Sanatate si Viata

Tratamentul reumatismului

2011-05-11T11:55:00.000-07:00

Tratamentul reumatismului cuprinde bai de abur, bai fierbinti, impachetari fierbinti si reci, exercitii fizice si mixturi (decocturi, infuzii, tincturi).

Noi ne vom ocupa in articolul de fata de ultimele doua

Exercitii fizice

Exercitiul 1. Pozita initiala este stind in picioare.

Aplecati capul in jos, pina atingeti pieptul cu barbia. Inclinati apoi capul pe spate.

Repetati exercitiul de 10 ori.

Exercitiul 2. Pozitia initiala este cea din exercitiul precedent.

Inclinati capul pe umarul sting, pina atingeti umarul.

Repetati miscarea si in partea dreapta.

Repetati exercitiul de 10 ori.

Exercitiul 3. Pozitia initiala este ca in exercitiul 1, sau sezind.

Puneti miinile in solduri.

Rotiti capul spre stinga si spre dreapta (de cite 10 ori in fiecare parte).

Exercitiul 4. Pozitia initiala este in picioare sau sezind.

Puneti ambele miini la ceafa si aplecati capul in fata si apoi dati-l pe spate.

Repetati exercitiul de 15 ori.

Exercitiul 5. Pozitia initiala este in picioare.

Departati picioarele si intindeti miinile lateral, la nivelul umerilor.

Executati miscari circulare cu miinile.

Repetati exercitiul de 10 ori.

Exercitiul 6. Exercitiul se face in pozitie culcat pe o banca, cu picioarele bine sprijinite pe podea.

Se intind miinile lateral si se executa miscari sus-jos cit se poate de ample.

Exercitiul se repeta de 10 ori (se poate executa si cu ajutorul unui partener).

Exercitiul 7. Exercitiul se face de asemenea in pozitie culcat, dar in asa fel incit capul sa atirne la marginea bancii.

Intindeti miinile deasupra capului si incercati sa atingeti podeaua cu degetele.

Exercitiul se repeta de 10 ori.

Exercitiul 8. Pozita initiala este stind in picioare in dreptul unei mese, la o distanta de 60-80 de centimetri.

Puneti miinile pe masa si aplecati-va cit puteti de mult.

Reveniti apoi la pozitia initiala.

Repetati exercitiul de 10 ori.

Exercitiul 9. Pozitia initiala este stind in picioare, in dreptul unei mese sau al unui obiect bine fixat.

Faceti 10-15 genuflexiuni, eventual tinindu-va cu miinile de marginea mesei.

Exercitiul 10. Pozita initiala este stind in picioare.

Departati picioarele cit mai mult cu putinta.

Fara a indoi genunchii, incercati sa atingeti virful piciorului drept si apoi al celui sting (puteti executa exercitiul si in pozitie sezind).

Repetati exercitiul de 10 ori.

Exercitiul 11. Pozitia initiala este stind in picioare.

Departati picioarele la latimea umerilor.

Ridicati-va pe virfuri si reveniti in pozitia intiala.

Exercitiul se poate executa si in pozitie sezind, cu picioarele sprijinite de un perete.

Exercitiul se repeta de 10-15 ori.

Exercitiul 12. Pozitia initiala este intins pe spate.

Stringeti picioarele.

Ridicati miinile deasupra capului.

Inclinati miinile spre stinga, iar genunchii spre dreapta, dupa care repetati miscarea invers.

Repetati exercitiul de cite 10 ori in fiecare parte.

Exercitiul 13. Pozitia initiala este sezind.

Aplecati-va in fata si incercati sa atingeti genunchii cu fruntea, dupa care reveniti in pozitia initiala.

Repetati exercitiul de 10 ori.

Exercitiul 14. Pozitia initiala este stind pe vine.

Ridicati-va pe virfuri, sprijinindu-va cu miinile de podea.

Incercati sa va sprijiniti pe calciie, fara a indoi insa spatele.

Reveniti la pozitia initiala.

Repetati exercitiul de 10 ori.

Exercitiul 15. Pozitia initiala este stind pe podea.

Asezati-va cu picioarele strinse sub dumneavoastra, la inceput spre stinga, apoi spre dreapta.

Repetati exercitiul de cite 10 ori in fiecare parte.

Exercitiul 16. Pozitia initiala este stind pe burta.

Ridicati trunchiul si prindeti picioarele cu miinile.

Ridicati capul, astfel incit sa vedeti tavanul, dupa care reveniti la pozitia initiala.

Repetati exercitiul de 6-8 ori.

Ce plante medicinale folosim

Pentru început se vor lua tabletele indicate de medic, dupa care se va reduce numarul lor.

Fiecare mixtura poate fi luata timp de 3-4 saptamîni, dupa care va fi inlocuita cu o alta.

- Peste o lingurita de coada-calului se toarna 250 ml de apa.

Se fierbe 15 minute la foc mic.

Se strecoara si se bea caldut, de 3 ori pe zi, intre mese.

Peste o lingurita de radacina de lemn dulce se toarna 2 pahare de apa clocotita.

Se lasa o noapte in termos, dupa care se strecoara.

Se bea cite 1/2 pahar de 3 ori pe zi.

- Din lemn dulce se poate pregati si o tinctura: peste o lingura de lemn dulce se toarna 500 ml de votca.

Se lasa 14 zile, dupa care se iau cite 30 de picaturi de 3 ori pe zi (atentie, tinctura nu se va administra femeilor insarcinate).

- Peste o lingura de frunze maruntite de iedera se toarna 250 ml de apa.

Se fierbe la foc mic 10 minute.

Se beau 2 cani pe zi.

- Peste o lingura de frunze de mesteacan se toarna un pahar de apa clocotita.

Se lasa acoperit 6 ore, dupa care se strecoara.

Se bea cite 1/2 pahar, de 3 ori pe zi.

- Peste 15 g de muguri de mesteacan se toarna 200 ml de apa.

Se fierbe 10 minute la foc mic.

Se lasa apoi o ora, dupa care se strecoara.

Se bea cite 1/3 pahar de 4 ori pe zi, la o ora dupa masa.

- Peste o lingura de flori si crengute maruntite de soc se toarna un pahar de apa clocotita.

Se lasa 3 ore, dupa care se strecoara.

Se bea cite 1/2 pahar, de 3-4 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.

În cazul unui reumatism cronic, peste o lingura de frunze de coacaz se toarna 1si 1/2 pahar de apa clocotita.

Se lasa o ora, dupa care se strecoara.

Se bea cite 1/2 pahar, de 3-4 ori pe zi.

- În reumatismul cronic este recomandat decoctul de mere.

Se taie 3-4 mere necuratate de coaja si se fierb 10 minute in 300 ml de apa.

Se lasa 4 ore, dupa care se poate bea caldut, de 3-4 ori pe zi.

Se pun 300 g de frunze proaspete de vita-de-vie bine spalate intr-un borcan de 3 litri.

Se toarna apoi apa fiarta si racita cit sa le acopere si se lasa timp de trei zile borcanul bine acoperit.

Se bea cite o cescuta de 3 ori pe zi (aceasta infuzie este buna in dureri ale incheieturilor).

Pentru dureri reumatismale se recomanda decoctul de radacini de stevie.

Peste o lingurita de radacina maruntita se toarna 1 si 1/2 pahar de apa si se fierbe 15 minute.

Se lasa apoi 2 ore dupa care se pot lua cite 2 linguri, de 2 ori pe zi, inainte de masa.

Peste 2 lingurite de loboda uscata se toarna un pahar de apa clocotita si se lasa 30 de minute.

Se iau cite 2 linguri, de 3-4 ori pe zi, cu 20 de minute inainte de masa.

Pentru dureri ale articulatiilor se amesteca 60 ml de ceai tare cu 40 g zahar.

Se adauga 100 g de suc de struguri acri.

Se bea cite un pahar pe zi.

În reumatismul cronic este foarte eficienta infuzia de coaja de ulm.

Peste 2 lingurite de coaja de ulm se toarna un pahar de apa clocotita si se lasa 2 ore.

Se ia cite o lingura de 3-4 ori pe zi.

Se pun intr-un vas de sticla fructe verzi de scorus si miere incalzita in proportii egale.

Se lasa timp de 6-8 luni. Se adauga apa fiarta si racita si se beau cite 20-30 grame, de 3-4 ori pe zi.

Acest remediu este eficient în reumatismul cronic.

- În caz de reumatism cronic, se amesteca cite 2 lingurite de coaja de ulm, coaja de salcie si muguri de mesteacan.

Peste 1 lingura de amestec se pune 1 si 1/2 pahar de apa.

Se fierbe la foc mic, timp de 10 minute.

Se ia cite o lingura de 3-4 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.

- Pentru tratarea reumatismului cronic, se fierb 15-20 grame teci de fasole într-un litru de apa, timp de 2-3 ore. Se raceste si se strecoara.

Se bea cite 1/2 pahar, de 4-5 ori pe zi.

- Se amesteca în cantitati egale flori de soc, frunze de urzica si coaja de salcie.

Peste o lingura de amestec se toarna un pahar de apa clocotita.

Se lasa o ora si se strecoara.

Se beau cite 2 pahare pe zi.

- Se amesteca in cantitati egale muguri de mesteacan, frunze de carpen si de urzica.

Peste 2 linguri de amestec se toarna un pahar de apa clocotita.

Se lasa 3 ore, dupa care se strecoara.

Se bea cite 1/2 pahar de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.

- Peste 20 g amestec de radacina de iarba mare si brustur se toarna 1 si 1/2 pahar de apa.

Se fierbe 10 minute si se lasa 4 ore, dupa care se strecoara.

Se ia cite o lingura de 3 ori pe zi, inainte de masa.

În caz de reumatism netratat, se prepara o infuzie din radacina de brustur: peste o lingura de radacina maruntita se toarna un pahar de apa clocotita.

Se lasa 3 ore si se strecoara.

Se ia cite o lingura de 3-4 ori inainte de masa.

- Se piseaza bine radacina uscata de brustur.

Se amesteca o lingura de pulbere cu un pahar de apa fiarta si racita.

Se beau 2 pahare pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.

- Se toarna 5 linguri de radacina maruntita de brustur intr-un litru de apa.

Se lasa circa o ora, dupa care se fierbe timp de 10 minute la foc mic.

Dupa ce s-a racit, se poate pune la frigider.

Se bea cite pahar de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.

Durata tratamentului: o luna, dupa care se face o pauza de o saptamina si se mai continua inca o luna.

- Se beau mixturi de muguri de mesteacan, coada calului, frunze de urzica, paie de ovaz, alternîndu-le la fiecare 2 luni.

- Se beau concomitent ceai de menta, sunatoare, cimbrisor sau sovirv.

În cazul unor afectiuni ale inimii, se micsoreaza insa cantitatea de lichide.

Alimentatia celor care sufera de reumatism

2011-05-11T11:53:00.000-07:00

Cei care sufera de reumatism este bine sa stie ca baza in alimentatie trebuie sa o constituie zarzavaturile, mai ales cele crude, precum si sucurile de zarzavaturi crude.

Se recomanda tablete de calciu, ca si pulberea minerala, care se amesteca in mincare.

Taritele si zeama de tarite sint de asemenea foarte bune.

Varza, papadia si urzicile au mult calciu, la fel smochinele, semintele de floarea-soarelui si laptele crud.

Pentru ca acesta sa fie valorificat, este nevoie de vitamina D, care se gaseste in untura de peste.

Potasiul este un alt element de baza in tratarea reumatismului.

Cartofii, mai ales in coaja, si ceapa nu trebuie sa lipseasca din alimentatia bolnavului de reumatism. Carnea, in schimb, trebuie consumata in cantitati cit mai mici, deoarece este un suport alimentar al infectiilor in organism.

Cauzele inflamatiilor articulare sint microbiene

2011-05-11T11:51:00.000-07:00

Cauzele inflamatiilor articulare sint microbiene (in acest caz agentul infectios este prezent in interiorul articulatiei), metabolice (inflamatia articulara este determinata de precipitarea microcristalelor de urat de sodiu, ca in cazul gutei) si reumatismale.

Reumatismul articular acut este o varietate particulara in care agentul infectios, ce nu se afla in articulatie - streptococul hemolitic - se afla la originea bolii. In alte artrite boala este urmarea unor infectii virale sau microbiene.

Alteori, cauza inflamatiei reumatismale este posibil genetica, ca in cazul spondilartritei anchilozante.

TRATAMENTUL HOMEOPAT IN SCIATICA SI ALTE DURERI DE SPATE

2011-05-11T11:49:00.000-07:00

Durerile de spate reprezinta cauza cea mai frecventa a absentei de la serviciu si cel mai des sunt datorate ridicarii de obiecte grele, rasucirii, pozitiei neadecvate sau chiar o lipsa de sustinere corecta a spatelui cand stam jos sau in pat. Durerea apare cand muschii spatelui sunt intinsi sau prea incordati si chiar spastici ca sa previna intinderea in continuare a ligamentelor. Orice pune o presiune in plus pe spate poate produce durerea: sarcina, obezitate, un picior mai scurt, obiceiul de a cara pe un singur umar si de a tine un umar mai ridicat sau chiar o emotie deosebita.

Durerea de spate poate fi localizata ca in LUMBAGO (durere a spatelui sub nivelul taliei), SCIATICA (durere care iradiaza din partea de jos a spatelui spre fese si pe picior in jos), SPONDILOZA CERVICALA (durere si intepenire a cefei) sau poate fi difuza ca in cazul GRIPEI (cand este insotita de durere de cap, de gat, febra) sau OSTEOARTRITEI in special la persoanele in varsta.

Nervul sciatic este format din ramuri care vin din coloana vertebrala lombara si sacrala si inerveaza picioarele fiind resposabil atat pentru functionarea musculaturii cat si pentru perceperea senzatiei. El poate fi dureros in cazul in care exista o compresie sau o presiune asupra lui. Aceasta este cauzata fie de catre o degenerescenta a discului intervertebral, fie prin ingrosarea sau deformarea unei vertebre in osteoartrita, fie prin osificarea articulatiei intervertebrale in spondilita anchilopoietica, etc.

Tratamentul homeopat al durerilor de spate datorate tensiunii sau stressului este constitutional si aduce usurare rapida multor persoane care sufera de dureri ce nu mai raspund la medicatia alopata sau care vor sa incerce sa evite o operatie.

Remediile homeopate enumerate mai jos sunt folosite in tratamentul crizelor dureroase de sciatica. Alegeti remediul care prezinta simptomele cele mai asemanatoare cu ale dumneavoastraa. Nu este necesar sa prezentati toate simptomele enumerate la remediul respectiv. Luati 5 granule de remediu in dilutie mica de 6C, la una sau doua ore, de 5-6 ori pe zi, pna observati o ameliorare. Cand apare ameliorarea rariti frecventa de administrare iar cnd sunteti bine opriti-o complet. Daca simptomele persistaa dupa repetarea remediului puteti incerca un altul. Remediile se iau cu minimum 30 minute inainte sau o ora dupa masa, nu se ating cu mana si se in sub limbaa pana se dizolva. Nu folositi menta in pasta de dinti, guma de mestecat, ceai, ciocolata, bomboane contra tusei, etc.

Remediile urmatoare sunt mai frecvent indicate in sciatica acuta:

Hypericum: indicat in sciatica dupa o cadere sau lovire a coloanei vertebrale sau pe "coada". Durere ascutita ca o strafulgerare pe toata lungimea nervului, agravata de atingere, miscare, zdruncinaturi, rece, stat jos pe scaun si ameliorata prin aplecarea spre spate.

Colocynthis: durere ca o strafulgerare care coboara pe picior la genunchi sau calcai, cu furnicaturi sau amorteala si care este mai intensa noaptea, la miscare, vreme rece sau umeda, ameliorata la caldura si indoirea piciorului. Pacientul este agitat.

Ruta: durere profunda "ca si cand ar fi rupt" care iradiaza pe partea externa a coapsei, dupa o ranire. Durere arzatoare, muscatoare agravata stand jos, culcat, la ridicarea in picioare, frig si umezeala, noaptea si ameliorata la miscare, mers si presiune.

Kalmia: durere ascutita, strafulgerare care iradiaza in jos pe piciorul stang si impiedica bolnavul sa mearga. Durerea se muta, nu are o localizare precisa si apare dupa o raceala fiind agravata de miscare, frig, noaptea si ameliorata la caldura, repaus si stand culcat pe spate.

Magnesia phosphorica: dureri fulgeratoare in piciorul drept, ameliorate la caldura si agravata la tuse.

Tellurium: sciatica sau discopatie acuta cu coloana sensibila, pe dreapta. Contractura musculara in picior si genunchi cu agravare la tuse, stranut, culcat pe partea dureroasa, aplecare sau intindere, atingere.

Remedii pentru sciatica cronica si subacuta:

Ammonium muriaticum: durere agravata stand jos, ameliorata stand in picioare si cel mai bine in pozitie culcat. Durere sfasietoare pana in varful degetelor de la picioare si in calcai, dificultate la intinderea genunchiului afectat caci tendoanele par sa se fi scurtat, cu agravare in partea dreapta si ameliorare la frecare usoara, somn si mers.

Rhus tox: durere arzatoare, sfasietoare dupa intindere sau stat in umezeala. Piciorul pare mort, de lemn, amortit si intepenit, cu crampe si este mai rau dupa repaus la sculare, dimineata si la vreme rece si umeda si mai bine dupa miscare, caldura si masaj usor.

Gnaphalium: durere nevralgica urmata de amorteala si crampe in piciorul afectat, care merge din sold pe partea posterioara a piciorului pana la degetele picioarelor. Agravare la miscare si ameliorare la repaus si stat jos cu picioarele ridicate.

Sindromul pre-menstrual

2011-05-11T11:47:00.000-07:00

Se manifestă prin dureri mari la burtă şi crampe insuportabile în timpul ciclului sau la sfârşit.

Intern : infuzie de flori de urzică galbenă [ să se recolteze la maturitate ] Planta creşte peste tot, pe şanţuri, la marginea de drumuri. Se ia o linguriţă cu vârf de flori de urzică, se opăreşte cu o cană de apa în clocot. Se lasă să se infuzeze puţin, apoi se strecoară. Se beau 2 căni de ceai pe zi, n care este bine să se adauge o linguriţă de bitter suedez.

Ceai de gălbenele şi coada şoricelului : se amestecă 2 linguriţe de gălbenele cu 1 linguriţă de coada şoricelului, apoi se iau 2 linguriţe din acest amestec şi se opăresc cu o cană de apă în clocot. Se lasă să se infuzeze apoi se strecoară. Se bea o cana pe zi, înghiţitură de înghiţitura.

Tinctura de gălbenele : o linguriţă de flori, macerate 8 zile în 100ml alcool, se iau de 3 ori pe zi, câte 30 de picături, în puţină apa.

Extern :îmbibaţi un tampon de vată în spirt medicinal şi introduce-ţi-l în ureche, până la timpan. Se lasă câteva ore sau până a doua zi.

Diverse Retete

2011-04-20T08:45:00.000-07:00

Cucuta : cu zeamă de cucută fiartă şi amestecată cu ulei se spală rana la muşcătura de şarpe .

Dafinul : frunzele pisate şi fierte cu untdelemn, vindecă rănile care nu se închid.

Castravetele : durerea de cap se linişteşte dacă se pune pe fiecare tâmplă câte o felie de castravete.

Nemţişorul [toporaşi] : ceaiul de toporaşi trebuie băut de femeile care nu pot face copii.

Nuca : zeama de nucă verde vindecă pecinginea.

Pelinul : cu zeamă de pelin fiert se spală rănile cu puroi

Coada şoricelului : spălăturile cu ceai de coada şoricelului vindecă mameloanele crăpate ale femeilor care alăptează

Hreanul : potoleşte nervi aţâţaţi.

Salată : frunzele de salată fierte în apă dau un lichid care curăţă şi înmoaie pielea.

Reţetă pentru îngrăşat : amestecaţi 4 linguri cu vârf de lactoză [se găseşte în farmacii] într-un suc de fructe, ceai de plante sau apă. Bine măsurate şi administrate înainte cu 1 ½ de prânz şi cină aceste doze fac ca pacientul să ia în greutate cu 5kg mai mult într-o lună.

Reţetă pentru slăbit : ca să slăbiţi, amestecaţi 2 ceşti de suc de varză roşie cu 1 de suc de grapefruit. Beţi 3 pahare zilnic înainte de mese.

Talizmanul din felii de cartofi, purtat la gât pe tot parcursul iernii, previne dovedit şi garantat îmbolnăvirea celor predispuşi la răceli.

Pentru afte bucale : în clipa când simţi ca va apare o astfel de aftă, se va lua ½ linguriţă de bicarbonat de sodiu şi se va ţine în gură amestecat cu salivă, vreme de 1/2ora sau 1oră. Această operaţie se poate repeta de 2-3 ori pe zi.

Leac contra bâlbâeli

2011-04-20T08:44:00.000-07:00

Leac contra bâlbâeli

Se consumă seara 1-3 ceşti de ceai de coji de mere cald sau rece şi ceai de roiniţă. Trebuie să se bea dimineaţa 1/4l lapte, vin sau must în care sa fiert coadă calului [plantă] O priză, adică cât iei în trei degete de coada calului se fierbe în vin sau must. Se va bea dimineaţa pe stomacul gol [fiert în apă nu va avea nici un efect]

Leacuri contra mahmurelei

2011-04-20T08:42:00.000-07:00

Leacuri contra mahmurelei :

Usturoi cu pătrunjel : tocaţi 2-3 căţei de usturoi şi 2-3 fire de pătrunjel verde. Amestecaţi-le cu 10 picături de untdelemn. Amestecul întinde pe pâine şi se mănâncă imediat ce băutura se urcă la cap.

Suc de varză : amestecaţi circa 30gr suc de varză dulce cu 30mg rachiu şi 30mg suc de ceapă. Lichidul obţinut se încălzeşte cât să nu fiarbă şi se bea pe nerăsuflate.

Aburi cu oţet de mere : puneţi într-o cratiţă largă şi smălţuită, oţet de mere şi apă în părţi egale. Vasul se pune pe foc şi se lasă să fiarbă încet. Când începe să iasă aburi, se apleacă capul deasupra vasului şi se inhalează adânc. Toate aceste reţete au fost verificate şi au dat rezultate.

Caderea parului la copii

2011-04-20T08:41:00.001-07:00

Pentru creşterea părului la copii se recomandă uleiul de ricin.

Se aplică de două ori pe săptămână seara înainte de culcare. Pielea capului se masează bine cu ulei de ricin, se lasă toată noaptea să acţioneze, apoi dimineaţa se spală cu şampon. După ce se restabileşte creşterea părului se continuă tratamentul odată la două săptămâni

Alifie pentru Acnee, Rani, Arsuri

2011-04-13T00:28:00.000-07:00

Se iau următoarele plante : gălbenele 1parte, pătlagină 1parte, pelin alb ½ parte, rădăcină de tătăneasă ½ parte. Se amestecă bine, se iau 113gr de amestec care se fierb în untură curată de porc, până când plantele devin ca jumările [să nu se ardă]. Lăsăm să stea o zi preparatul, după care îl încălzim la bain-marie şi îl strecurăm. 1parte =14gr.

50gr seu de oaie se fierbe în 100ml lapte dulce. Se pune la răcit, până când seul se ridică deasupra. Se ia cu o strecurătoare şi se amesteca bine cu 50gr ceară de albine topită, 25gr unt, 3 linguri de ulei de floarea soarelui şi puţină colonie. Se păstrează la rece în cutii închise.

Tratament Bronsita

2011-04-10T13:14:00.000-07:00

Toamna, când este porumbul copt, se culeg vârfurile coceanului cu mustăţi bogate. Se iau 6 vârfuri cu mustăţi cu tot, se spală bine, apoi se fierb în 2 litri de apă până ce rămâne 1 litru. Se strecoară fiertura prin tifon. Sucul obţinut se îndulceşte cu miere de albine şi se consumă în cursul unei zile. Sucul se prepară zilnic pentru a fi proaspăt.

Lichior de gutui

2011-04-10T13:12:00.000-07:00

Amestecaţi 1/2 litri ţuică bună [de prună] sau alcool de cereale cu 1şi 1/2 zeamă de gutui pe care o obţineţi cu ajutorul mixerului. Adăugaţi 2gr scorţişoară, 80gr cuişoare, 50gr migdale amare şi puţină nucuşoară [pudră]. Lăsaţi-o să se macereze 2 luni. Preparaţi un sirop de zahar şi turnaţi-l peste lichior. Filtraţi si puneţi-l la sticle. Acest lichior este recomandat in caz de: indigestie, arsuri, balonări. Beţi un păhărel după mese.

Arterita

2011-04-10T13:09:00.000-07:00

Prima măsură care trebuie luată este trecerea imediată la un regim alimentar dietetic bazat mai ales pe legume şi-n special pe consumul de multă ceapă, fructe proaspete si din când în când lactate.

Metode de tratare : se beau trei căni de ceai pe zi din următorul ceai

scoarţă de castan sălbatic 15 gr.

coaja de salcie 15 gr.

coada şoricelului 15 gr

troscot 15 gr

Se amestecă bine plantele apoi se face o infuzie din trei linguriţe de amestec opărite cu ½ litri de apă. Primăvara ar fi bine să folosiţi plante proaspete.

Ceaiul de ghimpe [ ruscus aculestus ] : se pun doua linguriţe de plantă la o cană de apă si se fierb 1 minut. Se beau doua căni pe zi, îndulcite cu miere de albine.

Masaj general al întregului corp, pentru a pune sângele în mişcare si masaj al piciorului bolnav, cu alifie de gălbenele sau alifie cu gaz.

Metoda Maria Treben : se bea dimineaţă, înainte de masă cu o jumătate de oră, o cană de ceai de coada calului, la fel şi seara cu o jumătate de oră înainte de culcare [ o linguriţa de plantă se opăreşte cu o cană de apă şi se lasă să se infuzeze 30 de secunde ] . Peste zi se beau 4 căni de ceai de urzică [ de preferinţă proaspăta ] puţin infuzată, în ceai se pune şi o linguriţă de bitter suedez. Extern se aplică şi compresii cu bitter suedez.

Legume, zarzavaturile si fructele sunt o alimentatie sanatoasa?

2011-04-10T13:06:00.001-07:00

Aceste alimente constituie principala sursa de substante minerale si

vitamine din alimentatie; incercati sa mincati toate legumele de sezon;

multe legume se gasesc indiferent de anotimp; adaugati fasole si linte,

care sint surse excelente de fier si alte substante minerale; fructele

contin si ele multe vitamine si substante minerale; consumati fructele

de sezon si incercati sa puneti la pastrare fructe de livada sau

salbatice ( congelate, uscate sau in conserva); mincati in fiecare zi

cel putin cinci portii de legume si fructe.

Sursa: Centrul National de Promovare a Sanatatii si Programe -

Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate. Newsletter

Ce este? Stilul de viata

2011-04-10T13:04:00.000-07:00

Stilul de viata sanatos reduce riscul unor boli grave si al mortii

premature. Nu toate bolile pot fi insa prevenite. Studiile stiintifice

au identificat anumite tipuri de comportament care contribuie la

aparitia unor maladii grave, soldate cu decese premature. Numeroase

decese datorate in special bolilor arterelor coronare si cancerelor

bronhopulmonare pot fi prevenite. Sanatate nu inseamna doar evitarea

imbolnavirilor de tot felul. Sanatatea inseamna in egala masura

pastrarea unei stari de bine din punct de vedere fizic, mental si

social.

Pentru un om care nu doreste sa aiba probleme de sanatate, nu conteaza

doar sa manince cu placere. Pentru el, important este si CE maninca. O

alimentatie sanatoasa poate fi chiar mai ieftina. Ideile traditionale

despre ce inseamna o hrana sanatoasa sint valabile si astazi. Consumul

legumelor cultivate in gradina ofera numeroase beneficii pentru

organism. Consumul zilnic de carne in cantitati mari - o alta idee

traditionala - prezinta insa mari riscuri pentru sanatate. Studii

recente au demonstrat ca grasimile si carnea in cantitati mari sint

daunatoare sanatatii omului. Organismul uman are nevoie de cantitati

mici de hrana si nu in fiecare zi. Cu cit mincam mai putina carne si

grasimi animale, cu atit scad riscurile pentru sanatate.

Sursa: Centrul National de Promovare a Sanatatii si Programe -

Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate.Newsletter

Cartofi si Paine Alimentatie sanatoasa?

2011-04-10T13:03:00.000-07:00

Cartof, piine, paste fainoase, orez si fulgi de cereale

Aceste alimente sint bogate in amidon; consumul zilnic va ofera energia

de care aveti nevoie; nu ingrasa decit daca sint gatite sau servite cu

grasime; contin proteine, vitamine si substante minerale; ar trebui sa

constituie ELEMENTUL PRINCIPAL al celor mai multor mese ( ideal ar fi sa

constituie baza oricarei mese); daca puteti, alegeti piine integrala

deoarece contine fibre vegetale ( acestea previn constipatia si

tulburarile intestinale). cartofii sint o sursa excelenta de vitamina C

( mai ales gatiti in coaja ) si impreuna cu alimentele bogate in fier

ajuta la prevenirea anemiei; mincati in fiecare zi cantitati mai mari de

cartofi, piine, orez, paste fainoase si fulgi de cereale.

Sursa: Centrul National de Promovare a Sanatatii si Programe -

Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate. Newsletter

Carnea - Alimentatie sanatoasa?

2011-04-10T13:02:00.000-07:00

Carne, piine, paste fainoase, orez si fulgi de cereale

Unul din principalele riscuri pentru sanatate este consumul de grasimi

animale in cantitati prea mari; organismul are nevoie de grasimi in

cantitati mici.

GRASIMILE SATURATE se gasesc in primul rind in carnea de vaca, porc si

oaie si in diversele produse preparate din aceste feluri de carne si din

grasimea lor, cum sint cirnatii, placintele cu carne, hamburgarii etc.;

excesul de grasimi saturate poate duce la boli ale arterelor coronare,

la ingrasare si obezitate;

GRASIMILE NESATURATE se gasesc in carnea de peste, pui, curcan, rata, in

oua, fasole, linte, seminte de floarea soarelui si in produsele care

contin aceste alimente; grasimile nesaturate prezinta mai putine

riscuri, dar in cantitati prea mari pot duce la ingrasare si la riscul

aparitiei unor boli;

In loc de carne grasa sau slanina, cumparati cantitati mici de carne

slaba; consumati mai multa carne de peste de orice fel; de asemenea,

ficatul este aliment foarte bun, care contine fier; mincarurile

traditionale din fasole si alte leguminoase sint hranitoare; cind le

gatiti folositi cit mai putine grasimi animale si evitati prajitul; de

asemenea, incercati sa evitati sa puneti grasimi in supe sau ciorbe; in

concluzie, cu cit mincati mai putine grasimi, cu atit mai bine pentru

sanatatea dumneavoastra.

Sursa: Centrul National de Promovare a Sanatatii si Programe -

Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate. Newsletter

Ipotenta - Remediu Vinul de telina

2011-04-10T12:49:00.000-07:00

Lăsaţi sa se macereze timp de trei zile, doua căpăţâni mari de ţelină bine spălate cu peria, dar necurăţate de coaja, intr-un litru de vin alb, natural . Beţi înainte de mese, cate un păhărel .

1. Mestecaţi cat mai des crenguţe de ţelină crude .

2. Suc de ţelină amestecat cu suc de morcovi este tot un stimulent

3. Beţi zilnic 2 ceşti de decoct din rădăcina uscata si măcinată [ puneţi un pumn de planta la un litru de apa

4. Beţi 3 ceşti de infuzie pe zi făcută dintr-o ramura de ţelină verde, fiarta intr-un litru de apa circa 2 minute . Ceaiurile se beau după fiecare masa .

5. Vitamina B12 stimulează producţia de hormoni sexuali. Se găseşte în ficat, carne de pasăre.

Acum poti slabi 10 kg pe luna in doar doi pasi!

2011-03-28T12:31:00.000-07:00

1. Elimini toxinele ce tin grasimea ''captiva''

2 . Inlaturi foamea care te impiedica sa te tii de dieta

Descopera sfaturi si trucuri despre diete si slabire ====> Slim&Fit

ORGANISM UMAN, UN TOT UNITAR ”Metabolismul”

2011-03-15T03:10:00.000-07:00

Acizi grasi cu un lant lung de atomi de carbon unde ajung?

14. Metabolismul

Metabolismul este una din proprietăţile fundamentale materiei vii alături de reproducere şi excitabilitate. Metabolismul constă în schimbul permanent de materie şi energie dintre organism şi mediu. Cuprinde toate procesele fizice şi chimice de organizare, autoîntreţinere şi de manifestare a materiei vii.

Metabolismul cuprinde două procese antagonice, aflate în echilibrul dinamic: anabolismul ,care constă în sinteza de substanţe organice complexe caracteristice organismului, şi catabolismul, care constă în degradarea substanţelor organice, cu eliberare de energie.

Procesele metabolice se desfăşoară simultan, sunt catalizate enzimatic, sunt reversibile şi interconectate. Din motive didactice, sunt tratate separat: metabolismul substanţelor organice (glucide ,lipide, proteine ), metabolismul energetic şi metabolismul mineral. Procesele metabolice care se desfăşoară la nivel celular constitue metabolismul intermediar.

14 .1. METABOLISMUL GLUCIDIC

. Glucidele îndeplinesc în organism trei roluri esenţiale: energogenetic (predominant) ,structural (în structura substanţelor complexe) şi funcţional (exemplu: ribozele acizilor nucleici)

Monozaharidele absorbite din intestin sunt transportate prin vena portă la ficat. Toate monozaharidele sunt transformate în glucoză. Glucoza constituie forma finală de transport şi utilizare a glucidelor Din ficat, glucoza poate urma mai multe căi:

- răspândirea în organism prin intermediul sângelui;

- catabolizarea (oxidarea) anaerobă şi aerobă;

- transformarea în glicogen, formă de depozitare a glucidelor în organism;

- transformarea în lipide sau aminoacizi

A. Glucoza sangvină. Aceasta ,împreună cu cea din alte lichide ale corpului, are concentraţia de 1 g/l şi se menţine constantă. Această constantă poartă numele

de glicemie *. Cantitatea medie totală de glucoză din organism este de aproximativ 55 g(tab 31).

B. Catabolizarea glucozei . Se desfăşoară prin două mecanisme :anaerob (glic

oliza) şi aerob .

a) Glicoliza * este procesul catabolic care constă dintr-o succesiune de reacţii catalizate enzimatic, ce realizează transformarea moleculei de glucoză în două molecule de acid piruvic şi eliberarea a două molecule de ATP. În glicoliza musculară rezultă acid lactic, care este transformat în faza de refacere în acid piruvic. Glicoliza poate porni de la glucoză sau de la acid piruvic. În ultimul caz este necesară în prealabil glicogenoliza, proces de eliberare a glucozei din depozitele de glicogen (fig. 14. 1).

b) Degradarea aerobă continuă procesele oxidative anaerobe şi se desfăşoară în mitocondrii. Degradarea aerobă determină ,într-oprimă fază, transformarea acidului piruvic în acetil coenzima A.

Acetil Co A pătrunde în ciclul Krebs* unde, printr-un şir de procese oxidoreducătoare, se realizează oxidarea completă. Rezultă: două molecule de

_{CO 2 ,pentru fiecare moleculă de acetil} Co A, H+, care după ce parcurge lanţul respirator, împreună cu O2 formează H2O şi 38 de molecule de ATP.

C .Glicogenogeneza* este procesul anabolic de polimerizare a glucozei în glicogen, forma de depozitare a glucidelor în ficat şi muşchi (tab. 32.).

Procesele de glicogenogeneză şi glicogenoliză sunt compensatorii şi asigură valoarea constantă a glicemiei. Cele două procese prezintă o mare mobilitate datorită faptului că glicogenul nu face parte din structura celulară.

Tab. 31. Glucoza existentă în diferite lichide ale organismului uman.s

LICHIDELE CORPULUI	Sânge	Lichid interstiţial	Limfă	Lichid intracelular	Total
CANTITATEA MEDIE DE LICHID	5 l	11, 5 l	3, 5 l	35 l	55 l
CONCENTRAŢIA GLUCOZEI	1 g/l	1 g/l	1 g/ l	1 g/l
CANTITATEA DE GLUCOZĂ	5 g	11, 5 g	11, 5 g	35 g	55 g

ORGANUL	%DIN MASA ORGANULUI	TOTAL
Ficat	5 –8 %	350 – 400 g
Muşchi	1 –3 %
Alte ţesuturi	Cantităţi mici

D. Gluconeogeneza este sinteza glucozei din aminoacizi sau din lipide. 60 %dintre aminoacizii conţinuţi şi proteinele tisulare pot fi convertiţi în acid piruvic şi, urmând calea inversă glicolizei, pot da naştere glucozei. Aceaşi cale este urmată şi de glicerolul rezultat în urma hidrolizei lipidelor.

Iniţial ,acizi graşi sunt convertiţi în acetil coenzima Aşi apoi în glucide. Dacă sinteza are ca final producerea de glicogen, se numeşte glicogenoneogeneză.

14. 2. METABOLISMUL LIPIDIC

Lipidele îndeplinesc următoarele roluri:

- structural, intrînd în structura biomembranelor, unde asigură permeabilitatea selectivă;

- energetic, prin eliberarea unei mari cantităţi de energie;

- funcţional ,prin hormonii steroizi de natură lipidică;

- metabolic, prin procesele permanente de lipogeneză* şi lipoliză*. În urma digestiei rezultă glicerol şi acizi graşi. Glicerolul şi acizii graşi cu lanţ scurt de atomi de carbon (C) ajung la ficat prin vena portă. Acizii graşi cu lanţ lung de carbon sunt absorbiţi în vasele limfatice, după resinteza trigliceridelor sub formă de chilomicroni*.

În circuitul sangvin, chilomicronii sunt descompuşi, iar trigliceridele sunt hidrolizate în decurs de 1- 2 ore de la formare. În ficat ajung, sub formă de glicerol, şi acizi graşi care pot urma mai multe căi (fig. 14. 1)

1. Lipidele de circulaţie. Acestea sunt constituite din trigliceridele de absorţie,din acizii graşi rezultaţi în urma hidrolizei trigliceridelor de rezervă şi din alte substanţe de natură lipidică (tab 33).
2. Formarea depozitelor adipoase. Se realizează din lipide circulante sub acţiunea lipazelor. Adipocitele pot depozita trigliceride în cantităţi de 80 –95 % din volumul lor. Ţesutul adipos este răspândit subcutant, retroperitoneal, în pericard ,în ficat etc. El reprezintă 20 % din greutatea corporală (aproximativ 15 kg la 75 kg greutate corporală ).
3. Catabolizarea lipidelor. Trigliceridele din depozitele adipoase, utilizate ca substrat energetic, sunt hidrolizate în glicerol şi acizi graşi

Glicerolul se cuplează cu căile metabolice ale glucidelor (gluconeogeneză sau catalizare oxidativă), prin intermediul acidului piruvic.

Acizii graşi sunt degradaţi prin oxidare până la acetil CoA numai în micondrii. Acetil CoA poate pătrunde în ciclul Krebs, generând _{CO 2,}H2O şi ATP.; poate genera acizi graşi sau poate participa la procesul de gluconeogeneză (fig.14. 1)

Randamentul energetic al degradării acizilor graşi este mai ridicat de cel glucidic (tab 34. )

14. 3. METABOLISMUL PROTIDIC

Din cei 20 de aminoacizi care intră în structura substanţelor proteice, o parte pot fi sintetizaţi de organismul uman. Aceştia se numesc aminoacizi neesenţiali. Ceilalţi nu pot fi sintetizaţi în organism, deci provin numai din alimente. Aceştia poartă numele de aminoacizi esenţiali.

Aminoacizii rezultaţi în urma digestiei substanţelor proteice sunt preluaţi în mare parte de către sângele venei porte şi în mică măsură de limfă. În sânge ,ei se alătură aminoacizilor neesenţiali. De aici pot urma două căi: să rămână ca aminoacizi circulanţi în plasma sangvină, sau să pătrundă prin difuziune ori prin

transport activ în celule (fig. 14. 1 )

1. Aminoacizi circulanţi. Ei reprezintă puntea de legătură între căile metabolice ale substanţelor protidice. Concentraţia lor plasmatică este 35- 65 g /dl. Fiecare aminoacid prezintă limite constante. Aminoacizii plasmatici sunt utilizaţi pentru sinteza unor proteine structurale şi funcţionale sau ca material energetic. Între aminoacizii plasmatici şi proteinele tisulare există un echilibru dinamic. (fig 14. )

1.Procese metabolice la nivel celular.

a)Biosinteza proteinelor specifice se realizează la nivelul ribozomilor prin cuplarea aminoacizilor (prin legături peptidice ) în ordinea stabilită de gena structurală existentă înAND, corespunzătoare proteinei respective. Codul conţinut de genă este transcris de ARN mesager ,care migrează în citoplasmă, la ribozomi, unde are loc cuplarea aminoacizilor. Proteinele sintetizate pot fi: structurale (structuri celulare de rezistenţă, elastice ) şi funcţionale (enzime, hormoni, albumine, globuline, fibrinogen etc. )

Tab 33. Lipidele de circulaţie.

Total lipide	500- 700 mg /dl
Trigliceride (de absorţie )	125 –150 mg /dl
Acizi graşi din depozitele adipoase	15 mg /dl
Colesterol ( colesterolemia )	180 –200 mg/dl
Fosfolipide	280 mg /dl

Tab. 34. Randamentul energetic al lipidelor comparativ cu cel al glucidelor

SUBSTANŢĂ ENERGETICĂ

ENERGIE PRODUSĂ

( MOLECULE DE ATP )

Acizi graşi –un mol acid stearic

Glucide -un mol glucide

146 molecule ATP

38 molecule ATP

PROTEINE AMINOACIZI ALIMENTARI

TISULARE AMINOACIZI PLASMICI (ESENŢIALI ŞI I NEESENŢIALI )

PRODUŞI DE CATABOLISM

Fig. 14. 2. Relaţia dintre proteinele tisulare şi aminoacizii plasmatici

Proteinele structurale, fibrilare, rămân în celulele care le sintetizeaz. Proteinele funcţionale, globulare, pot fi eliminate în mediul extracelular.

b)Dezaminarea oxidativă este procesul de degradare a aminoacizilor prin îndepărtarea unei grupări aminice . În urma acestui proces rezultă cetoacizi şi amoniac. Cetoacizii pot intra în ciclul Krebs, unde sunt oxidaţi complet până la _CO_{2 şi H2O} , sau pot participa la sinteza de glucoză (gluconeogeneză ), la sinteza de acizigraşi (cetogeneză) sau la refacerea unor aminoacizi prin

transaminare.

Amoniacul rezultat în urma dezaminării, toxic chiar în concentraţii mici, este neutralizat prin transformarea lui în uree (ureogeneză).

Proteinele degradate şi aminoacizii utilizaţi în scopuri energetice sunt, de regulă, substanţe excendentare. Rolul esenţial al proteinelor este cel plastic.

c) Transaminarea este calea de sinteză a unor aminoacizi neesenţiali prin transferul grupării aminice de la un aminoacid donor la un cetoacid.

Cetoacizii aminaţi pot fi rezultaţi prin dezaminare sau pot fi produşi de degradare ai glucidelor, lipidelor şi proteinelor, corelându-se asfel căile metabolice ale celor trei tipuri de substanţe organice.

14. 4 . METABOLISMUL ENERGETIC

Totalitatea schimburilor de energie dintre materia vie şi mediu constitue metabolismul energetic. Metabolismul energetic este o latură a procesului metabolic. El se poate determina prin două

categorii de metode :

1. Metodele calorimetrice pornesc de la premisa că toate formele de energie rezultate din oxidările, prinipiilor alimentare se pierd în final sub formă de căldură. Măsurarea pierderilor de căldură cu ajutorul calorimetrelor,pe unitate de timp, asigură evaluarea schimburilor energetice.

Tab.35. Valori medii ale metabolismuului bazal.

Nou –născut	55 hcal /^{m 2}
1 an	30 hcal /^{m 2}/h
Femei	1300 hcal /24h – 0, 95 hcal/hg/h
Bărbaţi	1600 hcal /24h – 1hcal/hg /h

Tab. 36. Valori ale metabolismului energetic global comparativ cu metabolismul bazal.

M .B.	40 hcal/h

Sedentarism	50 hcal/h
Activităţi fizice uşoare	50- 90 hcal/h
Activităţi fizice moderate	90- 140 hcal/h
Efort fizic intens	peste 140 hcal/h

Tab.37. Necesarul mediu zilnic de substanţe organice şi raportul lor în raţia alimentară.

Substanţă	Glucide	Lipide	Proteine
% din raţia alimentară	60-65 %	15- 35 %	12,5 %
Necesar /hg. Corp	6g/kg	1 g/kg	1,4 g/kg
Necesar total	380- 400 g /24h	30- 110 g /24 h	100 g /24h
Calorii /gram	4,1 kcal /g	9,1 kcal /g

14.5. METABOLISMUL MINERAL

14.5 .1. Metabolismul apei. Cantitativ (60 %) apa reprezintă o componentă esenţială a organismului, în cadrul căruia îndeplineşte următoarele funcţii principale :formează mediul intern, este solvent pentru substanţele organice şi anorganice şi intervine în termoreglare. Din necesarul zilnic de 40 g apă/ kg corp, 35 g sunt reprezentate de apa exogenă şi 5 g de apa endogenă. Apa exogenă pătrunde sub formă de alimente lichide şi solide, apa endogenă este apa rezultată din lanţul respirator mitocondrial.

Metoda schimburilor gazoase se bazează pe faptul că energia şi cantitatea de _CO2eliberate sunt direct proporţionale cu cantitatea de substrat oxidat, cu natura substratului şi cu cantitatea de oxigen utilizată. Dacă se ia în considerare raportul dintre _CO2 eliminat _şi_O2 consumat (QR- coeficient respirator ) ,se constată că aceasta variază în funcţie de principiile alimentare catabolizate :

Valoarea schimburilor energetice este diferită în stare de repaus sau în stare de activitate. De aceea, se poate vorbi de un metabolism bazal şi de un metabolism energetic global.

A. Metabolismul bazal sau de întreţinere reprezintă consumul energetic minim necesar menţinerii funcţiilor vitale. Nevoile energetice medii zilnice pentru menţinerea funcţiilor vitale sunt de aproximativ 1650- 1700 kcal. Valorile medii ale metabolismului bazal variază (tab .35.).

B. Metabolismul energetic global reprezintă valoarea schimburilor energetice variabile sub acţiunea unor factori. Ingerarea de alimente ,activitatea musculară, scăderea temperaturi mediului ambiant, hormonii ( exemplu: tiroxina ) intensifică metabolismul energetic.

Dacă luăm în considerare cheltuieli energetice bazale datorate ingestiei de alimente de 1728 kcal/24 ore , activităţile zilnice modifică aceste cifre (tab. 36 )

De aici rezultă importanţa stabilirii raţiei alimentare în funcţie de activitatea desfăşurată (tab. 37.)

În funcţie de substanţa oxidantă, cantitatea de apă endogenă variază după cum urmează:

Menţinerea constantă a bilanţului hidric presupune ca volumul apei ingerate şi al celei eliminate prin rinichi, plămâni, piele şi materiile fecale ca să fie egale.

Acest volum este de aproximativ 2500 ^cm^3/zi

La o pierdere de 15% a apei din organism, creierul îşi încetează activitatea .Aportul de apă necesar menţinerii echilibrului hidric se iniţiază prin apariţia senzaţiei de sete .

Setea este cauzată de deshidratarea extracelulară şi intracelulară, în special al neuronilor centrului setei din hipotalamus.

Centrul setei este localizat în hipotalamusul anterior, în apropierea nucleilor anteriori secretori de ADH, ceea ce explică hipersecreţia hormonului la excitarea acestui centru prin deshidratare.

14. 5.2.Metabolismul ionilor minerali. Ionii minerali au importanţă fiziologică deosebită în menţinerea echilibrului acido- bazic, în contracţia musculară, în stimularea şi inhibarea activităţii enzimelor ,în excitabilitate etc .

Deosebirea esenţială dintre metabolismul mineral şi cel al substanţelor organice constă în faptul că substanţele minerale nu se produc în organism. Ele sunt ingerate, îşi îndeplinesc rolul fiziologic şi sunt eliminate prin rinichi, piele, şi prin fecale (tab. 38.)

Tab. 38. Principalii ioni minerali.

ELEMENTE	TOTAL/70 KG	FUNCŢIIŞI LOCALIZARE ÎN ORGANISM	NECESAR/ZI
Na	55 g	- în potenţialul membranar; în contracţia musculară;în echilibrul acido-bazic;în echilibrul hidro-electrolitic	5- 6 g
K	180 g	- în menţinerea excitabilităţii; reglarea osmozei	4 g
Ca	950- 1100g	În structura oaselor;în contracţia musculară	3 g
P	440 g	- în schelet,acizii nucleici ,ATP şi CP ,membranele celulare	1,5 –2g
Fe	5 g	-în hemoglobină,mioglobină, ,citocromi
Cl	125 g	-în reglarea presiunii osmotice şi a pH-ului sangvin,HCL gastric	3, 5 g
I	20- 30 mg	În hormonii tiroidieni

* 14. 6. REGLAREA METABOLISMULUI

Mecanismele de reglare a metabolismului pot fi împărţite, după nivelul la care acţionează, în: mecanisme celulare, umorale şi nervoase.

Reglarea celulară realizează integrarea reacţiilor metabolice într-un tot unitar .Reglarea nervoasă şi umorală integrează procesele metabolice celulare în funcţie de necesităţile întregului organism şi le adaptează la condiţiile de mediu. Reglarea activităţii metabolice celulare se realizează prin controlul activităţii enzimatice, prin două mecanisme principale:

a) modificarea cantităţii de enzime prin controlul sintezei acestora, proces ce asigură adaptarea de lungă durată şi lentă a proceselor metabolice;

b) modificarea eficienţei catalitice a enzimelor prin mecanisme inhibitorii de tip feed- back, ce asigură adaptarea rapidă, de scurtă durată a proceselor.

Reglarea umorală se realizează prin hormonii glandelor endocrine şi prin hormonii locali .Sistemul nervos influenţează metabolismul în primul rând prin intermediul sistemului endocrin, sistemul hipotalamohipofizar asigurând controlul principalelor glande endocrine, fiind greu de disociat reglarea nervoasă de cea umorală (tab.39. )

Reglarea nervoasă directă a proceselor metabolice o realizează sistemul nervos vegetativ simpatic prin intermediul adrenalinei

Acţiunea Metabolismul	PROTEIC	GLUCIDIC	LIPIDIC
Hormoni anabolizaţi	STH ;aldosteron; insulină; hormoni sexuali	STH ;insulină ; hormoni epifiza	Insulină; hormoni sexuali
Hormoni catabolizaţi	ACTH; cortizol; hormoni tiroidieni; glucagon	Hormoni tiroidieni; glucagon; adrenalină; noradrenalină; cortizol	STH; glucagon; hormoni tiroidieni; cortizol; adrenalină; noradrenalină

	_{H 2O}	Ca	P	Na	K	N	Cl
RETENŢIE	ADH aldesteron	STH parathomon	STH calcitonină	STH aldosteron	STH	STH	Aldosteron
ELIMINARE		calcitonină	Parathormon		aldosteron	Cortizol tiroximă

*15. HOMEOSTAZIA

Homeostazia este proprietatea generală a sistemelor biologice de a-şi menţine parametrii în limitele echilibrului funcţional. Homeostazia organismului uman se realizează prin acţiuniunile coordonate ale sistemului nervos, endocrin şi cardiovascular. Acţiunile homeostatice se desfăşoară în sensul reglării funcţiilor interne ale organismului şi în sensul echilibrării acestora cu mediul ambiant.

Principalele mecanisme prin care se realizează homeostazia sunt prezentat în tabelul 40.

Tab. 40. Mecanismele şi direcţiile de acţiune homeostatice.

MECANISME	DIRECŢII DE ACŢIUNE
Mecanisme fizico –chimice	- menţinerea echilibrului hidroelectrolitic - menţinerea echilibrului acido- bazic
Mecanisme genetice	reglarea biosintezei proteice şi a diviziunilor celulare
Mecanisme neuro –umorale	- reglarea funcţiilor senzativo –motorii - reglarea secreţiilor endocrine - reglarea funcţiilor motorii şi secretorii digestive - reglarea activităţii cardiovasculare - reglarea respiraţiei - reglarea proceselor de excreţie - reglarea proceselor metabolice - reglarea activităţii sexuale

Procesele homeostatice asigură integralitatea organismului prin autoreglare , menţinând parametrii acestuia în echilibrul dinamic.

Starea de sănătate a organismului exprimă funcţionarea normală a mecanismelor homeostatice. Dereglarea acestor organisme determină apariţia unor dezechilibre morfofuncţionale, care reprezintă starea de boală.

Homeostazia este un proces complex şi, din punct de vedere didactic, poate fi privit sub mai multe aspecte, dintre care sunt detaliate în continuare cele care nu au fost abordate explicit în capitolele precedente.

a)Homeostazia genetică .Se realizează la nivel individual prin biosinteza proteinelor specifice, pe baza informaţiei genetice din AND şi, de-a lungul generaţiilor , prin transmiterea ereditară a caracterelor speciei umane.

b)Bioritmul .Este variaţia cronobilogică regulată a unor funcţii ale organismului, rezultată din sincronizarea ritmurilor endogene cu ritmurile exogene (exemplu :alternanţa somn –veghe ).

c)Stresul . Satisfacerea trebuinţelor şi realizarea idealurilor determină uneori alterarea echilibrului biologic uman. Pe fondul unor suprasolicitări fizice şi nervoase, agresiuni asupra organismului, apar reacţii de adaptare şi de apărare, care caracterizează starea de stres.

Mecanismele adptative pot ceda în lupta cu agenţii stresanţi, sensibilizând organismul şi favorizândstarea de boală.

Termoreglarea . Homeotermia* cuprinde totalitatea proceselor biologice care au ca rezultat păstrarea aproximativ constantă a temperaturii mediului intern.

Totalitatea mecanismelor ce menţin constantă temperatura corpului reprezintă termoreglarea.

Producerea de energie calorică (termogeneza )are loc permanent şi este rezultatul unor procese energogene, de intensificare a metabolismului celular.În repaus , termogeneza este realizată în ficat şi musculatura striată ( intensificarea tonusului muscular şi apariţia frisonului * termic ). Păstrarea căldurii se realizează prin vasoconstricţie periferică.

Eliminarea excesului de căldură (termoliza ) se realizează prin procese fizice de conducţie, convecţie radiaţie şi evaporare a transpiraţiei , la care participă sistemul cardiovascular, prin vasodilataţie periferică, sistemul respirator şi tegumentul.

Raportul constant între termogeneză şi termoliză determină echilibrul termic al organismului.

Reglarea temperaturi corpului sete asigurată de un mecanism neuromoral , care implică sistemul nervos (hipotalamusul cu centrii termogenezei şi termolizei ) şi glandele endocrine (tiroida).

* 15. 1. REGLAREA FUNCŢIILOR ORGANISMULUI

Organismul funcţionează ca un organism cibernetic cu autoreglare, în care fluxul informaţional urmează calea directă, iar conexiunea invers (feed – back ) permite adecvarea reacţiilor adaptative la variaţia factorilor externi şi interni (fig. 15. 1.)

* 15. 1. 1. Reglarea funcţiilor sistemului endocrin .

Reglarea secreţiei de hormoni adenohipofizari

Se realizează printr-un organism umoral de tip feed –back negativ, în care rolul cel mai important îl are hipotalamusul .Acesta secretă factori specifici, hormoni de eliberare (RF) sau de inhibare (IF) ,pentru fiecare hormon adenohipofizar (fig. 15. 2. )

Secreţia hipotalamică este influenţată direct pe cale nervoasă, prin stimuli de la sistemul limfatic, sau reflex, prin stimuli de la receptori. Prin echilibrul dinamic al acestor mecanisme rezultă funcţionarea normală a hipofizei şi a glandelor endocrine controlate de hipofiză: tiroidă,corticosuprarenale, gonade.

Reglarea secreţiei de hormoni tiroidieni

Reglarea secreţiei tiroidiene se face print-un mecanism de feed- back hipotalomo- hipofizo- tiroidian, similar tuturor glandelor endocrine controlate de hipofiză (fig. 15. 2. )

Reglarea secreţiei de hormoni paratiroidieni

Secreţia celor doi hormoni paratiroidieni este echilibrată. Reglarea secreţiei se face exclusiv umoral ,în funcţie de echilibrul fosfo- calcic sangvin. Creşterea calcemiei stimulează secreţia de calcitonină, iar scăderea ei stimulează secreţia de parathormon.

Reglarea secreţiei de insulină şi glucagon

Reglarea secreţiei de insulină se face direct prin impulsuri parasimpatice vagale şi printr-un mecanism de feed- back, în funcţie de nivelul glicemiei .

Secreţia de glucagon este stimulată de hipoglicemie şi inaniţie . În condiţiile unui aport de glucide scăzut, glucagonul determină creşterea glicemiei prin gluconeogeneză *(fig. 15. 3. )

Reglarea secreţiei corticosupr

arenalei

Reglarea secreţiei de hormoni mineralcorticoizi se face prin stimularea glandei de către sodiul şi potasiul sangvin, prin ACTH şi prin renină *.

Stimulul pentru secreţia de glucocorticoizi îl reprezintă ACTH (fig. 15. 2.)

Reglarea secreţiei de hormoni corticosuprarenali se face printr-un mecanism hipotalamo –hipofizar de tip feed- back în care un rol important îl joacăACTH-ul.

Factori de stres activează sistemul hipotalamo- hipofizo- corticosuprarenalian , declanşând secreţii crescute de hormoni glucocorticoizi.

Reglarea secreţiei medulosuprarenalei Stresul şi suprasolicitările (efort fizic,frig,tensiune nervoasă etc ) stimulează secreţia medulorenalei.În stări de stres cu care organismul este obişnuit, creşte secreţia de noradrenalină, iar în cele neobişnuite creşte secreţia de adrenalină .

În acest fel ,medulosuprarenala exercită un rol important în adaptarea organismului la agresiuni externe sau interne. Reglarea secreţiei medulosuprarenalelor se face prin organisme neuro- umorale în care intervin SNS şi nivelul glicemiei.

15.1. 2. Reglarea funcţiilor locomotorii

Mecanismele fusale. Stimulii sunt reprezentaţi de întinderea muşchilor sau de contracţia extremităţiilor fibrelor intrafusale, care sunt urmate de întinderea porţiunii centrale a fusului O dată cu creşterea tensiunii exercitate asupra porţiunii centrale, creşte frecvenţa impulsurilor plecate pe calea aferentă.

Dacă impulsurile stimulează neuronii gama, capetele fibrelor infrafusale se contractă şi porţiunea centrală este tensionată. Astfel se creează noi impulsuri, care stimulează neuronii motori alfa medulari.

Rezultatul este contracţia fibrelor extrafusale.

Aceasta reprezintă sistemul reflex de reglare a tonusului şi a activităţii locomotorii (fig. 15. 4.şi 15. 5. )

Mecanismele articulare controlează unghiurile segmentelor din articulaţii,acţionând în concordanţă cu celelalte mecanisme regltoare.

Mecanismele tendinoase controlează tensiunea muşchiului asemănător mecanismelor fusale.

Tonusul muscular creşte în stările emoţionale şi scade în somn, ceea ce sugerează implicarea acestor mecanisme în menţinerea ,, stării de veghe ,,

* 15. 1. 3. Reglarea funcţiilor sistemului digestiv .

Reglarea funcţiilor mecanice

1. Reglarea masticaţiei. Masticaţia este un act reflex involuntar care se desfăşoară sub controlul cortical. Reglarea ei se face prin mecanisme reflexe necondiţionate şi condiţionate .Receptorii tactili, gustativi şi propriceptorii reflexelor de masticaţie sunt localizaţi în cavitatea bucală. Centrii masticatori sunt inervaţi motor de nervii trigemeni. Musculatura limbii este inervată de către nervii hipogloşi, iar musculatura obrajilor de către nervii fasciali. Masticaţia poate fi declanşată şi voluntar de către stimuli corticali şi apoicontinuată automat prin căile extrapiramidale.

2. Reglarea deglutiţiei. Deglutiţia este un act reflex, care se desfăşoară în trei timpi : bucal, faringian şi esofagian .Reglarea deglutiţiei este exclusiv nervoasă. Stimularea mecano, chemoşi termoreceptorilor din cavitatea bucală şi din celelalte segmente străbătute de bolul alimentar declanşează, pe calea fibrelor senzitive ale nervilor cranieni 5, 7, 9, 10, activarea centrilor bulbari ai deglutiţiei. Căile eferente sunt fibrele motorii ale nervilor 5, 9, 10, 12.

.Reglarea secreţiilor digestive

1. Reglarea secreţiei salivare se realizează prin mecanisme nervoase reflexe,necondiţionate şi condiţionate.Receptorii gustativi sunt stimulaţi de contactul cu alimente şi de natura lor chimică .Căile aferente sunt reprezentate de fibrele senzative ale nervilor 7, 9, şi 10. Centrii parasimpatici se află în bulb şi şi în puncte (nucleii salivatori ).Centrii simpatici se află în primele două segmente medulare toracice.Căile eferente sunt reprezentate de fibrele nervilor cranieni 7 (8pentru glandele submandibulare şi sublinguale ) şi 9 (pentru glandele parotide ).

Pavlov a studiat declanşarea reflexelor salivare condiţionate pe baza unor stimuli iniţial indiferenţi (vizuali ,auditiv etc. )

Reglarea umorală este de cea mai mică importanţă. Este cunoscută diminuarea secreţiei salivare sub acţiunea hormonului antidiuretic hipofizar.

2. Reglarea secreţiei gastrice (fig.15. 6.).

a) Mecanismul nervos. Centrul gastrosecretor bulbar determină, pe calea vagală, secreţia gastrică .Stimularea lui se face pe căi reflexe necondiţionate, la contactul direct al alimentelor cu receptorii de la nivelul cavităţii bucale şi stomacului, precum şi la mirosul alimentelor .

Msticaţia reprezintă un act reflex învăţat. La nou –născut există mişcări de expulzie a alimentelor introduse în gură şi nu de masticaţie.

REŢINEŢI :Conexiunile centrilor deglutiţiei cu centrii respiratori bulbari fac posibilă oprirea respiraţiei în timpul deglutiţiei.

3. Reglarea motilităţii gastrice şi intestinale.

a) Mecanismul nervos.Motilitatea gastrică şi intestinală sunt reglate prin mecanisme intrinseci ,coordonatede de plexurile intramurale Meissner şi Auerbach, şi mecanisme extrinseci, pe căi simpatice şi parasimpatice.

Fibrele simpatice inhibă motilitatea gastrică şi intestinală şi contractă sfincterele. Parasinpaticul stimulează motilitatea şi relaxează sfincterele.

a) Mecanismul umoral. Efecte similare simpaticului asupra motilităţi gastrice determină hormonii medulosuprarenali, adrenalina şi noradrenalina,enterogastronul şi secretina,hormoni secretaţi de mucoasa duodenală . Efecte similare parasimpaticului exercită gastrina, hormon secretat de mucoasa antrului piloric, insulina şi acetilocolina.

Stimularea se realizează şi pe căi reflexe condiţionate, sub acţiunea unor excitanţi indiferenţi deveniţi condiţionali:sunet, imagine, gândul la hrană.

b)Mecanismul umoral. Gastrita stimulează secreţia de HCl. .Reglarea secreţiei acide a stomacului se realizează printr-un mecanism de feed –bach negativ :creşterea pH- uluisucului gastric determină creşterea secreţiei de gastrită, care stimulează secreţia de HCl şi deci scădereapH –ului.

Acţiuni stimulatoare a secreţiei gastrice exercită şi histamina, insulina, alcoolul,iar nicotina,aldosteronul şi enterogastronul inhibă secreţia gastrică.

Secreţia gastrică prezintă trei faze :cefalică, gastrică şi intestinală .

Faza cefalică se declanşează înainte de a ajunge alimentele în stomac, prin mecanisme nervoase necondiţionate şi condiţionate, asigurând secreţia ,,de aşteptare ^,,

Faza gastrică este declanşată prin mecanisme nervoase vagale şi umorale (secreţia de gastrită ) la pătrunderea alimentelor în stomac.

Faza intestinală ,cu mecanism predominant umoral, începe odată cu pătrunderea chimului gastric în duoden.Ea constă în stimularea secreţiei gastrice de către gastrina duodenală şi inhibarea acesteia de către enterogastron .

Mecanismele neuro- umorale asigură adaptarea permanentă a secreţiei gastrice la cantitatea şi calitatea alimentelor ingerate .

Centrii bulbari ai secreţiei gastrice sunt subordonaţi centrilor hipotalamici şi corticali ,integrănd asfel funcţia secretorie a stomacului în activitatea generală a organismului.

Reglarea secreţiei pancreatice . se realizează prin mecanisme predominant umorale.

a)Mecanismul umoral se realizează prin acţiunea secretinei şi pancreoziminei, hormoni secretaţi de mucoasa duodenală la contactul acesteia cu chimul gastric acid şi cu produşii intermediari rezultaţi din digestia proteinelor

b) Mecanismul nervos este de importanţă secundară. Centrul secretor bulbar stimulează pe cale vagală secreţia de suc pancreatic .

4. Reglarea secreţiei şi excreţiei biliare.

a) Mecanismul nervos . Centrul secretor bulbar parasimpatic stimulează, prin nervii vagi ,secreţia bilei de către ficat,şi excreţia bilei din vezica biliară. La pătrunderea chimului în duoden ,prin mecanisme reflexe, se relaxează sfincterul Oddi, ,se contractă vezica şi se elimină bila. Acţiunea simpaticului este inversă.

b) Mecanismul umoral .Secreţia bilei este stimulată de sărurile biliare , secretină şi gastrită . Producertea lor este stimulată de producerea în duoden a lipidelor .Excreţia bilei este stimulată de colecistochinină şi lipide şi inhibată de glucide .

5. 5.Reglarea secreţiei intestinale .

Se realizează în principal pe cale umorală .

a) Mecanismul umoral .Principalul hormon stimulator al secreţiei intestinale este enterochinina, eliberată de mucoasa duodenală în cursul digestiei .Efect stimulator au gastrina şi secretina.

b) Mecanismul nervos .Secreţia intestinală este stimulată prin reflexe locale de la nivelul plexurilor intrinseci. Stimulul este distensia determinată de pătrunderea alimentelor înintestin. Sistemul nervos vegetativ extrinsec are acţiune relativ slabă: paransinpaticul are efect stimulator, iar simpaticul are efect inhibitor asupra secreţiei intestinale.

6. 6. Reglarea defecaţiei

Centrii defecaţiei se află în măduva lombo –sacrată. Pătrunderea materiilor fecale în rect determină excitarea mecanoreceptorilor de la acest nivel, care trimit stimuli la centrii medulari şi la cortex ,anunţând necesitatea defecaţiei .Comanda de evacuare se transmite prin nervii pelvici la sfincterul anal intern, determinând relaxarea acestuia . Dacă defecaţia este posibilă, scoarţa celebrală comandă , prin nervii ruşinoşi , relaxarea sfincterului anal extern, deci evacuarea materiilor fecale. Dacă defecaţia nu poate avea loc ,are loc contracţia voluntară a sfincterului extern, reţinerea materiilor fecale în rect şi reîntoarcerea lor în colonul .sigmoid, urmate de contracţia sfincterului anal intern pe cale simpatică (fig. 15. 7. )

*15. 1 . 4. Reglarea circulaţiei .

Activitatea cardiovasculară este reglată permanent pe cale nervoasă şi umorală în funcţie de necesităţiile metabolice ale organismului. Toate variaţiilefiziologice (normale ) ale homeostaziei sangvine asigură adaptarea permanentă a activităţiilor organismului la condiţiile variabile ale mediului .Mecanismul principal al reglării este feed –bach –ul negativ.

a)Reglarea nervoasă a funcţionării sistemului circulator este asigurată de centrii cardio-vasomotori din formaţiunea reticulară bulbopontină , constituiţi din centrii presori (excitatori )şi centrii depresori (inhibitori ) cu acţiune contrară (fig. 15. 8. )

Centrii presori determină pe căi eferente simpatice : creşterea debitului cardiac şi a forţei de contracţie a inimi ,tahicardie ,vasoconstricţie şi hipertensiune .

Centrii depresori determină pe căi parasimpatice: scăderea debitului cardiac şi a forţei de contracţie a inimii, bradicardie, vasodilataţie şi hipotensiune.

Activitatea acestor centri este controlată de centrii vegetativi din hipotalamus şi scoarţa cerebrală.

Hipotalamusul asigură integrarea activităţii cardiovasculare cu alte funcţii vegetative (digestie ,termoreglare etc.).

Scoarţa cerebrală integrează activitatea cardiovasculară cu diferitele activităţi somatice (fugă ,luptă ) şi psihice (activităţi intelectuale ,emoţii ).În reglarea unor reacţii vasculare în stări de frică ,mânie etc .intervine şi sistemul limbic.

Centrii cardiovasculari primesc impulsuri prin nervii vagi şi glosofaringieni de la zonele reflexogene situate în cavităţile inimii şi în pereţii vaselor mari , unde se află baroreceptori şi chemoreceptori.Principalele zone reflexogene

Sunt:zona sinocarotidiană, zona crosei aortice ,zona atriului stâng ,zona arterei pulmonare şi zona venelor pulmonare .

Căile eferente spre efectorii cardiovasculari sunt simpatice şi parasimpatice .

Fibrele simpatice au originea în neuronii simpatici din coarnele laterale ale măduvei toraco –lombare. Mediatorul chimic este noradrenalina ,iar efectul este vasodilataţia vaselor coronare .Fibrele parasimpatice provin din nervul vag şi se distribue în special la nivelul inimii ,determinând acţiuni depresoare .La nivelul terminaţiilor parasimpatice mediatorul chimic este acetilcolina.

b) Reglarea umorală prelungeşte şi întărăreşte efectele reglării nervoase .Factorii umorali pot acţiona fie la nivelul centrilor bulbopontini ,,fie la nivelul periferic local ,determinând înprincipal vasoconstricţie, respectiv vasodilataţie (tab. 41. ) Adrenalina acţionează în special la nivelul inimii.

