Dupa ce Mothercare.co.uk a sistat acum cca 2 saptamani livrarile catre Romania, vestea dat de Amazon pica foarte bine.

Inca nu se livreaza toate tipurile de produse, insa e un pas inainte. Mai multe detalii aici.

Acum concurenta si tehnologia au complicat lucrurile.
Recipientele de sticla sunt rare, iar capacele de canal nu mai sunt primite la centrele de reciclare.

Cum sa mai castige omu “un ban cinstit” ?

Noroc ca noua generatie, printre niste carduri clonate si distributia de plante etnobotanice, au tras cu urechea si la durerile parintilor, asa ca s-a nascut SPAM-ul cu specific romanesc!

“Buna ziua. Numele meu este Viorel si reprezint o firma de colectare fier vechi din Bucuresti. Cumparam fier vechi din BUCURESTI si din imprejurimi ( maxim 30km ). Pentru detalii ma puteti contacta la telefon: 0762-xxx-xxx. Va rog, nu sunati daca materialele feroase sunt la o distanta mai mare de 30km de Bucuresti. Va multumesc pentru intelegere. Viorel.”

Faptul ca treci o granita este in continuare echivalentul semnalului ca poti fi jefuit.
UE a mai taiat elanul la voce, desi operatorii GSM s-au vaitat de ceasul mortii ca dau faliment; ca si cum hoarde de “roamingi” le-ar ataca teritoriu.

Exista inca foarte multe persoane care nu se informeaza care sunt tarifele de date in roaming, iar rezultatul este horror, mai ales daca intrebuinteaza sarguincios un modem 3G. Nici cu telefonul mobil nu te astepta surprize placute, dar totusi…

Aruncati o privire asupra tarifelor nesimtite practicate de Orange si Vodafone pentru roaming date.

Intre 4 si 11 euro/Mb!
Parca trasferi aur! Nu vad ce ar justifica aceste costuri aberante, avand in vedere cat s-a ieftinit conectivitatea 3G.

Desigur, au aparut si oferte “senzationale“, adica 2 euro pt 2 Mb, iar Orange sustine ca ajunge din plin!

“În utilizarea curentă, 2 MB înseamnă aproximativ o mie de mesaje pe Twitter, între 80 şi 100 de mesaje e-mail (fără ataşamente), între 80 şi 100 de pagini web (text) sau aproximativ 15-20 de imagini.”

Eu nu stiu pe ce planeta traiesc astia, dar la mine mesajele sunt HTML + imagini, iar spam-ul ma omoara.
Simpla conectare pe IMAP odata pe ora face un trafic de neinchipuit prin prisma celor 2Mb atat de generos oferiti

Pana la urma ramane: de ce e asa de scump?

Marcela din Chisianau, Rep Moldova:

In traducere, d-na Marcela se astepta sa fie luata de la aeroport cu o limuzina Lexus 460L, dar a fost primita cu un “rahat” de BMW 750li.
Asa nemultumire mai rar

Later edit: BMW350 nu exista, exista insa BMW 750li, care e limuzina de varf de la BMW.

Uau, ce o fi cu astia…? Cumpar colectia si a doua zi aflu secretul: Nemira anunta falimentul!

Falimentul in sine nu inseamna neaparat sfarsitul, insa pentru mine ca cititor deznodamantul era oarecum asteptat avand in vedere frustrarile acumulate…

Se vede cu ochiul liber ca oamenii citesc din ce in ce mai putin, insa editurile au refuzat sa evolueze!

Chiar aseara am terminat de citit trilogia Disfunctia Realitatii (Peter F. Hamilton), dar in stilul care m-a enervat si la seria Commonwealth, cartile se termina in coada de peste, lasand un mare vid si frustrare cititorului.

Desigur, exista continuare, insa universul creat de Hamilton este caracterizat prin foarte multe planuri de actiune si personaje descrise in amanunt. Abia reusesti sa le organizezi in momentul in care citesti cartea, deci la aparitia noilor volume va fi un haos total. (de aceea am abandonat seria Commonwealth pana vor fi editate toate volumele).

