cup of coffee

cuvinte...

2011-11-23T22:00:00.002+02:00

E deja 10...stau si ma uit pe geam la luminitele orasului..diacriticile ma omoara si nu stiu ce sa mai zic...n-am mai scris de ceva vreme...dar poate e cazul sa mai revin...imi era dor...
Da..am ajuns sa mazgalesc umbre,ca o consecinta indirecta a ignorantei pe care o practic in privinta vietii mele interioare,imi cladesc o imagine frumoasa despre mine hiperbolizant tot ce este in jur.Am ajuns sa imi modific metabolismul atat de bine incat sa respir prin altii...prin oameni cu calitati si defecte...am ajuns sa cred ca fericirea trebuie conservata in borcane de 800 ca si muraturile,in camara,pentru zilele acelea triste,ploioase si vechi,cu miros de depresie si creionate intr-un gri monoton,zilele acelea in care neuronii lenevesc obositi printr-un colt prafuit al capului.
Cand te pui intr-o cutie si pleci, se rupe ceva in tine.Ti se pare ca tot centru universului tau a fost stramutat undeva la intersectia dintre miazazi si miazanoapte. Ai vrea sa ajungi acolo, cu un magnet mare in buzunar si sa il descentrezi inapoi. Dar este intuneric, nu ai harta sau compas, doar o busola stricata si niste notite cu coordonate foarte vechi ale fiintei tale.
Sentimentele incep sa te saboteze. Odata cu cresterea gradului de intensitate al durerii iti pierzi treptat orgoliul. Telefonul devine aliatul tau mut. El nu te judeca, asa cum o fac restul prietenilor. Iti asculta cuminte toate porcariile si minciunile despre taria ta de caracter. Nu se scurtcircuiteaza din cauza lacrimilor. Dormi cu el sub perna, il asezi convenabil pe birou. Sau il inchizi.
Mergi prin baruri si racai etichete. Daca ai putea sa-ti racai pielea, muschiul, osul. Maduva este insa este cea care doare. Ai de racait mult pana acolo. Si multe sticle de golit, in timp ce conversatii se scurg mecanic la masa iar gustul din gura devine din ce in ce mai metalic.
Apoi ajungi acasa si te afunzi in singuratate. O singuratate diferita, in care nu te mai simti confortabil cu tine, fiindca dezintegrarea interioara a rupt iremediabil propriul eu.da. asa simti.
te simti ca dracu....
Cât din ce sunt este o reflexie a celorlalți? Cât din mine, din ce știu și ce fac este al meu sau cât a celor ce ne înconjoară? Ce bine şi cald este la tine în suflet. Ce stabilă trăire îmi dai atunci când vorbim...si totusi uneori reusesti sa rasucesti cate un cutit taios in inima...cand esti cu mine,traiesti in sufletul meu si cheltui lumina mea si apa mea calda! cand pleci lasi usa deschisa..sa iti vad urmele si sa te strig...Ma lasi asa,deschisa,ma lasi si ma hranesc zile intregi doar cu urmele tale,cu spatele tau,sa ma ridic nu pot caci ma consumi cand esti cu mine.
...si te intorci cu daruri multe si schimbi si lacatul in mine dar ce stiu eu,toate le faci doar pentru tine.Eu vreau restante la-ntretinere,vreau sa ma chemi,sa zbieri in mine,sa-ncepi sa faci economie c-o sa te las pe intuneric,o sa te inchid si n-o sa stie nimeni de tine. E-atata loc acolo si e numai pentru tine,de-aia imi lasi mai mult pentru chirie!Eu stiu ca ai si tu un loc al tau;mi-ai dat si chei si ai si camere-ncuiate dar dai si-acolo drumul la caldura. Vreau sa fiu acolo cand deschizi,vreau sa vad cum intra aer nou acolo,aerul meu si mintea mea. Sa nu crezi ca-mi faci bine dac-aerisesti cand nu-s la tine.....

hai hui....

2011-03-20T02:36:00.002+02:00

In general, daca vrei sa vezi stelele, iti privesti sufletul, iar cand vrei sa-ti vezi sufletul, iti ridici privirea spre stele. Dar sunt momente in viata cand, oricat te-ai uita in suflet, nu reusesti sa-ti zaresti nici macar varful sentimentelor si oricat ai privi cerul, nu vei gasi decat cea mai adanca noapte. Asta poate fi extrem de derutant, dar cine n-a privit macar o data-n bezna, nu stie cat de tare poate straluci soarele diminetii si cate flori renasc sub lacrima zorilor. Ea stia.
Niciodata nu-i placuse sa-si faca planuri. Destul facusera asta parintii ei, care-si planificasera fiecare secunda din viata si ultimul leu din buzunar, uitand sa mai apuce cu degetele flamande ale sufletului, portia lor de fericire. Cand refuzi hazardului orice minima implicare, drumul devine anost, plin de sabloane si ingradit de reguli care altereaza gustul grozav al secundelor traite intempestiv – gustul vietii. Culmea este ca oricate planuri ti-ai face, cu oricate reguli ti-ai imprejmui viata, in cele din urma constati ca esti un simplu pion in jocul hazardului, care te scoate din tipare cand crezi ca esti mai indreptatit sa-ti astepti recompensa si te trezesti descult la marginea drumului, intrebandu-te dezorientat incotro s-o apuci in acest tarziu al existentei tale… uneori prea tarziu. Ea isi croise viata din mers, iubind si rugandu-se pentru iubire, constienta ca era singura varianta in care putea valorifica la maxim sansa ce ii fusese oferita: sansa la aceasta existenta. Fara dragoste, viata nu i-ar fi fost viata… fara dragoste n-ar mai fi fost ea. Destinul avea sa stabileasca detaliile.
Numai ca… se trezise intr-un tarziu, desculta si dezorientata la margine prafuita de drum pustiit. Unde gresise? Poate ca iubirea ii devenise regula si ajunsese sa traiasca asa cum fugise sa se intample vreodata. Hazardul ii jucase si ei o festa, numai ca ea nu devenise pionul hazardului, ci nebunul de pe tabla lui de sah, care nu putea fi deplasat inainte, ci doar in diagonala, in incercarea de a-si regasi propria identitate. Acum, cand privea in jur si nu recunostea nimic din ceea ce tineretea ei visase candva, i se parea imposibil de cladit ceva in timpul ce-i mai ramasese – problema celor mai multi, in cele din urma, dar ea crezuse mereu ca nu face parte din categoria celor multi. Sa fi fost asta resemnare? Nu era, dar nu intelegea cum se intamplase totul si de ce, daca intrase in jocul destinului fara a incerca sa-i schimbe regulile, calatorind mereu pe carari nestiute, ajunsese in acelasi punct ca si cei ce nu facusera altceva decat sa urmeze drumuri batatorite si iremediabil ingradite. Poate ca hoinareala ei prin viata fusese doar o iluzie. Poate ca doar isi imaginase ca traieste asa cum ar fi vrut si, de fapt, traise asa cum voiau altii. Poate ca fugise de regulile urmate de toata lumea si isi cladise, involuntar, propriile reguli, dincolo de care s-ar fi vrut evadata, intre zidurile carora isi consumase existenta anost si inconstient. E drept, nu mai avea importanta acum, in pragul intelepciunii, dar avea nevoie de raspunsuri tocmai pentru a putea pasi dincolo de prag. Singura si goala pe dinauntru, n-ar fi reusit. Si, mai ales, raspunsurile trebuiau sa vina dinauntrul ei, din propriile-i trairi, din geamantanul cu viata adunat pe drum si nicidecum din valizele altora. Dar aveau sa vina, oare? Daca la inceputuri orizonturile tale sunt pline de intrebari, cand pasul timpului incepe a se contracta, te astepti ca talerul cu raspunsuri al balantei sa se incline. Regula asta nu era valabila si pentru ea… poate tocmai pentru ca toata viata nu acceptase reguli. Totul parea ca se intorsese impotriva ei. Avea mai multe intrebari fara raspuns decat avusese vreodata. Si una, dintre toate, se ridica cu ostentatie dureroasa din fiecare fibra: “unde gresise?” Traise aparent fara bariere, azi pe o cararuie abrupta de viata, maine pe un tarm insorit de destin, in fiecare zi iubind cat pentru o eterninate, presarand pe drum bucati mari de suflet ars, pana cand, intr-o zi, se trezise pe aceasta margine de timp, parjolita si pustiita de atata intensa ardere, fara sa stie incotro sa-si indrepte pasul si cum sa-si regaseasca primavara, privind nedumerita geamantanul plin si zdrentuit, cazut in colbul drumului, la picioarele-i obosite.
Dar ea nu invatase inca sa astepte. Privise in stanga si-n dreapta ei, spargand cu un oftat prelung linistea nefirescului, in firicele de obsesiva neincredere, isi aruncase apoi privirea peste umar, regasind aceleasi poteci batatorite, precum cele ce curgeau dinainte-i si simtise ca trebuie sa ia o hotarare inainte sa cedeze impulsului de a se aseza sa cerceteze continutul geamantanului. Simtise ca, daca ar fi facut asta, nu s-ar mai fi putut ridica vreodata, ramanand pierduta printre amintiri pana mai incolo, spre eternitate, la margine de drum neaflat. Si atunci, se lasase prada primului impuls: inchisese ochii si incepuse sa se roteasca in jurul propriei axe, ca un soare debusolat, sau ca luna in cautarea unui laitmotiv pentru iubire, dupa care isi slobozise privirea de-a lungul primei poteci care i se deslusise dinainte-i, pana la linia orizontului. Se aplecase si ridicase valiza cu un gest reflex si pasise hipnotic inainte, stiind ca aceasta cale era ultimul ragaz acordat de destin in aceasta viata. Pornise iar hai hui prin viata, nu se stie spre care raspunsuri, dinspre care intrebari… doar hai hui… ca totdeauna.....

