P O V E S T I O A R E

Acum

2019-04-27T21:56:00.003+03:00

Tare imi mai placea sa scriu aici, oare unde-i dorinta aceea de a scrie si a tot scrie, despre orice, oricand si de oriunde. Imi aduc aminte ca faceam poze doar cu gandul la blog, oriune mergeam eram cu gandul la blog, ce sa mai scriu, ce sa pozez, din ce unghi si musai sa fie o poza buna. Acum cand ma gandesc la trecutul meu cu blogul, doar zambesc! La un moment dat am ales sa traiesc pentru mine. Azi m-a apucat putin nostalgia, am deschis blogul si am dat peste o postare nefinalizata de anul trecut...:
"Azi in urma unei discutii m-am apucat sa recitesc ce scriam acum 8 ani pe blog, bun jurnal, sincera eu, aveam cam mult timp liber de aveam putere sa scriu despre orice, oricand. Acum prefer sa zac pe fotoliu cu o carte in brate, sa mai arunc un ochi la copilul ce se joaca pe covor si vorbeste non-stop, doar in roamna, s-a dus vorbitul in germana. Imi place de mine ca am invatat sa zambesc mai mult, sa ma bucur de ce am. Am invatat sa imi pretuiesc prietenele, sa iubesc momentele in care suntem doar noi fetele si povestim, doar povestim nu mai barfim, nu mai criticam(bine, ne criticam una pe alta, dar asta-i constructiv), nu mai suntem rautocioase in mod gratuit. Iubesc intelepciunea asta care vine cu varsta, si imi place ca am invatat sa ma iubesc asa cum sunt si pot sa-i accept pe ceilalti fara sa incerc sa-i schimb.
Varianta asta buna a mea i se datoreaza mult Iuliei. Este puternica, curajoasa si inteleapta, bine uneori si miorlaita, dar asta doar pentru ca asa ii pare ei ca este mai interesanta. Este curajoasa, nu are nicio treaba, bine nici Omul nu are nicio treaba cand nu rateaza partia neagra, iar copilul spune senin ca azi a schiat pe partia neagra. Curajul copilului pe mine ma uimeste, si-a scos singura pana acum toti cei 7 dinti cazatori, la mine era un cosmar cand trebuia sa-mi scoata dintele, la Iulia nu, este un gest firesc, il scoate, il spala si apoi il pune sub perna si o asteapta pe zana Maseluta" Si tot despre Iulia, este fan Harry Potter, citeste deja volumul sapte. Sunt curioasa ce va face cand va termina toata seria.

Dor

2018-01-06T19:45:00.001+02:00

Imi este uneori un dor de Austria, un dor din ala insurubat in suflet, dar insurubat atat de bine ca nu stiu cum sa-l scot. Adevarul este ca am iubit sa stau acolo, am iubit sa bantui si sa fac poze, si chiar asta faceam aproape in fiecare zi. Stiu atat de bine strazile acelea din centru, stiu arhitectura, stiu detalii din cladiri, inca mai simt mirosul magazinului ce vindea condimente pentru turta dulce, inca simt mirosul librariei preferate, inca simt mirosul ala de dimineata cand deschideam geamul, era un iz de....mare, asa-l asociam eu, si pana la urma asta-i tot ce conteaza, ce simt eu, cum percep eu realitatea:). Aveam un parc frumos langa noi, un parc prin care ma plimbam cu Iulia, mereu imi ziceam ca intr-o zi vom sta amandoua pe o banca de acolo si vom citi fiecare cartea noastra ...Stiu ca ar trebui sa apreciez si sa zambesc pentru ca am avut ocazia sa stau acolo, oricum zambesc mereu cand imi aduc aminte de Austria, de tot ce a fost acolo.
Si viata de aici este frumoasa, fac ce imi place, fac ce am visat mereu, plus ca ma simt mult mai inteleapta si mai detasata cu multe lucruri. Au uitat o perioada sa fac fotografii, dar anul acesta sper sa ma inscriu la un curs de fotografie. Intre timp caut iarna si dau de gheata...iarna asta "romaneasca" se lasa asteptata:

Copilul se bucura de orice moment, avem ce invata de la copii, doar trebuie sa deschidem ochii!

Si cum vietatile inaripate au si ele nevoie de hrana, fac si eu ce am vazut ca faceau austriecii, si din nou zambesc!