Nemira se plange ca vanzarile au fost dezastruoase, ca intarzierele la plata sunt uriase etc.

Totusi, de ce se intampla acest lucru?

1. Pretul mult prea mare, retea de distributie mica, oferta mica.
2. Scaderea masei de cititori.
3. Politica editoriala proasta:

- In ultimul an au lansat mai multe “prime volume” din diverse serii, dar nu le-au continuat, si ce e mai tragic, nu se stie daca le vor continua.
- Seriile vechi nu mai poti fi comandate online.
- preturile ar trebui sa scada dupa o perioada de la lansare
- publicarea haotica a unor volume, adica nu in ordinea actiunii din roman. Vezi seria DUNE, din care inca mai astept sa vad primele 3 volume traduse si publicate in limba romana. Volumele Caselor le-am citit dupa 15 ani de la seria originala Dune, desi actiunea lor era anterioara…
- e incredibil, cum in unele situatii NU e mentionata ordinea unor volume, asa ca te poti trezi ca prostul ca incepi seria de la mijloc (vezi ciclul Lumii Fluviului). Candva exista pe fiecare volum la inceput si sfarsit insemnari, lista colectiei, viitoarele aparitii related etc. E o chestie de bun simt!
- nu mai exista prefata, care sa te introduca in universul cartii. Nu o sa uit niciodata prefata de la primul volum al ciclului Fundatiilor, care mi-a deschis ochii asupra universului complex creat de Asimov (nu stiam de seria Robotii, eram clasa a IV-a).

Si totusi, pentru mine solutia ramane la mintea cocosului, insa se pare ca editurile nu sunt gata pentru acest pas: formatul electronic.

Ar rezolva problema costurilor de publicare si distributie + ar veni in intampinarea noilor generatii de cititori.

Pentru mine ar fi “nirvana” sa pot avea acces la carti in format electronic, in limba romana oriunde m-as afla. Trebuie sa recunosc ca am o mare problema cu spatiul fizic din biblioteca, care desi e noua, totusi s-a cam umplut, iar la parinti mai am cateva lazi uitate prin pod ;(

Stiu, “batranii” sustin ca nimic nu se compara cu sentimentul ca tii o carte in mana, insa pe viitor va fi natural sa citesti carti in format electronic.
Mi-a luat foarte putin timp ca sa ma obisnuiesc sa citesc de pe un e-book reader, desi probleme (rezolvabile) exista.

Si totusi, ramane intrebarea: de ce nu exista carti (traduse in limba romana) ce pot fi cumparate in format electronic?
Nu imi spuneti pirateria, ca e o sperietoare foarte veche (vezi copiatoarele).
Eu cred ca de vina este lipsa de viziune si cunostiinte.

De ce?

Pentru ca dupa cca 6 luni, DESI folosim apa demineralizata, totusi apar niste “secretii” maro, care pateaza hainele.

Am tot schimbat marcile, dar toate sunt “proaste”.

Cautand niste consumabile pentru cafetiera, am intrat intr-o unitate service si mi-am expus durerea.

Se dovedeste ca service-ul este si el exasperat de problema!

Clienti folosesc apa demineralizata, in loc de apa de la robinet. Aceasta apa (spun cei dins ervice) contine “melasa”, care cu timpul se depune si da acele pete maro, frumoase.

Prin urmare, folositi apa de la robinet, iar fierul vostru de calcat va fi nemuritor!

E enervant sa o vanez printre scandalurile politice, dar am descoperit ca prognoza meteo profesionala (detaliata) e un secret foarte bine pazit in Romania.

Desigur, exista o multitudine de de site-uri ce preiau informatiile de la diverse servicii externe.

Din pacate cel mai adesea informatiile sunt inexacte, simpliste -> proaste.

Nu am gasit in Romania nici un site care sa ofere pentru Romania o prognoza detaliata macar pe 1-3 zile.
Desigur, exista site-ul INMH, dar e o porcarie, iar ei cer bani pentru aceste informatii.

Se pare ca nici un site nu plateste pentru ele.
Stiti cumva un site ce ofera aceste informatii?

