zahir

Horatiu Malaele Sunt orb

noreply@blogger.com (zahir) — Tue, 01 Apr 2008 21:47:00 +0000

Din nou cu picioarele pe Pamant.......

noreply@blogger.com (zahir) — Sat, 05 Jan 2008 22:40:00 +0000

Cand am scris ultimul post pluteam. Eram atat de fericita. Sau credeam ca sunt. A fost o perioada frumoasa, pe care am trait-o din plin. Dar, ca orice este frumos, s-a terminat repede.
Acum sunt trista. Toata fericirea a fost inlocuita de o mare tristete.
Nu regret nimic din ce a fost. Regret doar ca nu am avut puterea sa mergem mai departe. Regret ca unul din noi nu a avut aceasta putere. Regret ca unul din noi nu vrea sa lupte impotriva obstacolului care ne sta in cale. Regret ca nu suntem mai puternici.
Sau poate amplificam acest obstacol pentru ca, de fapt, nu dorim sa continuam? Pentru ca inca nu am gasit ceea ce cautam de fapt? Il amplificam pentru a avea un motiv sa terminat ceva ce parea atat de frumos pentru ca celalalt nu e chiar persoana pe care am fi dorit-o langa noi? Sau poate a mai aparut o terta pesoana si nu avem curajul sa spunem asta? Sau poate pur si simplu nu vrem sa ne complicam viata. Poate e mai comod asa. De fapt sigur e mai comod asa. De ce sa ne stricam tabieturile? De ce sa ne chinuim sa ne acomodam unei situatii? E mult mai usor sa plecam. Sa abandonam.
Pacat ca nu suntem sinceri. Pacat ca nu suntem mai puternici. Pacat ca nu suntem mai pregatiti sa traim......

Zece - Florin Chilian

noreply@blogger.com (zahir) — Tue, 11 Dec 2007 23:55:00 +0000

...uneori traim ca intr-un vis. si nu mai vrem sa ne trezim. Totul e atat de frumos incat pare ireal. La un moment dat se intampla ceva care te face sa plutesti. Sau apare cineva care te face sa plutesti. Pur si simplu plutesti. Visezi si nu mai vrei sa te trezesti.
Sa fie destinul? Intamplarea? Coincidenta? Norocul? Pana la urma nu conteaza cum se numeste, important e ceea ce se intampla. Si daca se intampla ceva frumos e extraordinar.
Exact asa mi se intampla acum. De ceva vreme incoace. Ceva ce nu pot defini inca, dar care ma face sa visez, sa ma simt cum nu m-am simtit de multa vreme, sa plutesc. Si daca visez nu vreau sa ma mai trezesc. Vreau sa pastrez aceste momente, aceasta stare pentru totdeauna.

Dolly Parton - I will always love you

noreply@blogger.com (zahir) — Sat, 01 Dec 2007 13:12:00 +0000

xxx

noreply@blogger.com (zahir) — Sun, 11 Nov 2007 19:25:00 +0000

Whitney Houston - I Will Always Love You

noreply@blogger.com (zahir) — Sun, 11 Nov 2007 18:15:00 +0000

tot de oameni....

noreply@blogger.com (zahir) — Mon, 05 Nov 2007 21:08:00 +0000

unii oameni sunt pur si simplu de treaba. poti vorbi cu ei orice. stiu sa asculte, sa dea sfaturi atunci cand e cazul- parca simt cand ai nevoie de sfatul lor si cand e mai bine sa taca-.
am cunoscut in urma cu ceva vreme un astfel de tip. borbeam pe mess sau prin mailuri aproape zilnic. era o chestie total inocenta. ne povesteam problemele si incercam sa ne incurajam reciproc. ne bucuram unul de bucuria celuilalt. stiam ca acolo undeva e cineva care e dispus sa asculte si sa inteleaga. la fel stiam ca acolo undeva e cineva bucuros sa imi asculte sfatul si sa imi spuna ce are pe suflet. e extraordinar cand ai asa o persoana alaturi.
normal sunt si aceia care ti se baga cu forta in viata. iti spun ce ar trebui sa faci, cu cine sa vorbesti, cum sa te porti. de astia incerc sa ma feresc. astia incearca sa controleze tot. sunt personaje periculoase. un fel de dictatori- la diferite nevele, normal. sunt si in preajma mea cateva persoane din astea. ele zic ca imi vor binele, ca nu vor sa sufar si ca ar trebui sa invat din experienta lor....???????????? serios? daca am invata toti din experientele altora cand am mai trai?
e important sa ai prieteni. persoane in care sa ai incredere, cu care sa poti vorbi. dar chestia asta trebuie sa fie reciproca. si celalat trebuie sa isi doresca sa te asculte, sa te sfatuiasca sincer si la nevoie sa primeasca sfaturi de la tine.
am pierdut o adresa de mail si odata cu ea si un prieten........un prieten care stia sa asculte si pe care iti era drag sa il asculti. pacat......