Creditul pentru cele doua poze cu pitigoi este al Omului.
Si o imagine de la Craciun:

Ce mai citeste copilul

2018-01-05T22:20:00.000+02:00

Timp am, dar nu si inspiratie, pur si simplu mintea mea este ocupata cu multe. Tot fiind un jurnal online am intrat sa 'spun' ca Iulia a citit primul volum din Harry Potter. Invoiala a fost urmatoarea citeste cartea, ne uitam la film, prin urmare de o luna si ceva vorbim doar de Harry Potter. In ultima zi a anului trecut, Iulia mai avea 97 de pagini de citit din primul volum, s-a trezi a luat cartea in brate, nu mancat, nu ne-a prea bagat in seama pana nu si-a terminat cartea. De Revelion am vazut primul film, acum citeste a doua carte si chiar in acest moment il bate la cap pe Om sa ii faca o usa secreta dintr-un dulap demontat, pentru ca are nevoie musai de o camera secreta in pod.

Pe un vârf

2017-09-08T16:51:00.001+03:00

Uneori Iulia plimbă după ea câte o jucarie, cine sunt eu să o împiedic, mai ales că și-o cară singură. In weekend ne-am plimbat cu dragonul la Bâlea Lac, de acolo la lacul Capra și apoi pe Vanatoarea lui Buteanu. Nu-i un traseu chiar usor pentru un copil de aproape 8 ani așa că l-am făcut cam în 8 ore, poate opt ore si ceva, dar dragonul tare s-a bucurat cand a ajuns pe Vânatoarea lui Buteanu.

Bucurie mare pe stăpana drgonului că a ajuns pe vârf. Chiar dacă pe ultima bucata a treseului dragonul a fost mutat în rucsac și copilul asigurat pe motiv de mamă disperată.

O bucată de drum, cea dintre Lacul Capra și Vânătoarea lui Buteanu arată așa, nu imi plăcea să mă uit în urmă, ma lua capul la gândul că trebuie să ne întoarcem tot pe acolo, dar din fericire am fentat intoarcerea, am mers pe Văiuga. Asta nu înseamnă că nu am cazut pentru că eram gură cască, dar asta-i o alta poveste care s-a sfârșit doar cu o vânataie.

Am avut parte si de un nor drăguț, nu stiu cum se numește:)

Muntele Olimp

2017-09-05T21:49:00.001+03:00

A fost total neprogramat, dar pe principiul HAI(la Om în masină mereu gasești câte o pereche de bocanci+altele, pentru fiecare membru al familiei)...am mers 16 km in total( dus -întors), nu am ajuns nici la primul refugiu, însă anul viitor sigur ajungem. Am plecat la pas din Prionia, pana aici mergea drumul pe care l-am urmat din Litochoro. În Prionia e un restaurant dragut, o parte din el arata asa:

După cota 1600 copilul părea ca a înghițit o pisică, așa de tare miorlaia, a mai mers usor, usor pana pe la 1700 m, unde a depus armele și ne-am întors...victotioși.

Ce am facut....

2017-09-01T22:53:00.001+03:00

..cand nu am scris.

Amsterdam, ziua 3

2017-01-24T14:02:00.000+02:00

In fond, e ziua 4, dar cum nu am facut nimic in prima zi, doar am lenevit:), imi ies mai putine zile.
Ziua a inceput cu o calatorie cu metroul, vroiam eu sa vad Marea Nordului, nu mi-a iesit:

Cum am lamurit repede situatia cu Marea Nordului, m-am intors la muzee, de data aceasta, Muzeul Diamantelor, care nu mi-a palcut prea mult pentru ca nu avea originalele ci niste copii. Insa Rijksmuseum mi-a placut, nu am avut voie sa fac poze, asa ca ...:D:

Mai vreau Amsterdam, dar de data aceasta si cu Iulia:D.

Amsterdam, ziua 2

2017-01-14T22:56:00.001+02:00

O zi pe sufletul meu, mai vreau in Olanda. Satul acesta avea cea mai buna brutarie din lume.

Cand am coborat din tren cu gand sa vedem morile de vant, adica eu, Omul cred ca nu avea niciun plan, il distra ca ploua marunt si testam gecile, mirosea a ciocolata calda, peste tot miros de ciocolata calda, un sat intreg invaluit in miros de ciocolata calda. Langa gara era fabrica De Zaan.

Intorsi din minunatul sat, iar eu cu inima tot acolo am vizitat Muzeul Stedelijk. Aici am avut voie sa facem poze.