P.S. Bucurestenii s-au obisnuit cu prognoza dedicata; am observat ce frustrant e asta pentru restul tarii, cu cateva ocazii cand eram plecat de acasa.

Saptamana asta am vazut la raionul de racoritoare din Carrefour un mix “perfect” Jack Daniel’s & Cola. E un amestec pentru lenesi, cu o concentratie de 6% alcool, deci cat o bere.
Desigur, pretul este promotional, adica 10 RON/33cl

It smells like shiet, it taste like shiet.. IT IS Shiet…
La fel si BIO Cola

Se pare ca aceste panouri au costat mult mai putin decat sa puna Romania pe hartile GPS din masinile Mercedes…

P.S. Pentru ca posesorii de Mercedes au prostul obicei sa pirateze hartile, la noile unitati cu HDD, update-ul poate fi facut doar in service pentru “modica” suma de 400 EUR (desigur, fara harta Romaniei).

Cred ca prin clasa a III-a am gasit prin casa bunicii o carte cu o coperta urata si jerpelita. O uitase un pacient in sala de asteptare.

Am inceput-o timid si nu m-am lasat pana nu am terminat-o. Mi-a placut asa de mult, inca am inceput sa caut carti SF.

Se numeste “Un pic de neant”, editura Albatros 1970.

E o antologie a anticipatiei franceze contemporane, alcatuita si tradusa de Vladimir Colin.

Dupa aproape 40 de ani de la editare am regasit azi cartea aruncata in biblioteca bunicilor. Am luat-o sa o imbrac frumos si sa retraiesc senzatiile de atunci.

E in continuare o lectura fascinanta.

E timpul sa montam anvelope de iarna, sa adaugam lichid de parbriz de iarna si sa completam nivelul de antigel.

Azi in nordul Bucurestiului au cazut primii fulgi de nea; rari, mici, dar e un semn clar ca iarna e aproape.

Acum un an am cumparat de la benzinarie o solutie anti-ploaie. Am uitat de ea in garaj, iar de curand am redescoperit-o.

O aplici prin pulverizare pe parbriz, luneta, geamuri si stopuri, apoi sa freci bine cu o carpa uscata.

Va forma o pelicula hidrofoba, care va face ca picaturile de ploaie sa nu adere, ci sa alunece rapid.

Teoretic trebuie aplicata solutia odata la 3 saptamani. Eu am trecut doar printr-o ploaie de cand am aplicat substanta si ma declar foarte multumit.

Produsul folosit de mine este GS27, insa puteti gasi aici o discutie despre alte produse de acest fel.

Mai multe masini de pompieri, 2 scari autopurtate si o multime de pompieri se agitau molcom sa se strecoare prin mareea de masini aruncate (parcate) in fata cladirilor.

La etaj, multime de gura casca “multinationala” sorbea linistita din cafea. Ceilalti coborasera la bar, unde era omor…

Ba, sa vezi ca arde blocul, imi zi eu, dar imi dau repede seama ca ceva e in neregula.

Toata lumea e foarte calma, iar pompierii sunt mai preocupati de dirijarea circulatiei decat de scosul furtunelor

Intreb un chipes pompier echipat specific si mi se confirma: e doar un exercitiu anti-incendiu, de aceea e asa haos.

Doamne fereste sa fi fost pe bune!

Au reusit performanta sa il construiasca gresit, iar in tot acest timp au existat doua scurtaturi prin camp, foarte circulate, ambele de offroad extrem.

Nu pot sa imi inchipui un raspuns rezonabil la intrebarea “cat de nesimtit poti fi sa nu asfaltezi 500m de noroi, cand ai suntat un drum important de acces”? E un flagel cand ploua sau dupa ce a plouat.

Acum 2 ani, am trecut pe acolo cu un Peugeot 206 si ciorba de noroi din fata reprezentantelor Porsche, VW si Audi a trecut de capota!

Urmeaza 5 luni lungi si scarboase. Sa spal masina e un reflex fara rost.

P.S. Se lucreaza de zor la pod, cred ca trebuie sa fie “gata de alegeri”, apoi va mai fi blocat 2-3 luni, ca sa fie din nou “gata”.

