Turist prin România

Muzeul Trenulețelor din Sinaia

2015-09-23T09:32:00.000+03:00

Muzeul adăpostește o impresionantă expoziție de trenulețe în miniatură și a fost deschis în anul 2009, înGara Sinaia. Acesta cuprinde un sistem feroviar alcătuit din 150 de vagoane, 70 de locomotive şi 300 de metri de linie ferată. Machetele sunt rezultatul operei unui italian, Alberto Drera, care a petrecut foarte mult timp în Sinaia, în cele din urmă stabilindu-se acolo pentru o perioadă lungă de timp. Din păcate acesta moare, înainte de a-și vedea visul împlinit, și anume, deschiderea unei expoziții, vis care a fost împlinit de fiica acestuia, care a donat gării din Sinaia trenulețele electrice.

Machetele sunt complexe, au în compoziție gări, depouri,viaducte,tunele, printre care se strecoară munți și arbori. Aceste machete sunt de fapt, copii ale unot gări din Italia și Elveția și respectă în detaliu modelele după care au fost inspirate. Sunt create localități, cartiere pe fundalul unor scene din viața de zi cu zi.

Puteți urmări cum trenurile opresc în gări, oameni care așteaptă pe peron, cum mașinile sunt parcate în locuri special amenajate. Într-una dintre staţii se află şi renumitul Orient Express, care a fost pentru prima dată pus în circulaţie la data de 5 iunie 1883 şi a unit Parisul de Constantinopole prin Nancy – Strasbourg – München – Viena – Budapesta – Szeged – Jimbolia – Timişoara – Caransebeş – Vârciorova – Craiova – Piatra Olt – Piteşti – Bucureşti – Giurgiu – Smârda.

Clădirea care adăposteşte expoziţia a fost construită în anul 1886 şi reprezintă prima Gară Regală din România, construită de direcţia generală a Căilor Ferate Române pentru regele Carol I.

La ieşirea din clădire, spre peronul gării, este expusă o locomotivă veche, maşina-drezină a Anei Pauker. Aceasta a cumpărat un Mercedes, i-a montat roţi speciale de tren, a blindat uşile cu plumb şi l-a folosit pentru a circula pe calea ferată cu el. Mai sunt expuse încă două drezine vechi.

Noi am avut ocazia să vizităm acest muzeu inedit din România în iulie 2012 și ne-am simțit extraordinar, fiind cea mai reușită expoziție la care am participat până acum. Ghidul a fost foarte serviabil și ne-a pregătit două cafeluțe foarte tari pentru a ne putea concentra mai bine pe parcursul vizitei. Apoi, am fost invitați să contribuim cu câteva piese la puzzle-urile cu trenuri expuse și bineînțeles că datorită cafelei, pe unul dintre ele l-am terminat. Ulterior, am și desenat trenulețe alături de copiii prezenți în muzeu.

Deci, după cum vă puteți da seama, este mai mult decât o simplă expoziție de trenulețe: este un spațiu care îți oferă confortul de care ai nevoie. Vi-l recomandăm cu mare căldură.

Prețul de intrare este pentru adulți 5 RON și pentru copii 4 RON. Dacă veniți în grup vă costă 3 RON/persoană.

Orarul de vizită este zilnic de la orele 10:00-18:00.

Fotografiatul şi filmatul sunt permise fără restricţii.

sursa: http://www.worldwideromania.com/2014/03/21/muzeul-trenuletelor/

Why not get to know Romania?

2015-09-22T10:58:00.001+03:00

Pestera Polovragi

2015-09-22T08:52:00.000+03:00

Pestera Polovragi este situata in comuna Polovragi, din judetul Gorj,Oltenia

Aceasta a luat nastere prin erodarea calcarului jurasic din Muntii Capatanii de catre apele raului Oltet.

Pozitionarea sa este deosebita, avand in vedere ca pestera este asezata in Cheile Oltetului, formate intre muntii Parang si Capatanii si imprejmuite de padurea Polovragi.

Intrarea se realizeaza printr-o deschizatura generoasa, amenajata, ce duce catre prima incapere a pesterii Polovragi. Pe peretii acesteia strajuiesc cateva inscriptii ce au format ideea ca, de-a lungul veacurilor, aici s-au adapostit si au trait oameni de-ai locului.

Turistii nu pot vizita decat aproximativ 800 m din intinderea de peste 9 km a cavitatii. Speologii sudiaza neincetat formatiunile calcaroase, stalagmitele si celelalte elemente ce formeaza un fel de dantelara.

In pestera Polovragi traieste o colonie de lilieci, denumiti mai popular lilieci cu potcoava.

Printre sateni circula o legenda conform careia aici ar fi trait Zalmoxe, conducatorul geto-dacilor, iar vracii se foloseau de cavitate pentru a prepara leacuri dintr-o planta denumita polovraga.

Pestera Polovragi se poate vizita de miercuri pana duminica, intre orele 10.30 si 17.30, in grupuri organizate si insotite de ghid. Alte obiective turistice in zona: Manastirea Polovragi, Pestera Muierii, Cheile Oltetului. https://locuriinteresantedinromania.wordpress.com/page/4/

Insula Ovidiu

2015-09-18T09:34:00.001+03:00

Este singurul obiectiv de la noi din ţară care se află pe o insulă naturală, pe care oamenii locului au transformat-o de-a lungul timpului într-un punct de atracţie pentru turişti.
Insula Ovidiu este o insulă de origine calcaroasă, creată cu mii de ani în urmă de natură. Suprafaţa insulei este de aproximativ 26000 mp, circa jumătate din suprafaţă fiind amenajată în scop turistic.

Conform cercetărilor făcute pe insulă, cele mai vechi aşezări ale oamenilor în zonă datează din timpul traco-geţilor şi a geto-dacilor. De-a lungul timpului, aici au locuit şi populaţii daco-getice-scitice şi colonii greceşti.
Cu timpul, micul petic de pământ a stârnit curiozitatea şi imaginaţia oamenilor, care au ţesut în jurul său o serie de legende.
Una dintre aceste povestiri are legătură cu originea numelui pe care îl poartă insula. Se spune că, în timpul exilului său, poetul Ovidius Publius Naso se retrăgea pe acest petic de pământ pentru a-şi scrie versurile, astfel insula a fost botezată cu numele său.
În timpul şederii pe insulă, Ovidius ar fi scris operele „Tristele” şi „Ponticele”, în care se regăsesc elemente din viaţa şi obiceiurile oamenilor de aici. Locul exact al mormântului lui Ovidiu nu este cunoscut, însă puţinele izvoare istorice indică această insulă unde a fost înmormântat poetul şi care îi poartă acum numele.
În realitate, specialiştii nu au găsit nicio dovadă care să ateste prezenţa poetului Ovidius pe această mica insulă din lacul Siutghiol. Cu toate acestea, legenda a rămas în picioare până în zilele noastre şi mai există încă oameni care cred cu tărie în veridicitatea ei.

În secolele trecute insula era populată de pescari care îşi construiau aici adăposturi, dar şi de grădinari care profitau de solul fertil al insulei. Odată cu identificarea potenţialului său turistic, insula lui Ovidius a fost transformată într-un loc de relaxare pentru turişti, păstrându-şi această întrebuinţare şi astăzi.

Insula Ovidiu, amplasata pe Lacul Siutghiol la 5000m de malul statiunii Mamaia si 500 m de cel al orasului Ovidiu, este unul dintre cele mai inedite locuri ale litoralului romanesc , fiind singurul obiectiv turistic care functioneaza pe o insula.

Este singurul obiectiv de la noi din ţară care se află pe o insulă naturală, pe care oamenii locului au transformat-o de-a lungul timpului într-un punct de atracţie pentru turişti

Vaporasul Ovidius este o noutate pentru litoralul romanesc oferind turistilor plimbari unice pe lac. Vaporul este functional pe intreaga perioada a anului si se pot organiza evenimente festive sau mondene in cadrul resturantului care detine 50 de locuri, dar si pe terasa care cuprinde 80-100 locuri.
Restaurantul rustic este ideal pentru mese de afaceri, diferite evenimente speciale, familiale sau profesionale.
Pe langa restaurantul cu cele 400 de locuri, complexul mai cuprinde si o terasa taraneasca cu 150 de locuri care completeaza cadrul feeric al insulei.
Oferim spatii de cazare pentru turisti in casute rustice, fiecare dotate cu pat dublu, grup sanitar propriu, aer conditionat, televiziune prin cablu, mini bar, spatii ideale pentru relaxare si odihna.

Dispunem de un loc de joaca pentru copii si o micro-rezervatie de pasari si animale.

http://www.insulaovidiu.ro/pozeinsula.html

Gura Portiţei

2015-09-17T14:39:00.000+03:00

Gura Portiţei este situată pe o fâşie îngustă de nisip, între Marea Neagră şi Lacul Goloviţa, din Delta Dunării.

Iniţial un sat pescăresc, Gura Portiţei (Portiţa) este cunoscută astăzi ca una dintre cele mai retrase (şi liniştite) destinaţii turistice de pe litoralul românesc, o alternativă pentru Vama Veche, devenită prea populară şi aglomerată în ultimii ani. Accesul se face de regulă cu vaporaşul, de la Jurilovca, Tulcea; cu autovehicule speciale se poate ajunge şi pe drumul de coastă, fie de la Vadu, Constanţa, pe la Periboina, fie de la Sfântu Gheorghe, Tulcea.

