A trecut ceva vreme de când a ajuns un termen din lumea tehnologiei să acapareze atât de mult interes, fie că vorbim de copii de școală generală sau prim-siniștri, companii mai mari sau mai mici din zona tehnologiei sau controlori de bilete STB.

Nu mă apuc acum să povestesc despre ce știe și cum știe să facă ChatGPT, s-a auzit destul despre el, chiar și eu l-am menționat, dar ca utilizator de GNU/Linux, m-a gâdilat la neuron ideea de a avea acces la jucărie din terminalul meu.

Și aici intră în discuție ShellGPT, acesta aducând funcționalitatea ChatGPT în terminalul utilizatorului. Cu ShellGPT poți accesa API-ul ChatGPT într-um mod frumos și eficient, direct în consolă, într-un mod pur “linuxistic”.

Acum că povestea are un început, să vedem cine este ShellGPT și cum putem să îl folosim pentru a rula ChatGPT în terminalul Linux.

ShellGPT este dezvoltat de Farkhod Sadykov (împreună cu Eric, Loïc Coyle și Ernesto Serrano), încercând să devină o versiune stabilă de ChatGPT în linie de comandă. Este bazat pe noul model LLM (large language model) al GPT-ului produs de OpenAI.

Odată conectat la API-ul de la ChatGPT, ShellGPT știe să ofere sugestii, recomandări și chiar să execute comenzi în terminal în baza cerințelor utilizatorului, iar o altă parte faină este că e capabil să învețe din interacțiunea cu maimuța de la tastatură suficient cât să-și îmbunătățească rezultatele în timp. De ce este mișto? Păi având în terminal toată lucrarea, utilizatorul nu mai are nevoie să folosească copy/paste și nici să învețe atât de utilele comenzi care l-ar putea ajuta, fiind suficient să scrie cam ce ar vrea să se întâmple, apoi să lase “roboțelul” să-i și ruleze comanda în terminal. Da, este din categoria “Nu încercați acasă!” adaptat la “Nu încercați în producție!” dar am o vagă bănuială că acest concept își va găsi suficienți fani.

Instalarea ShellGPT nu este foarte complicată, cu puțină răbdare și o doză de noroc (alături de câteva pachete necesare a fi instalate înainte) ShellGPT poate fi “pus pe picioare” relativ rapid.

Primul pe lista lucrurilor necesare pentru a putea folosi ShellGPT este Python iar versiunea trebuie să fie minim 3. Cum mai toate distribuțiile vin deja cu cel puțin o versiune de python instalată și aceasta este de cele mai multe ori bazată pe versiunea 3, dar ca să ne asigurăm că e versiunea activă, e mai sănătos să verificăm:

python3 --version

Dacă această comandă dă orori sau afișează ceva (mult) diferit de poză… e posibil să nu fie Python 3 instalat sau să avem parte de vreo instanță modificată.

Avem Python, trecem mai departe. Următorul pe listă este Pip. Pip este un manager de pachete pentru Python cu ajutorul căruia se pot instala pachete și librării utile în diverse momente, cum ar fi în cazul nostru cele necesare aducerii la viață al ChatGPT în sistemul nostru Linux. Din nou, în mai toate distribuțiile moderne vine preinstalat, dacă nu este deja prezent, trebuie pus. Pentru Debian și ale sale versiuni derivate comanda este:

sudo apt-get -y install python3-pip

După ce termina, verificăm că e instalat cu comanda:

pip3 --version

Următorul punct pe listă, deși nu este neapărat necesar pentru a putea instala ShellGPT, este venv. Cu acest modul de Python se pot face medii virtuale izolate care reduc cantitatea și intensitatea durerilor de cap care pot apărea atunci când ne jucăm cu pachete sau librării diverse, mai ales când testăm lucruri noi. Așadar, venv:

sudo apt install python3-venv

Din acest moment ne putem apuca pe îndelete de instalarea și configurarea ShellGPT pe mașina proprie.