Ce te invata nevasta

2010-10-24T00:42:00.000+03:00

Nevasta te invata despre fericire: te duci la ma-ta! Sigur se bucura cand te vede!
Nevasta te invata despre nudism: plec de aici si te las in curul gol!
Nevasta te invata despre nulitate: tu fara mine esti un nimeni!
Nevasta te invata despre procreere: eu te-am facut.. barbat.
Nevasta te invata despre mobilitate: ce-ti fug ochii dupa curu lu’ aia…
Nevasta te invata despre otet: ce acra poate fi ma-ta!
Nevasta te invata despre juramant: zi, sa mori tu ca n-ai baut nimic?
Nevasta te invata despre munca in exces: cam multe sedinte peste program ai tu…
Nevasta te invata despre transformare: cand te-am luat erai slab ca o aschie, acum esti gras ca un porc.
:))

De ce uram barbatii...

2010-09-18T17:36:00.002+03:00

De ce urâm bărbaţii? Pentru că Dumnezeu i-a ales pe ei cruce întreagă, făcând femeia, din cea mai afurisită coastă a lui Adam. De acolo ni se trage logoreea, de atunci am început să-i urâm. De ce n-a fost invers, să facă întâi femeia, apoi din coasta ei, bărbatul? Simplu. Pentru că Dumnezeu e tot bărbat.
De ce-i urâm? Pentru că se nasc misogini, chiar dacă rămân cu cordonul ombilical nerupt toată viaţa, agăţaţi de poalele mamelor. Îi urâm pentru că sunt nişte copii mari, veşnic puşi pe joacă, distraţi, dezordonaţi, iresponsabili. De câte ori n-aţi strâns, fetelor, ciorapii lăsaţi neglijent peste tot, prosopul umed, făcut cocoloş; de câte ori n-aţi pus şi strâns masa în urma lor, în timp ce dumnealor butonează telecomanda, savurând berea rece, în faţa micului ecran?Îmmm?
Aţi auzit vreodată, vreun mascul, vorbind politicos cu o femeie-şofer? Deja îi văd roşii de furie, parcă chinuiţi de constipaţie, scoţând capul pe geam, cu ochii bulbucaţi ca de melc, strigând cât îi ţine gura: ,,La cratiţă fă, nu la volan, acolo este locul tău!...sau şi mai rău, scoţând perle no haz,, cred că te-ai descurca mai bine cu schimbătorul meu de viteză, nebuno!''. Şi-atunci, să nu-i urăşti?
Îi urâm pentru că sunt afemeiaţi, veşnic bălind după fofoloance. Câţi dintre ei nu şi-au râs în barbă, înainte de a intra pe terenul alunecos, spunându-şi în gând: primeşte-o Doamne şi p-asta! După ce şi-au depus icrele, lasă femeia, ca pe o păpuşă gonflabilă, cu ochii pironiţi în tavan, pentru că nu le pasă.
Îi urâm pentru că susţin că şi-au nenorocit viaţa însurându-se. Fac pe victimele, de parcă ei ar purta în pântec copilul, i-ar da naştere şi l-ar creşte,de parcă ei ar fugi, după opt ore de muncă, la piaţă, să facă cumpărăturile, apoi ar veni acasă şi epuizaţi s-ar apuca să gătească; se plâng, de parcă ei ar face menajul, iar noaptea ar fi obligaţi, după atâta muncă, să-şi facă şi datoria de soţie; se plâng de parcă ar fi obligaţi să suporte râgâielile şi vânturile puturoase, aşa cum suportă o femeie. Şi să nu-i urâm?
În sfârşit, îi urâm pe nemernici, pentru că ei, bărbaţii, sunt cei mai buni creatori de modă, cei mai buni hair-stylişti, cei mai buni bucătari, cei mai buni scriitori şi poeţi, să-i urâm fetelor, din tot sufletul, pe toţi, pentru că...la dracu...II IUBIM ATAT DE MULT...

Am invatat....

2010-04-27T18:04:00.001+03:00

am citit candva asta...si cine as scris...a avut dreptate dupa parerea mea....

Am invatat ca e mai important sa tii minte un sentiment decat sa-l uiti...
Am invatat ca daca te certi cu cineva,nu inseamna ca nu iti e prieten...
Am invatat ca e foarte usor sa pleci si sa inchizi usa dupa tine,dar e mai corect sa ramai...
Am invatat ca orice suflet care iti e aproape intr-o despartire te iubeste mai mult decat acel suflet care te-a lasat...
Am invatat ca pentru a evada nu-ti trebuie tancuri,ci niste aripi.
Am invatat ca nimeni nu ia deciziile,ele se iau singure.
Am invatat ca,fara sa vrei,poti calca pe multe inimi...
Am invatat cat de neadevarata e zicala:"toate la timpul lor"
Am invatat ca aparentele intotdeuna mint..

Am invatat ca oameni nu invata niciodata din greseli
Am invatat ca unii oameni prefera sa te uite decat sa te iubeasca.
Am invatat ca numai un prieten adevarat isi cere scuze cand defapt tu i-ai gresit..
Am invatat ca cel mai important lucru e vazut doar de cei orbi.
Am invatat ca visele sunt defapt carti de povesti in care se explica sentimentele.
Am invatat ca ochii negrii plang cel mai mult
Am invatat ca viata e lunga.
Am invatat ca puritatea unui om se arata numai cand e inconjurat de impuritati.
Am invatat ca orice clipa isi are invatatura

Am invatat ca cei duri sunt cei mai slabi.
Am invatat ca daca vrei sa pleci,trebuie sa stii unde vrei sa ajungi
Am invatat ca nu e un pacat sa visezi
Am invatat ca multe lacrimi se prapadesc cand esti fericit
Am invatat ca daca iti faci un prieten iti asumi riscul de-a plange dupa el

Am invatat cum sa mint.
Am invatat ca intotdeuna un prieten adevarat te crede,chiar daca stie ca minti
Am invatat ca prostia e exprimata prin numarul de lacrimi varsate la fericire.

