern, lipsit de poluare si de zgomotul infernal al marilor metropole, mandru sa fie posesorul celor mai vechi zgarie nori si, totodata, al celor mai inalte blocuri de pamant din lume. Orasul a intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 1982, odata cu cea de a 6-a reuniune a prestigioasei organizatii, eveniment ce a avut loc la Paris

Fișele lui Băsescu după manualul de Filosofie

2011-11-12T15:48:00.001+02:00

Arhimede – Cică avea nevoie de un punct de sprijin. Ce-nseamnă să n-ai un om lîngă tine cînd ți se face rău.

Seneca – Un fel de Liiceanu al lui Nero, da’ mai mișto. Împăratu’ ăsta a modernizat Roma din temelii... într-o noapte.

Diogene – Cică locuia într-un butoi. Sper că era plin.

Socrate – Bun. Foarte bun. Probabil cel mai bun filozof ofensiv pe care l-a avut Brazilia antică.

Platon – Ăla cu iubirea platonică. Între timp, nu mai e așa mare rușine să nu-ți placă femeile.

Aristotel – Un gînditor politic superficial. A scris Categoriile, dar a omis intenționat categoriile defavorizate.

Sf. Augustin – Mare om! Și-a scris Confesiunile fără să-l cheme nimeni la Parchet sau la DNA.

Erasmus din Rotterdam – Mă mir că nu m-am întîlnit cu el la crisma din port.

Rousseau – Le zice bine, da’ parcă mai mișto cîntă Demis.

Sartre – A scris volumul Greața, da’ are numai sfaturi de doi lei. Nimic despre zeama de varză, ciorba de potroace și alea două beri cu care te dregi.

Feuerbach – Corect e Fenerbahce. Aici trebuia să se ducă Lucescu antrenor, nu la Galatasaray sau Besiktas.

Leibniz – De fapt, mare economist, precursorul monadei unice europene.

Kant – N-am citit nici o carte, da’ am acasă toate filmele lui pe casetă. De la Immanuel 1 la Immanuel 8.

Schopenhauer – Urîți cîini, mai ales ăia de talie mare.

Pascal – Băiat deștept, a făcut un pariu celebru. Prost am fost eu că am pus toți banii pe Dinamo. Dacă-l ascultam pe Mitică, că iese Oțelul campioană, om mă făceam.

Decartes – Cuget, deci exist. Filosofie de doi bani... Să-l văd eu unde mai există el azi. Eu exist! Și dacă vreau și cuget. Dar nu vreau.

Spinoza – Ăsta-i filosoful care-mi place mie. Am auzit că șlefuia lentile. Să ai, nene, o meserie de tinichigiu la bază, că nu oricine poate să ajungă ospătar.

Wittgenstein – Ăsta nu-i bărbatul lu’ Maia Morgenstein?

Hegel – Auzi la ăsta: teză-antiteză-sinteză... Dacă-l prind că se duce la Sinteza zilei a lui Gâdea, l-am spart cu TVA-ul pe drepturile de autor.

Nietzsche – Mi-a plăcut aia cu „voința de putere“. De la el am învățat o chestie pe care o aplic în politică: ești om cu mine, sînt supraom cu tine.

Karl Marx – Bun autor. Cel mai mult mi-au plăcut Winettou și Old Shaterhand.

Heidegger – Merge, dar, după gustul meu, mai bun e Heineken.

Nae Ionescu – Ăsta a înțeles cum merg lucrurile. Nu lași nimic scris, ca să nu poți fi acuzat de nimic.

Cioran – Un precursor de-al meu cu modernizarea statului. În locul lui eu aș fi început cu Schimbarea la față a României și, pentru poporul meu, aș fi încheiat cu Pe culmile disperării.

Blaga – Mut ca o lebădă. Cred că bea mai mult ca mine. L-am citit imediat cînd a vrut să-i ia locul lui Boc.

Mircea Vulcănescu – A murit în pușcărie. O fi făcut el ceva.

Noica – Mi-a zis Liiceanu că avea o școală la Păltiniș. Păcat că nu mai trăiește, săracu’, că-i făcea Elena sală de sport, bazin olimpic și patinoar.