Ca ShellGPT să poată funcționa avem nevoie de o cheie API de la OpenAI ca să putem accesa ChatGPT. OpenAI oferă pentru testare un credit de 5 USD, pentru acces, după consumarea celor 5 dolari “ie pe bani, da merită” așadar, primul pas este să intrăm pe site-ul OpenAI pentru a face un cont și apoi să ne autentificăm. Odată autentificat, din colțul din dreapta, sus, clic pe imaginea de profil și apoi selectăm opțiunea “View API keys” din meniu.

Această opțiune ne duce pe pagina în care putem vedea ce chei pentru API au fost generate și putem genera alte chei.

Odată ajuns aici, butonul de generat o cheie nouă este vizibil în zona centrală. Cheia odată generată trebuie copiată/salvată undeva pentru a fi folosită mai târziu.

Acum că avem dependințele instalate și o cheie pentru API deja generată, să instalăm ShellGPT.

Facem un director nou ca să ne organizăm mai util fișierele, de exemplu “term-gpt” și ne mutăm în el.

mkdir term-gpt
cd term-gpt

Aici facem un mediu virtual pentru modulul nostru, eu l-am numit “gpt_cli”.

python3 -m venv gpt_cli

Dacă nu primim nici o eroare, putem trece la pasul următor, activarea acestui mediu virtual. În urma acestei comenzi vom vedea că suntem acum în mediul virtual, în partea stângă avem numele ales anterior.

source gpt_cli/bin/activate

Acum trebuie creată o variabilă de sistem în care vom seta cheia pentru API-ul ChatGPT pe care am făcut-o pe site-ul OpenAI. Pentru asta folosim comanda “export”.

export OPENAI_API_KEY=<cheia_mea_API_OpenAI>

Apoi verificăm cu comanda “env” că a ajuns corect.

Această variabilă de sistem este acum setată numai pentru sesiunea curentă, iar cum eu aș vrea să o am permanent setată, o voi adăuga și în fișierul .bashrc din directorul /home/userul-meu pentru a o face persistentă. Folosim un editor de text pentru asta și adăugăm aceeași comandă de mai sus, de preferat la finalul fișierului.

Salvat, ieșit din editor, încărcăm variabilele din .bashrc cu comanda “source” (din directorul /home/userul-meu).

source .bashrc

verificăm încă odată cu “env”.

Iar acum putem instala ShelGPT.

pip3 install shell-gpt

În cazul în care nu folosiți mediul virtual e bine să adăugați și userul sub care va rula, adăugând comenzii de mai sus și parametrul “–user”.

Mno, amu avem ShellGPT instalat pe instanța de Linux.
Ca să începem să-l folosim, rulăm comanda “sgpt”.

sgpt <opțiuni> <ce_vreau_sa_l_intreb>

Opțiunile care pot fi adăugate pentru a îmbunătăți (sau nu) căutările se regăsesc în tabelul de mai jos.

Și acum ne putem distra. De exemplu, care e distanța de la Pământ la Lună?

Folosind parametrii de mai sus îl putem aduce în modul chat folosing parametrul “–chat”.

sgpt --chat <un_nume_pentru_sesiunea_chat> <întrebarea_mea_incredibilă>

Altă opțiune utilă este “–code”.

sgpt --code "<problema_mea>"

Și ceea ce va deveni probabil noua normalitate în a da comenzi în terminale linux opțiunea “–shell”.

sgpt --shell "<o_comandă_inteligentă>"

Dar nu vă speriați… e ca bancul cu prezentarea de Windows95… nu va rula direct “rm -rf /” ci doar va afișa comanda.
Dacă am încredere (și vă recomand să nu o faceți direct), mai e nevoie de parametrul “–execute” ca să se și întâmple.

Și așa intrăm în secolul XXI. Acum putem rula în același terminal și căutările pe google și/sau stackoverflow
Revin la recomandarea de la început, nu folosiți roboțeii AI (și aici includ oricare dintre ei, fără discriminare) în medii de producție, pe servere sau calculatoare care au date importante pentru voi sau firma la/pentru care lucrați.
Și nu introduceți date reale, cod sau lucruri care nu vă doriți să ajungă pe internet, pentru că e mai bine să fii prevăzător decât să regreți când îți găsești rezultatele muncii la liber pe net.

