În octombrie 2008 lansam prima secţiune bookblog.ro – secţiunea de Ştiinţe Umaniste şi Religie (pentru prieteni, SUR), în care ne propuneam să discutăm despre cărţi din domenii ceva mai deosebite, precum filozofia, sociologia, teologia, retorica, tehnologia şi ştiinţa. Aveam o mie de motive ca să renunţăm pe parcurs, dar nu am făcut-o. Ne-a reuşit.

De un an şi jumătate, ne-au trecut prin mână peste două sute de autori de primă mână, incomozi şi provocatori – de la Naomi Klein la Jean Baudrillard, de la Mircea Eliade la Alexandru Paleologu, de la Nikolai Berdiaev la René Guénon, de la Nae Ionescu la Ernest Bernea. Şi cum biblioteca s-a mărit şi s-a tot mărit, ne-am mutat într-o casă nouă şi arătoasă – de azi ne numim www.conştiinţe.ro.

Vă aşteptăm cu noi lecturi!

La construirea casei au participat mai mulţi oameni, cărora trebuie să le mulţumim: Andrei Roşca – aici în rolul de dezvoltator imobiliar (care nu-i stă deloc rău), Andrei Diaconu, Andrei Boghiu şi Alexandru Negrea – excelenţi arhitecţi şi designeri web, Dan de la graphicube.ro pentru logo-ul splendid de la intrare, colegilor de la Bookblog-Cel-Mare şi, fireşte, cititorilor noştri. Şi cum orice mulţumiri dau impresia de lucru terminat, mă văd nevoit să clarific: abia am început!

Silviu

Vă recomand cîteva articole din secţiunea de Carte pentru copii:

- campania Darul lecturii. Dacă doriţi să vă implicaţi, puteţi citi aici detalii.

- un concurs la care încă mai puteţi participa: Care este basmul vostru preferat? Mai multe aici.

- recenzia la Cartea de baie Nuby, scrisă de Irina, în caz că sunteţi curioşi ce e aceea o carte de baie şi cum arată nişte ilustraţii simpatice.

- o recenzie 2 în 1 (galactică!) la Super DubluClic, scrisă de Roxana şi Petra.

- Năzdrăvăniile lui Păcală, citite de Ioana.

- Cu toate că suntem în martie, iarna nu vrea să plece, aşa că puteţi citi cîte ceva despre Laponia şi familia Crăciun, într-o carte prezentată de Andra.

- cîte ceva despre alegerea meseriilor, pe un CD prezentat de Antonia.

Lectură plăcută!

Autor: Juan Carlos Onetti
Rating:
Editura: Nemira
Anul apariţiei: 2006
Traducător: Ileana Scipione
142 pagini
ISBN: 973-569-812-9

Întotdeauna am considerat că întâlnirea cu literatura latino-americană este una care te provoacă. Nu atât prin ideile pe care le lansează cât prin felul în care aceste idei sunt expuse într-un limbaj care te transpune într-un mediu al emoţiilor care curg, într-un firesc numai de ele ştiut.

Întâlnirea cu Onetti a fost una de acest tip. La început, povestea este una simplă: într-un sat de munte în care sunt trataţi bolnavii de ftizie îşi face apariţia un bărbat de patruzeci de ani, retras. Singurele lucruri care îl disting şi în acelaşi timp îi sporesc misterul sunt cele două rânduri de scrisori, de la expeditoare diferite, pe care le primeşte săptămânal.

Încetul cu încetul, prin prisma povestitorului care ştie la fel de multe precum noi, suntem introduşi în miezul bârfelor care încep să se ţeasă în jurul acestui om. În fapt, nu se întâmplă nimic şocant de-a lungul romanului, însă involuntar ajungi să fii cuprins de aceeaşi curiozitate bolnavă pe care o manifestă locuitorii şi pacienţii din satul respectiv. Faptul că personajul subliniază şi urmăreşte anumite gesturi te determină să stai în umbră, ăn spatele său, pentru a urmări ce se va întâmpla în momentul următor.