Am invatat ca nu exista oameni slabi de inger,ci oameni fara inger.

Am invatat ca daca vei parasi pe cineva,te vei intoarce candva..
Am invatat ca intotdeuna victima si criminalul sunt prieteni
Am invatat ca orice vis frumos se termina odata si-odata.

sa fiu....

2010-04-20T16:42:00.000+03:00

Uneori as vrea sa fiu doar o pala suava de vant prin parul celor dragi, sa le ating inimile,sa ii alint si apoi sa plec mai departe lovindu-ma razbunator de crengile copacilor.
Sa pot sa trec prin ziduri,si sa patrund in sufletul si celor mai rai tirani.
Sa pot sa dau jos,cu puterea mintii,palariile domnisoarelor,sau sa pot sa invart vreo moara..
Sa zbor unde vreau eu,si sa mor cand Soarele rasare,apoi sa reinvii in toamna..
Sau as putea fi doar un fir de iarba,proaspata si atat de mult asteptata…sa reinvii in fiecare primavara si sa le redau tuturor zambetele si onoarea.
Sa pot sa ma bat cu zapada,care ma acapareaza,stiind ca va veni timpul cand ea nu va mai exista.
Sa ma innec in fiecare dimineata in roua si sa seman cu alte mii de fire,pentru a ma putea ascunde mai usor,sau sa pot profita de faptul ca nu trebuie sa-mi mai fac griji pentru silueta mea.
Si….as vrea sa fiu si un fulg de nea,sa vad cerul,sa zbor prin aer,si sa impart bucurie prin toate partile lumii, iar cu putin noroc sa fac parte dintr’un om de zapada,sau sa ma topesc pe fruntea unui copil nevinovat.
Sa cad incet,pe varful unui munte, in gradina vreunui necajit,sau poate voi cadea pe o masina si dimineata voi fi omorata de vreun om de se grabeste.
De-as fi o floare,m-as naste doar o buruiana,iar toti din jur m-ar privi cu dispret,iar in timp ma vor rupe si ma vor duce drept cadou la vreo fiinta draga.
Si poate voi suferi ca nu m-am nascut nufar,fara sa stiu ca sunt un boboc de crin.
Si din nou m-as naste si-as muri,si-as reinvia din nou si din nou in mai,intr-o gradina sau poate intr-un ghiveci pus la geam;si voi avea un infinit de vieti.
Sau as putea fi un sunet,sa ies din gura unui tenor,sa mor in urechile milioanelor de spectatori care au venit cu o pasiune greu de imaginat doar pentru a ma auzi.
Sau poate voi avea norocul sa fiu vreun tril maret al vreunei privighetoare ce canta intr-un colt de Rai,sau intr-un vcotl de Iad..
Sa ma popag in toate partile lumii si sa aduc fericire sau macar un zambet pe chipurile incruntate.
Sau un stejar..mandra,sa fiu sanatoasa si invidiata de toti oamenii nepasatori si lipsiti de putere.
Sa fiu casa pentru vant si pentru toate creaturile inaripate,si pentru ganduri si pentru ingeri.
Sau as putea fi un culcus pentru oamenii pe care ii prinde furtuna pe strada,si astfel imi voi umple inima cu bucurie si lacrimi marete.
Sau..as mai putea fi un nor albastru,sa vad intreaga lume in sublimul ei,sa iau diferite forme sis a ma las pozata de piesagisti sau de turisti.
Sa pot sa ma lupt cu norii de furtuna pentru a nu se enerva pe omenire,si cu drag sa ma zbat intre Rai si Pamant.
Sau sa ma imprastii pe tot Cerul,sis a las avioanele sa ma impunga si sa se minune de febletea mea.
Sau cateodata sper sa fiu o stea,ceva mai mult de o forma cu cinci sau sase colturi asezate pe hartie.
Sa luminez acolo sus pentru un suflet,iar cand el vine spre mine sa ma sting pentru totdeuna.
Dar,fiind o stea,cred ca ma voi stinge inainte ca sufletul pe care il reprezint sa vina,caci as vedea atata ura si atata necaz..
Si poate ca dragostea ar fi singurul lucru pentru care as continua sa staluesc si sa ma las dezbracata de astronomi.
Sau poate..voi fin u gram de pamant…
As fi prietena cu morcovii,iar ei mi-ar povesti cum e lumea de afara.
Daca as fi o palma de pamant,as fi scoasa,cu ajutorul norocului,la suprafata de vreun plug,si asa voi fi fericita; pe patul de moarte,sa descopar sis a iubesc tot ce astazi imi pare plictisitor.
Sa pun pasiune in orice miscare sau in orice pas m-ar misca putin mai incolo,crezand,in mintea mea de gram de pamant,ca am fost mutate intr-o alta lume,incercand sa o descopar si sa o inteleg din nou.
Si as avea un singur motiv sau o singura cauza pentru care as muri,numai daca m-ar calca si m-ar ingramadi impreuna cu celelalte grame de pamant un adolescent doar pentru a lasa o urma de picior in pamant pentru a putea fi urmarit de adevarata sa dragoste.

Asteptare...

2010-04-20T13:58:00.002+03:00

Cu ochii mici si umezi de copil speriat şi nasul cârn lipit de fereastra ingheţată privea afară. Nu se aştepta să vină... De altfel niciodată nu i s-a îndeplinit vreo dorinţă. Simţea că era de datoria ei să aştepte şi aşteptarea o făcea să radieze. Nu ştia ce e dragostea. De câte ori venea vorba de ea se ascundea după degetul arătător de la mâna dreaptă. Mereu mâna dreaptă... Norocul ei că încăpea acolo şi nimeni nu o vedea roşind. Era aşa frumoasă când roşea! Dar ea nu ştia, mititica. Îl toooot aştepta pe El să vină şi să o înveţe să iubească pentru a putea ieşi de după deget-degetul arătător de la mâna dreaptă- şi atâta tot. După ce-şi va umple buzunarele cu iubirea lui-pentru că nu se mulţumea cu o fărâmă-El putea să plece de unde a venit. Cât de mult o încânta gândul de a băga mânuţa-i mică în iubire... şi să scoată câte puţin atunci când are nevoie. Dar curând avea să afle că iubirea nu se ţine în buzunar. Până atunci îl aştepta...
Dar de ce să vină un El şi nu o Ea? De ce îşi putuse ea închipui, copila, că dragostea e asociată cu un El? Dar nu se putea gândi decât la un El... aşa era firesc. Bine, atunci. Să vină un El. Păi şi cum o să ştie El să vină? Doar n-a dat anunţ la nici o gazetă, nu a trimis nici o scrisoare, nu a spus nimănui că-l aşteaptă. Prostuţa... Şi pe unde o să vină? O să intre aşa, pur şi simplu, pe portiţa din faţă? Nuuu... dacă-l vede mama? Mai bine îi lasă un bilet să sară gardul din livadă şi să-i arunce cu pietricele în geam. Aşa citise ea undeva... Şi cu ce va fi îmbrăcat? Cu costumul de duminică mai mult ca sigur. Doar nu vi să-i dai iubirea unei fete în pantaloni de pijama. Şi în ce o să o aducă? În ce o să ţină iubirea? Asta da problemă... Ei, cum în ce? Într-un săculeţ ca cel dintre rufele mamei. Mereu a bănuit că acolo îşi ţine mama iubirea... printre haine. Aşa o poartă în fiecare zi. Dar ce mai contează toate astea? El oricum o să vină, o sa-i dea săculeţul cu iubire şi o să fugă. Ce atâtea întrebări? Dar nu se putea abţine să nu se întrebe cum o să arate. Cum o să arate cel care îi va dărui ei iubirea? Trebuia să-l aştepte...

toamna din suflet....