Poza de mai jos e pe varianta lite a traseului

Baiet fiind, nu pricepeam defel de ce se joaca fetele “elastecu”.

Topaiau mestesugit, tot felul de pozitii (sotia zice ca erau de la 1 la 10), iar cand nu erau minim 3 participanti, legau un cap al elasticului circular de gardul de fier-beton striat ce inconjura blocul.

Cu timpul chiar si gasca baietilor s-a polarizat: unii participau la acest ritual de initiere si deveneau foarte buni. Altii, jinduiau dupa glorie si se dedau la sabotaje. Eu umblam cu lama ascunsa in palma si cu o miscare rapida, de specialist retezam elasticul foarte pretios pe vremea aceea…

Imediat fugeam mancand pamantul, avand pe urme 2-3 fete ce doreau sa ma cotonogeasca. Daca ma pindeau… era dureros, insa fugeam bine pe atunci.

Daca nu ma prindeau, tipau: “Tanti, mama lu Bogdaaaaan…. Bogdan IAAAR ne-a taiat elastecu!”

Elastecu era scump la vedere pe vremea aceea, dar panglica respectiva putea fi innodata de multe ori

Pana de curand credeam ca jocul respectiv era o nascocire de copii saraci, care nu aveau la dispozitie prea multe mijloace de a se distra, insa acum o saptamana am vazut in Decathlon versiunea PRO a elasticului…

Preferabil usor si rapid.

Cand cineva vine sa iti dea “bani gratis” e recomandat sa casti bine ochii si sa citesti cu lupa. Internetul e un mediu foarte volatil, iar cel romanesc e si foarte infometat, asa ca fiti atenti la capcanele ce va sunt prezentate drept ocazie incredibila.

Va invit sa cititi un pamflet despre fondurile de capital si “ingerasii investitori”…

Pamfletul (ghidul) se potriveste in special firmelor aflate inf aza a II-a de dezvoltare, pentru cele start-up se pregateste unul dedicat.

Am mai gasit un card care trebuie schimbat in luna decembrie, dar mi-am dat seama ca imprinesc 10 ani de cand am carnet si trebuie sa il schimb.

Gandul ca ma voi lovi de birocratie, cozi si timp pierdut m-a ingrozit, asa ca am studiat pe internet.

Pe Forumul Softpedia am aflat ca daca carnetul de sofer NU a expirat deja, scapi ieftin, adica fara vizita medicala.

Am mers la sediul politiei rutiere din Sos Pipera cu copie dupa CI si carnet de sofer, am dactilografiat fisa detinatorului carnetului (12 RON) si am platit birul la sucursala CEC din incinta (68 RON). Dupa 5 minte de stat la coada am predat actele si mi s-a facut poza pe loc. In 3 ore trebuia sa ridic noul carnet de sofer, insa o sa il iau luni.

E incredibil, deci se poate si fara nervi & durere!

P.S. Daca carnetul a expirat deja, veti avea de alergat si va va costa cca 500 RON (partea medicala). Daca va prinde conducand cu permis expirat, riscati dosar penal…

* Mufa si-a cumparat cu banii castigati astfel: 2 case in Pipera, un Ford Ka si gemeni.

Numarul aberatiilor, rezultat al frustrarilor este impresionant in aceasta propunere, care risca sa ajunga in Monitorul Oficial.

1. Dispare institutia martorului (adica daca cineva vede ce s-a intamplat, nu e luat in considerare).
2. Va fi amendat proprietarul masinii, nu soferul. Va dati seama ce rahat va iesi? Sa zicem ca masina e detinuta de o firma de leasing, iar platitorul este o alta firma cu mai multi soferi. Pana ajung la noi hartiile, sunt mari sanse ca soferul respectiv sa fi plecat deja.
Prinde orbul, scoate-i ochii…
3. Confiscarea masinii daca depasesti viteza legala cu DOAR 50 Km/h!
Intr-o tara cu drumuri de rahat, unde pe DN esti chipurile in localitate in zone pustii sau impadurite, sa iti ia masina si carnetul daca te prinde cu 110 Km/h? Da-o dracu…
Daca pui duminica seara un radar pe orice DN care intra in Bucuresti, atunci nu o sa ai unde sa parchezi masinile confiscate. Se merge cu 100 Km/h+ in coloana.
Va dati seama cat va creste cota spagii?
4. Testarea alcoolului din aerul expirat va fi suficienta, testarea alcolemiei in sange nu mai e obligatorie!

