Some words

Round 2... Monday Seven

2012-02-12T23:59:00.000+02:00

Alegeri

Călătorie

Grădină

Legendă

Grijă

Iubiri

Suflet

Nu este un concurs, este doar blogging interactiv!

Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!

Cere-mi...

2012-02-11T22:12:00.001+02:00

În ochii tăi se joacă-un gând. Surâsuri dulci îți mângâie buzele și-ți încălzesc obrazul. Liniile fine din jurul ochilor îmi spun ca sufletu-ți zâmbește.

Zâmbesc!

Stelele pictate pe cortină tremură iar eu, în vise, îți aud șoapta cuminte ce-mi picuri ușor pe trup, ca o părere, ca un fulg de nea topit pe-o mână caldă de copil.

Tac...

O umbră cade peste gândul mut și un fior îmi frânge răsăritul. Inima strânsă bate încet, pulsând venin în vene. Sub pleoape mă ascund. Te caut... în locul tău e întuneric

Plâng.

Aș vrea să strig... cuvintele mor... tăcerea moare. Cere-mi orice..

și visele trandafirii, și speranțele albastre, și gândurile ascunse sub piele...

și zilele ce vor veni, și nopțile ce le-am pierdut...

și cerul ce mă învelește primăvara, și pământul pe care am pășit ieri...

și luna care-mi cântă la fereastră, și raza de soare ce-mi încălzește dimineața...

și vara ce o colorez în inimă, și ploaia care mă ascunde când plâng...

și aripile care m-au adus la tine, și aerul pe care îl respir, și viața... și viața!

... dar nu asta...

7... zile... fotografii... cuvinte Monday Seven

2012-02-05T23:43:00.000+02:00

Air

Fire

Hope

Incandescence

Remember

Sad

Sweet

Nu este un concurs, este doar blogging interactiv! Alege și publică într-un articol, 7 fotografii care te-au impresionat cel mai mult în săptămâna ce tocmai a trecut, atașează câte un cuvânt pentru fiecare fotografie publicată în funcție de ceea ce-ți sugerează ție fotografiile în cauză și înscrie articolul la Monday Seven!

Zbor

2012-02-03T20:25:00.000+02:00

Sunt oameni ce se nasc din spuma mării și își petrec viața pe un țărm învăluit în brize calde și cântece de pescăruși.

Sunt oameni ce se nasc din verde crud amestecat cu cer albastru și-n drumul lor cuceresc piscuri noi pe care niciun pas nu si-a lăsat vreodată urma.

Sunt oameni ce se nasc din crivăț înghețat și fulgi de nea, cu priviri crude și vorbe tăioase menite să ucidă mugurii de speranță ce le răsar în cale.

Sunt oameni ce se nasc din raze moi de soare iar mâna lor poate, cumva, să alunge întunericul dezamăgirii.

Sunt oameni ce se nasc pe colțul unei stele și-n fiecare noapte călătoresc spre lună rupând bucățele din ea.

Sunt oameni ce se nasc cu aripi... unele mari, tivite cu speranțe colorate, altele mici, fragile, străvezii.

Eu m-am născut din vise..

cu doi ochi mari ce privesc spre piscurile înalte dar cu speranțe ce zboară printre stele;

cu fulgi de nea-n privire și raze de soare în suflet;

pe-un țărm îndepărtat, cald, dar gol;

Fără aripi...

... și totuși... zbor.

Vis de Crăciun

2011-12-27T19:04:00.001+02:00

Sub pătura rece lumini strălucesc colorate în orașul amorțit. Fețe gri, necunoscute, îmi lovesc arareori retina. Învelite în hârtie lucioasă câteva bucățele de suflet vibrează cald sub bradul micuț ce încă așteaptă atingerea suavă a fulgului de nea ce îl va readuce la viață. Crăciunul a trecut pe lângă ele și le-a privit vag preț de câteva secunde. A presărat praf de speranțe noi amestecat cu clinchet de clopoței iar apoi... a plecat!

Picături sărate cad din tavanul pe care ieri l-am desenat cu steluțe și cărora le-am încredințat toate dorințele ascunse printre nopțile ce au trecut. Miros a cozonac fierbinte și a veselie. Cad ca fulgi imenși de omăt și, odată ajunși pe podea, se transformă în oameni de zăpadă cu ochi de cărbune. Dansează în ritm de colinde și visează...