2009-10-28T22:30:00.002+02:00

Ma pierdusem printre frunzele toamnei...Rataceam printre copacii tristi cu fata udata de lacrimi si de ploile reci...Eram imbracata in hainele zdrenturoase ale indoielii si paseam desculta.Uitasem sa zambesc....uitasem sa simt.Imi duceam tacuta existenta lipsita de sens.
Si totul pana in ziua cand te-am intalnit.Atunci mi-am gasit rolul exostentei,pe tine.Cat mi-ai lipsit!...Daca ai stii!...Te-am cautat atata timp fara sa stiu ce caut.Nu stiam nici daca existi.Credeam ca sunt blestemata sa te astept tot restul vietii,sa mi te imaginez asa cum esti,ca viata mea ar fi putut fi o toamna nesfarsita,lipsita de soare si zambete...Fara tine as fi hoinarit si acum ca un suflet care nu isi gaseste linistea.Singura printre frunze si picaturi de ploaie,purtand in suflet o toamna vesnica...si pe tine, aspiratia mea cea mai inalta.
Azi am trecut din nou pe trazile inguste ale chinurilor mele.Eram nesigura si confuza...sa fie oare asta strada mea,mi-am zis la inceput?Mi se parea imposibil...Pentru prima data inflorisera pomii si pe strada mea.Venise primavara in viata mea.Era cald si soarele radia lumina si zambet.MIn a simteam ciudat,si era ceva atat de placut,care imi umplea fiinda de multumire si liniste.Parea totul perfect...tu erai singurul care lipsea din puzzle-ul vietii mele.Tocmai tu,cea mai importanta piesa.In sfarsit ai aparut.Aceeasi prezenta stranie si plina de farmec...Veneai ganditor cu fata ascunsa in gulerul pardesiului,pasind marunt si nesigur.
Ma asezam pe banca la umbra nucilor,si te asteptam.Te priveam multumita si fericita.Dar erai atat de rece si distant...Nici macar nu ai ridicat privirea din pamant.Ai trecut fara sa ma privesti macar.Am alergat in uram ta si te-ai intors privindu-ma nedumerit,cu ochi straini.Pareai revoltat si mirat de parca nu stiai cine sunt.
Azi m-am trezit dormind ghemuita pe banca pe care te asteptasem.Afara era toamna si frunzele cadeau lenese din copaci.Eram desculta si imbracata in haine zdrenturoase.Visasem oare ca te-am intalnit?Sau poate ca din cauza ta e ar toamna afara...si in sufletul meu...

daca....

2009-10-18T22:52:00.002+03:00

Daca ti s-ar spune ca mai ai dreptul doar o data in viata sa faci ceea ce iti place,ce ai face?
As zambi!
Daca ti s-ar spune ca mai ai doar o data dreptul in viata sa vorbesti,ce ai spune?
Ca mi-a placut sa traiesc!
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa tipi,de ce ai tipa?
Ca sa ma eliberez de tot!
Daca ti s-ar spune ca mai ai dreptul doar o data in viata sa razi,de ce ai rade?
De lucrurile simple,de zi cu zi!
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea sa plangi,de ce ai plange?
De fercire!
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea sa bei,ce ai bea?
O bere frate!
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea sa alergi,in ce directie ai alerga?
Spre EL.
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea desena,ce ai face?
O gargarita!
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea sa scrii,ce ai scrie?
Povestea vietii mele,cu toate secretele ei cu tot!
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea sa furi ceva,ce ai fura?
Un sarut...
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai avea dreptul sa ceri scuze,cui te-ai adresa?
Mamei,dar iertare,nu scuze...
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa ranesti pe cineva,pe cine ai rani?
Pe el...
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata ai mai putea sa ceri ceva,ce ai cere?
Sa stiu cum sa dau timpul inapoi
Daca ti s-ar spune ca numai o data in viata mai ai dreptul sa dai,ce ai da?
Pai cui??...ca eu as da ToT,dat depinde cui....

si o pasez cui se crede in stare sa o rezolve...:))

element chimic- femeia...

2009-08-02T21:43:00.001+03:00

1. DESCOPERITA: De mult timp de un chimist pe nume ADAM. Data descoperirii este necunoscuta.

2. SIMBOL: Fm

3. APARITIA IN NATURA: peste tot atunci cand nu o cauti si nicaieri
atunci cand e cautata. De obicei, apare in locurile cu populatie umana.

4. OBTINERE: La inceput a fost preparata dintr-o coasta; cu timpul, insa, datorita evolutiei, se prepara din greseala. Cu toate ca s-au intreprins multe incercari, o sinteza a acestui element nu a reusit nici unui cercetator

5. GREUTATE ATOMICA: Se cunosc mai multi izotopi:
izotopul „snur" ( 45 kg ),
izotopul „dama bine" ( 55 kg ),
izotopul „forme pline" ( 65 kg )
izotopul „batoza" ( 100 kg ).
Din cauza acestor izotopi, elementul nu are un loc bine stabilit in sistemul periodic al elementelor.

6. RASPANDIRE. Se gaseste in natura, in stare libera sau in combinatii.

7. PROPRIETATI FIZICE: Suprafata este acoperita, in general, cu un strat de pudra. Se gaseste in patru stari de agregare:
stare amorfa (pana la 16 ani),
stare cristalina (16-35 de ani),
stare gelatinoasa (35-50 de ani) si
stare uscata (peste 50 de ani).
Aflat in starile cristalina si gelatinoasa, elementul fierbe la simplul contact, ingheata greu si brusc se topeste cand este bine tratat. Daca la inceput e dulce, o data cu trecerea timpului se acreste, devine amar si apoi otrava curata. Poate fi acru si la tratari nepotrivite. Daca e lovit, scoate sunete ascutite.
Poate crea multe dureri de cap. Spectrele sunt de la blond, roscat pana la negru. Se dizolva greu in lichide. Solubila in acid sulfuric

8. PROPRIETATI CHIMICE: Liber, ataca inima. Combinat,ataca ficatul si
punga. Are o mare afinitate pentru metalele rare si pietrele pretioase (mai ales combinatii cubice cristaline ale carbonului) si absoarbe usor, in cantitati apreciabile, bauturi fine, prajituri si multe alte delicatese. Poate exploda instantaneu daca activitatile planificate nu au loc. O reactie violenta apare atunci cand e lasata in stare libera. Este un foarte bun agent reducator al finantelor barbatilor

9. INTREBUINTARE: Se intrebuinteaza mai ales in bucatarii si in dormitoare. Se mai foloseste ca podoaba, pentru ridicarea nivelului si, accidental, pentru inmultire. (Caz in care se produce o crestere in volum, cu centre de distributie a laptelui.) Este folosit pentru a
creste efectul estetic al masinilor sport.

10. METODE DE ANALIZA: Elementul in stare pura se inroseste daca este descoperit sau vazut in starea sa naturala. Se inverzeste in prezenta unui izotop cu insusiri mai bune.

11. ATENTIE LA FOLOSIRE ! Fiind exploziv, elementul trebuie tratat cu multa atentie si delicatete si manuit cu multa indemanare. In caz contrar, este vai si amar de cel care o manipuleaza. Nu se recomanda manipularea de catre barbatii fara vigoare. Elementul „femeie" se serveste gol si trebuie agitat inainte de intrebuintare. In stare cristalina si gelatinoasa se poate utiliza atat la lumina, cat si la intuneric. In alte stari, numai la intuneric. Este ilegal (desi dorit) de a poseda mai mult de un izotop.

o fetita cu curaj si zambet larg...