Aş putea spune că totul se rezumă la o vânătoare a detaliilor. Misteriosul domn nu lasă nimic de la el ceea ce, printr-o lege nescrisă a firescului, sporeşte roadele fanteziei în fiecare martor al existenţei sale. Dacă povestitorul are variantele sale, în calitatea de complice al acestui martor, se foloseşte un filtru cu atât mai riscant al judecăţilor.

Forţa lui Onetti rezidă în capacitatea de a menţine ambiguitatea. Pentru că, deşi la finalul cărţii te simţi în parte păcălit, în parte vinovat, nu ai cum să-ţi dai seama care din ipoteze este cea reală. Iar însuşi faptul că nici martorul nu este sigur, nu poate să ajute. Poate cel puţin să ofere o consolare.

De asemenea, aş putea spune că Despărţiri (dacă se trece peste ambiguitatea determinata prin titlul original Los adioses – „adios” însemnând atât „adio” cât şi „cu Dumnezeu” în limba spaniolă) vorbeşte despre oameni. Despre omul ce nu poate fi cuprins de ceilalţi, despre cei care nu pot cuprinde dar şi despre fiecare persoană care e un aşa zis martor prin intermediul scriiturii. Personajele, chiar fără nume, nu îşi pierd din identitate. Sunt schiţe care îşi primesc viaţa nu numai din partea autorului ceea ce, din punctul meu de vedere, este un alt plus al cărţii.

În chip de încheiere, nu mai prelungesc acest comentariu mai mult decât este nevoie, ci subliniez doar felul în care poţi fi atât de uşor fermecat de stilul aproape liric al povestirii, dar şi de puterea cu care te implici într-o nedumerire densă, concentrată în atât de puţine pagini.

Scris de Silvia Grădinaru

*video retras la cererea cititorilor bookblog.ro. Vă mulţumim pentru feedback.

Autor: George A. Akerlof
Rating:
Editura: Publica
Anul apariţiei: 2009
254 pagini
ISBN: 978-973-1931-21-0

Ştiţi cum sunt oamenii aceia care lasă impresia că ţi-ar putea explica orice, de la fizică cuantică până la mecanismul de funcţionare al locomotivei cu abur? Ei bine, pentru un aproape profan, Akerlof pare exact opusul acestui gen de oameni. Şi spun asta după frecvente încrucişări ale ochilor, pe parcursul celor 254 de pagini, care m-au determinat să cred că Akerlof ar putea lua circuitul apei în natură şi transforma într-o ecuaţie din care să nu mai înţeleg nimic.

Prin urmare tot ce pot face în cazul de faţă este să vă spun despre ce puteţi citi în “Cartea de poveşti a unui economist” şi nu să vă şi explic diversele chestii care mie mi s-au părut geniale. Pe mine titlul m-a păcălit big time, mă aşteptam la ceva mult mai puţin ermetic deşi bănuiam oricum că cele câteva (mai multe) concepte acumulate de-a lungul Co.lecţiei de economie nu-mi vor fi de ajuns. Din păcate însă cartea de faţă m-a cam şi demotivat să încep studiul serios al economiei. Eu credeam că e cu ecuaţii cu fluturaşi şi ghiocei, însă Akerlof m-a adus cu picioarele pe pământ, arătându-mi că de fapt ecuaţiile sunt cu p, cu “q la d” cu “t indice e” şi “n indice sk” (aşa arată mai frumos decât scrise matematic).

Poveştile sunt de fapt o colecţie de eseuri publicate de către economistul american de-a lungul vremii, care încep cu faimosul studiu despre piaţa de “ţepe”, care i-a şi adus un premiu Nobel. Ce remarcă Akerlof în The Market for Lemons: Quality Uncertainty and the Market Mechanism este faptul că din cauza asimetriei informaţiei (informaţie deţinută doar de vânzător), produsele de proastă calitate nu numai coexistă cu cele de bună calitate însă se şi vând de multe ori la acelaşi preţ -vezi exemplul cu piaţa de maşini second-hand. În sensul că un cumpărător nu va plăti niciodată mai mult de un preţ mediu pentru o maşină second-hand, de teamă să nu nimerească o “ţeapa” (una proastă). Desigur, dacă vânzătorul ar da drumul informaţiei, ar putea obţine un preţ foarte bun pentru maşinile de bună calitate. Altfel, în situaţia actuală, “ţepele” ameninţă de fapt să scoată de pe piaţă produsele de calitate.