... Visează la un loc numit ”ACASĂ”

Visător

2011-11-23T19:27:00.001+02:00

O altă dimineață îmi mângâie privirea obosită și trupul gol. Mă ia de mână purtându-mă peste marmura rece și mă duce în fața oglinzii.
Scoate cu grijă din sertar o privire caldă cu care îmi acoperă ochii goi. În cealaltă mână are pensula cu care știu că va picta un zâmbet dulce peste cutele buzelor mele. Îmi desenează viu obrazul pe care lacrimile au conturat urme amare.

Îmi îmbracă pielea într-un corset arămiu ce-mi taie respirația și ascunde bătăile nebunești ale inimii. Sub el niciun por nu îndrăznește să tresară, niciun fior nu-l poate străbate. Sufletul se lovește violent de trupul transformat acum în închisoare ca și picăturile de ploaie ce se izbesc de geamul rece. Visele își frâng aripile, agonizând.
Aș vrea să strig, dar sunetul moare tăcut pe buze. Aș vrea să închid ochii... Aș vrea să fug... Aș vrea să simt...

”~~Sunt doar un om... Un Visător~~”

Fum...

2011-11-20T19:34:00.001+02:00

... moale și fin îneacă camera goală și rece. Parfumul se disipă lent învelindu-mi trupul, amestecându-se indistinct cu porii pielii mele. Siluete ciudate dansează prin aerul încărcat de tristețe, printre picăturile de singurătate ce cad grele pe podea. Imaginea lor pictată pe retină îmi golește mintea și-mi pulverizează gândurile.
Mă pierd ușor printre visele de nisip construite pe malul unui ocean capricios.
O iluzie dulce-amăruie mi se așează în părul împletit cu adierile calde ale unei dimineți pierdute printre prea multe nopți.
O lacrimă se agață capricios în privirea-mi încremenită într-o clipă nesfârșită, în care timpul a murit.
Simt cum materia se dezintegrează și doar cerul plin de nori acoperă goliciunea lumii întregi... Aceeași lume uitată ieri printre stropi de ploaie reci... Aceeași lume ce azi mă reneagă și mă acoperă cu cortina grea a uitării, a tăcerii, a visului ucis.

Fumul dispare... Mirosul atât de cunoscut al cafelei mă cheamă cu o șoaptă blândă... Doar mintea mai aleargă pe cărări necunoscute pline, probabil, de spini.

Peisaj... din suflet

2011-11-11T01:55:00.001+02:00

L-am văzut de zeci de ori... Cu toate podurile lui înălțate peste fâșia aurie ce curge neîncetat; cu sutele de lumini ce îl străbat fulgerător târziu în noapte; cu milioanele de râsete ce se înalță în văzduh.
L-am văzut de zeci de ori... Cu străzile înguste ce respiră sub pașii grăbiți; cu oamenii ce vin din toate colțurile zării să-l vadă, să-l simtă, să-l trăiască și apoi să îl poarte sub piele pentru tot restul vieții lor.
L-am văzut de zeci de ori... Prin perdeaua de apă ce îi udă fața în zilele reci de iarnă; pictat în rozul pal al petalelor ce și le prinde în păr primăvara; scăldat în razele soarelui torid ce mângâie leneș valurile, vara; înveșmântat în frunze aurii, toamna.
L-am văzut de zeci de ori... învăluit în parfum de viață, energie și vitalitate; cu grădinile nesfârșite scăldate în verde crud; cu miliardele de stele ce îl luminează noaptea.
Da! L-am văzut de zeci de ori... L-am simțit... L-am trăit... Și acum îl port sub piele.

...Și încă îl mai caut în fiecare loc în care aripile timpului mă poartă.

You and Me.... Forever

2011-11-06T15:16:00.000+02:00

Am strâns toate tristețile și le-am înecat în strălucirea ochilor tăi.
Am luat ultimul tău sărut și mi l-am tatuat pe umărul stâng.
Am închis zâmbetul tău sub pleoape, acolo de unde nimeni nu mi-l poate șterge vreodată.
Am prins în păr respirația ta calmă și parfumul cu care mă învălui în fiecare dimineață.
Am împletit ritmul inimii tale și bătăile inimii mele într-un cântec dulce care să aducă primăvara în locul toamnei reci.
Am desenat atingerile tale adânc sub piele și șoapta ta am închis-o într-o scoică.
Am gravat pe suflet ultima rază de soare care ne-a mângâiat cald genele.
Am conturat buzele mele cu buzele tale într-un dulce surâs iar nopțile noastre le-am pictat pe pereții zilelor ce încă nu s-au scurs.
Am împachetat toate amintirile cu noi în singurul bagaj pe care îl voi lua cu mine oriunde pașii nesiguri mă vor purta.