2009-08-01T14:48:00.003+03:00

E ora 3...si eu stau cu ochii pierduti si privesc printre randurile pe care le scriu fara sa ma gandesc daca au vreo noima sau nu. Hainele stau aruncate pe jos, parasite, asteptand sa vina cineva sa le impacheteze….pentru ce? Ca sa am iar ocazia sa regret ca am plecat de acasa cand incepusem sa ma reobisnuiesc cu programul de vacanta, sa pot sta din nou cu ochii lipiti de monitor, ore in sir, cautand….sincer, nu stiu ce fac pe net atata timp. Anyway, nu pot sa ating hainele. Chill, asta imi rasuna in urechi de vreo 20 de minute…o fi din cauza melodiei care e pusa pe repeat cam tot de atata timp...Am incercat sa ridic una dintre ele, o rochie de vara, vaporoasa, imbietoare, ce nu face altceva decat sa-mi aduca aminte ca marea e departe, cu scoicile ei si, poate, cu visele mele. Ma enervez si arunc rochia inapoi intre semenele ei. Ma enervez pentru ca incep sa fiu trista. Si stiu ca nu pot face nimic sa schimb situatia. Tot va trebui sa plec, odata si odata. Si poate cand am sa ajung, va fi mai bine.
Am dictat straniu si am ajuns copil. In lumina imi aprind lumina si privesc nepasatoare cum ard gazl de pomana. N-am realizat cum de pe masa am ajuns cu fundul pe scaun, pentru ca acum sa ma vad mancand in picioare si de ce n-ar fi asa… pe picioarele mele ma pot baza, le pot controla si pot traversa, daca vreau si trecerea de pietoni ca sa ajung dincolo de strada. Strada aia cu masini multe, cu faruri aprinse, dar fara claxoane. Dar eu imi voi cumpara unul – pentru ca pot si pentru ca vreau sa claxonez eu in mijlocul lor… dar nu am stabilit ziua. Si ca sa fiu ferma imi voi lua pe mine acei pantalonasi de blugi, usor invechiti, dar in care ma simt comod, si bluzita decoltata. Nu pot insa doar asa… imi voi prinde si parul in coada. Pana la urma de ce-as strabate negreala pentru niste amarate de faruri?! Privesc atunci pe geam si de la inaltime ma simt puternica. Sunt atatea caramizi sub mine si atata beton incat nu stiu daca ceva m-ar putea… dezechilibra. Pasesc pe gresia rece si vad o silueta. E aceeasi cu care ma joc zi de zi… dar da, niciodata intre masini. Ea imi spune ca parul meu nu-i prins, dar eu asa il simt. Imi aduc aminte si acum ca l-am infasurat de doua ori. Exact asa cum facea mama dupa ce imi ma spala si ma pieptana. Ba nu. Inainte ma smotocea cu prosopul ala alb. Si azi ma simt coclosita insa parul meu… cred ca mai bine il desprind. Ea are dreptate – de ce sa fie decolteu daca nu e o culoare vie?!
Siluetele se inmultesc treptat si le ascult de-aici pana cobor si le inteleg… pe rand… aleator. Ce-ar fi sa ies afara, pana la urma si de o data rad – cald, dar si senin, banal. Pasesc molatec, cu calm din scara si-ncep sa rad haotic, cu mare foc. Obrajii mi se aprind si parca-i vis sau chiar cosmar. Ploaia torentiala ma lovise, eu fug, dar se intampla sa clipesc. Ma bucr ca am coborat si tot banalul a trecut… senin-ploaie, cald-ud. Topai ca o nebuna si nu imi pasa ca ma stropesc, ca nu vad gropile, nu-mi scot de pe chip acel zambet chiar daca eu cad in prostia mea si ma lovesc; si-apoi cu sange topit in apa, iar plec, imi netezesc picioarele cu noroi si dau un ”Buna!” din tot sufletul – sunt ele… cele multe… siluetele mele. Nu m-am bandajat nici pana acum, dar tip si-mi pun piedica-n zbor aterizand sub cracul celui care avea sa cada.Ma vad deja in raze, delicioasa, chiar asa cu tot cu taieturi si asta ma face sa zambesc, dar daca cerul s-ar deschide din culoarea lui, eu m-as simti cu totul lacrimand pe-un umar… de camasa… doar la rastimpuri imbracata. Am experimentat atatea in lume, iar acum sparg toata sticla… sa se duca ghinionul. Acum fac puncte........................ si mai pot continua caci sunt nervoasa pe mine; blocul cu caramizi si betonul cu tot l-as lua in piept caci sunt pternica si… Nebuna, da. Cum sa faci mai multe puncte decat litere poate avea un cuvant?! Nu stiu multe, dar conturate prind forma si chip si la bratet e multa treaba de rezolvat. O floare de certat, un pom de mirosit, un moloz de suflat, un cer de poluat… firesc si natural in culmea mea de creativitate oarba, omeneasca pe care doar o simt si chiar o fac. Dar daca o banca ar merge spre mine m-as aseza pe ea. Dar daca un fluture s-ar pune-n palma l-as saruta sa-nvat sa prind viata. Dictez cuvinte, ma palmuiesc cu fapte, rog sa vad inmugurirea in zilele de primavara si simt copilul cum deschide ochii sub acelasi corp insa sub cerul pe care il vad si ei.

Barbatii si gratarul...

2009-07-07T23:12:00.001+03:00

Cand un barbat se declara pregatit sa preia prepararea gratarului, se declanseaza urmatoarea serie de evenimente:
1) femeia cumpara mancarea
2) femeia face salata, pregateste legumele si desertul
3) femeia pregateste carnea pentru gratar, o asaza pe o tava, impreuna cu toate celelalte ustensile necesare si o duce afara, unde barbatul sta deja asezat cu o bere in mana in fata gratarului.
Si aici vine punctul cel mai important al intregii desfasurari:
4) BARBATUL ASEAZA CARNEA PE GRATAR!
5) apoi mai multe activitati de rutina, femeia aduce farfuriile si tacamurile afara
6) femeia informeaza barbatul ca mai e putin si carnea se arde
7) el ii multumeste pentru aceasta informatie importanta si mai comanda totodata inca o bere la ea,
in timp ce el se ocupa de situatia de urgenta...
Si apoi inca un punct foarte important:
8) BARBATUL IA CARNEA DE PE GRATAR SI O DA FEMEII!
9) apoi urmeaza din nou rutina. Femeia aranjeaza farfuriile, salata, painea, tacamurile, servetelele si sosurile
si aduce totul afara pe masa.
10) Dupa masa femeia elibereaza masa, o curata, spala vasele...
Si din nou, foarte important:
11) TOTI IL LAUDA PE BARBAT PENTRU CALITATILE LUI IN ARTA GATITULUI SI II MULTUMESC PENTRU MANCAREA SUPER BUNA!
12) Barbatul o intreaba pe femeie cum i-a placut faptul ca nu a fost nevoita sa gateasca si cand observa
ca ea e cam botoasa, ajunge la concluzia, ca pe femei nu le poti multumi oricum niciodata...:D

2009-06-11T23:01:00.002+03:00

Deci sa va spun de la inceput...n-am nici o ciorna si diacriticile ma omoara cu zile.Sper sa imi pot continua depanarea amintirilor fara sa dau apa la scoareci,caci atunci adio,mai rad de mine...si prietenii mei.Si cum va spuneam...printre mii de lacrimi lacrimi inghitite in timpul celor mai frumosi ani ai vietii... inteleg ca trezirea din ameteala oferita de impresiile iubirilor... trebuie controlata cumva... de ratiune...
Am scris si am si vorbit de cate ori am avut ocazia... frumos despre iubiri!
Numai ca iubirile, reusesc cateodata sa rasuceasca cutitase taiose in inima, pana la-nsangerare... de parca locul lor n-ar fi fost niciodata acolo...
Si tu suspini in taina, si mori incet pentru ca n-ai avut curaj sa te opresti cand parintii si prietenii tai se topeau privindu-te pe tine: victima iubirii tale...
Nici nu sti cate grseli ai facut! Oricum, si-acum "EL" iti reproseaza in continuu ca esti de vina tu... ca a facut totul ca tu sa fii fericita...

