Zahirul lumii efemere

Pentru B.

2012-03-05T21:45:00.000+02:00

Pari un copil forțat de vremuri să îmbătrânească. O citesc de pe chipul tău nins de lacrimi și de zâmbete înjumătățite. E mai mult expresia neputinței, o bătrânețe a energiei, a optimismului încărcat de prea multe pietre.
Sau poate ai avut prea multă viață în tine și pentru că n-ai avut cui s-o oferi, ai lăsat-o vântului. În schimb, ai primit asprimea lui, niște gânduri tulburătoare și hoinare printre cele patru colțuri de lume, dar faza e că ai rămas încă aici, și asta se vede pe tine...în tine.

Curaj

2012-02-29T18:43:00.002+02:00

Dacă curajul a ajuns să fie premiat, atunci el este rar. Și dacă curajul este rar asta înseamnă că omul vechi e pe cale de dispariție. Omul nou își suspendă acel strop de curaj, alături de praful de vise. Și-a construit o barieră în interior și doar lucrurile de pe o listă limitată în întuneric pot trece în lumină. Acum începe o viață plină de rețineri, de teatru prost jucat și de o lipsă de comunicare. Omul e forțat să apeleze la conversații laconice, superficiale și repetitive pentru a salva efectul de turmă. Așa că duce o viață în tranșee, alături de urât și de moarte.

Împotriva iubirii lor

2012-02-26T16:45:00.003+02:00

Erau X și 0 când au început tangoul. Nici unul nu știa pașii, dar asta n-a contat. Și-au trasat un cerc în jurul așteptărilor și au stabilit că exteriorul e doar o lume paralelă. Tangoul se dansează numai în doi și se sfârșește în picioare. Dar tu ai căzut pradă disperării pentru un stop de dopamină, așa că îți terfelești demnitatea inimii tale de porțelan. Viața e o lecție despre căutarea fericirii, nu închinată suferinței. Acum când cotidianul devine brutal și-ți atinge furtuna lăuntrică, tu ai ales un soare efemer ca să uiți de tine. Dar problemele tale interioare încă dorm în tine, n-ai îndrăznit să ucizi hidra, așa că o alimentezi și treptat pierzi lucruri din tine. Iubirea ta e doar un banal compromis și un bilet ieftin pentru a evada din cotidian și din tine. Omul prăfuit își cară după el bagajele din relațiile trecute. Au devenit atât de multe încât sufocă prezentul. Acum noua relație se împiedică de lucruri vechi, de idei putrede, de aceleași frustrări și de aceleași culori.
Iubirea ta e ca o capcana pentru șoareci. Oare merită să mori pentru o bucățică de fericire?

Roșu

2012-02-23T20:25:00.001+02:00

Am căzut în abisul ochilor tăi și dulceața curgea de pe buzele tale roșii ca macii. Ai sărit să-mi citești nebunia trupului meu... cearșaful ardea pe pielea ta și răsuflarea mea îți îngheța corpusculii Meissner, iar boabele mele de sudoare îți stingeau setea de mine. Ceasul din cămară curgea pe peretele gol ca într-o pictură de Dali. Iar noaptea se transforma în nebunia înstelată a lui van Gogh. Și veneai și plecai din mine ca de pe un aeroport...acum a coborât ceața triptofanului între noi.

Trezește-te!

2012-02-20T16:23:00.002+02:00

Trăim într-o lume de zombii supuși legilor persuasiunii instrumentate de o mână de oameni. Iar minciuna o văd cum se înalță în văzduh, apoi coboară în inimile lor. O armată de specialiști îți dictează fiecare aspect al vieții, au ajuns să gândească în locul tău, și pe nesimțite ai căzut prizonier în ghearele lor. Omul își oferă libertatea statului, băncilor și oamenilor prăfuiți, așa că a ajuns un sclav pe plantația lor.
Trăim într-o mare minciună, ne-au făcut să credem că resursele planetei sunt pe sfârșite, printre altele. Mendeleev spunea că petrolul e un element primordial și că se găsește din abundență, electricitatea în stratosferă, etc. Omul plătește pentru lucruri gratuite dar nu se plânge în ignoranța lui uriașă, s-a resemnat și acum se urâțește, apoi se stinge într-o societatea defectă.
Trezește-te!