Nu am facut multe poze, am fost ocupata cu studiatul tablourilor. Langa Muzeul Stedelijk era o ghereta cu gogosi, gogosi cu mere, gogosi cu ananas, gogosi cu orice, cele cu mere tare bune erau. Cam asta am facut noi a doua zi in Amsterdam

Amsterdam, ziua 1

2017-01-14T22:36:00.000+02:00

Am lasat plodul la cumnata mea(multumesc Iulia), ne-am facut putine bagaje ca doar nu mergeam sa facem parada modei prin Amsterdam, ne-am luat aparatul foto...si la drum. A fost o experienta misto, deja imi fac planuri pentru urmatoarea escapada in doi, adica escapadele, anul acesta am in plan doua:D.
Sa revenim la Amsterdam, imi doream sa vad muzee, multe muzee. Pablo Picasso, Kandinsky, Van Gogh, Rembrandt, Claude Monet o adevarata hrana pentru suflet. Nu imi doresc sa merg in tari exotice, eu vreau arta si tari nordice, mai vreau si sa locuiesc intr-o tara nordica, dar putin probabil.
Cum am coborat din avion ne-am cumparat un card I AMsterdam(72 de h, 74 de euro), cu el am putut intra in majoritatea muzeelor fara alte costuri suplimentare si am avut si transportul asigurat, chiar util, asa ca orice muzeu ne iesea in cale il vizitam.
NU am vazut niciunde perfectiune mai fascinanta ca in Amsterdam, nicio cladire nerenovata,nimic nu iti sare in ochi, totul bine gandit. O strada oarecare arata asa:

Mobila era si ea urcata in casa pe principiul, daca nu pot pe usa, sigur pot pe geam:D:

Multe magazine mici si frumoase:

Mi-a placut mult branza, erau multe magaznie cu tot tot felul de branzeturi.

Orasul arata....perfect, eu nu i-am gasit niciun defect:

Am vazut muzeul Van Gogh, nu am avut voie sa facem poze, dar am vazut in jur de 200 de tablouri semnate de el, mi-am cumparat si un album cu picturile, l-a carat Omul, evident, am fost foarte mandra(ranjita) ca am vazut unul dintre tablourile cu floarea soarelui si altul cu camera din Arles.
Asa arata muzeul Van Gogh.

Am mai vazut Muzeul Bibliei si Muzeul Canalelor cam asta a fost prima zi:D.

Prezentul .. si amintirile frumoase:)

2016-12-24T15:26:00.003+02:00

De cand am hotarat ca e vremea sa traim prezentul si sa lasam altele pentru altii, am tot "lenevit" si nu am mai scris pe blog( cum prind putin timp doar pentru mine citesc... carti adevarate si ma stramb la cartile electornice), de fapt, nici aparatul foto nu il mai car dupa mine de cele mai multe ori prefer sa privesc prin ochii mei nu printr-o lentila. Recunosc, citesc blogurile, ma amuz pe Facebook, de exemplu acum ceva vreme o domnisorica destul de "coapta" isi pozase bunica in sicriu......asa ca m-am zbarlit si am dat-o afara din lista, prefer pozele din vacanta, poze cu bradul....ceva care pare mai vesel sa zicem.

Incep sa devin egoista, vreau timp pentru mine, timp pentru mine si om, timp sa citesc, timp sa fiu atenta 100% la Iulia.....vreau asa de multe lucruri...doar pentru sufletul meu, nu mai vreau lucruri materiale vreau amintiri pentru suflet:). 2016 fu un an bun, un an in care am calatorit ca niciodata, un an atat de excentric ca fusaram noi doi in stare sa livram plodul cumantei mele si sa mergem in Amsterdam. A fost asa de misto ca si acum stau si ma gandesc la branza, mori de vant, Vincent Van Gogh si apoi iar la mori de vant:). De ce intrasem? A, da, pe Iulia a vizitat-o Zana Maseluta, dintele numarul trei a parasit gura copilului vesel.
Si mai vroiam sa scriu Craciun FERICIT! Deci, CRACIUN FERICIT TUTUROR!

7 ani si o zi

2016-11-20T11:57:00.001+02:00

Esti frumoasa, buna, iubitoare, intelegatoare si atat de cuminte ca ma zapacesti. Ma faci sa fiu cea mai buna varianta a mea. Iti place sa citesti, sa desenezi, sa te joci cu Lego, sa mergi la germana, sa inoti si esti tare sportiva in general. Te iubim mica albinuta!