Si DA! Tu ai gresit... pt ca l-ai lasat la infinit sa faca ce vrea... si bun si rau...

De cate ori ti-ai promis ca vei pleca definitiv? De-atatea ori te-ai mai mintit odata... De cate ori ai jurat cu ochii imbibati in lacrimi ce-ti inundau privirile cuminti... ca n-ai sa treci si de-asta data? ...
De ce ti-era teama din nou, cand nu iubeai intaia oara?

De ce... cand stii atat de bine ca tot ce vrei tu pe lumea poate fi al tau doar pt ca... VREI TU?
De ce-ai ramas... de ce-ai plecat abia acum... ?
Dar... daca nu plecai nicicand? ...

Ce bine te gasesc azi!!
Ce bine ca s-a luminat aleea... aleea aceea pe care ai calcat-o cu talpile goale de-atatea ori... alergand nebuna de teama pasilor lui ce te-ajungeau din urma...

Ce bine ca ti-ai limpezit ochii, de asta data cu lacrimi de fericire... cand atat te-au usturat sarmanele boabe de roua... fierbinti de durere, care parca te implorau sa le mai lasi in pace, in miez de noapte si-n zori de ziua...

Atata nebunie ai adunat in jurul tau...

Dar totusi azi, cu zambet strengaresc si ochi nelinistiti de felina...ai inteles cat AI GRESIT!!!

Ce bine-ti sta cu zambetul acela larg... cu care luminai casuta ta... straduta ta... inimile celor dragi... Ce bine-ti sta!!! ...
Incepi sa fii iar tu... si culmea: nici tu nu crezi!!!Si n-ai mai plans...
Poate ca timpul ce sa scurs te-a facut sa te maturizezi si vor vre ala insistentele sufletului...acum, usurat, sa te mai lase putin copil...

2009-06-09T21:47:00.002+03:00

Noaptea...Intunericul ce urmeaza luminii...visul ce se inchina realitatii si o inabuse prin false amagiri irealizabile in adevar...Noaptea…un mister al naturii…O stafie nevazuta si totusi simtita,care atrage, imbata, farmeca sufletele naïve si, odata cu ivirea zorilor fuge lasand in urma dorinta…
Noaptea…o poveste spusa la culcare...Noaptea se pot implini cele mai frumoase vise de iubire.Pentru ca noaptea este atmosfera magica, ideala iubirii...intind palma la nori...si nu pot sa ajung si sunt prea departe de suflarea din amurg.Mi-au cazut toate visele in mocirla de la drum...Am incercat sa sper o data...dar asta a fost demult....
Cand esti cu mine traiesti in sufletul meu si cheltui lumina mea...si apa mea calda!Cand pleci lasi usa deschisa...si-ti vad urmmele si te strig...si vreau sa te ajung caci mi-ai lasat prea mult pentru chirie!Ma lasi asa,deschisa,ma lasi si ma hranesc zile intregi doar cu urmele tale,cu spatele tau,sa ma ridic nu pot caci ma consumi cand esti cu mine.
...si te intorci cu daruri multe si schimbi si lacatul in mine dar ce stiu eu,toate le faci doar pentru tine.Eu vreau restante la-ntretinere,vreau sa ma chemi,sa zbieri in mine,sa-ncepi sa faci economie c-o sa te las pe intuneric,o sa te inchid si n-o sa stie nimeni de tine. E-atata loc acolo si e numai pentru tine,de-aia imi lasi mai mult pentru chirie!Eu stiu ca ai si tu un loc al tau;mi-ai dat si chei si ai si camere-ncuiate dar dai si-acolo drumul la caldura. Vreau sa fiu acolo cand deschizi,vreau sa vad cum intra aer nou acolo,aerul meu si mintea mea. Sa nu crezi ca-mi faci bine dac-aerisesti cand nu-s la tine.
Promit ca nu ma bag si nu deschid,promite-mi tu ca intri ,faci curat si lasi usa crapata,atat doar ca sa vad cu cine,sa-i simt parfumul si sa te-nteleg mai bine.
Ma lasi deschisa...tu nu gandesti ca pot si singura sa-nchid? O sa si sterg cararea care duce catre tine si tu-o s-astepti nisipul marii sa vie sa-ti spuna ce-i cu tine! Nici nu ti-am spus ca nu imi place marea,ca-mi sparge gandurile cu valurile ei si aduce iz,parfum de-al ei,de-acelei de tii camere-ncuiate...
Mie sa-mi vii curat!Ma lasi deschisa si daca vrei sa pleci si sa gasesti tot descuiat sa nu-mi lasi banii de chirie...o sa gasesc eu altceva de luat din tine!...

sensuri...

2009-05-22T11:01:00.002+03:00

Alung niste ganduri care incearca sa ajunga la portile existentei mele psihologico-sentimentale-care este,de altfel,regentul conditiei fiziologice de natura eterica si un agent al constiintei in planul fizic...si imi creez un spatiu labirint de protectie,in timp ce- concomitent- ma concentrez,cu succes- sa scriu aceste randuri.Intunericul cuprinde secvential un grup de particule care se re/organizeaza dupa modelul oferit de constelatiile de deasupra si imi genereaza o dorinta de cunoastere a sensului ce imi ghideaza firele conducatoare si aducatoare de inspiratie ale acestui moment panoramic care se desfasoara,in forma de spirala,intr-un punct- atemporal- care poate fii contemplat,atins sau simtit.Sunt sensuri...multe sensuri.Amorteala care consolideaza starea imaginativase reorienteaza,ca o floare....declanseaza o bucurie...
Mda...bine..gata..ajunge..am vorbit destul din carti...suficient..cert este ca mam obisnuit sa scriu ceva...si acum nu mai am timp si simt ca obosesc..si nu mai pot fara cafeaua mea din zori de zii pe care o sorb cu placere...Se aduna tot mai multe si imi vine sa tip vine bacuuuu si admitereaaa..si nu vreau sa fiu ironica da pe bune ca de abia astept sa scap..sa termin si sa plec frate..sa plec la mare..sa stai ca vitelu sub soare,sa te prajesti la 40 de grade si sa simti cum fiecare partcica din tine e perpelita bina..sa te racoresti in mare...sa aluneci pe o coaja de banana si sa te trezesti pe un curcubeu,strivind un nor...ceva mai inteligent nu imi iese..sunt inca cu cafiaua in nas...nu degeaba mi se spune cofeina pe numele mic...:D

2009-05-12T22:13:00.002+03:00

N-o sa va suprinda prin urmare ce iubesc marea...poate o sa va surprinda putin pretentia ca o iubesc altfel decat toti ceilalti oameni.Dar va asigur ca prietenia asta nu ascunde nici o vanitate.E vorba de altceva.Adeseori vara,pe plaja ma uitam in jur si ma intrebam ce reprezenta marea pentro totii necunoscutii care stateau la soare,in clipa lor interioara.Asa se intampla logic.Plecam si sosim undeva.Plecam pentru o clipa,pentru un ceas,pentru o viata...poate nu trebuia sa plecam...dar problema nu-i asta,ci faptul ca sosim undeva.Totdeauna sosim undeva.Totul e logic,chiar daca logica si fericirea sunt lucruri total diferite.
Totusi am plecat si am sosit undeva..am gresit drumul dar am sosit undeva,dar...cand nu mai sosim nicaieri totul devine ilogic.Spre ce ne ducem daca nu sosim nicaieri?
uneori e drept,omul oboseste asteptand.Si n-ati auzit oare de situtatii in care,cand soseste in sfarsit ceea ce el a asteptat,soseste prea tarziu? E,poate,o victorie pe care el a dorit-o mult,dar,obtinand-o prea tarziu,nu mai are ce face cu ea;o victorie care reuseste sa-l oboseasca si mai mult.Si renunta la ea cu o oarece tristete,deoarece nu e simplu sa poti o batalie,si,ajuns la capat sa iti dai seama ca...asta a fost totul.Batalia.A existat candva un scop...dar de atata asteptare scopul a murit.Te resemnezi la nevoie cu singuratatea,dar nu vrei sa te resemnezi cu desavarsirea ei.
Inchipuiti-va ca intro zi ar fi venit un tren si n-am fi mai avut putere sa urcam in el.L-am dorit prea mult.L-am asteptat prea mult.Ne-am epuizat in asteptare si nu ne-a ramas nici o picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului asteptat.Numai ca ne-am fi simtit striviti de o mare tristete gandindu-ne cat am asteptat trenul acela care acum pleaca fara noi.Singura noastra sansa ar fi fost sa uitam de el,sa uitam de toate,sa dormim,iar cand ne trezeam,cu ultimele noastre puteri sa asteptam alt tren...