Întoarcere interzisă

2012-02-14T19:11:00.000+02:00

Ai vrea să-i spui prea multe dar nu îndrăznești, așa că mintea se revoltă împotriva trupului. Poate o faci la un alt nivel care ține de inconștient și de frânturi de subconștient reprimat și insistent care te anunță că trecutul e tot acolo. A prins rădăcini, iar tentaculele te sufocă, îți fură ziua de azi pentru că ieri a contat și nu poți fugi de ieri, de el, de ea și de voi...e povestea oamenilor slabi.

Pentru C.

2012-02-08T18:41:00.004+02:00

Și te prindea luna singură, apoi zorile te regăseau tăvălită în cearșaful singurătății. Dar ai ajuns să urăști tăcerea inimii tale, așa că ai sădit nevoia de a iubi și zilele curg și nopțile mor. Apoi l-ai întâlnit pe el, compromisul aproape perfect și l-ai ambalat și l-ai zugrăvit în dorința prezentului tău. Acum ceața s-a risipit dar au coborât umbrele iubirii de carton...poți pune degetul în găurile minții lui, dar nu uita că ne folosim de oameni că să creștem și noi un pic.

Așteptare

2012-02-05T22:58:00.000+02:00

Cu toții așteptăm ceva sau pe cineva în viața noastră, dar omul prăfuit și-a trasat limesul și efortul lui poartă haina așteptării. Își dorea atât de multe dar acum luptă pentru prea puțin...dar îl alungi pe azi și te sperie mâine pentru că poimâine e prea departe. Ai atât de mult de oferit dar nici măcar în asta nu crezi. Îndrăznește să rupi granița pasivității și ia-ți zborul spre noi.

Acum doi ani am auzit poezia de mai jos.
Veniți la margine, a zis el.
Ne e frică, au răspuns ei.
Veniți la margine, a zis el.
Ei au venit.
El i-a împins...și ei au zburat.
Guillaume Apollinaire

Singur

2012-01-31T20:52:00.001+02:00

Suntem din ce în ce mai mulți pe pământ, mai precis 7 019 127 500, dar asta îl face pe ultimul observator să se simtă din ce în ce mai singur. Dar nu permite nimănui să se apropie de corpusculii Meissner de pe buzele lui. Dar păcatul l-a îmbrăcat și pe el. Acest ultim observator a devenit o utopie într-un castel în flăcări, oamenii trebuie feriți de utopii...și legea Pareto nu schimbă absolut nimic, niciodată n-a însemnat nimic pentru ei.
Pe scena lăuntrică din voi se derulează un mic Armaghedon, dar ești singur, mereu vei fi singur. Ultimul observator consideră că răspunsurile la toate întrebările tale și ale universului zac în tine.
Trebuie doar să le cauți, apoi să treci dincolo de ele.

Doar un test

2012-01-25T12:07:00.002+02:00

Am invitat câteva persoane în antreul inimii mele și le-am stropit cu primele gânduri ale lumii după Exod.
Le-am oferit ultimele mele cărți și eram curios dacă m-au citit. După o vreme m-au pictat, apoi m-au înrămat în mintea lor. Dar ce se poate întâmpla cu tabloul după un test îndrăzneț (dar total fals).
Trei fete au primit următorul sms: Vrei să facem sex? Reacția lor a fost să arunce negreala uitării peste tablouri.Eram curios să văd dacă A>B, dar pentru ele B>A. Ceea ce dăruiești omului nu contează decât pentru clipa respectivă, e trist dar e real.
Faptele ne definesc, niciodată acel mijloc imperfect de comunicare numit cuvânt.

Frumusețe pictată în gri

2012-01-18T19:35:00.003+02:00

Trăim într-o lume în care frumosul se lasă asfixiat de către urât, abia îi aud bătăile slabe sub pomeți.
O lume dominată de urâțenia straturilor adipoase care se revarsă peste deșertul minții lor, apoi se prăbușește în hăul sufletului comun.
Frumusețea e mai mult decât șirul lui Fibonacci, o combinație sufletească, intelectuală și fizică, dar dacă nu întrunește cele trei trepte, e doar un mimetism.
Oamenii urâți au toate șansele să fie cei mai fericiți pentru că sunt majoritari. Dar până la urmă, frumusețea e relativă, o calibrez în spatele cortinei, în atelierul minții mele.
Și cum spunea Socrate, frumusețea nu poate fi definită, ci doar recunoscută.