Pleșu – Se vede pe el că a halit numai filosofie pe pîine. Pe multă pîine.

Liiceanu – Un om bun, dar nu e filosof.

Traian Băsescu – Un filosof de-o rară modestie.

Farmacia casei - leacuri cu nuci

2011-11-06T10:45:00.000+02:00

Remedii cu miez si coji de nuca
Modesta nuca are mai multe substante nutritive decat carnea, laptele, ouale, de aceea, se recomanda in alimentatia persoanelor cu distrofie alimentara, anemie, convalescenta, epuizare nervoasa. Miezul de nuca se foloseste faramitat bine, altfel stomacul nu reuseste sa-l digere. Avand in vedere ca nucile contin proteine, este indicat sa le consumati seara sau inainte de somn, daca dormiti dupa masa, deoarece proteinele se asimileaza mai bine cand organismul se relaxeaza. Nu se consuma cantitati mari de miez de nuca. Doza recomandata este de 4-7 nuci, altfel riscati sa va confruntati cu dureri de cap, spasme stomacale, constipatie.
Cresterea imunitatii - mai ales in cazul varstnicilor si al persoanelor istovite de o boala grea. Se amesteca un pahar de miez de nuca pisat, stafide si caise uscate cu 300 g miere de albine. Se consuma cate o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.
Intarirea organismului dupa boala sau in caz de oboseala cronica. Se consuma un amestec format din cantitati egale de miez pisat, cascaval ras si stafide.
Eliminarea durerilor cardiace: Se consuma faina de nuci obtinuta prin macinare, amestecata cu stafide. Fara stafide, se bea cu apa de catre bolnavii de colita si enterocolita.
Procese inflamatorii ale cailor urinare, cu urinari dese. Se administreaza miez de nuca prajita la gratar cu lemne, foarte bine pisat. Se administreaza cu apa.
Curatarea vaselor sanguine. Se toaca marunt coaja uscata de la 14 nuci (neaparat 14!), se amesteca cu 500 ml tuica, se lasa la macerat 70 zile. Se bea cate o lingura, dimineata pe nemancate. Leacul le e de folos si persoanelor cu depuneri de saruri, tromboza, chisturi si tumori, mastopatii fibromatoase.
Tratarea tusei. Se piseaza 4 nuci intregi (miezul si coaja), se amesteca cu o lingura de fructe uscate de soc. Se fierbe amestecul in 500 ml apa, pe foc mic, 15 minute. Se raceste, se strecoara si se amesteca cu o lingura de miere de albine. Se bea cate o lingura, de trei ori pe zi, timp de 7 zile.
Ulcer stomacal. Se prepara un ceai din membranele (pereti care despart miezul nucii) a 4-5 nuci si 250 ml apa clocotita. Se infuzeaza o ora in termos, se strecoara si se bea cate o lingurita dimineata sau inainte de culcare, pe nemancate.
Diabet, colita, boli ale traiectului digestiv, tiroidoza, hipertensiune. Se trateaza cu tinctura din membranele uscate. Acestea se pun intr-un borcan de 500 ml se pun, pe o treime a lui, tocate marunt, apoi se umple borcanul cu tuica si se lasa la macerat 21 de zile. Dupa stoarcere, se pastreaza intr-o sticluta de culoare inchisa. Se bea cate o lingura pusa in 100 ml apa, cu 30 minute inainte de masa.

Tratamente externe
Problemele de tiroida se amelioreaza daca zilnic se aplica pe gat, in zona tiroidei, 4-5 straturi de frunze verzi, strivite putin intre degete. Se lasa 6-8 ore pe locul bolnav.

In cosmetica - nucile pisate sunt recomandate pentru curatarea tenului. Astfel, sunt pisate 2-3 nuci si se amesteca cu cateva lingurite cu apa calduta pana se albesc si formeaza o pasta. Aceasta pasta se aplica pe fata si decolteu si cu miscari circulare se maseaza pielea. Dupa 10 minute pasta este indepartata si se spala tenul cu ceai de musetel. Efectele benefice ale pastei de nuci: ajuta la sanguinizarea pielii, curata in profunzime impuritatile si indeparteaza stratul de piele moarta pregatind pielea pentru aplicarea altor tratamente pentru hidratare.
Remedii din coaja verde de nuca
Varice, dermatoza, boli ale aparatului locomotor. Se fac frectii usoare sau se aplica comprese cu macerat din coaja verde de nuca. Reteta: se umple un borcan pe 2/3 cu coji taiate marunt sau tocate. Se toarna deasupra otet de mere si se macereaza 2-3 saptamani.