]]> https://alex.burlacu.org/shellgpt-chat-gpt-ai.html/feed 0 https://alex.burlacu.org/chatgpt-ar-putea-deveni-prietenul-hackerilor.html https://alex.burlacu.org/chatgpt-ar-putea-deveni-prietenul-hackerilor.html#respond Thu, 05 Jan 2023 15:56:57 +0000 https://alex.burlacu.org/?p=5142 În ultima perioadă ChatGPT a devenit subiect preferat de discuții în multe locuri, provocând un pic de “zgomot” datorită capacității sale de a răspunde la întrebări, de a cere, urmări și de a învăța din greșelile sale.

Și dacă toată lumea îl laudă și dă exemple de cum ar putea fi folosit, echipa de cercetare de la Cybernews a descoperit că ChatGPT ar putea fi folosit de exemplu pentru a oferi hackerilor instrucțiuni pas cu pas despre cum să pirateze site-urile web.

Folosind platforma de instruire pentru securitate cibernetică Hack the Box, cercetătorii l-au întrebat pe bot cum ar testa vulnerabilitățile unui site web într-un scenariu ipotetic de “penetration testing” (știu sună frumos și în română). Răspunsul ChatGPT , a venit cu cinci puncte de plecare de bază pentru ceea ce ar trebui să inspecteze pe site-ul web pentru a căuta vulnerabilități. Explicând ceea ce au văzut în codul sursă, cercetătorii au primit apoi sfatul AI cu privire asupra căror părți ale codului să se concentreze. Au primit, de asemenea, exemple de modificări sugerate de cod. După aproximativ 45 de minute de conversație cu botul, cercetătorii au reușit să pirateze site-ul de test.

Botul le-a reamintit cercetătorilor despre liniile directoare de hacking etic împreună cu sugestiile sale și a avertizat despre pericolele executării comenzilor rău intenționate. Și, da, ca în cazul oricărui motor de căutare, trebuie să știți ce întrebări să puneți pentru a obține rezultate utile. Dar cercetarea evidențiază potențialul ca instrumentele AI să fie utilizate de actorii amenințărilor, precum și de dezvoltatori și echipele de securitate.

„Chiar dacă am încercat ChatGPT cu o sarcină de testare a pătrunderii relativ necomplicată, acesta arată potențialul de a ghida mai mulți oameni cu privire la modul de a descoperi vulnerabilități care ar putea, mai târziu, să fie exploatate de mai mulți indivizi, iar acest lucru lărgește considerabil peisajul amenințărilor. Regulile jocului s-au schimbat, așa că întreprinderile și guvernele trebuie să se adapteze la el”, spune șeful echipei de cercetare, Mantas Sasnauskas.

Mai multe detalii puteți găsi pe cybernews

Imaginea vine de la free-vectors.net

Iar când vine vorba despre repo-urile de la Google, aceste probleme par a avea un ciclu aproape anual

Cum mi s-a arătat mie în seara asta să verific actualizările unui server, nu mi-am pus bine sucul al cărui nume nu ai voie să-l pomenești în pahar, și văd minunatul mesaj:

Err:5 http://dl.google.com/linux/mod-pagespeed/deb stable Release.gpg
The following signatures couldn't be verified because the public key is not av ailable: NO_PUBKEY 78BD65473CB3BD13

Deși m-am obișnuit (parțial, recunosc) cu problemele de genul acesta, am o secundă în care-mi sare pulsul înainte de a da un import nou, așa că dau o căutare prin minunatele resurse ale internetului mare înainte de a importa din nou cheile… Acum, pentru că mi-am amintit de o problemă asemănătoare de acum vreo patru – cinci ani, am fost mult mai relaxat.

Așa că după o (foarte) scurtă verificare… am importat cheia cu probleme:

# apt-key adv --keyserver hkp://keyserver.ubuntu.com:80 --recv-keys 78BD65473CB3BD13

și gata, problem solved

După asta, la primul sudo apt-get update am scăpat de eroare și am putut să-mi văd mai departe de treabă.

]]> https://alex.burlacu.org/fix-rapid-pentru-the-following-signatures-couldnt-be-verified-because-the-public-key-is-not-available-no_pubkey-78bd65473cb3bd13.html/feed 0 https://alex.burlacu.org/debian-ubuntu-relocation-error-error-code-127-dupa-actualizarile-recente.html https://alex.burlacu.org/debian-ubuntu-relocation-error-error-code-127-dupa-actualizarile-recente.html#respond Wed, 11 Sep 2019 08:07:41 +0000 https://alex.burlacu.org/?p=5092 Vine o vreme când apar surprize cauzate de actualizări și în zona Debian / Ubuntu.

Cea mai recentă surpriză este eroarea de genul:

relocation error /usr/lib/x86_64-linux-gnu/libgnutls.so.30: symbol _idn2_punycode_decode version IDN2_0.0.0 not defined in file libidn2.so.0 with link time reference

De la asta, module din apache2.4 nu vor mai vrea să funcționeze (modsecurity2 fiind unul dintre ele), curl (și librăriile php-curl) și încă câteva.

În majoritatea cazurilor de azi-noapte încoace m-am lovit de astfel de erori:

 /usr/lib/apt/methods/http: relocation error: /usr/lib/x86_64-linux-gnu/libgnutls.so.30: symbol _idn2_punycode_decode version IDN2_0.0.0 not defined in file libidn2.so.0 with link time reference
/usr/lib/apt/methods/http: relocation error: /usr/lib/x86_64-linux-gnu/libgnutls.so.30: symbol _idn2_punycode_decode version IDN2_0.0.0 not defined in file libidn2.so.0 with link time reference
/usr/lib/apt/methods/http: relocation error: /usr/lib/x86_64-linux-gnu/libgnutls.so.30: symbol _idn2_punycode_decode version IDN2_0.0.0 not defined in file libidn2.so.0 with link time reference
/usr/lib/apt/methods/http: relocation error: /usr/lib/x86_64-linux-gnu/libgnutls.so.30: symbol _idn2_punycode_decode version IDN2_0.0.0 not defined in file libidn2.so.0 with link time reference
/usr/lib/apt/methods/http: relocation error: /usr/lib/x86_64-linux-gnu/libgnutls.so.30: symbol _idn2_punycode_decode version IDN2_0.0.0 not defined in file libidn2.so.0 with link time reference
/usr/lib/apt/methods/http: relocation error: /usr/lib/x86_64-linux-gnu/libgnutls.so.30: symbol _idn2_punycode_decode version IDN2_0.0.0 not defined in file libidn2.so.0 with link time reference
/usr/lib/apt/methods/http: relocation error: /usr/lib/x86_64-linux-gnu/libgnutls.so.30: symbol _idn2_punycode_decode version IDN2_0.0.0 not defined in file libidn2.so.0 with link time reference
/usr/lib/apt/methods/http: relocation error: /usr/lib/x86_64-linux-gnu/libgnutls.so.30: symbol _idn2_punycode_decode version IDN2_0.0.0 not defined in file libidn2.so.0 with link time reference
/usr/lib/apt/methods/http: relocation error: /usr/lib/x86_64-linux-gnu/libgnutls.so.30: symbol _idn2_punycode_decode version IDN2_0.0.0 not defined in file libidn2.so.0 with link time reference
Reading package lists... Done
E: Method http has died unexpectedly!
E: Sub-process http returned an error code (127)
E: Method /usr/lib/apt/methods/http did not start correctly
E: Method http has died unexpectedly!
E: Sub-process http returned an error code (127)
E: Method /usr/lib/apt/methods/http did not start correctly
E: Method http has died unexpectedly!
E: Sub-process http returned an error code (127)
E: Method /usr/lib/apt/methods/http did not start correctly
E: Method http has died unexpectedly!
E: Sub-process http returned an error code (127)
E: Method /usr/lib/apt/methods/http did not start correctly
E: Method http has died unexpectedly!
E: Sub-process http returned an error code (127)
E: Method /usr/lib/apt/methods/http did not start correctly
E: Method http has died unexpectedly!
E: Sub-process http returned an error code (127)
E: Method /usr/lib/apt/methods/http did not start correctly
E: Method http has died unexpectedly!
E: Sub-process http returned an error code (127)
E: Method /usr/lib/apt/methods/http did not start correctly
E: Method http has died unexpectedly!
E: Sub-process http returned an error code (127)
E: Method /usr/lib/apt/methods/http did not start correctly
E: Method http has died unexpectedly!
E: Sub-process http returned an error code (127)
E: Method /usr/lib/apt/methods/http did not start correctly

