tag:blogger.com,1999:blog-61328008360422655402026-07-25T09:53:53.446+03:00(blog de investigaţie personală)Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.comBlogger130125tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-36903768794130355332025-10-01T18:14:00.003+03:002025-10-01T18:30:46.146+03:00

Cum spui că o călătorie s‑a încheiat? Cum spui că ceea ce odinioară părea un vis – anume destinația – a devenit, de fapt, realitatea ta? Și mai ales, cum descrii fericirea, când oamenii fericiți nu sunt neapărat cei mai buni scriitori? Am început să scriu aici la 25 de ani. Multe dintre ideile din postările mele erau însă mai vechi; expresii ale a ceea ce devenisem, armele și bagajele mele de

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-18863300982990940462025-01-26T15:09:00.002+02:002025-01-27T00:10:55.428+02:00

Haiawata:Am vrut sa scriu ceva super intelligent, ceva cu morala, substrat si cu aer de poanta. Insa ideile mi-au fost date peste cap. A iesit altceva. De multe ori am pus la intrebare demersul celui care scrie pentru un blog, sau care scrie in general. De multe ori am facut-o chiar aici. Pentru mine e si mai straniu, pentru ca nimeni in jurul meu, nu vorbeste limba romana. Uneori ma

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-74184950735014679232025-01-05T05:46:00.006+02:002025-01-05T17:00:15.544+02:00

40 de ani sau 4 decenii. Jumătate de viață scursă. Un optimist ar spune că mai e jumătate de viață de trăit. Nu sunt optimist, la fel cum nu sunt nici realist și nici pesimist.  O anecdotă antică îl descrie pe Cesar la 30 de ani la statuia lui Alexandru Macedon. La picioarele ei, Cesar se văita că nu a realizat nimic, în timp ce până la 30 Alexandru cucerise lumea. Acum 10 ani eram

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-91520962687229215432022-07-06T17:22:00.013+03:002022-07-06T19:03:42.045+03:00

Pe vremurile tinereții mele compulsive și impulsive (diferită de tinerețea progresistă pe care o trăiesc acum) îmi visam un an sabatic departe de familie, prieteni, chestii cunoscute, obligații, responsabilități. Ceva similar reveriilor lui Rousseau, stoicismului lui Henry David sau idioțenieie devenite cult a lui Chris McCandless.  Vasăzică o perioadă de golănelă dârză, de vagabondaj

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-60284388686110490872021-03-07T05:52:00.001+02:002021-03-07T05:52:49.984+02:00

Cum e oare să fii Tutankamon, să te trezești dimineața, să te uiți în oglinda ta făcută din cupru la ciocan și să ai dileme? Îndoieli despre ceea ce ești, dacă îți ești suficient, dacă 110 kilograme sunt cam multe, dacă ai îmbătrânit puțin, dacă părul din nas e prea mare, dacă flatulațiile tale miros?  Sau dacă ești urât, poate nu atît de deștept sau divin pe cât lumea te crede în Luxor,

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-68812587794499728852020-11-07T06:37:00.058+02:002022-07-26T22:04:49.653+03:00

Nu mi-a plăcut niciodată să țin o muiere în frâu. Ce rost? La ce bun băi frate? Nu am halit niciodată zidurile. Ce prostie! Ușor de sărit, ușor de șobolonit pe dedesupt! Și mi-au plăcut și mai puțin lockdown-urile! Cum e asta că dacă stai acasă virusul stă acasă și el?De dreapta sau de stânga, de republican sau de democrați, că e țeavă cu oxigen sau șosete pentru Tânărul Domn O, că e

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-61602107390910590912020-10-27T21:31:00.006+02:002022-07-26T22:11:26.827+03:00

E o modă acum să faci printuri ale palmelor și piciorelor și să le agăți pe pereți. Foarte mișto ca un fel de paleo peșteră. Așa e și anul ăsta 2020 care ne arată măsura a ceea ce am ajuns să fim: ură, ambiție, frică, angoasă, vanitate, simplificare. Dacă știrile ar fi pereții caselor noastre am vedem doar urma palmelor și tălpilor noastre. Ca într-o poveste polițistă fiecare mânuță,

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-35734613484844095532018-02-18T02:56:00.001+02:002022-07-26T22:05:56.990+03:00

Halep, la olimpiadă sau ca ăla la polul nord. Aia nu a câștigat niciodată cu adevărat, fraieru' nu a ajuns la poli, iar Grecia are la olimpiada doar 3 atleți; ce prostie.  Heave! Heave! Heave! strig și am impresia că toți mă urăsc. Într-o milă intrăm în furtună și trebuie să punem parâmele sub punte. Heave! Heave! Avast! și se opresc; au mâiniile roșii și gâfâie ca după futai. După un an

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-41710430867612591602017-07-29T05:47:00.002+03:002022-07-26T22:03:53.115+03:00