Denumirea era legată de comunicarea existentă iniţial între lacul Goloviţa şi Marea Neagră, închisă în anii 70, ceea ce a transformat Goloviţa într-un lac închis, cu apă în curs de desalinizare. Lacul comunică la nord cu lacul Razim (liber) iar la sud cu lacul Sinoe, printr-un sistem de ecluze. Zona reprezintă o parte a rezervaţiei biosferei Delta Dunării.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Gura_Porti%C8%9Bei

Ineleţ – satul unde se ajunge cu scara

2015-09-15T13:14:00.000+03:00

Cocoţat în vârf de munte, într-un peisaj în care ai senzaţia că eşti aproape de cer, există un cătun uitat de lume. La propriu. Singura legătură cu civilizaţia este o scară veche de mai bine de 40 de ani, pe care se urcă sau se coboară doar în caz de nevoie urgentă. Preotul sau poştaşul sunt ca nişte „turişti” pe care sătenii îi văd mai rar decât îl văd pe Dumnezeu. La Ineleţ viaţa se desfăşoară cu totul diferit, timpul are răbdare cu oamenii, iar criza financiară sau grijile sunt cuvinte ce nu au existat vreodată în vocabularul limbii lor.

Ineleţ este cătunul, poate, cel mai interesant din frumoasa şi incredibila Românie. Se află pe Valea Cernei, iar din punct de vedere administrativ aparţine de comuna Cornereva, din judeţul Caraş-Severin. Oraşele „apropiate” sunt Băile Herculane şi Baia de Aramă, însă aici nu se poate vorbi de împărţiri administrative, căci oamenii de aici aparţin doar bunului Dumnezeu, în grija căruia i-a lăsat soarta.

În satul Ineleţ, preotul îşi bifează prezenţa ca într-un catalog, de patru ori pe an, la marile sărbători şi doar când e vorba de o înmormântare, iar poştaşul vine mai des, o dată pe lună. Pe aceeaşi scară, şubredă şi veche de mai bine de patru decenii, înfiptă în calcarele Munţilor Cernei.

Ca să ajungi la Ineleţ, fie că vrei, fie că nu, trebuie să urci scara care te duce spre o altă dimensiune. Nici măcar până la scară nu este uşor de ajuns. Trebuie traversată o punte fragilă, după care începe urcuşul.

Scara măsoara cam o sută de metri de trepte din lemn care sunt lipite de peretele abrubt al muntelui. Ea este formată din patru segmente de scară, care urmăresc în detaliu forma peretelui calcaros, care nu este, evident, drept. Fiecare dintre segment măsoară 20 de metri lungime, iar partea cea mai grea este ultimul segment de scară, deoarece se duce într-un unghi de aproape 90 de grade. Ca să priveşti în jos, nici nu se poate vorbi.

Scara este laitmotivul micului sătuc, singura punte de legătură cu civilizaţia, pe ea sătenii urcă şi coboară când au nevoie de ceva din „lumea de dincolo”, însă acest lucru se întâmplă destul de rar. Chiar şi aşa, nu oricine se încumetă să facă acest lucru, căci orice pas greşit poate aduce moartea.

Puţinii oameni care trăiesc în cătunul din vârful muntelui, undeva la 47 de suflete, sunt obişnuiţi să îşi producă ei înşişi tot ce au nevoie. Cresc păsări, vaci şi porci, au culturi de legume şi tot ce trebuie de-ale gurii, iar banii aici nu au valoarea pe care le-o dăm noi. Oamenii sunt mult prea săraci în bani, încât pentru ei bucata aia de hârtie nu face legea şi nu le strică zâmbetul de pe chipuri.

Ineleţ este locul în care oamenii au fost nevoiţi să se gospodărească singuri. Trăiesc întru cu totul o altă lume. Energia electrică încă nu a reuşit să urce scara de la Ineleţ. Aşadar mâna aceasta de oameni se poate desfăta doar de lumina zilei, iar la lăsatul serii folosesc lampa cu gaz. „Încălţările” care se poartă la Ineleţ sunt opincile, care îi ajută pe săteni şi pe noroi şi pe zăpadă.

La Ineleţ, însă, fericirea se citeşte pe chipurile sătenilor, aici nu se poate vorbi de întristare, griji sau suspine, căci secretul care zace aici este că ei sunt aproape de Dumnezeu.

http://www.financiarul.ro/2013/08/02/inelet-satul-unde-se-ajunge-cu-scara/#comment-396085

Sarbatoare cu aer medieval in Banat

2015-09-09T15:14:00.003+03:00

Parade, muzica pe toate gusturile, acrobatii si jonglerii cu foc sau demonstratii de mestesuguri uitate. Sunt doar cateva dintre activitatile la care banatenii vor putea participa, in acest sfarsit de saptamana, la Serbarile Cetatii din Caransebes.

Zeci de domnite, cavaleri, calareti, razboinici si ansambluri folclorice vor pune stapanire pe strazile orasului, la cea de-a XII-a editie a manifestarii. Iar din program nu vor lipsi muzica clasica si artistii de renume ai Romaniei, care vor urca pe scena din parcul Teius.

Si anul acesta, cei care vor participa la Serbarile Cetatii vor putea admira deja traditionala parada medievala. Cavalerii si domnitele vor pleca din fata Primariei din Caransebes si vor defila pe strazi, pana in parcul Teius. Nu lipsesc nici concertele, atmosfera urmand sa fie intretinuta de Paula Seling si Bere Gratis.

Iata programul Festivalului International Serbarile Cetatii:

Joi, 10 septembrie:

– ora 18.00, Parcul Teius:

– Gala Muzicii Folk – Maria Gorghiu – Bucuresti;
Cristian Buica – Resita
George Popovici – Faget
Didina Curea – Otelu Rosu
Vasile Mardare – Timisoara
Trupa de serviciu – Arad
Vasile Gondoci & Sandu Faur – Lugoj

Vineri, 11 septembrie:

– ora 18.00 – Parada soldaţilor romani, ostenilor daci, ienicerilor, a cavalerilor si domnitelor, cailor de lupta, a jongleorilor, saltimbacilor si ansamblurilor de cantece si dansuri, pe traseul : P-ta Revolutiei – Arcul Impacarii – str. Episcopiei- P-ta G-ral Ioan Dragalina – str. N. Balcescu – str. Closca – Parcul Teius

– ora 18.30 – 23.00, Parcul Teius

– Scene de viata civila si militara dacica, romana, sarmatica si turceasca
– Demonstratii de lupta calare in perioada medievala cu cascadorii ecvestri de la Intorsura Buzaului
– Tir cu arcul si demonstratii de lupta cu Asociatia „Grupul de Reconstituire istorica Terra Ultrasilvana” Brasov
– Lupte intre cavaleria medievala ecvestra si pedestrime
– Scene de viata in tabara de corturi medievale si lupte cavaleresti cu Paladinii de Terra Medies (Medias)
– Demonstratii practice de mestesuguri uitate de dulgherie si fierarie forjata cu Asociatia Calfelor Calatoare (Germania si Elvetia)
– Dansuri medievale cu Ansamblul Nosa
– Jonglerii cu foc cu formatiile Sirius (Sibiu) si Fire Dream (Medias)
– Muzica de cimpoaie si tobe medievale cu grupul Holloenekdin Ungaria.

Sambata, 12 septembrie:

– ora 11.00, Stadionul Municipal – Fotbal Divizia B (seria II): F.C. CARANSEBEȘ – F.C.M. BAIA MARE
– ora 12.00 Piata Centrala Agroalimentara – Cantece si jocuri medievale, jonglerii, cascadorie medievala ecvestra
– ore 18-23, Parcul Teius

– Demonstratii de lupta calare in perioada medievala cu cascadorii ecvestri de la Intorsura Buzaului
– Lupte intre cavaleria medievala ecvestra si pedestrime;
– Scene de viata in tabara de corturi medievale si lupte cavaleresti cu Paladinii de Terra Medies(Medias)
– Tir cu arcul si demonstratii de lupta cu Asociatia „Grupul de Reconstituire istorica „Ultrasilvana” Brasov
– Dansuri medievale cu Ansamblul Nosa
– Jonglerii cu foc cu formatiile Sirius (Bistrita) si Fire Dream (Medias)
– Muzica si dans irlandez si celtic cu formatia Blackbeers
– Demonstratii practice de mestesuguri uitate de dulgherie si fierarie forjata cu Asociatoa Calfelor Calatoare (Germania si Elveția)

Duminică, 13 septembrie

– ora 19, Parcul Teius

– Formatia Box Offivce (Coveruri)
– Formatia Lambrino, (Coveruri)
– Show muzical cu PAULA SELING & Band
– Concert extraordinar cu trupa Bere Gratis
– Foc de artificii

http://www.opiniatimisoarei.ro/sarbatoare-cu-aer-medieval-in-banat-in-weekend-unde-isi-deschid-portile-serbarile-cetatii/09/09/2015

FESTIVALUL BEGA BULEVARD - TIMISOARA

2015-09-04T15:03:00.001+03:00

În perioada 4 – 6 septembrie, timișorenii sunt invitați pe malurile Begăi, unde se va desfășura Festivalul Bega Bulevard. Evenimentul va avea loc, ca și edițiile anterioare, pe malurile apei, între Podul Traian și Podul Mitropolit Șaguna. În cele trei zile de eveniment se vor desfășura diferite activități, de la ateliere de creație, la cele de creat păpuși sau cele de pictură. De asemenea, din cadrul festivalului nu vor lipsi nici concertele, pe scenă urcând trupe precum The Case, Burning Table, Moonlight Breakfast și mulții alții. Tot pentru timișoreni s-a pregătit și un show cu foc, dar și multe alte surpize.

Cel mai așteptat moment al evenimentul va avea loc duminică, când Bega va fi inundată de mii de rățuște galbene. Este vorba despre deja celebra cursă cu rățuște, la care vor fi 5.000 de „participante”. Fiecare rățușcă este numerotată astfel încât fiecare concurent să știe care este a lui. Apoi, după ce vor fi lansate pe Bega, primele 20 de rățuște care vor trece linia de sosire vor fi desemnate câștigătoare. Mai mult, cea care trece prima linia de sosire îi va aduce posesorului ei marele premiu, respectiv o excursie la Disneyland Paris.
PROGRAM:
Vineri, 4 septembrie
ora 18 – Fanfara Timişoara Big Band
orele 18-20 – Ateliere de creaţie, activităţi pentru copii
ora 18 – Atelier de creaţie din materiale reciclabile „Bufniţa veselă”- Ozz Vintage House
ora 18.30 – Ateliere muzicale pentru copii – Asociaţia Culturală Melopolis
ora 18.30 – Defilare ambarcaţiuni pe Canalul Bega
ora 19 – Viniloteca
ora 19 – 5 minute de Filosofie (atelier de filosofie aplicată) – Asociaţia Noua Acropolă
ora 19.50 – Sincron Agenţia Naţională Antidrog
ora 20 – The Case
ora 20.45 – Burning Table
ora 21.30 – Respiro – Spectacol cu foc
Sâmbătă, 5 septembrie
orele 10-20 – Ateliere de creaţie, activităţi pentru copii, expoziții, informare interactivă organizate de: Fundația Comunitară Timișoara, Centrul de asistență rurală, Fundația „Civitas”, Infocentrul Turistic Timișoara, Biroul Reabilitare și Conservare Clădiri Istorice, Grădinița Tom și Jerry, S.C. Retim Ecologic Service S.A., Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană, Tourmaline Boutique, Asociația “Ceva de spus”, Fundația Județeană pentru Tineret Timiș, Ars Mirabilis, S.C. Sand painting S.R.L., Clubul Sportiv Municipal Timișoara.
ora 10 – Atelier „Portret interior” – Atelierul Rozz
ora 10 – Ateliere de jonglerii – Şcoala de Circ a Casei de Cultură a Studenţilor Timişoara
ora 10 – Creează-ţi propria păpuşă (atelier de croitorie pentru copii) – Asociaţia Noua Acropolă
ora 10 – Atelier de pictură pe basorelief pentru copii – Asociaţia Noua Acropolă
ora 10 – Ateliere muzicale pentru copii – Asociaţia Culturală Melopolis
ora 10 – Ursul păcălit de vulpe – Teatrul de copii şi tineret Merlin – Amfiteatru Flora
ora 11 – Kangoo jumps şi activităţi pentru copii – Smartfit Studio
ora 11.30 – Cursuri gratuite de dans pentru copii cu instructorii Şcolii de dans Magnum Team
ora 15 – Arta renaşterii interioare (atelier de filosofie şi psihologie aplicată) – Asociaţia Noua Acropolă
ora 16 – Atelier de pictură pe basorelief pentru copii şi adulţi – Asociaţia Noua Acropolă
ora 16 – Atelier de olărit – Cercul de olărit al Casei de Cultură a Studenţilor Timişoara
ora 16 – Cursuri gratuite pentru adulţi cu instructorii Şcolii de dans Magnum Team
ora 17 – Ateliere muzicale pentru copii – Asociaţia Culturală Melopolis
ora 17 – Ateliere de jonglerii – Şcoala de Circ a Casei de Cultură a Studenţilor Timişoara
ora 18 – Viniloteca
ora 18 – Plimbări cu barca pe Bega – Formaţiunea Salvo
ora 19 – 5 minute de Filosofie (atelier de filosofie aplicată) – Asociaţia Noua Acropolă
ora 20 – Desant
ora 20.45 – Moonlight Breakfast
ora 21.30 – Skizzo Skillz
Duminică, 6 septembrie
orele 10-20 – Ateliere de creaţie, activităţi pentru copii, expoziții, informare interactivă organizate de: Fundația Comunitară Timișoara, Centrul de asistență rurală, Fundația “Civitas”, Infocentrul Turistic Timișoara, Biroul Reabilitare și Conservare Clădiri Istorice, Grădinița Tom și Jerry, S.C. Retim Ecologic Service S.A., Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană, Tourmaline Boutique, Asociația “Ceva de spus”, Fundația Județeană pentru Tineret Timiș, Ars Mirabilis, S.C. Sand Painting S.R.L., Clubul Sportiv Municipal Timișoara.
ora 10 – Ateliere de jonglerii – Şcoala de Circ a Casei de Cultură a Studenţilor Timişoara
ora 10 – Atelier de design „Copiii îşi colorează mobila” – Atelierul Rozz
ora 10 – Ateliere muzicale pentru copii – Asociaţia Culturală Melopolis
ora 11 – Atelier de pictură pe basorelief pentru copii şi adulţi – Asociaţia Noua Acropolă
ora 11 – Peregrinii – Amfiteatru Flora
ora 11.30 – Cursuri gratuite de dans pentru copii cu instructorii Şcolii de dans Magnum Team
ora 13 – Flash mob – Agenţia Naţională Antidrog
ora 14 – Viniloteca
ora 14 – Aerobic – Smartfit Studio
ora 15 – Simularea unor acţiuni de salvare pe diferite tipuri de risc: scafandrii, ambarcaţiuni, G.R.I.M.P. (salvări în medii periculoase, în plan vertical) – Formaţiunea SALVO
ora 15 – Ateliere de jonglerii – Şcoala de Circ a Casei de Cultură a Studenţilor Timişoara
ora 15.30 – Cursuri gratuite pentru adulţi cu instructorii Şcolii de dans Magnum Team
ora 16 – 7 metode de ecologizare a lumii emoţionale (atelier de psihologie aplicată) – Asociaţia Noua Acropolă
ora 16 – Atelier de olărit – Cercul de olărit al Casei de Cultură a Studenţilor Timişoara
ora 16.30 – Ateliere muzicale pentru copii – Asociaţia Culturală Melopolis
ora 17 – Cursa răţuştelor organizată de Rotaract Club Timișoara
ora 18 – Dorina Vasilashko & Big Brothers Band
ora 18 – Plimbări cu barca pe Bega – Formaţiunea Salvo
http://www.tion.ro/incepe-o-noua-editie-bega-bulevard-trei-zile-de-concerte-activitati-si-cursa-cu-ratuste/1569223

Strada Sforii - Brasov

2015-09-04T11:08:00.000+03:00

Strada Sforii este localizată în municipiul Braşov, România, între străzile Cerbului şi Poarta Şchei. Existenţa ei este atestată în documentele din secolul al XVII-lea ca un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor. Lăţimea Străzii Sforii variază între 1,11 şi 1,35 m, ceea ce îi conferă titlul de cea mai îngustă stradă a oraşului Braşov. Strada Sforii, cu o lungime de 83 metri, reflectă tendinţele de urbanizare a Braşovului medieval. https://ro.wikipedia.org/wiki/Strada_Sforii

CASTELUL CORVINILOR

2015-08-25T22:51:00.000+03:00

http://castelulcorvinilor.ro/

https://www.youtube.com/watch?v=fVp1k3YSARE

https://www.youtube.com/watch?v=TSvSji0-yhM

https://www.youtube.com/watch?v=JXF-0fwKi5Y

ROMANIA

2015-08-25T20:06:00.000+03:00

Travel Channel Wild Carpathia

Valea Arieşului

2015-08-19T21:03:00.000+03:00

Valea Arieşului este una dintre cele mai frumoase zone ale ţării, o zonă care îşi păstrează acel aer de vechi şi rustic, unde turiştii pot respira în linişte şi se pot relaxa, vizitând locuri noi şi impresionante, în toate anotimpurile. Aici se află cele mai multe aşezări la înălţime din Carpaţi, sate risipite pe văi şi pe dealuri, unde tradiţiile încă se mai păstrează, dar unde şi-au făcut loc şi "modernele" sporturi de iarnă - pârtiile de la Vârtop şi Arieşeni fiind celebre ţn acest sens.

Un turist ajuns în această zonă nu trebuie să rateze câteva obiective, pe cât de faimoase, pe atât de frumoase: gheţarul de la Scărişoara, rezervaţiile naturale Dealul cu melci şi Detunata, Cascada miresei (din comuna Avram Iancu), Mănăstirea Lupşa, Poiana Narciselor din Poieni ori minele romane de la Roşia Montană.

Scărişoara este cea mai mare peşteră cu gheaţă din România (are o vechime de 3.000 de ani) şi este situată la o altitudine de 1.165 m. Lungimea peşterii este de 720 de metri, iar adâncimea de 105 metri. Blocul de gheaţă are un volum de 50.000 de metri cubi şi o grosime de peste 20 de metri.

Turiştii ajunşi aici se pot caza chiar în casele locuitorilor din satul Gheţari, "vecinii" peşterii Scărişoara. Pentru o sumă modică, se poate dormi într-o casă ţărănească autentică şi se poate gusta un excelent balmoş... Cât despre Valea Arieşului, unde pensiunile se află una lângă alta, o noapte de cazare cu mic dejun inclus, costă în jur de 80 de lei de persoană.

O altă a zonei este deja mult-mediatizata aşezare de la Roşia Montană, cu ale sale celebre mine de aur. Aici există şi vestigii romane, cu o vechime de aproape 2.000 de ani. În partea stângă a Văii Arieşului, la 15 kilometri vest de Câmpeni, pasionaţii pot vizita şi rezervaţia paleontologică Dealul cu melci, ce conţine, pe o suprafaţă de 4 hectare, vechi sedimente ale Cretacicului superior, formate într-o mare cu fundul stâncos.

Deşi se află într-o zonă montană, Valea Arieşului este accesibilă atât pe calea ferată (traseul Turda-Câmpeni), cât şi pe şosea. Teritoriul văii este traversat, în partea sa centrală, de o şosea importantă, DN 75 Turda-Beiuş, modernizată, care asigură legătura cu DN 1 Bucureşti-Oradea. Din acest drum, de la Câmpeni, se desprind variante spre Alba Iulia, Zlatna şi Brad.

http://clujeanul.gandul.info/saptamanal/aici-merita-sa-mergi-in-vacanta-top-10-destinatii-turistice-in-romania-2778947

Rapa Diavolului

2015-08-18T12:44:00.002+03:00

Intr-un sat micut din judetul Prahova, numit Poiana Trestiei, o sa gasim Rapa Diavolului. Ce este bizar la aceasta locatie? Oh, si cate sunt bizare aici! Sa vedem de unde incepem. In primul rand, de rapa aceasta este legata o legenda din vechime, cum ca dacii ar fi tinut aici ritualuri unde invocau spirite si forte ale naturii pentru diferite motive.

Povestea continua prin revenirea mai aproape de timpurile noastre, si aduce in discutie legenda haiducilor care ar fi detinut aceste teritorii si care ascundeau aici comori. Numai ca ei nu faceau doar atat: se spune ca ar fi pus si un blestem asupra comorilor, iar singura solutia pentru a le gasi este ca persoana ce porneste in cautarea lor sa doarma in zona pentru a putea visa traseul spre bogatie. Problema este insa ca multi au incercat, nimeni nu a reusit, iar rezultatele au fost tragice…

Satenii din Poiana Trestiei au declarat ca in unele nopti din an se vad deasupra locului acestuia niste flacari albastre. Cat despre cei curajosi care au indraznit sa doarma aici, au fost bantuiti de niste entitati ciudate care au cap de taur si au fost gasiti cu mintea ratacita. Pentru ca din ce in ce mai multi oameni povesteau despre intalnirile infricosatoare cu aceste spirite, satenii au decis sa cheme niste preoti pentru a sfinti locul. Rezultatul a fost exact opusul pe care il asteptau cu totii: dupa terminarea ritualului de curatire si exorcizare al locului, preotii, in numar de trei, au innebunit, fiind fiecare gasit la distante mari de casa cu hainele sfasiate si aducandu-si aminte numai de spiritile care se pare ca inca pazesc comoara haiducilor.

Alte relatari ale turistilor veniti in cautareacomorii sau numai din curiozitatea de a vedea daca si lor li se intampla ceva aici sunt la fel de ciudate si interesante: corturile in care stateau acestia au inceput sa fie miscate din senin, desi vantul nu batea, se auzeau urme de pasi si de fosnet de frunze, si visauoameni cu chip de satir care priveau spre ei de la marginea Rapei, parca veghind tot ce se intampla si stand de paza.

Asa ca cine stie, de fapt, ce ascunde Rapa Diavolului si daca blestemul haiducilor saupracticile dacilor si-au lasat amprenta pe aceste locuri. Sau poate este totul numai in imaginatia celor ce ajung aici?

http://www.proalpin.ro/blog/rapa-diavolului-comori-mistere-blesteme-sau-numai-imaginatie-bogata/

Lacul Colibița

2015-08-18T08:38:00.001+03:00

Lacul Colibița este un lac artificial de acumulare din Munții Călimani, județul Bistrița-Năsăud. Lacul a fost creat prin construirea barajului Colibița pe cursul râului Bistrița, baraj amenajat în perioada 1977 - 1991 cu scop hidroenergetic, de alimentarea cu apă a localităților din aval, a industriei, irigații și regularizare a debitului apelor râului Bistrița.

Lacul Colibița are suprafața de 270 ha, lungimea de 13 km și volumul de 65 mil m³ fiind situat la o altitudine de 900 m. Pe malurile lacului se află stațiunea turistică Colibița.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Colibi%C8%9Ba

Situat la doar 50 de kilometri de Bistriţa, la poalele Munţilor Călimani, lacul Colibiţa fascinează cu frumuseţea sa sălbatică, dar şi cu zecile de legende care circulă în legătură cu această zonă. Oamenii locului spun că lacul este blestemat şi că îşi ia an de an tribut cel puţin o viaţă.

Lacul Colibiţa este situat la doar 50 de kilometri de Bistriţa, la o înălţime de 800 de metri. În locul care acum fascinează turişti din toată ţara şi de peste hotare, în 1850 erau doar 14 locuitori, care în 1869 şi-au amenajat şi o biserică. În acelaşi an s-a construit şi un drum care lega Colibiţa de Mureşenii Bârgăului pentru a sprijini transportul de material lemnos. Lacul care se întinde pe 5 kilometri a împrumutat practic denumirea localităţii care a fost inundată pentru ca el să ia naştere. Numele vine de la „colibe”, locuinţele temporare amenajate de primii ciobani care au transformat locul pitoresc într-un sat. Cel care a văzut potenţialul turistic al acestei zone a fost tâmplarul de origine germană W. Ianitchi, care a construit mai multe case de vacanţă pentru saşii din Bistriţa în 1918. Proprietăţile curative ale aerului de la Colibiţa au făcut cunoscută zona Nu doar potenţialul turistic al zonei a atras bistriţenii la Colibiţa. Informaţii despre proprietăţile curative ale aerului din Colibiţa au început să circule încă din 1883, atunci când o tânără din Bistriţa se spune că s-a vindecat de tuberculoză datorită aerului din această zonă, foarte bogat în ozon. Sanatoriul a rezitat preţ de câteva decenii, după care a fost incendiat. „O regiune excelentă pentru a-şi adormi oricine greutăţile neajunsurilor de peste an, a-şi alunga afecţiunile pulmonare inspirând un aer ozonat de brad, având posibilitatea de a face cură la razele de soare ultra-violete, cură care făcută în laboratorii medicale cu lampa „Quartz” costă parale multe şi nu poate sta la nivelul curiei natural”, spuneau jurnaliştii publicaţiei „Frăţia Românească”, în anul 1927.
De proprietăţile aerului de la Colibiţa a auzit şi asociaţia „Caritatea” de la Cluj, care a început în 1923 amenajarea unui sanatoriu pentru tratarea studenţilor cu probleme pulmonare. Blestemul foştilor locuitori... În 1979 se ia decizia de strămutare a satului Colibiţa pe dealurile din apropiere, în localitatea numită Miţa, pentru a se amenaja în vale un lac de acumulare, menit să asigure alimentarea cu apă a întregii zone. Deşi inginerii care au lucrat la acest lac şi la baraj asigură că zona a fost curăţată foarte bine înainte, fiind scoşi inclusiv copacii, localnicii sunt convinşi că pe fundul lacului încă se mai regăsesc clădirile. Una dintre legendele care circulă în zonă se referă la fosta biserică din lacul scufundat. Aceasta spune că atunci când scade apa, se poate observa crucea de pe biserică. „Şi eu ştiu că o parte din sat, cu tot cu biserică, e tot în lac. Mai mulţi feciori care au intrat sub apă au spus că au văzut turnul bisericii. Mulţi povestesc că sunt peşti mari în lac ce mănâncă oamenii care mor înecaţi”, explică tanti Maria, care locuieşte de când se ştie în Miţa. De asemenea, locuitorii mai bătrâni ai localităţii spun că cei care au fost nevoiţi să-şi părăsească casele şi să se mute pentru a fi amenajat lacul au blestemat zona, motiv pentru care, lacul Colibiţa şi-a luat an la rând tribut vieţi omeneşti. Cel mai tulburător caz de la Colibiţa care este amintit şi acum deşi au trecut 10 ani de atunci a implicat o tânără de 18 ani din Bistriţa, care a plonjat cu maşina în lac şi s-a înecat. În maşină se afla şi fratele său, care însă a reuşit să se salveze. Trupul fetei a fost găsit la aproape o lună de la dispariţie, de către un grup de scafandri speologi. Preţ de 20 de zile cât au durat căutările fetei s-a vorbit despre peşti uriaşi care s-ar hrăni cu trupurile celor care îşi pierd viaţa în lac. Dispariţia în apele lacului din anul 2008 a unui tânăr din Reghin nu a făcut altceva decât să dea apă la moară acestor legende ale „blestemului”. Pescarii susţin şi acum cu tărie faptul că lacul chiar ar găzdui peşti uriaşi care ajung la câţiva metri buni, care stau pe fundul acestuia.
adev.ro/njz8x6

Băile Seiche

2015-08-17T11:07:00.000+03:00

Părăsind oraşul Odorheiu Secuiesc, după 1 km pe drumul spre Sovata, întâlnim Băile Seiche renumite pentru porţile secuieşti şi apa curativă. Se spune că aceasta a fost descoperită în 1766 de către un păstor care, în timp ce îşi adăpa turma, şi-a spălat picioarele bolnave în izvor, şi s-a vindecat în mod miraculos. Odinioară apa minerală încărcată în ulcioare era transportată în oraş cu căruţele. În prezent apa este folosită în băile locale dotate cu 11 vane, pentru tratarea bolilor reumatice, ale căilor respiratorii şi de piele, iar apa minerală pentru afecţiuni digestive, cardiologice şi neurotice.

În 1871 băile au devenit proprietatea lui Orban Balázs (scriitor, istoric, etnograf, publicist, fotografcare), care le-a renovat conform standardelor vremii. Ultima sa dorinţa a fost să fie înmormântat aici, însă cripta în urma evenimentelor primului război mondial, a alunecarilor de teren şi a unui trasnet, în 1921 a fost distrusă şi jefuită. Orbán Balázs a fost reânhumat în faţa criptei, dar nici noile monumente funerare nu s-au dovedit mai trainice. În prezent locul este marcat de un monument din piatră şi un relief care îl reprezintă. Astăzi, pe suprafaţa de 12 hectare se găsesc două izvoare minerale, o mofetă, şi unităţi de alimentaţie publică. Dincolo de pârâul Seiche au fost construite mai multe case de vacanţă şi pensiuni, existând şi o scenă pe care se desfăşoară în fiecare vară festivalul de la Seiche.
http://www.welcometoromania.ro/Odorheiu_Secuiesc/Odorheiu_Secuiesc_Baile_Seiche_r.htm

Lindenfeld - Caras Severin

2015-07-29T20:12:00.001+03:00

Lindenfeld este un sat de munte din judeţul Caraş-Severin, înfiinţat de pemi (colonişti germani proveniţi din Boemia), astăzi părăsit. Condiţiile grele de viaţă, iernile aspre şi căile de acces foarte dificile au dus la o depopulare treptată a aşezării, ultimul locuitor fiind înregistrat în urmă cu aproape două decenii. În mod paradoxal, Lindenfeld continuă să existe oficial şi are cod poştal. Asemenea unui muzeu în aer liber, ruinele fostului sat de pemi sunt vizitate anual, îndeosebi în timpul verii, de un număr considerabil de turişti.
Situat la o altitudine de 760 m în Masivul Semenic, Lindenfeld a fost înfiinţat în anul 1828 de pemii veniţi din regiunea Klattau. În cursul aceluiaşi an, aceştia au întemeiat alte patru colonii: Sadova Veche, Brebu Nou, Gărâna şi Wolfswiese Evoluţia numărului de locuitori din Lindenfeld a cunoscut momentul maxim în anul 1920, când trăiau aici 302 suflete. În Anuarul Socec al României Mari (1924-1925), satul apare cu o populaţie de 230 de persoane, cea mai importantă gară aflându-se, la Situat la o altitudine de 760 m în Masivul Semenic, Lindenfeld a fost înfiinţat în anul 1828 de pemii veniţi din regiunea Klattau. În cursul aceluiaşi an, aceştia au întemeiat alte patru colonii: Sadova Veche, Brebu Nou, Gărâna şi Wolfswiese) . Evoluţia numărului de locuitori din Lindenfeld a cunoscut momentul maxim în anul 1920, când trăiau aici 302 suflete. În Anuarul Socec al României Mari (1924-1925), satul apare cu o populaţie de 230 de persoane, cea mai importantă gară aflându-se, la fel ca în zilele noastre, la o distanţă de 23,5 km, în Caransebeş. http://prinbanat.ro/lindenfeld-satul-parasit/

Doar ciobanii din satele din împrejurimi mai locuiesc în Lindenfeld, dar numai pe
timpul verii. Aşa i-am întâlnit şi pe Moşu Jurchescu şi soţia lui, care au venit cu
oile în Lindenfeld după Paşti şi se mai întorc acasă abia prin luna octombrie.
Când ne-au văzut, ne-au întrebat, în frumosul grai bănăţean, dacă am venit să
vedem spărturile. „Când or fost niemţi aici, o fost aranjat. La ei pă livezi n-ai
văzut o pietrişică. Foarce gospodari or fost! Nu ce lăsau nici cu pişioarăle să
treci prin livadă. Numa’ pă drum!”

http://prinbanat.ro/lindenfeld-satul-parasit/

https://lindenfeld.wordpress.com/

Manastirea Horezu

2015-07-28T15:21:00.000+03:00

Lacasul de cult, cu Hramul “Sfintii Imparati Constantin si Elena“, a fost ctitorit intre anii 1693 – 1697 in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu. Actualmente se afla in patrimoniul UNESCO din 1993.

Manastirea Horezu, judetul Valcea.

Intregul ansamblu manastiresc, se intinde pe mai mult de 3 hectare, si cuprinde manastirea propriu-zisa, biserica Bolnitei, ctitorita de doamna Maria (sotia lui Constantin Brancoveanu) ridicata la 1696 si zugravita de Preda Nicolae si Ianache, apoi la 50 de metri spre nord se afla Schitul Sfintilor Apostoli, ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul in 1698 si zugravita de Iosif si Ioan in 1700, precum si Schitul Sfantul Stefan, dupa numele fiului cel mare al domnitorului, la 1703 si zugravit de Ianache, Istrate si Harinte.

Poarta de la intrarea in curtea Manastirii Horezu.

Numele manastirii vine de la huhurezi, o specie de pasari de noapte, cu un penaj colorat. Potrivit legendei mesterii tocmiti sa o construiasca, de teama turcilor, erau nevoiti sa lucreze numai noaptea cand cantau huhurezii.

Ansamblul manastiresc este format din doua incinte. Prima incinta este delimitata de ziduri din caramida. Cea de a doua incinta are pe trei dintre laturi cladiri iar la rasarit un zid. Intrarea in incinta principala se face pe sub o bolta larga ce are o poarta de lemn, masiva. In turnul clopotnitei se afla 4 clopote, avand intre 300 si 1000 de kg. Pe trei dintre ele este trecut numele domnitorului Brancoveanu.

Biserica Manastirii Horezu din judetul Valcea.

Biserica manastirii are o lungime de 32 de metri si este inalta de 14 metri, putand fi considerata o copie aproximativa a Manastirii Curtea de Arges.
In pronaos se afla o galerie de potrete reprezentand pe domnitorul Constantin Brancoveanu si familia sa. De asemenea, pictura interioara reprezinta scene din Vechiul si Noul Testament, momente din hramul manastirii si bineinteles Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena. Spre sfarsitul secolului al XVII-lea la Manastirea Hurez a functionat o scoala de sculptura si pictura.
In pronaos se afla familia lui Constantin Brancoveanu, deoarece aceasta manastire a fost destinata ca necropola a neamului brancovenesc. Din pacate, osemintele domnitorului, decapitat de turci in 1714, nu au fost aduse nici macar acum.

Intrarea in biserica trece prin exonarthex. In stanga se vede Judecata de Apoi.

La inceput manastirea a fost de calugari, dar din 1872 a devenit manastire de maici. In fiecare an trec pe aici peste 60.000 de turisti, dar cel mai mare pelerinaj are loc in timpul Pastelui.
Charles Diehl, specialist in arta bizantina, o considera „Le plus beau de toute Roumanie”. In anul 2005, in una din chiliile manastirii a fost cazat timp de 3 zile chiar Printul Charles al Marii Britanii.

Manastirea Horezu se afla situata la 50 km vest de Rm. Valcea pe Drumul National DN 67. Pentru cei care vin dinspre Rm. Valcea, inainte de a cobora spre orasul Horezu, trebuie sa faca la dreapta spre satul Romanii de Sus.

http://www.romanianmonasteries.org/ro/alte-manastiri/horezu

Cetatea Râşnov

2015-07-28T08:47:00.000+03:00

Cetatea Râşnov este monument naţional clasa "A"

Turiștii pot vizita monumentul istoric și în zilele de sărbători legale, inclusiv de Paști, Crăciun și Anul Nou, programul fiind cel obișnuit. Străjerii, meșterii și ghizii din cetate își întâmpină oaspeții cu legende și artefacte menite să readucă la viață vremurile de glorie ale mândrei fortăreței de pe stânci, neînfrânte de-a lungul veacurilor.

Aşa cum a declarat într-un interviu acordat în anul 2009, Râşnovul a fost pentru Sergiu Nicolaescu unul dintre locurile preferate pentru realizarea filmelor sale istorice. Datorită regizorului Sergiu Nicolaescu, Cetatea Râşnov a devenit cetatea nemuritorilor cinematografiei româneşti: Amza Pellea, Colea Răutu, Ilarion Ciobanu, Gheorghe Dinică, Jean Constantin, Gina Patrichi.

În incinta Cetății Râșnov este deschis din anul 2008 Centrul de Informare pentru Patrimoniu, un proiect realizat în colaborare de Primăria orașului Râșnov și Asociația Mioritics sub egida UNESCO, având ca scop promovarea itinerariilor culturale din România.

CETATEA DACICĂ

Pe Dealul Cetăţii, cercetările arheologice au demonstrat existenţa unor elemente de fortificaţie încă din epoca bronzului. Sistemul defensiv consta din 3 şanţuri şi tot atâtea valuri de apărare, plasate în punctul vulnerabil, adică spre Est. Fortificaţia dacică este anterioară cuceririi Daciei de către romani şi se pare a-şi afla sfârşitul în preajma războaielor dacice.

Ultimele cercetări arheologice (2010) par a confirma existenţa pe Dealul Cetăţii a celebrei ,,Comidava”, aşezare dacică menţionată între ,,oraşele strălucite ale Daciei” de către geograful Claudius Ptolemeu din Alexandria Egiptului. Latinizat, toponimul a devenit ,,Cumidava” şi sub această formă apare pe un monument din timpul împăratului roman Alexander Severus (222-235 după Christos).

CETATEA TEUTONĂ

Cetatea medievală se presupune că a fost construită în perioada 1211–1225, cât a durat stăpânirea teutonă în Ţara Bârsei, iar după plecarea cruciaţilor, cetatea din lemn a fost reconstruită sau transformată în una din piatră. Deşi nu există nici o menţiune documentară care să confirme această ipoteză, totuşi, fortificarea colinei încă din antichitate, sarcinile militare primite de comunitatea săsească din Ţara Bârsei în a doua jumatate a secolului al XIII-lea, tehnica construcţiei, fundaţia şi elevaţia primei incinte, identificate de majoritatea istoricilor în secolul al XIII-lea, ar putea fi argumente care să susţină ipoteza existenţei unei cetăţii anterioare primei menţiuni documentare.

BURGUL DE PE DEAL

Prima menţiune documentară a cetăţii de la Râşnov se referă la o fortificaţie puternică care rezistă asediului inamic şi salvează vieţile locuitorilor refugiaţi între zidurile sale şi datează din anul 1335, când în timpul unei invazii a tătarilor în Transilvania, Ţara Bârsei a fost pustiită în întregime.

În anul 1421 este atestat primul asediu otoman. Însă cetatea rezistă eroic şi turcii ridică asediul îndreptându-se spre Braşovul încă nefortificat, pe care îl distrug. Turcii au mai asediat fără succes cetatea din Râşnov şi în campaniile din 1436 si 1441.

Atât în timpul catastrofelor naturale, cât şi a invaziilor militare şansa supravieţuirii aşezării de la poalele muntelui Postăvarul a fost refugierea locuitorilor săi în cetatea ridicată pe dealul ce domină drumul Branului.

Cetatea, aşezată pe o stâncă abruptă, este accesibilă numai pe latura răsăriteană. Astfel, arhitectura sa a fost adaptată reliefului, fortificarea urmărind eficienţa apărării dealului, fără nici un fel de pretenţii arhitecturale de înfrumuseţare. Impozantă prin amplasament, pusă în evidenţă şi de dealul defrişat, cetatea a avut ziduri ridicate la o înălţime medie de 5 m., un număr maxim de 8 bastioane şi o intrare puternic fortificată.

Cetatea comunităţii râşnovene are două curţi: exterioară şi interioară. În curtea exterioară, numită ,,curtea din faţa cetăţii” sau ,,grădina cetăţii", erau adăpostite vitele. Încă din secolul al XIV-lea, în curtea exterioară a fost ridicată o capelă. Intrarea principală în curtea interioară a cetăţii este precedată de o construcţie circulară fortificată, prevăzută cu numeroase guri de tragere, două herse şi un drum de strajă (Barbacana de Est).

Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a fost ,,a doua vatră a Râşnovului", locuitorii târgului respectând de fiecare dată acelaşi scenariu salvator: refugierea în cetate şi apoi refacerea aşezării. În incinta cetăţii erau căsuţele locuitorilor (până în prezent au fost identificate 83 de încăperi), care serveau ca adăpost şi cămară în timpul asediilor.

În cel mai înalt punct al cetăţii, saşii reformaţi au ridicat în prima jumătate a secolului al XVII-lea o capelă nouă.

FÂNTÂNA CETĂŢII

Marele dezavantaj al locuirii cetăţii îl constituia lipsa alimentării cu apă. Când asediile se prelungeau, iar rezervele de apă erau pe sfârşite, refugiaţii din cetate ieşeau noaptea pe poarta principală şi aduceau lichidul vital de la un izvor ştiut numai de ei.

În martie 1612, principele Transilvaniei Gabriel Bathory, duşman al saşilor, în încercarea de a restrânge libertăţile comunităţii saxone transilvănene, a organizat o campanie militară în sudul Transilvaniei. Cetatea Râşnov era apărată de locuitorii din Râşnov, Ghimbav, Cristian şi un detaşament de ostaşi români, care făcuseră parte din armata domnitorului muntean Radu Şerban. Cronicarii saşi susţin că tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decât mici stricăciuni zidurilor, însă asediul a devenit deosebit de eficient după ce o parte din trupele inamice au ocupat panta estică, blocând accesul apărătorilor la izvor. Pe 3 aprilie 1612, după negocieri cu principele, fruntaşii comunităţii râşnovene au predat cetatea. Râşnovul a reluat stăpânirea în iunie 1613, în urma unei înţelegeri cu principele, prin care saşii plăteau acestuia o răscumpărare în valoare de 3000 florini pentru predarea cetăţilor Râşnov şi Bran.

Luptele din 1612 au dovedit necesitatea săpării unei fântâni. Puţul cetăţii a fost săpat în perioada 1623-1640, până la o adâncime de 76 stânjeni, adică 146 m. Deşi există legenda amenajării fântânii de către doi prizionieri turci, cărora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrării, fântâna a fost făcută de către meşteri saşi tocmiţi de primăria Râşnovului. Ea a fost folosită până în anul 1850.

COMOARA CETĂŢII

Cu prilejul asediului de la 1613, partea superioară a turnului Báthory a fost distrusă. Sub zidul prăbuşit a rămas inventarul turnului de apărare: trei căni de cositor cu capac, arme, instrumente, unelte de fier, ghiulele de piatră, ceramică, un ac de păr aurit şi, cea mai valoroasă parte a tezaurului 416 monede de argint. ,,Zestrea” turnului de apărare a fost descoperită în 2001.

MĂRTURIE ISTORICĂ

În secolul al XVIII-lea schimbarea situaţiei politico-militare din sud-estul Europei în favoarea Imperiului Habsburgic, securizarea graniţelor sale sudice, a permis atât o dezvoltare economică neîntreruptă a Râşnovului, târg de graniţă, cât şi, prin diminuarea pericolului invaziilor militare, o scădere a interesului comunităţii râşnovene pentru întreţinerea cetăţii medievale.

Mai mult, în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri şi a grăbit transformarea cetăţii părăsite într-o ruină. În cetate era ţinut doar un singur paznic care trebuia să anunţe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor.
Totuşi în timpul revoluţiei din 1848-1849, Râşnovul fiind străbătut de armatele revoluţionarilor maghiari, dar şi de trupele imperiale austriece şi ţariste, locuitorii săi au preferat să se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetăţii.

REŞEDINŢĂ REGALĂ?

Impresionaţi de avantajele dobândite de brăneni după transformarea castelului Bran în reşedinţa particulară a reginei Maria, Consiliul orăşenesc din Râşnov, întrunit într-o şedinţă festivă la 2 august 1923, decide dăruirea cetăţii Râşnovului Principelui Moştenitor Carol al României, râşnovenii sperând ca viitorul rege Carol al II-lea să transforme cetatea în ,,reşedinţă de odihnă, ca un loc de relaxare în acest sănătos colţ al Ţării Bârsei”. Însă Carol nu s-a arătat deloc interesat să locuiască într-o cetate medievală, la fel cum nu s-a arătat niciodată deosebit de entuziasmat de ideea mamei sale, regina Maria, de a transforma castelul Bran într-o reşedinţă regală.

RESTAURAREA CETĂŢII

În 1937, după o vizită în cetatea Râşnovului, Octav Şuluţiu lăsa posterităţii o frumoasă descriere dar şi un înţelept îndemn: ,,Ar fi păcat să se distrugă această mărturie istorică. O reconstituire a ei s-ar impune. Dar nu o renovare care să o falsifice, să introducă elemente noi. Să se întărească tot ce există şi atâta”.

Cutremurul din 11 noiembrie 1940 afectează puternic cetatea. Renovarea, de care vorbea şi Octav Şuluţiu devenea absolut obligatorie. Întârziată de război şi de anii tulburi ai instaurării regimului comunist, restaurarea cetăţii Râşnov s-a desfăşurat abia în perioada 1955-56.

CETATEA ŞI FILMUL

Cetatea Râşnovului a intrat în istoria cinematografiei româneşti mai ales ca decorul preferat de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru filmele sale istorice Dacii (1966) şi Nemuritorii (1974).

În 1967, la Râşnov este realizat filmul Columna, o coproducţie româno-germano-italiană regizată de Mircea Drăgan, avându-i în rolurile principale pe Ilarion Ciobanu, Richard Johnson, Florin Piersic, Antonella Lualdi, Gheorghe Dinică. Filmul a fost nominalizat anul următor la ,,Globul de aur” şi la ,,Oscar” pentru cel mai bun film străin. În timpul filmărilor, în cetate s-au descoperit urme de locuire dacice.

ULTIMUL ASEDIU

În perioada 2000 – 2007, cetatea medievală a fost agresată de intervenţiile ilegale ale chiriaşului cetăţii, SC Drumuri Publicitare SRL, reprezentată de Alberto Drera. Pe ruinele capelei evanghelice a fost ridicat un turn, în care s-au montat rezervoare de fibră de sticlă, în curtea interioară a fost construită o terasă – restaurant, în căsuţe urmau să fie amenajate spaţii de cazare, capela catolică din grădina cetăţii a fost distrusă în totalitate şi în aceiaşi incintă, terenul a fost nivelat cu escavatorul, determinând o reducere drastică până la anulare în unele locuri a posibilităţii de studiere a stratigrafiei sitului arheologic, iar în turnul triunghiular au fost montate ferestre de tip Vellux etc.

http://www.rasnov-turism.ro/tourisme/cetatea-rasnov

Cărtureşti Carusel

2015-07-27T08:53:00.000+03:00

Bucureştiul e plin de locuri frumoase, atracţii turistice şi nu numai ce îmbină perfect tradiţia şi modernitatea. Parcă auclădirile din capitală un farmec anume, mai ales atunci când se întâlnesc cu o mână potrivită pentru a reliefa istoria în modernitate şi pentru a scoate la lumină cele mai frumoase locuri. Cărtureşti Carusel este clădirea care de la începutul anului face senzaţie în România şi în străinătate prin frumuseţea sa.

Clădirea în care se află astăzi frumoasa librărie se află pe strada Lipscani, nr. 55. Aceasta datează din secolul 19, aparţinând familiei de bancheri greci Chrissoveloni încă din anul 1903. Banca a fost naţionalizată în anul 1960, iar clădirea confiscată în timpul comunismului şi transformată în magazin. A fost redată familiei după Revoluţie şi a fost restaurată de proprietarul său, Jean Chrissoveloni, pentru suma impresionantă de 1 milion de euro.

Caruselul Luminii a luat naştere sub proiectul Square One, cei care au reuşit să transforme un spaţiu elegant printr-un design inovator şi luminos. Un sfert de secol mai târziu, impresionantul monument se redeschide cu ajutorul librăriei Cărtureşti. 6 etaje, 1 000 m², 10 000 volume, 5 000 albume de muzică şi filme, Bistro Carusel, o galerie de artă modernă la parter şi un centru multimedia la subsol – Cărtureşti Carusel este un loc de vis.

http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-carturesti-carusel-un-loc-magic-in-centrul-bucurestiului

Peștera Scărișoara

2015-07-24T10:56:00.000+03:00

Peștera Scărișoara sau Ghețarul de la Scărișoara adăpostește cel mai mare ghețar subteran din România. De aici îi vine și numele de „ghețar” iar „Scărișoara” provine de la comuna Scărișoara situată 16 km mai jos, de care aparținea administrativ în vremea când a fost numită astfel. Acum aparține comunei Gârda de Sus,județul Alba.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99tera_Sc%C4%83ri%C8%99oara

Chiar într-o ţară bogată în peşteri, cum este România, multe dintre ele remarcabile prin frumuseţe şi importanţă ştiinţifică, peştera Scărişoara îşi păstrează de multă vreme un statut aparte, pentru savanţi şi simpli vizitatori deopotrivă. Aici se găseşte cel mai mare gheţar subteran din România, o masă de gheaţă veche de milenii, care „vorbeşte” oamenilor de ştiinţă despre vremurile trecute, iar în jurul ei, feerice alcătuiri de gheaţă, însufleţite de lumină, încântă privirile vizitatorilor.