Soluția (cel puțin temporară) este următoarea:

 # wget http://ftp.us.debian.org/debian/pool/main/libi/libidn2/libidn2-0_2.0.5-1_amd64.deb

# sudo dpkg -i libidn2-0_2.0.5-1_amd64.deb

După instalare, un apt-get update && apt-get upgrade -y ar trebui să rezolve problemele.

Pasionații de istorie vor găsi probabil legătura din titlu dar nu despre Vișinschi vreau să povestesc deși tot despre demoni prezenți pe meleagurile noastre ar putea fi vorba.

Așadar, pe 6 martie 2019, intr-o superbă seară de primăvară, la cafeneaua Lente din București intr-una din edițiile săptămânale ale Clubului de lectură “Eu citesc” a avut loc lansarea celui mai recent volum (cel de-al treilea) al seriei “Păcatele fiului” serie scrisă de Theo Anghel (după mine cea mai tare autoare de literatură fantasy din România), volum despre care se presupune că ar trebui (în stilul plin de suspans, umor și uneori erotism cu care ne-a obișnuit Theo Anghel) -, să aducă lumină în relația dintre Lia și Luca. Mă voi încăpățâna să nu dau spoilere, cărțile acestea chiar merită să fie citite, orice aș spune eu aici ar putea duce la formarea vreunei idei care s-ar putea dovedi greșite la final.

Am reușit să ajung acolo împreună cu Iulia și Bianca (aflată la prima ei lansare de carte, acum dornică să mă însoțească și la alte lansări).

Lume faină acolo la lansare, sala în care s-au întâmplat lucrurile a devenit destul de repede neîncăpătoare (dacă autorii români ar avea parte de vizibilitatea pe care o merită eu unu’ aș pune o ladă de bere pe masă că o Theo Anghel ar avea nevoie de Sala Palatului pentru lansările sale) iar atmosfera a fost atât de mișto încât după primele minute parea că suntem o gașcă de prieteni adunați să sărbătorim împreună, în avans 8 și 9 martie.

Am avut parte de o recapitulre a întâmplărilor din primele două volume, de o sesiune de întrebări și răspunsur și chiar și o scenetă în care a fost interpretată una dintre scenele cele mai interesante din primul volum. Aici, la faza cu sceneta au cedat probabil și ultimele fețe serioase, felul în care s-a jucat (nu-mi dau seama dacă au avut idee la început de efectul pe care-l va avea sceneta) și felul în care a ieșit totul a transformat momentul într-o adevărată ședință de terapie prin râs.

Probabil că nu are rost să menționez că noaptea care a urmat a fost una albă, acest al treilea volum al Păcatelor fiului ținându-mă treaz și “în priză” de la prima până la ultima pagină.

Nu știu alții cum sunt dar asupra mea cărțile scrise de Theo au același efect pe care-l are George R. R. Martin sau, în copilărie Jules Verne. Așa că deja aștept următoarea carte pe care o va publica Theo, fiind convins că mă va captiva de la prima copertă până la ultima.

Cărțile scrise de Theo Anghel (seria Am Murit Din Fericire, Rochia aurie și de acum trilogia Păcatele fiului) pot fi comandate de la Editura Quantum Publishers, editură care se încăpățânează să primească autori români tineri (autoarea “tăvălug” Sandra Coroian  – care scrie un S.F. contra-indicat cardiacilor -, sau Mihaela Strenc – ale cărei cărți sunt o îmbinare incredibilă de fantasy și sensibilitate, dar și alții care scriu la fel de bine), să le tipărească lucrările și să-i susțină într-o piață în care marile edituri se mulțumesc să traducă autori “consacrați”, mergând pe drumul cu riscuri minime spre profit.