Retete batranesti
Tinctura din nuci verzi
Nucile verzi se taie cu un cutit de inox pe un fund de lemn. Se pun intr-un borcan de sticla, amestecate cu zahar (un pahar la fiecare 10 nuci). Borcanul se tine pe geam, la soare, 10 zile, apoi la intuneric, inca 10 zile. Dupa 20 de zile, se adauga tuica (pentru adulti 250 ml la fiecare 10 nuci, pentru copii - 250 ml la fiecare 20 nuci). Se macereaza inca doua saptamani, apoi se strecoara. Se administreaza pentru vindecarea bolilor traiectului digestiv, dureri de stomac si pancreas, cu 12-20 minute inainte de masa. Doza pentru adulti: o lingura; copii pana la 5 ani - o lingurita; copii pana la 12 ani - 1,5 lingurite pe zi.
Tocatura de nuci
33 de nuci se piseaza apoi se dau prin masina de tocat carne. Se pun intr-un borcan de 3 l, se acopera cu tuica. Se inchide vasul etans, pentru a evita evaporarea alcoolului. Se lasa la soare timp de 40 zile, agitandu-se zilnic. Se strecoara printr-un ciorap (dres de femeie), se stoarce bine si se pastreaza in sticla de culoare inchisa la frigider. Se foloseste pentru tratarea cancerelor, dar si pentru toate tipurile de helmintiaze (viermi intestinali). Se administreaza la fel ca tinctura de nuci verzi.
Macerat cu petrol lampant
Un borcan invelit in hartie neagra se umple cu nuci verzi taiate marunt, peste care se toarna petrol lampant si se lasa 14 zile la rece. Batranii foloseau solutia obtinuta in cazuri de boli grave, in special cancere, dar si pentru contractii musculare, stari depresive, dereglari endocrine, astm bronsic, tahicardie, afectiuni ale sistemului nervos central cu leziuni organice, dupa chimioterapie antitumorala. Se consuma vreme de 7 zile cate o picatura amestecata cu o lingurita de miere de albine, sau pusa pe un cubulet de zahar, apoi alte 7 zile - cate 2 picaturi si inca 7 zile - cate 3 picaturi, amestecate cu 100 ml apa distilata sau de izvor. Dupa o pauza de doua saptamani cura se repeta. A treia cura se face dupa o pauza de 6 luni. Nu se recomanda mai mult de trei cure pe an. Doza este data pentru persoanele cu greutatea 60-70 kg. Persoanele cu greutate mai mare, care suporta gazul, pot incepe tratamentul cu 2-3 picaturi, in cazuri grave se bea si o lingurita, timp de 2-3 zile, dupa care doza se micsoreaza, ca sa nu se afecteze ficatul. Maceratul se bea pe nemancate. Dupa administrare, nu se mananca 1,5-2 ore, timp in care bolnavul trebuie sa stea relaxat, sa nu faca eforturi fizice.
Sirop din coji de nuci
Este un intaritor excelent si totodata un leac pentru bolile de stomac. Ingrediente: 2-3 pumni de coji verzi de nuca proaspat adunate se taie marunt si se fierb 10 minute intr-un litru de apa in care se pun si 3 cuisoare aromate. Se lasa sa se raceasca, se strecoara si se amesteca cu 1 kilogram de zahar tos. Se toarna in sticle de culoare inchisa. Se ia de trei ori pe zi cate o lingurita, dupa mesele principale.

Bird who Loves Egyptian Music

2011-10-30T18:42:00.000+02:00

Mircea Cărtărescu "Sentimentul romanesc al isteriei"

2011-10-25T19:40:00.001+03:00

   Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva.
   In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.
     Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii.
Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi.
     Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi.
   In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii sunt proprii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.
      Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai.
   Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele si noii imbogatiti. Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei.Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata