regina25

Primii fulgi

2012-01-24T00:44:00.001+02:00

Iarna trecută fulgii ne-au găsit
Cu sufletele-ncolocite
Într-o spirală
Si cum ne-au nins
Si cum ne-au mângâiat
Atât de tare ne-au apropiat
Ce minunat!

Am așteptat și-acum
Cu-nfrigurare
Să vină fulgii
să ne ningă iar
Să ne ia sufletele și să le risipeasca
Prin amintiri trecute de hotar
Să le danseze printre reci troiene
Si noi să le privim aproape inghetati

Dar fulgii n-au venit la vreme
I-am așteptat și i-am tot urmărit
Să cadă lenesi sau vioi
Numai să ningă
Si sufletele-au obosit
In așteptare iernii s-au topit

E trist că in final cu greu venit-au
De nicăieri, din cerul mohorat
Si i-am privit cum cad agale
Fără putere, parc-ar fi murit
De-atâta așteptare
Si sufletele noastre
Parcă s-au despărțit

J’ai soif d’amour

2012-01-22T18:56:00.001+02:00

Mi-e sete de iubire
Și-un dor nebun
de vorbe deocheate mi-a venit
Și-aș vrea să-ți simt o palmă
Alunecând pe pielea mea
În timp ce îmi șoptești ceva

E încă ora 12 și nu vreau să renunț
La vis
Și mă întind fierbinte încolocită
Printre albastre perne și cearșafuri

Cât de mult îmi doresc
Să fii aici ca să-mi reciți un vers

M-am săturat de vise, de speranțe
De ceva vreme ești plecat
De azi, de-acum
Renunț la tot și la visat
Cobor din pat

De azi te-am încuiat
Într-un sertar cifrat
Să nu-mi ceri codul
Pentru că l-am uitat

Așa mă iubește el

2012-01-22T18:19:00.000+02:00

Așa începe el să mă iubească: de la vârful degetelor de la picioare.

Știam

2012-01-21T00:29:00.001+02:00

Știam ca n-o să vii
La fel de bine cum știam
Că nu va ploua în toiul iernii
Si știam că vei adormi obosit
Înainte de a-ți ura eu "noapte bună"
La fel de bine cum știam că un strigat
Nu se poate auzi în vacarmul
unei cascade de râsete
Știam că vei uita de mine
Cum știam că luna răsare înainte
de a se lăsa complet bezna tăcerii
Si știam că nu știi ca eu încă aștept...

Dar uite că tocmai a început să plouă
Când ar fi trebuit să ne trezim troieniți
Si uite că nu dormi când eu
Îmi încă recit rugăciunea
Si că-mi auzi strigarea din vârful rațiunii
pe care te-ai cocoțat cu ușurință
Si că deși ai ochii inchiși,
lumina gândului meu îți călăuzește întunecimile obosite
Iar acum, în această situație,
Se pare că nu mai știu nimic.

O venă nerușinată

2012-01-20T19:16:00.002+02:00

Aseară tăiam o roșie. La un moment dat am simțit o durere în degetul arătător de la mână stânga. Imediat a început să se umfle și să se învinețească. Brrrr. Ce ciudat! N-am mai pățit niciodată asta. Mi s-a spar un vas de sânge. Hmmm...

Această întâmplare mi-a amintit de colegă mea din cămin, Di.

O cunoașteți pe Di. V-am mai povestit de ea. Di era o tipă obsedată de frumusețe și de trupul ei.

Într-o zi, pe când se epila i s-a părut că are pe picior o venă mai pronunțată:

- Oti, uită-te puțin pe piciorul meu

Mi-am orientat privirea pe piciorul ei. M-am apropiat mai mult pentru a putea surprinde problema lui Di, care părea îngrijorată de-a dreptul.

- Unde trebuie să mă uit? Că nu văd nimic.

- Aici, aici. Și și-a pus degetul undeva în spatele genunchiului, imediat sub el. Vezi, vena asta este umflată.
- Haide măi Di, nu e nimic. Ți se pare.
- Nu, nu, am varice. Trebuie să fac ceva.
- Nu-i nimic de făcut, stai potolită. Nu se vede absolut nimic, decât pielea ta.
- Uită-te cu atenție, se vede prin piele, e urâtă.

E de prisos să vă spun că nici eu nu am convins-o, nici ea nu m-a convins. Peste un timp a venit cu soluția.

- Oti, am găsit un doctor. Mă operez, gata. O sun pe mama să-mi trimită bani.

- Pentru ce să te operezi?
- Cum pentru ce? Ca să-mi scot vena!

Cred că mi-au sărit ochii din orbite, s-au plimbat puțin pe masă, au intrat la loc și s-au pironit pe piciorul ei. Ești nebună? Cum să-ți scoți vena? Pe unde o să mai curgă sângele tău?

Di a început să râdă. Din privirea ei am înțeles că nu mai e cale de întoarcere. Decizia o luase.

Am mers cu ea la doctorul arab. Acesta s-a uitat mirat la Di. Operația era destul de scumpă, nu putea s-o piardă de clientă. Totuși a avut bunul simț s-o întrebe: sunteți sigură? Răspunsul ei a venit imediat: absolut sigură.

I-a desenat cu carioca neagră locul de unde urma să extirpe vena respectivă. A anesteziat-o total și i-a mutat circulația prin alte locuri, probabil la fel de nepotrivite de natură în corpul ei. Când s-a trezit era mai săracă cu o venă care îi traversase nerușinată cândva tot piciorul.

- Auzi, Di, dacă ți s-ar mai părea altă venă puțin proeminentă, ai proceda la fel?, am întrebat-o eu convinsă fiind că regretă alegerea făcută.

Cu ochii puțin întredeschiși, amețită de la anestezie, cu buzele arse și fața palidă mi-a răspuns stins:

- Fac orice ca să fiu perfectă!

Pentru mine era oricum perfectă. Și cred că nu numai pentru mine. Cine a cunoscut-o pe Di știe... Mi-e dor de ea și de "nebunia" ei.

Cum te-aș iubi?

2012-01-19T18:46:00.000+02:00

cum te-aș iubi?
te-aș iubi cum își iubește apa
abia izvorâtă
pietrele din calea ei
cum le cuprinde vijelios și rece
lăsându-le pure
și la fel de statornice

și te-aș iubi cum își iubește
pământul crăpat prima ploaie
cum o soarbe însetat
și și-o îmbibă până în măruntaiele
cele mai adânci
eliberând-o apoi
prin porii sătui
sub formă unor vapori diafani

și te-aș iubi cum își iubește
dimineața răsăritul
cum își așteaptă soarele zâmbind întunecată
pentru a se lumina apoi prin toate colțurile
și pentru a se îmbăta
cu razele multicolor ale astrului divin
și pentru a-l abandona apoi
în întunericul nepăsător,
dar atât de pătrunzător

și te-aș mai iubi
în orice mod inedit
aș înțelege eu din natură că se poate
pentru a te face să înțelegi
cât este de spectaculos
acest univers
apoi te-aș lăsa gânditor
și îndrăgostit
de toate trăirile încă proaspete
în visele tale neîmpărtășite

Un cadou

2012-01-18T23:57:00.001+02:00

O femeie

2012-01-16T09:29:00.001+02:00

Sunt o femeie
Cu doi ochi, cu doi sâni,
cu un pântec
Si cu o sensibilitate firească
Dar cu privire drăcească
Acum îți spun:
Am un gând nebun
Să nu mă mai supun
Sa rămân închisă
Doar în baloane de săpun
Devin istorica femeie
Ferecată-n patru ziduri
Cu cosița despletită
Fără vise, fără riduri
Așteptându-și răsăritul
La trezire, la "Trezirea"
Închipuirea
Si trăirea
Si simțirea
Si menirea
Mă-mpresoară, mă măsoară
Mă răstoarnă
mă găsesc, mă regăsesc
Ca-s femeie și iubesc
E firesc,
Dar intuiesc
Că nu-i bine cum trăiesc
Si-i mai bine să încerc
Sa tai zarea și sa plec
Deschid ochii, mă îndrept
Trezesc mintea, mă deștept
Caut un alt infinit
Aștept alt răsărit
Îți dau mana s-o săruți
Sufletul să mi-l încânți
Ca-s femeie
Si nu vreau
Sa mă uiți!

O, rămâi

2012-01-15T11:59:00.000+02:00

“O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;

Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol

Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.”

Astfel zise lin pădurea,
Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot…
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?

Ca o păpădie

2012-01-13T23:43:00.004+02:00

Sunt câteva semințe de păpădie
Pe care cu o singura suflare
Le poți risipi
Sau niște aripi de fluture
Cărora cu o singură atingere
Le poți împrăștia culoarea
Sau poate niște zbateri plăpânde
De inimă bolnavă de nou născut
Care doar la un strigat
Pot aduce moartea
Sunt praf de stele
Împrăștiat în patru zări
La prima luminare a zilei
Sunt lacrima tristă a copilului
Căruia i s-a luat jucaria preferată
Si sunt filele uscate ale unei cărți
Vechi de mii de ani de pe care
Literele s-au tocit devenind scrum
De acea te rog:
Ia-mă în palmele tale
Și protejează-mă ca și cum aș fi
Sufletul tău
Am nevoie de grija ta
Pentru a nu mă risipi
Ca o păpădie

Magic music

2012-01-11T23:51:00.001+02:00

mi-am scris mărturisirea
cu lacrimi
pe hârtia virtuală
dar tu ai pătruns
dincolo de zidul plin de particule
colorate
și ai prins dintr-o adiere
toată zbaterea unei coarde
vibrând muribundă
înainte de-a se rupe
și-ai suprapus-o peste
o șoaptă magică
și ai făcut-o cântec
eu l-am ascultat
ca pe o binecuvântare
divină și vindecătoare
mulțumesc

Eliberare

2012-01-09T21:49:00.002+02:00

Tăcerile muțești
Și vederile orbite
Ca și brațele legate
Ca și tălpile rănite
Toate înseamnă condamnare
La neputință

Și lacrimile uscate
Și plânsetele înfundate
Ca și strigătele îngropate
Ca și zbaterile înlănțuite
Toate înseamnă întemnițarea
Aducerii aminte despre mine

Deschide-mi ochii
Eliberează-mi glasul
Dezleagă-mi membrele
Ca să-mi auzi cântecul
Ca să-mi vezi zborul
Ca să-mi simți atingerile

Sparge lanțurile, lacătele
Ca să mă dez-temnițești!

Mirosul de țară

2012-01-07T20:08:00.001+02:00

Mirosul de țară , de pământ si de var
De lemne nearse, de cenușă, de jar
Miros de vopsea stângaci aplicată
Pe ușa cu geamuri de molii mâncată

Mirosul icoanei ce plânge-n perete
Miros de ștergare cu mătase cusute
Miros de odaie din paie zidită
De casa bătrână de viața lipsită

Bunicii mei aici au trăit și-au murit
Aici s-au iubit, aici au muncit
În marea de-arome pe rând s-au topit
Le pun spre păstrare mirosul sfințit

Pendul pentru timp pierdut

2012-01-06T21:36:00.003+02:00

Ciudatul balans al ceasornicului care

Se zguduie să se facă din nou auzit

Trezește în tine fiori și tresare

La oră fixă într-un nou zguduit

Și sari dintr-un pat în care lungită
Îți cauti pierdută în perne o veste
Începi languroasă o zi învechită
Cu-aceleași rutine, cu-aceeași poveste

Alergi pe un drum prea bătut spre niciunde
Asculți șoapte triste și te-mbeți cu iluzii
Îți numeri cu greu anii-n secunde

Ce-ți picură-n tine seci deziluzii

Dar seara te-ntinzi în cuibul în care
Prin vis și răbdare îți porti idealul
Adormi pe pendulul ce-n noapte tresare

La ore fixe anunțându-și finalul

Tăcerea e de aur

2012-01-04T21:53:00.001+02:00

Un cuvânt ca un acrobat
stă pe-o sfoară suspendat
vrea să zboare
face luping la intrare,
dar rămâne agățat

dinții-l strâng, limba-l împinge
esofagul vrea să-l scuipe
el rămâne prins de sfoară
tremurând, gura și-o frige

publicul îl aclamează
îl imploră să se-avânte
el rămâne prins de buze
speriat, nedumerit
biet cuvânt de nerostit

ca la circ așteaptă lumea
cu urechile-ascuțite
dar cuvântul nu se pierde
nu e vreme de cuvinte

ca un laș coboară scara
se ascunde în decor
și spectacolul se-nchide
în rumoare și omor

stă cuvântul trist, gândește
la ce n-a putut să spună
căci tăcerea, bat-o vina
totdeauna e mai bună!

Fals adio

2012-01-03T21:18:00.002+02:00

a câta oară spun adio?
a câta oară îndrăznesc
să-ntorc privirea dinspre tine
să nu te mai urmez?
a câta oară mă întreb
de ce privesc în ochii tăi
și caut fericirea oarbă
ce nu ne-a mai găsit în doi
îți spun din nou adio în gând
și iar te părăsesc plângând
din nou promit, din nou mă jur
sunt vinovată de sperjur
și în genunchi mă spovedesc
că nu vreau sa te părăsesc

Ajutor!

2012-01-02T21:19:00.001+02:00

Incep noul an cu o rugaminte: ajutati-ma sa gasesc un film. Am uitat in introducerea acestei postari sa va urez: "La multi ani!"
Acum sa trecem la problema mea.
Acum ceva vreme (un an, doi sau trei ani - nu-mi amintesc cand exact) am vazut un film la TVR1. Era vorba de o tanara sud-americanca divortata sau vaduva (nici asta nu-mi mai pot aminti exact, dar oricum nu conteaza prea tare, era singura asta e sigur) care cu ajutorul unei prietene sau unei rude isi gaseste de lucru in casa unei familii bogate pe post de guvernanta si fata buna la orice in casa. Se muta in noua ei locuinta de serviciu impreuna cu fiica ei de 8-9-10 ani, poate chiar putin mai mult. Familia unde se angajeaza era formata dintr-un sot bogat, muncitor, foarte chipes si fidel, o sotie cam zbanghie, putin isterica si iubitoare de alcool si doi copii minunati. Fiica sa se integreaza foarte bine in familie, amandoua sunt iubite de toata lumea, totul merge minunat. Tanara (o actrita bruneta superba) nestiind limba engleza este ajutata de fiica ei in conversatiile cu stapanii casei in prima faza, apoi incepe si ea sa invete si sa rupa cateva cuvinte uzuale: "multumesc", "te iubesc", "mi-e dor". :) Caci da, se indragoste de stapanul casei. Si el de ea. Filmul nu se termina asa cum probabil s-ar fi asteptat toata lumea cu un divort si o noua nunta intre cei doi indragostiti. Pentru ca ea, femeie rationala, dandu-si seama de durerea pe care ar provoca-o daca s-ar lasa condusa de pasiune, renunta la o slujba foarte bine platita, la o scoala foarte buna la care fusese acceptata fiica ei si pleaca pe un alt drum, in alt oras sau in alta tara, urmand a lua totul de la inceput.

Acum va rog: daca stie cineva cum se numeste filmul sau ce actrita a jucat in el sa-mi dea de stire. Vreau tare mult sa-l revad. Multumesc!

2012

2011-12-31T15:05:00.001+02:00

Sfârșitul lunii decembrie este întotdeauna momentul potrivit pentru a ne face bilanțul anului încheiat. Într-un scurt moment de intimitate tragem o linie și socotim: ce a fost bun, ce a fost rău? Zâmbim sau ne întristăm... Anul a trecut, că o adiere, aproape că nu l-am simțit în trecerea lui fulgerătoare. Am muncit până la epuizare, am alergat continuu crezând că doar mergem, ne-am tras sufletul pentru o clipă și am luat-o de capăt a doua zi, săptămâna următoare, luna viitoare. Am plâns și ne-am bucurat, fără să înțelegem de multe ori de ce. Am sperat, am visat. Când bucuria ne-a fost mai mare, ceva rău a venit și ne-a clătinat, pentru ca aste este viața asta făcută, din bucurie și negaz, niciodată în cantități echilibrate, parcă special făcute pentru a ne strica rețetă unei bune viețuiri.

Apoi ne-am trezit că s-a mai terminat un an, a mai trecut o parte din viața noastră, am mai trăit un timp. Dar dacă în tot acest timp: ai visat și ai crezut că visele ți se vor îndeplini cândva, te-ai rugat pentru cei dragi ție, pentru tine, ai avut încredere că vei lua cele mai bune și mai înțelepte decizii, ai dăruit, ai spus o vorbă bună celui trist, ai plâns alături de prietenii tăi când le-a fost greu, te-ai îndoit sau ai crezut în tine, te-ai zbătut, ai căzut și te-ai ridicat, ai luat-o de la capăt, nu te-ai oprit, ți-a fost dor, ai îmbrățișat, ai sărutat și ai iubit din tot sufletul, așa cum știi tu mai bine, inseamna ca nu ti-ai irosit timpul si trecerea ta prin el. Dacă ai trăit toate astea și dacă te-ai descoperit pe tine așa cum ești, înseamnă că anul ce se mai zbate să stea un timp pentru tine nu a trecut degeaba. Înseamnă că nu este pierdut ca tot timpul despre care nu știm unde se duce sau pe unde se pierde. Înseamnă că ai mai câștigat ceva: ai învățat, ai aflat, ai cunoscut, te-ai cunoscut. Te-ai cunoscut cu bune și cu rele, cu tot ceea ce te face special și unic.

Așteaptă-ți așa cum se vine noul timp, noul an: cu bunătăți pe masă, cu cele mai dragi ființe lângă tine, cu sufletul plin de dragoste, cu speranța că 2012 va fi un an plin de încercări revelatoare și de soluții salvatoare.

La mulți ani!

"Nici un" vs. "Niciun"

2011-12-29T19:20:00.003+02:00

Cum se mai scrie acum "nici un"? "Nici un" sau "niciun"? Întrebarea asta mi-a venit in minte imediat ce a trecut Craciunul. Pentru ca nu am primit niciun, dar absolut nici un cadou de Craciun. E clar ca nu am fost deloc cuminte anul acesta. ;)

Spovedanie

2011-12-27T08:46:00.001+02:00

da, am păcătuit
cu gândul, cu trăirea
cu mintea, cu simițirea
cu sufletu'-am râvnit

am închis ochii și-am visat la tine
și te-am cuprins de mii de ori în mine
și te-am închipuit un prinț călare
venit să mă răpești dintr-o rea visare

și mi-am întins spre tine-mbrățișarea
cea interzisă, dar atât de dulce
icoană ți-am facut înfățișarea
doar simpla-ți existență emoție-mi aduce

da, am păcătuit
mărturisesc fără a regreta
și-un milion de iaduri
în viața de apoi de-aș ști c-ar fi
râvnind neîncetat la tine
tot aș păcătui

foto: André Jacques Victor Orsel - "Diavolul ispitind o tanara femeie" - 1832-detaliu

Poveste fără sfârșit

2011-12-26T21:23:00.001+02:00

În grădina din spate a casei bunicilor mei creștea un mare păr. Făcea niște pere micuțe, cât niște prune, erau galbene și pătate, ca și cum ar fi fost murdare, dar erau incredibil de dulci. Cred că de atunci nu-mi mai plac mie perele, pentru că nicicând nu am mai mâncat unele la fel de bune. Pe acest păr uriaș creștea la baza lui o ciupercă maro, tare și încolăcită ca o farfurie în jurul trunchiului bătrân și acoperită cu o catifea moale, pe care o mângâiam zilnic. Eram fascinată de frumusețea ei, știam că-i o ciupercă, un parazit și nu înțelegeam cum de nu-i făcea rău părului, cu toate că an de an se făcea tot mai mare, dar perele erau an de an mai dulci.