Nu se ştie când a fost descoperită peştera; de pomenit, e pomenită pentru prima dată într-un document din 1947. K. F. Peters şi A. Schmidl au dat primele informaţii ştiinţifice despre ea, în 1861, respectiv 1863, iar Emil Racoviţă a studiat-o în anii 1921 -1923 şi a scris despre ea în renumita sa lucrare Speleologia.

Numele de Scărişoara i-a rămas de pe vremea când aparţinea de comuna cu acelaşi nume, situată la 16 kilometri mai jos. Azi, în urma unor schimbări administrative, peştera aparţine comunei Gârda de Sus, judeţul Alba.

Este numită şi peştera Gheţarul de la Scărişoara, ca recunoaştere a însemnătăţii celei mai importante comori pe care o adăposteşte – uriaşul bloc de gheaţă subpământean, cu o vechime de 4.000 de ani. http://www.descopera.ro/descopera-alba/13091405-pestera-scarisoara-adapostul-celui-mai-mare-ghetar-subteran-din-romania

Cetatea Alba Carolina – Întoarcerea în timp

2015-07-23T17:19:00.001+03:00

E nevoie doar de câteva ore petrecute la Alba Iulia pentru a-ți arăta ţie şi a le demonstra şi tuturor celor care te însoţesc, că întoarcerea în timp este posibilă. Nu un timp psihologic, unul imaginar, nici chiar timpul fizic, clasic, ştiut, despre care vorbeau savanţii, ci un timp al regăsirii de sine într-un loc în care istoria a avut curajul să renască şi să trăiască din nou, la prezent: Cetatea Alba Carolina.

Fie că a trecut odată cu legiunile romane prin Apulum, mai apoi prin vechiul burg Bălgrad şi până la Alba Iulia zilelor noastre, călătorul, oricât de grăbit, nu a încetat să fie fascinat de Cetate. De ceea ce a văzut din afara ei, de zidurile parcă de netrecut, dar mai ales de ceea ce a descoperit odată intrat pe poarta Cetăţii: oameni extraordinari şi locuri desprinse parcă din altă lume, în care fiecare piatră respiră în ritmul celor mai bine de două mii de ani şi fiecare treaptă urcată sau coborâtă, fiecare tunel străbătut, te conving cu fiecare secundă în plus petrecută aici, că în Alba Iulia, cealaltă capitală.

http://turism.apulum.ro/cetatea-alba-carolina-intoarcerea-in-timp/

Traseul celor trei fortificatii

Traseul celor trei fortificaţii oferă vizitatorilor posibilitatea de a călători în timp de-a lungul a două milenii, printre vestigiile a trei fortificaţii, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeaşi locaţie, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman (106 d.Ch.), Cetatea Medievală (sec. XVI-XVII) şi Cetatea Alba Carolina, fortificaţie de tip Vauban (sec. XVIII). Ceremonialul schimbului de gardă adună în fiecare zi, dar mai ales sâmbăta, zeci de turişti dornici să vadă un spectacol unic, menit să aducă viaţa între zidurile fortificaţiei vechi de trei sute de ani.

Traseul Portilor Cetatii: 7 porti mereu deschise catre una dintre cele 7 minuni ale Romaniei: Cetatea Alba Carolina!

Poarta I a cetăţii bastionare Alba Carolina, asigură accesul din direcţia estică, dinspre Oraşul de Jos. Patru basoreliefuri impresionante cu scene din mitologia greacă şi romană fac cea mai bună legătură cu mileniile trecute, cu originile cetăţii.

Poarta a II-a este amplasată pe cea de-a doua linie de apărare, în capătul de sus al unui culoar construit în rampă. Poarta a fost distrusă în 1937, în timpul ridicării Obeliscului dedicat lui Horea, Cloşca şi Crişan, fiind reconstituită pe baza imaginilor de epocă.

Poarta a III-a este adevăratul simbol al oraşului Alba Iulia, cea mai mare şi mai impunătoare dintre porţile cetăţii, între bastioanele Sfântul Eugeniu de Savoia şi Sfântul Capistrano, asigurând intrarea în fortăreaţa propriu-zisă. Poarta masivă este susţinută de patru piloni şi opt pilaştri angajaţi ce susţin prin arcuri puternice bolţile deasupra cărora se ridică postamentul statuii ecvestre a lui Carol al VI-lea, împăratul Imperiului austriac în timpul căruia s-a ridicat cetatea.

Fostul Comisariat şi Manutanţa sunt alte două obiective esenţiale ce trebuie văzute în Cetatea Alba Carolina. Clădirea comisariatului s-a numărat între primele proiecte realizate de arhitectul cetăţii, G.M.Visconti.

Poarta a IV-a este singura poartă ornamentată de pe latura de vest a cetăţii, fiind poziţionată la mijlocul curtinei ce leagă bastionul Trinitarienilor de bastionul Sf. Mihail şi la capătul de vest al drumului principal care străbate cetatea. Poarta este împodobită numai pe partea interioară, unde se remarcă o intrare semicirculară flancată de doi pilaştri prevăzuţi şi ei cu coloane şi atlanţi, la fel ca şi celelalte 3 porţi de la răsărit. Poarta era utilizată extrem de eficient de armata austriacă. Astfel, la nivelul superior se găseau spaţiile de locuit ale personalul militar, transformate uneori şi în loc de detenţie pentru ofiţeri. Dedesubt, în valul de pământ al curtinei, au fost amenajate simetric camerele de gardă.

Poarta a V-a a fost amplasată pe colţul de sud-vest al ravelinului Sf. Mihail, demolat parţial în 1921, cu ocazia lucrărilor de construcţie a Catedralei Ortodoxe. Poarta este una dintre intrările secundare, aflate în partea vestică a cetăţii Alba Carolina. Arhitectura acesteia este una simplă, fără elemente sculpturale. În faţa porţii se găseşte un pod ce face legătura între ravelinul Sf. Mihail şi cea de-a treia linie de apărare a cetăţii, numită contragardă.

Poarta a V-a a beneficiat de lucrări de restaurare şi conservare. Acestea s-au desfăşurat pe parcursul anului 2010, proiectul de reabilitare fiind realizat de Primăria Municipiului Alba Iulia şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi finanţat de guvernele Islandei, Liechtenstein-ului şi Regatului Norvegiei prin Mecanismul Financiar Spaţiul Economic European.

Poarta a VI-a nu a fost încă reabilitată, dar este inclusă în proiectul de refacere a zidului de vest al cetăţii, distrus în 1921, în timpul lucrărilor de ridicare a Catedralei Încoronării. Odată cu refacerea porţii se va reconstitui drumul regal, traseul pe care a fost primit regele Ferdinand I în Cetatea Marii Uniri.

Poarta a VII-a era utilizată de trupe, pe zona contrafortului sudic. În timpul asediului cetăţii de către trupele maghiare, între anii 1848-1849, a fost blocată, fiind repusă de curând în circuit. Poarta scurtează la jumătate drumul turiştilor care aleg să intre în Cetate dinspre latura de nord a fortificaţiei.

http://turism.apulum.ro/traseul-celor-trei-fortificatii/

Grădina Zoologică Sibiu

2015-07-12T16:21:00.001+03:00

Grădina Zoologică Sibiu se află situată în Pădurea Dumbrava , la 5 km de centrul oraşului în direcţia Răşinari pe Drumul Judeţean 106A.
Pentru a intra în Grădina Zoo vizitatorii pot utiliza atât intrarea dinspre Calea Dumbrăvii cât şi cea dinspre cartierul Valea Aurie (de pe strada Ludoş)

ÎNCEPUTURILE
În 1929 s-a deschis în pădurea Dumbrava prima Grădină Zoologică din România de către Uzina Electrică Sibiu la iniţiativa inginerului Szekely căruia i-a venit ideea după ce a găsit nişte vulpi pe când efectua lucrări de reparaţii la barajul de la Sadu.
După înfiinţare, Grădinii Zoologice i-au fost donate mai multe animale şi păsări, cum ar fi o pisică sălbatică, o lupoaică donată de Obert von Spiess din partea Regelui, un lup donat de Asociaţia “Şoimii”, un vultur, un cerb carpatin donat de vânătorii din Talmacel, mistreţi etc. În 1930 a fost donat primul urs.
De menţionat stejarul de la intrarea în grădină, bătrân de peste 600 de ani.

FORMA JURIDICĂ

Sub aspectul formei şi organizării juridice, în decursul anilor ce au trecut de la înfiinţare până în prezent a făcut parte din:
- 1962-1982: Serviciul de gospodărire comunală Sibiu
- 1982-1991: S.A.P.S. Sibiu;
- 1993-1998: R.A.G.C.L. Sibiu;
- 1998-2005 D.P.C. S.A. Sibiu

Din martie 2005 s-a înfiinţat Serviciul Public Grădina Zoologică a Municipiului Sibiu prin Hotărârea Nr.354/2004 din data de 23.12.2004 a Consiliului Local Sibiu.
Obiectul principal de activitate al serviciului public îl constituie organizarea, administrarea, exploatarea, amenajarea şi întreţinerea Grădinii Zoologice a municipiului Sibiu şi a zonei de agrement.