Zapada

2016-10-20T23:31:00.003+03:00

De cum am aflat ca a nins la munte ma mancau copitele sa merg si eu, si parca nu mai venea weekend-ul, lunga saptamana! Am fost atat de nesuferita ca am livrat plodul la bunici si am plecat la munte cu Omul. Nici nu am mai oprit la OMV pentru traditionala cafea si traditionala carte. Da, de cate ori trec pe la OMV imi cumpar si o carte, conditia e sa termin cartea cumparata inainte...tot de acolo. Prea multa vorbarie, mai bine zapada.
Dar inainte de marea zapada, am vazut marea de nori, pufosenie maxima e marea aceasta de nori, un vis frumos!
Vroiam sa mergem in Fereastra Zmeilor, am deviat de la plan, am mers ....nu stiu unde am mers, cum galopam eu in ritmul meu spre fereastra, tip voioasa......capre negre, uite.....! Omul nu stiu daca le-a vazut, dar s-a gandit ca el nu a urcat niciodata in directia unde aratasem spre capre si a zis ca " ce zici daca deviem?". Am deviat!

Au curs multe avalanse sambata, pe fata unde am urcat noi, doar una...

Venetia, nu acum, in vara

2016-10-20T23:31:00.002+03:00

Sunt in urma cu postarile, in urma cu cateva luni!
Am vazut-o pe fuga, imi doresc sa am cateva zile la dispozitie si sa bantui, bantui si din nou sa bantui pe strazi cu aparatul de gat, sa fac poze la orice imi pare mie interesant. Nu vreau sa intru in nicio biserica, nici un magazine, doar sa fur imagini...

Multa sticla de Murano, multe bijuterii frumoase, multi turisti...

Prima tabara

2016-09-17T11:48:00.000+03:00

5-11 septembrie, prima tabara a plodului. Doar de bine! A sunat o singura data sa ma intrebe daca poate sa-si cumpere o veioza.
A venit plina de bube( coate, picioare, chiar si pe fata), insa tare fericita. Si-a facut o prietena, s-a urcat intr-un copac, din care a si cazut, ca sa explicam si bubele, a fost la salina, s-a balacit in piscina cu apa sarata, a vazut o casa a fluturilor, a facut chiar si 4 poze:)).
Astepta cu nerabdare tabara de anul viitor!

Indoor skydiving

2016-09-05T21:04:00.000+03:00

Ca un vis...

...devenit realitate!

Legoland

2016-09-05T17:55:00.000+03:00

Pentru a doua oara la Legoland, de data aceasta am stat 2 zile, prima zi am platit bilet intreg(luat on-line), apoi am beneficiat de oferta lor de 15 euro de persoana pe zi, bilete ce se pot lua doar de la casele din interior. Oricum intr-o zi nu ai timp sa vezi tot, doua zile zic eu ca-s suficiente. Iulia ar sta si o saptamana si tot ar zice ca mai vrea! Ne-am cazat in Ichenhausen, un orasel foarte linistit aproape de Legoland, pensiunea nu memorabila, insa curata si bine organizata.
Ce mi-a placut mie?
Fabrica de Lego pentru ca avea si un magazin de unde puteai sa iti cumperi ce piese doreai, parca 9 euro pe 100 de grame.
Ce i-a placut Iuliei cel mai mult?
Tot Fabrica de Lego, asa zice azi, maine e posibil sa imi dea alt raspuns!
Prima zi a fost faina, ne-am batut cu baloane, ne-am stropit si i-am stropit pe altii cu apa, ne-am dat in roller coaster, eu fara voie, parea un trenulet prietenos si inofensiv in castelul Dragonilor, asa ca ne-am urcat toti in el, ne-a plimbat putin printr-un fel de mina si apoi....mare ameteala, am o poza maxim haioasa de aici. Cam atat cu adrenalina pentru mine, in schimb Omul si Iulia au bifat tot ce s-a putut in materie de viteza.

A doua zi a plouat, nu mult, nu cat sa ne impiedice sa facem ce ne propusesem, deci a fost ok. De data aceasta am fost relativ cuminti cu cheltuielile, am luat multe piese de lego din acelea varsate si cam atat.

Dolomiti- ziua a treia

2016-08-28T21:28:00.000+03:00

De data aceasta am mers cu masina in Ortisei St. Ulrich. Am platit 6 euro parcarea pentru toata ziua si am urcat prima oara pana in Alpe di Siusi.