Multumim pentru invitație Theo, cu siguranță vom încerca să-ți fim alături la următoarele lansări .

]]> https://alex.burlacu.org/6-martie-lansare-pacatele-fiului-de-theo-anghel.html/feed 1 https://alex.burlacu.org/bash-it-un-framework-cu-ajutorul-caruia-iti-poti-controla-aliasurile-si-scripturile.html https://alex.burlacu.org/bash-it-un-framework-cu-ajutorul-caruia-iti-poti-controla-aliasurile-si-scripturile.html#respond Mon, 04 Mar 2019 13:00:57 +0000 https://alex.burlacu.org/?p=5022 Bash-it este un pachet de scripturi și comenzi pentru versiuni ale Bash mai noi de 3.2, pachet făcut de comunitatea Bash și care aduce funcții modificate, teme, aliasuri, auto-completarea comenzilor și multe alte lucruri interesante. De asemenea aduce o serie de unelte pentru dezvoltatori, integrări ale unor comenzi pentru git și multe alte scripturi cu ajutorul cărora îți ușurează munca zilnică.

Cum se instalează Bash-it în sistemele de operare GNU/Linux

Pentru a instala Bash-it se clonează în primul rând repo-ul într-o destinație la alegerea utilizatorului:

$ git clone --depth=1 https://github.com/Bash-it/bash-it.git ~/.bash_it

Odată clonarea încheiată se rulează următoarea comandă pentru instalare (fișierele ~/.bash_profile sau ~/.bashrc – în funcție de sistemul de operare folosit vor fi salvate automat)

$ ~/.bash_it/install.sh

Veți fi întrebat “Would you like to keep your .bashrc and append bash-it templates at the end? [y/N]”, răspundeți după preferință.

Odată instalarea terminată aceasta poate fi verificată cu ajutorul comenzii ls. Fișisrele și directoarele ar trebui să fie afișate.

Cum poate fi modificat Bash-it în Linux

Bash-it poate fi modificat oricând editând fișierul ~/.bashrc.
Pentru a vedea lista aliasurilor, completărilor și modulelor suplimentare instalate și/sau disponibile se pot rula următoarele comenzi (care de asemenea vor indica cum se pot activa și dezactiva):

$ bash-it show aliases
$ bash-it show completions
$ bash-it show plugins

Pentru a vedea ce aliasuri sunt active se folosește următoarea comandă:

$ alias

Toate aliasurile pot fi găsite în directorul aflat aici: $HOME/.bash_it/aliases/ .
De exemplu, să activăm aliasurile pentru apt:

$ bash-it enable alias apt

Reîncărcam apoi Bash-it pentru a vedea rezultatul:

$ bash-it reload
$ alias

Din ce putem vedea, aliasurile pentru apt au fost activate

Mișcarea inversă se face astfel:

$ bash-it disable alias apt
$ bash-it reload

Căile generale sunt următoarele:

Completările pot fi găsite aici – $HOME/.bash_it/completion/
Modulele suplimentare – $HOME/..bash_it/plugins/
Toate elementele activate pot fi găsite în directorul $HOME/.bash_it/enabled .

Cum spuneam la început, Bash-it are oferă și mai mult de 50 de teme, cea implicită fiind bobby. Tema activă poate fi aflată afișând valoarea variabilei env BASH_IT_THEME

echo $BASH_IT_THEME

Temele pot fi găsite în directorul $BASH_IT/themes .

$ ls $BASH_IT/themes

Aceste teme pot fi previzualizate înainte de a fi folosite cu comanda:

$ BASH_PREVIEW=true bash-it reload

Iar aplicarea uneia dintre ele se poate face editând fișierul .bashrc și adăugând următoarea linie (cu numele temei alese):

$ export BASH_IT_THEME='essential'

Salvați apoi fișierul și reîncărcați-l

$ source $HOME/.bashrc

Căutarea de noi plugin-uri, completări sau aliasuri specifice diferitelor limbaje de programare sau medii de dezvoltare poate fi făcută ușor astfel (de exemplu căutăm ceva legat de comenzile pe care le utilizăm frecvent):