O discutie pe aceasta tema gasiti pe forumul softpedia.

Parca sunt eu dand indicatii parintilor prin telefon

Sa iti faci vara sanie si iarna car!

Eu am luat-o ad literam…

Eram la gradinita, cred cca 4-5 ani, iar pe la ora 12 plecam catre casa, care era pe o ulita la cca 500m.

Nametii erau impresionanti (sau eu eram mic), dar tin minte si acum ce bucurie m-a cuprins cand am vazut ca strabunicu imi facuse un plan inclinat din zapada (derdelus), iar bunicul imi adusese de la fabrica o sanie nou-nouta.

Sania era ca in povesti: avea talpice, suport pentru picioare si spatar, dar era din fier beton striat si cantarea cateva zeci de Kg, fapt care s-a dovedit prea mult pentru derdelusul improvizat de strabunicu.

Era atat de grea sania, incat se afunda in nameti si abia putea fi trasa, dar sa te mai dai cu ea la vale…

De curand am vazut vestita sanie aruncata prin gradina; niciodata nu a fost functionala, dar modelul mi s-a intiparit in minte, asa ca zilele trecute ma gandeam sa cumpar o sanie pentru Arianna, ca cine stie.. poate o sa avem zapada in campul Pipera anul asta.

Daca nu vom avea zapada, atunci sanie trebuie sa fie portabila (plianta), ca sa incapa in masina.

Din pacate internetul nu e un mediu propice pentru saniile pliante, pentru ca rezultatele a fost foarte putine, iar marea majoritate erau legate de sania Porsche.

Am gasit un singur model ce ar sustine si greutatea mea, insa nu livreaza in Romania.

Intr-un final, ascunse printre rezultatele Google, am dat de un site de jucarii pentru copii, ce vindea modele clasice VT-Sport.

Azi m-am infiintat la magazinul din Carrefour Vitantis si i-am trezit pe vanzatori din letargie.

Acum am o sanie superba, model Davos ! (+ spatar mic). Suporta maxim 75Kg.

Astept cu nerabdare sa ninga

De cca 2 ani folosesc cu succes Pidgin pentru Windows si Adium pentru Mac OS X.
Sunt clienti ce suporta o multime de protocoale si e mult mai usor sa folosesti un singur program, care sa se conecteze la toate protocoalele.

Un singur lucru m-a enervat la Pidgin: nu are acele notificari delicate, care sunt by default in MSN Messenger si Adium (cu Growl).

Am sapat si am descoperit ca daca instalati Snarl (suna super, nu?), atunci veti beneficia de aceste notificari si in Pidgin.

Extensiile pentru programele suportate, pot fi descarcate de aici.

O ceafa de porc perfecta se face doar la gratar, in fundul curtii, pe un gratar plin de grasime arsa si mancat pe jumatate de rugina.

Cum aceasta imagine “idilica” nu imi place, mi-a venit ideea sa imi fac un gratar de gradina, asa cum vezi prin filme.

Plin de elan, m-am avantat pe internet, unde informatiile sunt foarte putine, iar ofertele incredibile.

Un nenorocit de conglomerat de pietre costa “doar” 1000 euro la mesterii de la gratare.eu!

M-am orientat catre cele prefabricate, de se gasesc in Metro, Praktiker, Bricostore etc, insa modele existente sunt grosolane, foarte urate si proaste.
Sunt turnate dintr-un material, al carui singur liant este reprezentat de bucati mici de sarma amestecate cu ciment. Dupa cateva ploi se crapa cu un model foarte artistic.

Am fost in Creta si am vazut din masina 2 locatii care vindeau gratare prefabricate. M-am indragostit de ele, asa ca dorinta de a avea un gratar de gradina a revenit.

Ziele trecute am gasit un model asemanator celor din Grecia in Mr. Bricolage, doar ca e ieftin ca braga, adica 2290 RON, fara accesorii!