Tangouri șmechere și țigări poștite. Șprițuri cu apă minerală și discuții la scară. Vama e de cacat, da abia aștept să mergem la Expirat. Și apoi ce te faci cu moldovencele... Fotbal și semințe, 2 shaorme... și un capucino. Cine zice că nu îi e dor de Romania minte ca un super nesimțit. Țara aia e șmecheră, mai ales vara, când ești turist. Când stai vreo două săptămâni și o arzi cu oameni de

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-71627951880619297272017-05-12T03:31:00.006+03:002022-07-26T22:10:49.573+03:00

Să mergem la tine, dar nu unde staiCi acolo, la tine, unde copilăreai : Alexa îmi e frică de România. Alexa: What the F-ck? : O să fiu jarhead-ul ăla în tricou și Budweiser în mână. O să încerc să mă port frumos să nu îmi zică iar că m-am ajuns și am uitat e unde am plecat. Voi da răspunsuri șmechere să nu par ignorant și o să încerc să fiu super de stânga să nu transpir

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-77567744207027054482017-05-01T04:17:00.002+03:002022-07-26T22:14:28.242+03:00

So I move it in and we unpack It's the same as yesterday Pe vremea aia încă mai credeam că e ușor.  Că e ca în filme: apari la nuntă, o pui în căruță și fugi. Sau unul din profesori ăia șmecheri vin la tine și îți zic că you fucking rock!  Aveam RHCP la căști și alergam în Giardi Margherita. Așteptam să intru la doctorat la CEU în Budapesta să fac 2000 de parai pe lună și să vrăjesc

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-3523621770455721202017-03-20T02:50:00.002+02:002022-07-26T22:15:29.170+03:00

Am învățat să trag la țintă atârnat la 10 metri, să înot cu o mână iar cu alta să trag un înecat și să sufoc un inamic în 5 secunde. Am învățat să alerg cu un camarad în spate și să beau fără să mă îmbăt.  Știrile au început să mă scoată din sărite. Mă întreb dacă lumea pe nesimțite se tâmpește sau dacă sunt doar eu care o văd cu alți ochi. În rest citesc poezie, încerc să beau vin

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-47347346185478684432017-01-29T23:34:00.001+02:002022-07-26T22:16:30.184+03:00

1. Anul trecut pe vremea asta eram pierdut in Jerusalim. Nițel beat, nițel furios asemeni fraților cruciați îmi căutam sufletul. 2. De unde știu toți să fie cum sunt? La ce școală de a fi cu capul pe umeri au mers și unde lasă prostiile atunci când le lăsa? Pe unde le-au intrat mințile în cap? Lasă copilăriile băi Haiawatha, e timpul să te puii pe treabă, mi-a zis Jo... acum vreo 15 ani.

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-20350589095249082202017-01-19T05:51:00.003+02:002017-01-20T00:14:57.726+02:00

Cu Dragnea, Donald și Dodon la putere, recunosc că realitatea devine insuportabilă. De showul grotesc al telejurnalelor nu am decât să îmi dau Brexit în realitatea comodă de pe Netflix, Hullu și Amazon. Acolo măcar jividele sunt ucise de regi curajoși, iar Liderul Lumii Libere nu dansează cazacioc pe muzica Micului Stalin. Sau poate și mai bine: am să bag nasul și mai adânc în scrierile

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-18634551591476951992016-12-22T05:58:00.001+02:002022-07-26T22:17:06.754+03:00

Have I lived enough?/ Have I loved enough? ...have I come to any conclusion? Câteodată cel mai bun lucru pe care îl poți spune despre ceva care se încheie: e doar că i-ai supraviețuit! Cam așa e și cu 2016, care cât pe ce să nu se mai termine. Asta după ce săptămâna trecută pentru a doua oară în doar câteva luni moartea mi-a zâmbit frumos. Elegantă de altfel, într-un Mustang roșu a

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-76097472087925893842016-09-26T04:12:00.000+03:002016-10-03T02:59:28.579+03:00

Ultimul port, ultima noapte albă, ultimul toast, ultimul adio... măcar pentru o vreme. În sfârşit mergem acasă. Le-am făcut pe mai toate ale mării, ciolanele îmi zic însă că e timpul lucrurilor pământeşti. E toamnă vreme de iubit pe îndelete, de făcut vin şi strâns lemne pentru iarnă. Ai fost o gazdă bună Canado, însă e vremea să ţinem sudul. Rămâi cu bine! de la piaţă de peşte şi biserică,

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-57355851457155029782016-09-01T04:05:00.001+03:002017-01-29T23:38:37.527+02:00

When you were here before, Couldn't look you in the eye... MMVI Era fârșit de noiembrie în Iași, aproape de miezul nopții. Câțiva din cei mai buni oameni ai locurilor alea, prieteni dragi de altfel se închesuiau într-un colț al anticariatului. Se consuma poezie, povești cu tâlc și vinuri fierte. Eram acolo și simțeam cum viața aștepta să fie luată la dans. Toți așteptam zăpada. Am luat-o la