Pentru că...
...Te iubesc!

A uitat...

2011-11-04T03:42:00.000+02:00

Stătea liniștită la fereastra pe care sropi mari se spărgeau zgomotos. În mână, ceasul ticăia obsesiv, amintindu-i de clepsidra cu nisipul fin și colorat. Cu degetu-i subțire rotea limbile ceasului, ucigând secundele, sufocând minutele. Se grăbea! Aștepta...
Noaptea trăgea cortina grea peste frunzele zgâriate de vânt. Câteva stele sclipeau timid iar luna înghițită de nori abia se ghicea. Venise în sfârșit!

Cu capul greu se întinse pe pat, pictându-și delicat un zâmbet în colțul gurii. Mintea i se golea, ticăitul ceasului amuțise iar nisipul din clepsidră s-a pierdut undeva în întuneric. Putea acum să-și țeasă mătasea fină a visului cel dulce...
... Priviri moi, bătăi suave de inimi, roua zorilor, inocența copilului de ieri, naivitatea fluturelui ce se lasă sedus de parfumul unei roze, albastrul infinit al cerului de vară, atingerea delicată a unei șoapte... cusute toate cu fir de speranță...

Și toate nopțile trăia... și toate zilele aștepta...

Noaptea trăgea cortina grea peste frunzele zgâriate de vânt. Câteva stele sclipeau timid iar luna înghițită de nori abia se ghicea. Venise în sfârșit!

Pe perna moale își așeză cu grijă gândurile și își lumină obrazul cu vechiul zâmbet cald. Închise ochii... Gol. Îi deschise și îi închise din nou... Același gol. Privi în suflet... Întuneric.
Visul era rupt în fâșii, acoperit cu cenușă și noroi. Privirile moi aruncau săgeți otrăvite. Bătăile inimilor erau doar un zăngănit asurzitor. Roua zorilor se înecase în lacrimi și sânge. Inocența agoniza, zdrobită. Fluturele naiv se izbea de pereți cu aripile frânte. Rozele se ofiliseră. Albastrul infinit era de un cenușiu apăsător. Șoapta se pierduse în neant...

A trăit într-un vis...
A uitat să trăiască în realitate.

Ploaie

2011-10-27T18:03:00.000+03:00

Cu tălpile goale pășea pe marmura rece și plină de apă. Rochița albastră, cusută cândva cu vise, era acum doar o stranie țesătură ce îi acoperea trupul firav. Ochii scăldați în lacrimi străluceau plăpând, căutând ieșirea. O fetiță cu părul castaniu și obrazul palid, cu inima smulsă mult prea devreme din piept, cu zâmbetul gol...

Holul infinit o adăpostea ca un mormânt, cu pereții vopsiți în gri fad și cu miros de speranțe distruse. Zgârieturi ciuate brăzdau pe alocuri tapetul, amintindu-i de lupta ce o purtase până când ultima picătură de viață i se scursese din vene...

Și totuși... Ușile grele din lemn se închiseseră cu zgomot, una câte una, zdrobindu-i crud iluziile nemărturisite încă. Otrava dezamăgirii îi ucidea ușor fiecare gând și fiecare aminitire scăldată în lumină ... Ecoul durerilor ce le îngropase sub cicatrici încă sângerânde îi vuia în urechi asemeni unui ocean lovit de furtună...

Din tavanul negru stropi mari de lacrimi cad... peste sufletul agonizând... peste simțurile distruse... peste bătăliile pierdute...

Seems like it's raining forever

Doar câteva...

2011-10-16T01:44:00.000+03:00

Și știu că visele mele sunt doar praful mărunt ce ți se înfige în ochi uneori, zgâriindu-ți retina.
Și știu că lacrima mea e doar o altă picătură de apă sărată ce-ți atinge în tăcere trupul prea obosit ca să o simtă.
Și știu că vorbele mele sunt doar înșiruiri de litere ce-ți trec indiferent prin timpan, amestecându-se cu zeci de alte zgomote.
Și știu că speranțele mele zac sub tălpile tale nepăsătoare... nici nu ți-ai dat seama când le-ai strivit.
Și știu că durerea mea e doar un tablou cenușiu agățat pe peretele unei încăperi goale în care niciun suflet nu mai pășește acum.
Și știu că sufletul meu chinuit e doar un altul printre atâtea mii.