Această grădină se termina în fundul ei cu un gard din scânduri schimonosite de vreme, în care era improvizată o portiță din sârmă împletită. Era de formă acea portiță, dar pentru mine era portița raiului. Imediat ce treceam de ea începea tărâmul meu de poveste, era locul în care puteam evada, în care nu mă știa nimeni, în care cântam și dansam așa cum voiam, locul în care începea povestea în care eu eram personajul principal. Întâi se întindea o poieniță mereu plină de flori, cu câțiva pomi fructiferi, cu frunze de măcriș acrișor pe care le ronțăiam fericită. Toamna pomii se umpleau de prune dulci ca mierea pe care le puteam culege direct din crengile aplecate de greutatea frcutelor. Poienița era mărginită de câțiva muri bătrâni, cărora le furam cu grijă să nu mă înțep fructele vineții și zemoase. Și din spatele acestor muri se întindea acel deal: dealul fermecat de unde veneau poveștile. Dealul din care coborau zânele transparente, prinții cu plete aurii călărind caii înaripați, zmeii fioroși și balaurii cu șapte capete. Dealul la poalele căruia se întâmplau minunile.

Toată vara mi-o petreceam în acea poieniță, la poalele acelui deal. În fiecare toamnă mă despărțeam fascinată de acel tărâm de poveste, pentru a mă reîntoarce în vacanța de iarnă, când toată poienița prindea o nuanță strălucitoare argintie, plină de vrăji. Și în ultima seară din vacanța mare rămâneam privind uimită stelele infinit de multe care creșteau chiar în prelungirea dealului meu. Și le închideam cu teamă în acea zare, punându-le lacăt fermecat pentru a nu fugi pe undeva. Iar iarna, când reveneam, călcam din nou zăpada neatinsă și le eliberam. Iar ele începeau să cadă și se transformau în fulgi. Și eu mă întindeam cu spatele fierbinte pe zăpada moale și-i lăsam să-mi umple fața și limba și mă bucuram să-i simt cum mi se topesc pe piele. Și stăteam așa până ce o auzeam pe bunica strigându-mă. Atunci mă ridicam și treceam portița raiului, înapoi în curtea noastră, un alt tarâm de poveste.

Iar laptele mă aștepta și el aburind și mirosind a mămăligă fierbinte. Și eu îmi lipeam tălpile reci și ude pe soba dogorind și adormeam cu pisica torcând în brațele mele. Și mă visam în povestea mea din poieniță și toată copilăria mea mi-am trăit-o ca pe o poveste, din an în an mai frumoasă și mai fantastică.

La mulți ani!

Fulgii fermecați

2011-12-22T22:31:00.001+02:00

Pentru că mirosul acesta de fum de sobe amestecat cu miros de ger năpraznic mă înnebunește, pentru că magia sărbătorilor de iarnă petrecute la țară mă fac să mă simt ca un copil într-un basm, pentru că râsetele copiilor mei și îmbrățișările lor îmi fac inima să-mi tresalte de o bucurie inefabilă, pentru că totul în jurul meu este magic, chiar în această clipă a început să ningă cu fulgi fermecați.
Cerul era plin de stele, copacii îmbrăcați în mantii albe strălucitoare din gheață, pământul răsufla aburi translucizi. Și deodată noaptea s-a făcut zi și stelele s-au transformat în picături de lumină, căzând în mare grabă și ajungând la noi în suflete niște fulgi în forme nemaivăzute stelate. Și am avut cred că un mic moment iluzoriu, sau poate nu: mi s-a părut ca printre piruetele fulgilor fermecați am văzut o caleașcă trasă de niște reni în care stătea un moș cu plete albe. Și parcă am auzit o melodie duioasă, ca un acord de harpă sau ca un clinchet de clopoțel. Și parcă fulgii s-au transformat în îngerași minusculi și au început să danseze ca după o coregrafie bine pusă la punct. Cred că... se apropie Crăciunul!

Din cerul nemărginit Moșul își va aruncă privirea către noi și de va credea că am fost suficient de cuminți anul acesta, va poposi pentru o clipă lângă bradul nostru și ne va dărui din dragostea lui. Iar de nu va veni, îmi permit să fiu eu moș în locul lui și vă trimit virtual un fulgisor de nea ales cu grijă dintre toți fulgisorii fermecați care mi-au înzăpezit sufletul.