Utopie în doi

2012-01-10T23:11:00.003+02:00

Încă o zi având senzația că cerul cade pe umerii mei, dar nici măcar greutatea lui nu izbutește să mă trezească la viață, încă pășesc înainte dintr-o aparentă inerție până când mă oglindesc în doi ochișori care mă cheamă la viață, iar sclipirea ei fulgerătoare sperie apatia mea. Oamenii din jurul nostru dispar și rămân ascunși preț de trei clipite, freamătul lumii amuțește, vântul se clatină ca să savureze scena ruptă lacom din mintea mea. Apoi trupurile noastre se lipesc ca în legenda lui Platon, mințile se conectează la unica sursă a universului iar sufletele noastre se contopesc într-un plan sublim. Apoi îi ating buzele crude cu ale mele flămânde de noi. Suntem două forme pe pânză supuse unui prim tangou care prin fisiune privim cum universul își etalează noi sensuri, nuanțe și lumi paralele pentru noi.

P.S. Ofer 100.000$ recompensă fetei care va trezi iubirea din mine

Raport

2012-01-06T23:40:00.000+02:00

Încă o noapte atinsă de puritatea unui gând care tinde ca să pretindă parfumul discret al destinului tăvălit de vulturi și urmărit de hiene cu chip de om pierdut la cele trei ceasuri ale nopții care te găsesc singur pentru a fi sigur de creșterea răsăritului zilei pe creștetul tău întins de grija zilei de mâine care uită de azi și râde de tine.

Oamenii își unesc urâțenia, disperarea sau fatalitatea și încep să caute în celălalt lucruri care nu se găsesc în ei înșiși. În timp vor căpăta un psihic fabricat care se va destrăma în mii de piese de puzzle care nu vor fi niciodată lipite de către lașitatea lor.
Omul nu renunță la o relație în derivă pentru că are acel ceva și care e mult mai satisfăcător decat nimicul.
El își caută gândurile pe jos apoi le adună doar pentru a le sfărâma din nou, este aidoma porcului, incapabil să privească cerul.

Un nou început sub soare

2011-12-27T16:31:00.000+02:00

Un micuț îngenunchează umil în fața universului, genunchii lui se topesc și ochii lui contemplă decorul monocromatic care îl învelește, puritatea îi picură peste stalactitele inimii lui de calcar, apoi bum, ea se sparge în mii de bucăți pe care le împarte lumii.

În realitate poteca spre mintea mea e închisă pentru voi. Poteca spre inima mea, în realitate nu există. Blogul este poteca voastră spre mintea mea, dar aparține sferei virtuale.Poate nu m-ai găsit printre cuvinte, în acele spații libere dintre ele, poate că nici nu era nevoie de asta. Vreau doar să te stimulez să te întrebi unele lucruri, ca în final să treci dincolo de ele, în viață.

Uneori cuvintele se lovesc de mine, uneori cuvintele mor pe pielea mea.Uneori cuvintele nu pătrund în mine, sunt doar eu în mintea mea, tu și ei n-au loc de mine.

Deși știu că cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de către omenire, am ales sa vă droghez, să vă rănesc, să vă insult așa că îmi cer iertare pentru asta și pentru faptul că nu știu să vă apreciez sau că n-am fost lângă voi la momentul oportun. În final, vreau să vă mulțumesc pentu că existați.

Fulgi mari pentru oameni mici

2011-12-21T12:34:00.002+02:00

Gânduri încremenite izgonite de la poarta veşniciei pentru a fi pomenite de pielea mea şi uitate de pământul călcat de omuleţii cu plasele pline şi cu sufletele goale, aleargă bezmetici către mâine şi aşteaptă un moş satanic, nu-l aşteaptă pe Iisus. Toţi se grăbesc către nicăieri şi eu sunt aici, tot aici...doar pentru tine.