strop de ploaie

2009-05-03T20:35:00.002+03:00

Cu exceptia acelor cateva zile calduroase de saptamana trecuta,ploaia continua sa starneasca discutii la cafeneaua din colt unde stateam sorbind dintr-o cafea fierbinte,cu o aroma inconfundabila de caramel.Din locul meu se putea observa agitatia frenetica si stropii de ploaie ce se alungeau pe fereastra.Prin ei,se zareau forme nedeslusite,siluete ce se miscau cu gratia unei clipe.Difuzele scene incolacite pe pavaj imi aminteau de nebunia de scene insiruite undeva,intr-un ungher al mintii,pitite dupa cateva decoruri.Amintiri ce se zbateau pe marginea canii de cafea alunecat din cand in cand in lichidul cald si dulce.Umbra linguritei ancorata intre ieri si maine aluneca pe servetelul de sub cana.Nimic nu parea la fel si totusi era ca un deja-vu.
Din spate un ras infundat in intentia de a-mi coplesi auzul.O aprobare vertiginoasa si o tuse seaca.Lingurite lovinduse de cana,lichid fierband in ibric,fosnaieli aprinse,capace inchise.Sorb adanc din cafea...cateva note muzicale...
Si din nou decorul...
Amestec incet incet in cafea,auzind cum lingurita atinge sunetul taios al peretilor canii.Ma uit din nou pe fereastra si in incalceala de imagini suprapuse peste scena goala ma deruteaza..si ma duc cu gandul la cartile de joc prinse de spita unei biciclete in mers...
Cafeaua sa terminat...era timpul sa plec...am mers fara graba prin ploaie.Picaturile care imi cadeau pe corp imi ofereau speranta,o racoare linistitoare pentru suflet. Ador ploaia...privesti cum plange cerul si iti doresti sa nu se opreasca...totodata acesta iti ofera o atmosfera de mister combinata cu tunete si ploaie si sunt perfecte pentru libertatea interioara pe care o crezi uitata.
Imi place la fel de mult sa adorm cand ploua.Zgomotul unic al ploii imi ofera o liniste suprema.Am avut o noapte atat de linistita incat mi-a parut rau cand soarele a rasarit infierbantat.
Gustul si mirosul de ploaie sunt altfel de fiecare data,mereu diferite...dar totusi la fel.

7 miracole...

2009-04-25T23:05:00.000+03:00

7 miracole la barbati:

1. Toti barbatii sunt al dracului de ocupati.

2. Desi sunt ocupati, au vreme de femei.

3. Desi au vreme de femei, nu prea ii intereseaza de ele.

4. Desi nu prea ii intereseaza femeile, tot timpul au una langa ei.

5. Desi tot timpul au una langa ei, se mai dau si la alta sau altele.

6. Desi se mai dau la alta sau altele, se enerveaza daca femeia cu care sint ii paraseste.

7. Desi femeia cu care sint ii paraseste, tot nu invata din greselile pe carele fac (si tot se mai dau la altele).

7 miracole la femei:

1. Pentru o femeie, este tot timpul importanta securitatea "materiala".

2. Desi este important a supravietui din punct de vedere material, ele tot timpul isi cumpara haine scumpe.

3. Desi ele tot timpul isi cumpara haine scumpe, niciodata nu au cu ce sa se imbrace.

4. Desi ele spun ca nu au niciodata cu ce sa se imbrace, tot timpul se imbraca frumos.

5. Desi tot timpul se imbraca frumos, haina pe care o pun pe ele este doar "carpa veche".

6. Desi ele zic ca este doar o "carpa veche", se asteapta de la tine sa le faci complimente.

7. Desi tu incerci sa le faci complimente, ele nu te cred niciodata..!

Sunt femei care, in loc sa-i faca sa sufere pe mai multi barbati, asa cum e firesc, se concentreaza asupra unuia pana il extermina. Acestea se numesc "fidele"....

...

2009-04-25T23:02:00.001+03:00

Lumina ce o vezi la sfarsitul si inceputul placut al zilei,este echivalenta cu durerea in contrast cu fericirea traita pe parcurs.O inima plina,gata sa ofere si sa primeasca o varietate sclipitoare de sentimente nu poate fi niciodata pe deplin descrisa.E ca o cutie de nasturi pe care bunica ii pastreaza sau de fiecare data dupa ce ii foloseste o umple la loc.E ca o mare de oameni cu calitati si defecte de o versificatie inimaginabila,iar daca unui paraseste zona altul o completeaza...si totusi...iata-ma acum scriind desi e prea tarziu pentru regrete,saluturi sau priviri...Oare chiar esti acolo?...oare chiar ma vezi stand pe veranda si ascultand plansetul ploii?...as vrea sa fie asa....si..pana la urma...de ce sa te salvez?...de la ce sa te salvez si la ce mi-ar folosi mie asta?De la tine?Ce sa-ti fac?
Poate ar trebuii sa torn sare in apa marii ochilor tai sa plangi si tu cu lacrimi sarate...Ce copil departe esti! Sau ce mult iubesti pe altcineva!Altcineva care nu scrie despre mine...Altcineva,care poate e fericita fara nimic,doar cu tine.Sau nici pe ea nu o faci fericita?...Mai pierd din tine cand mazgalesc cuvinte scrise gresit...si dimineaca cand ma trezesc brusc si-mi uit visele printre cearsafuri...Mai pierd si timpul cu tine nu-i asa?...
Traiesti fericit sperand sa nu te supere cineva,dar nimeni nu te supara,te superi tu,doar daca iti pasa de ce vrea sa iti faca altul,si daca-i mai putin ...e tristete...Te bucuri..te faci fericit...te superi...te faci melancolic...te surprinzi...te faci curios...si totul singur!...

ratacire....

2009-04-25T23:00:00.002+03:00

Zilele mi se scurgeau liniştite într-un orăşel de provincie unde nu se întâmpla nimic care să mă smulgă din monotonia în care trăiam. Rătăcesc pe străzile înguste, pietruite. Nu ştiu cum fac, dar o străduţă mică, liniştită mă atrage şi în fiecare seară hoinăresc prin acest loc, unde rareori întâlnesc pe cineva şi niciodată aceeaşi persoană...ma cam cert cu mine...de fapt mai precis cu constiinta mea care mereu trebuie sa aiba ceva de spus...nu imi lasa neuronul niciodata sa respire sanatos....daamn....
Distanta...distanta probabil ne-a instrainat atat de mult.Ne-am dus intr-un loc unde discutiile au impietrit,ori s-au mutat in emailuri,telefoane sau scrisori...Acum cand stam fata in fata suntem stingheri,ne ocolim privirile asemeni celor vinovati.Si e pacat...
Si imi aduc aminte ca in seara asta am plecat la un drum lung spre mine,sa ma mai vad,sa ma intreb ce mai fac,de-s bine...Si ce pustiu era in mine...eram doar eu singura.Mai e putin si apune soarele...Jos de tot,departe in mine,acolo pierdut-am calea spre afara...si m-am inchis in eul meu nemuritor...si sunt nevoita sa inghit niste pastile numite ani.Nu sunt prea mari,dar cu cat te concentrezi mai mult asupra lor,cu atat le simti gustul amar...
dar uite,s-a facut tarziu...strada e iar pustie...hai acasa...