Chiar au disparut toti sobarii/zidarii din Romania? E asa de greu sa turnam 2-3 forme si sa le prindem cu suruburi de fier, pentru a avea un sistem atat functional, dar mai ales frumos?

Chiar nu putem produce nimic in Romania?

Sper ca am gasit solutia, ma apuc de studiat cartea Cuptoare si gratare pentru gradina.
Problema este ca am comandat-o de la o librarie online, care o avea marcata ca fiind “PE STOC”. La ultimul pas al comenzii m-au anuntat ca voi avea cartea in 10 zile lucratoare + 2 zile livrarea.

Transportul costa mai mult decat cartea. (paradox romanesc)

Ar fi o idee exceptionala!

Nu stiu cati vor aduce recipientele de plastic, dar eu ma simt vinovat ori de cate ori arunc la pubela aceste PET-uri.

Credeti-ma ca arunc zilnic cateva si mi se pare strigator la cer.

De ziua mea, anul trecut, mi-a atras atentia ca un vecin italian a vrut sa ma ajute la stransul mesei.

A luat toate PET-urile si le-a storcit cat a putut de bine, cu atentie; la fel a facut si cu cutiile de bauturi racoritoare de aluminiu si hartie.

L-am intrebat de ce face asta, ca am 2 pubele goale, de ce se chiniue?

Pai e simplu, asa e obisnuit. In Italia plateste gunoiul la metru cub, deci e logic ca aceste resturi sa ocupe un volum cat mai mic.

Teoretic si noi platim la metru cub; practic insa…

Sa vedem cum va fi implementata returnarea PET-urilor; pentru ca un astfel de serviciu sa functioneze, este nevoie sa exista o retea. Daca vor fi primite in supermarketuri, ar fi super si cred ca va fi un succes.

Eu promit ca le voi recicla!

Teoretic, aportul a 1l/apa pe zi este acceptabil, iar vara catre 2l, insa daca aveti curiozitatea sa masurati cata apa beti intr-o zi… probabil ca vorbim de pana 1l.

Multa vreme m-am “hidratat” cu cola; inca sunt in sevraj, dar nu am voie in convalescenta.

O sa incerc sa ma tin departe de cola.

Paradoxul este ca apa NU imi place; orice apa plata mi se pare ca are gust metalic/de bila si ma straduiesc constient sa beau apa, dar nu imi face placere.
Apa mimnerala imi palce, dar nu in cantitati mari, si nu orice apa, ci doar cele in recipient de sticla.
Cele la PET au un continut mult prea mare de CO2.

De cateva zile am inlocuit viciul cola cu altul, mult mai sanatos: ceaiurile.
Am descoperit ca am o multime de sortimente (naturale) stocate, iar cum dozatorul de apa face apa fiarta instant, consum cu placere ceai

Ma gandesc sa prepar o oala intreaga, pe care sa o racesc si sa o bag la frigider, pe post de bautura racoritoare.

Raiffeisen a decis sa ia masuri, dar impinsa de avant, a trecut in extrema celalata. A complicat foarte mult sistemul.

Acum exista:
- username
- parola
- cod de autentificare generat de un token maricel, care are infipt in el INCA un card cu cip.

Dupa autentificare, la fiecare tranzactie, se va genera un cod de autorizare in functie de codul PIN, suma introdusa si ultimele N cifre ale contului beneficiarului…

Sistemul mi se pare extrem de greoi, iar tokenul e mare.
Exista token-uri ce se pot pun la chei

Momentan, aplicatia da eroare la contul meu…
“Userul nu exista in aplicatia Gestionare de Carduri EMV. “

P.S. Pentru persoanele juridice exista token de la inceput si este unul mult mai finut.

Ce este pentru voi Taramul de Dincolo? Cred ca fiecare il percepem altfel.
Nu ma refer la moarte, ma refer la un loc magic, misterios si posibil periculos.

Sunt momente rare cand sunt in fata unui peisaj si se face pielea de gaina pe mine.
Peisajul creaza in mine un fior foarte real, care dureaza o secunda.