DATE GENERALE
Grădina Zoologică Sibiu se întinde pe o suprafaţă de peste 15 hectare.
În 2006 a fost construit un amplasament pentru jaguar de 800 mp şi s-a reabilitat barajul lacului de agrement.
Lacul numărul 2 din incinta Grădinii a fost reamenajat în 2007 şi decolmatat în primăvara lui 2008, iar în mijlocul său a fost amenajată o insulă de 350 de mp.
Tot în anul 2007 au fost extinse şi spaţiile destinate urşilor şi jaguarilor, iar în anii următori au fost extinse spaţiile lupilor albi, leilor, tigrilor, mistreţilor dar şi a erbivoarelor.
Grădina adăposteşte 207 animale şi păsări din 52 de specii: maimuţe, urşi, lupi albi, lupi carpatini, vulpi, tigri, lei, jaguar, pume, mistreţi, lame, cerbi carpatini, cerbi lopătari, căprioare, bivoli albi, ponei, piton reticulat, crocodil, fazani, papagali, păuni, porumbei.
Odată ce s-au finalizat noile amenajări pentru spaţiile destinate animalelor, numărul de vizitatori a început să crească. Astfel, dacă în 2007 grădină a fost vizitată de 80.000 persoane, numărul acestora a crescut la 123.000 în anul 2008, peste 170.000 în anul 2009 şi 177.459 în anul 2010.

http://zoo.sibiu.ro/prezentare

Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA

2015-07-11T09:44:00.000+03:00

Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului

Loc ideal pentru păstrarea spiritului românesc autentic, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului este aşezat într-un adevărat paradis, în rezervaţia naturală "Dumbrava Sibiului". Dispunând de un lac şi de peste zece kilometri de alei, muzeul prilejuieşte plimbări de tot felul, de la clasicul mers pe jos, până la un scurt tur cu trăsura, cu sania sau cu barca. Vegetaţia luxuriantă îi ajută pe oameni să respire aer curat, dar şi să ignore pentru câteva minute sau ore agitaţia obişnuită a oraşului. O vizită în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului are şi această caracteristică de a te face să uiţi cu uşurinţă de problemele zilnice, transpunându-te într-o lume diferită, cu care înveţi treptat să comunici. Este o lume creată demult, de secole, în decursul unei istorii în care românii şi-au creat un spaţiu al lor, care să-i deosebească de alţii, făcându-i să se simtă unici, creativi, conferindu-le un sentiment al statorniciei şi ajutându-i să reziste în faţa celor care au vrut să-i schimbe, într-un fel sau altul.

Muzeul în aer liber se întinde pe o suprafaţă de 96 ha, din care expoziţia propriu-zisă ocupă 42 de hectare. Vizitatorii au la dispoziţie două restaurante, două pensiuni, un spaţiu de joacă, un centru de informare turistică, 4 parcări, peste 10 km de alei, numeroase locuri de popas, spaţii destinate demonstraţiilor practice şi multe alte elemente menite să le facă şederea cât mai agreabilă.

Povestea Muzeului ASTRA începe în urmă cu mai bine de un secol, odată cu primele manifestări ale unui vis al românilor din Transilvania de a organiza la Sibiu, sub egida Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, o colecţie etnografică. Aceasta avea rolul de a pune în valoare cele mai reprezentative mărturii despre specificul românesc, despre ceea ce ne diferenţia în comparaţie cu alte popoare, lucruri şi fenomene care puteau explica tuturor cine suntem. „Productele” măiestriei românilor trebuia să reprezinte dovada creativităţii tehnice şi ale hărniciei acestui neam. Prima expoziţie a Muzeului Asociaţiunii, instituţie de la care provine numele ASTRA, a avut loc în 1905.

http://mcpt.muzeulastra.ro/

Parcul de agrement - "Moara de Vant"

2015-07-10T09:11:00.004+03:00

Ce gasiti aici

Dragi prieteni ai animalelor, doriti sa mangaiati, fotografiati si hraniti animalele? La noi o puteti face.
Animalele va intampina de cum ati intrat pe poarta.
Libere in tarcuri , voliere si cotete va asteapta peste 250 de animale din peste 40 de specii cum ar fi iepurasi, ratuste, gaste, gaini, bibilici, fazani, pauni, porumbei, prepelite, porcusori de Guineea, capre, capriori, cerbi, curci, ponei, magari, lame, mufloni, maimute, cai, porci vietnamezi, ulii, soimi, vacute pitice Zebu, dragoni cu barba, potarnichi de California, broaste testoase, ratoni, ursuleti nasosi, sconcsi, oi de camerun, veverite, etc.
Hranitul animalelor este permis. Puteti cumpara hrana de la noi cu 2-3-4 lei.
Animalele pot fi si mangaiate, atata timp cat acestea au dispozitia sa stea.
Desigur unele animale, nerabdatoare sa-si primeasca suplimentul, va vor smulge galetutele din mana sau va vor murdari hainele, sarind pe dumneavoastra. Va rog sa tineti cont de ele caci nu ne asumam raspunderea.
Potecile parcului nu sunt asfaltate si perfect curate, se mai intampla sa calcati in "urmele" lasate de animale... in schimb plimbarea libera printre ele si atingerea lor le compenseaza pe toate.

Pe langa mangaiat animale, parcul va mai ofera:
- CALARIE PE CAI si PONEI, de proba, cursuri de initiere si plimbari de agrement
- PLIMBARI CU SANIA sau CARUTA, trasa de ponei
- PLIMBARI CU TRENULETUL
- LOC DE JOACA
- TRAMBULINA
- MINIGOLF cu 18 gauri
- TERASA CU PREPARATE LA GRATAR , BERE, VIN FIERT si altele
- SALA DE MESE , ptr. petreceri pana la 35 de persoane
- In curand: Pensiune si tabara de calarie pentru copii

http://www.zooparccluj.ro/

GRĂDINA BOTANICĂ "ALEXANDRU BORZA" - Cluj

2015-07-08T15:39:00.000+03:00

Grădina Botanică din Cluj este o instituţie ştiinţifică, didactică şi educativă, subordonată Universităţii Babeş-Bolyai. Bazele acestei prestigioase instituţii au fost puse de către profesorul Alexandru Borza în 1920 . Pe o suprafaţă de 14 ha, pe un teren cu configuraţie variată, potrivit pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor de pe diferite continente, sunt cultivate circa 10.000 de categorii specifice.

Sectorul ornamental găzduieşte, în funcţie de sezon, multitudinea speciilor şi varietăţilor de plante care au calitatea de a fi, prin excelenţă, decorative .
Peste 120 de taxoni de lalele, zambile, brânduşe, narcise, sunt prezente aici în fiecare primăvară. În sezonul estival, sectorul ornamental este populat de circa 350 de varietăţi de trandafiri , precum şi de speciile şi varietăţile florilor de grădină, cunoscute şi cultivate peste tot în lume, ca plante decorative.
Sunt prezente aici peste 200 de taxoni deTagetes, Zinnia, Callistephus, Petunia, Dahlia,Canna, Gladiolus, Ocimum, Verbena, Ipomoeaşi atâtea altele. În cadrul compartimentului fitogeografic, Orientul este reprezentat de grădina japoneză aranjată în stilul tradiţional “gyo-no-niwa” care cuprinde elemente de peisaj specifice. Flora din ţara noastră este, de asemnenea, foarte bine reprezentată pentru toate regiunile geografice: cîmpia şi podişul transilvan, zona Banatului, vegetaţia munţilor Carpaţi, zona Moldovei şi Olteniei, litoralul Mării Negre.

O atracţie deosebită este şi grădina romană, cunoscută şi sub denumirea de grădina lui Pliniu, dominată de statuia zeiţei Ceres şi încadrată de două sicrie veritabile descoperite în vechiul oraş roman Napoca. Aici pot fi întâlnite plante care se cultivau în oraşele romane dar şi în grădinile ţăranilor din Dacia Traiana, a căror denumire ştiinţifică poate fi regăsită în denumirea populară a unor plante de la noi.
Grădina Botanică deţine plante autohtone rare, ameninţate sau vulnerabile, unele chiar endemite, dintre care amintim: Saponaria bellidifolia, Papaver corona sancti-stephani, Armeria maritima, Dianthus spiculifolius, Dianthus petraeus ssp. simonkaianus, Campanula carpatica, Centaurea reichenbachii, Echinops banaticus, Hepatica transilvanica, Knautia drymeia, Petrorhagia saxifraga, Pritzelago alpina, Astragalus peterfii etc.

Bine reprezentate sunt şi plantele de seră precum nufărul de Amazon, trestia de zahăr, papirusul, plantele de mangrove, feriga arborescentă, plantele insectivore, eucaliptul, gimnospermul Welwitschia mirabilis, palmierul de zahăr, palmierul de ulei, cât şi inediteleplante asemănătoare pietrelor aparţinând genuluiLithops, originare din Africa de Sud.
Grădina Botanică găzduieşte practica de specialitate a studenţilor biologi, precum şi a celor de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară şi de la Universitatea de Medicină şi Farmacie.

Grădina Botanică este împărţită în mai multe compartimente: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic şi medicinal.

Elevii din clasele primare au beneficiat în ultimii ani de un program în care erau instruiţi şi pregăţiţi pentru a putea fi ghizi colegilor lor, prin Grădina Botanică.
Pe baza Catalogului de seminţe, elaborat anual, Grădina Botanică „Alexandru Borza” realizează schimburi de material vegetal cu peste 400 de instituţii similare de pe toate continentele.
Grădina Botanică din Cluj-Napoca este membră a mai multor asociaţii de profil: Botanic Gardens Conservation International (BGCI), Asociaţia Grădinilor Botanice din România (AGBR) şi Planta Europa.
Activitatea cercetătorilor Grădinii Botanice clujene s-a concretizat în participarea la numeroase granturi: program comun de cercetare a grădinilor botanice româneşti, finanţat din fonduri Tempus – Phare; 3 granturi CNCSIS – privind studiul unor arii protejate din România; grant derulat sub egida Ambasadei Olandei pentru înfiinţarea unei bănci de seminţe; grant de educaţie ecologică finanţat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă.

Program de vizitare
15 oct - 14 apr serele sunt deschise între9:00 - 16:00, Ultimii vizitatori intră la 15:45
15 apr - 14 oct serele sunt deschise între9:00 - 18:00, Ultimii vizitatori intră la 17:45
Serele sunt închise în prima zi de luni din fiecare lună

http://www.ubbcluj.ro/ro/structura/sport/gradina_botanica