Ipocrizie

noreply@blogger.com (zahir) — Sat, 27 Oct 2007 22:05:00 +0000

Azi a fost ziua surorii mele. Am mers la ea- de fapt la socrii ei acasa pt. ca acolo sta de cand s-a maritat. Am ajutat-o sa pregateasca una alta pentru invitati. Erau asteptati nasii, cumnata ei, mama noastra si cativa prieteni.
Pe la 4 a inceput sa vina lumea. Cadouri, flori. Fiecare poftit la masa, i se punea in pahar la alegere, mancare. Toti zambesc si vorbesc frumos (sau nu chiar atat de frumos), isi povestesc experientele de viata, isi etaleaza talentele in diferite domenii. Unu mai grozav decat altul.
Ce ma enerveaza cel mai tare este ipocrizia oamenilor. Intre invitati erau cateva persoane despre care se stie ca nu suporta alte persoane prezente in camera la acel moment. Dar toata lumea face complimente : "vai ce copil dragut ai! si cuminte!" ( de fapt copilu era un drac impielitat); " ce bine arati. ai mai slabit?" (persoana careia ii era adresata intrebarea e mai grasa cu cateva kg bune fata de ultima data cand am vazut-o). Cum pot unii sa faca chestia asta? Apoi, urmeaza partea in care se asteapta sai asa careva din camera sa poata fi barfit: "ai vazut cum arata?", "ce grasa!", "ce copil rau" si alte nenumarate remarci de acest gen.
Mai este si "complexul cadoului" sau poate "competitia cadoului": "tu ce ai cumparat? cat a costat?". Trebuie neaparat stiut cine, ce cumpara, cat costa si de la ce magazin. Cadoul trebuie sa fie obligatoriu mai bun, mai frumos, mai voluminos, mai albastru si mai ales mai scump. Daca nu se intampla asa, sau li se pare ca cineva a adus ceva mai cumva e o mare problema. Se strica cheful. Apar figuri posomorate, cineva isi aminteste ca e obosit sau ca mai are si alte locuri in care trebuie sa ajunga exact in aceeasi seara.
Cred ca toti avem momentele noastre de "barfa", de ipocrizie. Poate ca ne fac sa ne simtim mai bine. Mai puternici, mai frumosi sau mai destepti. Dar la unele persoane aceste manifestari sunt extrem de pronuntate. Si din pacate sunt destul de multi astfel de oameni...........

Despre trecut...

noreply@blogger.com (zahir) — Tue, 11 Sep 2007 17:16:00 +0000

Ce faci cand esti trist? Sau cand te simti singur?

De obicei vorbesc cu prietenele mele. Uneori reusesc sa ma simt mai bine dupa o poveste cu ele. Dar uneori simt ca lipseste totusi ceva... sau cineva. Cineva cu care sa imparti si bucuriile si tristetile. Si zilele toride de vara si noptile geroase de iarna.

Mi se pare ca e destul de greu de gasit o astfel de persoana. Mai ales ca am crezut - la un moment dat - ca am gasit acea persoana. mi se parea ca suntem facuti unul pt celalalt. felul in care ne priveam, felul in care imi zambea, ma invata diverse lucruri, ma apara, ma ingrijea in felul lui. gatea pentru noi si astepta sa ajung si eu acasa fara sa se fi atins de mancare chiar daca nu mancase mai nimic toata ziua. imparteam totul. a fost o perioada minunata. puteam face orice. examenele erau mult mai usoare, problemele de la serviciu se rezolvau rapid. totul era frumos. telefoane primite cand ma asteptam mai putin,mesaje, mailuri cu fel de el de chestii haioase- chiar daca eram in aceeasi camera-. o floare culeasa de pe deal cand eram plecati in vacanta. cheile de la casa -cadou cu ocazia unei aniversari. sosete in dungi colorate , cu degete- de craciun. un catel de plus putin mai mare decat ar fi unul adevarat din rasa respectiva-bulldog- rasa mea favorita. concediul petrecut in orasul lui inainte de srbatori impreuna cu familia lui.

am fost impreuna sa cumparam bradul - unul perfect - pe care lam impodobit impreuna dupa ce neam ascuns fiecare in cate o camera sa impachetam cadourile celuilat. apoi cina in sunet de colinde si inconjurati de lumanari si desfacutl cadourilor. revelionul la cabana impreuna cu prietenii. orice faceam pentru el sau pentru noi faceam cu mare drag. chiar si cele mai banale lucruri. era o placere sa spal, sa gatesc sau sa calc pentru el( iar eu urasc sa calc). ne intelegeam chiar fara sa spunem nimic. stiam , simteam, ce vrea celalt.......... dar la un moment dat totul s-a terminat. a fost cumplit. nu intelegeam prea bine de ce... a trecut o vreme pana am reusit sa trec peste acel moment. pana la urma am reusit sa ramanem prieteni chiar daca au fost si certuri si momente urate la final. si durere foarte mare.

cred ca daca ne propunem cu adevarat sa facem ceva, daca ne dorim cu adevarat, reusim. sau poate in cazul meu au fost si sentimentele de vina? cred ca si acum- si a trecut un pic de vreme de atunci, mai simt ceva pt el. uneori cred ca asa va fi intotdeauna. poate de asta nu pot fi foarte mult timp suparata pe el.

ma intreb daca va mai fi candva la fel. la fel e prost spus. ma intreb daca ma voi mai simti vreodata atat de bine, ata de in largul meu, protejata si alintata..................