La mulți ani și un Crăciun fermecat să aveți!

"Mi-e dor de tine" - Malina Olinescu

2011-12-13T11:12:00.000+02:00

Un scriitor pe care-l urmăresc zilnic pe Facebook scria despre sinucidere. Colega mea m-a anunțat ca a murit Malina Olinescu, s-a sinucis acum doua zile. Eu unde eram, pe ce lume trăiesc? Unde sunt când un artist se stinge?

"... Des, tot mai des, se trezea și avea nevoie de clipe lungi, uneori chiar ore, ca să își amintească unde se afla, cine era, unde era și ce căuta acolo. Până în ziua în care s-a hotărât să rezolve singur această situație atât de neplăcută, căreia medicii nu erau în stare să-i dea de capăt. S-a vindecat singur... sărind de aici. Pur și simplu... tragi adânc aer în piept și hop... A rezolvat totul singur...." (https://www.facebook.com/dan.stoica1#!/dan.stoica1/posts/255887637805371)

Rămân în urma lacrimi, regrete... Apoi se așterne uitarea :(

Iubirea

2011-12-09T00:21:00.002+02:00

Iubirea este ca o sarcină, există sau nu. Nu poți iubi pe jumătate, pe sfert sau într-un anumit fel ori în alt mod decât și-ar imagina cineva, tot așa cum nu poți fi însărcinată doar o bucățica, doar într-o parte sau doar pe jumătate. Există oameni care nu pot iubi la fel cum exista și oameni care nu pot face copii. Dar a iubi cu adevărat este mai greu decât a face copii la fel cat este de simplu sa procreezi, dar este foarte greu sa-i dai copilului un rost în viață, să-l înveți sensul vieții. Cel care poate iubi și știe cum se face asta este un creator, creator de viața, de frumos, de minuni, la fel cum o mama este creatoare de viață nouă.

Iubirea vine din tine și felul in care îți porți iubirea te reprezintă, la fel cum un copil spune cuvinte învățate de la părinți, crește precum îi este părintele, copiază de la părinte comportamente, atitudini, stări.

Exista iubiri frumoase sau urâte, inteligente sau proaste, iubiri vijelioase, posesive, tandre si duioase, copilăroase sau cerebrale. Dar nu exista iubiri rele, tot așa cum nu exista nici copii născuți rai.

Iubirea există așa cum o crești în pântecul sufletului tău, așa cum știi sa o educi și reflectă modul tău de a trai. Iubirea ești tu și ea vorbește în mod direct despre tine, te arată așa cum știi sa trăiești.

Ai grija de ea și învață să iubești frumos, să dai tot ce ai mai bun din tine când iubești la fel cum ai grija ca și copilul tău să crească mai înțelept și mai bun decât tine. Nu-i îngrădi în niciun fel avântul, las-o liberă să se manifeste și doar direcționeaz-o. Ai grijă de ea și caută să te însoțească pe tot parcursul vieții tale.

Bărbatul frumos din ceară

2011-12-01T19:28:00.004+02:00

Nu am fost o adolescentă normală și asta pentru ca nu m-am putut îndrăgosti și eu de un băiat/bărbat la care mi-ar fi fost imposibil să ajung. Nu am idolatrizat niciun cântăreț, niciun actor, niciun, niciun... Nu aș fi leșinat garantat nici la un concert de-al lui Michael sau Bon Jovi, deși îi ascultam cu plăcere. Dacă m-ai pune să descriu idealul frumuseții feminine aș înșira imediat câteva nume celebre (actrițe de regulă). Dar la bărbați... hmmm, mi-ar fi greu să mă decid. Niciunul nu-mi pare suficient de frumos. Există totuși doi actori destul de doriți care nu m-au lăsat rece nici pe mine. Unul dintre ei este acesta și-i stă bine cioplit în ceară.
Pentru al doilea trebuie să-l intreb pe soțul meu, nu pot să-i rețin numele. :))