O altă temă abordată de Akerlof este aceea a şomajului. După pagini întregi de exerciţii şi grafice, care demonstrează “atentie!- rolul convenţiilor sociale în apariţia şomajului involuntar, una din concluziile la care se ajunge este aceea că muncitorii necalificaţi, cu rezultate foarte uşor măsurabile şi care prezintă costuri reduse de pregătire, riscă cel mai mult să rămână şomeri. Este posibil să fi ajuns şi altcineva la această concluzie, însă ce rol au convenţiile sociale aici?

Ei bine, Akerlof este vizionarul care încearcă să introducă în economie o nouă abordare, aceea “psiho-socio-antropologica” argumentând faptul că aceste aspecte fac ca informaţiile pe care se bazează teoriile economice tradiţionale, considerate odată perfecte, să nu mai fie chiar atât de perfecte. De fapt agenţii economici nu sunt nişte roboţi, ei iau decizii bazându-se pe tot felul de factori emoţionali şi sociali, punând cap la cap informaţiile astfel încât să îşi atingă propriul interes.

S-a născut astfel economia behavioristă, la elaborarea căreia a participat şi autorul. Iar în paginile Cărţii de poveşti găseşti de fapt psihologia şi sociologia transformate în matematică, astfel încât studenţii de la ASE să poată învăţa noua economie. Din păcate însă, cred că ei sunt categoria pentru care cartea va fi cea mai atrăgătoare, ei şi restul persoanelor care au studiat economie. Asta pentru că poveştile, care de fapt sunt eseuri, de fapt seamănă foarte bine cu ce cred eu că ar trebuie să fie un curs foarte bine structurat.

Poate din această cauză am dat totuşi 4 stele cărţii, deşi au fost multe lucruri din ce spune autorul, pe care nu le-am înţeles: mie mi s-a părut a fi una din cele mai argumentate lucrări pe care le-am citit, cu atât mai mult cu cât Akerlof aduce concepte noi în economie. Încheind simetric, din perspectiva unui aproape profan, eu zic că dacă tot aţi trecut prin economia tradiţională, neo-clasică şi restul economiilor posibile, aţi putea la fel de bine să citiţi şi o altă părere.

Scris de Raluca AlexeCarti de acelasi autor

• Pe bookblog.ro nu exista deocamdata alte carti de acest autor

Luna februarie a adus cateva ceva pentru fiecare dintre cei interesati de dezvoltarea personala si profesionala.

Daca va gasiti in fata unui nou inceput profesional – fie ca va angajati pentru prima data, ati fost promovati sau vreti sa va schimbati jobul – gasiti aici cateva intrebari la care ar fi bine sa va raspundeti inainte de a lua o hotarare. Iar daca va simtiti dezorientati in noua postura la locul de munca, ati putea avea in vedere cateva sesiuni de coaching pentru a va clarifica lucrurile.Va explica Mihai Stanescu de ce.

Pentru cei care lucreaza sau vor sa lucreze in domeniul dezvoltarii software am pregatit doua interviuri informale cu persoane aflate in pozitii de management in companii de IT:
- Un programator care este bun manager se va “alege” singur
- Despre ninetofivers, manageri IT si echipe ideale
plus doua articole despre cum sa-ti construiesti o cariera in acest domeniu:
- Primii pasi in domeniul dezvoltarii software
- Paşi către o carieră în IT management

La capitolul recenzii, pasionatii de marketing se vor bucura sa afle (daca nu stiau deja) de la Roxana de: Store Wars si Strategia oceanului albastru, iar in ceea ce priveste dezvoltarea personala, Sandra ne povesteste despre Scoala insomniei, iar Alexandru ne spune cum putem sa scapam de procrastinare.

Acestea fiind zise, va doresc lectura placuta si ne auzim cu pareri/sugestii/reclamatii in comentariile de pe sectiune.