$ bash-it search python pip pip3 pipenv
$ bash-it search git

Iar dacă aveți nevoie de ajutor puteți rula comenzile:

$ bash-it help aliases
$ bash-it help completions
$ bash-it help plugins

Orice scripturi, aliasuri etc. adiacente pot fi adăugate în directoarele respective:

aliases/custom.aliases.bash
completion/custom.completion.bash
lib/custom.bash
plugins/custom.plugins.bash
custom/themes//.theme.bash

Pentru a avea întotdeauna cea mai recentă versiune a Bash-it rulați:

$ bash-it update

Iar dacă la un moment dat nu vreți să mai folosiți Bash-it acesta se dezinstalează astfel:

$ cd $BASH_IT
$ ./uninstall.sh

Scriptul uninstall.sh va restaura fișierele de pornire folosite anterior instalării. Odată procesul încheiat directoarele Bash-it pot fi șterse manual.

$ rm -rf $BASH_IT

Mai multe detalii despre cum poate fi folosit Bash-it puteți afla rulând comanda:

$ bash-it help

Pentru mai multe informații puteți accesa pagina de Github https://github.com/Bash-it/bash-it.

Acest cablu transatlantic, deținut în colaborare de Microsoft și Facebook are o lungime de aproape 6500 de kilometri este operat de Telxius și se întinde între Bilbao (Spania) și Virginia Beach (SUA) iar un test recent realizat cu modularea de 16 QAM a atins viteze de 26,2 Terabiti pe secundă. Acest lucru indică o îmbunatățire de 20% față de cei 20 Tbps pe fiecare pareche dintre cele opt perechi de fibră optică reprezentând viteza maximă inițială pentru care a fost proiectat să funcționeze.

Testul a fost făcut de cercetătorii de la Infinera și aduce două vești bune: prima ar fi că s-a demonstrat cum se pot susține viteze mari de transfer pe distanțe foarte lungi; a doua fiind că se pot obține îmbunătățiri ale capacității de transfer folosind cablurile deja existente, fără a mai croșeta altele noi pe fundul oceanului.

Acest test deschide noi oportunități iar în curând vom auzi probabil și alte vești pe măsură ce nevoile de comunicare între Americi și Europa cer tot mai multă bandă.

Coincidență sau nu, azi am din nou ceva de zis despre Google pentru că în ultimile două zile au tot venit lucruri interesante din zona lor.

Astăzi, așadar este vorba de redesenarea aplicațiilor web folosind Google Material Theme.

Anul trecut la Google I/O 2018 am văzut implementarea Matherial în Google Drive. Răspunsurile venite de la utilizatori (în zonele în care este mai utilizat decât pe meleagurile mioritice) au fost pozitive iar cei de la Google au continuat aplicarea noii “teme” în celelate aplicații. Astfel că putem vedea la lucru Google Material Theme pe versiunile web ale paginilor individuale de produs pentru Google Docs, Sheets și Slides acestea fiind cele mai recente aplicații actualizate, utilizarea acestor aplicații din varianta web fiind acum similară cu cea de pe versiunile de Android sau iOS.

Înainte de această redesenare a interfețelor, bara de aplicații pentru fiecare dintre aceste trei aplicații era făcută în așa fel încât să se “încadreze” cu Gmail, Drive și Calendar, icoana fiecărei aplicații fiind afișată pe același rând cu numele, în partea stângă și cu o bară de căutare lângă.

Acum zona majoritară a paginii, mulțumită și Google Sans afișează o zonă mult mai degajată și cu un background mai luminos în secțiunea “Start a new document” din zona șabloanelor. Butonul de “Blank” document a fost de asemenea redesanat și acum apare ca un semn de “+” în culorile Google, în aceeași notă cu butoanele pentru Google Drive sau alte aplicații din G Suite.

Mai sunt și alte butoane și icoane modificate cu această ocazie, actualizările poate că nu aduc îmbunătățiri în funcționalitate însă fac acum paginile individuale mai “consistente” și mai asemănătoare cu pagina principală Drive.