Da, știu!

Câteva vise printre atâtea nopți...
Câteva lacrimi printre atâtea furtuni...
Câteva vorbe printre atâtea strigăte...
Câteva speranțe printre atâția nori negri...

Câteva... Pentru tine sunt doar câteva...

Inima....

2011-10-08T01:10:00.002+03:00

Da! Se obișnuise să își ducă zilele în colivia ei aurită... toate la fel, parcă trase la indigo... toate sub aceeași bucățică de cer albastru.
Cu speranțe multe îndesate într-un buzunar neîncăpător, cu sufletul împachetat într-o valiză colorată pe care praful își odihnește acum particulele, cu gândurile ascunse într-un colț de inimă, ferit de orice privire sau atingere. Aripile, țesute cândva din flori și vise, s-au ofilit și au căzut pe podeaua rece, ca frunzele de toamnă care valsează prin văzduh.

Și le-a lăsat să cadă... Și le-a lăsat să moară....

Și-acum colivia o strânge... zilele plâng în fiecare noapte, cerul albastru este doar un gol imens... Speranțele vor să alerge din nou... sufletul vrea să zâmbească sub raze calde de viață... gândurile tresar la fiecare adiere de vânt venită de departe.

Trupu-i e aici... reconstruiește aripi, cândva pierdute, din frunze moarte și boabe argintii de rouă.
Dar inima....

Agonie

2011-09-27T02:04:00.000+03:00

Strigătul sufletului meu mi se sparge pe buze, într-un zâmbet ciudat. Luminile orașului îmi aleargă amețitor prin vene. Și simt fericirea ce mi se înfige în inimă ca un cui înroșit.

Veninul lui e dulce și îmi anesteziază rațiunea. Închid ochii. Uit!

Secundele se izbesc violent de pereții timpului. Le simt, mă dor, mă mint.
Le prind în mâini, dispar. Fericirea moare.

”Para siempre dura hasta que se acaba.”

Tu

2011-09-10T05:20:00.000+03:00

Pe foi de suflet mii de amintiri se odihnesc.
Pe sub genele strânse sute de speranțe tresar.
Prin spatele ochilor închiși miliarde de gânduri aleargă.
Pe obrazul gol zeci de picături de rimel au curs... și încă vor mai curge.
Pe buze milioane de zâmbete s-au născut... pentru a muri mai apoi.
Prin atmosferă s-au sculptat mii și mii de cuvinte și voci.
Peste nori sute de vise au zburat.. pentru-a se frânge-ntr-un târziu. Și pentru a zbura din nou.

Amintiri, speranțe, gânduri, lacrimi, zâmbete, cuvinte, vise... eu, poate, le-am uitat.
Dar tu, tu le cunoști pe toate.
Tu mă cunoști pe mine.

„Some people come into our lives and quickly go. Some stay for a while and leave footprints on our hearts. And we are never, ever the same!” I hope that you will stay forever.

La mulți ani!

Toamna ta... Primăvara mea

2011-09-04T00:55:00.000+03:00

Afară norii varsă picături mari de ploaie... Înăuntru doar picuri de iubire ni se aștern pe piele.

Afară frunzele galbene cad legănat, acoperind pământul... Înăuntru două suflete dansează în ritm suav, de vals.

Afară vântul șuieră turbat, spulberând crud ultimul vis al verii... Înăuntru sunt șoapte ce murmură cald „Te iubesc”.

Afară bruma ucide cu răceală speranțe... Înăuntru două mâini nasc cu gingășie atingeri de fluture.

Afară zborul de păsări s-a frânt... Înăuntru vise se-amestecă cu parfum de zâmbet, plutind ușor, în atmosferă.

Afară pașii foșnesc pe flori uscate... Înăuntru înfloresc petale de dragoste și dor.

Afară lumea a rămas pustie... Înăuntru un Univers plin de viață strălucește multicolor.