Ne-am plimbat putin prin Ortisei St. Ulrich.

Ultima urcare cu telecabina la Seceda, adevarul e ca nu era o telecabina, dar nu stiu cum sa o numesc.

Selva di Val Gardena-detalii

2016-08-28T21:12:00.001+03:00

Frumoasa statiune, tare buna pentru cumparaturi, cum fac cum nu fac tot la cumparaturi ajung....nu, nu-s mandra de acest lucru!
Deci detalii din Selva di Val Gardena:

Magazinele in marea lor majoritate sunt micute, cu lucruri frumoase, pana si suvenirurile erau de bun gust.

Dolomiti-ziua a doua

2016-08-28T21:04:00.000+03:00

Nu ne trezim niciodata la 7 sa luam micul dejun si sa plecam in traseu la 8, deci cred ca in jur de 10 am plecat spre telecabina, de data aceasta spre Passo Gardena. Am luat 2 telecabine: Selva Gardena-Dantercepies si Paso Gardena-Cir.
La Dantercepies aveai o priveliste frumoasa si puteai sa si zaci pe un fotoliu si sa visezi, eu am sarit peste zacut si visat! Aveam alte planuri!

Si am purces la drum, de data aceasta am si urcat putin asa ca plodul a fost priponit pentru siguranta de Om.

Dupa atata drum am ajuns evident la o alta cabana, Jimmy's Hutte, ce mai mi-a placut....

Aici am mancat de pranz apoi ne-am intors la telecabina, am coborat in statiune, am luat autobuzul spre telecabina care ne ducea la Col Raiser.
Acesta-i orarul autobuzului, stiu ca o sa-mi fie util pentru data viitoare!

La ora 17 telecabinele se inchid, asa ca am stat putin la Col Raiser, am facut poze si am coborat, nu imi aduc aminte daca am mai luat autobuzul, cred ca am mers pe jos spre pensiune pentru ca am multe poze cu Selva di val Gardena.

Dolomiti- prima zi

2016-08-27T23:38:00.002+03:00

Prima zi de bantuiala, noi ajunsesem cu o zi inainte. Concediul a fost la inceputul lunii iulie, nu a inceput cu Dolomitii, dar astea-s primele poze pe care le gasesc. Sa ma adun! Concediul acesta s-a vrut unul care sa impace pe toata lumea, pe Iulia cu Legoland-ul, pe mine si Om cu Dolomitii iar marea sa impace nu stiu pe cine, eu una nu-s cu marea, imi place sa stau in apa, dar pot face asta oriunde. Exclus trezitul de dimineata si alergatul dupa aerosoli sau rasarit de soare.
Concediul acesta a fost gandit cu atentie(primul concediu in miscare), am "muncit" sa concep planul perfect, sa gasesc cazarea cu cel mai bun pret si musai cu mic dejun, la mare demipensiune sa nu alergam pe la terase, tare nu-mi place chestia asta cu alergatul. Ok, Dolomitii, sa revenim la ei. Am fost cazati in statiunea Selva di Val Gardena la o pensiune care a indeplinit toate criteriile de comfort- curatenie, camera mare, wi-fi bun(asta nu-i criteriul meu), mancare buna, loc de joaca pentru plod, loc de citit pentru mine. Pensiunea se numeste Garni Schenk si e administrata de o familie draguta.
Selva di Val Gardena este o statiune de schi(iarna, in mod sigur), vara o statiune plina de turisti "plimbareti", o statiune cu magazine dragute si ateliere ale mesterilor locali. Aveau si o expozitie impresionanta. Cum e o statiune de schi sunt si multe telecabine. Noi am cumparat un card valabil 3 zile pentru telecabinele din zona, 12 la numar. Gardena card costa 60 de euro de persoana si 5 euro pentru copiii sub 8 ani. Am incercat sa bifam in trei zile cat mai multe telecabine. Cu prima telecabina am plecat de langa pensiune, Selva Gardena - Ciampioni.

De la Ciampioni am mers spre Passo Sella, nu stiu cat a durat traseul, am mers in ritmul Iuliei, am admirat peisajul, florile, am strans pietre, ne-am oprit pentru un scurt moment la un loc de joaca de langa refugiul Emilio Comici.