Pentru A.

2011-12-19T21:25:00.000+02:00

Eşti un lac glaciar care a ales să se ascundă de ochii pătrunzători ai cotidianului şi în care nimeni nu s-a scăldat.
Nimeni prăfuit nu ţi-a gustat ph-ul şi nu s-a hidratat cu vitalitatea ta.
Eşti un lac frumos dar ai ales de timpuriu să trăieşti doar pentru soare şi să te joci doar cu luna.
Să râzi de caraghioasele stele şi să păstrezi chintesenţa simplităţii şi frumuseţii doar pentru aerul care îţi mângâie fiinţa clipă de clipă.

Îmi place vocea ta, îmi plac zgomotele dulci pe care le dăruieşte urechii mele, răsună pe ciocan, urcă scăriţa şi se zbrobesc de nicovala mea. E ca şi cum buzele tale moi îmi prind lobul urechii şi-l fac prizonier în turnul de piatră al clipei stoarsă timid de a ta voce.

Ieri

2011-12-17T21:14:00.000+02:00

Pereţii se împing în coastele lui, albul lor e ca şuieratul vântului din mintea sa ieşită afară... un tablou simplu, arămiu ca rugina gândurilor, nuanţele ei se scurg în canalizarea secătuită a vieţii.
Picioarele lui ating marginea abisului şi începe o viaţă pe o sfoară...nu te uita în urmă pentru că e trecutul, nu te uita în jos pentru că e sfârşitul, nu te uita în sus pentru că nu eşti demn, uită-te în faţă...ai ajuns la destinaţie.

1 2 3

2011-12-11T23:39:00.001+02:00

Viaţă în stand by pentru un ultim stand up cu o sumedenie de omuleţi de second hand pentru o lume de mâna a treia născută în fabrica indiferenţei tăiată de griji superficiale şi oglindite în măruntaiele pământului.

Piramida

2011-12-05T23:44:00.002+02:00

Ochişori păziţi de luna rece care îţi cere visele ca tribut.
Dă-i praful strâns lacom de către zilele tale şi acceptă praful de stele.
Subconştientul tău e treaz aşa că hrăneşte-l cu marile tale idealuri pentru că ele vor prinde rădăcini în mâine.

Ei vor să te împiedice să fii tu însuţi, nu-i urma, nu-i asculta, nu-i aştepta.
Construieşte o armonie între spirit, mental şi fizic, şi vei fi o piramidă care va rezista în faţa istoriei.

De-a v-aţi ascunselea cu restul lumii, unii au ales să-şi numere clipele din viaţă, alţii să le caute, în vreme ce puţini le trăiesc.

Pentru tine

2011-11-30T10:26:00.001+02:00

Aș vrea să-ți spânzur iluziile deșarte camuflate în pasivitatea trăirii tale.
Nu știi că azi îl salvează pe mâine, așa că de ce te încăpățânezi de poimâine?
Nu știi că ziua de mâine va fi frumoasă doar dacă azi este frumos pentru că ecoul ei se aude și-n mâine și în tine.
Aș vrea să nu frângi ceva din astăzi și din mine pentru că mâine se poate rupe.
E ca și cum ai vrea să urci la etajul 20 dar liftul se oprește la 14 și asta se numește o viață plină de mediocritate și tăinuită de lașitate.
Aș vrea să rupi cercul tău limitat de pașii tăi și pe care suferința l-a trasat în jurul tău.
Aș vrea să ieși din zona ta de confort, de siguranță așa că îndrăznește să trăiești.

Timp de ucis

2011-11-25T23:48:00.002+02:00

Albul paginii mă invită la visare așa că o voi stropi cu ultimele culori ale zilei, pentru a obține recompensa lor, un somn care îmi va remodela dorințele și care va stinge încă o zi arsă.

Timp de spulberat, timp de sfărâmat. Dacă nu știm să prețuim timpul, nici el nu ne va prețui.

Îmi asum răutatea ca să nu ajung să-mi conștientizez bunătatea. Nu-mi vorbi despre faptele mele bune pentru că vreau să uit de ele, și în final, ele de mine. Faptul că sunt un om bun...asta nimeni nu trebuie să știe, nici măcar eu.
Faptele bune sunt înecate de celulele mele gliale și sunt reconstituite în ceruri.