Tab. 41. Factorii umorali ai reglării circulaţiei .

EFECTE VASOCONSTRICTOASE	EFECTE VASODILATATOARE
Adrenalină	Acetilcolina
Noradrenalină	Histamina
Creşterea presiunii O2	Scăderea presiunii O2
Vasopresina	Creşterea CO2
Angiotensina	Creşterea temperaturii

*15. 1. 5. Reglarea respiraţiei.

Respiraţia este un act fiziologic reglat şi adaptat la nevoile organismului .Mecanismele care asigură adaptarea debitului ventilator la nevoile metabolice ale organismului sunt nervoase şi umorale .Debitul ventilator reprezintă cantitatea de aer care trece prin plămâni într- un minut. El reprezintă produsul dintre volumul curent (500 cm3 )şi frecvenţa şirespiratorie .În condiţii normale ,debitul ventilator este de 8 l /min.

A .Reglarea nervoasă. Se realizează prin intervenţia centrilor respiratori ,care asigură o reglare automată a respiraţiei .Există centrisituaţi în bulb (primari ) inspiratori şi expiratori şi centri localizaţi în punte ,apneustic şi pneumotaxic (fig 15. 9. )

Centrii respiratori primari prezintă automatism propriu ,ce constă în trecertea lor alternativă prin starea de activitate şi de repaus .Când centrii inspiratori sunt în activitate ,ceiexpiratori se află în repaus şi se realizează inspiraţia .Când centrii expiratorii sunt în activitate ,centrii inspiratorii sunt în repaus şi se realizează expiraţia .Întreruperea tuturor aferenţelor spre aceşti centri nu suprimă acest automatism.

Activitatea automată a centrilor respiratori bulbari este controlată de centrii pontini .Centrul apneustic are acţiune excitatoare continuă asupra centrului respirator, iar centrul pneumotaxic are acţiunea inhibitoare intermitentă .În afara impulsurilor inhibitorii descendente pontine ,centrii inspiratori primesc impulsuri inhibitorii vagale (fig .15. 10. )

Activitatea centrilor bulbontini poate fi modificată înintensitate şi frecvenţă nervos şi umoral.

B. Reglarea umorală .Se datoreşte influienţelor exercitate asupra centrilor respiratori de către o serie de substanţe (_{CO2,O2 ) şi}de variaţiile de p H ale sângelui şi ale lichidului cefalorahidian.

CO2 reprezintă unul din factoriicei mai importanţi care reglează activitatea centrilor respiratori. Orce variaţie a concentraţieiCO2 din sânge determină modificărila nivelul centrilor respiratori. O creştere de numai

0,2 % a concentraţiei CO2 din aerul alveolar ,deci şi din sîngele arterial ,determină dublarea frecvenţei şi creşterea amplitudinii mişcărilor respiratorii.Variaţiile concentraţiei CO2 sangvin modifică automatismul centrilor respiratori fie prin acţiune directă ,fie prin modificarea concentraţiei H+ din lichidul cefalorahidian ,deoarece CO2 pătruns în aceasta se hidratează ,formând _H2CO3care se disociazărapid generând HCO3şi H+.

Scăderea concentraţiei O2 dizolvat în plasmă determină stimularea slabă a centrilor respiratori prin mecanisme reflexe ,acţionând asupra centrilor respiratori prin intermediul chemoreceptorilor sinusului carotidian şi al crosei aortice .

Mecanismul umoral este mult solicitat în caz de hiperbarism (la scafandri )şi hipobarism (la aviatori )

Funcţia respiratorie este influenţată şi de hipotalamus ,sistemul limbic şi cortex.

Hipotalamusulrealizează integrarea funcţiei respiratorii cu ritmul cardiac în procesele de termoreglare şi în efort.

*15. 1. 6. Reglarea excreţiei .

Reglarea eliminării apei din organism se află sub control neuro-endocrin.

Hormonul antidiuretic intensifică reabsorţia apei în segmentul distal şi în tubul colector.

Aldosteronul reduce eliminarea de Na + şi creşte eliminarea de K+ la nivelul tubului distal .

Parathormonul determină creşterea excreţiei de fosfat, sodiu, potasiu şi bicarbonat şi scăderea eliminări de calciu, magneziu şi ioni de hidrogen.

Filtrarea glomerulară este reglată prin activitatea vasomotorie a fibrelor vegetative asupra arteriolelor aferente. Simpaticul are acţiune vasoconstrictoare, iar parasimpaticul este vasodilatator. În acest mod sunt reglate presiunea şi debitul sangvin în glomerul, cu efect direct asupra diurezei. Filtrarea glomerulară poate fi influenţată direct, de variaţiile presiunii arteriale, de variaţia concentraţiei proteinelor plasmatice şi de starea

membranei filtrate.

Reglarea micţiunii

Când cantitatea de lichid urinar depăşeşte 400 cm 3, presiunea intravezicală creşte .Creşterea presiunii stimulează receptorii din peretele vezical şi impulsurile sunt conduse prin fibrele senzative parasimpatice la centri nervoşi medulari ai micţiunii _{(S1-S2 )}declanşând reflex, pe cale parasimpatică (nervii pelvici ),relaxarea sfincterului vezical intern şi contracţia muşchiului ,deci micţiunea reflexă .

Simpaticul, cu originea în L1-L4 .are ca efect relaxarea muşchiului vezical, contracţia sfincterului intern şi retenţia urinii (fig. 15. 11. )

*15. 1. 7. Reglarea activităţii gonadelor.

Reglarea funcţiilor testiculare

Activitatea testiculară este reglată de hormonii gonadotropi hipofizari ,iar activitatea hipofizei este reglată de către nivelul testosteronul plasmatic printr-un mecanism de feed –back ,care acţionează atât asupra hipotalamusului ,cât şi asupra hipofizei .

Sistemul limbic influenţează activitatea respiratorie în unele stări comportamentale . timp .Reglarea voluntară a respiraţiei are rol în realizarea unor activităţi specifice umane :vorbit ,cântat vocal şi la instrumente de suflat ,scufundare etc .,în care respiraţia este controlată predominant de scoarţă .

Micţiunea reflexă este caracteristică sugarilor.La adult ,intervine sistemul nervos somatic .Dacă există condiţiile necesare ,se declanşează voluntar relaxarea sfincterului extern ,striat şi se desfăşoară micţiunea .Când nu este posibil ,creşte tonusul sfincterului extern ,urmat de cel al sfincterului vezical intern şi se relaxează temporar muşchiului vezical şi senzaţia de micţiune dispare .Când cantitatea de urină din vezică ajunge la 700 cm, presiunea creşte mult şi apare senzaţia de micţiune însoţită de durere.

Reglarea funcţiilor ovariene

Secreţia hormonală ovariană este controlată de către hormonii gonadotropi hipofizari ,în funcţie de concentraţia sangvină a hormonilor ovarieni .

FSH controlează maturaţia foliculară şi secreţia de estrogeni ,iar LH provoacă ovulaţia ,controlează activitatea corpului galben şi secreţia de progesteron .

Asigurarea stării de normalitate a organismului uman ,care este starea de sănătate ,se realizează prin păstrarea constantă a parametrilor structurilor şi funcţiilor sale .

Orice deviere de la valorile normale care caracterizează funcţiile organismului uman poate duce la instalarea unor stării patologice (boli ) mai mult sau mai puţin grave ,în funcţie de mărimea deviaţiei.

Cele mai obişnuite metode de explorare a stării de sănătate sunt analizele de sânge şi de urină .În tabelele nr. 42 şi 43. Sunt prezentate valorile medii (normale ) ale celor mai importanţi parametri ai mediului intern şi ai urinii ,cu care se compară rezultatele analizelor efectuate

Virgiliu Stroescu 002 OTV - Bomba Zilei - 02 Ian 2007

2011-03-08T12:31:00.001-08:00

Virgiliu Stroescu 001 NationalTv 07 Dec 2006 Hrana Care Prelungeste Viata

2011-03-08T12:30:00.001-08:00

APA - Misterul cel mare

2011-03-08T12:24:00.000-08:00

APA - Misterul cel mare film documentar, APA - Misterul cel mare film online, APA - Misterul cel mare film online documentar cu subtitrare in limba Romana

Măicuţa de acasă

2011-03-08T12:17:00.000-08:00

Nu trebuie să fii la mânăstire ca să duci o viaţă curată

Vă oferim spre audiţie CD-ul "Măicuţa de acasă".

01. I'm happy today - Sandra Briseis Lungu
02. Ce dragă-mi eşti mamă - Ştefania Maftei
03. Familia mea - Naersy Cris Macovei
04. Cununi de stele pentru mama - Ingrid Iorgulescu
05. Fir de iarbă - Xara
06. Mâna ta - Vili Dula
07. Măicuţă, de ce... - Aldana Cazacu
08. Mama - Trio Celest
09. Tu eşti creatorul meu - Luiza Spiridon
10. Vorbeşte-mi Tu Isuse - Cristina Hunter
11. Sunt hotărâtă - Noblesse
12. Pe aripi de lumină - Mediana Graţiela Vlad
13. Cerul e atât de aproape - Anda Tabrea
14. Dor de cer - Xara

Tuse rebela

2011-03-08T02:50:00.000-08:00

Un ceai foarte bun împotriva tusei rebele [ nervoase ] este următorul : flori şi frunze de podbal 2 linguriţe, frunze de pătlagină 1 linguriţa.
Din acest amestec puneţi 2 linguriţe într-o cană şi opăriţi cu 250ml de apă clocotită. Lăsaţi să se infuzeze 10 minute, apoi strecuraţi. Beţi câte o cană de ceai dimineaţa înainte de a vă scula di pat.

Muguri de brad : 12gr de muguri, daţi întru-n clocot de apă, elimină mucoasele de pe căile respiratori.
Lumânărica : ceaiul de lumânărică potoleşte tusea şi elimină flegma.