Ușor, ușor aplicațiile Google ajung să fie similare atât în versiunile mobile cât și pe cele web, funcționalitatea lor se dezvoltă și este foarte probabil ca în curând să ajungă la un nivel apropiat de aplicațiile deja consacrate (nu cred că vor putea concura prea curând suita Office, dar vor putea fi considerate o aleternativă bună pentru utilizatorii care au nevoie doar să acceseze sau să facă mici modificări în documente).

Ani în care acest “loc de joacă pentru idei” cu i-am spus la început m-a ajutat să cunosc oameni faini, să descopăr lucruri noi și să-mi aminteasc lucruri pe care altfel le-aș fi uitat.

Recunosc, atunci când am făcut acest blog nu credeam că va rezista atât. Nu-mi propusesem un țel în acest sens, de asta probabil nu m-a deranjat să îl închid pentru câteva luni acum câțiva ani.

Cumva am strâns aici vreo șapte sute și ceva de postări, multe dintre ele trezindu-mi azi amintiri frumoase.

Acuma nu-mi rămâne decât să desfac o bere diseară pentru acești 10 ani

Primul pas este să aduc pe local toate datele de pe repo, cu toate branch-urile:

alex@ubuntu:~$ git clone git@github.com:proiectulmeu/test.git

Apoi vine rândul fiecărui branch în parte și încă un pull ca să fie treaba sigură:

alex@ubuntu:~/test$ cd test
alex@ubuntu:~/test$ git checkout master
alex@ubuntu:~/test$ git pull -f
alex@ubuntu:~/test$ git checkout development
alex@ubuntu:~/test$ git pull -f
alex@ubuntu:~/test$ git checkout test
alex@ubuntu:~/test$ git pull -f

Fac apoi un director în care să adun bundle-ul proiectului git:

alex@ubuntu:~$ mkdir bundles

Având toate branch-urile local, am adaptat scriptul făcut de Pagan Maganti (https://github.com/pmaganti/git-bundler/blob/master/bundler.sh) pentru a face un fișier bundle cu toate branch-urile, versiunea mea ajungând să arate cam așa:

#!/bin/bash
cd /home/alex/test
for branch in `git branch -a | grep remotes | grep -v HEAD | grep -v master `; do
git branch --track ${branch#remotes/origin/} $branch || git branch
done && git bundle create ../bundles/test.bundle --all && git bundle verify ../bundles/test.bundle"


În momentul ăsta sunt fericitul posesor al unui bundle care (teoretic) conține toate branch-urile de pe repo-ul care trebuie migrat.

Odată ajuns fișierul cu bundle-ul în noul său mediu, ar fi de restaurat în noua casă și pornită treaba mai departe.

Până aici treaba e destul de simplă, fiind plin internetul de instrucțiuni (exceptând manualul de git care e destul de cuprinzător), și probabil că pot fi numit un vașnic absolvent al școlii ajutătoare de git.

Pe mașina cea nouă bundle-ul terbuie “despachetat”.
După inițializarea unui git nou, desfac budle-ul și fac un merge pe HEAD folosindu-i id-ul. Apoi se fac remapările pentru branch-uri și se “curăță” cu un reset –hard.

alex@server:~$ mkdir test
alex@server:~$ cd test
alex@server:~/test$ git init
alex@server:~/test$ git bundle unbundle ../test.bundle
alex@server:~/test$ git merge d7fd1f4f
alex@server:~/test$ git fetch -u ../test.bundle 'refs/*:refs/*'
alex@server:~/test$ git reset --hard


“În acest mod simplu, pomul ajunge lângă fereastră. Aici, avem avantajul că odată cu pomul putem aprinde și perdeaua.”… asta era din altă scenetă, nu cu git, dar e cumva din același serial.
Acum ar trebui ca proiectul împreună cu toate branch-urile sale să fie restaurate local, calde și numai bune de a fi urcate pe serverul cel nou.

alex@server:~/test$ git remote add origin https://alex@serverulprivatcelnou/proiectulmeu/test.git
alex@server:~/test$ git push --mirror origin

Acum proiectul este restaurat complet în noul său mediu, cu tot istoricul commit-urilor, cu branch-uri și toate cele necesare continuării dezvoltării în noul mediu de lucru.