Uneori mă simt ciudat, de parcă totul și nimic în același timp, se raportează la mine. Mintea mea începe să privească viața altfel prin ochii mei și o reconstruiește în spatele cortinei. La început erau atât de multe zgomote, apoi o liniște de mormânt, îmi controlez gândurile captate din univers...le subordonez și le leg de pilonii subconștientului meu, acel păzitor al cerului umanizat.

Gânduri rătăcite

2011-11-16T17:38:00.000+02:00

Niciodată să nu permiți ca altcineva să fie pricina fericirii tale, ci doar prelungirea fericirii pe care ai descoperit-o singur înlăuntrul tău pentru că atunci fericirea ta nu va pleca pe alte meleaguri ascunse de pașii tăi, fericirea e înmagazinată în atomii tăi.
Ai crede că omul învață din propriile greșeli, dar nimic nu e mai fals decât asta. Omul e incapabil să treacă dincolo de lucruri iar cei care fac asta sunt considerați învingători chiar dacă sunt încă în meci și runda a 12 e încă departe de inimile lor.
M-aș spulbera și aș începe să acopăr golurile din oameni, poate așa voi reuși să schimb ceva în lume.
Tinerețea e perioada prielnică pentru greșeli care îți construiesc viitorul. Ideea e ca ele să fie din ce în ce mai mărunte și rare pentru că altfel fulgii de nea se vor transforma în munți care îți vor bloca ușa viitorului.

Bătrânul din grădină

2011-11-12T14:16:00.000+02:00

Un omuleț cu gândurile târâte de țărâna care se bucura de pașii lui mărunți și apăsați de povara anilor ascunși în toiagul lui plâns de demonii regretului.
Se plimba domol într-o mică gradină ascunsă de privirea celor mulți, apoi îl zăresc eu și atunci decide să dispară.
Cine era acel bătrân ascuns de ceața dimineții și privit doar de ochii mei?
Oare e bătrânul care așteaptă decenii ca să intre în mine?

Lupta..

2011-11-12T14:05:00.000+02:00

Omul a devenit un reper prăfuit de resemnare și închis de monotonia celulei făurită de a sa minte plină de lașitate.
Omul se zbate în nisipurile mișcătoare doar ca să se afunde mai repede în propria durere.

Niciodată să nu spui...

2011-11-06T00:00:00.002+02:00

-De ce?
+Nu-mi place în ce mă transformi.
-Dragostea e un sacrificiu, trebuie să sacrifici părți din tine.
+Am luptat 24 de ani ca să devin ceea ce sunt astăzi, nu pot să renunț la lucruri câștigate cu sânge și lacrimi.
Azi renunț la lașitatea resemnării cu firmituri de viață.
Sunt ancorat la o barcă stricată. Acea barcă ești tu. Ai început să iei apă și nu vreau să mă înec în marea nefericirii. Puterea mea de a merge înainte spre fericire îmi este plută în valul vieții însingurată și certată cu matematica în doi.
Ești un om mare prin bunătatea ta care mă fascina și mă copleșea și mă atrăgea mai puternic decât admirația fatală a muștelor față de un banal bec pentru mine dar o curiozitate imensă pentru ele. Tu ai fost becul meu și acum am închis lumina...și erai doar un vis și dormeam pentru acel vis care acum se risipește de pe pleoapele mele și rămâne doar un vis captiv între arborii subconștientului meu... și e doar un vis care merita trăit și apoi uitat.
Încă o zi fără drogul meu, tu ai fost drogul meu care a semnat un pact cu creierul meu. Am jucat într-un film în care scenariul a fost deja scris și eu doar îl citeam fără să-l simt, dar cu trecerea anilor l-am simțit în piept. Acum drogul a fost eliminat din sânge, nu încă din inimă sau creier așa că plutesc în deriva sevrajului indus. Temelia ființei mele este bombardată dar ți-am dăruit generos cărămizi din ea. Lumea întreagă e naufragiată și sfârșitul e iminent așa că întrebarea care se ascunde pe buzele mele este : Ce vom face în acest timp, cu acest timp și de ce?