Dupa ce ne-am odihnit putin am plecat spre Passo Sella, mai pe drum, mai catarandu-ne pe un cap de dragon, caci da, am cautat dragoni in Dolomiti:

De la Passo Sella am luat telecabina pana la Forcella del Sassolungo.

Haioasa telecabina, trebuia sa alergi ca sa urci si te mai si impingeau din mers ca sa intri si sa inchida usa, la iesire trebuia sa alergi, altfel....mai te dadeai o tura cu telecabina, ce sa mai zic, se balanganea intr-un mare fel si avea si 4 gauri in podea, dar peisajul era asa e misto ca uitati de toate, mint, la urcare am stat cat am putut eu de nemiscata, atat de nemiscata ca nici poze nu am facut. Telecabina ne-a dus la refugiul Toni Demetez, inca mai era zapada.

De aici am carat eu un pietroi, mie imi plac pietrele si se pare ca si Iuliei, mi-am carat piatra cu drag, acum e depusa la loc sigur, o sa fie expusa intr-o zi in marea expozitie a pietroaielor-unde stiu, cand, nu . Am ajuns la 2700 m, se impunea o poza prosteasca cu ceasul, daca am pozat ceasul am pozat si bocancii, da imi iubesc bocancii, au 8 sau 9 ani, dar nu-i insel, nu-i parasesc pana nu se hotarasc ei sa ma paraseasca!

De la 2700 m pornea un traseu de catarare, adica mai multe, misto aratau, periculos de misto:

Dupa pozele de rigoare am intrat sa luam masa de pranz, cabana era foarte faina, preturile omenesti.

Am alergat dupa telecabina din nou, am urcat, am facut si poze am vazut si o marmota. Ne-am intors la Passo Sella.Era si acolo un restaurant, l-am evitat, deja mancasem. De unde ne-a lasat telecabina pana unde am fost cazati era ceva de mers. Am luat autobuzul 357, gratuit pentru ca aveam un card de statiune. Bine gandita chestia asta cu autobuzul, fara ne mai lua 5 ore sa ajungem la pensiune. Cam asta am facut noi in prima zi, si parca am cumparat si niste suveniruri.

Pauza

2016-07-15T11:48:00.001+03:00

Nu am vrut sa scriu despre clasa 0, despre temele ce ne luau mai mult de o ora pe zi, asa ca am facut pauza. La inceputul anului din start am scos din portofel 300 lei pentru laptop, imprimanta si dulapuri. Am dat si fondul scolii, ala din care trebuia sa cumpere "Doamna" tot ce ne-a cerut noua la inceputul anului scolar, plus fisa de 2%. Clasa 0 fara teme, a fost clasa 0 cu multe teme, cu o invatatoare care a avut o maxima initiativa, aproape singura, de a duce copiii la McDonald's de 1 iunie.
Nu avea rost sa detaliez, prefer chestiile pozitive!

Fagaras

2016-04-07T17:34:00.001+03:00

Acum 2 saptamani fusaram la munte, ne-am dat cu rachetele de zapada, doar aveam pe ce, ne-a ars soarele si apoi am jelit o saptamana de mila plodului. Plodul s-a dat putin cu schiurile, a testat un piolet, a provocat mici avalanse.

Ceaiul perfect:

Cand am plecat incepuse sa ninga:

La tara

2016-04-07T17:14:00.000+03:00

Masa aceasta a fost incarcata toata copilaria cu bunatati. Cand mergeam pe la Baba avea ceva bun pentru noi nepotii, ajunsa la 87 de ani isi pastreaza obiceiul. In timp au disparut ziarele de pe masa si au aparut medicamentele, cojile de portocale erau puse la uscat pe soba si apoi lasate pentru aroma pe masa, pare ca nu s-a schimat nimic, dar s-a schimbat aproape totul.

Vis

2016-04-05T21:49:00.000+03:00

De mult, aveam un vis, sa avem casa noastra inconjurata de livada si multi copaci, o gradina cu rosii imense si multe flori de primavara. Am desenat si redesenat un proiect pana a iesit ce visam noi. Ne-am apucat de casa cam cand am aflat ca sunt insarcianta, casa are varsta Iuliei, sau invers. Visul s-a transformat usor in timp, am mai crescut si ne-am mai maturizat, cu siguranta florile de primavara sunt in gradina, casa este la locul ei "aproape terminata", copilului au inceput sa i se miste 2 dintii...si eu tot visez.

Vacanta de Craciun in imagini

2016-02-01T11:10:00.001+02:00