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-75403078443020401842016-08-08T22:19:00.001+03:002017-01-29T23:39:40.620+02:00

Am plecat în lume cu 300 din ce mai buni marinari ai lumii, un distrugător și un arsenal bun pentru un mic război. Am navigat 51.000 mile marine, 241 de zile și jumate de glob. Sunt acasă acum și chiar dacă viața revine la normal, ceva pare schimbat. Ce anume însă?  Mi-am imaginat că să descoperi lumea îți trebuie un ghiozdan, jurnalul, broasca cu noroace, o hartă și biletul de tren. În

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-78244937717238768792014-09-29T09:20:00.000+03:002017-01-29T23:39:06.914+02:00

Acum 5 ani când am început Călătoria credeam că lucrurile ireversibil vor evolua. Credeam că la final EA va fi aproape, că raspunsurile vor fi bătute în piatră ca textele la epigrafie în anul 2, că voi pierde entuziasm, dar voi câştiga înţelepciune...  5 ani au trecut şi sunt tot acolo, gata să încep o noua călătorie ca Tudor Chirilă gata să scrie un nou album despre Vamă. 5 ani în care

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-75546596974929871172013-08-21T09:00:00.001+03:002013-08-21T09:21:20.672+03:00

Uneori visele devin realitate. Cum ar fi Shimamoto în Philadelphia, într-un bar din Downtown, cu părul prins de un creion ascuţit. Frumoasă, aproape plutind printre sticlele de Burbon şi Curvoaisier, printre domesticul Bud şi mai ştiu eu ce hipster cu pantaloni mai căzuţi ca ai mei. O realitate în care pe Shimamoto o aşteaptă acasă un copil dormind liniştit; pentru care tu faci linişte şi te

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-25413797202148160302013-06-25T09:23:00.000+03:002013-06-25T09:40:02.337+03:00

Când nu aveam cămin, ai mei mă lăsau la Tanti Obreja, sau Madam Blăniţa. Eu aş fi preferat fiu mai degrabă la prima pentru că avea mulţi copii şi făcea mereu gogoşi. Avea aşa mulţi copii că comuniştii au decorat-o Mamă Eroină şi îi dădeau în plus la salariu pe lună 100 de lei. Însă timpul a trecut şi într-un mod curvit, în minte mi-a rămas mai vie Madam Blăniţa.     I. Madam

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-90972829552235093852013-04-17T08:58:00.000+03:002016-08-08T22:27:48.192+03:00

O căruţă de idei şi nici un chef să le mai vând uşor! Am devenit un pesimist în limba noastră şi fericit în limbi străine! Albert îmi spune pe Skype: OPEN THE DOOR, iar ei toţi se mărită în statusurile de facebook.  În babilonul perfect, printre renegaţi şi regăsiţi, îmi recâştic la pas umanitatea, libertatea şi liniştea. Sunt iarăşi Haiawatha!   ...

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-76097357071597451372013-02-21T22:48:00.000+02:002013-02-22T09:17:50.854+02:00

 "I'm obsessed with the mess that's America..." La tanti Neta în sufragerie era o Răpire din Serai. Pe un fond albastru pufos, un flăcau călare gonea cu o frumoasă către corturile lui, alea mici din dreapta, dinspre uşa de la balcon. Îmi amintesc că mereu era vară, pentru că toţi canafii de la carpetă stăteau în răspăr din cauza ventilatorului; iar ventilator e doar vara, că e mare,

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com0Florida, USA27.6648274 -81.51575350000001720.4867249 -91.842902000000009 34.8429299 -71.188605000000024tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-17094694384901942082013-01-11T06:43:00.000+02:002013-01-11T07:21:35.828+02:00

Un băietan slăbănog cu urechile mari, a ieşit pe terasă ţinând cu două mâini farfuria de desert. Privea cu ochi mari şi zâmbet ştrengăresc la brioşa cu afine şi era fericit. Pentru el, azi la prânz nici o altă realitate nu era posibilă. Pentru mine însă, chiar acum când scriu, totul e posibil în cel mai perfect dintre universe... dezordine: Fiecare decizie dă naştere unei alte

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-6132800836042265540.post-63214478258776483532012-12-06T08:34:00.000+02:002012-12-06T09:19:29.133+02:00

Totul începe cu întrebarea nevinovată, pusă aproape în glumă unui copil de 3 ani şi jumătate, pe numele lui Albert, Maya, Cosmin, Mihnea, sau Medeea. La vârsta aia bunica îl întreabă: ce vrei să fii când o să fii mare!?! Anul trecut de ziua mea 7000 de kilometri şi un ocean mă separau de bunica. În seara aia eram într-o insulă tropicală, pe treptele unei biserici, singur. Încă mai căutam

Haiawathahttp://www.blogger.com/profile/12439863240650410530noreply@blogger.com9