Afară Toamna pictează zările cu un surâs arămiu... Înăuntru abia a venit... Primăvara

Prima zi de toamnă... prima zi de „mine”

2011-09-01T05:44:00.000+03:00

Am fost un fir de praf purtat de briza caldă a verii. Am poposit timid pe valuri înspumate și am privit lumea de pe un colț de stea. Am învățat să zbor mână în mână cu timpul și să alerg alături de nisipul fin ce se scurge prin clepsidra Vieții.

La început de toamnă, captivă într-o picătură de ploaie, am căzut printre nori pe obrazul unui înger pribeag. Din frunze arămii el mi-a creat un trup; din raze leneșe de soare a modelat un chip; din brumă și flori de toamnă a conturat un suflet. Adânc, sub piele mi-a ascuns propriile-i aripi. În ochi a pus văpăi de soare și scântei de vise. În suflet a sădit petale de speranță și iubire. Cu sângele lui a umplut venele mele, în lacrimile lui m-a botezat, cu bătăile inimii lui a dat viață inimii mele.

Azi, după ani, când aripile au crescut și m-au purtat departe, când visele plutesc în jurul meu, când petalele s-au transformat într-o grădină, mă-nclin în fața Îngerului meu.

La mulți ani toamnă! La mulți ani... mie!

Vis

2011-08-26T23:02:00.002+03:00

S-a născut timid într-o zi de mai. Atât de mic și firav, trăia într-un strop de rouă sclipind argintiu într-una din cutele unui suflet trist.

L-am ascuns acolo nopți la rând. L-am hrănit cu zâmbetele, iluziile și șoaptele tale. L-am ridicat din întuneric și l-am învățat să meargă. Am plâns odată cu el când a căzut și i-am pansat cu speranțe genunchii zgâriați. L-am învățat să spună „te iubesc” cu fiecare bătaie de inimă, cu fiecare por.

I-am pus aripi și l-am învățat să zboare și să culeagă stele pentru tine. Furtuni s-au abătut asupra lui și s-a întors la mine, cu aripile frânte, cu lacrimi în ochi. Le-am adunat pe toate și i le-am transformat în vise... vise ce l-au purtat din nou la tine. I-am scris pe-un colț de suflet un „A fost odată...” iar el a continuat de-atunci să scrie... povestea noastră.

Și încă mai scrie, și încă mai cade, și încă mai zboară în vazduhuri albastre...și-acum, chiar în acest moment, zâmbește.

„Nu contează câtă dragoste avem la început, ci cât de multă dragoste construim până la sfârșit.”

Choices

2011-08-11T21:45:00.004+03:00

Undeva, între visele mele și visele lui...
... Între sufletul meu și sufletul lui...
... Între lumina speranței și întunericul nesiguranței caut cu înfrigurare.. Răspunsul.

Sunt doar eu, la răscruce de drumuri și vise, cu o viață înghesuită în bagaje legate cu panglici colorate de amintiri. Am decizii de luat și pași de făcut. Am un timp ce aleargă fără oprire în jurul meu și un ceas care ticăie în buzunar.

De-aș putea numai întinde mâna... Spre Soartă, spre Destin iar ele să mă călăuzescă cu ochii închiși spre ceea ce ar trebui să fie Viitorul.

De-aș putea să cred în stele, în ziua de mâine ori în ochii tăi...
De-aș putea să sper, să simt, să vad...

"There are always two choices. Two paths to take. One is easy. And its only reward is that it's easy."

Păcate

2011-08-08T14:00:00.004+03:00

Oglinda îmi arată clar ceea ce tu, dragule, abia dacă mai ghicești. Vezi ochii aceia? Privește-i și-am să îți arăt că Raiul nu e plin numai de îngeri! Vezi trupul acela? Atinge-l și ai să simți păcatele ce ard adânc sub piele.

Câte dorințe nu s-au prelins ușor pe el... Pe obraz... pe gât... pe sânul drept... pe coapse!? Câte perechi de buze n-au picurat o șoaptă... un ”te vreau”!? Câte vise nu am bântuit fără să știi, ca silueta unei Fata Morgana conturată vag în mijlocul unei nopți toride de vară!? Câte atingeri n-au desenat povești pe pielea-mi, sperând că vor gusta eternitatea!?

Și da, dragule, oglinda îmi arată clar.
Oglinda și... privirea lor.