Descrierea cea mai buna ar fi intre deja-vu, orgasm si presentiment rau; as dori sa pot repeta constient senzatia.

E ca un moment de luciditate maxima, care imi inunda toate simturile, cu o acuitate incredibila.
Simt ca vine din vremurile de’nceput, ca un avertisment.

Prima oara am simtit aceasta senzatie stranie uitandu-ma la turnul de telecomunicatii de la Techirghiol. Aveam 7 ani si maretia turnului de la malul lacului, in mijlocul unui peisaj sterp m-a strivea.
Imi era frica sa ma uit la el.

Am aceeasi senzatie cand cobor intr-o vale larga de pe drumul Bucuresti – Bacau, o vale in curba, cu o casa niciodata terminata.

Aceasta senzatie, dar aproape continua am avut-o privind insulele Grecesti ascunse in ceata.

Degradeul dintre real/insorit si ireal, era aproape palpabil.

Atasez cateva imagini, cu mentiunea ca pozele nu pot cuprinde maretia peisajului.

Marti seara m-am pus in scaun, sa  imi verific clientul RSS, cand o durere abdominala destul de slaba, dar perfida, a inceput sa ma deranjeze.
Era o durere asemanatoare celei date de acumularea excesiva de gaze, dar avand in vedere ca tocmai mancasem cateva linguri de iahnie, mi-am spus ca probabil mama-soacra vrea sa ma omoare…

Pe la 18.30 durerea s-a inrautatit si m-am mutat in pat, unde toata noaptea am strans o perna in brate.
Abdomenul era dur, durerea difuza, dar in jurul buricului (nu parea apendicita), iar intregul abdomen il simteam umflat si durea ca si cum ar fi fost o placa atasata burtii mele. (abdomen de lemn)
No-spa, calciu si ceaiul de menta m-au facut sa trec peste noapte in pozitie fetala.

Dimineata nu ma mai durea asa de tare, dar durerea se localizase in abdomen, in urma eliberarii unor “gaze glorioase”.
Mi-am dat seama ca e ceva in neregula pentru ca la fiecare damb din sosea icneam de durere, asa ca am trecut prin fata firmei fara sa opresc si m-am oprit la SMC (Spitalul Militar Central), Unitatea primiri urgente.
Aici, niste vechi colegi de facultate m-au intepat binevoitori (branula + analize standard), RX si Eco.
Concluzia?

“E rost de buzunar nou, ai apendicita ca la carte.
Azi sau maine trebuie sa scapi de apendice.”

A venit chirurgul, iar concluzia a fost aceeasi: sa ma internez.

Cu doua zile in urma, cand tocmai aterizasem din vacanta, o factura frumoasa pentru asigurarea de sanatate ma astepta pe e-mail, si… depasise data scadentei, asa ca am platit-o frustrat.

Mi-am adus aminte de acest episod, asa ca am sunat la Eureko si am fugit de la SMC la spitalul Euroclinic, unde un medic deja ma astepta (dr. Florin Turcu).
Pe drum intre Gara de Nord si Calea Floreasca am crezut ca o sa crap; era o aglomeratie incredibila, asa ca mi-am pus avaria si am mers la risc pe linia de tramvai, cu speranta ca politistii vor sti sa citeasca scrisoarea medicala.

Am ajuns la Euroclinic, am predat cheia de la masina la baietii care se ocupa cu asta si i-am anuntat sa o puna bine ca 2-3 zile nu o folosesc.
Imediat am fost preluat de medic, a urmat anamneza, examenul fizic, s-a luat aprobarea de la asigurarile de sanatate (Eureko) si m-au cazat intr-o rezerva de 5* (toate sunt asa).

Mi s-au pus la dispozitie pijamale noi, papuci de unica folosinta, internet WIFI, toaleta cu dus propriu si WC dezinfectat ca la hotel (cu panglica “sigiliu”) etc.
In 10 minunte mi-au adus si telecomanda de la TV, asa ca am folosit patul electric pentru a gasi o pozitie comoda.

Pe la ora 16 mi s-a mai recoltat sange pentru grup sanguin, RH si pentru coagulograma.