PS

Raluca Mohanu organizeaza, in perioada 13 – 14 martie, un nou curs cu tema “Eu, Tu si Relatia noastra – Curs de Comunicare Relationala (In)Completa” . Puteti citi mai multe informatii aici.

Autor: Sophie Kinsella
Rating:
Editura: Black Swan
Anul apariţiei: 2002
408 pagini
ISBN: 9780552999571
(ediţia în limba engleză)

O mireasă mitomană

Rebecca Bloomwood strikes again! Cam aşa pot descrie sentimentul pe care l-am avut în momentul în care am trecut de primele 20 de pagini ale romanului Shopaholic ties the knot , a treia parte a seriei. Eroina dependentă de cumpărături creată de Sophie Kinsella ajunge într-o nouă etapă a vieţii sale, dar departe de a se fi maturizat, alege să creeze un întreg fiasco din noul ei statut de femeie logodită, căreia trebuie să i se planifice o nuntă.

În stilul obişnuit de chicklit, naraţiunea se construieşte prin amplificarea unor situaţii care frizează absurdul, situaţii aparent banale pe care personajul principal reuşeşte să le complice în maniere destul de improbabile pentru lumea reală. Însă, cum în lumea cărţilor orice este posibil, iar Becky Bloomwood este o maestră în a încurca şi descurca iţele vieţii sale, înflorind de cele mai multe ori realitatea cu scorneli fanteziste, rezultatul este o poveste simpatică, care se citeşte pe nerăsuflate odată ce te-a prins.

Cerută în căsătorie de prietenul ei, Luke Brandon, un important director de PR, Becky reuşeşte să fie prinsă între două nunţi – una planificată de mama ei în Londra, iar cealaltă planificată de soacra ei, Elinor în New York. Deşi şi-o doreşte pe prima, nu poate renunţa nici la cea de-a doua pentru a nu-l răni pe viitorul său soţ. Dacă, în aceeaşi manieră de chicklit, cartea are momente foarte previzibile şi abundă de personaje clişeu, ea poate fi o sursă de inspiraţie pentru ce să faci şi, mai ales, ce să nu faci când planifici o nuntă. De asemenea, deşi la un nivel destul de superficial, povestea prezintă diferenţele de mentalitate dintre britanici şi americani în ceea ce priveşte conceptul de “căsătorie” (a nu uita remarcele de genul “E britanică” din carte, de care, la un moment dat, se foloseşte chiar Becky pentru a scăpa din diverse încurcături).

Pentru cei care gustă stilul, pot spune că este un roman extrem de amuzant, cu accente emoţionante pe alocuri (după cum am mai zis, acest stil este transpunerea în scris a filmelor siropoase hollywoodiene), care deşi poartă amprenta stereotipurilor romantice, are un final destul de imprevizibil – ceea ce era sigur, că eroina va ieşi din toate situaţiile şi că va avea parte de happy-ending-ul mult dorit, rămâne, bineînţeles sigur, dar modul în care se rezolvă totul este unul ingenios şi greu de intuit până aproape de final. Mai mult decât atât, dincolo de dependenţa de cumpărături, de consumerism şi materialitate, romanul mai abordează, la nivel general, snobismul, efectele pe care le poate avea o traumă din copilărie şi relaţia părinţi-copii (sau poate acestea sunt temele pe care aleg eu să le văd, dincolo de aerul superficial al romanului).

În concluzie, dacă vreţi să va relaxaţi pentru câteva ore şi să râdeţi bine, poate fi o alegere inspirată.

Scris de Alice TeodorescuCarti de acelasi autor

• Fata-fantomă
• Goana dupa cumparaturi la New York

A fost greu, știu. Vă trezeați brusc noaptea și nu mai puteați să adormiți la loc. Simțeați că ceva vă lipsește. Lumea din jur era monotonă și rece. După săptămâni lungi de introspecție, v-ați dat seama care era problema: nu avea cine să facă recenzii la cărțile voastre Science Fiction și Fantasy preferate.

Bookblog vă vine în ajutor, ca de fiecare dată. Am recrutat recenzenți din rândul cititorilor, am lansat o secțiune nouă, la www.bookblog.ro/sf, și totul este bine în lume.