Testament

2011-08-06T18:36:00.004+03:00

Știi tu oare câte doruri stau ascunse în spatele ochilor ce te privesc fără ca măcar să observe că ești acolo? Știi tu colțul acela de mare pe care pluteau speranțele cândva?

Îți amintești de scoica ce a zgâriat picioarele desculțe ale sufletului de copil? Auzi tu oare briza care odată mi-a fost veșmânt pentru inimă? Ai văzut tu țărmul pe care visele își odihnesc aripile obosite?

Ți s-a scurs printre degete nisipul pe care gândurile au alergat de atâtea ori? Ai simțit tu oare razele de soare care mi-au mângâiat lacrimile mute?

Când ochii se vor închide peste doruri și vise, când inima și lacrimile se vor opri, când speranțele și gândurile vor fi zburat departe...

... Arde-mi trupul și îneacă-i cenușa în mare, pastreazaă-mi inima, redă-i sufletului LIBERTATEA.

Her story...

2011-08-03T22:10:00.003+03:00

Printre aripi strânse și pleoape coborâte, dorm. Corpu-mi plutește ușor pe deasupra câmpiei de vise colorate și se oprește brusc, la marginea prăpastiei ce-l poartă către realitate. Din adâncuri întunecate, o voce calmă îngână un cântec trist,necunoscut și totuși familiar.

Pământul fuge de sub tălpile goale și reci. Cu o viteză amețitoare cad în hăul deschis înainte-mi...

Deschid ochii cu groază și-mi șterg fruntea de sudoarea rece. Vocea îmi răsună în urechi iar mintea fredonează mut cuvintele cântecului din vis.

Ochii se umplu de lacrimi. Sufletul se zbate sub povara grea a Regretului. Imagini se succed aidoma unor frânturi de film vechi. Era ascuns acolo, adânc, sub pielea-mi rece, printre cutele inimii, lângă celelalte cicatrici...

... O mână plină de vânătăi. Paturi înșiruite, împovărate de dureri. O copilă ce doarme, printre lacrimi. O atingere caldă. Fugă. Frică. Întuneric și apoi... Nimic.

Am fost ultimul spin înfipt în inima ce a încetat să bată prea devreme.

Forgiveness is the gift that I won't give to myself.

Let me...

2011-07-30T23:20:00.002+03:00

Pereții devin lichizi și încep să curgă pe podea în cascade multicolore. Din tavan cad bucăți mari de stele și nori, spărgându-se cu zgomot în milioane de scântei. Pe jos e un covor de fluturi negri cu aripi catifelate în care pașii mei se afundă molatec.

Curcubee aduc cu ele un cântec vesel ce pătrunde printr-un ochi de fereastră spartă, contopindu-se ușor cu bătăile inimii mele. Parfum de ploaie și de vară plutește cald în aerul ce-mi mângâie alene fața.

Visele mele, ascunse în uitare și trecut, își deschid larg aripile și se ridică în văzduh, spre cerul purpuriu de deasupra. Le urmăresc zâmbind, cu ochii închiși.

Boabe mari de rouă cad din faldurile rochiei ce-o port, țesută din petale de roze și cusută cu raze de soare. În acorduri de briză, mă prind în dans cu Luna ce mă poartă amețitor pe deasupra Lumii înveșmântată în lumini și umbre.

E culoare... e viață... e zâmbet... e lumină... e (doar) vis!

Don't take my dreams! I've nothing left!

Muzica și cărți

2011-07-28T21:38:00.003+03:00

A beautiful song for a beautiful book. If you want to get the book this may help you:
World of Books: A book is screaming for a winner: "Azi s-a facut timpul sa deschid o noua editie cu Giveaway pe acest blog. Ca deobicei cartile sunt furnizate de Libraria Online Libris. ..."
Enjoy!

Insomnia

2011-07-14T23:38:00.004+03:00

Pe ce cărări pierdute pășești, suflete?
De ce te-ntorci abia în zori, cu tălpile sfâșiate?
De ce-ți lași capul, ușor, pe umărul meu stâng și-adormi cu zâmbetul pe buze?
Unde-ți ascunzi visele?
Ce șoapte mute ți-au fost scrise pe fiecare cută?
De ce-ți pleci ochii și-mi ascunzi boabele mari de fericire ce picură din ei?
De ce pleci iar când noaptea cade grea și-ți dezbraci aripile, lăsându-le să-mi acopere privirea?