Anestezistul a venit sa discute cu mine despre eventuale alergii medicamentoase, alte interventii chirurgicale sau anestezii dentare. Totul a fost ca la carte, asa cum am invatat la scoala.

Nu mancasem deja de o zi (si atunci f. putin), asa ca seara a venit catering-ul, dar a constat intr-un iaurt si o cana de ciorba, pe care am gasit-o excelenta.

Noaptea de miercuri spre joi a trecut binisor, fiind perfuzat cu o multime de lichide, asa ca din 2 in 2 ore eram pe buda. Joi acelasi tratament, pana pe la ora 15, cand am fost luat in sala de operatii. In prealabil mi s-a administrat un Xanax, ceea ce a facut sa vad situatia foarte… distant

Am stat cam 15 minunte in zona pre-operatorie, unde m-au incaltat in niste sosete antitrombotice albe “foarte sexy”, pe care inca le mai port acum (dupa operatie).

In sala de operatie, totul era curat ca lacrima, ordonat si nou.

M-au legat de masa si mi-au pus masca.

M-au pus sa inspir profund. Dupa 3 “burti de aer”, desi eram cu ochii larg deschisi… firul s-a rupt brusc.

In urmatorul moment eram la reanimare si sotia ma mangaia pe frunte.

Era ora 18.00; operatia durase mai mult de o ora.

Am fost operat laparoscopic, am 3 gauri, in total: una in buric, una pe stanga si una pe dreapta, in lateral.

Medicul mi-a comunicat ca a fost apendicita flegmonoasa, ca la carte, aproape peritonita. Apendicele a fost retrocecal si de 15 cm lungime, foarte bine ascuns.

La ATI intre ora 18 si 22 am incercat sa urinez, mai ales ca nu doream sa dau in glob vezical ori sa imi puna sonda urinara.

Nu am reusit, oricat de mult am discutat problema cu “individul”.

Pentru ca ma simteam bine si pentru a ajunge intr-un mediu “inspirant”, am fost mutat in rezerva, unde am reusit sa scap de povara.
De la perfuzii m-am dus la toaleta din doua in doua ore, deci rinichii mei merg la viteze maxime.

Asistentele au fost foarte de treaba si merita bomboane
Ma verificau din ora in ora, pentru medicatie, perfuzii si sa fie sigure ca e totul in regula.

Daca eram la un spital de stat… era vai de capul meu

Dimineata m-a vizitat medicul, mi-a povestit ca trebuie sa slabesc si ca sunt in regula.

Am ordin sa ma plimb, pana cand lichidul din dren devine transparent.

A venit si masa, care mi s-a parut un deliciu (nu am mancat de 2.5 zile): ceai de fructe si un iaurt mic.

Sper ca in seara aceasta sa imi scoata dren-ul, iar maine sa ma duc acasa.

Regret ca nu a fost meci, ca am super vedere pe stadionul Dinamo.

Later edit

Am ajuns acasa sambata la ora 11 si fara tubul de dren viata e mult mai buna. Ma misc incet si urmeaza o saptamana de odihna si regim.

Cateva sfaturi de optimizare:

1. Clear cache
Tools – Options – Advanced – Network – Clear now

2. Clear History
Tools – Clear recent History

3. Defragmentarea bazei de date SQLite
Tools – Error console

Copy & paste urmatorul cod si apasati Evaluate:

Components.classes["@mozilla.org/browser/nav-history-service;1"].getService(Components.interfaces.nsPIPlacesDatabase).DBConnection.executeSimpleSQL("VACUUM");


Exista extensia Vacuum Places Improved, care poate rula automat comanda la anumite intervale.

Vacuum places improved

In cautarea unei autonomii record, aceste placi video au un power management foarte agresiv, atat de agresiv, incat creaza probleme.

Programele se afiseaza in reluare, la iesirea din “Hibernare” desktop-ul apare cu mare intarziere sau apar artefacte etc.

Puteti scapa de aceste probleme fara a pune un mare stres pe baterie dezactivand setarile de Power Management din aplicatia Intel.

In Systray gasiti o mica inconita albastra ce va va conduce in setarile placii video.

Vedeti imaginea de mai jos.