2009-04-25T22:59:00.002+03:00

Am inchis fulgerul intr_o fotografie,am trantit usa mea si am plecat in oras. Sufletul meu si-a aruncat haina plina de noroi in nameti si alearga pe strazi ca un nebun.Ne-am oprit in parc ca sa isi ia haina cea noua,o haina de flori pe care primavara i-a daruit-o zambindui,ca si cand l-ar fi cunoscut...ca si cand ar fi stiut ca ii va veni.Totusi...ce rost avea sa ma indrept spre casa?...Cu soarele pe umeri si pe spatele genunchilor,cu toata inghesuiala...cu toate acestea de ce sa ma indrept spre casa?...Nu mai era nimeni pe strada...doar zgomote. Intr-un fel ciudat,enervant chiar,ma simteam bine.Si totusi...minunata mea constiinta imi dicteaza sa ma indrept catre casa..si cred ca vom cadea de acord acum...cheile se potriveau perfect in usa,gresia rece era o binecuvantare iar patul primitor.
Intr-e oameni totul e ascuns...n-o sa gasesti acolo decat momente de liniste.Sau poate un om sau doi se intampla sa ti se lipeasca de suflet.Atat.E putin.
Hai,inchide cu grija fereastra...aici e ceea ce cauti,ascuns intre filele de suflet care-ti esti tu insati...

jurnal inocent...

2009-04-25T22:58:00.001+03:00

Poate daca butoanele telecomenzii ar fi mers mai bine,nu ar fi trebuit sa ma perind prin toata camera ca sa parcurg intregul cd cu melodii.Renunt si las asa sa curga fara limita de minute o melodie.Destul de placuta,ce-i drept...Cred ca intotdeauna mi-au placut apusurile de soare...cred ca sunt prevestitoare de rau,pe de o parte si inceputul unei alte lumi.Perpetuu si in fiecare zi!Gust in continuare melodia dar si sucul ce vesnic ma insoteste si ma indrept spre balcon...am supravietuit ceva anisori.Hai sa vedem cum raul inlatura binele si insereaza germenul noii lumi!Si astept sa vad schimbarea...cum copacii danseaza un tango pasional de durere sfasietor de dulce pe ritmuri braziliene.
Ma intorc in camera mea si las totusi copacii in pasi de dans...camera e pustie si totusi destul de plina de obiecte nefolositoare dar utile pt niste vremuri in care nu ne vom mai alimenta decat cu amintiri...
Am inteles dupa multa vreme de trai in comun ca nimic si nimeni nu il poate schimba.Doar tu esti acela care o poate face.Decizia iti apartine.Eu sau Tu.Instinctul de modelare il detii dar nu se poate materializa oricat efort ai depune.Am inteles dupa multa vreme ca pot imbunatatii lucrurile ce tin de mine si ca nimeni si nimic nu ma poate judeca.Palma mea poate creiona silueta firava si tanara a firii mele tocmai pentru ca in mainile mele va sta intotdeauna Pamantul ce-l doresc a-l slefui.Au trecut ani fara detalii evidentiate ci doar memorabile pline de semnificatie pt a mea dezvoltare.S-au derulat role de film vechi,prafuit,roase de carii si zacute intrun cotlon al atemporalului.Au crescut copacii saditi din mladitele necesitatii noastre care s-au dezvoltat pe pamantul fertil de inocenta,daruire si incredere;au mijit primele infloriri de ramuri din seva dorintei noastre de nestapanit si s-au ratacit pe carari...atat de trist...Toate s-au prelins la vale ca o alunecare de teren...

curatenie de primavara...

2009-04-25T22:57:00.002+03:00

Nu mai miroase a fum de tigara in bucataria care acum isi scoate peretii albi in afara...curatenie de primavara ar trebui facuta si aici...inlauntrul meu...unde totul e de-a valma ca si centrul capitalei,plin de buldozere si utilaje grele,muscand care mai de care din buricul targului...
Cat de multe maruntisuri s-au strans si cat de multe trebuie aruncate....de unde atatea?...
-Mai uita-te o data inlauntrul ala...nu ai nimic de aruncat?
-As vrea...dar...sunt mult prea adanci,nu e o simpla camara...
-Totusi...de acolo nu arunci nimic?
-Acum?...Si daca maine imi va fi dor de mine?...de plinul ce-mi macina maruntaiele...pt ca...inima,de unde?...Am multe perechi de cizme,pantofi care mai de care mai colorati si mai inalti...daca aveam o singura pereche de incaltari poate acum stiam ca ea ma tradat,imprastiindu-mi muschiul cardiac prin locurile prin care am iubit...poate ca as fi avut pe cine lua la intrebari...asa...care dintre ele mi-au scurs,pe unde,sangele?
...afurisita camara...ma dor peretii acum goi,isi pravaleste fruntea in crestetul meu cu atata putere,incat parca ar vrea sa ma arunce cu tot cu trup in curatenia de primavara!
afurisita camara...

-Care dintre ele?...

...

2009-04-25T22:56:00.000+03:00

Încearcă să ştii totdeauna ce vrei.Fericirea poate fi întâlnită într-un simplu grăunte de nisip din deşert...Acceptăm adevărul numai după ce l-am negat din tot sufletul.
Nimeni nu se sperie de necunoscut, pentru că oricine poate să dobândească orice vrea şi îi face trebuinţă. Ne temem doar să nu pierdem ce avem.
Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.Nu vreau să mă schimb, fiindcă nu ştiu cum să mă schimb. Sunt deja foarte obişnuita cu mine însumi.

........

2009-04-25T22:52:00.000+03:00

Sunt creaţă, la minte, dar mă dau dreaptă.

Mi-aş dori un DSLR şi călătorii gratuite pentru orice ţară (Londra ar fi prima pe listă).

Nu-mi place broccoliul. The broccoli must die ! .

Orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

Nu uit persoanele care m-au ajutat, dar uit lucruri.

Nu pot să stau liniştită atunci când ştiu că am deranjat pe cineva cu ceva.

Pot să fiu mai puţin dezordonată.

Urăsc ipocrizia, batjocura, oamenii nehotărâţi şi să desfac firul în patru atunci când sunt nevoită să ghicesc ce se întâmplă.

Îmi plac cărţile şi ceaiul.

Joc teatru, rareori, dar sunt demascată repede :( .

Puţini mă cunosc cu adevărat.

Pregătesc un pui cu cartofi copţi la cuptor.

Îmi place spontaneitatea.

Nu suport să mint sau să ocolesc adevărul (indiferent de cât de dureros ar fi) .

Apreciez oamenii care îmi vor binele, oameni pe care pot conta şi care răman alături de mine indiferent de situaţie.

Aş vrea să vă văd mai des.

Mă tem de prea multe lucruri.

Îmi pare rău când fac ceva cu intenţie bună şi se înţelege pe dos.

Aud radio Guerilla.

Văd cam în ceaţă.

Nu îmi place de mine când spun tot ce gândesc.

Păstrez mesaje, bilete de concert, de tren, etc

Nu sunt mulţumită de mine, dar e motivant.

Sunt confuză, mai tot timpul, dar nu mă deranjează.

Ar trebui sa renunţ la ciocolată şi cafea şi să-mi cumpăr o bicicletă.

Am nevoie de o gură de aer curat şi de ei sau de el sau de voi.